Spatiul Rural al Judetului Suceava

Introducere

Un vechi proverb românesc spune că „Omul sfințește locul, omul înnobilează locul și-i transmite toate elementele pozitive care-l fac mai frumos, mai îmbietor și mai plin de noblețe.”

Așezat într-un cadru pitoresc, județul Suceava oferă un bogat patrimoniu natural, cultural și istoric, renumit pe plan național și internațional prin mănăstirile deosebite, tradițiile, obiceiurile și meșteșugurile autentice, patrimoniu care reușește să atragă tot mai mulți turiști.

În ultimii ani oamenii au început să acorde interes crescut modului de petrecere a timpului liber. Se constată tendințe tot mai mari de relaxare în mijlocul naturii, astfel turismul rural și agroturismul vin în întâmpinarea fluxului mare de turiști care preferă vacanțele în mediul rural. Creșterea interesului pentru destinațiile rurale este și o consecință a dezvoltării nivelului de educație, a preocupării pentru sănătate prin consumul de alimente naturale, a ruperii legăturii familiei cu mediul rural dar și existența unei oferte turistice mai ieftine față de mediul urban.

Conceptul de turism rural cuprinde activitatea turistică complexă care se desfășoară în mediul rural organizată de populația locală, prin care sunt valorificate resursele naturale, culturale și umane. În ceea ce privește județul Suceava au fost identificate aptitudini puternice pentru practicarea și promovarea turismului rural și a agroturismului date de atractivitatea cadrului natural și antropic

Obiectul lucrării de față este să determine principalele implicații pe care le are turismul rural și agroturismul în unitățile administrativ teritoriale ale județului Suceava și modul în care aceste implicații influențează comunitățile rurale. Tema luată în studiu este necesară deoarece este de actualitate în România și poate reprezenta o șansă în conștientizarea importanței activităților turistice rurale.

Datorită faptului că implică mare parte din comunitatea locală, turismul rural are o serie de avantaje asupra dezvoltării zonei rurale a județului Suceava. În linii mari implicațiile pot fi privite în special din punct de vedere economic și social.

Atât turismul rural cât și agroturismul pot fi considerate modalități prin care se susține dezvoltarea societății rurale. Este cunoscut faptul că decenii de-a rândul agricultura a dominat întreaga activitate în spațiul rural, astfel agroturismul devine un element de întreținere și progresare a agriculturii. În primul rând turismul rural și agroturismul constituie o sursă directă de venit pentru agricultori prin serviciile de cazare și alimentație. În al doilea rând sunt valorificate resursele locale (produse agricole, specialități din carne, brânzeturi, produse vitivinicole, fructe de pădure, plante medicinale, etc.) prin comercializarea directă la turiști sau prin scurte lanțuri de distribuție, a produselor obținute la fermă.

De asemenea activitatea turistică rurală poate fi implicată și în păstrarea stabilității și rezistenței localităților rurale importante. De-a lungul anilor s-a constatat o depopulare dată de plecarea tinerilor, închiderea școlilor și serviciilor publice și renunțarea la vechile gospodării, însă dinamismul impus de activitățile turistice poate constitui o strategie de evoluție a spațiului rural.

Întrucât turismului rural și a agroturismului presupune dotări de infrastructură cât mai calitative, drumurile turistice, agricole sau forestiere, pot constitui un factor important pentru noi investiții.

La nivelul comunităților rurale, prin schimbul de informații dintre turiști și gazdă se deschid noi orizonturi sociale prin care sunt cunoscute stilurile diferite de viață, ocupațiile și meșteșugurile. Turismul rural și agroturismul in spațiul bucovinean ajută la revigorarea și susținerea artei populare, promovarea gastronomiei tradiționale locale și la păstrarea tradițiilor și obiceiurilor populare.

Dezvoltarea turismului rural în județul Suceava este susținută financiar de către Comunitatea Europeană prin Programul Național de Dezvoltate Rurală 2014-2020, resursele fiind obținute din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, la care se adaugă și finanțarea din partea bugetului de stat.

Administrația locală conștientizează oportunitățile pe care le oferă turismul rural și agroturismul, care au ca scop final îmbunătățire calității vieții populației locale și de aceea se implică tot mai mult în promovarea și sprijinirea acestui sector.

Pentru realizarea prezentei lucrări, după documentarea din literatura de specialitate și prin cercetările efectuate în teren, s-au prezentat aspecte cât mai exacte prin care să se demonstreze implicațiile turismului rural și ale agroturismului asupra dezvoltării zonei rurale în județul Suceava.

PARTEA I

CONSIDERAȚII GENERALE

TURISMUL RURAL ȘI AGROTURISMUL

1.1 Concepte și caracteristici ale turismului rural

Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală, având la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural și uman. (Grolleau, H., 1987).

Conceptul de turism rural cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală, având la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural și uman. Așadar, turismul rural este o formă de turism care se desfășoară în mediul rural, valorificând resursele turistice locale – naturale, culturale și umane – cât și dotările, echipamentele turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice.

Turismul rural reprezintă o activitate economică complexă cu un spectru vast de preocupări, care prin propriile forțe pune accent pe fluxul de turiști al spațiului rural. La nivel mondial, în ceea ce privește turismului apare o preferință generală în rândul turiștilor, aceea de căutare a mediului rural pentru odihnă și recreere. În ultimii ani, numeroase organizații de turism din diverse țări europene vin în întâmpinarea acestei tendințe prin organizarea și instituționalizarea turismului în spațiul rural. Prin urmare, în țările cu un grad ridicat de urbanizare și industrializare a apărut necesitatea de a crea sau recrea ambiantul rustic-rural sub multiple forme: sate de vacanță, ferme de vacanță, sate pentru tineret, stațiuni rurale de odihnă, precum și satul turistic care, în ultimii ani, deține un loc prioritar.

Fiind un proces cu implicații socio-economice noi în evoluția turismului, preocupările de a defini turismul rural sunt destul de izolate, însă pot fi întâlnite în literatura de specialitate definiții variate conform abordărilor psihologice, sociologice, și geografice ale experților în domeniu.

Din perspectiva abordărilor psihologice, turismul rural este definit ca o formă particulară de turism, ca un domeniu și o artă a primirii turistului și a unui comportament care este diferit de alte forme de turism. Această formă de turism este o stare de spirit specifică locuitorilor rurali, care presupune foarte mult respect față de turiștii cazați. Prin urmare, turistul nu este un necunoscut, ci un oaspete de seamă, un apropiat al familiei, care revine mereu cu plăcere la pensiune și care este integrat în comunitatea rurală respectivă. Astfel, se poate observa o mare diversitate a transferului de informații între turiști și gazdă, cultivându-se continuu legături care conduc în final la creșterea fluxului turistic din zonă.

Din perspectiva abordării sociologice turismul rural, poate fi definit ca o activitate specifică mediului rural, în care turiștii descoperă traiul la țară, gospodăria localnicului, spațiul rural cu datinile și obiceiurile sale. Din acest motiv este recomandat ca turismul rural să rămână un produs al societății rurale iar pentru aceasta este necesar aportul întregii comunități rurale, cu scopul de a proteja originalitatea și specificitatea mediului rural. În acest fel se produce integrarea turistului pe parcursul șederii în viața rurală. (Glăvan, V., 1995)

Din punctul de vedere al abordării geografice, turismul rural este apreciat în raport cu existența spațiului rural corespunzător. Acesta se poate practica în mediul rural neținând cont de caracteristicile fizico-geografice și demografice ale spațiului respectiv.

Dezvoltarea turismului rural a rezultat ca un răspuns la limitarea mediului natural din cauza urbanizării planetei, poluării, aglomerației, stresului fizic și psihic, caracteristici ce sunt specifice vieții moderne. Așadar, turismul rural poate fi considerat ca o terapie necesară pentru relaxarea și destinderea omului modern, într-un spațiu adecvat și plăcut și la un preț rezonabil.

Există o serie de caracteristici ale turismului rural care îi conferă un caracter specific precum: apropierea de natură, absența aglomerației, mediu înconjurător "nemecanizat", contacte interpersonale, opoziție cu anonimatul tipic mediului urban, senzația de continuitate și stabilitate, de trăire a unei istorii vii, contactul cu preocupările și cu activitatea specifică zonei rurale, cunoașterea activităților practicate pe plan local, integrarea în comunitate pe perioada vacanței. (Grolleau, H., 1987)

1.2 Evoluții și forme ale turismului rural în Romania

În spațiul rural românesc, primele "inițiative" cu caracter turistic mai accentuat, datează încă din deceniile 2 si 3 ale sec. XX, perioada în care se practica în mod sporadic și neoficial, cazarea la cetățeni a vizitatorilor ocazionali. Procesul a fost stopat, încă din forma incipientă, de evoluțiile ulterioare din considerente care țin în primul rând de sfera politicului.

În contradicție cu aceste restricții, în perioada de relativă "deschidere" ideologică de la sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970 s-au manifestat unele preocupări pentru promovarea turismului rural, care au fost materializate printr-o serie de acțiuni turistice organizate inițiate începând cu anii 1967-1968 pentru grupuri de turiști aflați pe litoralul românesc al Mării Negre și în Delta Dunării.

Următorul moment semnificativ s-a înregistrat în anul 1972, când în urma unui studiu inițiat de Ministerul Turismului (prin intermediul Ordinului nr. 297) și realizat de către Centrul de Cercetări pentru Promovarea Turismului Internațional, au fost identificate un număr de 118 localități rurale reprezentative pentru satele românești ale căror resurse turistice naturale și antropice ar justifica includerea lor în circuitele turistice interne și internaționale. Însa abia în anul 1973 s-au pus bazele reale ale revitalizării turismului rural prin identificarea, omologarea, declararea experimentală (prin Ordinul Ministerului Turismului nr. 774) și promovarea a 13 sate turistice din principalele zone etnografice (Lerești, Rucăr, Fundata, Șirmea, Sibiel, Rășinari, Tismana, Vaideeni, Poiana Sărată, Bogdan-Vodă, Vatra Moldoviței, Murighiol și Sf. Gheorghe). În cadrul acestora s-au manifestat începuturi de organizare și parțial de amenajare turistică după modelul francez și de practicare a acestei forme de turism.

În anul următor, prin promulgarea Decretului nr. 225 din 1974 s-a interzis cazarea turiștilor străini în casele personale, satele turistice devenind nefuncționale pentru turismul internațional. Datorită faptului că o parte din satele turistice amintite au fost incluse în programele cu caracter cultural și folcloric ale Oficiului Național de Turism "Carpați" București și contracte pe piața externă, s-a realizat o breșă pentru satele Lerești, Rucăr, Sibiel, Murighiol și Crișan, unde s-a permis cazarea grupurilor de turiști străini.

Perioada scurtă de oficializare a turismului nu a făcut posibilă organizarea activității de turism deoarece în multe localități nu s-au omologat unitățile care îndeplineau condițiile de cazare, iar în alte gospodării cazarea turiștilor se făcea fără a se ține o evidență și neorganizat.

În anul 1990 interesul pentru turismul rural renaște, apar primele inițiative concrete de lansare a acestui fenomen pe plan organizatoric, legislativ, formativ, de cercetare și cooperare internațională. Astfel se înființează diverse societăți și organisme care își propun obiective precum relansarea și dezvoltarea turismului rural și a agroturismului. (Talabă I. și colab., 2011)

Prin HG nr. 438/1990 se înființează, sub egida Ministerului Agriculturii, Comisia Zonei Montane din România (C.Z.M.R.), în cadrul căreia s-a creat primul compartiment de agroturism, care a stat la baza reorganizării turismului rural din țară. Cele mai importante atribuții vizează aspecte precum: modul de atestare a gospodăriilor și a direcțiilor de acțiune pentru dezvoltarea acestei forme de turism.

În anul 1996, un moment important în promovarea turismului rural în România l-a constituit înființarea Agenției Naționale a Zonei Montane (A.N.Z.M.), care își propunea drept obiective: reducerea sau stoparea emigrației din spațiul montan, dezvoltarea durabilă, conservarea mediului înconjurător, protecția resurselor naturale de interes științific, a patrimoniului cultural-istoric și valorificarea peisajelor naturale. De asemenea, A.N.Z.M. punea un accent deosebit pe sprijinul dat de activitățile de turism celor agricole, având în mijlocul preocupărilor ferma și satul agroturistic.

Activitatea turistică este continuată de Federația Română pentru Dezvoltare Montană care își propunea sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montană dar și organizarea și dezvoltarea agroturismului. Urmează apoi, Agenția Română pentru Agroturism ce își propune racordarea agroturismului românesc la sistemul internațional și Asociația Națională pentru Turism Rural Ecologic și Cultural din România (A.N.T.R.E.C.), membră a Federației Europene de Turism Rural (Eurogîtes).

Un mod diferit de dezvoltare rurală a fost propus de A.N.T.R.E.C. (Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural), creată la Bran în 1994 cu sprijinul Uniunii Europene prin intermediul programului PHARE care a devenit, la scurt timp după constituire, organizația principală în procesul de relansare și afirmare a turismului rural din România. A.N.T.R.E.C. este o organizație neguvernamentală apolitică și nonprofit, care deține la momentul actual o rețea de filiale teritoriale sau județene extinsă în 30 de județe cu un număr de peste 2000 de membri și o agenție în București.

A.N.T.R.E.C. este membra Eurogîtes din anul 1995, care formează experți în management agroturistic. Fondurile A.N.T.R.E.C. se realizează din cotizațiile plătite de către membrii acesteia precum și din donații și sponsorizări.

Obiectivele A.N.T.R.E.C. sunt următoarele: selecția, omologarea și clasarea echipamentelor turistice; promovarea și securitatea intereselor membrilor săi; colaborarea cu organizații similare din alte țări și cu Eurogîtes; coordonarea și conlucrarea cu filialele teritoriale sau județene. De asemenea, se pune accent pe organizarea unor de acțiuni de formare și perfecționare pentru persoanele care doresc să practice această formă de turism, pe acordarea de asistență tehnică și consultanță pentru omologarea și clasificarea pensiunilor, dar și pe organizarea de acțiuni de marketing sau de realizare a materialelor publicitare.

Un alt model de dezvoltare turismului rural este cel recomandat de organizația Opération Villages Roumains (O.V.R.). Aceasta a fost constituită în 1988 în Belgia, ca asociație nonguvernamentală cu rolul de a se opune intenției de sistematizare a satelor românești, inițiată de regimul comunist. Începând din anul 1992 organizația a început să se implice și în promovarea turismului rural, acesta ocupând un loc aparte în cadrul dezvoltării globale și integrate. Acest lucru a fost posibil prin constituirea unor asociații locale reprezentative care să coopereze cu autoritățile locale. S-a născut ideea lansării proiectului turistic al satelor pilot, în urma căruia 14 sate din 8 județe ale țării au fost selectate și incluse într-un program de parteneriat intercomunal cu scopul de a iniția, dezvolta și promova turismul rural în România. În anul 1994, această rețea totaliza 268 de gospodării, respectiv 813 locuri de cazare. În același an, după înființarea asociației O.V.R. România (ca asociație națională a comitetelor și satelor din România), a urmat inițierea unui studiu de dezvoltare a turismului rural.

Ulterior, au fost lansate și s-au derulat o suită de programe care vizau dezvoltarea locală prin intermediul turismului rural: Programul PHARE – Lien, PHARE Interreg, PHARE – Turism.

În anul 1996 s-a convenit împreună cu Green Flag International, asociație internațională cu sediul în Marea Britanie, căutarea unor modalități exacte de promovare pe piața internațională a turismului rural din România, de armonizare și adaptare a ofertei românești la nevoile și solicitările turiștilor care alcătuiesc cererea.

1.3.Concepte și caracteristici ale agroturismului

Agroturismul este o formă a turismului rural care se practică în spațiul rural și care folosește gospodăria agroturistică cu toate facilitățile ei. Agroturismul este un mijloc care valorifică în totalitate mediul rural cu potențialul său agricol, turistic, uman, tehnic și economic. Această formă de turism utilizează pentru cazare și servirea mesei numai pensiunile turistice și pensiunile agroturistice, turiștii beneficiind de un mediu nepoluat și pitoresc, de atracțiile naturale și de patrimoniul cultural-istoric, de tradițiile și obiceiurile prezente în mediul rural. (Glăvan, V., 2002)

Agroturismul, formă specifică a turismului rural, este organizat și condus de proprietarii de la țară ca o activitate secundară, complementară, ocupația de bază și sursa de venit fiind activitatea desfășurată în gospodăria proprie.

Agroturismul oferă o arie vastă a posibilităților de petrecere a timpului liber, întrucât prin componentele sale satisface o paletă largă de motivații precum odihna și recreerea, cunoașterea culturii, practicarea sportului, cura de aer sau cură balneară, vânătoare și pescuit.

De asemenea, agroturismul prezintă anumite caracteristici care îl diferențiază de turismul tradițional:

Consumul serviciului turistic are loc în spațiul rural, unde sunt fundamentale: calitatea pensiunii turistice rurale sau agroturistice și serviciile oferite, cunoașterea mediului natural, uman și cultural, dar și autenticitatea produselor oferite turiștilor;

Oferta agroturistică este originală, diferențiată, organizată și condusă de populația locală;

Nu este o alternativă a exploatației agricole, ci o activitate economică complementară acesteia, care are ca scop susținerea activităților agricole;

Oferă o alternativă de relaxare și odihnă, de petrecere a timpului liber în peisajul cu elemente pitorești al mediului rural cu valorile sale, având parte de ospitalitatea specifică populației locale cu venituri reduse;

Nu necesită investiții majore pentru amenajări de infrastructură sau pentru alte dotări, întrucât cazarea se poate face în casa fermierului;

Se previn aglomerările de turiști din stațiunile montane, de pe litoral sau din stațiunile balneare;

Practicarea agroturismul nu aduce daune prea mari mediului înconjurător dacă se ține seama de "pragul ecologic" și "pragul fizic" pe care îl deține o anumită zonă rurală. Pentru aceasta se ține cont de capacitatea de primire spațiului rural, mai ales în condițiile unui turism de sejur în lunile de vară.

1.4. Principalele implicații ale promovării turismului rural și agroturismului asupra zonei rurale

În contextul economic actual, turismul rural este favorizat de susținerea promovării satului european în turism la nivel intern și internațional, pentru țările cu un patrimoniu deosebit. Promovarea satului duce la o cunoaștere a elementelor patrimoniale care stârnesc interesul turiștilor astfel că aceștia se pot bucura de alte condiții de viață decât cele cu care sunt deja obișnuiți. Prin urmare apar posibilități de creștere a numărului de turiști străini în zonele turistice cu pondere redusă în turismul internațional. Sistemul de fragmentare a concediilor și vacanțelor școlare pentru un sejur de 4-5 zile în mediu rural poate de asemenea susține promovarea turismului. Ca urmare a unor facilități de trecere a frontierei vamale se pot alege destinații turistice în țări învecinate sau mai îndepărtate.

Continua dezvoltare a turismului cultural și susținerea de noi forme de manifestare a acestuia au făcut să crească interesul față de valorile culturale ale satelor. S-a constatat o solicitare tot mai mare a spațiilor de cazare cu confort modest de către turiști la prețuri accesibile mai ales în pensiuni și popasuri turistice, dar și o diversificare a activităților de agrement din spațiul rural care a început să includă unele sporturi de aventură sau activități de cunoaștere a biodiversității naturale.

Amplasamentul așezărilor rurale are o semnificație importantă, întrucât necesită aplicarea unor concepte de dezvoltare durabilă. Politica europeană de păstrare a ocupațiilor agricole tradiționale, de sprijinire a meșteșugarilor, artizanatului, turismului, pornește de la ideea că satul, formațiune economică-socială se deosebește de oraș, el rămânând expresia directă a conștiinței locale, a modului de gândire și acțiune a generațiilor ce-l alcătuiesc. Prin urmare turismul rural este diferit de alte forme de turism și din prisma faptului că el nu este un proces economic cu o creștere temporară sau de conjunctură, acest domeniu prezentând implicații pozitive dar și unele negative.

Principalele implicații ale turismului rural sunt în procesul creștere economică. Creșterea economică este privită ca o sporire a capacității unei zone de a furniza în măsură crescândă bunuri economice, capacitate bazată pe tehnologii de vârf și adaptări instituționale și ideologice. Implicarea factorilor direcți în creșterea economică este strâns legată de: factorul uman, factorul material, factorul informațional tehnologic.

În procesul dezvoltării, a efectelor ce le produce și implicit a creșterii economice, are loc o sporire a veniturilor populației, a consumului de bunuri și servicii, asigurându–se astfel satisfacerea cererii la cote ridicate, creșterea gradului de cultură și civilizație, sporirea măsurilor de protecție și securitate, a calității vieții.

Turismul contribuie la producerea de venit național și prin valorificarea resurselor nevalorificate, exploatarea suplimentară a celor ce aparțin altor domenii, sau a creațiilor realizate în alte scopuri. Pentru populație, cheltuielile turistice reprezintă cheltuieli peste cele legate de satisfacerea nevoilor elementare, în acest fel turismul constituind instrumentul de regularizare a circulației bănești.

Ca orice sector de activitate, și sectorul serviciilor agroturistice a evoluat de la forme incipiente de completare a activităților de bază, până la structurile actuale, care se caracterizează printr-o maximă utilitate pentru indivizi și societate. Pot fi enumerate și anumite constrângeri legate de: cerere și ofertă, de primire, confort turistic, formele tehnice și de mediu, de timp, forma de divizibilitate a serviciilor administrative sanitare, a resurselor de susținere, a echilibrului financiar a pensiunii agroturistice, condiționările politice și sociale, lipsa de cunoștințe și/sau informații.

Efectele directe, indirecte și induse ale turismului asupra altor sectoare ale economiei sunt tratate de specialiști în strânsă corelație, fiind prezentate sub denumirea de efect multiplicator al turismului.

Determinarea efectului multiplicator în turism, constituie un instrument de stabilire a structurii cheltuielilor turistice și a influenței pe care acestea le au asupra economiei. Cuantificarea turismului în viziunea dezvoltării durabile, presupune inițierea și promovarea unor acțiuni care să includă pe de o parte derularea proceselor de educare și formare a unei mentalități adecvate actualului tip de dezvoltare, iar pe de altă parte accentuarea dezvoltării durabile în regiunile de recepție. Impactul turismului asupra sectoarelor economiei unei zone este divizat în efecte de multiplicare și stimulare în planul producției, veniturilor și ocupării forței de muncă.

Alături de zonarea turistică, prin amenajarea teritoriului și politicile corespunzătoare trebuie să se găsească soluții pentru amenințările la adresa mediului pe care le exercită unele activități turistice sau activități industriale cu impact direct asupra rezultatelor în sectorul turistic. Aplicarea criteriilor dezvoltării turistice durabile este însoțită de apariția unor aspecte specifice de concepere a programelor care abordează în mod explicit problemele de spațiu a economiilor și comunităților locale. În literatura de specialitate sunt prezentate și argumente din care rezultă favorizarea activităților de turism rural tocmai prin factorii care influențează apariția și dezvoltarea acestei forme de turism: poluarea intensă a mediului urban, agravarea problemelor de sănătate, pitorescul și ineditul așezărilor rurale, oferta diversificată, la prețuri accesibile a zonelor montane, dorința de revedere a locurile natale, sporirea complexității muncii, scăderea accentuată a puterii de cumpărare, ofertă care se pretează pentru toate categoriile de consumatori, accesibilitate în achiziționarea și consumul de alimente proaspete, existența tradițiilor etnografice, folclorice și culturale, tendința de îmbătrânire a populației și de depopulare a localităților.

Turismul rural, alternativă a dezvoltării durabile a României, este considerat un agregat de tipul produs-preț-consum, care conferă țării multiple șanse după procesul de aderare prin care se beneficiază de toate mecanismele de funcționare a Uniunii Europene.

Impactul pozitiv al turismului rural este datorat efectelor favorabile oferite de activitățile turistice asupra vieții mediului socio-economic rural, reprezentate prin:

Susținerea pluriactivității care presupune utilizarea mai bună a perioadelor din afara ciclului agricol astfel că se pot dezvolta activitățile meșteșugărești, artizanale, de primire, cazare, alimentație și agrement pentru turiști;

Valorificarea mai bună a produselor agricole prin punerea la dispoziția turiștilor a unor cantități de legume, fructe, carne, lapte. Utilizarea animalelor din gospodărie în echitație, plimbări de agrement cu mijloace de transport rustice;

Utilizarea terenurilor cu randament agricole redus, degradate prin refacerea ecologică, reîmpădurire sau alte servicii publice;

Preluarea inițiativei individuale sau familiale de dezvoltare a artizanatului și a artei populare cu ajutorul cărora se păstrează și se transmit generațiilor viitoare tradițiile și obiceiurile, creațiile autentice specifice unei regiuni etnografice;

Un aspect deosebit de important este utilizarea mai eficientă a resursei umane feminine în condițiile în care în spațiul rural se constată un fenomen de îmbătrânire și feminizare a populației. Forța de muncă feminină disponibilă poate fi valorificată în activități neagricole, turistice, comerciale și de protecția mediului;

Susținerea inițiativelor de investiții private prin atragerea de noi investitori autohtoni sau străini prin programe de dezvoltare susținute și de facilitățile vamale, bancare și fiscale.;

Promovarea și dezvoltarea sectorului serviciilor deoarece mai mult de 2/3 din localitățile rurale se sprijină pe activități din sectorul primar, mai puțin cel secundar iar cel terțiar aproape deloc. O dovadă a creșterii nivelului de trai și de îmbunătățire a habitatului este reprezentată de o creștere a cererii de produse și servicii;

Diversificarea utilizării potențialului forței de muncă prin activități turistice, care include serviciile de bază dar și întreținerea de drumuri, comerț, întreținerea echipamentelor tehnico-edilitare, practicarea unor meșteșuguri, sănătate, poșta, toate acestea asigurând stabilitatea populației.

În timp, pe măsură ce activitatea de turism rural s-a dezvoltat au apărut și unele influențe nefavorabile date de următoarele aspecte:

Fluxurile mari de turiști au dus la aglomerarea spațiului rural, care conduce la degradarea unor resurse turistice locale și în același timp devine un factor de stres pentru locuitori;

Extinderea și concentrarea excesivă a structurilor de cazare sau alimentație turistică a dus la creșterea nivelului de poluare;

Modificarea și manipularea obiceiurilor și artei locale este un efect cultural negativ întâlnit și sub alte formulări, cum ar fi pierderea autenticității culturii locale;

Tendința de imitație sau "efectul de demonstrație" creează uneori frustrări în rândul populației locale care se confruntă cu persoane cu stiluri de viață, standarde, valori, ambiții și niveluri materiale total diferite de ale lor;

Standardizarea care intervine în procesul de satisfacere a dorințelor turiștilor pentru ca sejurul să se desfășoare în condiții cât mai familiare. Deși peisajul, cazarea, alimentația trebuie să satisfacă așteptările și cerințele turiștilor pentru noutate și necunoscut, totuși nu trebuie să fie foarte diferite pentru că puțini turiști sunt în căutarea lucrurilor complet noi străine de aceștia;

Fragmentarea comunităților poate reprezintă o altă consecință negativă a turismului rural și agroturismului. Ariile turistice care sunt foarte populare pentru turiști vor deveni reședințe secundare pentru cei care-și permit să plătească prețuri ridicate pentru case și terenuri;

Pot apărea conflicte în utilizarea resurselor. Deposedarea populației locale se extinde și la alte aspecte cum ar fi lipsa de acces la resursele naturale proprii (apă, energie) datorită dezvoltării turismului; deranjantă este și creșterea costurilor de utilizare a infrastructurii pentru localnici.

Aceste implicații au dus la apariția unor cerințe și intercondiționări în apariția și promovarea turismului rural. Astfel s-au identificat satele și comunele care dețin resurse naturale și antropice prin care pot derula activități turistice. Au fost create infrastructuri de cazare care se sprijină pe construirea unor pensiuni rurale și agroturistice, hanuri, spații de campare care să aibă funcțiuni turistice și să respecte tradiția locală și o anumită perioadă istorică. S-au întocmit programe complementare care să completeze serviciile turistice de bază și care să ofere alternative de petrecere a timpul liber al turiștilor prin organizarea de excursii, de drumeții, de vizite la ateliere sau practicarea unor sporturi. (Talabă, I.,2010)

Pentru realizarea unor forme de comercializare și promovare care să sprijine valorificarea produselor turismului rural și să atragă segmente cât mai variate de turiști s-a făcut apel la turoperatorii cu activitatea în domeniul rural, la utilizarea mass-mediei, a unor agenții de voiaj și la participarea la târguri și expoziții.

2. SPAȚIUL RURAL AL JUDEȚULUI SUCEAVA

2.1. Specificitatea turismului rural al județului Suceava

Una dintre definițiile cele mai utilizate de către specialiști susține ca spațiul rural este „teritoriul național minus ceea ce este urbanizat, implicit localitățile urbane și teritoriile ocupate de activitățile industriale”. (Ștefan, G., 2001)

Delimitările dintre spațiul rural și celelalte forme de spații au permis formularea sintetică a unor caracteristici specifice, astfel:

1. Din punct de vedere al structurii economice, în spațiul rural la județului Suceava cea mai mare pondere o dețin activitățile agricole, însă și alte activități precum silvicultura și industria forestieră în zonele montane și colinare, turismul și agroturismul de agrement, serviciile pentru populație, au un rol însemnat în economia comunităților locale.

Ponderea superioară a agriculturii în economia spațiului rural devine nesigură din cauza introducerii în spațiul rural a unor elemente specifice urbanului (industria de procesare a produselor agricole; dezvoltarea infrastructurii, extinderea activităților culturale etc.). Scăderea ponderii activităților agricole în economia spațiului rural este accentuată de reducerea terenului arabil în avantajul altor categorii de terenuri: cum ar fi pentru plantații forestiere, șosele sau spații pentru construcții cu scopuri turistice și de agrement.

2. Din punct de vedere ocupațional, în spațiul rural al județului Suceava predomină activitățile din sectoarele primare care dețin o pondere ridicată în economia teritoriului (agricultura, procesarea produselor, silvicultura, industria lemnului, industria gospodărească, industria artizanală). Astfel, prind formă serviciile legate de activitatea agricolă și silvică la care se adaugă dezvoltarea industriilor complementare agriculturii. În ceea ce privește profesiunile practicate în spațiul rural, acestea sunt manuale, unele necesitând un grad de calificare profesională. Populația ocupată în servicii neproductive, în activități social – culturale deține o pondere redusă în rândul locuitorilor din comunitățile rurale ale județului. Se poate deci afirma că o însușire a muncii în spațiul rural, este ca o persoană să presteze munci neagricole și agricole, această pluriactivitate având rezultate numeroase asupra stării de spirit a lumii rurale. (Bold, I. și colab.,2003)

3. În ceea ce privește forma de proprietate, predomină cea privată. În zonele rurale proprietatea publică și privată a statului este mult mai redusă, ea fiind constituită din pășuni, izlazuri, parcuri și terenuri cu destinații speciale (rezervații, parcuri naționale etc.).

4. O altă caracteristică specifică a spațiului rural a județului Suceava este densitatea redusă a populației și mărimea așezămintelor umane bine aerisite. Astfel, în comunitățile umane din spațiul rural, raporturile interumane sunt mai bune și ajutorul reciproc este mai frecvent. Locuitorii se cunosc între ei din toate punctele de vedere și ierarhizarea lor se face ținând seama de comportamentul în familie și în societate.

5. Din punct de vedere peisagistic, spațiul rural al județului Suceava, prin structura sa naturală, prin flora și fauna sa, este mai frumos și mai apreciat de locuitori dar și de turiști. Aerul mai curat și liniștea stăpânesc majoritatea așezămintelor rurale.

Turismul rural s-a dezvoltat cu succes în județul Suceava, pe fondul existenței unor valori spirituale tradiționale bine păstrate de-a lungul timpurilor. Din punct de vedere administrativ județul Suceava este structurat în teritorii economico-sociale bine delimitate geografic și istoric, cu trăsături spațiale și spirituale caracteristice fiecărei zone.

Tradițiile și obiceiurile, arhaice și păstrate intacte, sunt nelipsite din viața rurală, iar portul și arhitectura îi conferă o identitate specifică. De aceea, elementul fundamental al turismului în comunitățile locale este viața satului.

Peisajul rural este extrem de divers, bine conservat și deține mare potențial agricol și silvic, însă identitatea județului este completată de și de peisajul natural, componentă importantă a spațiului rural din județul Suceava.

Fig.2.1. Peisaj rural, comuna Șaru Dornei

Sursa: fotografie proprie, realizată în data de 31.05.2014

Regiunile care prezintă un cadrul propice pentru dezvoltarea turismului rural în județ, pot fi clasificate în două categorii:

– regiuni principale de atractivitate și dezvoltare turistică, cu un potențial atractiv antropic ridicat datorită tradiționalismului transmis de-a lungul generațiilor;

– în regiuni secundare de atractivitate și dezvoltare turistică, în care elementele antropice atractive sunt mai reduse cantitativ și calitativ.

Deși dispune de un variat și valoros potențial turistic, județul Suceava are câteva puncte de plecare a dezvoltării sale sub aspect turistic, care au influențat apariția elementelor de bază turistice de dezvoltare rurală. Aceste puncte de dezvoltare sunt constituite, de stațiunile montane și balneoclimaterice din județ, urmate mai apoi de localitățile rurale cu tradiție în valorificarea elementelor cadrului natural (Vama, Ciocănești, Plaiul Șarului), care dețin totodată și un potențial antropic valoros, ce eclipsează atractiv multe localități rurale sucevene.

Turismul rural este concentrat în jurul zonelor Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Putna, Gura Humorului și în general în localitățile din preajma mănăstirilor. Turismul rural din județul Suceava se caracterizează prin mai mulți factori hotărâtori, fiind dați calitatea peisajului natural și numeroasele obiective turistice religioase. La acestea se alătura calitatea aerului și a apelor, mai ales a renumitelor izvoare cu ape minerale.

Un alt element cheie este ospitalitatea oamenilor, această trăsătură fiind definitorie pentru bucovineni. Datorită existenței surplusului de spațiu în gospodăriile țărănești, în special în zona montană județului, există posibilitatea cazării turiștilor în gospodărie. Acestora le sunt puse la dispoziție camere amenajate și mobilate în stil bucovinean tradițional, cu elemente folclorice de o însemnată valoare. 

Demn de menționat este faptul că în cadrul gospodăriilor agroturistice sucevene, turiștilor li se oferă în mare parte produse agroalimentare naturale, fără aditivi, conservanți sau substanțe sintetice.

O caracteristică a agroturismului din județul Suceava este faptul că sunt valorificate în totalitate produsele obținute în gospodărie, iar turistul are posibilitatea să guste din preparatele culinare și băuturile specifice zonei. Dintre turiști, mulți revin la pensiunile agroturistice din zonă tocmai pentru a se reîntâlni cu aceste produse. 

Rentabilitatea agroturismului este ridicată, iar prețurile serviciilor agroturistice sunt mai mici decât în celelalte forme de turism datorită faptul că majoritatea alimentelor consumate de către turiști provin din producția proprie. De asemenea conform calculelor efectuate de serviciile turistice de specialitate, într-o pensiune agroturistică prețul unui dejun este cu aproximativ 40% mai scăzut față de un dejun servit la în restaurantul unui hotel. Prețul acestor servicii turistice este mai mic deoarece nu cuprinde adaosuri comerciale, TVA, accize, cheltuieli pentru transport și păstrare, cheltuieli adiționale și comisioane.

Au devenit, de asemenea, foarte renumite și prețuite, curele de produse alimentare naturale și curele de plante medicinale, a căror cerere este în creștere. Un alt element atracție pentru turismul rural este industria artizanatului prin autenticitatea ei, realizată de meșteșugari și artizani.

Totuși, pentru turismul rural se manifestă încă o cerere relativ scăzută, această situație fiind determinată de lipsa mijloacelor financiare și mai ales de promovarea insuficientă. Alți factori limitativi sunt dați de infrastructura, de condițiile modeste de locuit pentru turiștii mai pretențioși, de insecuritatea personală a turiștilor, dar și de pregătirea insuficientă a localnicilor ce lucrează în domeniul turismului rural (cunoștințe minime sau necunoașterea unei limbi străine moderne).

2.2. Rețelele și organizațiile de turism rural – factori determinanți în apariția și dezvoltarea turismului în județul Suceava

Pentru a atrage atenția turiștilor asupra turismului rural în județul Suceava a fost necesară formarea mai multor cooperative locale cu produse turistice rurale precum: cazare, atracții și activități. Existența unor astfel de rețele și organizații are impact pozitiv asupra furnizorilor din comunitățile județului.

În decursul timpului au apărut poli de dezvoltare ai turismului, în special ai turismului rural. Acest fapt se datorează implicării organizațiilor nonguvernamentale și a rețelelor turistice în dezvoltarea turismului rural sucevean, cum ar fi:

A.N.T.R.E.C., filiala Suceava (Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural)  este o asociație care identifică, dezvoltă și promovează ospitalitatea și turismul rural din județul Suceava. A.N.T.R.E.C. este o organizație neguvernamentală, apolitică, membră a Federației Europene de Turism Rural – EUROGITES, fiind recunoscută pe plan național și internațional ca lider în dezvoltarea turismului rural românesc, în încurajarea conservării ecologice și păstrării culturii tradiționale românești;

Asociația Dorna ECOACTIV înființată în anul 2009 cu scopul de a se implica activ în protejarea naturii și a mediului înconjurător, în promovarea și dezvoltarea ecoturismului și în mod deosebit a turismului activ în Țara Dornelor. Asociația administrează Serviciul Public de Promovare Turistică și Salvamont Dorna Arini în cadrul căruia activează voluntar cinci din cei șapte membrii ai asociației;

Asociația de Ecoturism Țara Dornelor a luat naștere din dorința de a promova și sprijini pe cei care prin activitatea lor contribuie la dezvoltarea unui turism de calitate, care oferă turiștilor o experiență autentică, în produsele turistice ale cărora sunt integrate și promovate valorile și resursele locale și care dau dovadă de responsabilitate față de natură și valorile culturale tradiționale din Țara Dornelor;

Asociația pentru promovarea și dezvoltarea turismului Gura Humorului;

Asociația pentru turism Putna;

Asociația pentru turism Sucevița;

Asociația Noua Fermă.

Alături de rețelele de turism rural un rol important l-a avut și A.J.O.F.M. Suceava (Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă) prin cursurile de calificare cu profil turistic, în urma cărora proprietarii existenți și posibili ai pensiunilor turistice rurale și agroturistice, au asimilat un minim de cunoștințe în domeniul turismului și prin stimularea ocupării forței de muncă și creșterea gradului de ocupare.

Istoria turismului rural bucovinean a început în anul 1994, când au fost atestate primele pensiuni din comuna Ciocănești. La scurt timp după înființarea A.N.T.R.E.C. pe plan național – în cadrul unui simpozion organizat la Bran – a luat naștere și filiala suceveană. Primele pensiuni omologate de A.N.T.R.E.C. au fost cele din orașul Vama și comuna Dorna Arini, din Țara Dornelor, de lângă Vatra Dornei. La ora actuală, în județul Suceava există peste 200 de pensiuni rurale și agroturistice. Datorită turismului rural, Bucovina este o zonă unde 25% dintre turiști sunt străini, provenind din Franța, Germania, Spania, Italia.

În ultimii ani a existat o creștere însemnată a unităților de cazare rurale atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ care s-a datorat investitorilor individuali și finanțării prin SAPARD, Programul Național de Dezvoltare Rurală (P.N.D.R.), Programul Operațional Regional (P.O.R.), etc. (Bouaru, Codruța, 2009)

Unele organizații, precum A.N.T.R.E.C., prin activitatea lor au susținut furnizorii rurali să intre pe piață, să conștientizeze importanța turismului și ce avantaje poate avea acesta asupra comunității rurale dar și asupra individului ce activează în domeniul turismului rural.

2.3. Strategii de dezvoltare economico-sociale și promovare a satelor turistice din județul Suceava

Atât pe termen lung cât și pe termen scurt, turismul rural este integrat în strategiile de dezvoltare economică și are scopul de a oferi locuri de muncă populației rurale, de a susține și valorifica producția locală, de a atrage vizitatori străini interesați de economie, cultură, istorie sau conservarea tradițiilor.

Turismul rural și agroturismul în județul Suceava sunt activități generatoare de venituri alternative, ceea ce oferă posibilități de dezvoltare a spațiului rural, datorită peisajelor unice, ariilor naturale vaste, ospitalității locuitorilor din mediul rural. Conservarea tradițiilor, culturii, a specialităților culinare precum și diversificarea resurselor turistice rurale oferă potențial pentru dezvoltarea zonei rurale sucevene.

Destinația turistică Bucovina trebuie promovată cât mai eficient ca fiind un loc unic atât pe piața internă dar și pe piețele turistice internaționale. Este necesar un proces de sistematizare, dezvoltare și inovare pentru turismul rural și agroturismul din această regiune, precum și crearea unor servicii turistice moderne competitive.

Primele programe de finanțare în turismul rural al județului Suceava au fost PHARE și SAPARD, astfel că prin Măsura 3.4 – „Diversificarea activităților economice care să genereze activități multiple și venituri alternative” au fost susținute investiții atât în turismul rural cât și în alte tipuri de activități turistice din spațiul rural precum: construcția structurilor de cazare, de agrement și de recreere, construcția adăposturilor de animale, achiziționarea de mașini de transport, de echipamente și instalații. Pentru Măsura 3.4 au fost alocate 142,2 milioane de Euro, suma totală eligibilă a proiectelor fiind între 50000 – 200000 de Euro.

În această regiune a țării industria turismului rural este foarte fragmentată astfel că ea este formată din firme mici și mari, iar dezvoltarea presupune pregătire, coordonare, investiție, creându-se astfel o legătură între Guvern, autoritățile administrative locale, firme și comunitățile locale. Legătura cu Guvernul se face prin Planul Național de Dezvoltare Rurală care reprezintă un pilon important în dezvoltarea economică-socială a satelor și care susține activitățile de turism rural și agroturism.

În cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală (P.N.D.R.) au fost elaborate o serie de măsuri specifice precum:

Sprijin pentru crearea și dezvoltarea microîntreprinderii (Măsura 312);

Încurajarea activităților turistice, prin crearea și menținerea locurilor de muncă în turism rural și agroturism, în special pentru tineri și femei (Măsura 313);

Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază și punerea în valoarea a patrimoniului rural (Măsura 322);

Dobândirea competențelor actorilor locali și implementarea strategiilor de dezvoltare locală (Măsura 314).

Cea mai importantă este Măsura 313 care are ca scop dezvoltarea activităților turistice rurale care să contribuie la creșterea veniturilor, a locurilor de muncă și a stabilității acestora. Astfel sunt susținute investițiile în structura de primire turistică, investițiile în activități recreaționale, investițiile în centrele de informare, dezvoltarea și marketingul serviciilor turistice din domeniul turismului rural. Pentru Măsura 313 au fost alocate fonduri în valoare de 378,7 milioane de Euro, sprijinul variază între 50-85 % în funcție de tipul investiției.

Necesitatea dezvoltării economice durabile, relevă tot mai mult importanța elaborarării și aprobării unor strategii al căror obiectiv final rezidă în faptul că potențialul turistic natural și antropic al Bucovinei să fie protejat spre binele generației viitoare. Strategiile de dezvoltare a turismului rural descoperă deficiențele existente în oferta turistică a județului Suceava și determină direcțiile strategice de înlăturare a lor. (Bouaru, Codruța, 2009)

În elaborarea Strategiei de dezvoltare și promovare a turismului în județul Suceava s-a pornit de la noțiunea de dezvoltare durabilă, un concept care stă la baza întregii creșteri economice și sociale prevăzute în Programul de Guvernare. Acest principiu implică asigurarea unei simetrii între creșterea economică și conservarea sau reconstrucția cadrului natural, menit să asigure o dezvoltare echilibrată, capabilă să îndeplinească atât cerințele actuale, cât și cele de perspectivă. Această strategie are ca scop final armonizarea dintre beneficiile pe termen scurt ale mediului de afaceri și beneficiul pe termen lung al întregii societăți.

Obiectivul general al strategiei constă în dezvoltarea turismului rural și agroturismului în județul Suceava și diversificarea economiei rurale, factor esențial pentru creșterea standardului de viață a populației locale.

Obiectivele strategice au în vedere menținerea și dezvoltarea activităților economice, prin creșterea numărului de locuri de muncă, creșterea atractivității zonelor rurale și încurajarea conștientizării actorilor locali cu privire la importanța guvernației locale. Aceste obiective reprezintă și punctele tari remarcate precum: potențial turistic natural ridicat, prezența activităților meșteșugărești și a tradițiilor dar și aspecte ale potențialului social din mediul rural al județului Suceava.

Printre priorități se enumeră și diversificarea activităților economice non-agricole și încurajarea micilor întreprinzători din spațiul rural, crearea și modernizarea infrastructurii din zonele rurale, protejarea patrimoniului cultural și natural, îmbunătățirea facilităților și atracțiilor turistice din mediul rural. Selectarea priorităților are la bază identificarea punctelor slabe precum: venituri scăzute, numărul mic al locurilor de muncă, dependența de agricultura de subzistență. (Ungureanu, D., 2010)

Una din probleme întâlnite în economia rurală a județului Suceava este reprezentată de nevoia de creștere a economiei rurale din sectorului non-agricol. Diversificarea exploatațiilor agricole va ajuta la absorbția excesului de forță de muncă eliberată din sectorul agricol. Acest obiectiv este sprijinit de activitățile organizate în cadrul Programului Operațional Sectorial de dezvoltare a resurselor umane (P.O.S.D.R.U.)

Pentru încurajarea agroturismului sunt necesare două amendamente:

Sub patronajul PHARE, „Organizația satului românesc” s-a elaborat un Program de Dezvoltare a Satelor Agroturistice. Acesta are scopul de a promova și dezvolta un turism cu ajutorul populației locale având ca partener autoritățile locale.

Au fost elaborate criterii de identificare și omologare a satului românesc ca „sat turistic” format din mai multe subproduse turistice culturale, istorice, gastronomice, pensiuni agroturistice. Această categorie de produs turistic a fost legiferată prin Lege sau Hotărâre de Guvern.

DESCRIEREA CADRULUI NATURAL ÎN CARE S-AU EFECTUAT STUDIILE

Prin intermediul descrierii generale sunt determinate și elementele de atractivitate ale turismului rural din județul Suceava, elemente referitoare la atât la fondul turistic natural cât și la fondul turistic antropic.

3.1. Fondul turistic natural

3.1.1 Așezare geografică

Județul Suceava este situat în partea de Nord – Est a României, întinzându-se în longitudine între 24º57´ extremitate vestică și 26º40´ extremitate estică, iar în latitudine: 47º40´ extremitate sudică și 47º59´ extremitate nordică. Județul Suceava este al doilea din țară ca mărime, ocupă aproximativ 4% din teritoriul României și are o suprafață de 8553 km2. Se învecinează cu Ucraina, cu județele Botoșani, Iași, Neamț, Mureș Harghita, Bistrița Năsăud și cu județul Maramureș.

3.1.2 Relieful

În raport cu unitățile geografice ale țării, teritoriul județului coincide în mare parte cu Carpaților Orientali și Podișului Sucevei. Relieful județului se caracterizează prin diversitatea formelor, acesta cuprinzând munți, dealuri, podișuri, depresiuni intramontane, câmpii, văi și lunci. După suprafața ocupată de fiecare formă de relief există: zona de munte (54%), zona de podiș (30%), zona de luncă (16%).

Regiunea montană aparține sectorului Carpaților Orientali, fiind alcătuită din masive și culmi separate de văi sau arii depresionare. Munții Suhard sunt alcătuiți din șisturile cristaline și sunt cunoscuți mai ales datorită vârfului Oușoru (1639 m). Înclinarea suprafeței este dată de mișcările tectonice și de eroziune. Creasta principală a acestor munți reprezintă un obiectiv turistic datorită frumuseții peisajelor și a accesibilității.

Munții Călimani sunt cei mai înalți munți vulcanici de pe teritoriul țării și au o altitudine care depășește 2000 m în Vârful Pietrosul Călimani. Relieful munților oferă cele mai impresionante cadre naturale prin: craterul vulcanic Călimani, Rezervația Naturală „12 Apostoli” sau Rezervația de Jnepeniș cu Pinus Cembra.

Masivul Rarău adăpostește una dintre cele mai interesante forme geologice din lanțul Carpaților Orientali, „Pietrele Doamnei”. Alte obiective turistice sunt cheile de pe Valea Caselor, Izvorul Alb și Peștera Liliecilor și Cheile Moara Dracului.

Fig.3.1. Priveliște „Pietrele Doamnei” și aspecte din Munții Rarău

Sursa: fotografie proprie, realizată în anul 2013

Munții Giumalău, prin platourile sale, oferă una dintre cele mai impozante priveliști. O particularitate este pădurea seculară cu specii de conifere, și Cheile Zugrenilor.

Munții Bistriței se situează pe partea dreaptă a râului Bistrița și sunt formați din șisturi cristaline. Vârful Pietrosu, cu o altitudine de 1791 m, oferă un peisaj fascinant.

Obcinile Bucovinei sunt alcătuite din trei unități, dispuse paralel pe direcția nord-vest/sud-est: Obcina Mestecăniș, cea mai înaltă și impresionantă, Obcina Feredeu și Obcina Mare. Cele mai importante obiective turistice sunt: Ansamblul de stânci Pietrele Muierii și creasta principală a Obcinei Mestecăniș.

Depresiunea Dornelor este o unitate geografică distinctă cu un profil asimetric accentuat și de dezvoltarea teraselor de pe dreapta Bistriței, aceasta se îngustează spre est, spre Cheile Zugrenilor.

Depresiunea Câmpulung Moldovenesc reprezintă cea mai mare arie depresionară din lungul râului Moldova și are un relief de terase cu altitudine de aproximativ 110 m.

Zona de podiș are ca de relief: Podișul Sucevei, Depresiunea Rădăuți, Valea Siretului, Valea Sucevei, Subcarpații și Valea Moldovei. (www.cjsuceava.ro)

3.1.3 Rețeaua hidrografică

Este alcătuită din râuri, lacuri, iazuri amenajate, și rezerve de ape subterane, având o lungime de 3092 km. Râurile principale sunt: Suceava, Moldova, cu cel mai întins bazin hidrografic, Bistrița și Dorna. Apele stătătoare sunt de lacuri naturale mici, lacuri antropice, iazuri amenajate, acumulări industriale și mlaștini. Județul Suceava deține cantități mari de ape minerale, carbogazoase, sulfuroase și clorurate. În Depresiunea Dornelor există peste 40 de izvoare minerale, cunoscute fiind în speciale cele din Vatra Dornei, Poiana Negri, Șaru Dornei și Coșna.

3.1.4 Clima

Spațiul geografic sucevean are climă continentală și climă continental moderată cu ninsori iarna și ploi reci primăvara și toamna.

Temperaturile medii anuale sunt:

în climatul montan sub 0º C pe munții înalți;

în climatul extramontan între 7-8º C.

Temperaturile minime pot coborî și până la -38,5ºC iar temperatura maximă înregistrată a fost de 39,8ºC în anul 2000. Fenomenului de inversiune climatică face ca temperaturile cele mai scăzute să se înregistrează în văi și depresiuni. (www.cjsuceava.ro)

Precipitațiile și variază între 800 mm și 1200 mm, pe an și diferă în zona montană față de cea de podiș. Precipitații în cantități reduse au fost înregistrate în luna februarie și în cantități mai mari în lunile mai și iunie.

Regimul vânturilor este dat de terasarea reliefului, astfel că în partea superioară a culmilor muntoase predomină vântul de vest, iar în regiunea de podiș este dată de orientarea curenților de vale. (Strategia de dezvoltare a turismului în județul Suceava, 2008)

3.1.5 Vegetația și fauna

Vegetația este alcătuită preponderent din păduri, cu o pondere de peste 52% din suprafața județului și peste 7% din potențialul silvic al țării. În compoziția acestora 79,6% sunt păduri de rășinoase și 20,4% de foioase. Pădurile de foioase sunt formate din arbori de fag, stejar, frasin, mesteacăn și arbuști precum zmeurul, afinul, măceșul și merișorul. În amestec se găsesc plopul, paltinul, mălinul, scorușul mai rar, tisa. Pe teritoriul județului există peste 20 de rezervații floristice, forestiere, geologice și mixte.

Fauna include numeroase specii: ursul, cerbul carpatin, căpriorul, râsul, vulpea, lupul, veverița, pisica sălbatică, jderul, și dihorul. Păsările întâlnite ce pot fi valorificate cinegetic sunt: cocoșul de munte (specie ocrotită), cocoșul de mesteacăn (specie ocrotită), fazanul, vulturul și bufnița. Râurile sunt bogate specii mai rare de pești ca: lostrița, păstrăvul curcubeu, lipanul, mreana și cleanul.

3.1.6. Resursele naturale

Suprafață agricolă a județului Suceava este de 349554 ha din care: arabil 180550 ha, pășuni 90435 ha, fânețe 75761 ha și livezi 2807 ha. Agricultura este principala ocupație și sursă de venit, fiind practicată în mod tradițional. Resursele de lemn, piatră, apă, suprafețele de pășune, terenurile cultivabile, împreună cu îndemânarea localnicilor au dus la apariția unor activități specifice spațiului bucovinean.

Resurse de minereuri de fier și mangan se găsesc în zona Vatra Dornei și Iacobeni, Neagra Șarului, Broșteni, Ciocănești, Mestecăniș, Argestru, Șaru Dornei; minereuri de sulf se întâlnesc în Munții Călimani și la Fundu Moldovei; izvoarele minerale carbogazoase sunt întâlnite pe aproape întreg teritoriul județului; uraniu este în exploatația minieră din comuna Crucea, oxizi de fier, calcopirită și pirită la Iacobeni, Șaru Dornei; sare gemă este la salina de la Cacica;  există cariere de piatră, calcar și var la Pojorâta și Păltinoasa.

Județul Suceava exportă în Europa, importante cantități de fructe de pădure, (fragi, zmeură) măceșe, cătină, ciuperci în special hribi și plante medicinale cu indicații terapeutice.

Fig. 3.2 Festivalul Fructelor de pădure – comuna Coșna

Sursa: fotografie proprie, realizată în anul 2013

3.2. Potențialul turistic antropic

Potențialul turistic antropic cuprinde totalitatea resurselor create de om și care pot fi valorificate din punct de vedere turistic. Principalele elemente antropice sunt: vestigiile și monumentele istorice, bisericile și mănăstirile, orașele și satele turistice, monumentele de arta, muzeele și casele memoriale, datinile și obiceiurile, etc.

3.2.1 Populația și așezările

Conform tabelului nr. 3.1, populația județului Suceava era de 708764 locuitori (în anul 2012), din care în mediul urban 302.897 locuitori, iar în mediul rural 402.981 locuitori. Mai mult de jumătate din suprafața județului este situată în zona montană, de aceea densitatea medie a populației are un nivel relativ mic, respectiv 83 loc/km². Populația de sex masculin a județului Suceava a înregistrat o creștere de 2504 persoane, de la 347867 persoane în anul 1990 la 350371 persoane în anul 2012. Populația de sex feminin a înregistrat și ea o creștere de 2770 de persoane, de la 355623 de persoane în anul 1990 la 358393 persoane în anul 2012.

Județul Suceava are următoarea organizare administrativ – teritorială: 5 municipii ( Suceava municipiu reședință de județ, Fălticeni, Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei) 11 orașe, 97 comune și 379 sate.

Municipiul Suceava reunește tradiția, istoria, religia, spiritualitatea alături de ospitalitatea localnicilor. Suceava să fie un important centru turistic al nordului Moldovei prin care se marchează intrarea în Bucovina. Prima atestare documentară a orașului datează din 11 februarie 1388, în timpul domnitorului Petru Mușat. Cele mai importante obiective turistice sunt: Cetatea de Scaun a Sucevei Cetatea Scheia, Ruinele Curții Domnești, Muzeul de artă populară, Biserica Domnițelor, Biserica Sfântul Ioan, Parcul Central.

Câmpulung Moldovenesc a devenit o stațiune turistică ce dispune de condiții naturale propice și de obiective turistice numeroase: Muzeul „Arta lemnului” , Colecția de linguri a profesorului Țugui, monumente de arhitectură populară.

Municipiul Vatra Dornei este situat în mijlocul munților, principalele puncte de atracție antropice sunt : clădirea Primăriei, gara Vatra Dornei Băi, Cazinoul, Izvorul Sentinela, Stabilimentul balnear, Muzeul de etnografie și folclor, Muzeul de științe ale naturii. Vatra Dornei recunoscută pentru izvoarele sale minerale și pentru practicarea sporturilor de iarnă.

Orașul Gura Humorului face parte din ținutul vechi al Bucovinei, cu nenumărate monumente și vestigii istorice. Principalele obiectivele pe care le oferă orașul sunt: muzeul etnografic, muzeul obiceiurilor populare din Bucovina, fierăritul și prelucrarea artistică a lemnului; portul popular din bazinul Dornelor; Orașul este punctul de plecare spre Mănăstirea Humor și Mănăstirea Voroneț.

Satele turistice din județul Suceava sunt așezări rurale pitorești, situate într-un mediu nepoluat, care păstrează tradițiile și au un bogat trecut istoric. Pe lângă funcțiile politice, administrative, economice și culturale, îndeplinesc și funcția de primire și cazare a turiștilor. Stabilirea tipurilor de sate turistice constă în stabilirea specificului localităților rurale și gruparea lor. Acest proces permite promovarea în fiecare localitate a celor mai adecvate forme de turism, ținându-se cont caracteristicile geografice, sociale și economice, cât și de opțiunile turiștilor care frecventează localitatea respectivă.

Un punct de atracție deosebit, specific zonei rurale sucevene il constituie numeroasele activități artizanale practicate și astăzi, fiind transmise din generație în generație. Artizanii se ocupă cu pictarea icoanelor, meșteșugul lemnului,olărit, sculptura în piatră, țesutul și lucrăturile din piele, măști populare.

Satele agroturistice renumite pentru practicarea turismului rural, a agroturismului, a turismului ecologic sunt : Arbore, Ciprian Porumbescu, Dorna Arini, Marginea, Moldova, Pojorâta, Putna, Șaru Dornei, Sucevița, Vama, Vatra Moldoviței.

3.2.2 Bisericile și mănăstirile

Numeroase biserici și mănăstiri din județul Suceava au fost adăugate în catalogul UNESCO, în anul 1993, datorită autenticității și valorii lor. Numărul impresionant al bisericilor din Bucovina, cu unicitatea frescelor interioare și exterioare, a fost păstrat încă din timpurile medievale până azi, dând o notă de originalitate creațiilor artistice. Astfel, culori precum Albastrul de Voroneț, Roșul de Humor sau Verdele de Arbore, au descris poveștile biblice. Printre cele mai importante locașuri sfinte se numără: Mănăstirea Voroneț, Mănăstirea Sucevița, Mănăstirea Humor, Mănăstirea Putna, Mănăstirea Moldovița, Biserica Arbore, Mănăstirea Slatina, Mănăstirea Probota, etc.

3.2.3 Vestigiile istorice

Cetatea de scaun întâlnită și sub denumirea de Cetatea Sucevei, este o cetate medievală aflată la marginea de est a orașului Suceava. Este o ctitorie a voievodului Petru I Mușat, cetatea nu a fost niciodată cucerită prin forța armelor. Hanul Domnesc este una dintre cele mai vechi construcții civile din județ, datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea. Inițial clădirea a fost destinată adăpostirii dregătorilor și negustorilor sosiți în zona, iar ulterior, în perioada secolului al XVII-lea și al XIX-lea a servit ca han, casă domnească, casă de vânătoare pentru împaratul Franz Josef. Curtea Domnească din Suceava a fost abandonată la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar în prezent ea se află în stare de ruine. (www.wikipedia.ro)

3.2.4. Muzeele și casele memoriale

Muzeul de artă populară Suceava, își desfășoară activitatea în clădirea fostului han Domnesc și adăpostește colecții de etnografie și artă populară. Muzeul de istorie Suceava a fost înființat în anul 1900 și piese din trecutul al locuitorilor suceveni. În ”Sala tronului” mobilierul, costumele și alte obiecte reconstituie atmosfera de la curtea lui Ștefan cel Mare. Casa memorială Ciprian Porumbescu din satul Ciprian Porumbescu, inaugurată în 1953, este adăpostită într-o anexa originală a fostei case parohiale de la Stupca. Casa muzeu Solca, situată pe drumul înspre Mănăstirea Umor, este un obiectiv antropic care redă arhitectura tradițională și cultura bucovineană. Muzeul Satului Bucovinean aflat în imediata apropiere a Cetății de Scaun a Sucevei, deține numeroase piese de arhitectură populară.

3.2.4. Datini și obiceiuri

Județul Suceava păstrează încă din cele mai vechi timpuri marile sărbători ca Paștele, Crăciunul, Boboteaza, Sânzienele sau momentele esențiale ale vieții ca nașterea, sau nunta.

Sărbătoarea Sfântă a Crăciunul se păstrează fără mari abateri de la tradiție. Datinile de Crăciun sunt pregătite odată cu Postul Crăciunului, când încep să se formeze cetele de colindători și se învață colindele ce vor fi cântate în timpul sărbătorii. În Ajun după lăsarea întunericului, casele erau animate de colindele cetelor de flăcăi care, străbăteau ulițele satelor până când toate casele erau colindate. În ziuă și noaptea Ajunului de Crăciun colinda doar copiii și flăcăii dar începând din ziua următoare și până la Bobotează, cei care umblă cu colinda sunt tinerii și bătrânii.

Paștele în județul Suceava este recunoscut pentru tradiția păstrată de-a lungul vremii legate de încondeiatul ouălor, care reprezintă o veritabilă artă. Tradiția spune că în noaptea de Înviere, fetele să meargă în clopotnița bisericii și să ude clopotului cu „apă neîncepută”. Persoana care scoate apa din fântână nu trebuie să vorbească până când va fi folosită la spălatul clopotului. Apoi, în dimineața zilei de Paști, fetele se spală cu această apă să fie frumoase tot anul. (www.horabucovinei.com)

3.2.5 Gastronomia specifică

Gastronomia bucovineană reușește să impresioneze simțurile gustative atât ale cunoscătorilor cât și ale novicilor. Mâncărurile bucovinene sunt preparate cu precădere din ingrediente naturale din ograda proprie a gospodarului ce garantează calitatea produsului final.

În Ajunul Crăciunului bucovinean se păstrează ideea preparării mâncărurilor de post, câteva din preparate ar fi: sarmale cu crupe, ciuperci cu usturoi, fasole fiartă și preparate din pește. În mijlocul mesei se așează un colac rotund iar în jurul său se așează felurile de preparate. Tradiția așezării mesei peste care se așterne față de masă lucrată manual, se păstrează și astăzi turiștii având posibilitatea să ia parte la această tradiție. De pe masa de Crăciun nu pot să lipsească: sarmale cu smântână, cârnații afumați de porc, păstrăv gătit în cetină de brad, supa de pui cu tăieței făcuți în casă, tochitură de porc și un pahar de pălincă. La desert se servește cozonacul, “poalele-n brâu” și prăjiturile cu creme.

Paștele în județul Suceava oferă un sortiment larg de preparate tradiționale bucovinene, în care pasca este elementul central. De pe masa de Paște în Bucovina sunt nelipsite friptura de miel și ouăle roșii. Tradiția spune că fiecare membru din familie trebuie să mănânce prima dată un ou sfințit la biserică (la fel ca toată mâncare de Paște) după care se poate trece la următoarele feluri  de mâncare: ciorbă de miel, drobul de miel, miel la cuptor, cozonac.

Fig.3.3. Preparate Paști – Pensiunea Poarta Călimani

Sursa: fotografie proprie, realizată în anul 2013

Economia în județul Suceava

Condițiile de dezvoltare a țării și-au pus amprenta și asupra industriei județului Suceava, care s-a reorganizat, conform noilor principii ale economiei de piață, fiind în continuă dinamică. Ramurile industriale reprezentative din județ sunt: industria lemnului, industria alimentară, industrie ușoară, industria construcțiilor de mașini, industria minieră, reprezentată prin exploatarea minereurilor neferoase, aflată în declin în ultimul deceniu.

În județul Suceava, produsul intern brut a crescut cu 9779,9 milioane lei, de la 180 milioane de lei în anul 1995 la 9959,9 miloane de lei în anul 2010 (Tabelul 3.2.). Ponderea PIB al județului Suceava în cadrul PIB al regiunii Nord-Est a crescut cu 0,56%, de la 17,33% în anul 1995 la 17,89% în anul 2010.

Județul Suceava dispune de o suprafață agricolă de 349.310 ha care este distribuită astfel: 181.316 ha suprafață arabilă, 89888 ha pășuni. 75057 ha fânețe, 3049 livezi și pepiniere pomicole. Terenurile arabile sunt cultivate cu: 81794 ha cereale, 27021 ha grâu și secară, 37155 ha porumb, 30759 ha cartofi, 7930 ha legume, 5448 ha orz și orzoaică, 2033 ha sfeclă de zahăr, 1864 ha floarea soarelui. În zonele Fălticeni, Rădășeni, Preutești condițiile pedoclimatice au favorizat dezvoltarea pomiculturii, suprafețele fiind cultivate cu meri (70%), pruni, cireși și vișini, peri și alte specii. (Analiza Socio-Economică în perspectiva dezvoltării rurale decembrie, 2012)

Un alt sector important este cel al zootehniei, dezvoltarea acestuia fiind favorizată de răspândirea largă a pășunilor existente mai ales în zona montană. Satele din zona de munte desfășoară activități de creștere a bovinelor pentru lapte și carne și a ovinelor. Cea mai mare pondere din totalul efectivelor de animale la nivel județean, revine păsărilor (1.525.000 de capete), urmate de ovine (256.950 de capete), bovine (178479 de capete), porcine (140.160 de capete) și cabaline (43130 de capete).

PARTEA A II- A

CONTRIBUȚII PROPRII

4. OBIECTIVELE STUDIULUI, MATERIALUL LUAT ÎN STUDIU ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

4.1. Necesitatea și scopul cercetărilor

Tema abordată pentru studiu este importantă prin faptul că turismul rural reprezintă prin conținutul și rolul său o componentă majoră a civilizației rurale actuale, făcând parte integrantă din viața economică și socială a județului Suceava.

Prin această lucrare se dorește a se demonstra care sunt implicațiile turismului rural și ale agroturismului asupra spațiului rural al județului Suceava atât din perspectivă economică cât și din perspectivă socială. Localitățile rurale din această zonă dețin un potențial natural și antropic ridicat pentru practicarea și dezvoltarea activităților din domeniul turismului rural.

Pe întreg spațiul rural al județului Suceava, turismul rural și agroturismul pun în valoare și exploatează din punct de vedere economic bogățiile create de natură și climat, sau cele datorate istoriei, folclorului și civilizației, având un rol important și pe plan uman, materializat într-o serie de efecte pozitive, în ceea ce privește turistul, pe de o parte, iar pe de altă parte populația locală din zonele de destinație turistică.

Îmbunătățirea calității serviciilor turistice în spațiul rural reprezintă o cerință necesară pentru asigurarea satisfacerii nevoilor și așteptărilor consumatorului, în condițiile în care turismul rural este o necesitate biologică, psihologică și socială, cu un efect puternic asupra îmbunătățirii calității vieții, creșterii vitalității și a speranței de viață.

Lucrarea urmărește să determine principalele implicații pe care le are turismul rural și agroturismul în unitățile administrativ teritoriale ale județului Suceava dar și modul în care aceste implicații influențează comunitățile rurale luate în studiu. Așadar, tema luată în studiu este necesară și pentru că este de actualitate în România și poate reprezenta o șansă în conștientizarea importanței activităților turistice rurale.

4.2. Materialul luat în studiu

Pentru efectuarea cercetărilor privind implicațiile turismului rural și agroturismului din studiul de caz, am ales trei comunități rurale din zona montană a județului Suceava, respectiv comunele: Dorna Arini, Șaru Dornei și Crucea. Prin poziționarea lor în zona montană, aceste unități administrativ teritoriale sunt caracterizate de același aspect și anume: fragilitate teritorială care este dată de constrângerile datorate factorilor de mediu naturali referitori la climă, sol, relief și înclinare a terenului.

Alegerea eșantionului de localități a fost argumentată de următoarele considerații:

Atractivitate din punct de vedere al cadrului natural și antropic;

Aptitudini puternice pentru practicarea și promovarea turismului rural în comunele Dorna Arini și Șaru Dornei, în comparație cu absența acestei ramuri în comuna Crucea;

Prin comparație pot fi enumerate câteva caracteristici ale celor trei comunități rurale. Deși sunt amplasate în aceeași regiune a județului, Bazinul Dornelor (distanța între centrul administrativ al Comunei Șaru Dornei, trecând prin comuna Dorna Arini până în centrul administrativ al comunei Crucea este de 50 de km) și având parte de aproximativ aceleași condiții de mediu, comunitățile prezintă deosebiri foarte mari în privința economiei, turismului și industriei.

În comunele Dorna Arini și Șarul Dornei activitățile preponderente sunt cele caracteristice domeniului creșterii animalelor, turismului rural și agroturismului, spre deosebire de comuna Crucea unde există ca principală activitate economică mineritul, activitate care în Șarul Dornei a fost închisă, lucrându-se la ecologizarea zonei miniere.

Atât comuna Dorna Arini cât și comuna Șarul Dornei și-au dezvoltat structuri cu capacități de cazare a turiștilor în vederea practicării și dezvoltării turismului rural și agroturismului cu implicații economico-sociale. Spre deosebire de cele două unități administrativ teritoriale, comuna Crucea nu are dezvoltat foarte bine acest segment al turismului, deși aceasta beneficiază de potențial turistic. Totuși, în ultimul timp, se observă încercări ale localnicilor și ale autorităților locale înspre a dezvolta turismul rural și agroturismul, însă fără succese prea mari.

Deși cele trei comunități rurale au suprafețe importante de teren agricol în conversie sau certificate ecologic, agricultura practicată este una de subzistență.

În teritoriul celor trei comune este pusă problema conceptului de „biodiversitate montană”. Conceptul pune accent pe principiul precauției în protecția mediului înconjurător și se are astfel în vedere atât evitarea pagubelor aduse mediului cât și realizarea dezvoltării durabile.

4.3. Metodele de cercetare, prelucrare și interpretare a rezultatelor

Datele utilizate pentru redactarea lucrării au fost preluate și prelucrate din baza de date Tempo a Institutului Național de Statistică, date furnizate de către Prefectura Suceava, Consiliul Județean Suceava, date de la primăriile celor trei comune și informații din breviarele turistice și anuarele statistice ale Județului Suceava. Datele statistice au fost prelucrare cu ajutorul programului Microsoft Office Excel, pentru a evidenția faptul că turismul rural și agroturismul au consecințe economice și sociale asupra localităților analizate în studiul de caz.

Din punctul de vedere al indicatorilor s-a încercat o abordare cât mai exactă, punându-se accent în special pe indicatorii turistici (numărul unităților de primire turiști și capacitatea de cazare, numărul de sosiri și înnoptări, evoluția circulației turistice, etc.), indicatorii economici (procentajul agenților economici din turismul rural și agroturism, procentajul angajaților din domeniul turismului alături de alte domenii de activitate, veniturile obținute din înnoptările în pensiunile rurale și agroturistice).

De asemenea, pentru ca cercetarea să fie cât mai completă și pentru a demonstra efectele turismului rural și agroturismului s-a utilizat literatura de specialitate, s-au realizat cercetări pe teritoriul celor trei comune luate în studiu, s-au purtat discuții cu decidenții locali, cu agenții economici și s-au făcut măsurători ale fluxului turistic în localitățile alese.

Inițial a fost realizată o analiză asupra implicațiilor turismului pe teritoriul județului Suceava, au fost prezentate atât infrastructura de cazare și circulația turistică dar și evoluția pe 10 ani a capacității de cazare turistică, urmând ca studiul să se axeze pe comunele Dorna Arini, Șaru Dornei și Crucea. Cercetările au urmărit implicațiile socio-economice ale turismului rural și agroturismului în fiecare comună prin prezentarea localității și a resurselor și prin analizarea dezvoltării activităților din turismul rural și agroturismului cu ajutorul indicatorilor, urmată de interpretarea acestora.

5. REZULTATE PROPRII PRIVIND TEMA LUATĂ ÎN STUDIU

5.1. Situația activităților din turism la nivelul Județului Suceava

Implicațiile turismului rural și agroturismului asupra județului Suceava pot fi privite în special din punct de vedere economic și social. Turismul este un domeniu foarte important în dezvoltarea durabilă a județului, investițiile din acest domeniu trebuind să fie o prioritate pentru comunitățile rurale. (Crețu, R. C., 2005)

Activitatea întreprinderilor din domeniul turismului de pe teritoriul județului Suceava poate fi analizată urmărind mai mulți indicatori economici precum:

Cifra de afaceri: suma veniturilor rezultate din vânzări de bunuri, vânzări de mărfuri, prestări de servicii, mai puțin reducerile acordate clienților;

Investițiile brute: valoarea investițiilor efectuate în cursul perioadei de referință în toate bunurile corporale, incluzând pe lângă mijloacele fixe și valoarea cumpărăturilor de terenuri;

Investițiile nete: cheltuielile efectuate pentru lucrările de construcții, instalații, achiziționarea de mijloace de transport, de utilaje și alte cheltuieli destinate mijloacelor fixe;

Numărul mediu de persoane ocupate: numărul total de persoane care au lucrat în întreprindere în cursul perioadei de referință, inclusiv personalul care lucrează în afara întreprinderii dar este remunerat de aceasta.

Conform tabelului nr. 5.1, în ceea ce privește cifra de afaceri, hotelurile și pensiunile au înregistrat cea mai mare valoare în anul 2010, 212 milioane lei față de 2012 când cifra de afaceri era de 194 milioane lei. Investițiile brute din activitățile turistice au scăzut simțitor ajungând de la 81 milioane de lei în 2010, la 18 milioane de lei în 2012. În schimb numărul mediu de persoane ocupate a crescut de la 3441 în 2010 la 3686 în 2011, fiind urmat de o scădere în 2012 când numărul de persoane ocupate era de 3305.

Fig. 5.1 Salariul nominal mediu net obținut în domeniul turismului în Județul Suceava

Sursa: Anuarul statistic al județului Suceava, 2013

În ceea ce privește salariile obținute din turism din figura 5.1 se observă o creștere a salariului mediu net în anul 2012 când era 849 RON cu 429 RON, față de anul 2005 și față de anul 2010.

La nivel național, spațiul rural al județul Suceava se află pe locul 4 în ceea ce privește numărul de unități de cazare turistică existente și pe locul 8 în funcție nu numărul de turiști cazați, conform anuarului statistic al Județului Suceava, 2012.

La nivel național, spațiul rural al județul Suceava se află pe locul 4 în ceea ce privește numărul de unități de cazare turistică existente și pe locul 8 în funcție nu numărul de turiști cazați, conform anuarului statistic al Județului Suceava, 2012.

Numărul pensiunilor rurale din județul Suceava a crescut în mod semnificativ, mai ales în ultimii ani, iar zonele montane și deluroase îndeplinesc toate condițiile necesare în sensul dezvoltării acestei forme de turism. O serie de localități precum: Sucevița, Vama, Moldovița, Putna, Ciocănești, Mănăstirea Humorului, Sadova, Lucina, Cacica, Neagra Șarului, Poiana Șarului, Poiana Negri, Dorna Candreni, Cârlibaba, Poiana Stampei, Șaru Dornei, Dorna Arini, Brodina, Marginea sunt consacrate în practicarea acestui tip de turism, acestea devenind treptat destinații turistice cunoscute.

5.2 Infrastructura de cazare turistică și circulația turistică

Prin structura de primire turistică se înțelege orice construcție sau amenajare, care furnizează în mod permanent sau sezonier serviciul de cazare turistică și alte servicii pentru turiști.

Capacitatea de cazare turistică existentă este dată de numărul de locuri de cazare înscrise în ultimul act de recepție, omologare și clasificare al structurii de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică.

Capacitatea de cazare turistică în funcțiune reprezintă numărul de locuri de cazare care sunt puse la dispoziția turiștilor de către unitățile de primire turistică.

În intervalul 1990-2012 capacitatea de cazare turistică a crescut cu 2606 locuri de la 6841 locuri în anul 1990, la 9447 locuri în anul 2012 (Tabelul nr.5.2). În hoteluri capacitatea de cazare turistică a crescut cu 807 locuri, de la 2803 locuri în anul 1990 la 3610 locuri în anul 2012.

După anul 2000 pe teritoriul județului s-au dezvoltat pensiuni turistice și agroturistice, acestea beneficiînd o mare apreciere în rândul turiștilor. Capacitatea de cazare în pensiunile turistice a ajuns la 1665 de locuri în anul 2012, iar în pensiunile agroturistice a ajuns la 2384 locuri în anul 2012. Celelalte tipuri de structuri turistice existente în județ se referă la moteluri, cabane, vile turistice etc. și au înregistrat o scădere de 2250 de locuri în intervalul 1990-2012, de la 4038 locuri în anul 1990 la 1788 de locuri în anul 2012.

Capacitatea de cazare turistică existentă a structurilor de primire turistică a înregistrat o creștere de 34,4 % din anul 2002 când numărul de locuri era de 5269 până în 2012 când s-a ajuns la un număr de locuri de 8033. (Tabelul nr.5.3) În anii luați în analiză cel mai mic număr de locuri a fost în anul 2003 și anume 5034.

Fig.5.2 Situația sosirilor și înnoptărilor turiștilor, la nivelul județului Suceava

Sursa: Breviarul turistic al județului Suceava, 2013

Numărul de sosiri al turiștilor a avut de asemenea fluctuații în decursul anilor, astfel că cea mai mare valoare s-a înregistrat în 2008 cu 211 mii de sosiri, față de 2012 când au fost 194,3 mii de sosiri. Cel mai mic număr de sosiri a fost constatat în anul 2002, cu o valoare de 153,5 mii. În funcție de zona turistică, zona orașelor reședință de județ a deținut 37,6 %, din sosirile înregistrate, zona stațiunii balneare Vatra Dornei 25,3 %, zona „alte localități și trasee” 22,2 % și stațiunile din zona montană 14,9 %.

Numărul de înnoptări în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare a atins cifra maximă în anul 2008 cu 500,3 mii de înnoptări. Comparativ cu 2012, numărul de înnoptări a scăzut cu 14,5 %, scăderea fiind mai ales în cazul turiștilor străini dar și al turiștilor români.

Fig.5.3. Proporția structurilor de primire turistică

Sursa: Calculații pe baza datelor INSSE-Tempo Online

Cea mai mare pondere au deținut-o hotelurile 49,2%, urmate de pensiunile turistice rurale cu 19,1 %, pensiunile turistice urbane 13,2 %, vilele turistice 8,2%, cabanele turistice 3,4 %, campingurile 1,8 %, moteluri 1,7 % și 1% au reprezentat celelalte tipuri de structuri de primire turistică.

Fig. 5.4 Ponderea turiștilor străini din diferite țări din Europa în anul 2011

Sursa: Breviarul turistic al Județului Suceava, București, Ediția 2012

Conform figurii 4.1, din cadrul Uniunii Europene, cei mai mulți turiști care au vizitat județul Suceava provin din Germania cu o pondere de 29 %. Aceștia sunt urmați de turiștii din Spania cu un procent de 17% . Turiștii italieni cazați în strucutrile de primire turistică din județ dețin 13 %, fiind urmați de turiștii din Franța și Austria care au înregistrat o pondere de 12%. Se poate observa că din Polonia, turiștii provin în proporție de 8%, Olanda și Regatul Unit deținând 5% și respectiv 4%.

Prezența turiștilor străini creează în rândul populației locale posibilitatea de a lua contact cu noi stiluri de viață, valori și standarde, același lucru fiind valabil și pentru turiștii veniți în spațiul rural Sucevean.

5.3 Prezentare generală a comunităților rurale din județul Suceava

Comunitățile rurale din județul Suceava sunt reprezentate de 98 de comune cu 379 de sate, în care trăiesc 403.990 locuitori.

Suprafața totală a județului, de 855350 hectare, a rămas aceeași din 1990 până în prezent. Densitatea populației a înregistrat o creștere de 0,9 locuitori pe kilometrul pătrat, crescând de la 82 de locuitori pe kilometru pătrat la 82,9 locuitori pe kilometru pătrat. Numărul de comune a crescut de la 90 la 98, înregistrând o creștere de 9 comune, iar numărul de sate a scăzut de la 396 la 379, astfel s-a înregistrat o scădere de 17, datorită comasării unor sate și a transformării unor comune în orașe.