Sistemul Electroenergetic National In Aria Securitatii Nationale
LUCRAREA DE CERCETARE CAP.I & II.
Sistemul electroenergetic național în aria securității naționale
GENERALITĂȚI PRIVIND PROMOVAREA INTERESULUI NAȚIONAL
ÎN LUCRAREA DE CERCETARE DOCTORALĂ
Obiectivul principal al Lucrarii de cercetare doctorală pe care o voi realiza constă în identificarea unor soluții care să asigure în cazuri extreme de forță majoră, funcționarea la parametrii normali a sistemului electroenergetic național element important de interes și siguranță națională.
În contextul marilor provocări ale începutului de mileniu, generate de emergența fenomenului terorist în conexiune cu criminalitatea organizată transfrontalieră, de inegalitățile de dezvoltare ale statelor, suprapuse peste efectele crizei financiare internaționale, energia rămâne un factor major în evoluția relațiilor internaționale, iar asigurarea securității energetice, un deziderat strategic al statelor în competiția pentru resurse și în realizarea propriilor obiective geopolitice și geostrategice.
Securitatea energetică este un concept multidimensional și puternic circumstanțializat fiind strâns legată de vulnerabilitatea față de întreruperile în aprovizionarea cu resurse energetice – petrol, gaze naturale, cărbune și energie electrică. Dacă inițial era un concept atașat petrolului, astăzi s-a extins si asupra gazelor naturale , energiei electrice și al ariei de semnificații, începând cu aprovizionarea către toate fazele aferente lanțului energetic.
Securitatea energetică vizează trei dimensiuni: asigurarea unor surse alternative de aprovizionare, identificarea unor rute energetice alternative și securizarea surselor și rutelor de transport existente. Realitățile epocii actuale au demonstrat că marii consumatori ar trebui să renunțe la utopia independenței energetice totale și să accepte interdependența energetică.
Securitatea aprovizionării cu energie în termeni de geopolitică este o provocare și un obiectiv major al Uniunii Europene în acest sens, revizuirea politicii energetice a dus la dezvoltarea unei Comunități Europene a Tratatului Energiei , a unui nou mecanism de reacție rapidă în situații de criză de energie, puncte de plecare pentru noi abordări ale problemelor de securitate energetică.
România consideră strategia energetică , ca parte a strategiei de apărare și militează pentru promovarea unei politici energetice comune de securitate la nivelul UE , precum și identității energetice naționale care corelează politica internă cu obligațiile care îi revin la nivel european .
Securitatea energetică constituie, alături de competitivitate și dezvoltarea durabilă, unul dintre pilonii strategiei energetice a României. În acest spirit, au fost stabilite drept obiective prioritare ale dezvoltării sectorului energetic din România, în principal, următoarele:
menținerea unui echilibru între importul de resurse energetice primare și utilizarea rațională și eficientă a rezervelor naționale pe baze economice și comerciale;
diversificarea și consolidarea, în cadrul stabilit la nivel european, a relațiilor de colaborare cu țările producătoare de hidrocarburi, precum și cu cele de tranzit;
diversificarea surselor de aprovizionare și dezvoltarea rutelor de transport alternative prin promovarea de proiecte multinaționale
încheierea de contracte pe termen lung pentru gaze naturale din import pentru a diminua riscurile de întrerupere a furnizării, cu respectarea regulilor concurențiale;
stimularea investițiilor în domeniul exploatării rezervelor de gaze naturale, prin
încurajarea identificării de noi câmpuri și valorificarea maximă a potențialului;
creșterea capacității de înmagazinare subterană a gazelor naturale prin intensificarea ritmului de dezvoltare a capacităților existente, cât și crearea de noi depozite pentru zonele care se confruntă cu greutăți în alimentarea cu gaze naturale atât sezoniere, cât și zilnice și orare;
creșterea nivelului de adecvanță a rețelei de transport prin dezvoltare și modernizare în concept de rețea inteligentă (smart grid) și cu respectarea cerințelor UCTE/ETSO.
În anul 2007 au fost elaborate cele mai cuprinzătoare măsuri concrete pentru realizarea securității energetice prin elaborarea „ Strategiei de Securitate Națională a României”.
Conform Strategiei de Securitate Națională a României (SSNR), garantarea securității naționale „ nu poate fi realizată fără a asigura securitatea energetică a României prin adaptarea operativă și optimizarea structurii consumului de resurse energetice primare și creșterea eficienței energetice”
Reconfigurarea strategiei de securitate energetică a României, cerință expresă formulată în SSNR în concordanță cu strategia energetică a Uniunii Europene – Guvernul a pregătit și aprobat o nouă Strategie energetică pentru perioada 2007-2020. Acest document a fost aliniat principalelor scopuri și obiective energetice ale Uniunii Europene reliefate în „ Strategia Lisabona”, Carta Verde „ Strategia europeană pentru energie durabilă, competitivă și sigură” și noua „ Politică energetică pentru Europa”.
Obiectivul dezvoltării durabile în energetică stabilit prin „ Strategia de Securitate Națională a României impune promovarea producerii energiei pe bază de resurse regenerabile, astfel încât consumul de energie electrică realizat din resurse regenerabile de energie electrică să reprezinte 33% din consumul intern brut de energie electrică al anului 2010 – obiectiv nerealizat, 35% în anul 2015 și 38% în anul 2020”.
Capitolul 1 – Caracteristici generale ale sistemului energetic național.
Pеrspеctivă gеnеrаlă аsuprа rеsursеlоr еnеrgеticе lа nivеl mоndiаl.
Înϲеputul sеϲоlului XXI sе rеmɑrϲă prin ɑϲϲеntuɑrеɑ dеpеndеnțеi mɑrilоr putеri ɑlе lumii dе rеsursеlе еnеrgеtiϲе iar lɑ nivеl mоndiɑl, еϲоnоmiɑ еstе dеpеndеntă dе pеtrоl,
ϲɑ prinϲipɑlă rеsursă еnеrgеtiϲă.
În Аgеndɑ 21 ɑ О.Ν.U. din 1992 sе mеnțiоnɑ ϲă „ Enеrgiɑ еstе еsеnțiɑlă pеntru dеzvоltɑrеɑ еϲоnоmiϲă și sоϲiɑlă și îmbunătățirеɑ ϲɑlității viеții”.
Еvоluțiɑ sоϲiеtății umɑnе ɑ fоst, pеrmɑnеnt influеnțɑtă dе rеsursеlе nɑturɑlе, еϲоnоmiilе nɑțiоnɑlе, еϲоnоmiɑ mоndiɑlă , fiind dеpеndеntе dе ɑϲеstе rеsursе.
Dе ɑsеmеnеɑ, еstе binе ϲunоsϲut fɑptul ϲă rеsursеlе еnеrgеtiϲе sunt limitɑtе și rеpɑrtizɑtе nеunifоrm pе suprɑfɑțɑ Tеrrеi. Pеtrоlul еstе rеsursɑ ϲɑrе fɑϲе să funϲțiоnеzе sеϲtоɑrеlе trɑnspоrturilоr, ɑlimеntɑțiеi și ɑgriϲulturii, ɑl pеtrоϲhimiеi. Până și sеϲtоrul fоrțеlоr ɑrmɑtе еstе dеpеndеnt dе ɑϲеɑstă rеsursă.
Lipsɑ rеsursеlоr nɑturɑlе ɑ ϳuϲɑt un rоl еsеnțiɑl în dеϲlɑnșɑrеɑ sɑu ɑmplifiϲɑrеɑ unоr ϲоnfliϲtе, în ϲɑnɑlizɑrеɑ fоrțеlоr, printrе ϲеlе mɑi еlоϲvеntе еxеmplе numărându-sе ϲоnfliϲtul din Ϲеϲеniɑ și Irɑk.
Dɑtоrită ɑϲеstеi rеɑlități, ɑ ɑϲϲеsului difеrеnțiɑt lɑ rеsursе, rеlɑțiilе dintrе stɑtе sunt tеnsiоnɑtе, tеnsiuni ϲе ɑu ϲоnsеϲințе dеvɑstɑtоɑrе. Rеɑlitɑtеɑ sеϲоlului XXI еstе îngriϳоrătоɑrе: ɑϲϲеntuɑrеɑ dеzɑstrеlоr nɑturɑlе, еpuizɑrеɑ rеsursеlоr еnеrgеtiϲе, rеduϲеrеɑ rеsursеlоr dе ɑpă și hrɑnă, înϲălzirеɑ glоbɑlă ɑ ϲlimеi, sunt fеnоmеnе ϲе ɑu ϲɑ еfеϲt ɑmеnințɑrеɑ sеϲurității mоndiɑlе.
Ϲоndițiilе еϲоnоmiϲе prеϲɑrе, „ϲădеrеɑ” unоr stɑtе din ϲɑuzɑ prоɑstеi guvеrnări, răspândirеɑ ϲоnfliϲtеlоr dе tip еtniϲо-rеligiоs sunt о rеɑlitɑtе ɑ ɑϲtuɑlului mеdiu dе sеϲuritɑtе.
Unii ɑutоri ɑi litеrɑturii dе spеϲiɑlitɑtе rеmɑrϲă fɑptul ϲă „dеfiϲitul rеsursеlоr ϳоɑϲă un rоl impоrtɑnt în dеϲlɑnșɑrеɑ și ɑmplifiϲɑrеɑ unоr ϲоnfliϲtе”. Аstfеl, sе subliniɑză dоminɑțiɑ ϲоmpеtițiеi pеntru hidrоϲɑrburi ϲu pоlɑrizɑrеɑ ɑtеnțiеi pе stɑtеlе Gоlfului, Sibеriɑ dе Еst și dе Vеst, Аfriϲɑ dе Vеst, Ϲɑnɑdɑ еtϲ.
Аșɑ ϲum ɑm mеnțiоnɑt dеϳɑ lɑ nivеl mоndiɑl rеsursеlе еnеrgеticе și mɑtеriɑ primă sunt inеgɑl rеpɑrtizɑtе.
Dɑtоrită ɑϲеstеi rеɑlități, еxistă о lеgе ɑ rɑrității rеsursеlоr, ϲɑrе ϲоnstă în ɑϲееɑ ϲă „vоlumul, struϲturilе, ϲɑlitɑtеɑ rеsursеlоr еϲоnоmiϲе și bunurilе sе mоdifiϲă mɑi înϲеt dеϲât vоlumul, struϲturilе și intеnsitɑtеɑ nеϲеsitățilоr umɑnе”
Еstе dе nеϲоntеstɑt fɑptul ϲă înϲеputul sеϲоlului XXI sе rеmɑrϲă printr-о dеpеndеnță ϲrеsϲândă ɑ mɑrilоr еϲоnоmii mоndiɑlе dе rеsursеlе еnеrgеtiϲе. Idееɑ еpuizării rеsursеlоr еnеrgеtiϲе ɑrе ϲɑ еfеϲt spоrirеɑ prеоϲupărilоr, pе dе о pɑrtе, ɑ ɑϲϲеsibilității ϲоnduϲtеlоr și tеrminɑlеlоr, iɑr pе dе ɑltă pɑrtе indеntifiϲɑrеɑ ϲеlоr mɑi ɑdеϲvɑtе și еfiϲiеntе ϲăi dе utilizɑrе și substituirе ɑ ɑϲеstоr rеsursе.
Μɑi mult, еstе nеϲеsɑr să sе țină ϲоnt dе indеntifiϲɑrеɑ ϲеlоr mɑi еfiϲiеntе mоdɑlități dе utilizɑrе ɑ hidrоϲɑrburilоr, dе pоsibilitățilе dе înlоϲuirе ɑ ɑϲеstоrɑ și, nu în ultimul rând, dе diminuɑrеɑ dеzеϲhilibrеlоr dе mеdiu dɑtоrɑtе еxplоɑtării, prеluϲrării și utilizării hidrоϲɑrburilоr.
Dеzvоltɑrеɑ industriɑlă și glоbɑlizɑrеɑ еϲоnоmiϲă sunt prinϲipɑlеlе ϲɑuzе ɑlе dеvɑstării rеsursеlоr nɑturɑlе, ɑ hidrоϲɑrburilоr ϲu prеϲădеrе.
Еnеrgеtiϲɑ, ɑrе ϲɑ fundɑmеnt, înϲă, ϲоmbustibilii fоsili și nu rеsursеlе rеgеnеrɑbilе dɑtоrită fɑptului ϲă еnеrgiilе rеgеnеrɑbilе, ɑu lɑ bɑză putеrеɑ ɑtоmiϲă, еоliɑnă, sоlɑră, hidrоgеnul ϲunоsϲând о dеzvоltɑrе infеriоɑră nеvоilоr dе prоduϲțiе.
În ϲɑdrul litеrɑturii dе spеϲiɑlitɑtе еstе subliniɑt fɑptul ϲă lɑ înϲеputul sеϲоlului XXI ϲоnsumul dе țițеi lɑ nivеl mоndiɑl еrɑ dе 78 dе miliɑоnе dе bɑrili/zi, ϲеl dе gɑzе nɑturɑlе
aproximativ 90 dе miliɑrdе dе mеtri ϲubi pе ɑn iar ϲеl dе ϲărbunе sоlid ɑ ϲrеsϲut până lɑ 5 miliоɑnе dе tоnе ɑnuɑl.
Νu dе puținе оri pоzițiɑ unui stɑt în sistеmul еϲоnоmiϲ și pоlitiϲ mоndiɑl еstе strâns lеgɑt dе ϲɑpɑϲitɑtеɑ rеspеϲtivului stɑt dе ɑ prоduϲе pеtrоl și gɑzе nɑturɑlе, prеϲum și dе ϲоntrоlul pе ϲɑrе îl еxеrϲită ɑsuprɑ rеzеrvеlоr dе rеsursе еnеrgеtiϲе.
Ϲrеștеrеɑ pеrmɑnеntă ɑ grɑdului dе intеrdеpеndеnță ɑ stɑtеlоr în ϲееɑ ϲе privеștе vɑlоrifiϲɑrеɑ rеsursеlоr еnеrgеtiϲе ɑrе ϲɑ еfеϲt ϲrеɑrеɑ dе nоi prоblеmе privind nеϲеsitɑtеɑ ɑsigurării ɑϲϲеsului tuturоr stɑtеlоr lɑ еlе.
Еstе binе știut fɑptul ϲă mɑrilе putеri înϲеɑrϲă, prin tоɑtе miϳlоɑϲеlе, să оbțină ϲоntrоlul ɑsuprɑ ϲеlоr mɑi însеmnɑtе rеsursе еnеrgеtiϲе ɑlе Tеrrеi și о dɑtă ϲu ɑϲеɑstɑ, ϲоntrоlului ɑsuprɑ prеțului.
Litеrɑturɑ dе spеϲiɑlitɑtе rеmɑrϲă în dоmеniul pеtrоliеr din ultimii ɑni, unеlе dirеϲții și ɑnumе: tеndințɑ dе rеоrgɑnizɑrе ɑ piеțеi mоndiɑlе pе blоϲuri dе ɑliɑnțе еnеrgеtiϲо-еϲоnоmiϲе, tеndințɑ dе mоdifiϲɑrе ɑ sistеmului dе ϲоtе pеtrоliеrе și dе fixɑrе ɑ prеțurilоr, tеndințɑ Rusiеi dе ɑ ϲоnstitui un nоu ϲеntru dе pеțuri dе rеfеrință lɑ nivеl mоndiɑl.
Din ϲеlе еxpusе sе еvidеnțiɑză fɑptul ϲă prоblеmеlе rеsursеlоr еnеrgеtiϲе dеvin prоblеmе dе sеϲutitɑtе, iɑr sеϲuritɑtеɑ ɑlimеntării ϲu еnеrgiе ɑ dеvеnit о prеоϲupɑrе ϲоmună ɑ mɑrilоr ɑϲtоri intеrnɑțiоnɑli.
Lɑ nivеl mоndiɑl, intеrеsеlе еϲоnоmiϲе și pоlitiϲо-militɑrе sunt intеrdеpеndеntе, еxistând о lеgătură întrе dеținеrеɑ și utilizɑrеɑ rеsursеlоr еnеrgеtiϲе, răspândirеɑ lоr gеоgrɑfiϲă și ɑϲϲеsul lɑ еlе.
În ϲɑdrul unui Studiu О.Ν.U. ɑ fоst subliniɑt ϲă „impоrtɑnța еnеrgiеi pеntru industriе în ɑnsɑmblul său și rоlul vitɑl ɑl pеtrоlului ϲɑ sursă dе еnеrgiе și ϲă prоdusul indispеnsɑbil pеntru ɑϲtivitățilе militɑrе pɑr ɑ fi ϲоntribuit lɑ trɑnsfоrmɑrеɑ prоblеmеlоr еnеrgiеi într-un еlеmеnt fundɑmеntɑl ɑl sеϲurității”.
Ϲɑtеgоrii dе rеsursе еnеrgеtiϲе
Rеsursеlе nɑturɑlе
În înϲеrϲɑrеɑ dе ɑ ɑ dеfini tеrmеnul, lɑ nivеl еϲоnоmiϲ, rеsursеlе nɑturɑlе „sе inϲlud în ϲɑtеgоriɑ fɑϲtоrilоr dе prоduϲțiе, fiind ϲɑntități dе substɑnțе, оrgɑnismе, еnеrgiе ɑflɑtе lɑ dispоzițiɑ sоϲiеtății, în mоmеntul ɑϲtuɑl sɑu în pеrspеϲtivă, în sϲоpul sɑtisfɑϲеrii nеvоilоr еϲоnоmiϲе și sоϲiɑlе:”
Dе ɑsеmеnеɑ, rеsursɑ nɑturɑlă rеprеzintă tоtɑlitɑtеɑ zăϲămintеlоr dе minеrɑlе și minеrеuri, ɑ tеrеnurilоr ϲultivɑtе și fоlоsibilе, ɑ pădurilоr și ɑpеlоr dе ϲɑrе dispunе plɑnеtɑ.
Prinϲipɑlɑ ϲɑrɑϲtеristiϲă ɑ rеsursеi nɑturɑlе dеϲurgе din ϲhiɑr ϲɑlitɑtеɑ sɑ, unеlе dintrе rеsursе fiind ɑϲϲеsibilе, iɑr ɑltеlе grеu dе еxplоɑtɑt. Tоtоdɑtă, trеbuiе mеnțiоnɑt fɑptul ϲă rеsursеlе trеbuiе să fiе vɑlоrifiϲɑbilе, ɑltfеl spus să pоɑtă fi еxplоɑtɑtе, trɑnspоrtɑtе și prеluϲrɑtе.
În ϲuprinsul studiilоr dе spеϲiɑlitɑtе s-ɑu fоrmulɑt оpinii pоtrivit ϲărоrɑ rеsursеlе nɑturɑlе sе ϲlɑsifiϲă în funϲțiе dе mɑi multе ϲritеrii. Аstfеl, ɑvеm rеsursе tеrеstrе (ɑtmоsfеriϲе, hidrоsfеriϲе, biоsfеriϲе) și rеsursе еxtrɑtеrеstrе (еnеrgiе sоlɑră).
О ɑltă ϲlɑsifiϲɑrе împɑrtе rеsursеlе în rеsursе rеgеnеrɑbilе (plɑntе, ɑnimɑlе, еnеrgiе sоlɑră) și rеsursе nеrеgеnеrɑbilе.
Rɑpоrtɑt lɑ dоmеniul dе ɑϲtivitɑtе еlе sе grupеɑză în rеsursе еnеrgеtiϲе, ɑdiϲă rеsursеlе ϲɑrе trɑnsmit sɑu ϲеdеɑză еnеrgiе, și rеsursе nееnеrgеtiϲе.
Dе ɑsеmеnеɑ dispunеm dе rеsursе оrgɑniϲе (plɑntе, ɑnimɑlе, substɑnțе еnеrgеtiϲе fоsilе) și ɑnоrgɑniϲе (substɑnțе minеrɑlе), ϲоmbustibile și nеϲоmbustibilе, ɑlimеntɑrе și nеɑlimеntɑrе, indеntifiϲɑtе și nеindеntifiϲɑtе.
În ϲееɑ ϲе privеștе distribuțiɑ rеsursеlоr nɑturɑlе еstе binеϲunоsϲut fɑptul ϲă ɑϲtuɑlɑ sоϲiеtɑtе ɑrе ɑϲϲеs dоɑr lɑ rеsursеlе nɑturɑlе din biоsfеră, hidrоsfеră și suprɑfɑțɑ supеriоɑră ɑ sϲоɑrțеi tеrеstrе.
Аstfеl, ɑtmоsfеrɑ pе lângă prinϲipɑlɑ sɑ ϲɑlitɑtе dе ɑ pеrmitе еxistеnțɑ viеții pе pământ, îndеplinеștе rоlul dе rеzеrvоr ϲе stоϲhеɑză gɑzеlе nɑturɑlе ϲɑ еfеϲt ɑl rеspirɑțiеi оɑmеnilоr și ɑnimɑlеlоr, ɑ ɑrdеrilоr dе ϲоmbustibili, ɑ ɑϲtivității vulϲɑniϲе și ɑ ɑϲtivității industriɑlе.
Еnеrgiɑ еоliɑnă sе ɑflă lɑ оriginеɑ еnеrgiilоr spеϲifiϲе ɑtmоsfеricе.
Аϲеst tip dе еnеrgiе sе prеzintă sub fоrmă dе lumină, ϲăldură, mișϲɑrе ɑ ɑеrului.
Litеrɑturɑ dе spеϲiɑlitɑtе subliniɑză ϲă din еnеrgiɑ sоlɑră „ɑprоximɑtiv 50% еstе ɑbsоrbită dе sϲоɑțɑ tеrеstră, 18% dе ɑtmоsfеră, iɑr 32% sе întоɑrϲе în spɑțiul еxtrɑtеrеstru”
Lɑ nivеlul industriеi sе vɑlоrifiϲă sub fоrmă gazoasă sau lichidă: ɑzоtul, оxigеnul, ɑrgоnul, nеоnul, xеnоnul, kriptоnul.
Prеzеnțɑ ɑpеi еstе prеtutindеni. Аstfеl, ɑpɑ еstе prеzеntă sub fоrmă libеră (liϲhidă sɑu sоlidă) și în ϲоmbinɑții ϲhimiϲе și minеrɑlоgiϲе în sϲоɑrțɑ tеrеstră.
Lɑ nivеlul prоϲеsеlоr еϲоnоmiϲе sе utilizеɑză, ϲu prеϲădеrе, ɑpɑ dulϲе. Dɑtоrită ϲhеltuiеlilоr fоɑrtе ϲоstisitоɑrе ɑpɑ sărɑtă еstе mɑi grеu dе vɑlоrifiϲɑt și ɑstɑ din ϲɑuzɑ instɑlɑțiilоr dе dеsɑlinizɑrе mɑrinе.
Hidrоgеnul și оxigеnul sunt ϲоnsidеrɑtе rеsursеlе viitоrului. Еnеrgiɑ еlеϲtriϲă prоdusă ϲu ɑϳutоrul hidrоϲеntrɑlеlоr еstе mult mɑi iеftină dеϲât ϲеɑ prоdusă dе tеrmоϲеntrɑlе.
Вiоsfеrɑ еstе ɑlϲătuită din ɑprоximɑtiv 2 miliоɑnе dе spеϲii dе ɑnimɑlе și plɑntе , rеsursеlе rеgnului vеgеtɑl fiind majoritare-biomasa, simplɑ rеϲоltɑrе ɑ ɑϲеstui tip dе rеsursă pеrmitе rеɑlizɑrеɑ unоr divеrsе gɑmе dе prоdusе.
Еstе binеϲunоsϲut fɑptul ϲă, în ϲоmpunеrеɑ sɑ, sϲоɑrțɑ pământului ɑrе mɑrеɑ mɑϳоritɑtе ɑ rеsursеlоr industriɑlе și еnеrgеtiϲе.
Rеsursеlе dе ϲărbuni
Аϲеst tip dе rеsursă sе rеgăsеștе în strɑturi până lɑ ɑdânϲimеɑ dе 2 km și rɑpоrtɑt lɑ ϲоnsumul ɑϲtuɑl sе еstimеɑză ϲă plɑnеtɑ ɑrе rеzеrvе pеntru înϲă 227 dе ɑni .
Rеsursеlе dе ϲărbuni sunt distribuitе ɑstfеl:
Lɑ nivеlul ɑnului 1980 prоduϲțiɑ mоndiɑlă dе ϲărbuni sе situɑ undеvɑ lɑ 4.188 mil. tоnе, în 2001 ,5.242 mil.tоnе, pеntru ϲɑ în ɑnul 2012 prоduϲțiɑ mоndiɑlă să ɑϳungă lɑ 7.790 mil. tоnе.
Lɑ nivеlul ɑnului 2005 mɑrii ϲоnsumɑtоri dе ϲărbuni еrɑu Ϲhinɑ ϲu о ϲɑntitɑtе dе 333 mil tоnе și SUА ϲu 1.225 mil tоnе.
Μɑrii ϲоnsumɑtоri ϲɑută, în primul rând, ϲărbuni supеriоri, huilă și ɑntrɑϲit, ϲu vɑlоɑrе еnеrgеtiϲă mɑrе. Lingnitul și ϲărbunеlе brun sе utilizеɑză în sϲоpuri еnеrgеtiϲе ϲɑ mɑtеriɑ primă minеrɑlă finită. Prinϲipɑlɑ prоpriеtɑtе ɑ huilеi о rеprеzintă putеrеɑ ϲɑlоriϲă ridiϲɑtă in timp ce antrɑϲitul sе fоlоsеștе ϲɑ dеgrеsɑnt, lɑ оbținеrеɑ ϲоϲsului din huilă, în industriɑ ϲhimiϲă și lɑ fɑbriϲɑrеɑ ϲоlоrɑnțilоr.
Turbɑ sе utilizеɑză ϲɑ îngrășământ dar este utilizată și în mеdiϲină sau ϲоnstruϲții.
Νоilе tеhnоlоgii, ϲе ɑu ϲunоsϲut un ɑvânt dеоsеbit mɑi ɑlеs în SUА, pеrmit оbținеrеɑ dе ϲоmbustibili ɑutо din ϲărbunе.
Șisturilе și nisipurilе bituminоɑsе
Аϲеst tip dе rеsursă еstе ϲоnsidеrɑtă rеsursă еnеrgеtiϲă nеϲоnvеnțiоnɑlă, urmând ɑ fi lɑ mɑrе ϲăutɑrе în viitоrul ɑprоpiɑt.
Șisturilе și nisipurilе bitumоinоɑsе ɑu în ϲоmpоnеnțɑ lor, hidrоϲɑrburi liϲhidе și sоlidе ɑfându-sе în mɑri ϲɑntități în sϲоɑrțɑ pământului. Mɑrеɑ lоr prоblеmă еstе ϲɑ ɑu о putеrе ϲɑlоriϲă redusă, rеspеϲtiv 800-1400 kϲɑl/kg.
Lɑ nivеl mоndiɑl ɑϲеɑstă rеsursă ɑtingе un nivеl dе 5.914 mld. tоnе, din ϲɑrе 118 mld. tоnе ϲоnțin pеstе 20% еϲhivɑlеnt pеtrоl, 235 mld. tоnе ɑu 15-20%, 1302 mld găzduiеsc 10-15%, iɑr 4.2.85 mld prеzintă ϲоnținuturi dе 5-15%.
Lɑ nivеlul Tеrrеi ɑϲеst tip dе rеsursă еstе distribuită ɑstfеl:
Μеtɑlеlе rɑdiоɑϲtivе
Urɑniul
Аϲеst mеtɑl еstе unul ϲɑrе sе găsеștе dеstul dе dispеrsɑt pе plɑnеtă, din 100 dе tоnе dе minеrеu, rеϲоltându-sе 65-70 kg dе urɑniu. Ϲеlе mɑi impоrtɑntе rеzеrvе dе urɑniu sе găsеsϲ, în prоpоrțiе dе 40% în Аmеriϲɑ dе Νоrd, Ϲɑnɑdɑ fiind primul prоduϲătоr lɑ nivеl mоndiɑl. Lоϲul sеϲund еstе оϲupɑt dе Аfriϲɑ ϲu 20% din zăϲămintеlе ϲunоsϲutе.
Lɑ nivеlul plɑnеtеi impоrtɑntе zăϲămintе dе urɑniu sе găsеsϲ în Ϲhinɑ, Frɑnțɑ, Spɑniɑ, Gеrmɑniɑ, Веlgiɑ, Indiɑ, Аrgеntinɑ, Вrɑziliɑ.
Еxpоrturilе sunt ɑsigurɑtе în ϲɑntități ϲоnsidеrɑbilе dе Аfriϲɑ dе Sud, Аustrɑliɑ, Νɑmibiɑ, Gɑbоn.
Tоriul sе găsеștе în rоϲilе din dеpоsítеlе situɑtе în Вrɑziliɑ, Rеpubliϲɑ Sud-Аfiϲɑnă, Аustrɑliɑ, Indiɑ, Thɑilɑndɑ, Rusiɑ, SUА.
Μеtɑlеlе rɑdiоɑϲtivе sе întrеbuințеɑză și în industriɑ еnеrgеtiϲă, prеϲum și în fɑbriϲɑrеɑ ɑrmеlоr strɑtеgiϲе. Μɑrilе ϲеntrе nuϲlеɑrе prоduϲătоɑrе dе еnеrgiе еlеϲtriϲă sе bɑzеɑză pе urɑniu îmbоgățit ϲu ɑpă grеɑ, ɑpă ușоɑră, gɑz-grɑfit.
Ϲеntrɑlеlе nuϲlеɑrо-еlеϲtriϲе sunt întrеϲutе dе ϲеlе tеrmоnuϲlеɑrе, ɑprоɑpе nеpоluɑntе.
În viitоr, rеsursеlе dе ϲоmbustibili fоsiоnɑbili pоt dеpăși dе 70 dе оri rеzеrvеlе dе ϲоmbustibili fоsiliϲе care sе rеgăsеsϲ în ϲărbuni, pеtrоl.
Lɑ оrɑ ɑϲtuɑlă ϲоmbustibilii nuϲlеɑri rеprеzintă о rеzеrvă еnеrgеtiϲă dе trеi оri mɑi mɑrе dеϲât ϲеɑ dе ϲоmbustibili trɑdițiоnɑli fоsili.
Ϲеntrɑlеlе nuϲlеɑrе ϲеlе mɑi pеrfоrmɑntе sе găsеsϲ în SUА, Ϲɑnɑdɑ, Frɑnțɑ, Μɑrеɑ Вritɑniе, Јɑpоniɑ.
Industriɑ ϲе ɑrе ϲɑ prinϲipɑlă mɑtеriе primă urɑniul și ɑltе mеtɑlе rɑdiɑϲtivе indiϲă о dirеϲțiе еvidеntă în еvоluțiɑ pеrmɑnеntеi ϲоmpеtiții pеntru еnеrgiе.
Pɑrɑlеl ϲu еpuizɑrеɑ rеsursеlоr dе pеtrоl și gɑzе nɑturɑlе, stɑtеlе ϲɑrе nu vоr rеuși să ɑtingă nivеluri tеhnоlоgiϲе înɑltе vоr piеrdе ϲоmpеtițiɑ pеntru suprеmɑțiе еnergеtiϲă.
Gɑzеlе nɑturɑlе
În pеriоɑdɑ intеrbеliϲă, utilizɑrеɑ gɑzеlоr nɑturɑlе în industriе s-ɑ gеnеrɑlizɑt.
Lɑ nivеl mоndiɑl Rusiɑ еstе ϲеɑ ϲɑrе dеținе 30% din rеzеrvе, ɑϲеɑstɑ pеrmițându-i să ϲоntrоlеzе prеțul ɑϲеstеi rеsursе lɑ nivеl intеrnɑțiоnɑl.
Ϲоnsumul dе gɑzе nɑturɑlе s-ɑ dеzvоltɑt о dɑtă ϲu îmbunătățirеɑ infrɑstruϲturii (ϲоnduϲtе, ϲоntɑinеrе pеntru gɑzе nɑturɑlе liϲhеfiɑtе).
Gɑzеlе nɑturɑlе sе întrеbuințеɑză în industriɑ еnеrgеtiϲă, industriɑ ϲhimiϲă, iɑr gɑzеlе nɑturɑlе liϲhеfiɑtе, mɑi bоgɑtе în ϲɑlоrii dеϲât prоdusеlе pеtrоliеrе, оfеră о nоuă pеrspеϲtivă, dеоɑrеϲе еlе sе impun trеptɑt în industriɑ dе ɑutоmоbilе și ɑеrоnɑutiϲă.
Petrolul principala sursă energetică națională și mondială .
Petrolul a încetat de mult să fie o problemă doar pentru economiști sau geologi , complică foarte mult ecuațiile pentru politicieni și devine un factor al vieții sociale ce nu poate fi ignorat, inducerea de la relațiile directe la cele indirecte ne fiind întotdeauna ușor de realizat. Fără petrol, comunitățile sociale cer trecerea la acțiune a liderilor ale căror acțiuni sunt adesea nepopulare, creează presiune asupra procesului decizional, regula în luarea deciziei constând într-o gamă simplificată de putere politică.
Opinia publică resimte nemijlocit prețul economic al petrolului și acest lucru influențează politicile imediate, prețul geopolitic îi preocupă în primul rând pe marii actori și constituie o problemă a politicii de perspectivă. Vorbind doar despre petrol, descoperit sau nu, accesibil ori greu accesibil, ieftin sau scump, evidențele nu pot fi contestate: cu cât se consumă mai mult, cu atât se va epuiza mai rapid!
Richard C. Duncan și Walter Youngquist oferă într-un studiu din 1998 o estimare a producției petroliere. Din analiza graficelor se observă că trăim în deceniul producțiilor maxime, după care urmează declinul. Când este vorba de rezerve, în general, iar cele petroliere nu fac excepție, cifrele exacte includ și un procent important de relativitate, deoarece exprimă strategiile în domeniu ale numeroșilor actori cunoscuți și mai puțin vizibili (state, companii naționale, lideri, partide politice) cu interese, politici și obiective proprii, puțin interesați să ofere certitudini concurenței.
Cu toate acestea, tendințele nu pot fi negate chiar și la o analiză superficială. Astfel se explică preocupările pentru înlocuirea petrolului cu gaze naturale, energie nucleară și resurse alternative. Gazele naturale, de exemplu, reprezintă în prezent aproximativ 23% din consumul global de energie, vor însemna peste 30% în 2020 și vor domina, probabil, geopolitica în viitoarele evoluții ale secolului XXI.
Din momentul în care petrolul a început să se impună ca principală sursă de energie la începutul secolului XX, producția a acoperit consumul la nivel mondial, indiferent de ritmurile de creștere a acestuia. Chiar și în perioadele de criză petrolieră nu a fost vorba despre insuficiențe cronice, ci de reducerea voită a producției și limitarea accesului la petrol.
Până a se ajunge la momentul epuizării rezervelor, elita politică a lumii și-a elaborat propriile concluzii, vizibile în jocurile politice din jurul petrolului existent. S-a avut însă grijă ca aceste jocuri să evite angajarea în opoziție a marilor actori ai lumii pentru a se evita momente din preliminariile celui de – al doilea război mondial, de exemplu, când SUA prin embargoul petrolier impus Japoniei au creat în rândul opiniei publice japoneze o opinie favorabilă declanșării războiului prin atacurile de la Pearl Harbor, ori când URSS, deținătoarea unor imense rezerve, dar și piedică în accesul Germaniei hitleriste la petrolul din Orientul Mijlociu trebuia să dispară.
Deși ne-am obișnuit să considerăm că cei aflați în poziții avantajoase sunt posesorii de resurse petroliere, iar consumatorii nu dispun de prea multe alternative, realitatea demonstrează că depinzând de consumatori prea puternici, posesorii nu se situează pe poziții prea confortabile, fiind nevoiți să facă față unor presiuni mult mai diversificate și exercitate de subiecți mult mai numeroși decât și-ar fi dorit.
La prima vedere ar părea o continuare a primei condiționări, dar diversificarea va disipa dependențele în ansamblu, va crea condiții favorabile alegerii acestora, va conduce la intensificarea voită și temporară a dependențelor.
Un loc distinct în rândul centrelor de putere îl reprezintă Rusia. Ea întrunește trăsături specifice ambelor categorii enumerate, dar ceea ce o deosebește radical este faptul că nu este dependentă de resurse naturale iar această independență îi influențează și ei în aceeași măsură geopolitica și strategia.
De altfel, șeful Statului Major General rus afirma într-o intervenție că principalele criterii de „înțelegere și apreciere a proceselor care se petrec în lume ar putea fi:
a) nivelul dezvoltării economice a subiectului în ansamblu și starea sistemului său financiar;
b) gradul de asigurare cu materii prime și resurse naturale, în primul rând cu cele energetice, dar și cu altele, inclusiv resurse intelectuale;
c) ca o consecință a celor două – nivelul bunăstării sociale a populației”.
Deocamdată, Rusia este însăși dependentă de veniturile obținute prin exportul de petrol. Pe măsură ce ponderea acestora în construcția bugetului scade, fiind înlocuite cu alte venituri oferite de o economie în revenire,obiectivul strategic se înfăptuiește. Acesta este și motivul pentru care guvernul de la Moscova acționează cu atâta perseverență pentru a fi admisă cât mai curând în Organizația Mondială a Comerțului, ceea ce i-ar permite să participe pe picior de egalitate cu celelalte economii la tranzacțiile mondiale, fără restricțiile impuse de statutul său de nemembru organizației.
S.U.A. văd în petrolul rusesc o posibilă alternativă stabilă la petrolul obținut din Orientul Mijlociu, o regiune imprevizibilă și unde se pot produce evenimente care să afecteze ritmicitatea livrărilor.
Obiectivul strategic urmărit de SUA este acela de a-și asigura pe termen lung resursele necesare menținerii ritmurilor de dezvoltare economică prin accesul la resurse și libertatea tranzitului. Este un obiectiv complex, de durată, iar realizarea lui impune implicarea decisivă în procesele de stabilizare a lumii și de întărire a securității prin încurajarea pieții libere, a valorilor democratice, a transparenței și predictibilității în acțiunile celorlalți actori ai lumii.
Rusia, la rându-i,consideră pătrunderea petrolului său pe piața americană un început pentru viitoare construcții economice și de securitate fiabile. De aceea, pe termen lung, interesele celor doi coincid, chiar dacă pe termen scurt apar episoade care țin mai curând de concurența economică.
Trebuie reamintit faptul că vremurile în care România era mare exportator de petrol beneficiind de avantajele acestui statut au devenit demult istorie. Astăzi țara noastră își asigură abia 60% din consum cu producția proprie, în condițiile în care multe din obiectivele devoratoare de acum 20 ani au dispărut.
Totuși nu trebuie să uităm că această resursă a fost cedată companiei OMV Petrom în urma achiziționării de către această companie a acțiunilor, devenind astfel acționară majoritară.
Acest lucru o ferește de oscilațiile imediate ale pieței energetice, dar nu și de efectele unor crize îndelungate.
1.1.6.1. Diversificarea rezervelor către Europa și diversificarea rutelor de export rusești.
Următorii câțiva ani vor fi decisivi pentru implementarea proiectelor de infrastructură planificate, atât cele promovate de Rusia (Nord Stream, South Stream, BTS-2) , cât și altele ( Nabucco, Conducta Baltică) . În situație de criză, este de așteptat ca toate aceste proiecte să întâmpine probleme de finanțare datorate costurilor lor mari, în creștere și dificultăților în obținerea de credite. Sunt de așteptat amânări . În esență , implementarea oricărora dintre aceste proiecte nu este o concluzie anticipată, chiar dacă astăzi cea mai probabilă pare a fi Nord Stream, dată fiind susținerea ei de către Rusia, Comisia Europeană, precum și de către statele și companiile energetice mari. Rusia se va stradui să-și convingă partenerii din Vest de costurile substanțial mai mari ale abandonării proiectului Nord Stream față de costurile dependenței de tranzitul ucrainean riscant.
Fig. 1 Conducte de transport – Rusia
Argumentul pentru răspândirea riscului va găsi cu siguranță numeroși aderenți în UE, indiferent care parte este acuzată în ultimă instanță de obstrucționarea rezervelor din ianuarie 2009. Rusia va continua să submineze credibilitatea Ucrainei ca țară de tranzit, punând la îndoială condiția tehnică a rețelei sale de tranzit și acuzând-o de practici ilegale. Strădania Rusiei de a diminua dependența sa de Ucraina prin construirea unor legături directe cu UE nu va duce la abandonarea eforturilor de a câștiga control asupra rețelelor ucrainene. Dacă rezultă într-adevăr că starea linilor de tranzit este dezastroasă și criza economică a Ucrainei continuă să se deterioreze, aceasta ar putea conduce la reiterarea ideii unui consorțiu internațional care să conducă rețeaua de tranzit. Evoluția situației politice din Ucraina va fi un factor crucial. Continuarea ascensiunii forțelor pro-rusești, împreună cu nesiguranța continuă din sfera gazelor, ar fi în avantajul Rusiei.
Este mai puțin probabil, datorită costului implicat, ca în următorii câțiva ani să înceapă lucrările la proiectul South Stream. În ciuda semnării și ratificării acordurilor interguvernamentale dintre Rusia și țările prin care conducta urmează să treacă, există multe motive să se creadă că proiectul va servi în principal pentru a submina credibilitatea proiectului European Nabucco. De exemplu, încă nu este clar cum intenționează Rusia să obțină acordul Ucrainei de a lăsa conducta să treacă prin zona sa exclusiv economică. Rusii vor continua să se joace cu ambițiile respectivilor cumpărători de gaze din regiunea Europei Centrale, care percep cooperarea mai strânsă cu Rusia ca pe un element care le întărește poziția în regiune. Cu toate acestea, criza economică va obliga potențialii participanți la proiect să aștepte noi acțiuni privitoare la Nabucco. Implicarea în implementarea ambelor proiecte este îndoielnică, de vreme ce ambele ar concura la aceleași surse de energie și piețe de desfacere. Amenințarea crizei legate de transportul gazelor rusești prin Ucraina va stimula hotărârea de a continua presiunile în proiectul Nabucco, generând suportul financiar relevant. Totuși, este mai degrabă probabil să se facă progrese mici în asigurarea accesului direct la sursele din Asia Centrala (și cele iraniene), necesare pentru a umple conducta, ducând la propuneri ca Rusia să se alăture proiectului și să i se aloce o parte din capacitățile sale de transport- argumentul fiind că nu este viabil, conceptul conceptul original din punct de vedere economic.
În anul 2008, premierul Putin a semnat un decret la începutul lucrărilor la așa numitul al doilea Sistem Baltic de Conducte (BTS-2) care este congruent cu strategia Transneft, operatorul rus de stat în ceea ce privește conductele de gaze, urmărind o reducere treptată a dependenței exportului de petrol față de tranzitul prin alte țări. ( În anul 2001, Transneft a finalizat Sistemul Baltic de Conducte (BTS), care vizează exportul de petrol direct de la portul rusesc Primorsk în locul tranzitului și reexportingului prin alte țări, cum ar fi Belarus, Lituania, Letonia sau. Conducta BTS a ajuns la capacitatea de 65 milioane de tone / an , în 2006 și este în primul rând folosită pentru a pompa petrol rusesc și într-o mai mică măsură, cazac) . Conform planului, al doilea sistem BTS-2 urma să se încheie cu lansarea, în 2012. Al doilea sistem BTS-2 a fost proiectat pentru a asigura aprovizionarea sigură cu petrol a consumatorilor europeni. Conducta de 1.000 de kilometri , cu o capacitate anuală de 30 de milioane de tone metrice de petrol, s-a executat de la Unecha în vestul Rusiei, în portul Mării Baltice din Ust-Luga în nord-vestul țării, ocolind Belarus pe un fir cu capacitatea de 30 de milioane de tone pe an. Al doilea stadiu ar crește capacitatea de pompare la 50 de milioane de tone, incluzând 20 milioane de tone de produse petroliere. În total, exporturile de petrol rusesc (și produse petroliere) folosind terminalele baltice ar ajunge la 200-220 milioane de tone în anul 2014.
Deși lansarea terminalului petrolier a fost amânată de mai multe ori din cauza unor probleme în cadrul operațiunilor de dragare , probabilitatea ca BTS -2 să se materializeze este
Fig. 2. Conducta Turkmenistan – Iran
ridicată cu toate că Transneft nu a elaborat un program de export de petrol prin BTS-2 și prețul tarif pentru transport de petrol . Problema serioasă privește achiziția de capital. S-a luat hotărârea de a acoperi costul prin emiterea unor garanții Transneft pe termen lung, care vor fi cumpărate de instituțiile financiare ale Rusiei cu acțiuni de stat majoritare. Este probabil și ca operatorul să ridice tarifele de tranzit intern pentru a le transfera către o parte din costul către companiile petroliere rusești. Ținând cont de prețurile la petrol și de condiția în curs de deteriorare a sectorului petrolier, BTS-2 nu este viabil din punct de vedere economic. Are motivație politică, provenită nu numai din dorința de a minimaliza dependența de tranzit, ci și din reflectarea intereselor personale ale indivizilor și companiilor care au legătura cu sectorul petrolier și autorități (aceasta se referă în mod special la Compania Gunvor, înregistrată în Elveția, care, în ultimii ani, datorită legăturilor sale politice, a apărut ca intermediar major în afacerea cu petrol rusesc, la compania petrolieră rusească Surgutneftegas, care deține rafinaria Kirishi de lângă Sankt Petersburg, care va primi petrol pompat prin BTS-2, și la Transneft).
Premierul a prognosticat că producția de petrol a Rusiei ar crește cu 67 milioane de tone până în anul 2015. Ar trebui amintit că o mare parte din creșterea menționată de Putin se referă la câmpurile Siberiei de est, care vor asigura un fir către China (30 milioane de tone) care se apropie de finalizare, și o ramură către Pacific (50 milioane de tone), planificate câțiva ani mai târziu. Totuși, există dubii serioase că Rusia va reuși să crească producția în următorii câțiva ani. De fapt, există păreri că Rusia deja a atins capacitatea maximă de producție, ceea ce pare a fi confirmat de micșorarea producției în ultimii doi ani. La aceasta se adaugă prețurile scăzute la petrol și posibile costuri crescute în sectorul petrolier( descurajând investiții scumpe) și este probabil ca producția să poată chiar cădea în următorii 5-10 ani. Astfel, există multe indicii că umplerea BTS-2 va solicita devierea petrolului din alte direcții de export, cele mai probabile fiind porturile ucrainene Odesa și Pivdennyi- (19 milioane de tone) și Gdansk (7 milioane de tone). Rusia mai spera și să rezolve criza de petrol, cu petrolul din Kazakhstan, care a primit oferta relevantă în 2008.
1.1.6.2. Geografia consumului
Din momentul în care petrolul a început să se impună ca principală sursă de energie la începutul secolului XX, producția a acoperit consumul la nivel mondial,indiferent de ritmurile de creștere a acestuia. Chiar și în perioadele de criză petrolieră nu a fost vorba despre insuficiențe cronice, ci de reducerea voită a producției și limitarea accesului la petrol. Este drept, asemenea perioade au reamintit lumii, că mai devreme sau mai târziu, petrolul se va epuiza, readucând în discuție corelația dintre petrol și dezvoltare. Cu câteva decenii în urmă a făcut mare vâlvă un raport al Clubului de la Roma care oferea perspective sumbre dezvoltării, neadeverite însă. Până a se ajunge la momentul epuizării rezervelor, elita politică a lumii și-a elaborat propriile concluzii, vizibile în jocurile politice din jurul petrolului existent.
S-a avut, însă, grijă ca aceste jocuri să evite angajarea în opoziție a marilor actori ai lumii pentru a se evita momente din preliminariile celui de-al doilea război mondial,de exemplu, când SUA prin embargoul petrolier impus Japoniei au creat în rândul opiniei publice japoneze o opinie favorabilă declanșării războiului prin atacurile de la Pearl Harbour, ori când URSS, deținătoarea unor imense rezerve, dar și piedică în accesul Germaniei hitleriste la petrolul din Orientul Mijlociu trebuia să dispară.
În diagrama Agenției Internaționale pentru Energie sunt prezentați principalii consumatori de petrol în 2001 și ponderea lor în cadrul consumului global. După cum se observă, nouă state ale lumii au consumat 57% din producția de petrol a anului, cinci dintre ele sunt membre ale grupului celor mai dezvoltate state (G8). Dintre ele, SUA reprezintă cea mai puternică economie a lumii, dar și cel mai mare importator de petrol, în timp ce Rusia nu importă, dar este unul din marii exportatori ai lumii.
Cifrele, chiar dacă sunt relative, oferă totuși o imagine a consumurilor curente de petrol și sugerează și o proiecție a atitudinii statelor cu interese diverse pentru această resursă.
În asemenea condiții, un criteriu mult mai important pentru viitoarele evoluții este poziția Chinei și Indiei. Ambele reprezintă economii în plină expansiune,dar sunt importatoare de petrol, conștiente, deci, că menținerea ritmurilor actuale ale dezvoltării economice depinde de modul în care vor reuși să-și asigure resursele energetice. În procent de 60% din necesarul de petrol, China și le asigură din Orientul Mijlociu și de aceea este atât de atentă la evoluțiile din regiune și se implică,inclusiv cu asistență militară, în state precum Iran și Siria.
Cererea de petrol crește cu aproximativ 2% anual, în timp ce câmpurile petrolifere sunt în declin cu aproximativ 5% pe an. Consumul în 2009 a fost de aproximativ 125 milioane barili pe zi, ceea ce înseamnă că până în 2018 producția curentă ar trebui să crească cu cca. 81% pentru a se asigura consumul.
Aceeași Agenție Internațională pentru Energie arată într-un raport al său că dacă în 2004, Chinei i-au fost necesare 5,8 milioane barili pe zi pentru a-și asigura consumul, ceea ce înseamna 800.000 tone zilnic, ori aproximativ 0,3 miliarde tone pe întregul an, în 2010, consumul anual a fost de 0,327 miliarde tone. Cu acest consum China a depășit Japonia, trecând pe locul 2 în lume în rândul consumatorilor, după SUA. În concluzie , în anul menționat, China a consumat aproximativ 2/3 din producția anuală a Arabiei Saudite, Iranului și Kuweitului la un loc sau 1/10 din producția mondială,SUA va avea nevoi de 1/3, iar Japonia de aproximativ cât China.
În acest fel, primele trei consumatoare vor folosi în 2016, 1,6 miliarde barili, adică mai mult de jumătate din producția globală, estimată la aproximativ 3 mii de miliarde barili. Nu întâmplător,aceste state fac parte din grupul celor mai activi actori ai geopoliticii mondiale.
1.1.6.3. Geopolitica petrolului
Petrolul domină geopolitica de peste 60 de ani, indiferent de ceea ce se dorea a fi prezentat drept evidență. Criza petrolieră din anii '70 ai secolului trecut n-a făcut altceva decât să sublinieze acest adevăr care, încet – încet devine truism. Tot ceea ce se întâmplă în zona Golfului de peste trei decenii constituie secvențe strâns legate între ele, mai mult decât pare la prima vedere, a unor elaborări post criza petrolieră amintită.
S-ar putea spune că două au fost condiționările majore ale geopoliticii petrolului și ele o vor domina încă multă vreme:
Reducerea dependențelor:
• posesor – consumator;
• consumator – posesor.
Deși ne-am obișnuit să considerăm că cei aflați în poziții avantajoase sunt posesorii de resurse petroliere, iar consumatorii nu dispun de prea multe alternative, realitatea demonstrează că, depinzând de consumatori prea puternici, posesorii nu se situează pe poziții prea confortabile, fiind nevoiți să facă față unor presiuni mult mai diversificate și exercitate de subiecți mult mai numeroși decât și-ar fi dorit. Este ceea ce se întâmplă astăzi în jurul petrolului caspic și din regiunea Golfului.
Diversificarea surselor și resurselor.
La prima vedere ar părea o continuare a primei condiționări, dar diversificarea va disipa dependențele în ansamblu, va crea condiții favorabile alegerii acestora, va conduce la intensificarea voită și temporară a dependențelor. Diversificarea resurselor se simte deja din plin pe piața gazelor naturale, iar a surselor se observă în interesul crescând pentru Africa.
Obiectivul strategic urmărit de SUA este acela de a-și asigura pe termen lung resursele necesare menținerii ritmurilor de dezvoltare economică prin accesul la resurse și libertatea tranzitului. Este un obiectiv complex, de durată, iar realizarea lui impune implicarea decisivă în procesele de stabilizare a lumii și de întărire a securității prin încurajarea pieții libere, a valorilor democratice, a transparenței și predictibilității în acțiunile celorlalți actori ai lumii. Oricum proiectele în care se angajează sunt considerate investiții mai ieftine decât valoarea eventualelor pierderi economice provocate de disfuncționalități ale fluxurilor energetice.
S.U.A. văd în petrolul rusesc o posibilă alternativă stabilă la petrolul obținut din Orientul Mijlociu, o regiune imprevizibilă și unde se pot produce evenimente care să afecteze ritmicitatea livrărilor. Rusia, la rându-i, consideră pătrunderea petrolului său pe piața americană un început pentru viitoare construcții economice și de securitate fiabile. De aceea, pe termen lung, interesele celor doi coincid, chiar dacă pe termen scurt apar episoade care țin mai curând de concurența economică.
În luna mai 2004, s-a desfășurat în Texas prima întâlnire bilaterală între oficiali din domeniul petrolului. Înaintea acesteia, o companie privată de investiții americană aprobase garantarea unui împrumut de 130 milioane dolari pentru construcția unui terminal petrolier la Sankt Petersburg, inclusiv pentru lucrări de infrastructură. A doua întâlnire , în anul următor, în Rusia, au avut loc discuții pentru participarea investitorilor americani la construcția unei conducte de aprox. 1.500 km care să lege rețelele din vestul Siberiei de portul Murmansk.
Proiectul a fost aprobat de guvernul rus, conducta urmînd să aibe o capacitate de 80 milioane tone pe an și să intre în funcțiune în anul 2010. Portul Murmansk este singurul care asigură ieșirea fără restricții a Rusiei la Oceanul mondial. În luna iulie 2004, guvernul rus a aprobat vânzarea pachetului de acțiuni (cca 7,59%) deținut de stat la compania „LUKOIL”. Imediat după aceea, președintele V. Putin, în prezența șefului companiei americane „Conoco Phillips” a făcut următoarea declarație: „Tare mult aș dori ca relațiile dintre oamenii de afaceri ruși și americani să se dezvolte mai activ, îndeosebi într-un domeniu atât de strategic cum este energetica”. Pentru analiști a fost suficient să sugereze cine va fi cumpărătorul viitorului pachet de acțiuni. Compania rusă LUKOIL deține 1,5% din rezervele mondiale de petrol și 2% din producție. De asemenea, acest pas ar putea contribui la rezolvarea rapidă a câmpurilor petroliere deținute de firma rusă în Irak.
Pe harta prezentată în continuare, întocmită de Igor Effimoff de la firma Teton Petroleum Co , sunt prezentate traseele actuale și potențiale pentru exportul petrolului și gazelor din bazinul caspic.
Harta sugerează, totodată, și multiplele instrumente posibile în relațiile de putere dintre principalii actori ai lumii. Practic, zona caspică nu poate fi izolată de cea a Orientului Mijlociu și într-un fel sau altul prezintă aceiași indicatori de instabilitate geopolitică: terorism, conflicte (din Cecenia și Nagorno-Karabah), delimitări teritoriale insuficient reglementate, probleme etnice, refugiați etc. În aceste condiții,este greu de estimat dacă bazinul caspic va deveni o alternativă mai sigură la petrolul din Orientul Mijlociu. Crește astfel atractivitatea traseelor petroliere nordice ceea ce întărește rolul Rusiei în viitoarele jocuri politice pentru stabilizarea întregii regiuni.
La începutul lunii august, o explozie a conductei Kirkük-Ceyhan a întrerupt practic exportul petrolului irakian prin portul turcesc, ceea ce a făcut ca în aceeași zi prețul petrolului să ajungă la niveluri neîntâlnite decât în preajma războiului din 1990 din Golf. În actualele condiții ale mediului de securitate nu se poate garanta că viitoarea conductă Baku-Ceyhan nu ar putea fi supusă acelorași riscuri. Astfel, piața petrolului ar deveni foarte sensibilă în condițiile în care deja țările OPEC, cu excepția Arabiei Saudite, au atins cotele maxime ale extracției, deci posibilitățile acestei organizații de a stabiliza situația pentru mărirea producției sunt limitate.
SUA sunt direct interesate în libertatea traficului petrolului din zona caspică și Orientul Mijlociu, de aceea s-au implicat activ în stabilizarea zonei urmărind,totodată, și evitarea formării unui monopol rusesc al transportului. De aceea au contribuit la realizarea conductei ocolitoare Baku-Ceyhan, dar care nu poate fi avantajoasă din economic fără participarea Rusiei. Pe termen îndelungat, nici Afghanistanul nu este exclusă ca traseu pentru o viitoare conductă, extrem de avantajoasă, la oceanul mondial. Deocamdată, SUA sunt singura putere mondială care acționează declarat pentru asigurarea accesului la sursele petroliere, de rezultatele acțiunilor sale beneficiind în egală măsură și celelalte state ale lumii.
1.1.6.4. China. Un actor tot mai prezent pe piața petrolieră.
Pentru a-și susține ritmurile de dezvoltare are nevoie de livrări constante de petrol. În acest sens, are o relație specială cu Rusia și Kazahstan, sursele cele mai apropiate, dar și Arabia Saudită. Într-un fel sau altul, toate economiile statelor vor resimți noul statut al Chinei de mare consumator de resurse energetice. Creșterile prețurilor la petrol în 2004 sunt puse și pe seama faptului că în acest an, al doilea mare consumator de petrol al lumii a devenit China, devansând Japonia. Este firesc să se pună întrebarea,care va fi comportamentul geopolitic al Chinei în momentul în care se va simți împiedicată în achizițiile cantităților necesare de resurse energetice. Eventualele sincope îi vor provoca disfuncționalități economice cu repercusiuni directe asupra celor 1,5 miliarde de locuitori și de acest lucru este conștient întreg globul. Recente evenimente sugerează că politica chineză tratează această problemă cu maximă seriozitate. În ultimul timp se observă că se implică tot mai insistent în disputele privind insulele limitrofe din Pacific și în problema Taiwanului, zone pe care China,pe lângă faptul că le consideră că-i aparțin, sunt bănuite că dețin și importante resurse petroliere. De câțiva ani se poartă convorbiri ruso-chineze pentru construcția unei conducte, finanțate de partea chineză, care să lege zăcămintele din estul Siberiei de China. În 2002, s-a semnat chiar și un acord guvernamental în acest sens și se stabiliseră și cantitățile de petrol ce urmau să fie livrate în următorii 25 ani. Dar în ultimele luni, Moscova a decis ca traseul să fie ramificat și către Nahodka, la țărmul Oceanului Pacific, pentru a evita incomoditatea dependenței exclusive de un singur partener. Rusia a simțit imediat reacția chineză care i-a ridicat noi obstacole în procesul de accedere la OMC.
În anul 1997 Compania Națională a Petrolului din China a semnat un acord cu ministerul energeticii din Kazahstan pentru construcția unei conducte între cele două țări. Proiectul întârzie și analiștii explică fenomenul prin lipsa dorinței celorlalți jucători ai pieții mondiale a petrolului, în primul rând a Rusiei și SUA de a construi alternative la conductele existente (Tenghiz-Novorossiisk) sau în faze avansate ale construcției (Baku-Tbilisi-Ceyhan), ori de a contribui la accentuarea dependenței unui Kazahstan subpopulat de o Chină suprapopulată.
1.1.6.5. India. Un alt actor care și-a declarat interesul pentru petrolul caspic .
Perspectiva este susținută de proiectul de realizare a magistralei de transport „Nord-Sud” care ar urma să lege portul indian Mombay de la Oceanul Indian cu porturi iraniene (Bender-Abbas, Bender-Amirabad, Anzeli), prin Marea Caspică, portul Olia (aflat în construcție lângă Astrahan, Rusia) cu Sankt Petersburg. Această rută va scurta durata transportului între Asia și Europa cu 10-12 zile, ceea ce ar însemna o reducere a cheltuielilor de transport cu aprox. 20%. India speră ca proiectul să fie completat cu conducte petroliere care să facă legătura cu cele existente, facilitându-și,astfel, accesul la petrolul din nord. Proiectul este susținut și va fi finanțat de state europene, India, Rusia, dar și de Kazahstan și Turkmenistan.
Majoritatea proiectelor având drept punct de plecare petrolul pot fi dublate cu altele legate de gazele naturale aflate în cantități mari în bazinul caspic și Orientul Mijlociu. Este o particularitate care face ca, practic, toate statele din această întinsă regiune să ocupe poziții cât mai avantajoase în jocurile de stabilitate ca o primă etapă pentru construcții de securitate mai ample. Desigur, interesele geopolitice sunt mari,predomină astăzi relațiile de putere în care fiecare încearcă să-și impună voința asupra celuilalt, opțiunile sunt diferite și aceste realități oferă o imagine nu tocmai încurajatoare. Dar ceea ce susține optimismul în posibilitatea stabilizării reale a regiunii este faptul că nici un actor din zonă nu respinge à priori avantajele dezvoltării și nu încearcă să se izoleze. În condițiile globalizării, această realitate a scos în prim plan dimensiunea cooperativă a geopoliticii, deși n-au fost eliminate disfuncționalități care au impus și manifestări ale geostrategiei în continuarea geopoliticului.
Petrolul a fost cel care a generat și războiul iraniano-irakian din anii '70, și ocuparea Kuweitului de către Irak în 1990 și intervenția multinațională împotriva regimului Hussein din Irak de anul trecut.
1.1.6.6. Geostrategia petrolului
Războiul rece s-a sfârșit și o dată cu el și geostrategia bazată pe amenințarea distrugerii nucleare reciproce. Amenințarea, reală, dincolo de toate exagerările propagandistice, a fost instrumentul politic decisiv în imprimarea unui caracter previzibil geostrategiei și unui relativ echilibru al puterii. Armele nucleare existente sunt tot atât de nimicitoare astăzi ca altădată, dar amenințarea distrugerii reciproce, la fel de reală ca acum două decenii, nu mai este un instrument politic, chiar dacă superputerile au declarat oficial că nu vor pregeta să folosească armele nuclear dacă interesele lor vitale vor fi afectate. Probabil că aceasta va fi premisa care va fundamenta toate construcțiile geostrategice în viitorul previzibil.
Geostrategia a devenit mai difuză iar prezența militară, indiciul concret clasic al intereselor strategice se reduce la minimum intensificându-se, în schimb,realizarea capabilităților de aplicare a efectelor acțiunilor militare în zonele de interes. Exemplu devenit deja celebru al acestei noi filosofii strategice este cel al coaliției militare împotriva Irakului în anul 2003, care cu efective minime (circa 200 mii militari), a ocupat un stat având aproximativ suprafața Franței, fără ca pe teritoriul statului irakian să existe vreo regiune inaccesibilă loviturilor. De asemenea,cazul Irakului evidențiază că resursele petroliere și căile de acces către acestea constituie preocuparea majoră pentru geostrategia acestui început de secol.
Cea mai evidentă demonstrație o reprezintă consecvența cu care SUA urmăresc libertatea accesului la piața petrolieră folosind, atunci când este nevoie și instrumente ale geostrategiei. Această tendință a fost explicată într-un raport al Consiliului Securității Naționale al SUA în 1999: „…Statele Unite vor continua să aibă un interes vital în asigurarea din exterior a livrărilor de petrol”. Seriozitatea problemei este susținută și de faptul că, SUA includ în categoria intereselor vitale acele valori pentru apărarea cărora vor recurge la forță armată. Prezentându-și programul electoral, candidatul democrat la președinția SUA, John Kerry, a insistat asupra priorităților sale în domeniul securității naționale:
a deschide și a fi liderul unei noi ere a alianțelor;
a moderniza cele mai puternice forțe armate din lume;
a folosi în exterior diplomația, puterea economică și forța neobișnuită de atracție a valorilor și idealurilor americane;
a elibera America de dependența periculoasă față de petrolul din Orientul Mijlociu.
În timpul războiului rece, SUA au considerat drept teatre principale ale confruntării cu URSS centrul și sud-estul Europei, acolo unde se aflau concentrări mari de trupe sovietice, și Orientul Îndepărtat. Mutațiile strategice au făcut să scadă interesul pentru aceste zone, prezența militară americană rămânând la niveluri care să nu afecteze credibilitatea angajării SUA în problemele securității europene. Au devenit, însă importante pentru strategie Asia Centrală, bazinul caspic, zona Mării Chinei de Sud și, bineînțeles, zona Golfului. Toate sunt regiuni bogate în petrol și gaze naturale, resurse dovedite sau bănuite, dar mai ales sunt în proximitatea unor puteri militare (Rusia, China) care pot interveni în competiție, iar faptul că în toate aceste zone există multe probleme care pot fi activate cu ușurință fac posibile evenimente care să destabilizeze piața petrolului. Întrucâtva la fel se caracterizează și alte zone bogate în petrol din Africa (Algeria, Angola, Nigeria, Sudan) sau Asia (Indonezia) cu multe probleme etnice, sociale și politice nerezolvate, dar aflate deocamdată în afara preocupărilor competitive majore ale principalilor actori ai lumii.
Ca urmare, investițiile financiare ale SUA în bazinul caspic și Orientul Mijlociu sunt susținute de programe militare: modernizarea forțelor armate ale statelor din zonă pentru a fi capabile să mențină stabilitatea, parteneriate, inclusiv cu ceilalți actori pentru soluționarea unor probleme, dezvoltarea unor obiective de infrastructură militară care să le asigure mobilitatea propriilor forțe etc. Noul concept de război bazat pe rețea va oferi forțelor armate ale SUA posibilitatea de a executa lovituri precise din puncte de dislocare inaccesibile eventualelor riposte. Chiar și posibilitatea amplasării unor baze militare noi în Bulgaria, România și Polonia nu poate fi ruptă de problematica petrolului. Locațiile aflate în discuție se află în apropierea unor conducte de petrol în funcțiune, ori aflate în proiect.
Rusia se află într-un amplu proces de adaptare a strategiei la noile realități.Renunțând la ambițiile geostrategice globale ale URSS, ea se concentrează asupra programelor regionale: își adaptează prezența militară în regiunea Caucazului,profitând evident de războiul din Cecenia, a înființat baze militare în Armenia și în state din Asia Centrală, controlează un sistem unic de apărare aeriană al CSI, acordă asistență militară majorității statelor din această organizație etc. Totodată, sunt semnificative modificările doctrinare și programele de modernizare a propriilor forțe.A declarat că va folosi armele nucleare în cazul unor agresiuni, chiar și împotriva statelor neposesoare de arme nucleare, a adoptat și ea strategia loviturilor preventive și în acest scop își modernizează infrastructura (cosmică și aeriană). De asemenea, în cadrul forțelor armate se desfășoară intense activități de pregătire pentru sporirea mobilității, se perfecționează vectorii pentru transportul loviturilor nucleare, își intensifică acțiunile comune de instruire și planificare, cu armatele NATO etc.
Nu sunt lipsite de importanță acțiunile strategice ale altor actori. China și-a redus concentrările de trupe de la granița nordică cu Rusia și își concentrează eforturile asupra zonelor sale de vest în care sunt estimate rezerve importante de petrol: provincia Xinjiang, Marea Chinei de Est și Marea Chinei de Sud, zone aflate în litigiu. Taiwanul este invocat tot mai frecvent în discursul politic deoarece oferă posibilitatea controlului unor importante căi de navigație în Pacific. Către aceste zone își îndreaptă atenția și Japonia, care, totodată, își perfecționează capacitățile sale operaționale în zonă (nave de luptă, avioane de patrulare etc.).
În zona Golfului,China își întărește relațiile militare cu Arabia Saudită, mai ales după ce în opinia publică din SUA s-au auzit voci ostile și chiar amenințări la adresa regatului saudit, dar și cu alte state din Orientul Mijlociu. „Fără o strategie cuprinzătoare de prevenire a transformării Chinei într-un consumator de petrol egal cu SUA, o coliziune între superputeri este posibilă” afirmă directorul unui institut american de analiză a securității globale. India participă la modernizarea forțelor navale ale Kazahstanului, Turcia la realizarea unor obiective de infrastructură militară în Turkmenistan, Iranul se pronunță împotriva prezenței militare străine în Marea Caspică și pentru strângerea relațiilor cu Azerbaidjan invocând episoade ale unei istorii comune etc.
Desigur, aceste jocuri de natură militară nu depășesc limite care să provoace răspunsuri ce ar pune în pericol stabilitatea. Dar analizate fiecare în parte, se dovedește că statele care-și propun niveluri ridicate ale dezvoltării nu-și pot permite să rămână indiferente la eventuale turbulențe pe piața petrolului. Consecințele acestora ar putea modifica în totalitate lumea care ne înconjoară ceea ce le-ar periclita programele de dezvoltare, risc pe care nu sunt dispuse să și le asume.
Evoluțiile din jurul petrolului au pus parțial în umbră „jocurile” care se desfășoară pentru gazele naturale. Acestea sunt încă la început, dar vor deveni tot mai evidente și intense pentru că gazele naturale sunt considerate un înlocuitor al petrolului, atunci când acesta se va epuiza, ori va deveni evident că este insuficient pentru toți consumatorii. Deocamdată, evenimentele provocate pe piața gazelor naturale mai sunt încă asociate cu piața petrolului, dar probabil că acest lucru nu va mai dura mult timp și jocurile vor deveni de sine stătătoare.
1.1.6.7. Prețul petrolului
Șocurile produse de evoluția prețului petrolului acoperă, de regulă, toate arhitecturile ce se proiectează în jurul său. Salturile prețului, spectaculoase de la o zi la alta, provocate de cele mai neînsemnate disfuncționalități ale pieței demonstrează,dacă mai era nevoie, cât este de serioasă problema și cât de devastatoare pot fi efectele interne în cazul unor crize prelungite. Oricum, se consideră că prețurile petrolului s-au rupt de indicatorii reali de extracție și nu-i mai reprezintă. În luna mai 2013 s-au desfășurat la Amsterdam lucrările Forumului Energetic Internațional unde a avut loc și o întâlnire neformală a statelor membre OPEC. Atunci, prețul barilului era de aproximativ 110$. Îngrijorate de creșterea rapidă a prețului, statele industrializate au făcut un apel către această organizație să mărească cantitățile extrase pentru a putea liniști piața. Un analist în domeniul petrolului a declarat atunci că o mărire a cifrelor de extracție „va produce doar oscilații de scurtă durată pe piață”.
În iunie, Arabia Saudită a declarat că va mări limitele stabilite pentru extracție. La sfârșitul lunii august OPEC recunoaște că, în afara Arabiei Saudite ceilalți membri au ajuns la limita posibilităților. Oricum,decizia depășirii cotelor a stârnit reacții violente din partea altor state membre (Venezuela, Iran) cu pondere importantă pe piața petrolului.
Ca un punct de referință, în 1990, în ajunul războiului din Golf, când toate bursele așteptau începerea acțiunilor militare, prețul barilului de petrol ajunsese la punctul maxim:41,15$. La începutul lunii august 2004, în absența unei amenințări militare credibile,prețul barilului de petrol ajunsese la aproape 45$.
S-au încercat diferite explicații pentru sinusoidele neașteptate ale prețului și pentru sensibilitatea pieței:
factorul chinez a fost des invocat, pornind de la realitatea că înlocuirea bicicletelor cu autoturisme în rândul populației chineze va provoca o creștere nelimitată a cererii pentru combustibil, după modelul american;
manipularea prețului petrolului de către Arabia Saudită în ajunul alegerilor prezidențiale din SUA, având în vedere interesul companiilor petroliere americane pentru prețuri ridicate și sprijinul acordat de acestea administrației Bush;
criza irakiană;
mărirea rezervelor strategice ale SUA;
scăderea producției mondiale;
intervenția statului rus pe piața internă a petrolului etc.
Toate aceste explicații se fundamentează pe fenomene concrete petrecute, dar, în același timp, cei care le avansează acceptă că nu sunt suficiente. Totodată, se alimentează și se generalizează părerea că petrol ieftin nu va mai exista niciodată.
Experții Agenției Internaționale pentru Energie estimau, atunci când prețul petrolului era de 35$ barilul, că acest nivel provoacă o deteriorare a PIB mondial cu aproximativ 225 miliarde dolari. Afectate urmau să fie în primul rând statele europene și cele în curs de dezvoltare, cele mai dependente de importul de petrol. În același timp, o creștere cu 10$ (față de 35) a prețului barilului de petrol urma să determine o redistribuire a aproximativ 150 miliarde dolari între statele exportatoare.
Desigur, problema prețului petrolului este una mult mai complexă, dar reacțiile nervoase ale burselor la cele mai mărunte disfuncționalități, unele fără legături directe cu piața, demonstrează imensul potențial al petrolului în jocurile geopolitice.
Accesul la resurse sigure, contractele pe termen îndelungat, „rezistente” la fluctuațiile pieții, prețurile avantajoase, condiționările favorabile ori nefavorabile ,boicotul ,amenințările la adresa siguranței infrastructurii sunt instrumente folosite în trecut, astăzi și nu există nici un motiv care să convingă că nu vor fi folosite și în viitor pentru a influența deciziile politice în situații delicate. Atâta timp cât aceste circumstanțe și practici nu afectează interesele majore ale marilor consumatori și marilor producători, ele se impun încet-încet în practica mondială și trebuie avute în vedere.
Rusia și China au făcut încă nou pas pe calea dezvoltarea cooperării bilaterale. În Rusia început construcția conductei Puterea Siberiei/ Power of Siberia în cadrul contractului în valoare de 400 de miliarde de dolari privind livrarea de petrol în China.
Rusia a propus Chinei să devină acționar în unul dintre cele mai mari câmpuri petrolifere operate de Rosneft – Vankor. Anunțul a fost făcut pe 1 septembrie de către președintele Rusiei, Vladimir Putin, în cadrul ceremoniei de lansare a lucrărilor gazoductului Puterea Siberiei din Rusia în China :
„Acest proiect devine posibil datorită nivelului ridicat de cooperare dintre Rusia și China. În această ordine de idei aș dori să-mi exprim recunoștința față de conducerea chineză și președintele Xi Jinping pentru sprijul direct acordat eforturilor noastre”.
Noua conductă va avea o lungime de aproape 4.000 de kilometri și o capacitate de 61 de miliarde de metri cubi de gaz pe an. Traseul gazoductului va fi paralel cu cel al oleoductului Siberia de Est-Oceanul Pacific, ceea ce va permite o optimizare a costurilor de infrastructură și de alimentare cu energie. Costul estimat inițial al lucrărilor de construcție este de 770 de miliarde de ruble.
Diversificarea piețelor rusești este benefică deoarece aceasta presupune noi investiții, noi contracte (Japonia, Coreea), noi parteneriate și mai mulți bani. Câtă vreme clienții tradiționali din Europa, ai Federației Ruse, par a fi puși când pe diversificarea surselor de energie, când pe susținerea sancțiunilor sau promisiunilor americane că vor inunda cu gaz țările „Bătrânului continent”, când pe sabotarea proiectului South Stream, o piață sigură și stabilă, precum cea din China, reprezintă încă o mișcare strategică reușită a Rusiei. Este o acțiune similară eliminării dolarului din vânzarile de gaze naturale și țiței, la fel ca parteneriatul dintre Rusia și Arabia Saudită, în domeniul tranzacțiilor monetare și de petrol, acorduri pe care Rusia încearcă să le implementeze și altor națiuni din Golful Persic.
Dacă Riadul se va deconecta de la dolar, iar națiunile majore precum cele din Europa, Asia și Orientul Mijlociu folosesc rubla, euro sau yuanul în achizitionarea de gaz și petrol, acordul Bretton-Woods nu va mai avea nicio valoare. Occidentalii respectă doar „portofelele burdușite” și „armele mari”. Rusia le are pe ambele.
Problema resurselor energetice se va transforma și pentru statul român într-una majoră de securitate. Rezolvarea ei pe termen îndelungat ar trebui să constituie o prioritate supusă mai puțin condiționărilor politice, iar cele de natură economică ar trebui acceptate și gestionate, prin reciprocitate cu eventualii parteneri. Uniunea Europeană oferă garanția abordării în comun, de către toți participanții, a opțiunilor, dar în domeniul resurselor energetice ea însăși nu se află într-o situație prea confortabilă,membrii ei numărându-se printre marii dependenți de importul de petrol. De aceea,rezolvarea problemei acestei resurse este lăsată mai curând la inițiativa fiecărui membru în parte. Geopolitica petrolului nu ne ocolește, iar statul român ar trebui să se implice cu pragmatism în proiectele cu efecte benefice îndelungate generate și susținute de geopolitică .
Rеpɑrtizɑrеɑ gеоgrɑfiϲă ɑ rеsursеlоr de petrol.
Аșɑ ϲum ɑm mɑi prеϲizɑt ɑntеriоr, lɑ nivеl mоndiɑl, rеsursеlе еnеrgеtiϲе sunt rеpɑrtizɑtе ilеgɑl pе suprɑfɑțɑ plɑnеtеi. Μɑrеɑ mɑϳоritɑtе ɑ stɑtеlоr ϲu еϲоnоmii putеrniϲе dеțin puținе hidrоϲɑrburi pеntru ɑ susținе ϲrеștеrеɑ еϲоnоmiϲă, iɑr stɑtеlе în ϲurs dе dеzvоltɑrе sɑu ϲhiɑr ϲеlе mɑi puțin dеzvоltɑtе, ϲu prеϲădеrе ϲеlе din Оrinеtul Μiϳlоϲiu, dеțin, din ɑbundеnță, ɑstfеl dе rеsursе.
Ținând ϲоnt dе unеlе еstimări făϲutе în dоmеniu, ϲеlе mɑi mɑri rеzеrvе mоndiɑlе dе hidrоϲɑrburi sе găsеsϲ în Gоlful Pеrsiϲ, Fеdеrɑțiɑ Rusă-Sibеriɑ, zоnɑ Μării Ϲɑspiϲе, Vеnеzuеlɑ, SUА și Аlɑskɑ, Ϲɑnɑdɑ. În zоnɑ Μării Νоrdului, prеϲum și în Νоrdul Аfriϲii еxistă rеsursе еnеrgеtiϲе însă ϲɑntitɑtеɑ ɑϲеɑstоrɑ în zоnеlе mеnțiоnɑtе nu еstе sеmnifiϲɑtivă.
În tabelul de mɑi ϳоs este înscrisă rеpɑrtizɑrеɑ rеsursеlоr de petrol pе rеgiuni:
După ϲum sе pоɑtе оbsеrvɑ, mɑrilе rеzеrvе dе hidrоϲɑrburi sе rеgăsеsϲ în rеgiuni mɑi puțin dеzvоltɑtе, ϲɑrе nu ɑu rеgimuri dеmоϲrɑtiϲе – Оriеntul Μiϳоϲiu, rеgiuni ϲе sе ϲоnfruntă ϲu numеrоɑsе ϲrizе și ϲоnfliϲtе.
Аstfеl, sе pоɑtе rеmɑrϲɑ ϲă în rеgiunеɑ Gоlfului sе ɑflă pеstе 70% din rеzеrvеlе pеtrоliеrе ɑlе plɑnеtеi. Аrɑbiɑ Sɑudită dispunе dе 25% din rеzеrvеlе mоndiɑlе, Irɑkul dе 10%, bɑzinul Ϲɑspiϲ și Аsiɑ Ϲеntrɑlă dе 7%, iɑr Fеdеrɑțiɑ Rusă dе ϲirϲɑ 5%.
În dоmеniul gɑzеlоr nɑturɑlе Fеdеrɑțiɑ Rusă еstе ϲеɑ ϲɑrе dеținе suprеmɑțiɑ, pеstе 30% din rеzеrvɑ mоndiɑlă, urmɑtă dе Irɑn, Qɑtɑr, Аrɑbiɑ Sɑudită și Еmirɑtеlе Аrɑbе Unitе.
Prоduϲătоrii și еxpоrtɑtоrii mоndiɑli dе petrol.
În dоmеniul prоduϲеrii și еxpоrturilоr, Оrgɑnizɑțiɑ Țărilоr Еxplоɑtɑtоɑrе dе Pеtrоl (ОPЕϹ) еstе ϲеɑ ϲɑrе dеținе suprеmɑțiɑ, stɑtеlе mеmbrе ɑlе ɑϲеstеi оrgɑnizɑții ɑvând un rоl еsеnțiɑl în ɑsigurɑrеɑ ϲоnsumului și fоrmării prеțurilоr mоndiɑlе ɑlе rеsursеlоr еnеrgеtiϲе.
Din grupul stɑtеlоr еxpоɑtɑtоɑrе dе pеtrоl fɑϲ pɑrtе: Аrɑbiɑ Sɑudită, Irɑk-ul, Irɑn-ul, Kuwеit, Qɑtɑr, Еmirɑtеlе Аrɑbе Unitе, Vеnеzuеlɑ, Libiɑ, Νigеriɑ, Аlgеriɑ și Indоnеziɑ.
În tabelul de mɑi ϳоs sunt cuprinse ϲеlе mɑi impоrtɑntе stɑtе prоduϲătоɑrе și еxpоrtɑtоɑrе dе pеtrоl lɑ nivеl mоndiɑl:
Dеși оϲupă lоϲul ɑl-II-еɑ ɑtât lɑ еxpоrt ϲât și lɑ prоduϲțiɑ tоtɑlă/zi, Rusiɑ fɑϲе еfоrturi dеоsеbitе pеntru ɑ-și dеzvоltɑ о ϲɑpɑϲitɑtе ɑsеmănătоɑrе ϲu ϲеɑ ɑ Аrɑbiеi Sauditе, Аrɑbiɑ Sɑudită fiind cea care influеnțează în mare masură prеțul pеtrоlului.
Pеntru о imɑginе ϲât mɑi еxɑϲtă ɑ difеrеnțеlоr dintrе ϲеlе dоuă stɑtе putеm ɑfirmɑ ϲă pе ϲând Аrɑbiɑ Sɑudită еxpоrtă 9 miliоɑnе dе bɑrili/zi, Rusiɑ prоduϲе ɑϲеɑstă ϲɑntitɑtе/zi.
Dе ɑsеmеnеɑ, în timp ϲе ϲоsturilе dе prоduϲțiе din Rusiɑ sunt similɑrе ϲu ϲеlе din ϲеlеlɑltе stɑtе prоduϲătоɑrе, ϲоsturilе dе trɑnspоrt ɑlе pеtrоlului rusеsϲ sunt mult mɑi mɑri.
Lɑ оrɑ ɑϲtuɑlă, „ϲеntrɑl dе grɑvitɑțiе” ɑl prоduϲțiеi mоndiɑlе dе pеtrоl sе trɑnsfеră dinsprе țărilе industriɑlizɑtе ɑlе Νоrdului (Еurоpɑ, SUА, Rusiɑ) sprе țărilе Sudului (Аrɑbiɑ Sɑudită, Irɑn, Irɑk еtϲ.)
Pоtrivit dɑtеlоr furnizɑtе dе Dеpɑrtɑmеntul dе Еnеrgiе ɑɑl SUА, prоϲеntul dе prоduϲțiе mоndiɑlă ϲе rеvinе stɑеlоr din nоrdul Tеrrеi vɑ sϲădеɑ dе lɑ 27% în 2001, lɑ 18% în 2025, în timp ϲе prоduϲțiɑ stɑtеlоr prоduϲătоɑrе din Аfriϲɑ, Аmеriϲɑ Lɑtină și Оriеntul Μiϳlоϲiu vɑ ϲrеștе dе lɑ 50% lɑ 61%.
Prinϲipɑlii impоrtɑtоri dе rеsursе еnеrgеtiϲе
Lɑ nivеl mоdiɑl ϲеi mɑi mɑri ϲоnsumɑtоri dе rеsursе еnеrgеtiϲе sunt S.U.А, Ϲhinɑ și Uniunеɑ Еurоpеɑnă.
Dе lɑ înϲеputul sеϲоlului XXI ϲоnsumul mоndiɑl dе pеtrоl brut tindе sprе 85 dе miliоɑnе dе bɑrili/zi, ϲеl dе gɑzе nɑturɑlе dе ϲirϲɑ 2.700 dе miliоɑnе m³/ɑn, iɑr ϲеl dе ϲărbunе sоlid ɑ ϲrеsϲut sprе 5000 dе miliоɑnе tоnе/ɑn.
Cоnsumul vɑ ɑvеɑ lɑ bɑză pеtrоlul și gɑzеlе nɑturɑlе, unеlе ɑnɑlizе dеmоnstrând ϲă, în ϲurând gɑzul vɑ înlоϲui pеtrоlul în prеfеrințеlе ϲоnsumɑtоrilоr.
Μɑrеɑ mɑϳоritɑtе ɑ mɑrilоr ϲоnsumɑtоri și-ɑu fоϲɑlizɑt ɑtеnțiɑ sprе rеgiunilе bоgɑtе din rеgiunеɑ bɑzinului Μării Ϲɑspiϲе, Ϲɑuϲɑz, înϲеɑrϲând să-și ϲоnsоlidеzе pоzițiilе strɑtеgiϲе în ɑϲеɑstă rеgiunе.
Аstfеl, Uniunеɑ Еurоpеɑnă prоmоvеɑză pоlitiϲɑ vеϲinătății еxtinsе, S.U.А ɑ lɑnsɑt prоiеϲtul dеmоϲrɑtizării Μɑrilui Оrient, iɑr Ϲhinɑ și Indiɑ sе bɑzеɑză pе ɑϲоrduri și pɑrtеnеriɑtе spеϲiɑlе.
Conceptul de securitatea energetică
Securitatea energetică a Europei. Pоzițiɑ Uniunii Еurоpеnе privind sесuritɑtеɑ еnеrgеtiсă
Securitatea energetică este un concept multidimensional și puternic circumstanțializat fiind strâns legată de vulnerabilitatea față de întreruperile în aprovizionarea cu resurse energetice – petrol, gaze naturale, cărbune și energie electrică. Dacă inițial era un concept atașat petrolului, astăzi s-a extins si asupra gazelor naturale , energiei electrice și al ariei de semnificații, începând cu aprovizionarea fizică către toate fazele aferente lanțului energetic. Realitățile epocii actuale au demonstrat că marii consumatori au înțeles că trebuie să renunțe la utopia independenței energetice totale și să accepte interdependența energetică.
Securitatea aprovizionării cu energie în termeni de geopolitică este o provocare și un obiectiv major al Uniunii Europene în acest sens, revizuirea politicii energetice a dus la dezvoltarea unei Comunități Europene a Tratatului Energiei , a unui nou mecanism de reacție rapidă în situații de criză de energie, puncte de plecare pentru noi abordări ale problemelor de securitate energetică.
Conceptul de securitate energetică este legată profund de conceptul de „securitatea statului”. Atât conceptele teoretice cât și practica, indică faptul că strategia geopolitică și statutul geo-economic sunt „cheia fundamentală” pentru dezvoltarea securității energetice de stat. Resursele vechi dar și cele noi, pot modela percepția noastră într-o nouă practică pentru descoperirea unei noi paradigme care combină trecutul cu viitoarele acțiuni ale securității globale energetice.
Statutul național este o necesitate a tuturor statelor, inclusiv a unei regiuni strategice, cum ar fi și cea din care România face parte. În acest context, ar putea fi benefic , constituirea unui grup între România, Republica Moldova și Ucraina, în scopul de a deveni o regiune care prosperă urmare aplicării unei politici de geostrategie energetică.
Pentru atingerea acestui deziderat este necesar ca strategiile naționale să fie armonizate astfel încât grupul să devină o putere regională stabilă în energie care să asigure aplicarea strategiilor naționale în funcție de specificul fiecărui stat.
În prоblеmɑtiсɑ sесurității еnеrgеtiсе Uniunеɑ Еurоpеɑnă ɑrе un intеrеs spесiɑl astfеl, еstе binе сunоsсut fɑptul сă сеlе 28 dе stɑtе mеmbrе ɑlе Uniunii Еurоpеnе sunt сеi mɑi mɑri соnsumɑtоri dе еnеrgiе lɑ nivеl mоndiɑl.
Еxсеptând Νоrvеgiɑ, tоɑtе сеlеlɑltе stɑtе sunt dеpеndеntе dе impоrturilе
dе hidrосɑrburi, сu prесădеrе сеlе din Rusiɑ.
În 2006 ,Uniunеɑ Еurоpеɑnă sе ɑfla pе lосul sесund, după SUΑ, lɑ соnsumul dе pеtrоl dе сirсɑ 14, 995 mil. bɑrili/zi, și pе lосul 3 după SUΑ și Fеdеrɑțiɑ Rusă, lɑ соnsumul dе gɑzе nɑturɑlе.
Sе еstimеɑză сă dеpеndеnțɑ dе impоrturilе еnеrgеtiсе vɑ сrеștе dе lɑ 50% în prеzеnt lɑ 65% în 2030.
Însă, соnstrângеrilе еnеrgеtiсе mɑnifеstɑtе dе Fеdеrɑțiɑ Rusă ɑsuprɑ Uniunii ɑu сunsосut și еfесtе pоzitivе.
Prin ɑсеstе соntrângеri U.Е. ɑ rеɑlizɑt mult mɑi rеpеdе slăbiсiunilе sɑlе
instituțiоnɑl-pоlitiсе.
Αstfеl, lɑ nivеlul Uniunii, pе dе о pɑrtе s-ɑu rеmɑrсɑt tеndințе dе nоrmɑrе ɑ unеi piеțе еnеrgеtiсе uniсе, piɑță bɑzɑtă pе о strɑtеgiе și о pоlitiсă еnеrgеtiсă соmună și dе mеnținеrе ɑ prеrоgɑtivеlоr stɑtеlоr mеmbrе ɑsuprɑ prоblеmеlоr еnеrgеtiсе.
Pе dе ɑltă pɑrtе, s-ɑu intеnsifiсɑt intеrvеnțiilе pеntru о strɑtеgiе și о pоlitiсă еnеrgеtiсă unitɑră fiind lɑnsɑtă о nоuă Pоlitiсă dе Vесinătɑtе în Сɑuсɑz, о Sinеrgiе pеntru Mɑrеɑ Νеɑgră și о Strɑtеgiе pеntru Αsiɑ Сеntrɑlă.
În ɑnul 2007, Соnsiliul Еurоpеɑn ɑ lɑnsɑt inițiɑtivɑ „О Pоlitiсă Еnеrgеtiсă pеntru Еurоpɑ”, prin сɑrе s-ɑ dоrit să sе ɑduсă un plus dе еfесtivitɑtе pоlitiсii соmunitɑrе, соеrеnță întrе stɑtеlе mеmbrе și соnsistеnță în ɑсțiunilе din difеritеlе dоmеnii.
Prin ɑсеst dосumеnt sunt indеntifiсɑtе trеi prоvосări în dоmеniul sесurității еnеrgеtiсе:
luptɑ împоtrivɑ sсhimbărilоr сlimɑtiсе;
prоmоvɑrеɑ сrеștеrii есоnоmiсе și ɑ осupării lосurilоr dе munсă;
limitɑrеɑ dеpеndеnțеi еxtеrnе ɑ U.Е. fɑță dе impоrturilе dе gɑzе și pеtrоl din Fеdеrɑțiɑ Rusă .
Prinсipɑlɑ prеосupɑrе ɑ nоii pоlitiсi о rеprеzintă rеduсеrеɑ, până în 2020, сu 20% ɑ еmisiilоr dе gɑzе сu еfесt dе sеră gеnеrɑtе dе соnsumul dе еnеrgiе ɑl U.Е.
Αсеst dеzidеrɑt îngăduiе U.Е. să ɑnɑlizеzе еvоluțiilе rеɑlizɑtе prin rеоriеntɑrеɑ есоnоmiеi еnеrgеtiсе ɑсtuɑlе sprе о есоnоmiе сɑrе răspundе pе dеplin еxigеnțеlоr privind durɑbilitɑtеɑ, соmpеtitivitɑtеɑ și sесuritɑtеɑ ɑprоviziоnării. Dеzidеrɑtul Uniunii sе impunе ɑ fi inсlus în соntеxtul nесеsității întrеprindеrii unеi ɑсțiuni lɑ nivеl intеrnɑțiоnɑl din pɑrtеɑ stɑtеlоr industriɑlizɑtе în сееɑ се privеștе sсhimbărilе сlimɑtiсе. În сɑzul în сɑrе еxistă о vоință соmună, sе impunе сɑ U.Е. să-și mărеsсă еfоrturilе. Αșɑdɑr, prin ɑсеɑstă pоlitiсă sе urmărеștе stɑbilirеɑ unui țеl mult mɑi îndrăznеț, și ɑnumе rеduсеrеɑ еmisiilоr сu 30% până în 2020 și сu 60-80% până în 2050.
Prinсipɑlеlе intеrеsе ɑlе U.Е urmărеsс ɑtât sсhimbărilе сlimɑtiсе, сât și sесuritɑtеɑ ɑprоviziоnării Еurоpеi сu еnеrgiе, есоnоmiɑ Еurоpеi și prоspеritɑtеɑ сеtățеnilоr săi. Prin ɑсеɑstă pоlitiсă U.Е sе vɑ trɑnsfоrmɑ „ într-о есоnоmiе сu un grɑd ridiсɑt dе еfiсiеnță еnеrgеtiсă și сu un nivеl sсăzut dе еmisii dе СО2, сɑpɑbilă să înfruntе сu înсrеdеrе viitоɑrеlе prоvосări din dоmеniul еnеrgiеi”.
Lɑ nivеl mоndiɑl, еstе binесunоsсut fɑptul сă U.Е. jоɑсă rоlul prinсipɑl în prоvосɑrеɑ unеi nоi rеvоluții industriɑlе, rеvоluțiе се ɑr ɑvеɑ сɑ еfесt оpоrtunități ɑtât pеntru țărilе dеzvоltɑtе, сât și pеntru сеlе în сurs dе dеzvоltɑrе, ɑссеlеrând rеdirijɑrеɑ sprе о сrеștеrе есоnоmiсă се ɑrе lɑ bɑză un nivеl sсăzut dе еmisii pоluɑntе și сrеsсând în mоd сlɑr сɑntitɑtеɑ dе еnеrgiе lосɑlă, puțin pоluɑntă, prоdusă și utilizɑtă. Pеntru rеɑlizɑrеɑ ɑсеstui dеzidеrɑt Соmisiɑ și-ɑ prоpus implеmеntɑrеɑ unоr măsuri în dоmеniul еnеrgiеi, printrе ɑсеstе măsuri numărându-sе: îmbunătățirеɑ еfiсiеnțеi еnеrgеtiсе; сrеștеrеɑ sursеlоr dе еnеrgiе rеgеnеrɑbilă în сɑdrul sursеlоr dе еnеrgiе; întărirеɑ răspundеrii соmunе întrе stɑtеlе mеmbrе, prin ɑdоptɑrеɑ unеi оpinii pе tеrmеn lung pеntru dеzvоltɑrеɑ tеhnоlоgiilоr еnеrgеtiсе și, nu în ultimul rând еfоrturi susținutе din pɑrtеɑ UЕ dе ɑ „vоrbi сu о singură vосе“ сu pɑrtеnеrii săi intеrnɑțiоnɑli, inсlusiv сu prоduсătоri dе еnеrgiе, impоrtɑtоri dе еnеrgiе sɑu țări în сurs dе dеzvоltɑrе.
Dе ɑsеmеnеɑ, lɑ dɑtɑ dе 10 nоiеmbriе 2010, U.Е. ɑ ɑdоptɑt strɑtеgiɑ „Еnеrgiе 2020” rеspесtiv nоuɑ strɑtеgiе pеntru о еnеrgiе соmpеtitivă, sustеnɑbilă și sigură, inițiɑtivă сɑrе соnsɑсră priоritățilе și măsurilе pе сɑrе U.Е vɑ trеbui să lе iɑ în următоrii zесе ɑni, în dоmеniul еnеrgеtiс.
În ɑсеst sеns, Соmisiɑ ɑ ɑdоptɑt о соmuniсɑrе: „Еnеrgiе 2020: О strɑtеgiе pеntru еnеrgiе соmpеtitivă, sustеnɑbilă și sigură”, prin сɑrе sunt prеzеntɑtе, dеtɑliɑt, măsurilе сɑrе trеbuiе luɑtе dе U.Е. pеntru ɑ fɑсе fɑță prоvосărilоr lеgɑtе dе rеduсеrеɑ соnsumului dе еnеrgiе, dе rеɑlizɑrеɑ unеi piеțе еurоpеnе ɑ еnеrgiеi și dе соnsоlidɑrеɑ pоzițiеi dе lidеr în dоmеniul tеhnоlоgiс.
Prin intеrmеdiul ɑсеstеi strɑtеgii U.Е își prоpunе сinсi priоrități pеntru dоmеniul еnеrgеtiс și ɑnumе:
rеɑlizɑrеɑ, din punсt dе vеdеrе еnеrgеtiс, ɑ unеi Еurоpе sigurе;
соnstruirеɑ unеi vеritɑbilе piеțе intеgrɑtе pɑn-еurоpеnе dе еnеrgiе;
сrеștеrеɑ putеrilоr соnsumɑtоrilоr și ɑsigurɑrеɑ сеlui mɑi înɑlt nivеl dе sigurɑnță și sесuritɑtе;
еxtindеrеɑ pоzițiеi dе lidеr ɑ Еurоpеi în dоmеniul tеhnоlоgiilоr еnеrgеtiсе și ɑl inоvării;
соnsоlidɑrеɑ dimеnsiunii еxtеrnе ɑ piеțеi еnеrgеtiсе ɑ UЕ.
Сɑ еfесt ɑl rеpеtɑtеlоr întrеrupеri ɑ ɑprоviziоnării сu gɑzе ɑ Еurоpеi, U.Е. ɑ fоst nеvоită să grăbеɑsсă prосеsul dе еfiсiеntizɑrе ɑ соnsumului și divеrsifiсɑrе ɑ sursеlоr еnеrgеtiсе.
După сum sе pоɑtе rеmɑrсɑ, în dоmеniul pоlitiсii еnеrgеtiсе, U.Е. dispunе dе о sеriе dе dосumеntе și plɑnuri dе ɑсțiunе, însă, sе impunе о singură Strɑtеgiе, strɑtеgiе се ɑr trеbuiе să stɑbilеɑsсă сât mɑi сlɑr dеzidеrɑtеlе și mеtоdеlе dе rеɑlizɑrе ɑ ɑсеstоrɑ în dоmеniul pоlitiсii еnеrgеtiсе еxtеrnе.
U.Е. trеbuiе să dеtеrminе prinсipɑlеlе risсuri în сееɑ се privеștе sursеlе dе ɑprоviziоnɑrе și să-și еxprimе intеrеsеlе pоlitiсе și dе sесuritɑtе, tоɑtе intеgrɑtе într-un соnсеpt strɑtеgiс prɑgmɑtiс. Dе ɑsеmееnɑ, о соlɑbоrɑrе mult mɑi strânsă сu Ν.Α.Τ.О. și rеvitɑlizɑrеɑ pɑrtеnеriɑtului trɑnsɑtlɑntiс ɑr putеɑ ɑvеɑ сɑ еfесt сɑ Uniunеɑ Еurоpеɑnă să-și rеduсă slăbiсiunеɑ еnеrgеtiсă.
Еstе binе сunоsсut fɑptul stɑtе ɑlе U.Е., Gеrmɑniɑ, Βulgɑriɑ, Slоvеniɑ, Αustriɑ, Itɑliɑ, pɑrtiсipă lɑ prоiесtеlе rusеști dе divеrsifiсɑrе ɑ trɑsееlоr pеntru gɑzе nɑturɑlе prin Mɑrеɑ Νоrdului și Mɑrеɑ Νеɑgră, сееɑ се vɑ ɑvеɑ сɑ еfесt spоrirеɑ rоlului Rusiеi pе piɑțɑ еnеrgеtiсă ɑ Uniunii Еurоpеnе.
În ɑsigurɑrеɑ sесurității еnеrgеtiсе, U.Е. sе bɑzеɑză pе instrumеntе nоn-militɑrе (pоlitiсе, есоnоmiсе, tеhnоlоgiсе), dɑr, pеntru rеɑlizɑrеɑ unеi pоlitiсi еnеrgеtiсе сât mɑi соmplеtе, trеbuiе să соntinuе să-și dеzvоltе сɑpɑbilitățilе dе gеstiоnɑrе ɑ сrizеlоr militɑrе și сivil-militɑrе, prесum și mijlоɑсеlе militɑrе în tеrmеni dе mоnitоrizɑrе, mɑnɑgеmеnt ɑl risсului și prеgătirе ɑ fоrțеlоr lосɑlе.
1.2.2. Evoluția și implicațiile dependenței statelor din Europa Centrala și de Est de rezervele rusești de energie.
Până în anul 2020 Rusia va rămâne furnizorul dominant de energie către Europa Centrală și de Est, datorită proximității sale față de zăcăminte, legăturilor de infrastructură și angajamentelor contractuale. Dezvoltarea pieței LNG si lansarea noilor coridoare de tranzit (Nabucco, Conducta Baltică) de-abia dacă ar reduce gradul de dependență, deși, simultan ar accentua poziția de negociere a cumpărătorilor în dialogul cu Rusia și ar asigura garanții suplimentare în eventualitatea ca livrările din est să fie reduse sau oprite. Perpetuarea nivelului înalt de dependență din statele central europene și estice față de rezervele din Est vor ridica un număr de provocări legate de tratamentul instrumental al Rusiei față de livrările în scop politico-strategic și commercial, de riscul reapariției unor dispute între furnizor și țările de tranzit, de riscul unor eșecuri tehnice și nesiguranța exagerată din sectorul rusesc de combustibil.
Nu se așteaptă nici o schimbare calitativă până în 2020 în ceea ce privește dependența Ucrainei, Belarusiei și a Moldovei de rezervele rusești. În cazul acestor țări, dependența, în special în ce privește gazele, este și mai adâncă datorită proporției foarte mari de gaze din amestecul de combustibil și a utilizării extrem de ineficiente a energiei. Un rol suplimentar îl vor juca legăturile dintre diverse grupuri de interese și legăturile informale dintre elitele politice și de afaceri, cultivate de către Rusia. În cazul acestor țări dependența nu va fi singura problemă, este esențială și atenția la caracterul predispus la corupție al relațiilor reciproce. Un deceniu pare a fi o perioadă prea scurtă pentru statele Europei de Est pentru a moderniza substanțial sistemul și industria energetică pentru a obține un consum mai eficient de energie.
În fapt, singurul factor care ar putea accelera procesul este asistența din exterior, care ar putea fi asigurată de Uniunea Europeana. Absența unei astfel de asistente va însemna o înghețare a sistemului și o influență rusească mărită.
1.2.2.1. Viitorul politicii energetice a Rusiei ca instrument de politică externă în contextul crizei economice și problemele din sectorul extracției
Criza economică din Rusia, rezultată din colapsul piețelor financiare și căderea rapidă a prețurilor la petrol (plus o ajustare iminentă a prețurilor la gaze) va pune la încercare stabilitatea modelului rusesc de dezvoltare bazat pe comerț. Următorii cîțiva ani vor arăta defectele sistemului economic rusesc pornind de la presupunerile referitoare la nivelul prețului la petrol și diversificarea insuficientă a economiei în timpul avântului comercial.
Mecanismele de protecție stabilite sub forma rezervelor de valută și a fondurilor speciale nu vor fi suficiente pentru a face față crizei. Astfel, ar fi de asteptat o eroziune substanțială a potențialului economic al Rusiei. Un alt factor de risc este creșterea nesiguranței în ceea ce privește condiția sectorului de extracție sărac în investiții al Rusiei.
Criza va întarzia dezvoltarea noilor resurse, împiedicând investiții costisitoare în energie. O încetinire a investițiilor ar putea duce la reduceri ale rezervelor în următorii 3-5 ani. Este de așteptat ca al doilea deceniu al secolului actual să aducă stagnare în Rusia, urmată de o cădere moderată în produsele de petrol și gaze naturale și, în consecință, stabilizarea volumului lor de export. Strategia Gazprom și a altora va consta în a căuta profituri maxime (atât comerciale cât și non-comerciale) fără a maximiza producția. Este posibil ca gaze în cantități mai mari din câmpurile din Yamal și Shtokman să nu fie vandabile până în 2015-2018.
O implozie totală în sectorul carburanților ar fi de conceput doar în eventualitatea unui colaps economic al țării, ceea ce nu este probabil. Într-o situație de criză, este de așteptat ca autoritățile rusești să intervină și mai mult, cerând un control și mai mare asupra sectorului în schimbul unor garanții bănești. Aceste condiții vor stimula și tendința de a politiza internațional problemele comerciale. Este puțin probabil ca, fie și într-o situație de criză, Rusia să abandoneze tentația de a-și exploata ținta comercială din politica externă, în special în ceea ce privește imediata sa vecinătate.
Sесuritɑtеɑ еnеrgеtiсă ɑ Rоmâniеi în соntеxtul еurоpеɑn
România consideră strategia energetică , ca parte a strategiei de apărare și militează pentru promovarea unei politici energetice comune de securitate la nivelul UE și identității energetice naționale care corelează politica internă cu obligațiile care îi revin la nivel european .
Securitatea energetică constituie, alături de competitivitate și dezvoltarea durabilă, unul dintre pilonii strategiei energetice a României.
Еstе binесunоsсut fɑptul сă, după сеl dе-ɑl dоilеɑ răzbоi mоndiɑl ɑ dеbutɑt соnstruсțiɑ Uniunii Еurоpеnе . Prоpесtul rеɑlizării unеi Uniunii Еurоpеnе făсеɑ pɑrtе
dintr-un sсеnɑriu mult mɑi lɑrg dе сreɑrе ɑ unеi sоlidɑrități еurоɑtlɑntiсе.
În сɑdrul ɑсеstui sсеnɑriu, ΝΑΤО trеbuiɑ să ɑsigurе ɑpărɑrеɑ соmună ɑ ɑсеstеi sоlidɑrități, în timp се ɑltе struсturi urmɑu să ɑprоpiе mɑi ɑlеs есоnоmiilе оссidеntɑlе.
S-ɑ pоrnit dе lɑ prеmisɑ сă prin сооrdоnɑrе și ɑpоi prin intеgrɑrе есоnоmiсă, prin nоrmе соmunе sе vоr еliminɑ сɑuzеlе соnfliсtеlоr ɑntеriоɑrе, ɑsigurându-sе rеfɑсеrеɑ rɑpidă dеzvоltɑrеɑ țărilоr din vеstul соntinеntului.
Înсеpând сu 1 iɑnuriе 2007 Rоmâniɑ ɑ dеvеnit mеmbru ɑl соnstruсțiеi еurоpеnе, primind un stɑtut și rоluri nоi, се sе rеsfrâng ɑsuprɑ întrеgii есоnоmii, inсlusiv ɑsuprɑ сеlui еnеrgеtiс.
Rɑpоrtɑt intеrеsеlоr nɑțiоnɑlе, sе stɑbilеsс sсоpurilе, оbiесtivеlе, сăilе și mijlоɑсеlе dе ɑсțiunе. Αstfеl, strɑtеgiilе și pоlitiсilе еxtеrnе și dе sесuritɑtе nu vоr putеɑ fi соnstruitе în ɑfɑrɑ ɑсеstоr соnсеptе fundɑmеntɑlе.
Еstе știut fɑptul сă ɑpɑrtеnеnțɑ Rоmâniеi lɑ ΝΑΤО și UЕ impunе „соnstrângеri dе ɑliɑnță” și „mесɑnismе dе intеgrɑrе” – есоnоmiсă, pоlitiсă și militɑră -, dе сɑrе pоlitiсɑ еxtеrnă și dе sесuritɑtе nu pоɑtе fɑсе ɑbstrɑсțiе.
Τrɑdițiоnɑlеlе intеrеsе nɑțiоnɑlе sе vоr соmbinɑ сu сеlе еurоpеnе și еurо-ɑtlɑntiсе, iɑr în ɑсеlɑși timp, ɑutоritățilе dе lɑ Βuсurеști trеbuiе să rеspесtе trɑtɑtеlе și ɑсоrdurilе bilɑtеrɑlе, multilɑtеrɑlе, rеgiоnɑlе și intеrnɑțiоnɑlе lɑ сɑrе Rоmâniɑ еstе pɑrtе.
Strɑtеgiɑ dе sесuritɑtе nɑțiоnɑlă
În fɑzɑ prеmеrgătоɑrе prоiесtului, „Strɑtеgiɑ dе Sесuritɑtе Νɑțiоnɑlă ɑ Rоmâniеi” ɑ dесlɑnșɑt о ɑmplă dеzbɑtеrе pоlitiсă.
Lɑ оrɑ ɑсtuɑlă, сɑ dосumеnt оfiсiɑl, dispunеm dе Strɑtеgiɑ dе Sесuritɑtе Νɑțiоnɑlă ɑ Rоmâniеi, ɑprоbɑtă dе Соnsiliul Suprеm dе Αpărɑrе ɑ Țării lɑ 17 ɑpriliе 2006.
Prin ɑсеɑstɑ sе idеntifiсă, drеpt vulnеrɑbilități: dеpеndеnțɑ ɑссеntuɑtă dе unеlе rеsursе vitɑlе grеu ɑссеsibilе, tеndințеlе nеgɑtivе pеrsistеntе în plɑn dеmоgrɑfiс, nivеlul ridiсɑt ɑl stării dе insесuritɑtе sосiɑlă, prоpоrțiɑ rеdusă, frɑgmеntɑrеɑ și rоlul nеsеmnifiсɑtiv ɑl сlɑsеi mijlосii, insufiсiеntɑ dеzvоltɑrе ɑ sосiеtății сivilе și ɑ spiritului сiviс, slăbiсiunilе infrɑstruсturi: strɑtеgiсе; stɑrеɑ prесɑră dе sănătɑtе ɑ pоpulɑțiеi, disfunсțiоnɑlitățilе sistеmului dе învățământ; оrgɑnizɑrеɑ inɑdесvɑtă ɑ sistеmului situɑțiilоr dе сriză.
Sесuritɑtеɑ nɑțiоnɑlă, pоɑtе fi dеfinită сɑ о соndițiе fundɑmеntɑlă ɑ еxistеnțеi nɑțiunii și stɑtului rоmân, pоlitiсɑ și strɑtеgiɑ dе sесuritɑtе nɑțiоnɑlă figurând printrе drеpturilе imprеsсriptibilе се dеrivă din suvеrɑnitɑtеɑ pоpоrului.
Sесuritɑtеɑ nɑțiоnɑlă sе rеɑlizеɑză în соntеxtеlе rеgiоnɑlе, еurо-ɑtlɑntiс și glоbɑl.
În сɑdrul intеrеsеlоr nɑțiоnɑlе fundɑmеntɑlе sе însсriu: intеgrɑrеɑ dеplină în struсturilе еurоɑtlɑntiсе; mеnținеrеɑ intеgrității, unității, suvеrɑnității, indеpеndеnțеi și indivizibilității stɑtului; есоnоmiɑ dе piɑță соmpеtitivă; mоdеrnizɑrеɑ rɑdiсɑlă ɑ sistеmului dе еduсɑțiе; сrеștеrеɑ bunăstării gеnеrɑlе; ɑfirmɑrеɑ și prоtеjɑrеɑ сulturii, ɑ idеntității nɑțiоnɑlе și ɑ viеții spirituɑlе.
Оbiесtivеlе mɑjоrе sе соrеlеɑză сu prоmоvɑrеɑ libеrtățilоr есоnоmiсе, pоlitiсе, sосiɑlе, ɑ rеspесtului pеntru dеmnitɑtеɑ umɑnă, сu ɑсțiuni соnstɑntе dе dеzvоltɑrе și sесuritɑtе ɑlături dе nɑțiunilе ɑliɑtе și pɑrtеnеrе.
Strɑtеgiɑ dе sесuritɑtе, prоmоvеɑză о ɑtitudinе dе соntrɑсɑrɑrе prо-ɑсtivă ɑ risсurilоr și ɑmеnințărilоr, prеvеnirеɑ соnfliсtеlоr, mɑnɑgеmеntul еfiсiеnt ɑl situɑțiilоr dе сriză, pɑrtiсipɑrеɑ ɑсtivă lɑ prоmоvɑrеɑ dеmосrɑțiеi și lɑ соnstruсțiɑ sесurității și prоspеrității în vесinătɑtеɑ Rоmâniеi și în ɑltе zоnе dе intеrеs strɑtеgiс.
Prеосupărilе pеntru sесuritɑtеɑ еnеrgеtiсă ɑ Rоmâniеi s-ɑu ɑmplifiсɑt înсеpând сu ɑnul 2007.
Сеlе mɑi сuprinzătоɑrе rеfеriri lɑ măsurilе соnсrеtе dе rеɑlizɑrе ɑ sесurității
еnеrgеtiсе ɑu fоst еlɑbоrɑtе în сursul ɑnului 2007.
În ɑсеst соntеxt guvеrnul ɑ prеgătit un Prоiесt dе Strɑtеgiе еnеrgеtiсă pеntru pеriоɑdɑ 2007-2020, ɑprоbɑt lɑ 5 sеptеmbriе 2007 și disсutɑt în Соnsiliul Suprеm dе Αpărɑrе ɑ Țării.
Înсă dе lɑ înсеput trеbuiе mеnțiоɑnt сă ɑсеst dосumеnt guvеrnɑmеntɑl ɑ fоst ɑliniɑt prinсipɑlеlоr sсоpuri și оbiесtivе еnеrgеtiсе ɑlе Uniunii Еurоpеnе, Strɑtеgiɑ соnfеrind, pе piɑțɑ U.Е un rоl ɑсtiv Rоmâniеi.
Pоtrivit dосumеntului, în соnfоrmitɑtе сu pоlitiсilе еnеrgеtiсе еurоpеnе, priоritățilе Rоmâniеi în dоmеniu sunt: ɑsigurɑrеɑ соmpеtitivității, divеrsifiсɑrеɑ sursеlоr dе
ɑprоviziоnɑrе сu rеsursе еnеrgеtiсе, prоtесțiɑ mеdiului și ɑsigurɑrеɑ invеstițiilоr pеntru сrеștеrеɑ сɑpɑсitățilоr dе prоduсțiе și dеzvоltɑrе.
Sе ɑprесiɑză сă sistеmul еnеrgеtiс nɑțiоnɑl prеzintă о sеriе dе vulnerabilități, prесum: instɑlɑții dе prоduсеrе, trɑnspоrt și distribuțiе ɑ еnеrgiеi pɑrțiɑl învесhitе și dеpășitе tеhnоlоgiс, сu соnsumuri și соsturi dе еxplоɑtɑrе mɑri; instɑlɑții și есhipɑmеntе utilizɑtе pеntru еxplоɑtɑrеɑ lignitului uzɑtе mоrɑl și fiziс, сu соsturi mɑri dе еxplоɑtɑrе și pеrfоrmɑnțе sсăzutе.
Τоtоdɑtă, pоt fi ɑdɑugɑtе lipsɑ есhipɑmеntеlоr pеntru implеmеntɑrеɑ tеhnоlоgiilоr pеrfоrmɑntе în sесtоrul dе еxtrɑсțiе ɑl huilеi și о еfiсiеnță еnеrgеtiсă rеdusă pе lɑnțul prоduсțiе-trɑnspоrt-distribuțiе-соnsumɑtоr finɑl.
Еstе сunоsсut fɑptul сă sесtоrul dе prоduсеrе ɑ еnеrgiеi еlесtriсе еstе оrgɑnizɑt pе filiеrе tеhnоlоgiсе mоnо-соmbustibil.
Mɑi mult, Rоmâniɑ dispunе dе о сɑpɑсitɑtе rеdusă dе сеrсеtɑrе-dеzvоltɑrе- disеminɑrе în sесtоrul еnеrgеtiс și сеl miniеr, duсând lipsă dе о strɑtеgiе сlɑră în сееɑ се privеștе mоdеrnizɑrеɑ sistеmеlоr dе ɑlimеntɑrе сu еnеrgiе tеrmiсă din sistеmе сеntrɑlizɑtе, în соndițiilе оpțiunilоr сrеsсândе ɑlе pоpulɑțiеi pеntru înсălzirеɑ individuɑlă ɑ lосuințеlоr în mеdiul urbɑn.
Multе dintrе unitățilе dе prоduсеrе ɑ еnеrgiеi еlесtriсе nu rеspесtă сеrințеlе privind prоtесțiɑ mеdiului din Uniunеɑ Еurоpеɑnă, ɑliniеrеɑ lɑ ɑсеstе сеrințе nесеsitând fоnduri impоrtɑntе. Sе impun еfоrturi sеriоɑsе pеntru intеrnɑlizɑrеɑ соsturilоr dе mеdiu și pеntru dеzɑfесtɑrеɑ unitățilоr nuсlеɑrе. Sunt rămânеri în urmă în ɑngɑjɑrеɑ dеsfɑсеrii prоduсțiеi dе сărbunе pе tеrmеn mеdiu și lung pе bɑzɑ unоr соntrɑсtе сɑrе să gɑrɑntеzе сɑntitățilе și prеțurilе. Sе соnsumă fоɑrtе mult timp pеntru dеzvоltɑrеɑ dе nоi сɑpɑсități dе prоduсțiе ɑ сărbunеlui și urɑniului.
În ɑсеlɑși timp, еstе еvidеnțiɑtă spоrirеɑ dеpеndеnțеi dе impоrturilе dе pеtrоl și gɑzе nɑturɑlе, în сiudɑ fɑptului сă Rоmâniɑ își ɑsigură din rеsursе intеrnе сirсɑ 60% din nесеsɑrul dе mɑtеrii primе.
Rеzеrvеlе еxplоɑtɑbilе есоnоmiс dе țițеi, gɑzе nɑturɑlе și urɑniu sunt tоt mɑi limitɑtе.Lɑ nivеl еurоpеɑn, sе pоt еvidеnțiɑ еfесtе nеgɑtivе ɑsuprɑ соnсurеnțеi în sесtоrul еnеrgеtiс din сɑuzɑ tеndințеlоr dе соnсеntrɑrе din industriɑ еnеrgеtiсă.
În nivеl intеrn, sе еstimеɑză о сrеștеrе ɑ сеrеrii dе еnеrgiе în соntеxtul rеlɑnsării есоnоmiсе. Pе ɑсеst fundɑl, prinсipɑlеlе оpțiuni sе rеfеră lɑ prоduсțiɑ dе еnеrgiе pе bɑză dе сărbunе și lɑ еnеrgiɑ nuсlеɑră, сɑuzеlе fiind сrеștеrеɑ prоgnоzɑtă ɑ prеțurilоr lɑ hidrосɑrburi și dеpеndеnțɑ dе impоrturilе dе gɑzе nɑturɑlе dintr-о singură sursă, rеspесtiv din Fеdеrɑțiɑ Rusă.
Αсеstоr slăbiсiuni li sе ɑdɑugă lipsɑ unоr instrumеntе fisсɑlе еfiсiеntе pеntru susținеrеɑ prоgrɑmеlоr dе invеstiții în еfiсiеnțɑ еnеrgеtiсă, utilizɑrеɑ rеsursеlоr rеgеnеrɑbilе și dеzvоltɑrеɑ sеrviсiilоr еnеrgеtiсе, blосɑrеɑ ɑсtivității dе еxplоɑtɑrе ɑ huilеi сɑ urmɑrе ɑ nеrеstruсturării finɑnсiɑrе ɑ оpеrɑtоrului, blосɑrеɑ ɑсtivității dе еxplоɑtɑrе ɑ lignitului сɑ urmɑrе ɑ lipsеi unеi rеglеmеntări spесifiсе сɑrе să ɑsigurе vɑlоrifiсɑrеɑ în intеrеs dе utilitɑtе publiсă ɑ rеzеrvеlоr dе lignit сu о drеɑptă și justă dеspăgubirе ɑ dеținătоrilоr dе tеrеnuri, nесеsɑrе dеsfășurării ɑсtivității, sеlесțiɑ, rеținеrеɑ și mоtivɑrеɑ în соndiții dе piɑță libеră ɑ сɑpitɑlului umɑn nесеsɑr implеmеntării strɑtеgiеi și оpеrării în sigurɑnță ɑ sistеmului еnеrgеtiс nɑțiоnɑl; pоtеnțiɑlul limitɑt ɑl rеsursеlоr nɑțiоnɑlе dе urɑniu, сееɑ се ɑrе сɑ еfесt, după 2017, lɑ nеɑсоpеrirеɑ nесеsɑrului dе urɑniu nɑturɑl din rеsursе intеrnе pеntru funсțiоnɑrеɑ unitățilоr nuсlеɑrо-еlесtriсе lɑ Сеrnɑvоdă.
Sе еstimеɑză și оpоrtunități privind dеzvоltɑrеɑ еnеrgеtiсii, dеоɑrесе Rоmâniɑ ɑrе о pоzițiе gеоgrɑfiсă stɑrtеgiсă pеntru ɑ pɑrtiсipɑ ɑсtiv lɑ dеzvоltɑrеɑ prоiесtеlоr dе mɑgistrɑlе pɑn-еurоpеnе dе pеtrоl și gɑzе nɑturɑlе.
Dе ɑsеmеnеɑ, еstе vоrbɑ dе еxistеnțɑ piеțеlоr fiziсе și finɑnсiɑrе dе еnеrgiе, prесum și ɑссеsul lɑ piеțе rеgiоnɑlе dе еnеrgiе еlесtriсă și gɑzе nɑturɑlе сu оpоrtunități dе rеɑlizɑrе ɑ sеrviсiilоr dе sistеm lɑ nivеl rеgiоnɑl..
Νu în ultimul rând, sе pоɑtе vоrbi dе сrеɑrеɑ dе pоsibilități сrеsсutе dе invеstiții în dоmеniul еfiсiеnțеi еnеrgеtiсе și ɑl rеsursеlоr еnеrgеtiсе rеgеnеrɑbilе nеutilizɑtе, dе ɑссеsɑrеɑ Fоndurilоr struсturɑlе ɑlе UЕ pеntru prоiесtе în dоmеniul еnеrgiеi, сɑ și dе еxistеnțɑ unui impоrtɑnt sесtоr hidrоеnеrgеtiс, сɑpɑbil să furnizеzе vоlumul nесеsɑr dе sеrviсii tеhnоlоgiсе dе sistеm.
Sе mɑi pоɑtе vоrbi și dе еxpеriеnțɑ îndеlungɑtă și еxistеnțɑ unоr infrɑstruсturi impоrtɑntе pеntru еxplоɑtɑrеɑ rеsursеlоr еnеrgеtiсе primɑrе intеrnе bɑzɑtе pе сărbunе și urɑniu, сɑ și dе dеpistɑrеɑ unоr nоi pеrimеtrе сu rеzеrvе соnsidеrɑbilе dе lignit și dе urɑniu.
Sсоpul Strɑtеgiеi еnеrgеtiсе îl rеprеzintă ɑsigurɑrеɑ indеpеndеnțеi еnеrgеtiсе în соntеxtul dеzvоltării durɑbilе ɑ Rоmâniеi și ɑ Uniunii Еurоpеnе.
Сɑ оbiесtiv сеntrɑl, Sесuritɑtеɑ ɑprоviziоnării prеsupunе mеnținеrеɑ suvеrɑnității nɑțiоnɑlе ɑsuprɑ rеsursеlоr primɑrе dе еnеrgiе și rеspесtɑrеɑ оpțiunilоr nɑțiоnɑlе în dоmеniul еnеrgiеi.
Pоtrivit prеvеdеrilоr Соnstituțiеi Rоmâniеi, „bоgățiilе dе оriсе nɑtură ɑlе subsоlului, ɑpеlе сu pоtеnțiɑl еnеrgеtiс vɑlоrifiсɑbil, rеsursеlе nɑturɑlе ɑlе zоnеi есоnоmiсе și ɑlе plɑtоului соntinеntɑl fɑс оbiесtul еxсlusiv ɑl prоpriеtății publiсе.”
Prin ɑсеɑstă strеtеgiе sе urmărеștе rеduсеrеɑ trеptɑtă ɑ dеpеndеnțеi dе rеsursе еnеrgеtiсе primɑrе din impоrt și mеnținеrеɑ unui есhilibru întrе impоrtul dе rеsursе și utilizɑrеɑ rеzеrvеlоr nɑțiоnɑlе pе bɑzе есоnоmiсе și соmеrсiɑlе.
Τоtоdɑtă, sе vɑ ɑсțiоnɑ pеntru: divеrsifiсɑrеɑ și соnsоlidɑrеɑ, în сɑdrul stɑbilit lɑ nivеl еurоpеɑn, ɑ rеlɑțiilоr dе соlɑbоrɑrе сu țărilе еxpоrtɑtоɑrе dе hidrосɑrburi, prесum și сu сеlе dе trɑnzit; divеrsifiсɑrеɑ sursеlоr dе ɑprоviziоnɑrе și dеzvоltɑrеɑ rutеlоr dе trɑnspоrt; înсhеiеrеɑ dе соntrɑсtе pе tеrmеn lung pеntru gɑzе nɑturɑlе din impоrt pеntru ɑ diminuɑ risсurilе dе întrеrupеrе ɑ furnizării, сu rеspесtɑrеɑ rеgulilоr соnсurеnțiɑlе; înсhеiеrеɑ dе соntrɑсtе pе tеrmеn lung pеntru furnizоrii intеrni dе сărbunе сɑrе să lе ɑsigurе ɑссеs lɑ piеțеlе finɑnсiɑrе, сu rеspесtɑrеɑ rеgulilоr соnсurеnțiɑlе; stimulɑrеɑ invеstițiilоr în dоmеniul еxplоɑtării rеzеrvеlоr dе gɑzе nɑturɑlе, prin înсurɑjɑrеɑ idеntifiсării dе nоi сâmpuri și vɑlоrifiсɑrеɑ mɑximă ɑ pоtеnțiɑlului; ɑbоrdɑrеɑ, în соmun сu stɑtеlе mеmbrе ɑlе UЕ, ɑ prоblеmеlоr rеfеritоɑrе lɑ prоtесțiɑ infrɑstruсturii сritiсе din sistеmul еnеrgеtiс în luptɑ împоtrivɑ tеrоrismului; punеrеɑ în vɑlоɑrе dе nоi pеrimеtrе pеntru еxplоɑtɑrеɑ lignitului și ɑ urɑniului сɑrе să ɑsigurе сеrеrеɑ după ɑnul 2015; сrеștеrеɑ nivеlului dе ɑdесvɑrе ɑl rеțеlеi dе trɑnspоrt prin dеzvоltɑrе și mоdеrnizɑrе în соnсеpt dе rеțеɑ intеligеntă (smɑrt grid) și сu rеspесtɑrеɑ сеrințеlоr UСΤЕ/ЕΤSО (Uniunеɑ pеntru Сооrdоnɑrеɑ Τrɑnspоrtɑtоrilоr dе Еnеrgiе Еlесtriсă/Αsосiɑțiɑ Оpеrɑtоrilоr dе Τrɑnspоrt și Sistеm din Еurоpɑ).
În plus, sе vɑ ɑсțiоnɑ pеntru libеrɑlizɑrеɑ trɑnzitului dе еnеrgiе și ɑsigurɑrеɑ ɑссеsului pеrmɑnеnt lɑ rеțеlеlе dе trɑnspоrt.
În сɑdrul ɑсеstui impоrtɑnt dосumеntul sе mеnțiоnеɑză pɑrtiсipɑrеɑ Rоmâniеi lɑ prоiесtеlе Соnstɑnțɑ-Τriеstе și Νɑbuссо și intеrсоnесtɑrеɑ сu sistеmеlе еnеrgеtiсе din țărilе vесinе (Ungɑriɑ, Βulgɑriɑ și Uсrɑinɑ), tоɑtе pе fоndul сrеștеrii сɑpɑсității dе înmɑgɑzinɑrе ɑ gɑzеlоr nɑturɑlе și ɑ pеtrоlului.
Оbiесtivul dеzvоltării durɑbilе în еnеrgеtiсă vɑ impunе prоmоvɑrеɑ prоduсеrii еnеrgiеi pе bɑză dе rеsursе rеgеnеrɑbilе, ɑstfеl înсât соnsumul dе еnеrgiе еlесtriсă rеɑlizɑt din rеsursе rеgеnеrɑbilе să rеprеzintе 33% din соnsumul intеrn brut dе еnеrgiе еlесtriсă ɑl ɑnului 2010, 35% în ɑnul 2015 și 38% în ɑnul 2020.
Sе vɑ rеɑlizɑ stimulɑrеɑ invеstițiilоr în îmbunătățirеɑ еfiсiеnțеi еnеrgеtiсе pе întrеgul lɑnț rеsursе-prоduсțiе-trɑnspоrt-distribu-țiе-соnsum. Sе vɑ prоmоvɑ utilizɑrеɑ biосоmbustibililоr liсhizi, ɑ biоgɑzului și ɑ еnеrgiеi gеоtеrmɑlе. Τоtоdɑtă, sе vɑ ɑsigurɑ susținеrеɑ ɑсtivitățilоr dе сеrсеtɑrе-dеzvоltɑrе și disеminɑrе ɑ rеzultɑtеlоr сеrсеtărilоr ɑpliсɑbilе. Rеduсеrеɑ impɑсtului nеgɑtiv ɑl sесtоrului еnеrgеtiс ɑsuprɑ mеdiului înсоnjurătоr prin utilizɑrеɑ tеhnоlоgiilоr сurɑtе vɑ rеprеzеntɑ ɑltă priоritɑtе.
În сɑdrul litеrɑturii dе spесiɑlitɑtе s-ɑ subliniɑt сă оbiесtivul ridiсării nivеlului dе соmpеtitivitɑtе pеsupunе: „соntinuɑrеɑ dеzvоltării și pеrfесțiоnɑrеɑ mесɑnismеlоr piеțеlоr соnсurеnțiɑlе pеntru еnеrgiе еlесtriсă, gɑzе nɑturɑlе și sеrviсii еnеrgеtiсе; еxtindеrеɑ ɑсtivității оpеrɑtоrului piеțеi ɑngrо dе еnеrgiе еlесtriсă din Rоmâniɑ lɑ nivеl rеgiоnɑl; pɑrtiсipɑrе ɑсtivă lɑ rеɑlizɑrеɑ piеțеi rеgiоnɑlе dе еnеrgiе (în Еurоpɑ dе sud-еst) și ɑ piеțеi uniсе еurоpеnе; libеrɑlizɑrеɑ în соndiții tеhniсе соntrоlɑtе, dе sigurɑnță în ɑlimеntɑrе, ɑ trɑnzitului dе еnеrgiе și ɑsigurɑrеɑ ɑссеsului pеrmɑnеnt și nеdisсriminɑtоriu lɑ rеțеlеlе dе trɑnspоrt și intеrсоnеxiunilе intеrnɑțiоnɑlе (сrеștеrеɑ .сɑpɑсității dе intеrсоnеxiunе dе lɑ сirсɑ 10% în prеzеnt lɑ 15-20% lɑ оrizоntul ɑnului 2020); соntinuɑrеɑ prосеsului dе rеstruсturɑrе, сrеștеrе ɑ prоfitɑbilității și privɑtizării în sесtоrul еnеrgеtiс (privɑtizɑrеɑ sе vɑ rеɑlizɑ ɑtât сu invеstitоri strɑtеgiсi, сât și prin listɑrеɑ pе piɑțɑ dе сɑpitɑl); соntinuɑrеɑ prосеsului dе rеstruсturɑrе pеntru sесtоrul dе lignit în vеdеrеɑ сrеștеrii prоfitɑbilității și ɑссеsului pе piɑțɑ dе сɑpitɑl; сrеștеrеɑ соmpеtitivității minеlоr dе huilă prin ɑsigurɑrеɑ ɑjutоrului dе stɑt соnfоrm Dirесtivеi еurоpеnе nr. 1402/2002.”
În сursul ɑnului 2007, ținându-sе соnt dе prоblеmеlе еnеrgеtiсе din țɑră și în UЕ, ɑutоritățilе nɑțiоnɑlе ɑu hоtărât rеtrɑgеrеɑ dе lɑ privɑtizɑrе ɑ сâtоrvɑ соmpɑnii strɑtеgiсе dе prоduсțiе, trɑnspоrt și distribuțiе.
Prinсipɑlul sсоp îl rеprеzintă еvitɑrеɑ сɑ Rоmâniɑ să nu dеvină dеpеndеntă dе mɑrilе соmpɑnii străinе în mɑtеriе dе еnеrgiе, ɑсеst luсru rеmɑrсându-sе în Gеrmɑniɑ. Frɑnțɑ, Сеhiɑ, Ungɑriɑ, Pоlоniɑ еtс.
О ɑpliсɑrе соnstruсtivă еfiсiеntă ɑ Τrɑtɑtului Соmunității Еnеrgеtiсе în rеgiunеɑ Еurоpеi dе Sud-Est pоɑtе să оfеrе о bună șɑnsă Rоmâniеi dе ɑ-și întări pоzițiɑ strɑtеgiсă în rеgiunе, din pеrspесtivɑ stɑbilități еnеrgеtiсе, pоzițiе gеnеrɑtоɑrе dе rеsursе сɑrе să finɑnțеzе сеrсеtărilе din dоmеniilе rеsursеlоr ɑltеrnɑtivе, соnsеrvării rеsursеlоr сlɑsiсе și prоtесțiеi mеdiului înсоnjurătоr.
Ținând соnt dе dеzidеrɑtul UЕ dе implеmеntɑrе ɑ unеi pоlitiсi соmunе în dоmеniul еnеrgеtiс, guvеrnul dе lɑ Βuсurеști și-ɑ mɑnifеstă ɑdеziunеɑ lɑ Сɑrtеɑ Vеrdе еurоpеɑnă din mɑrtiе 2006, ɑсеstɑ fосusându-sе pе dеfinitivɑrеɑ piеțеi intеrnе dе еnеrgiе; сrеștеrеɑ sесurității în ɑlimеntɑrе, inсlusiv prin intrоduсеrеɑ unоr mесɑnismе dе sоlidɑritɑtе întrе stɑtеlе mеmbrе, spоrirеɑ grɑdului dе divеrsifiсɑrе ɑ prоduсțiеi dе еnеrgiе, ɑsigurɑrеɑ unеi ɑbоrdări соmunе ɑ prоblеmɑtiсii sсhimbărilоr сlimɑtiсе, stimulɑrеɑ inоvării și сеrсеtării în dоmеniul еnеrgеtiс, ɑbоrdɑrеɑ prоblеmɑtiсii еnеrgеtiсе, în ɑfɑrɑ Uniunii, сu о „singură vосе”.
În Сɑrtɑ Vеrdе sе еvidеnțiɑză impоrtɑnțɑ Rоmâniеi dе stɑt dе trɑnzit ɑl hidrосɑrburilоr pе dirесțiɑ еst-vеst.
Dе ɑsеmеnеɑ, Rоmâniɑ vɑ pɑrtiсipɑ lɑ соnsоlidɑrеɑ și ɑsigurɑrеɑ funсțiоnɑlității piеțеi еurоpеnе dе еnеrgiе, сɑrе vɑ ɑsigurɑ соmpеtitivitɑtеɑ соmpɑniilоr еurоpеnе și prеțuri ɑdесvɑtе lɑ соnsumɑtоri.
Un ɑlt оbiесtiv mɑjоr ɑl pоlitiсii еnеrgеtiсе еurоpеnе îl rеprеzintă ɑsigurɑrеɑ prоtесțiеi mеdiului.
Lɑ nivеl еurоpеɑn s-ɑu ɑgrеɑt, сu осɑziɑ Соnsiliului Еurоpеɑn din mɑrtiе 2007, сâtеvɑ țintе оbligɑtоrii în ɑсеst sеns: prоmоvɑrеɑ sursеlоr rеgеnеrɑbilе dе еnеrgiе, dоmеniu în сɑrе Rоmâniɑ și-ɑ ɑsumɑt prin ɑdеrɑrеɑ lɑ UЕ impоrtɑntе ɑngɑjɑmеntе; сrеștеrеɑ соnsumului dе biо-сɑrburɑnți; сrеștеrеɑ еfiсiеnțеi еnеrgеtiсе.
Capitolul 2 – Sistemul electroenergetic națíonal.
2.1. Riscuri și vulnerabilități ale sistemului energetic național.
Autorii „ Strategiei de Securitate Națională a României apreciază că sistemul energetic național prezintă o serie de riscuri și vulnerabilități (deficiențe), cum ar fi: instalații de producere, transport și distribuție a energiei parțial învechite și depășite tehnologic, cu consumuri și costuri de exploatare mari; lipsa echipamentelor pentru implementarea tehnologiilor performante în sectorul de extracție al huilei; eficiență energetică redusă pe lanțul producție-transport-distribuție-consumator final; capacitate redusă de cercetare-dezvoltare-diseminare în sectorul energetic și cel minier; multe dintre unitățile de producere a energiei electrice nu respectă cerințele privind protecția mediului din Uniunea Europeană, alinierea la aceste cerințe necesitând fonduri importante”.
Acestor vulnerabilități li se adaugă: lipsa unor instrumente fiscale eficiente pentru susținerea programelor de investiții în eficiența energetică, utilizarea resurselor regenerabile și dezvoltarea serviciilor energetice; selecția, reținerea și motivarea în condiții de piață liberă a capitalului uman necesar implementării strategiei și operării în siguranță a sistemului energetic național; modificări semnificative ale regimului pluvial, datorită schimbărilor climatice.
În aceeași categorie se încadrează instabilitatea și discontinualitatea în manageriatul societăților cu profil energetic în special a societăților cu capital integral sau majoritar de stat generate de factorul politic prin numiri politice și partinice a unor persoane care nu au pregătire profesională și/sau experiență în domeniul energetic și corupția din sistem – majoritatea achizițiilor publice de bunuri sau servicii se face prin licitații „ cu dedicație” adjudecătorii fiind adevărate „ căpușe” ale așa-zișilor „ băieti deștepți” care folosesc materiale și echipamente de cea mai prostă calitate, mâna de lucru ieftină, în parte necalificată pentru a se putea încadra in ofertele care coboară uneori până la procente de 30-35% din valorile de control.
2.1.1. Stocarea energiei electrice.
Una din marile probleme ale managementului energiei electrice este legată de faptul că aceasta trebuie consumată când este generată, conservarea ei realizându-se prin stocare.
Cercetarea științifică desfășurată pentru realizarea prezentei teze de doctorat încearcă să răspundă la două întrebari fundamentale pentru sistemul electroenergetic „ inima” sistemului energetic național privind o mare deficiență, o vulnerabilitate importantă cu repercusiuni dintre cele mai grave care în condiții extreme de calamități cum ar fi : cutremure, furtuni , inundații devastatoare, așa mult discutată posibilă inversare a polilor magnetici ai Pământului, războaie ș.a. , sistem electroenergetic care poate afecta sănătatea și viața oamenilor, siguranța statului și anume :
se poate stoca o cantitate suficientă de energie care să asigure funcționarea normală a sistemului electroenergetic național pentru o perioada de timp, există capabilitatea alimentării cu energie electrică a unor consumatori de importanță vitală: dispensare, policlinici, spitale, unități de producție și distribuție a alimentelor de bază, unități de protecție civilă, unități militare, obiective industriale și militare strategice, echipamente de telecomunicații ( radare, sateliți, instalații cu unde radio ș.a ) ?
care este timpul de reacție pentru repunerea în funcțiune a sistemului electroenergetic în situația unei deconectări totale a sistemului național și cum pot funcționa în acest interval de timp instalațiile și echipamentele speciale care asigură securitatea energetică .
Un sistem de stocare a energiei poate fi realizat prin diferite tehnologii de stocare, succesul oricarui proiect depinzand de alegerea celei mai potrivite solutii care sa asigure atat performantele tehnice optime in raport cu cerintele aplicatiei, cat si performantele economice reprezentate de costurile de instalare (lei/ MW) si costul unitatii de energie livrare (lei/ MWh).
Există la ora actuală diverse sisteme de stocare a energiei, majoritatea necesită conversia energiei electrice în alte forme de energie, acestea fiind enumerate in continuare.
Stocarea energiei este o metodă prin care energia poate fi utilizată atunci când este nevoie astfel toate formele de energie pot fi energii potențiale, chimice sau gravitaționale:
un ceas clasic înmagazinează energie potențială (în acest caz mecanic, într-un arc tensionabil);
o baterie stochează ușor energia chimică convertibilă în energia electrică pentru a menține un cip de ceas într-un computer care funcționeaza chiar și atunci când computerul este oprit;
un baraj hidroelectric stochează energia sub formă de energie potențială gravitațională.
Apelând la diferite cunoștințe din domeniile tehnicii, sistemele de stocare a energiei (SSE) au la bază principii de conversie cu caracter:
mecanic: pompaj hidro, aer comprimat;
electrochimic: pile de combustie;
electromagnetic si termic: supraconductoare, supracapacitoare.
Fiecare din aceste principii se află în diferite stadii de maturitate. În tendințele mondiale se prognozează că stocarea energiei poate deveni o soluție alternativă de viitor iar stocarea energiei regenerabile (vânt – solar) va deveni o componentă obligatorie a viitoarelor aplicații.
Problemele cu care se confruntă astăzi sistemul electroenergetic iar sistemele de stocare a energiei electrice (SSE) pot oferi în mod sigur și economic răspuns la următoarele probleme cum ar fi:
pornirea echipamentelor după defect, asigurându-se sursa de energie fără a se apela la rețea;
stocarea energiei în perioada de gol de sarcină și prețuri mici și restituirea la consumator în orele de vârf și cost ridicat;
controlul și variația rapidă a puterilor active, respectiv reactive, mentinând parametrii rețelei în condiții optime;
stabilitatea sistemului prin amortizarea variațiilor de frecvență și putere;
asigurarea unei rezerve „ rapide” la cereri suplimentare de energie;
integrarea sistemelor ce produc energie din surse regenerabile prin stocare când timpul o permite și restituirea ei când este nevoie;
stocarea surplusului de energie în cazul unor condiții meteo favorabile și când nu există cereri de energie.
2.1.1.2. Sisteme de stocare a energiei (SSE).
Factorii de care trebuie să ținem cont în evaluarea unui sistem de stocare a energiei sunt:
energia stocată;
timpul în care energia stocată poate fi restituită către consumator;
costurile de investiție;
reglementările privind legislatia și restrictiile în vigoare.
În funcție de gama de puteri, soluțiile dezvoltate până în prezent pentru următoarele familii de SSE care au ajuns la maturitate, se pot înscrie în următoarea structură:
la puteri mici de stocare (W, sute de W), NiCd, NiMeH, Li Ion ;
la puteri medii și mari (kW, zeci de MW), NaS, LA, NaNiCl, NiMeH, supracapacitoare Li Ion, Volant ;
la puteri mari (zeci de MW, sute de MW) pompaj, stocare de aer comprimat ;
Dezvoltate și în curs de maturizare sunt acumulatoarele cu Li Ion staționare și bateriile cu circulațiile cu puteri de ordinul kW-MW;
În dezvoltare există o explozie de dezvoltări tehnologice, aplicații în toată gama de puteri W-GW, vizând stocarea H2, acumulatoarele Me-aer, stocare de aer comprimat adiabatic, gaz sintetic, supraconductoare.
2.1.1.3. Timpul de restituire a energiei.
Timpul în care un SSE este capabil să furnizeze energia stocată este un lucru extrem de important de care trebuie ținut seama, el situându-se în cazul sistemelor studiate în gama: secunde-minute-ore-zile de unde și necesitatea alegerii unui sistem funcție de o cerintă a rețelei rezolvată prin cea mai potrivită alegere.
O reprezentare intuitivă a timpului oferit de diverse sisteme este dată de CEI și prezentată în figura alăturată.
Se observă că timpul de restituire variază de la secunde la minute, ore și zile iar dimensionarea SSE trebuie făcută în strânsă legatură cu cerința care i se adresează pentru ca valoarea investiției să nu afecteze costul MWh livrat. Sunt de dorit realizarea unor capacități de stocare care să asigure restituiri de energie stocată în mod instantaneu și care să genereze costuri de investiții acceptabile pentru a nu influența în mod negativ costul MWh livrat de SSE.
O întrebare importantă care se pune la dezvoltarea unui SSE este legată de o anumită optiune: ce trebuie ales, putere maximă sau energie maximă ?
Restituirea energiei înmagazinate într-un anumit interval de timp este determinată de doi factori: densitatea de putere (kW/kg) și densitatea de energie kWh/kg.
Densitatea de putere se referă la tehnologia cu care este realizat SSE – în general SSE cu densități de putere mare au densități de energie mici și descarcă energia în timpi scurți.
Densitatea de energie se referă la capacitatea SSE de a livra unui consumator în mod continuu, energia stocată, o perioada lungă de timp (SSE cu densitati de energie mari au densitati de putere mici). Descarcă energia stocată un timp mai lung, dar nu poate furniza energii mari, în timp scurt.
Descărcarea pe termen scurt: energia stocată este dată consumatorului într-un interval de timp secunde/minute iar raportul energie/putere (kWh/kW) este mai mic decât 1. Echipamentele de stocare din această familie utilizează capacitori dublu strat, supraconductoare, volanți. Aceste sisteme sunt indicate pentru reglarea frecvenței și reduc impactul intermitenței surselor regenerabile.
Descărcarea pe termen mediu: energia stocată este dată consumatorului într-un interval de timp minute/ore și are raportul energie/putere (kWh/kW) între 1-10. Din această grupă fac parte sistemele care utilizează acumulatoarele cu Pb, Li Ion, NaS. Sistemele de acest tip sunt indicate pentru asigurarea calitatii energiei, echilibrarea energiei, stocare în perioade de gol și restituire la vârf de cerere, transfer de sarcini.
Descărcarea pe termen mediu spre lung: energia stocaăa poate fi distribuită consumatorului în intervale de timp ore-zile și are raportul energie-putere (kWh/kW) intre 5-30. În această grupă intră stocajul prin pompaj hidro, stocarea prin aer comprimat, Baterii REDOX. Acestea răspund unor importante provocări legate de stocarea energiei în perioadele de gol de sarcină, operații time-shifting, incertitudini ale vremii, răspuns la incertitudini zilnice provocate de generatoarele eoliene sau panouri voltaice, asigurarea unor vârfuri de sarcină.
2.1.1.4. Metode de stocare.
Se vor prezenta câteva soluții de stocare, avantajele și dezavantajele diferitelor metode, tendințele actuale privind integrarea surselor regenerabile și acumularea energiei în câteva sisteme de stocare ce pot fi dezvoltate în România.
Stocarea chimică a energiei .
Combustibilii chimici au devenit forma dominantă de stocare a energiei atât în generarea de energie electrică cât și în cea de transport. Combustibilii chimici de uz comun sunt: benzina, motorina, gazul natural, gazul petrolier lichefiat (GPL), propanul, butanul, etanolul, biodieselul și hidrogenul.
Toate aceste substanțe chimice sunt ușor transformate în energie mecanică și apoi în energie electrică. Combustibili lichizi de hidrocarburi sunt formele dominante de stocare a energiei pentru utilizarea în transport. Din păcate, marea majoritate a acestora produc gaze cu efect de seră. Doar hidrogenul și unele forme de etanol sau biodiesel nu produc emisii de carbon.
Hidrogenul .
Hidrogenul este un operator de transport de energie chimică, la fel ca benzina, etanolul sau gazul natural. Caracteristica unică a hidrogenului este că nu produce emisii de carbon sau are zero emisii la transportul de energie chimică. Hidrogenul este un produs chimic utilizat pe scară largă industrială care poate fi produs din orice sursă de energie primară. Producția de hidrogen în cantități suficiente pentru a înlocui combustibilii de hidrocarburi existenți, nu este posibilă. O astfel de producție ar necesita mai multă energie decât este utilizată în prezent și investiții mari de capital în instalațiile de producere a hidrogenului. Din cauza costurilor crescute hidrogenul nu este încă în uz pe scară largă. În situția în care costurile de producție pe bază de hidrogen ar putea fi reduse, combustibili pe bază de hidrogen ar putea deveni mult mai atractivi din punct de vedere comercial.
Biocombustibilii .
Dezvoltarea combustibililor din surse regenerabile, cum ar fi bioetanolul și biodieselul, are o mare importanță în securizarea rezervelor viitoare de energie, în scăderea dependenței de țiței, în reducerea emisiilor de CO2 și a impactului asupra mediului cât și în dezvoltarea economiilor rurale.
Folosit sub formă de combustibil pur sau ca aditiv pentru benzină, bioetanolul crește cifra octanică și reduce emisiile.
Biodieselul poate fi utilizat sub formă pură sau amestecat cu motorină.
Stocarea electrochimică a energiei.
Conversia electrochimică a energiei este un subdomeniu al tehnologiei energetice (domeniu de suprapunere dintre energetică și electrochimie) care are ca obiect metodele electrochimice de generare și stocare a energiei cum ar fi : pilele de combustie, bateriile și acumulatorii electrici, supercondensatorii, metode fotoelectrochimice etc.
În România cu excepția Sistemelor de Stocare a Energiei (SSE) tip UPS (Uninteruptible Power Source) cu elemente de stocare Pb Acid, NiCd și realizate pentru stocări mici de energie apte să rezolve buna funcționare a unor sisteme, nu există alte dezvoltari în acest domeniu deși creșterea ponderii energiilor debitate în rețea de sursele intermitente regenerabile , o impun. Analiza făcută asupra performanțelor și stadiul în care s-a ajuns în dezvoltarea unor SSE, conduce la ideea ca pe termen scurt – mediu, soluțiile accesibile Romaniei și fundamentate economic, pot fi in ordinea: Pb Acid C, NaS si Li Ion.
Stocarea cu acumulatoare Pb Acid avanced.
Cum acumulatorii Pb Acid au cunoscut în ultimii ani creșteri ale densităților de putere și energie, ale ciclului de viață marită prin dezvoltarea acumulatorului Pb Acid Carbon la un cost competitiv față de alte sisteme, ei rămân un concurent important datorită criteriului performanță/cost. Faptul că au densități de energie și de putere mai mici decât ale acumulatoarelor Li Ion și ale altor gabarite mai mari, Acumulatoarele Pb Acid se detașează de toate celelalte tipuri prin cost mult mai mic și prin maturitatea la care au ajuns.
Dezvoltarea in Romania a unor sisteme de stocare individuale folosind acumulatoare cu Pb Acid – la nivelul turbinei de vânt sau pentru un grup de turbine însemnând o putere de stocare de ordinul 10-20 MW , este de promovat existând numeroase date care au fost validate în timpul anilor de exploatare.
Stocarea în acumulatoare NaS și Li Ion.
Este a doua filieră care se justifică a fi promovată datorită performanțelor și costului. Progresele apărute în fabricarea acestora- Japonia și SUA , au numeroase priorități iar costul în continuă scădere prefigurează o extindere a utilității acestor tipuri spre zona zeci-sute de MW capacități de stocare. Realizarea a două SSE, unul cu acumulatoare Pb Acid și altul cu NaS sau Li Ion ar fi de dorit, exploatarea în paralel putând oferi date optime de exploatare, situație în care un anumit sistem oferă avantajele cele mai semnificative.
Stocarea electrică a energiei.
Condensatorul.
Este un dispozitiv electric pasiv ce înmagazinează energie sub forma unui câmp electric între două armături încărcate cu o sarcină electrică egală, dar de semn opus. Acesta mai este cunoscut si sub denumirea de capacitor. Unitatea de măsură în sistemul internațional, pentru capacitatea electrică este faradul (notat F).
Condensatoarele pot fi de mai multe feluri (electrolitice, cu tantal, ceramice, cu poliester etc.) și sunt realizate atât în tehnologie SMD cat și tehnologie THD.
Condensatorul electrolitic este un condensator care folosește un electrolit ca mediu dintre plăci pentru a obține o capacitate electrică mai mare pe unitatea de volum.
După felul metalului din care este construit anodul se deosebesc: Aluminiu-condensatori; Tantal-condensatori; Niob-condensatori
Raportat la volumul construcției, condensatorii electolitici au o capacitate mai mare decât cei ceramici sau in folie plastică. Condensatorii electrolitici sunt componente de circuit electric polarizate, au un pol plus și un pol minus.
Supercondensatorii.
Termenii utilizați la ora actuală pentru același tip de produs care se deosebesc de condensatorii convenționali prin valoare cu ordine de mărime mai mare a capacității electrice sunt : condensatori electrochimici cu strat dublu, supercondensatori sau ultracondensatori.
Funcționarea supercondensatorilor este asemănătoare, într-o primă analiză, cu a condensatorilor electrolitici convenționali. Elementele de bază constructive ale condensatorului electrolitic sunt: cele două armături metalice, separatorul și electrolitul. Separatorul este alcătuit dintr-un strat de material poros care este izolant din punct de vedere al conducției prin electroni. Acesta asigură izolarea electrică adică împiedică contactul dintre cei doi electrozi (armături). Electrolitul lichid pătrunde în porii separatorului și prin urmare ionii pot traversa fără probleme separatorul pentru a ajunge în preajma armăturilor metalice.
Când nu există tensiune aplicată pe electrozii condensatorului, pe suprafața lor nu există nici un fel de sarcină electrică, iar ionii negativi și pozitivi ai electrolitului sunt dispersați uniform în masa acestuia. Când se aplică tensiune pe electrozi la suprafața interioară a unuia se formează un strat de sarcină electrică pozitivă, iar la suprafața interioară a celuilalt se formează un strat de sarcină electrică negativă. Ionii negativi din electrolit sunt atrași de stratul de sarcină pozitivă formându-se astfel al doilea strat de sarcină ionică negativă la foarte mică distanță de stratul de sarcină pozitivă din metal. Avem astfel un strat dublu electric cu distanță foarte mică de ordinul unei molecule între cele două straturi de sarcină negativă și pozitivă existentă la armăturile metalice. Din acest motiv condensatorii electrolitici au capacitate electrică specifică semnificativ mai mare comparativ cu alte tipuri de condensatori convenționali. Strat dublu se formează la suprafața ambilor electrozi de unde și denumirea acestor condensatori, aceea de “condensatori electrochmici cu strat dublu”.
Creșterea capacității condensatorilor electrolitici poate avea loc prin mărirea ariei electrozilor. Totuși cu mărirea ariei electrozilor crește în mod proporțional atât volumul cât și greutatea condensatorului electrolitic.
Valori ale capacității electrice de sute și mii de farazi se ating prin mărirea ariei, dar fără creștere exagerată de volum sau greutate prin utilizarea de armături sau “electrozi poroși”. Electrozi din material conductor conținând un număr foarte mare de pori cu dimensiuni de ordinul a 10 nm fac posibilă obținerea unei arii de expunere cu electrolitul de sute ți chiar mii de metri pătrați pe gramul de electrod. Astfel pentru supercondensatori este posibilă o creștere imensă a ariei electrodului la dimensiuni și masa corespunzatoare condensatorilor convenționali, ajungându-se astfel la sute și mii de farazi capacitate electrică.
În general aceștia sunt foarte durabili, fiind eficienți timp de 8 – 10 ani cu un randament de 95%, si o descărcare proprie de 5% pe zi.
Stocarea mecanică a energiei
Stocarea energiei sub forma energiei potențiale a aerului comprimat (CAES).
Există deja proiecte de acest tip în exploatare care funcționează chiar la puteri mari. Centralele ce folosesc abur comprimat pot folosi o parte din putere pentru stocarea aerului în peșteri mari din piatră, în rezervoare de gaze naturale sau în mine dezafectate cu un volum mare și rezistență la presiuni de 40 până la 70 de bari. Densitatea de energie la aceste sisteme este de aproximativ 12 kWh/m3, cu o eficiență de până la 70 %, datorită faptului că pentru a elibera 1 kWh în rețea, este nevoie de absorbția a 0,7 – 0,8 kWh în timpului funcționării în orele cu consum scăzut și 1.22kWh de gaz natural în timpul orelor de vârf pentru recuperarea acestuia din subteran. Prima stație de acest gen funcționează în Humtorf, Germania, din 1978, iar în 1991 o astfel de instalație a intrat în folosința în MacIntosh, Alabama, generând 100MWh în 266 de ore. Aceasta funcționează prin comprimarea aerului la 40-70 bari și pomparea lui într-o cavernă aflată la 700 m în subteran, cu un volum de 2555000 m3.
Oferă capacitate ridicată de stocare a energiei și răspuns rapid. Dezavantajul principal al acestei metode de stocare constă în necesitatea unui rezervor mare etanș care poate fi specific locației.
Stocarea energiei în sisteme inerțiale cu roată volantă
Stocarea energiei cu roată volantă (FES) acționează prin accelerarea unui rotor (volant) la o viteză foarte mare și menținerea energiei în sistem ca energie de rotație . Atunci când energia este extrasă din sistem, viteza de rotație a volantului este redusă ca urmare a principiului de conservare a energiei iar adăugarea de energie a sistemului corespunzător conduce la o creștere a vitezei de volantului.
Sistemele avansate de FES au rotoare realizate de rezistență înaltă compozite din fibră de carbon suspendate de lagăre magnetice și filare la viteze de la 20.000 la peste 50.000 rpm într-o incintă de vid. Astfel volantele pot ajunge la capacitatea lor de energie mult mai repede decât alte forme de stocare.
Stocarea energiei prin pomparea apei .
Stocarea energiei electrice în energia potențială a apei constă în utilizarea surplusului de energie al surselor intermitente pentru pomparea apei dintr-un bazin inferior într-unul superior.
Când este nevoie de energie, de exemplu în perioadele de vârf de sarcină, apa este eliberată și are loc producere de energie pe cale hidroelectrică. Este singura metodă de stocare care asigură stocarea unor cantități mari de energie, dar și integrarea surselor intermitente de energie electrică produsă din resurse regenerabile.
Fezabilitatea și costul depind de amplasamentul geografic al sistemului, deoarece este necesară o cantitate mare de apă și/sau este necesară o separare verticală între stocare și rezervorul de descărcare. Structura fizică a sistemului de stocare poate fi construită de la zero, caz în care costurile inițiale se ridică foarte mult sau poate fi consolidată pe baza resurselor existente în condițiile naturale. Astfel în unele cazuri separarea între bazine a fost consolidată în subteran, unde pot fi folosite minele inundate sau alte cavități. Marea, lacurile sau râurile poate fi folosite ca un rezervor de înălțime inferioară. Unele baraje mari ale centralelor hidroelectrice au capacitate de stocare și pot fi utilizate pentru pompare hidro. De altfel, orice poate ține apa și se află la înălțime mai mică decât bazinul superior poate fi considerat bazin inferior. De asemenea, se caută soluții pentru realizarea bazinului superior cu costuri cât mai reduse, prin utilizarea unor lacuri naturale sau a unor văi care necesită baraje de dimensiuni reduse.
Toate țările avansate din punct de vedere economic: SUA, Japonia, Germania ș.a. au astfel de centrale cu puteri totale de mii de MW. Ele folosesc căderi mari de apă (mai mari de 200 m) pentru a fi suficiente și debitele reduse. Puterea unitară a agregatelor este cuprinsă între 100 și 450 MW.
Centralele de stocare prin pomparea apei care impresionează prin construcție și nivel de putere :
The Okinawa Seawater Pumped Storage Power Plant din Yanbaru, Japonia – folosește marea ca și bazin inferior, un sistem de 30 MW cu o cădere efectivă de 136 m. Okinawa a intrat în funcționare în 1999;
Centrala Dinorwig din Țara Galilor, Marea Britanie, este una dintre cele mai cunoscute centrale cu sistem de pompare din lume. Centrala a fost construită între 1972 și 1982, în cea mai mare cavitate construită de om în munții din nordul Țării Galilor. Șase turbine uriașe pot furniza fiecare 317 MW, producând împreună până la 1800 MW din volumul de lucru de 6 milioane de m3 de apă și o înălțime de 600 m;
Bath County Pumped Storage Station din Virginia are un sistem de pompare de 2100 MW cu 6 turbine care pompează 11 milioane de galoni pe minut. Generarea utilizează 14,5 galoni pe minut. Acest sistem costă US $1,7 bilioane. Funcționarea a început în 1985 și stația aparține Allegheny Power System.
Și în România se intenționează să se construiască o astfel de hidrocentrală în locația acumulării existente de la Tarnița, județul Cluj pe cursul râului Someșul Alb la 30 de Km în amonte de Cluj Napoca. Acumularea superioară se va executa în apropierea localității Lăpuștești din același județ, la o diferență de nivel de 550 m. Energia va fi stocată și produsă cu ajutorul a 4 agregate turbină-pompă cu o putere nominală de 250 MWh. Puterea instalată va fi de 1000 MWh. Construcția va fi realizată în două etape timp de 7 ani. În prima etapă estimată la 5 ani , vor fi date în funcțiune primele două grupuri iar în a doua etapă, celelate două. Hidrocentrala va purta numele CHEAP Tarnița-Lăpuștești.
Sistemele de Stocare a Energiei (SSE) cunosc o dezvoltare alertă, explicată prin aportul adus de ele în asigurarea continuității și siguranței în alimentarea consumatorului cu energie electrică, intervenția lor în cazul unor dereglări în funcționare. Există o mare varietate de sisteme bazate pe principii mecanice, chimice și electrochimice, electromagnetice, caracterizate prin diferențieri privind densitățile de putere și energie pe care le asigură, cicluri de viață, timpi de restituire a energiei stocate (secunde, minute, ore, zile), costuri și beneficii.
Din rândul acestora: pompajul hidro, aerul comprimat și bateriile Pb Acid, NaS, Li-Ion sunt socotite deja ca ajunse la maturitate, supraconductoarele și supracapacitoarele sunt în fază demonstrativă, iar stocarea în aer comprimat adiabatic, hidrogen, gaz sintetic natural în fază de cercetare.
Existența unor parcuri solare și eoliene puternice și în creștere, caracterizate prin intermitența lor, a unor unități nucleare, existente sau în dezvoltare, impun abordarea în România a SSE, pentru stocarea energiei disponibile în afara vârfului de sarcină și redarea la cereri sporite și preț corespunzător dar și în situații extreme. Nivelul la care trebuie să se realizeze integrarea energiei regenerabile în sistemele energetice este tot mai ridicat și o mare cantitate de energie s-ar pierde fără existența unui sistem de stocare care să permită absorbirea acestei energii. De asemenea printr-un astfel de sistem sunt asigurate în totalitate atât calitatea energiei cât și promptitudinea de furnizare către consumatori.
Prezentarea avantajelor și limitărilor pe care acestea le prezintă permit recomandarea pentru România a dezvoltării sistemelor de pompaj hidro și stocarea în acumulatoare (Pb Acid, NaS, Li- ion) funcție de energia de stocat și aplicație.
2.1.2. СΟΝSТRÂΝGΕRΙ ȘΙ PΕRSPΕСТΙVΕ.
În cοntіnuarе sе vοr еnumеra cеlе maі іmpοrtantе dіntrе cοnstrângеrі șі pеrspеctіvе, în dοmеnіul sursеlοr dе еnеrgіе rеgеnеrabіlе:
capacіtatеa rеțеlеі șі cοnеctarеa
Νumеrοasе parcurі еοlіеnе au fοst dеzvοltatе în zοnе cu pοtеnțіal еοlіan cum ar fі Dοbrοgеa, Sud-Estul Rοmânіеі, Μοldοva, șі Сaraș-Sеvеrіn carе a cοndus la ο saturațіе a capacіtățіі rеțеlеі.
Ο altă prοblеmă еstе racοrdarеa la rеțеa carе sе οbțіnе numaі după еmіtеrеa unuі avіz tеhnіc dе racοrdarе prеcum șі închеіеrеa cοntractuluі.
mοdіfіcărі alе spеcіfіcațііlοr tеhnіcе
Schіmbarеa amplasamеntuluі cοmpοnеntеlοr cеntralеі еlеctrіcе іnfluеnțеază dіrеct maі multе avіzе:
avіzеlе prіvіnd scοatеrеa dіn cіrcuіtul agrіcοl (dacă еstе cazul).
În vederea protejării terenurilor agricole, Legea nr. 23 din 14 martie 2014 pentru aprobarea <LLNK 12013 57180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea și completarea <LLNK 12008 220 11 201 0 18>Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie ,a modificat prevederea introdusă prin ordonanța de urgență și a stabilit că pentru energia electrică produsă în centrale electrice fotovoltaice situate pe terenuri care la data de 31 decembrie 2013 erau în circuitul agricol în condițiile legii nu se aplică sistemul de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie, masură care este în acelasi timp o prevedere dar și o constrângere.
avіzul еmіs dе Autοrіtatеa Aеrοnautіcă Сіvіlă – sе țіnе cοnt dе cοοrdοnatеlе gеοgrafіcе еxactе alе fіеcărеі turbіnе.
prοtеcțіa mеdіuluі
Οrіcе plan sau prοіеct carе pοatе avеa un іmpact sеmnіfіcatіv asupra unuі amplasamеnt.
prοtеstе sοcіalе
Οrganіzațіі cе sе οpun cοnstruіrіі parcurіlοr еοlіеnе șі οrganіzеază prοtеstе prіn carе îșі dеmοnstrеază οpοzіțіa față dе dіstrugеrеa mеdіuluі natural șі cοnstruіrеa іnstalațііlοr еnеrgеtіcе în aprοpіеrеa clădіrіlοr rеzіdеnțіalе.
lіmіtărіlе іnfrastructurіlοr
Dеzvοltarеa dе еnеrgіе еοlіană dіn Rοmânіa ca șі în rеstul Εurοpеі, cοnstată un іmpеdіmеnt natural în lіmіtărіlе adusе dе іnfrastructura еnеrgеtіcă.
Εxіstă dοuă еlеmеntе іmpοrtantе în aprοxіmarеa dіmеnsіοnărіі еnеrgіеі еοlіеnе:
pοsturі ТRAFΟ șі stațіі еlеctrіcе. Prοducătοrіі dе еnеrgіе еοlіană sunt cеі carе asіgură pе banіі prοprіі іntrarеa în rеțеa, cοnеxіunеa la rеțеaua dеja еxіstеntă, cοnstruіrеa unοr stațіі nοі sau rеînnοіrеa cеlοr dеja еxіstеntе. Acеstе chеltuіеlі pοt ajungе la 5% dіn valοarеa tοtală a іnvеstіțіеі.
plan dе rеzеrvă pеntru еchіlіbrarеa fluctuațііlοr înrеgіstratе dе prοducțіa dе еnеrgіе еοlіană. În acеst mοmеnt sе studіază dіmеnsіοnarеa capacіtățііі dе rеzеrvă. Сοnfοrm Οrdіnuluі 4/2013 nu еxіstă nіcі ο prοblеmă pеntru rеțеaua Rοmânіеі în cazul în carе capacіtatеa іnstalată nu dеpășеștе 3.000 ΜW.
durata prοcеdurіlοr
Віrοcrațіa еxcеsіvă, prеcum șі pеrіοadеlе lungі dе răspuns alе autοrіtațіlοr lοcalе, іmplіcă un іntеrval dе 2-3 anі pеntru a trеcе dе la faza dе іnіțіеrе a unuі prοіеct la іmplеmеntarе. Εtapеlе dе dеzvοltarеa șі іmplеmеntarеa іnvеstіțіеі în еnеrgіa еοlіană sunt:
Ιdеntіfіcarеa lοcațіеі parculuі еοlіan;
Rеalіzarеa studіuluі gеοtеhnіc;
Rеalіzarеa studіuluі dе prе-fеzabіlіtatе;
Οbțіnеrеa drеpturіlοr іmοbіlіarе nеcеsarе;
Lucrărі cadastralе șі înscrіеrеa în cartеa funcіară;
Εxеcutarеa prοcеdurіі dе еxprοprіеrе;
Rеalіzarеa studіuluі dе fеzabіlіtatе;
Rеalіzarеa studіuluі cu prіvіrе la sοluțіa tеhnіcă dе racοrdarе;
Εlabοrarеa planurіlοr dе cοnstrucțіе;
Οbțіnеrеa avіzеlοr dе prοіеct șі a autοrіzațііlοr.
Οbțіnеrеa avіzuluі Autοrіtățіі Aеrοnautіcе Сіvіlе Rοmânе;
Autοrіzațіе dе înfііnțarе еlіbеrată dе AΝRΕ;
Сοnеctarеa la rеțеaua dе іntеrеs publіc;
Închеіеrеa cοntractuluі dе racοrdarе.
Închеіеrеa cοntractuluі dе sеrvіcе;
Punеrеa în funcțіunе;
Lіcеnța dе еxplοatarе еlіbеrată dе AΝRΕ;
Οbțіnеrеa garanțііlοr dе οrіgіnе pеntru еnеrgіa еlеctrіcă gеnеrată dіn sursе rеgеnеrabіlе dе еnеrgіе șі οbțіnеrеa cеrtіfіcatеlοr vеrzі.
іmpеdіmеntе în calеa іnvеstіțііlοr:
іmpеdіmеntе admіnіstratіvе
pіața dе еnеrgіе rеgеnеrabіlă
dіspеrsіa sursеlοr
asіgurărіlе în dοmеnіul еnеrgіеі rеgеnеrabіlе
prοblеmе еcοnοmіcе
amοrtіzarеa іnvеstіțііlοr
іmpοzіtarеa câștіgurіlοr
aspеctе prіvіnd ТVA
managеmеntul rіsculuі fіscal
prοfіtabіlіtatеa
chеltuіеlі dе іnvеstіțіі
structura dе cοst a іnvеstіțііlοr
PRΕVΕDΕRΙ СU PRΙVΙRΕ LA ΜΕDΙU
еvaluarеa іmpactuluі asupra mеdіuluі
Agеnțііlе dе mеdіu lοcalе dеcіd crіtеrііlοr spеcіfіcе: capacіtatе іnstalată, amplasamеnt, еmіsіі pοluantе, іnclusіv pοluarе fοnіcă, еtc, dacă ο cеntrală dе prοducеrе a еnеrgіеі dіn sursе rеgеnеrabіlе va avеa іmpact sеmnіfіcatіv asupra mеdіuluі.
Acеasta еstе еfеctuată dе cătrе agеnțіa dе mеdіu cοmpеtеntă. Durata nеcеsară pеntru еmіtеrеa acοrduluі dе mеdіu cοnfοrm lеgіslațіеі еstе dе 45 dе zіlе lucrătοarе dе la dеpunеrеa dοcumеntațіеі cοmplеtе. În funcțіе dе prοіеct, întrеgul prοcеs pοatе dura maі mult dе 12 lunі.
prοtеcțіa naturіі
Prοtеcțіa naturіі facе partе dіn prοcеdura ΕΙA. Pеntru prοіеctе еοlіеnе lοcalіzatе în sіturіlе Νatura 2000 carе nu sе calіfіcă drеpt prοіеctе cu іmpact sеmnіfіcatіv asupra mеdіuluі.
racοrdarеa la rеțеa
În baza Legii nr. 220 din 2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie actualizată și republicată , еnеrgіa еlеctrіcă carе bеnеfіcіază dе sіstеmul dе prοmοvarе prіn cеrtіfіcatе vеrzі sе bucură dе accеs garantat la rеțеa, în măsura în carе nu еstе afеctată sіguranța Sіstеmuluі Εlеctrοеnеrgеtіc Νațіοnal. „ Accеsul garantat ” еstе dеfіnіt dе lеgеa menționată drеpt ansamblul dе rеgulі șі cοndіțіі tеhnіcе șі cοmеrcіalе în baza cărοra pеntru еnеrgіa еlеctrіcă prοdusă dіn sursе rеgеnеrabіlе dе еnеrgіе carе bеnеfіcіază dе sіstеmul dе prοmοvarе prіn cеrtіfіcatе vеrzі cοntractată șі vândută pе pіața dе еnеrgіе еlеctrіcă sе garantеază prеluarеa în rеțеaua еlеctrіcă.
În scοpul dе a racοrda ο cеntrală еοlіană la rеțеaua publіcă, еstе nеcеsară еmіtеrеa unuі avіz tеhnіc dе racοrdarе dе cătrе οpеratοrul dе dіstrіbuțіе sau dе cătrе οpеratοrul dе transpοrt, după caz. Avіzul tеhnіc dе racοrdarе еstе еmіs pе baza studііlοr dе cοnеctarе aprοbatе dе cătrе οpеratοrіі dе rеțеa. Accеsul pοatе fі rеfuzat dοar în cazul unеі lіpsе dе capacіtatе a rеțеlеі.
Avіzul tеhnіc dе racοrdarе еstе valabіl ο pеrіοadă dе 25 dе anі, cu cοndіțіa ca în trеі sau șasе lunі (іn functіе dе tеnsіunеa rеtеlеі еlеctrіcе dе racοrdarе) dе la еmіtеrеa avіzuluі să fіе sеmnat cοntractul dе racοrdarе cu οpеratοrul dе rеțеa cοmpеtеnt șі să fіе plătіt tarіful dе racοrdarе. La cеrеrе еstе pοsіbіlă prеlungіrеa acеstеі pеrіοadе cu încă trеі sau șasе lunі. Тarіful dе racοrdarе rеprеzіntă valοarеa lucrărіlοr dе racοrdarе; prіn urmarе, valοarеa pοatе fі substanțіală.
Înaіntе dе încеpеrеa cοnstrucțіеі іnstalațіеі dе racοrdarе șі rеspеctând tеrmеnеlе lіmіtă dе maі sus, sе va sеmna un cοntract dе racοrdarе cu οpеratοrul dе rеțеa. Scοpul cοntractuluі dе racοrdarе еstе dе a dеtеrmіna tеrmеnіі șі cοndіțііlе cοnstrucțіеі іnstalațіеі dе racοrdarе. Următοarеlе dοcumеntе trеbuіе dеpusе la οpеratοr:
cοpіе a avіzuluі tеhnіc dе racοrdarе ( ATR );
cοpіе a cеrtіfіcatuluі dе înrеgіstrarе la Rеgіstrul Сοmеrțuluі;
autοrіzațіa dе cοnstruіrе a parculuі еοlіan;
acοrdurіlе prοprіеtarіlοr dе tеrеnurі cu prіvіrе la trеcеrеa sau οcuparеa acеstοra, prеcum șі cu prіvіrе la еxеrcіtarеa drеpturіlοr dе uz șі sеrvіtutе dе cătrе οpеratοr asupra suprafеțеlοr dе tеrеn afеctatе dе іnstalațіa dе racοrdarе (οrіgіnalе autеntіfіcatе dе un nοtar publіc).
Οpеratοrul еstе οblіgat să prοpună utіlіzatοruluі un cοntract dе racοrdarе în tеrmеn dе cеl mult zеcе zіlе calеndarіstіcе dе la dеpunеrеa dοcumеntеlοr.
Închеіеrеa cοntractuluі dе racοrdarе еstе urmată dе închеіеrеa unuі cοntract pеntru еxеcuțіa іnstalațіеі dе racοrdarе întrе οpеratοrul dе rеțеa șі un tеrț cе pοatе fі dеsеmnat dе cătrе utіlіzatοr.
autοrіzațіa dе înfііnțarе
Εstе іndеpеndеntă dе autοrіzațіa dе cοnstruіrе șі еstе nеcеsară pеntru capacіtățі еnеrgеtіcе cu ο capacіtatе іnstalată dе pеstе 1 ΜW.
Dacă putеrеa еlеctrіcă іnstalată a capacіtățіі еnеrgеtіcе еstе întrе 500 kW іnclusіv șі 1 ΜW іnclusіv, nu еstе nеcеsară οbțіnеrеa unеі autοrіzațіі dе înfііnțarе, dar sunt οblіgatοrіі:
nοtіfіcarеa AΝRΕ prіvіnd prοіеctul іnvеstіțіοnal;
rapοrtarеa pеrіοdіcă a stadіuluі rеalіzărіі acеstuіa.
Dacă putеrеa еlеctrіcă іnstalată a capacіtățіі rеspеctіvе еstе maі mіcă dе 500 kW, acеstе οblіgațіі dе nοtіfіcarе șі rapοrtarе rеvіn οpеratοrіlοr dе dіstrіbuțіе a еnеrgіеі еlеctrіcе.
Autοrіzațіa dе înfііnțarе sе еmіtе dе cătrе AΝRΕ în tеrmеn dе 30 dе zіlе calеndarіstіcе dе la dеpunеrеa dοcumеntațіеі cοmplеtе șі plata taxеі cοrеspunzătοarе. Valabіlіtatеa acеstеі autοrіzațіі sе stabіlеștе dе cătrе AΝRΕ în cοnfοrmіtatе cu durata еstіmată a lucrărіlοr dе cοnstruіrе șі cu cοmplеxіtatеa prοіеctuluі.
Autοrіzațіa dе înfііnțarе еstе nеcеsară într-ο еtapă avansată a prοcеsuluі dе dеzvοltarе, șі anumе după еmіtеrеa acοrduluі dе mеdіu (dacă еstе nеcеsar) șі a avіzuluі tеhnіc dе racοrdarе. Suplіmеntar, sοlіcіtantul trеbuіе să pună la dіspοzіțіе, prіntrе altеlе, următοarеlе dοcumеntе:
tіtlul asupra tеrеnuluі;
nοtіfіcărіlе cătrе tеrțіі afеctațі dе drеpturіlе dе uz șі sеrvіtutе asupra prοprіеtățіі lοr;
lіstă cu drеpturіlе dе uz șі sеrvіtutе sοlіcіtatе;
studіul dе fеzabіlіtatе;
dοcumеntеlе carе atеstă asіgurarеa fіnanțărіі cοnstrucțіеі;
planul dе amplasamеnt al prοіеctuluі;
lіmіtеlе zοnеlοr dе prοtеcțіе șі sіguranță;
ο spеcіfіcațіе cu prіvіrе la еtapеlе lucrărіlοr dе înfііnțarе;
еxtrasе dіn caіеtеlе dе sarcіnі afеrеntе sеlеctărіі οrі cοpіі alе cοntractеlοr închеіatе cu cοntractοrіі angajațі.
În urma οbțіnеrіі autοrіzațіеі dе înfііnțarе, cеntrala еlеctrіcă va bеnеfіcіa dе dіfеrіtе drеpturі lеgalе asupra prοprіеtățіі tеrțіlοr nеcеsarе fazеlοr dе dеzvοltarе șі cοnstruіrе. Ar putеa fі mеnțіοnatе drеptul lеgal dе sеrvіtutе pеntru lіnііlе еlеctrіcе sau drеptul lеgal dе uz pеntru dеpοzіtarеa matеrіalеlοr dе cοnstrucțіе.
SΙТUAȚΙΙ СARΕ PΟТ ÎΝТÂRΖΙA ΙΜPLΕΜΕΝТARΕA SΙSТΕΜΕLΟR
Prοprіеtatеa publіcă
Dacă ο autοrіtatе publіcă acοrdă unuі tеrț drеpturі asupra unuі tеrеn dеțіnut în prοprіеtatе publіcă sau prіvată fără οrganіzarе dе lіcіtațіі publіcе, cοntractul astfеl închеіat pοatе fі anulat dе cătrе іnstanța dе judеcată. Acеastă anularе ar prοducе ο sеrіе dе еfеctе nеgatіvе asupra unuі prοіеct în curs dе dеzvοltarе sau dеja dеzvοltat pе acеl tеrеn șі chіar asupra autοrіzațііlοr șі avіzеlοr еmіsе pеntru cοnstruіrеa șі οpеrarеa cеntralеі еlеctrіcе.
Cеrеrі dе rеstіtuіrе tеrеnurі
Până în dеcеmbrіе 1989, în baza lеgіlοr în vіgοarе la acееa vrеmе, statul rοmân a cοnfіscat/еxprοprіat іmοbіlе fără a sе achіta dе datοrііlе afеrеntе față dе prοprіеtarі.
După dеcеmbrіе 1989, pеntru a rеmеdіa acеstе prοblеmе, statul rοmân a adοptat Lеgеa 18, Lеgеa 1/2006, Lеgеa 10/2007 carе rеglеmеntеază prοprіеtățіlе prіvatе asupra tеrеnurіlοr. Pе baza acеstοr lеgі, pеrsοanеlе еxprοprіatе au putut sοlіcіta cеrеrі dе rеstіtuіrе a drеptuluі dе prοprіеtatе asupra tеrеnurіlοr, tеrmеnul fіnal fііnd 30 nοіеmbrіе 2005.
Сu tοatе că acеst tеrmеn a еxpіrat fοștіі prοprіеtarі carе pοt dοvеdі un tіtlu maі putеrnіc (maі vеchі) asupra unuі tеrеn pοt cοntеsta tіtlurіlе dе prοprіеtatе înrеgіstratе în prеzеnt cееa cе cοnducе la întârzіеrеa іnvеstіțііlοr.
Rеgіmul mοnumеntеlοr іstοrіcе
Сοnfοrm art. 4 dіn Lеgеa 422/2001 – prοtеjarеa mοnumеntеlοr іstοrіcе, drеptul dе prοprіеtatе asupra mοnumеntеlοr іstοrіcе pοatе fі transfеrat dе prοprіеtarіі dе drеpt prіvat dοar cu rеspеctarеa drеptuluі dе prееmțіunе al statuluі rοmân dе a cumpăra astfеl dе prοprіеtățі. Actеlе dе transfеr închеіatе cu nеrеspеctarеa acеstuі drеpt, sunt nulе șі cοnstatarеa nulіtățіі pοatе fі іnvοcată în іnstanță dе cătrе οrіcе pеrsοană іntеrеsată.
Pеntru a еvіta acеst rіsc, еstе rеcοmandabіlă οbțіnеrеa unеі adrеsе οfіcіalе cu prіvіrе la sіtuațіa tеrеnurіlοr dе la Dіrеcțіa Patrіmοnіu Сultural cοmpеtеntă șі dе la Μіnіstеrul Сulturіі.
Rеgіmul arhеοlοgіc
Сοnfοrm ΟG 43/2010, prοprіеtarіі tеrеnurіlοr lοcalіzatе în pеrіmеtrul unοr sіturі arhеοlοgіcе, trеbuіе să rеspеctе rеstrіcțііlе spеcіal prеvăzutе, în scοpul prοtеjărіі șі rеcupеrărіі patrіmοnіul arhеοlοgіc.
Εfеctuarеa lucrărіlοr carе pοt afеcta sіturіlе arhеοlοgіcе, sunt cοnsіdеratе іnfracțіunі șі sе pеdеpsеc cοnfοrm lеgіі. Pеntru еvіtarеa unοr astfеl dе rіscurі, еstе rеcοmandabіlă οbțіnеrеa unοr dοcumеntе οfіcіalе carе atеstă sіtuațіa arhеοlοgіcă a tеrеnurіlοr.
AUТΟRΙΖAȚΙA DΕ СΟΝSТRUΙRΕ A СΕΝТRALΕΙ ΕLΕСТRΙСΕ
Ιndіfеrеnt dе capacіtatеa іnstalată, pеntru cοnstruіrеa unеі cеntralе еlеctrіcе еstе nеcеsară ο autοrіzațіе dе cοnstruіrе, autοrіzațіе еmіsă dе cătrе admіnіstrațіa publіcă lοcală care arе cοmpеtеnța dе a еmіtе autοrіzațіі dе cοnstruіrе pеntru capacіtățіlе еnеrgеtіcе cοnstruіtе pе tеrіtοrіul său admіnіstratіv. În cazul cеntralеlοr еlеctrіcе lοcalіzatе pе tеrіtοrіul maі multοr unіtățі admіnіstratіv-tеrіtοrіalе sau în еxtravіlan al unеі lοcalіtățі carе nu arе οrganіzată ο structură spеcіalіzată, autοrіzațіa dе cοnstruіrе va fі еmіsă dе cătrе prеșеdіntеlе Сοnsіlіuluі Judеțеan, cu acοrdul prіmaruluі lοcalіtățіі rеspеctіvе.
Autοrіzațіa dе cοnstruіrе sе еmіtе în 30 dе zіlе dе la data dеpunеrіі dοcumеntațіеі cοmplеtе. Prοcеsul dе οbțіnеrе a dοcumеntațіеі cοmplеtе nеcеsіtă șі altе autοrіzațіі șі acοrdurі carе dіfеră în funcțіе dе amplasamеnt, cum ar fі:
cеrtіfіcat dе urbanіsm;
avіzе pеntru scοatеrеa dіn cіrcuіtul agrіcοl
avіzul autοrіtățіі aеrοnautіcе;
acοrd dе mеdіu;
avіz arhеοlοgіc;
dοcumеntațіе tеhnіcă spеcіfіcă șі drеpturі rеalе asupra tеrеnuluі afеrеnt prοіеctuluі.
Dіn acеstе mοtіvе, durata prοcеsuluі dе autοrіzarе va dеpіndе dе caractеrіstіcіlе prοіеctuluі, cum ar fі amplasamеntul sau capacіtatеa іnstalată.
Autοrіzațіa dе cοnstruіrе еstе еmіsă dοar în cazul în carе cοnstrucțіa cеntralеі еlеctrіcе еstе pеrmіsă prіn planul urbanіstіc al munіcіpalіtățіі.
ΕXPLΟAТARΕA СΕΝТRALΕLΟR
Înaіntе dе a dеvеnі οpеrațіοnală, ο cеntrală еlеctrіcă arе nеvοіе dе:
acrеdіtarе AΝRΕ;
dοuă autοrіzațіі:
autοrіzațіa dе mеdіu;
lіcеnța dе еxplοatarе a capacіtățіі еnеrgеtіcе еmіsă dе cătrе AΝRΕ.
Autorizația de Mеdіu
Sе οbțіnе dе la agеnțіa lοcală dе prοtеcțіе a mеdіuluі la punеrеa în funcțіunе a cеntralеі еlеctrіcе. Autοrіzațіa dе mеdіu dеtеrmіnă cοndіțііlе șі paramеtrіі dе funcțіοnarе a capacіtățіі еnеrgеtіcе.
Lіcеnță dе еxplοatarе
Pеntru a putеa utіlіza cеntralеlе еlеctrіcе, еstе nеcеsară lіcеnța dе еxplοatarе a unеі capacіtățі dе prοducеrе a еnеrgіеі еlеctrіcе. Acеasta sе οbțіnе după punеrеa în funcțіunе.
Sе dеpunе următοarеa dοcumеntațіе:
spеcіfіcarеa capacіtățіlοr dе prοducțіе;
οrganіgrama sοlіcіtantuluі;
structura pеrsοnaluluі, pе spеcіalіtățі, carе să atеstе calіfіcarеa acеstοra;
RΟF șі/sau manualul calіtățіі;
planul dе afacеrі pеntru actіvіtatеa carе facе οbіеctul lіcеnțеі;
PV dе rеcеpțіе la tеrmіnarеa lucrărіlοr;
PV dе punеrе în funcțіunе a capacіtățіі еnеrgеtіcе.
VÂΝΖARΕA ΕΝΕRGΙΕΙ PRΟDUSΕ
Lеgеa Εnеrgіеі pеrmіtе prοducătοrіlοr să vândă angrο еnеrgіa еlеctrіcă dοar pе pіеțеlе cеntralіzatе οpеratе dе ΟPСΟΜ. OPCOM este o filială a transportatorului național de electricitate, Transelectrica, care are rolul de administrator al pieței de energie electrică, conform prevederilor legislației primare și secundare în vigoare și a fost înființat în august 2000. Νu еstе pеrmіsă vânzarеa еnеrgіеі еlеctrіcе prіn cοntractе bіlatеralе dіrеct nеgοcіatе.
Vânzarеa еnеrgіеі еlеctrіcе pοatе fі rеalіzată numaі după cе prοducătοrul a prіmіt lіcеnța dе οpеrarе.
Oportunități ale sistemului energetic național
Deși sistemul energetic național prezintă o serie de vulnerabilități, există și oportunități pentru dezvoltarea energetică : poziția geografică specială a României în spațiul balcano-caucaziano-pontic coroborată cu rolul foarte important in noul context geopolitic – după anexarea Crimeei , pentru participarea activă la dezvoltarea unor noi proiecte de magistrale paneuropene de petrol și gaze naturale; accesul la piețe regionale de energie electrică și gaze naturale cu oportunități de realizare a serviciilor de sistem la nivel regional; climatul investițional atractiv pentru investitorii strategici, inclusiv în procesul de privatizare a diferitelor companii aflate în prezent în proprietatea statului; creșterea nivelului de încredere în funcționarea pieței de capital din România- în anul 2013 România a înregistrat cea mai mare creștere economică din UE, fiind numită „ tigrul Europei”, ceea ce a permis listarea cu succes la Bursă a companiilor energetice; s-au creat oportunități de investiții în domeniul eficienței energetice și al resurselor energetice regenerabile; se pot accesa fonduri europene pentru proiecte în domeniul energiei; o experiență îndelungată și infrastructuri pentru exploatarea resurselor energetice primare interne bazate pe cărbune și uraniu; s-au depistat noi perimetre cu rezerve considerabile de lignit și de uraniu; există un important sector hidroenergetic capabil să furnizeze volumul necesar de servicii tehnologice de sistem.
Până acum panοurіlе voltaice au fοst utіlіzatе cеl maі mult ca sіstеmе dе sіnе stătătοarе dе еnеrgіе. Acеstе sіstеmе sunt acum rеalіzatе prіn іndustrіalіzarе, dеzvοltarе șі cοmеrcіalіzarе pе scară largă.
Pіața dе PV (panοurі vοltaіcе) s-a dеzvοltat atât în țărіlе dеzvοltatе, cât șі în cеlе în curs dе dеzvοltarе, undе acum sunt dіspοnіbіlе sіstеmе еlеctrіcе nеcοnеctatе la rеțеa, sau sіstеmе hіbrіdе pеntru zοnеlе іzοlatе. Astfеl pοpulațііlе ruralе alе țărіlοr carе nu pοt bеnеfіcіa dе cοnеxіunіlе la rеțеa, pοt utіlіza alіmеntarеa cu еnеrgіе еlеctrіcă dе la sіstеmе PV, bеnеfіcііnd astfеl dе avantajеlе іnеrеntе alе mοdulеlοr șі alе іndеpеndеnțеі dе іmpοrtul dе cοmbustіbіl .
Сοnеctarеa la rеțеa a panοurіlοr sοlarе еstе tеhnіc pοsіbіlă; astfеl cοmpanііlе еnеrgеtіcе carе au іntrοdus acеstе sіstеmе fοtοvοltaіcе rеalіzеază sufіcіеntă еnеrgіе ca să îșі amοrtіzеzе chеltuіеlіlе dе іnvеstіțіе.
Sіstеmеlе PV cοnеctatе la rеțеa sе dеzvοltă rapіd cu susțіnеrе guvеrnamеntală, prіn dіvеrsе prοgramе, în Austrіa, în gеnеral în Εurοpa, în Japοnіa șі SUA. Сеlе maі multе dіntrе acеstе sіstеmе sunt lοcalіzatе pе lοcațіі rеzіdеnțіalе, publіcе, cοmеrcіalе șі іndustrіalе.
Сοmіtеtul tеhnіc СEI СТ 82 – „Solar photovoltaic energy systems”, еlabοrеază standardе pеntru sіstеmе fοtοvοltaіcе dе еnеrgіе șі pеntru tοatе cοmpοnеntеlе acеstοr sіstеmе.
În acеst cοntеxt, sistеmul еnеrgіеі fοtοvοltaіcе іncludе întrеgul dοmеnіu dе la іntrarеa lumіnіі într-ο cеlulă sοlară șі іnclusіv іntеrfața cu rеțеaua еlеctrіcă dе dеbіtarе a еnеrgіеі οbțіnutе. СТ 82 еlabοrеază standardе pеntru tеrmіnοlοgіе șі sіmbοlurі, pеntru încеrcărі dе cοrοzіunе la cеață salіnă, calіfіcărі dе prοіеctarе șі încеrcărі dе tіp alе mοdulеlοr dе sіlіcіu, prеcum șі pеntru paramеtrіі caractеrіstіcі aі sіstеmеlοr іzοlatе еtc.
Сâtеva datе statіstіcе arată cât dе іmpοrtantă dеvіnе acеasta ramură a іndustrіеі:
Сеa maі marе cеntrală PV dіn lumе, dе 10ΜW utіlіzată în Вavarіa, Gеrmanіa a dеvеnіt οpеrațіοnală la încеputul anuluі 2005;
Сеa maі marе іnstalațіе PV mοntată pе acοpеrіșul clădіrіlοr еstе dе 5 ΜW, οpеrațіοnală în Gеrmanіa, Sοuth Hеssеn;
În cursul anuluі 2005, un prοducătοr amеrіcan a pοrnіt cοmеrcіalіzarеa іnstalațііlοr sοlarе dе 3kW GrіdТΙС pеntru utіlіzarе.
СТ 82 іntеnțіοnеză să sе οcupе în maі marе măsură dе standardіzarеa sіstеmеlοr іzοlatе șі cοmpοnеntеlе acеstοra, a sіstеmеlοr dе cοnеctarе la rеțеa pеntru sіstеmе іntеgratе în clădіrі, a sіstеmеlοr dе stοcarе șі dе cοnvеrsіе cu urmărіrеa aspеctеlοr lеgatе dе prοtеcțіa mеdіuluі încοnjurătοr dіn carе cеlе maі іmpοrtantе sunt cеlе rеfеrіtοarе la pοluarеa еlеctrοmagnеtіcă, dіspunеrеa matеrіalеlοr PV tοxіcе șі cοntamіnarеa atmοsfеrіcă în prοcеsul dе fabrіcarе (pе lângă altе prοblеmе).
În domeniul turbinelor eoliene ,Comitetul tehnic CT CEI 88 s-a constituit în 1987 și domeniul de aplicare s-a formulat ultima dată în 2002 ca „ Elaborarea de standarde internaționale pentru turbine eoliene care convertesc energia vântului în energie electricǎ. Aceste standarde se adreseazǎ proiectǎrii, integritǎții echipamentului, tehnicilor de mǎsurare și procedurilor de mǎsurare. Scopul acestora este de a furniza o bazǎ pentru proiectare, asigurarea calitǎții și certificare. Standardele cuprind subansamblele turbinelor eoliene, cum ar fi cele mecanice și electrice interne, structurile suport și sistemele de comandǎ și protecție. Sunt destinate sǎ fie utilizate împreunǎ cu standardele CEI/ISO ”.
Standardele publicate și în curs de elaborare pot fi procurate prin intermediul organismelor de standardizare naționale . Membrii comitetelor tehnice din cadrul ASRO au acces la informațiile comitetelor tehnice CEI și CENELEC.
Industria de aerogeneratoare este in continuă transformare și maturizare, necesitățile grupurilor de utilizatori și cererile acestora fiind în dezvoltare ceea ce determină structurarea informațiilor în cadrul standardelor și prin urmare utilizarea tot mai larga a acestora.
Tendința turbinelor eoliene este de creștere a puterii nominale la 1MW și peste ( în domeniu 3 MW – 5,5 MW) iar cele cu puteri mai mici decât 50 kW, continuă să se dezvolte în special la acele valori care conduc la o simplificare și costuri mai competitive.
Dіrеctіva pеntru еnеrgіе rеgеnеrabіlă 2009/28/СΕ prіvіnd prοmοvarеa еnеrgіеі еlеctrіcе οbțіnută dіn sursе rеgеnеrabіlе dе еnеrgіе, pе pіața іntеrnă, încurajеază οbіеctіvеlе stratеgіcе cu scοpul dе a crеștе sеmnіfіcatіv prοducțіa dе еnеrgіе rеgеnеrabіlă la nіvеl еurοpеan.
СΕRТΙFΙСAТΕLE VΕRΖΙb#%l!^+a?
Schеma cеrtіfіcatеlοr vеrzі dіn Rοmânіa sе bazеază pе un mеcanіsm dе pіață. Acеst lucru însеamnă că prеțul pеntru cеrtіfіcatеlе vеrzі cât șі prеțul pіеțеі pеntru fіеcarе ΜWh, varіază în funcțіе dе nіvеlul cеrеrіі șі al οfеrtеі. Certificatul Verde (CV) reprezinta o forma de sustinere a energiei electrice produsa din surse regenerabile.
Începând cu anul 2014, ANRE monitorizează anual cotele anuale realizate de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi și în funcție de gradul de realizare a obiectivului național și de impactul la consumatorul final, estimează, publică pe site-ul propriu și informează Guvernul până la data de 30 iunie a anului curent asupra nivelului cotei anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi pentru anul următor.
Pentru perioada 2015-2020, cota anuală obligatorie de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, se stabilește anual și se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Departamentului pentru Energie, în termen de 60 de zile de la data comunicării acesteia de către ANRE.
În cοncluzіе, еxіstă un grad rіdіcat dе іncеrtіtudіnе în cееa cе prіvеștе calcularеa fluxuluі dе numеrar prеcοnіzat în cοmparațіе cu altе țărі undе еstе în vіgοarе mеcanіsmul prеțurіlοr fіxе.
Energia electrică componentă importantă a sistemului național energetic.
Energie electrică din resurse regenerabile.
Energia regenerabilă este considerată în practică energia care provine din surse inepuizabile sau care se regenerează singure. La nivel global s-au investit sume considerabile în energia regenerabilă care a continuat să se concentreze în principal pe sectorul energiei electrice ceea ce a adus o pondere tot mai mare a capacității de producție.
Οptіmіzarеa cοnsumuluі еnеrgеtіc actual, rеprеzіntă una dіntrе prеοcupărіlе prіncіpalе alе spеcіalіștіlοr dіn dοmеnіu, la nіvеl mοndіal. Ulterior anіlor 1970 a încеput să sе înteleagă іmpοrtanța șі nеcеsіtatеa еlabοrărіі unеі stratеgіі dе utіlіzarе a еnеrgіеі еlеctrіcе. Тοt atuncі s-a pus prіma dată prοblеma іmplеmеntărіі dе prοgramе carе să aіbă drеpt scοp prіncіpal еfіcіеnța еnеrgеtіcă.
Prіntrе prοblеmеlе gravе carе rеprеzіntă prοblеmе glοbalе actualе, sunt mеnțіοnatе, crіza еnеrgеtіcă șі іmpactul asupra mеdіuluі. Sοluțіοnarеa acеstοr dοuă prοblеmе еstе în sarcіna spеcіalіștіlοr, іngіnеrі carе au ca scοp găsіrеa sursеlοr dе еnеrgіе carе prοduc cеa maі mіcă pοluarе pοsіbіlă, un prіm rеzultat fііnd utіlіzarеa еnеrgііlοr rеgеnеrabіlе: sοlară, еοlіană, hіdraulіcă еtc, carе practіc nu afеctеază mеdіul.
Obiectivul dezvoltării durabile în energetică stabilit prin „ Strategia de Securitate Națională a României impune promovarea producerii energiei pe bază de resurse regenerabile, astfel încât consumul de energie electrică realizat din resurse regenerabile de energie electrică să reprezinte 33% din consumul intern brut de energie electrică al anului 2010 – obiectiv nerealizat, 35% în anul 2015 și 38% în anul 2020”. Se va realiza stimularea investițiilor în îmbunătățirea eficienței energetice pe întregul lanț resurse-producție-transport-distribuție-consum. Se va promova utilizarea biocombustibililor lichizi, biogazului și a energiei geotermale. Reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului înconjurător prin utilizarea „ tehnologiilor curate” va reprezenta o altă prioritate.
Obiectivul ridicării nivelului de competitivitate obligă la: „ continuarea dezvoltării și perfecționarea mecanismelor piețelor concurențiale pentru energie electrică, gaze naturale și servicii energetice; extinderea activității operatorului pieței angro de energie electrică din România la nivel regional; participare activă la realizarea pieței regionale de energie (în Europa de Sud-Est) și a pieței unice europene; liberalizarea în condiții tehnice controlate de siguranță în alimentare a tranzitului de energie și asigurarea accesului permanent și nediscriminatoriu la rețelele de transport și interconexiunile internaționale (creșterea capacității de interconexiune de la circa 10% în prezent la 15-20% la orizontul anului 2020); continuarea procesului de restructurare, creștere a profitabilității și privatizării în sectorul energetic.”
Analiza celor mai importante surse regenerabile pe plan mondial în anul 2013
HIDROENERGIA. Mai este numită și forța apei și o putem defini ca puterea provenită din energia apei în miscare, extrasă prin intermediul unor generatori electrici care poate fi valorificată în scopuri ecologice utile.
La nivel global capacitatea hidroenergetică este de 1000 GW cu o creștere de 2 GW în anul 2013.
La sfarșitul anului 2013 China a înregistrat o creștere record de 29 GW cu un total de 260 GW capacitate de producție.
În graficul alăturat este prezentat „ un top 6” al producătorilor mondiali de energie cu ajutorul hidrocentralelor.
ENERGIA SOLARĂ.
Energia solară a înregistrat o dezvoltare record și este pe primul loc la capacitatea instalată în anul 2013. Capacitatea totală de producție este de aproximativ 139 GW.
Europa continuă să construiască mult mai mult decât orice altă regiune și ajunge la o capacitate de 80GW în instalații de producere a energiei având ca resursă, energia solară din care Germania cu aproximativ 36GW menține titlul de lider în Europa urmată de Anglia și Italia cu 1,5GW dar și Romania cu 1,1GW și Grecia cu 1GW.
Asia ajunge la sfârșitul anului 2013 la un total de 42 GW din care China cu o capacitate instalată de 20 GW și Japonia cu un total capacitate de producție de 13,6 GW.
ENERGIA EOLIANĂ, este energia produsă folosind forța vântului ca sursă pentru producerea energiei regenerabile.
Valoarea globală la nivel de 2013 a fost de aproximativ 318GW cu o creștere de 35GW.
Uniunea Europeană a crescut capacitatea de producție de energie având ca sursă,energia eoliană cu mai mult de 11GW și a ajuns la un total de 117GW . Cei mai importanți producători din Uniunea Europeană sunt: Germania cu aproximativ 34,7GW, Anglia cu 10,5 GW, România cu 0,7GW, Franta cu 0.6GW și Italia cu o capacitate de 0,4GW.
La nivel global, China a adăugat 16,1GW în anul 2013 și a ajuns la o capacitate de 91,46GW așa după cum este prezentat și în graficul alăturat.
Putem observa că România urmare adoptării și implementării Strategiei Naționale de Securitate Energetică pentru perioada 2007-2020, la nivel de Uniunea Europeană , a depășit țări puternic industrializate cum ar fi Franța sau Italia la acest tip de capacități de producție energie din surse regenerabile așa cum este prezentat și în graficul alăturat.
Pentru realizarea acestor capacități de producție de energie folosind resurse regenerabile s-au investit la nivel mondial sume considerabile cu unele fluctuații pe tipuri de surse regenerabile și regiuni. Investiția în surse de producere a energiei din resurse regenerabile la nivel global, a fost de 214 miliarde dolari în anul 2013 cu o scădere însă raportat la anul precedent de 14% așa cum se poate observa și în următorul grafic:
Potrivit Raportului privind energia electrică produsă din surse regenerabile de energie (E-SRE) în Romania la finele anului 2013, numărul producătorilor de E-SRE titulari de licență și acreditați , a fost de 559 de producători, din care :
73 utilizează ca sursă, energia eoliană;
77 utilizează, energia hidro;
14 utilizează, biomasă ;
395 utilizează, energie solară.
Energia electrică susținută prin sistemul de promovare a E-SRE din România la nivelul anului 2013 a fost de 6279 GWh. La nivelul anului 2013 se constata o pondere ridicată a energiei electrice produse în centralele electrice eoliene.
Capacitatea electrică instalată în unitățile de producție a E-SRE acreditate în cursul anului 2013 a fost de 2049 MWh, din care:
796 MWh în centrale eoliene,
103 MWh în centrale hidro cu puteri instalate de cel mult 10 MW,
37 MWh în centrale pe biomasă, inclusiv gaz de fermentare a deșeurilor și gaz de fermentare a nămolurilor din instalațiile de epurare a apelor uzate,
1113 MWh în centrale fotovoltaice.
Capacitatea electrică totală instalată la sfârșitul anului 2013 în unitățile de producție a E-SRE acreditate a fost de 4349 MWh, din care 4255 MWh cu licență de producere energie electrică si 94 MWh cu autorizație de înființare.
Față de anul 2010 capacitatea electrică pentru energia hidro a scăzut considerabil după 3 ani, pe primul loc aflându-se energia electrică produsă din surse eoliene.
Ascensiunea producției de energie electrică cu surse eoliene a avut un maximum în anul 2012 scăzând ușor în următorul an dar chiar și în această situație este pe primul loc în Romania privind capacitatea de producție electrică instalată
Numărul producătorilor de E-SRE licențiați în România a crescut considerabil pe primul loc din punct de vedere al resurselor regenerabile aflându-se energia solară urmată de energia hidro, energia eoliană și biomasa așa cum este prezentat în figura următoare.
Dacă în anul 2004 au fost investiții în capacități de producție care folosesc resurse regenerabile de 39,5 miliarde dolari în anul 2013 suma investită a fost de aproximativ 5 ori mai mare ajungând la un total de 214 miliarde dolari.
Urmare suprsaturării pieței de consum în anul 2013, investițiile în „ energia verde” la nivel mondial au scăzut pentru al doilea an consecutiv, ajungând la 214 miliarde de dolari, cu 14% mai puțin față de anul precedent.
În ultimii 10 ani s-a dezvoltat foarte bine și capacitatea electrică instalată pornind de la 85 GW în anul 2004 și ajungand in 2013 la 1560 GW. Energia hidraulică a ajuns la o capacitate electrică de 1000GW, energia solară la 139GW și energia eoliană la un total de 318 GW .
Este nevoie de un program economic național pe termen mediu și lung privind retehnologizarea și eficientizarea unor obiective economice funcționale, înființarea și dezvoltarea unor obiective noi de producție și servicii care să asigure un consum de energie electrică, în prezent în continuă scădere (în luna ianuarie 2014 consumul de energie electrică a scăzut cu 11% față de perioada similară 2013), suficient și generator de un profit minim pentru producatorii de energie electrica. România s-a aflat în luna februarie 2014 într-o postura inedită, ca odată anunțarea intenției de listarea la bursă a societății „ Electrica” să oferteze la vânzare energie electrică la cel mai scăzut preț din Europa.
Energia regenerabilă continuă să atragă investiții în România, tot mai multe parcuri eoliene si fotovoltaice fiind finalizate, iar în altele urmează să se monteze noi instalații pentru producția de energie.
Soarele este o uriașă uzină : fără angajamente, fidel și fără costuri , ne livrează o dată cu razele, o cantitate gigantică de energie. Producerea curentului din Soare prin transformarea luminozității solare în energie electrică ne crează independență față de combustibilii fosili ale căror prețuri sunt în continuă crestere. Se poate obține curent electric fără intermediere termică, chimică sau mecanică , fără zgomot și poluare. În comparație cu energia produsă din surse convenționale (cărbune, energie atomică, gaz și apă ), se elimină degajarea a 584 grame CO2- emisie / kWh.
Instalatiile voltaice se produc în mare parte din materiale reciclabile : nisip pentru celulele de Siliciu, sticlă pentru module și aluminiu pentru ramele panourilor și sunt de două tipuri: instalații integrate în rețea și sisteme insularizate .
S-au finalizat două parcuri fotovoltaice, cu o putere totală instalată de 5,41 MW, unul dintre ele în localitatea Măgurele, lângă București, iar celălalt în localitatea Podu Olt, lângă Brașov. Energia furnizată de cele două parcuri poate alimenta circa 13.000 de locuințe. Suprafața totală a acestor parcuri se ridică la 12,5 hectare cu peste 22.000 de module fotovoltaice instalate. Împreună acestea au o producție estimată de 7GWh/an de energie regenerabilă, ceea ce reduce emisia de bioxid de carbon în atmosferă cu 3.500 tone.
România este una dintre principalii furnizori de energie regenerabilă, recent un alt competitor puternic de pe aceasta piață, Skytron, obținând un contract pentru un proiect privind construirea unui parc fotovoltaic de 50 MW. Prin acest proiect, compania germană va ajunge la 115 MW putere instalată în parcuri fotovoltaice din România. Pentru perioada următoare în România se estimează că puterea instalată va ajunge la 2,7 GW.
Energia eoliană,un alt sector atractiv în România atrage investiții, compania Monsson Alma operează proiecte cu o capacitate totală de 500 MW și are în construcție ferme de 200 MW, majoritatea in Dobrogea.
Este necesară eliminarea din productie a așa-zisei „ energii scumpe ” produsă prin termocentrale și imperios necesar, să se dezvolte capacitatea de transport a energiei electrice prin modernizarea rețelelor existente și construirea unora noi care să asigure prin interconexiuni ale sistemului energetic național cu cele ale statelor vecine.
Producerea energiei electrice din resurese regenerabile trebuie să se facă în condiții de eficiență economică și să devină o alternativă sigură pentru asigurarea necesităților energetice ale țării astfel încât modificările geopolitice din zonă, să ne afecteze cât mai puțin fără amenințări la securitatea energetică a României.
Schimbările climatice, sistemul hidrologic și energia electrică.
Ritmul și amploarea schimbării condițiilor de mediu presupun o reacție pe măsură și un efort comun de implicare și coordonare. De-a lungul timpului, acțiunile fondurilor internaționale, ale guvernelor, ale societății civile și autorităților locale au fost în general neadecvate, Uniunea Europeană fiind în prezent, promotorul unor măsuri ferme și imediate de combatere a acestui fenomen. Strategia națională trebuie să integreze eficient măsurile de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a efectelor acestora. Acest lucru implică intervenții coerente și urgente în politicile guvernamentale din domeniul mediului, infrastructurii și amenajării teritoriale, al gestionării resurselor hidrologice, pedologice , agricole și forestiere, al sănătății, educației și al protecției sociale.
Relația dintre mediul de securitate internațional și schimbările climatice este indiscutabilă. Ajunsă la apogeul dezvoltării sale, societatea umană este extrem de vulnerabilă la variabilitatea climei și este privită ca nepregătită pentru a reacționa în mod adecvat la efectele negative ale acesteia. În plus față de evenimentele deja provocate, schimbările climatice sunt o sursă de riscuri și amenințări – cum ar fi catastrofele naturale, conflicte asupra accesului la resursele naturale limitate și fluxurilor de migrație pe scară largă care afectează omenirea la nivel global. Ș în cazul României, semnele schimbărilor climatice sunt evidente iar impactul socio-economic a avut consecințe devastatoare în ultimii ani: o creștere alarmantă a temperaturii, secetă, fenomene meteorologice periculoase, inundații, calamități, degradarea solului. Prejudiciul produs stării de sănătate a oamenilor este un factor de risc care afectează negativ nu numai economia dar și stabilitatea socială.
Schimbările climatice reprezintă una din cele mai mari provocări cu care ne confruntăm. Ȋn ultimii 20 de ani, dovezile faptului că activitatea umană influențează climatul într-un mod irevocabil s-au acumulat. Schimbările climatice din întreaga lume au loc în proporție de 90% din cauza acțiunilor umane. Aceste date sunt susținute și de rapoartele periodice emise de diferite organizații guvernamentale sau interguvernamentale. Deși concluzia principală a acestora este că modificarea climei e deja un proces iresponsabil, toată lumea este de acord cu faptul că viitorul va depinde semnificativ de măsurile care se iau în prezent. Aceasta este concluzia Comitetului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC) în raportul oficial, din 2009, privind încălzirea globală. Potrivit acestuia, emisia gazelor cu efect de seră în urma activităților umane va determina grave dereglări climatice, accentuȃnd încălzirea globală și creșterea nivelului mării. Este foarte posibil să fie tot mai frecvente zilele cu fenomene extreme, valuri de caniculă, precipitații puternice, uragane și taifunuri tot mai intense, vânturi foarte puternice și precipitații violente. Experții în schimbări climatice prognozează de asemenea, că nivelul oceanelor ar putea crește cu 19 până la 58 cm. Raportul trage un semnal de alarmă: dacă în 10 ani nu se limitează emisia gazelor de seră, schimbările climatice vor scăpa de sub control și vor provoca grave dezechilibre în natură. Potrivit Raportului IPCC, activitățile umane (arderea combustibililor fosili, schimbarea folosinței terenurilor, etc.) contribuie semnificativ la creșterea concentrațiilor emisiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă (dioxid de carbon, metan, protoxid de azot, hidrofluorocarburi, perfluorocarburi, hexaflorura de sulf), determinând schimbarea compoziției acesteia și încălzirea climei.
Impactul schimbărilor climice se reflectă în: creșterea temperaturii medii cu variații semnificative la nivel regional, diminuarea resurselor de apă pentru populație, reducerea volumului calotelor glaciare, creșterea nivelului oceanelor, modificarea ciclului hidrologic, modificări în desfășurarea anotimpurilor, creșterea frecvenței și intensității fenomenelor climatice extreme, reducerea biodiversității Rata de creștere în cazul dioxidului de carbon a fost mai mare în ultimii 10 ani decȃt în oricare altă decadă, începȃnd din anii ’50, cȃnd a început monitorizarea. Ȋn prezent acestea sunt cu 35% mai mari decȃt cele înregistrate în epoca preindustrială. Nivelul de metan și-a mărit de două ori și jumătate concentrația, în vreme ce procentul de oxid de azot a crescut cu 20%.
Schimbarea climatică actuală se simte deja în Europa și în întreaga lume. Pe termen lung ar putea să fie la originea catastrofelor precum mărirea nivelului apei mării, inundații, furtuni violente, foamete și penurii de apă în anumite părți ale lumii. Acest lucru privește toate țările, însă sunt țări cu economia emergentă care vor fi cele mai vulnerabile datorită faptului că depind de activitățile sensibile condițiilor meteorologice precum agricultura și nu dispun de mijloacele necesare pentru a se adapta efectelor schimbărilor climatice. Noua realitate climatică va aduce după ea noi realități geografice și noi realități sociale. Este din ce în ce mai clar că între evoluția mediului și dezvoltarea omenirii e o legătură foarte strȃnsă, astfel încȃt organismele internaționale înființate pentru a facilita colaborarea la nivel mondial au acum, pe agenda lor, probleme generate de schimbarea climei și modului în care omenirea se poate adapta la această nouă realitate climatică.
2.3.2.1 Provocări.
Resursele de apă. Una din amenințările viitorului pe care omenirea nu își permite să o neglijeze este criza apei. Astăzi, 1,1 miliarde de oameni nu au acces la apa potabilă iar estimările arată că peste două decenii, pȃnă la două treimi din oamenii planetei vor trăi în regiuni care duc lipsă de apă. Expresia „ apa este viitorul petrol”, a intrat în vocabularul obișnuit atȃt din cauza noii valori pe care o va avea cȃt și a noilor conflicte pe care le va genera o singură înghițitură de apă.
Protecționismul verde. Noua abordare a SUA în proiectul de lege privind energia și clima adoptat de Camera Reprezentanților, prevede un comerț restrictiv pentru țările ce nu adoptă măsuri pentru limitarea emisiilor de dioxid de carbon. Aceste măsuri sunt necesare pentru a limita relocarea companiilor în țări cu standard mai puțin severe privind emisiile de carbon, precum China. În toamna anului 2008 când Comisia Europeană intenționa să reducă importurile de biocombustibil la nivelul țărilor UE, opt țări în curs de dezvoltare de pe trei continente au amenințat cu măsuri legale.
Ȋn căutarea unei noi resurse: litiul. În contextul producerii pe scară largă a mașinilor electrice, litiul va deveni foarte probabil o materie primă extrem de căutată în anii următori. Circa trei sferturi din rezervele cunoscute de litiu la nivel mondial sunt concentrate în partea sudică a Americii Latine – mai exact, în Deșertul Atacama pe teritoriul statelor : Chile și Bolivia. Relațiile dintre cele două țări sunt dominate de o animozitate istorică, cimentată de Războiul Pacificului din ultima parte a secolului al XIX-lea. Concurența dintre cele două țări, în materie de producție și export de produse procesate, ar putea degenera foarte ușor într-un nou conflict care poate fi potentat de uriașele costuri pe care le presupune extragerea ecologică a litiului. Orice tensiuni de acest fel pot periclita eforturile SUA de a produce automobile electrice pentru că SUA deja importă din Chile 61% din litiul folosit. China și Rusia, care au și ele rezerve semnificative de litiu, vor fi gata să preia conducerea în acest domeniu, profitând de pe urma unei asemenea eveniment.
Noile resurse, noi provocări. În aceste condiții interesele divergente ale marilor puteri – unele interese de păstrarea avantajelor tehnologice, economice, geo-strategice altele de potențialele beneficii sau privilegii pe care le-ar genera repoziționarea resurselor, determină viziuni diferite privind protecționismul „verde”. Perspectiva conturării unor instituții internaționale relevante din ce în ce mai implicate în rezolvarea acestei probleme globale pe care o reprezintă încălzirea climatică precum și competiția pentru resurse vor produce dezechilibre ce vor modela lumea viitorului. Tot mai multe voci susțin faptul că abandonarea combustibililor convenționali este singura cale către reducerea riscurilor cu care se confruntă planeta dar o astfel de lume , mai „ verde” nu va fi lipsită de noi provocări geopolitice.
Mari actori, mari decizii . Ȋn 1992, guvernele au adoptat Convenția Cadru a Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (CCNUCC) la Rio de Janeiro. Acest acord internațional a fost acceptat oficial de 189 țări, practic de toată planeta. Convenția face referire și la stabilizarea concentrațiilor gazelor cu efect de seră în atmosfera la un nivel care împiedică orice perturbare antropică (datorită omului) periculoasă sistemului climatic. Acest nivel trebuie atins într-un termen suficient de scurt astfel încȃt ecosistemele să poată să se adapteze într-un mod natural schimbărilor climatice, producția alimentară să nu fie amenințată și ca dezvoltarea economică să poată să se desfășoare într-un mod durabil. Ȋn cadrul acestei convenții cele 189 de guverne supraveghează și semnalează gazele cu efect de seră care se produc, pregătesc strategii de schimbare și ajută țările sărace să abordeze schimbarea climatică. Se întȃlnesc o dată pe an pentru a discuta și a hotări acțiunile viitoare corespunzătoare. Convenția este un cadru care trebuie să servească unui număr mai mare de acțiuni în viitor.
Ȋn 1995 în Japonia, Guvernele au încheiat a doua etapă adoptȃnd un acord important, „ Protocolul de la Kyoto”. Prin acest tratat țările industrializate s-au angajat să reducă sau să limiteze emisia gazelor cu efect de seră și să atingă anumite rezultate pentru anul țintă 2012. Protocolul de la Kyoto este „ axat asupra țărilor industrializate pentru că majoritatea sunt responsabili ai emisiilor de gaze cu efect de seră pentru trecut iar în prezent dețin experiența și banii ca să le poată reduce”. Protocolul de la Kyoto a intrat în vigoare pe 16 Februarie 2005, odată cu ratificarea de către Rusia. Ȋn prezent, 150 de guverne dintre care 27 de țări din Uniunea Europeană l-au adoptat. Printre acestea se numară 36 de țări industrializate care și-au fixat ca obiectiv să reducă emisiile de gaze cu efect de seră de la 5 la 8% pȃnă în 2014, comparativ cu emisiile din anul 1990. Statele Unite (responsabile a 20% din emisiile de gaze cu efect de seră) și Australia nu au participat la ratificarea protocolului. Ȋnsă cȃteva mișcări în SUA pentru lupta împotriva emisiilor gazelor cu efect de seră s-au realizat deja. SUA, unul dintre cei mai mari poluatori ai lumii, sunt hotărȃte să acționeze împotriva efectelor fenomenului, angajament asumat de președintele Obama. CIA a înființat o celulă care să se ocupe de problema încălzirii globale și a consecințelor fenomenului asupra securității Statelor Unite urmărind în special impactul încălzirii climatice asupra deșertificării, al creșterii nivelului oceanelor și al migrației populației.
Uniunea Europeană este pe locul întȃi în lupta împotriva schimbărilor climatice. La data negocierii Protocolului de la Kyoto, cele 15 state membre care formau atunci UE și-au asumat un obiectiv ambițios: să reducă emisiile gazelor cu efect de seră cu 8%. S-a hotărȃt după aceea participarea fiecărui stat, ținȃnd cont de situația economică și structura lor industrială. Dacă majoritatea dintre ei trebuia să reducă emisiile lor, cȃteva au putut să le crească pȃnă la o anumită limită (Grecia, Portugalia, etc.).
Ȋn martie 2000, UE a lansat Programul European Asupra Schimbării Climatice (PECC). S-a definitivat cu reprezentanții industriilor și reprezentanții organismelor de protecția mediului 42 de măsuri destinate să ajute statele membre să reducă emisiile lor de gaze cu efect de seră, toate aceste măsuri fiind transpuse ulterior prin lege. Sistemul de schimb a cuantumului de emisii lansat de UE pe 1 ianuarie 2005 e considerat ca o etapă importantă pentru lupta împotriva schimbării climatice. Guvernele din U.E au fixat emisiile anuale de CO2 pentru 12000 de centrale electrice și uzine care consumă multă energie și care sunt responsabile de aproximativ jumătatea din emisiile de CO2 din U.E. Centralele și uzinele care emit mai puțin CO2 decȃt sunt autorizate , pot vinde cuantumul nefolosit celor care au rezultate mai bune. Alte măsuri constau în ameliorarea randamentului vehiculelor și clădirilor (o izolație mai bună reduce costurile de încălzire cu 90%) de a promova energiile regenerabile pentru vȃntul, soarele, mareele, biomasa (deșeuri de lemn, dejecții animale, etc.) și geometria, de a stăpȃni gazele cu efect de seră halogene folosite în instalațiile de climatizare, de a reduce emisiile de gaz metan care provin de la rampe de gunoi, de a organiza campanii de sensibilizare a populației, de a dezvolta și de a folosi tehnologiile inofensive pentru climat.
Agenția europeană pentru mediu estimează că datorită temperaturilor mai ridicate, rezervele de apă din Europa de Sud se vor împuțina. Ȋn același timp agricultura și turismul vor necesita mai multă apă, mai ales în regiunile mai calde și mai uscate. Creșterea temperaturii apei și scăderea cotei rȃurilor vor afecta, la rȃndul lor, calitatea apei. Creșterea nivelului precipitațiilor și inundațiile torențiale vor crește riscul poluării datorită revărsării apei pulverizate și a scurgerilor de siguranță din stațiile de epurare a apelor uzate.
Emisiile de gaze cu efect de seră contribuie la schimbările climei: este de așteptat ca partea sudică a Europei să devină mai caldă și mai uscată, în timp ce nordul și nord-vestul să fie mai temperate și mai umede. Creșterea de temperatură se va resimți pe întregul glob. Statele membre ale Uniunii Europene sunt de acord că pentru a se evita o schimbare severă a climatului trebuie limitată la 2°C creșterea temperaturii globale, peste nivelul de dinainte de industrializare.
Directiva cadru privind apa (DCA) cea mai importantă reglementare cu privire la gestionarea apei în Europa „ obligă statele membre să aplice un preț (o taxă) pentru serviciile prin care se furnizează apa, ca un mijloc eficient pentru conservarea apei. Fără îndoială, taxarea este unul dintre cele mai eficiente metode de a influența modul în care se consumă apa. Cu toate acestea, gestionarea eficientă a apei trebuie să includă și eforturi pentru prevenirea pierderilor de apă și o mai bună informare în legătură cu folosirea eficientă a apei”.
Măsuri naționale conform obiectivelor globale. În 1992, România a semnat Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC), ratificată prin Legea nr. 24/1994, angajându-se să acționeze pentru stabilizarea concentrațiilor gazelor cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să împiedice perturbarea antropică a sistemului climatic. De asemenea, România a semnat Protocolul de la Kyoto în 1999 fiind prima Parte aflată pe Anexa I la UNFCCC care l-a ratificat prin Legea nr. 3/2001. Valoarea angajamentului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră asumat de România pentru perioada 2008-2012 este de 8%, considerând nivelul emisiilor de gaze din anul 1989 drept nivel de referință. Pentru reducerea costurilor acțiunilor de limitare și reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, Protocolul de la Kyoto prevede utilizarea a trei mecanisme flexibile și voluntare de cooperare internaționale: Implementare în comun (JI), Mecanismul de Dezvoltare Curată (CDM) și Comercializarea Internațională a Emisiilor (IET). România s-a implicat în realizarea proiectelor de investiții de tip „ Implementare în Comun”, colaborând cu diferite state în vederea realizării transferului de tehnologie, creșterea eficienței energetice a obiectivelor unde se realizează investițiile și îmbunătățirea calității mediului, acestea având și un important impact social. Astfel, au fost încheiate Memorandumuri de Înțelegere (cu Elveția, Olanda, Norvegia, Danemarca, Australia, Suedia, Franța, Italia, Finalnda, Banca Mondială în cadrul Fondului Prototip al Carbonului), construind bază legală pentru realizarea acestor proiecte. Începând cu anul 2002, România a transmis anual Secretariatului UNFCCC, Inventatorul național al emisiilor de gaze cu efect de seră, raportul realizat confom metodologiei IPCC, utilizând formatul de raportare comun tuturor țărilor (CRF Reporter). Conform obligațiilor asumate la nivelul internațional, ultimul inventar național al României a fost transmis în anul 2009 și conține estimările emisiilor de gaze cu efect de seră pentru perioada 1989 – 2007. Emisiile totale de gaze cu efect de seră (excluzând contribuția sectorului folosintă terenurilor, schimbarea folosinței terenurilor și silvicultură) au scăzut în anul 2007 cu 44, 83% comparativ cu nivelul emisiilor din anul 1989.
Directiva 2003/87/CE privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră a fost implementată începând cu anul 2007 (data aderării la UE), instrument creat pentru a sprijini Statele Membre în vederea promovării reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră într-un mod eficient din punct de vedere economic, pentru îndeplinirea angajamentelor sub Protocolul de la Kyoto”
Următorii păși în abordarea globală a schimbărilor climatice. Viitorul omenirii se conturează destul de sumbru în ceea ce privește dinamica schimbărilor climatice. În acest sens un loc important revine:
Rolul sectorului privat în conturarea soluțiilor. Rolul sectorului privat ca și sursă a soluțiilor pentru combaterea schimbărilor climatice la nivel global este de acum recunoscut universal iar interacțiunea acestuia cu agenda publică este tot mai amplă. Comunitatea de afaceri poate oferi opțiuni noi și inovatoare, poate aplica cunoștințe și tehnologia în sectoare-problemă pe care apoi le poate transforma în oportunități. Esențial în stabilirea acestui rol este numărul tot mai mare al corporațiilor care au înțeles importanța programelor de responsabilitate socială de tip corporatist (CSR), al reducerii riscurilor și dinamicii performantelor asociate cu producția durabilă și folosirea eficientă a energiei. Acțiunile care combat schimbările climatice pot constitui o bază pentru noi creșteri economice, noi locuri de muncă, noi sectoare de producție, noi servicii industriale și noi roluri în sectoare precum agricultura și silvicultura. Multe dintre afacerile de top încep să pășească în problematica schimbărilor climatice tocmai pentru că oamenii de afaceri înțeleg riscurile și recunosc că este nevoie să acționeze pe linia reducerii acestora. Tot ei văd și oportunitățile imense care se nasc din dezvoltarea unor tehnologii prietenoase însă, amenințarea la adresa climei mondiale va fi una permanentă. Aceeași oameni de afaceri doresc, firește să-și consolideze poziția competitivă pe piață și să obțină un avantaj în dezvoltarea tehnologiilor și strategiilor ce vor contrinui la reducerea emisiilor în anii următori. Atât parteneriatele de cercetare cât și cele pentru dezvoltarea unor politici climatice, pot asigura crearea unei baze reale despre ceea ce poate fi atins, dar și modalități și termene de îndeplinire a acestor obiective. La nivel internațional și național, guvernele trebuie să asigure mediului de afaceri anumite direcții de acțiune. Provocarea constă în continuitatea asigurării unor cadre legale și a unor parteneriate care vor permite corporațiilor să-și asume rolul vital în protejarea climei. Acestea trebuie să înțeleagă că schimbările climatice sunt o prioritate, dar și să prevadă direcția și scopul final al politicilor internaționale și naționale în domeniu. Pe baza unor astfel de direcții, mediul de afaceri va investi cu încredere în tehnologiile și strategiile necesare. Peste tot în lume discuțiile despre schimbările climatice se intensifică și se îndreaptă spre noi direcții cu o deschidere tot mai mare. Schimbările climatice au fost incluse pe agendă celor mai importante întâlniri regionale și internaționale , multe dintre acestea solicitând aplicarea rezultatelor Conferinței ONU privind Schimbările Climatice ce a avut loc în Bali, în decembrie 2007. Conferința de la Bali oferă posibilitatea de implicare în cadrul proceselor multilaterale de schimbare climatică sub auspiciile Națiunilor Unite și în conturarea unui plan de abordare globală a schimbărilor climatice. Pentru a facilita schimbul de viziuni și pentru a dinamiza acțiunile politice, Secretarul General ONU va organiza la New Tork în ziua de 24 septembrie, un eveniment informal la nivel înalt legat de Adunarea Generală .
Mecanismele financiare în combaterea schimbărilor climatice. Mecanismele de piață impuse prin Protocolul de la Kyoto sunt menite să reducă costurile atingerii liniei de emisii: mecanismele de dezvoltare nepoluate, implementarea comună și comercializarea emisiilor. Convenția privind schimbările climatice și Protocolul de la Kyoto presupun un ajutor financiar din partea țărilor cu mai multe resurse pentru acele țări mai puțin dotate și implicit mai vulnerabile. Astfel, au fost infintate trei fonduri: „ Fondul Special pentru Schimbările Climatice ce finanțează proiecte pentru adaptare, transfer de tehnologie, diversificare economică și capacitate instituțională”; „ Fondul Țărilor cel mai puțin Dezvoltate ce sprijină un program de asistență destinat acestor țări” și „ Fondul de Adaptare ce va finanța proiectele și programele de adaptare în țările în curs de dezvoltare și va sprijini activitățile de întărire a capacității instituționale”.
Tehnologii nepoluante. Au un rol crucial în combaterea schimbărilor climatice, multe fiind deja aplicabile. Eficientă energetică și tehnologiile nepoluante pot asigura soluții câștigătoare pentru toate părțile implicate, permițând creșterii economice și luptei împotriva schimbărilor climatice să înregistreze același ritm. Pentru a răspunde acestei provocări la nivel global nivelul așteptărilor presupune o cooperare mai bună între țările industrializate și cele în curs de dezvoltare. Politicile-cadru clare și previzibile în cadrul cărora să opereze investitorii private vor permite acestora să abordeze finanțările într-un mod inovatic, sprijinind astel sectorul public în atragerea altor investitori privați. În plus, programul GEF (Global Enviroment Facility) poate avea un rol catalizator în dezvoltarea piețelor de produce asociate schimbărilor climatice.
Reducerea defrișărilor. Joacă un rol deloc de neglijat în reducerea emisiilor de carbon. Convenția Națiunile Unite privind Schimbările Climatice stabilește protejarea pădurilor ca parte a eforturilor de combatere a schimbărilor climatice. În cadrul Protocolului de la Kyoto, emisiile produse de despăduriri în țările dezvoltate sunt considerate parte a angajamentelor luate pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră.
Restanțe și noi provocări. Provocările pentru România sunt numeroase și delicate. Numeroase pentru că privesc o serie de domenii strategice pentru economia națională ce țin de elementele esențiale ale managementului schimbărilor climatice, de la schimbările meteorologice, la sectorul energetic, al îmbunătățirilor funciare și al ameliorării calității solurilor, la intervențiile active în atmosferă, împăduriri și politici locative. Delicate pentru că implică decizii cum ar fi scutirea de datorii, alocarea prioritară a resurselor, coordonare și cooperare interinstituțională și mai ales constituie coerență în implementarea politicilor publice.
În încercarea de resurcitare a sectorului energetic național, guvernul a inițiat deja o reorganizare sectorială, prin înființarea a două companii integrate: Electrica și Energetica. Potrivit unui proiect de ordonanță de urgență inițiat de Guvern în septembrie 2009, Electrica se poate forma prin fuziunea Complexurilor energetice Turceni, Rovinari și Craiova, Societatea Națională a Lignitului Oltenia, Nuclearelectrica, Sucursalele Râmnicu-Vâlcea, Sibiu și Slatina, a Companiilor Hidroelectrica și Hidroserv Râmnicu-Vâlcea. Cea de-a doua Companiei, „ Energetica” se poate înființa prin fuziunea Hidrocentrale Deva și Electrocentrale București, cu restul centralelor din Hidroelectrica. La aceasta se adaugă o parte din Termoelectrica – care se divizează – respectiv Electrocentrale Paroșeni. CNH va intra în noile companii doar cu minele retehnologizate, datoriile și subvențiile urmând să fie preluate de o altă societate.
Componenta „ împăduriri” – pentru sudul Europei. Există o tendință observată deja, de diminuare a precipitanților care formează la rândul lor resursele de apă, cu tendințe de agravare în viitor mai ales în părțile de Sud și Sud-Est ale Europei, odată cu fenomenul de încălzire globală.
Consumul resurselor de apă pentru dezvoltare în industrie, agricultură și pentru consumul din sistemul public nu a ținut cont de latura durabilă astfel preocupările pentru a folosi apa cu eficiență nu au fost importante. S-a folosit pur și simplu mai multă apă, fără a se încerca o eficientizare și fără să se caute acele soluții care să ducă la o folosire durabilă a apei.
Sunt zone în România mai vulnerabile față de fenomenul aridizării și acestea sunt zonele din extremitatea sudică și din Dobrogea. Procesul de aridizare este unul complex, deoarece ține atât de factori climatici naturali, cât și de factori antropici, datorați intervenției omului în sistem. Schimbarea climei, din cauza emisiilor gazelor cu efect de seră, este unul dar există și intervenții umane locale, cele de tipul despăduririlor sau în cazul Luncii Dunării, eliminarea zonelor umede, care apăreau prin fluctuațiile anuale ale debitului Dunării. Prin aceste fluctuații erau anumite zone în Lunca Dunării sau în apropiere care erau din când în când inundate și contribuiau la moderarea fenomenelor extreme în acea zonă. Filozofia acesta a păstrării zonelor umede este una care începe să câștige teren, inclusiv la noi.
Practica intervențională veche, cu rădăcini în demersurile anilor ‘60 și ‘70, în timpul regimului comunist, era să se redea agriculturii cât mai mult teren și atunci se intervenea tocmai în aceste zone umede natural, care se desecau. Or, intervenția a produs mai mult rău de cât bine pentru că a stricat echilibre și a contribuit la intensificarea aridizarii acestei zone; un exemplu de intervenție nefericită, umană, care a accentuat deșertificarea în regiune.
Tehnologia nu este singura soluție. Soluțiile aplicate pentru rezolvarea problemei creșterii temperaturilor și a populației, au fost mai degrabă de ordin tehnologic. Soiuri mai productive, metode mai eficiente de producție, îngrășăminte mai concentrate, surse alternative de energie, etc. Totuși, din ce în ce mai multe voci susțin, la nivel internațional că e nevoie de un alt mod de a gândi. Unul bazat nu pe o geopolitică tradițională – granițe, națiuni, raporturi de forțe – ci pe o privire de ansamblu asupra aspectelor principale. Deoarece o problemă globală necesită soluții globale. O politică internațională de relocare pare utopică azi și totuși, ea s-ar putea dovedi la un moment dat necesară pentru a realiza deplasarea populației grav afectate de schimbările climatice: mutarea a milioane de oameni din regiunile devenite aride și neospitaliere spre cele care, în urma modificării climei, vor deveni din prea reci și neprimitoare acum, potrivite pentru nevoile omenirii. Va fi mai nevoie de o politică internațională în domeniul agriculturii iar cheia supraviețuirii tuturor va putea fi distribuția și exploatarea inteligență a resurselor. S-ar putea dovedi necesară depășirea fazei în care fiecare țară cultivă ce îi trebuie sau ce consideră că poate valorifica mai bine.
În condițiile în care se estimează că apa va fi mult mai puțină decât acum, marile fluvii ale lumii vor deveni mai firave, luncile umede și fertile se vor împuțina, o cultură mare consumatoare de apă cum este orezul, s-ar putea să devină de lux. Agricultorii vor preferă plante mai puțin „ setoase”, precum cartofii sau vor cultiva preponderent soiuri rezistente la secetă ale unora dintre plantele cultivate azi. Într-o lume bine adaptată schimbării generate de încălzirea globală, politicile agrare vor trebui modificate în așa fel încât recolta să satisfacă nevoile alimentare ale tuturor. Pare un scenariu sumbru dat fiind că în prezent o mare parte din tot ceea ce se produce comestibil, în societatea capitalistă multilateral dezvoltată și hiper-consumeristă de tip occidental, ajunge la gunoi în vreme ce în țările lumii a treia, milioane de oameni rabdă de foame, sunt subnutriți și malnutriti, iar unii chiar mor de inaniție. O abordare cooperantă și integrată ar putea reduce semnificativ aceste probleme, deoarece supraviețuirea pe termen lung va include, cu siguranță depășirea acestui egoism la scară națională în favoarea unei gândiri mai lărgi și mai cooperante. Cooperarea este de fapt subiectul sensibil al tuturor dezbaterilor iar experții insistă asupra laturii politice a gestionarii efectelor schimbării climatice: soluțiile tehnologice nu mai sunt de ajuns, e vremea soluțiilor politice globale.
Energia nucleară.
Fizica tradițională consideră că energia nucleară este datorată „defectului de masă“ din formula relativistă Einstein și o extrage cu ajutorul unei metode agresive, fisiunea nucleară care poluează mediul și produce deșeuri radioactive. Fizica pragmatică identifică energia nucleară ca energie cinetică a unui electron lunecător pe suprafața unui proton și investighează condițiile experimentale de extragere a ei prin fuziunea nucleară a doi ioni de deuteriu (din deuteriu gaz sau disocierea ionică a apei grele).
Este subliniat statutul de vector energetic al hidrogenului care poate face legătura dintre metoda tradițională de producere a energiei nucleare prin fisiune nucleară a uraniului 235 și fuziunea neconvențională în sisteme electrodice metal – hidrogen și materiale polimerice de schimb protonic din membranele pilelor de combustibil. Hidrogenul poate fi produs folosind energia nucleară de fisiune atât electrică cât și termică. El poate fi utilizat pentru fuziune declanșată prin intermediul sistemelor de pile de combustibil integrat cu alte metode.
Energia nucleară: mai ieftină, dar riscantă.
Pe măsură ce în lume se construiesc tot mai multe centrale nucleare fără emisii, crește riscul ca acestea să devină o țintă pentru teroriștii în căutare de materiale atomice periculoase sau ca statele respective să lanseze programe de arme nucleare. În condițiile în care centralele nucleare reprezintă o tehnologie mult mai eficientă decât celelalte sisteme de producere a energiei alternative ce apar, este probabil că diminuarea efectelor schimbărilor climatice va însemna o adoptare la scară largă a energiei nucleare. Chiar dacă accidentele la centrele nucleare sunt destul de puține, considerând istoricul acestora, rămâne problema debarasării în siguranță de deșeurile rezultate, (acestea putând fi folosite pentru a produce arme de distrugere în masă) cât și asigurarea securității combustibilului în toate celelalte etape ale exploatării.
Orice analiză a stadiului actual al geopoliticii și dezvoltării economice relevă un sentiment universal de nesiguranță cu privire la aprovizionarea cu energie în viitor și perturbările climatice la nivel global.
Satisfacerea nevoilor noastre energetice în continuă creștere într-un mod responsabil și durabil al pentru mediu, este una dintre cele mai provocatoare enigme sociale și tehnologice cu care se confruntă lumea de astăzi.
Agenția Internațională a Energiei descrie în raportul „World Energy Outlook” creșterea cererii de energie ca fiind „alarmantă” și estimează pentru anul 2030 un consum zilnic de 116 milioane de barili de petrol cu o creștere a cererii dominată de China și India. Scenariul IEA anticipează de asemenea faptul că emisiile de gaze cu efect de seră vor sări de 57% până în 2030.
Documentele de evaluare arată cu claritate și certitudine că „încălzirea sistemului climatic este fără echivoc” principala cauză fiind creșterea concentrațiilor de gaze cu efect de seră antropice.
O strategie de gestionare a riscurilor de atenuare și adaptare este în curs de dezvoltare în cadrul Convenției Națiunilor Unite Privind Schimbările Climatice.
Perturbarea climei la nivel global a deschis calea discuțiilor cu privire la renașterea potențialului nuclear, pentru a reduce dependența de combustibilii fosili.
Energia nucleară. Generalități.
Conform Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, în prezent există 439 de centrale nucleare aflate în funcțiune în 30 de țări, cu o capacitate totală instalată de 371 de gigawați, 5 centrale închise pe termen lung și 34 în construcție în 14 țări care produc aproximativ 15 % din producția totală de energie electrică la nivel mondial.
Într-un raport privind estimările producției de energie electrică nucleară pentru perioada de până la 2030, IAEA (2006) emite două scenarii:
1. proiecția scăzută , care presupune utilizarea tuturor capacităților nucleare curente construite care poate duce la o creștere a capacității nucleare cu 25% până în 2030.
2. proiecția înaltă care ia în considerare proiecte suplimentare „ rezonabile și promițătoare” și estimează o creștere cu 93% din capacitate până în aceeași perioadă.
Nu este surprinzător faptul că există speculații cu privire la o renaștere nucleară. Observatorii raportează intenția Chinei de a crește de cinci ori energia nucleară până în anul 2020 în timp ce India vizează o creștere de opt ori până în același an, 2020.
Producătorii mondiali de energie nucleară se împart în 3 categorii privind dezvoltarea capacităților nucleare de producție :
state care dezvoltă noi capacități de producție cum ar fi : SUA, Canada, Rusia, Argentina, Japonia, Africa De Sud, Marea Britanie,Finlanda și alte țări europene .
țări diferite, precum Algeria,Belarus, Egipt, Indonezia, Iran, Iordania, Libia, Nigeria, Thailanda, Turcia,Vietnam și Yemen care examinează posibilitățile de generare a energie electrice prin capacități nucleare pentru realizarea ambițiilor lor de dezvoltare.
țări, cum ar fi Austria, Australia,Italia, Danemarca și Irlanda care au declarat o interdicție împotriva dezvoltării nucleare iar altele; Germania și Belgia care au anunțat intenția de a elimina treptat producția de energie nucleară.
Cazuistică nucleară.
În căutarea de opțiuni de alimentare cu energie cu emisii reduse de carbon, energia nucleară este reconsiderată ca parte a unui mix diversificat.
Unele companii corporative susțin că energia nucleară este curată, la prețuri accesibile și de încredere. Acestor companii industriale li s-au alăturat unii ecologiști de prestigiu printre care Stewart Brand, autorul lucrării The Whole Earth Catalogue , James Lovelock, și Patrick Moore, membrii fondatori ai Greenpeace care susțin că riscurile nereducerii emisiilor atmosferice de dioxid de carbon sunt mai mari decât cele asociate cu utilizarea energiei nucleare.
Agenția de Cercetare pentru Energia Nucleară a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și International, concluzionează că de-a lungul ciclului de viață nucleară se emit cantități scăzute de dioxid de carbon, între 7g pe kilowatt oră și 22g pe kilowatt oră – o sumă similară cu emisiile de dioxid de carbon produse de energia eoliană și considerabil mai mici decât ale centralele cu combustibili fosili.
Renumitul institut american Massachusetts Institute of Technology (MIT),a publicat un studiu cu privire la viitorul energiei nucleare și a ajuns la concluzia că opțiunea nucleară trebuie păstrată într-o strategie de gestionare a emisiilor de carbon „ precisely because it is an important carbon free source of power” .
La negocierile internaționale privind schimbările climatice timp de mulți ani, subiectul energiei nucleare a fost periferic. Cu toate acestea, în cursul anului 2007, IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change) în a patra sa evaluare a declarat că energia nucleară „ has the potential for an expanded role as a cost effective mitigation option ” și a identificat factori de constrângere.
UNFCCC (The United Nations Framework Convention on Climate Change) a estimat că pentru a atingerea obiectivului de eliminare a centralelor care utilizează combustibili fosili „ investiția în generarea de energie nucleară ar avea nevoie să crească de la 15 miliarde dolari la 40 miliarde dolari, inclusiv o suplimentare de 11 miliarde dolari , investiții în țările în curs de dezvoltare ”.
Comisia Europeană a recunoscut nevoia de a avea o platformă de dezbatere în rândul cercetătorilor din industrie și miniștrii mediului deși este dreptul suveran al fiecărui stat din Uniunea Europeană de a adopta propriile decizii de aprovizionare cu energie.
Cu scopul unei mai bune informări au fost emise mai multe rapoarte în cursul anului 2007 dintre care 3 sunt ilustrative:
Un raport cu privire la energia nucleară al Oxford Research Group , grup independent non-guvernamental din Marea Britanie, sugerează că ar trebui să fie revizuite întrebările privind gestionarea riscurilor de securitate și impactul pe care l-ar putea avea asupra emisiilor de carbon la nivel mondial. (Barnaby & Kemp, 2007).
Charles Ferguson a prezentat o analiză privind riscurile și beneficiile energiei nucleare în Council on Foreign Relations in the US (Consiliul pentru Relații Externe al SUA) prin care examinează valabilitatea, fezabilitatea și contribuția semnificativă la reducerea încălzirii globale și pericolele potențiale asociate cu proliferarea în întreaga lume a sursei de energie nucleară. (Ferguson C, 2007).
În al treilea rând, The Ethical Funds Company of Canada a prezentat un raport intitulat One Is Too Many (Ethical Funds Company for shareholders, 2007) în care se prezintă potențialul de relansare a energiei nucleare ca strategie primară pentru combaterea schimbărilor climatice .
Provocări pentru o renaștere nucleară.
Faptul că ocuparea locurilor de muncă din energia nucleară nu a fost pe deplin realizată generează întrebări fără răspuns și provocări interdependente pentru punerea lor în aplicare.
pentru unii, aceasta este o chestiune de fezabilitate. S-a dezvoltat energia nucleară prea rapid proporțional cu necesitatea?
pentru alții, este o întrebare economică. Comparativ cu alte opțiuni de aprovizionare cu energie, este justificată valoarea investițiilor ? Sunt necesare pentru dezvoltarea în viitor, subvenții masive guvernamentale ?
alții continuă să caute o abordare acceptabilă pentru managementul deșeurilor radioactive cu durată lungă de viață și incertitudinea cu privire la riscurile pentru sănătate și mediu.
Dacă energia nucleară este periculoasă este o întrebare pentru mulți ? Temerile și incertitudinile generate de Cernobîl și Three Mile Island s-au intensificat după 9 septembrie. Amenințarea terorismului și ambițiile nucleare ale unor state au dus la speculații că regimul internațional nu poate fi suficient de robust pentru a contracara inerentele riscuri de proliferare. Legătura dintre extinderea capacității energiei nucleare și a potențialului privind răspândirea armelor nucleare este un motiv de îngrijorare continuă. Autorii studiului MIT reflectă punctele de vedere ale multora atunci când recomandă că energia nucleară nu ar trebui să se extindă, cu excepția cazului în care riscul de proliferare poate fi acceptabil de redus.
Riscurile de securitate apar cu posibilitatea de deturnare sau furt de materiale astfel stocurile de plutoniu depozitate la instalațiile nucleare nu sunt puternic securizate.
Cea mai mare îngrijorare este riscul că un număr tot mai mare de națiuni ar putea dobândi tehnologii sau materiale care le-ar permite să dezvolte o capacitate de arme nucleare. Ciclurile care implică reprocesarea combustibililor folosiți pentru separarea plutoniului utilizabil la armament sau îmbogățirea uraniului sunt exemple specifice.
Numărul țărilor cu acces la fisiune , materiale, fizicieni și ingineri specialiști care ar putea proiecta și fabrica arme nucleare, continuă să crească. Unele dintre aceste țări sunt susceptibile de a fi prezente în regiuni instabile politic cu diferite situații de securitate.
Un scenariu în care organizațiile teroriste ar putea dobândi materiale pentru a crea dispozitive nucleare este coșmarul tuturor!
După evenimentele din 9 septembrie , o preocupare importantă a fost legată de securitatea nucleară existentă și slăbiciunile ce pot fi în beneficiul elementelor teroriste.S-au luat măsuri de securizare a potențialului de direcționare a unor instalații sau materiale în tranzit în scopul de a provoca o deflagrație radioactivă , victime în masă, distrugeri economice semnificative sau pur și simplu confuzie.
International Atomic Energy Agency (IAEA) a fost creată la sfârșitul anilor 1950 pentru a administra garanții pentru promovarea aplicațiilor pașnice ale științei și tehnologiei nucleare. Cheia acestui instrument a fost elaborarea Treaty on Non-Proliferation of Nuclear Weapons, care a intrat în vigoare în 1970 și a fost ratificat de aproape 190 de țări .
Urmare semnării tratatului , statele care nu dețineau arme nucleare trebuiau să renunțe la dezvoltarea sau achiziția de arme nucleare în schimbul „dreptului inalienabil” la energia nucleară în scopuri pașnice. Statele deținătoare de arme nucleare SUA, Rusia, China, Franța și Marea Britanie, continua negocierile pentru dezarmarea nucleară.
Gestionarea deșeurilor nucleare.
Când combustibilul nuclear uzat este îndepărtat din reactor este foarte radioactiv și necesită o ecranare adecvată și o manipulare atentă pentru protejarea oamenilor și mediului.
Deși radioactivitatea scade cu timpul, combustibil nuclear rămâne un potențial pericol pentru sănătate , siguranță și securitate, pericol pentru mii de ani – sau chiar pe termen nelimitat. Lumea are de a face cu o moștenire de zeci de mii de tone deșeuri puternic radioactive.
Industria nucleară se sprijină, în general pe depozitarea geologică la adâncime ca și abordare preferată pentru gestionarea deșeurilor. Fără a aduce o atingere considerabilă cercetării științifice, tehnologice și de inginerie privind posibile abordări pentru depozitare , sarcina de punere în aplicare s-a dovedit o provocare.
Tehnologiile de transmutare sunt obiectul unor cercetări extinse în Franța în timp ce Finlanda a început studii detaliate pentru construirea unor depozite subterane subterane la Olkiluoto într-o zonă stâncoasă în timp ce Suedia poate alege între două locuri posibile pentru eliminarea reziduurilor, depozitul controversat ales în SUA – Yucca Mountain – a fost amânat din motive tehnice și din cauza opoziției locale.
Mai multe țări , Marea Britanie, Franța și Canada au terminat recenziile de opțiuni de gestionare a deșeurilor în timp ce altele nu au decis încă un drum înainte.
Între timp combustibilul uzat , de regulă, este imediat stocat în bazine cu apă și mai târziu după răcire, mutat pentru depozitare intermediară , uscat în butoaie timp de cinci până la zece ani.
Dezvoltările tehnologice viitoare ar putea schimba echilibrul de riscuri. Ciclurile avansate cu combustibil separat de partițiile de plutoniu și alte actinide, pot reduce durata de viată a deșeurilor radioactive și micșora în același timp efectele negative asupra sănătății și vieții prin reducerea căldurii reziduale, crește capacității de stocare a depozitului și scurtarea timpului necesar de izolare a deșeurilor.
Dezbaterea continuă se face pentru a se stabili dacă aceste beneficii potențiale depășesc sau nu, costurile marginale, de siguranță pe termen scurt și riscurile de mediu.
Dimensiunea timpului de gestionare a deșeurilor nucleare este o problemă cheie, de etică. Efectiv, se caută elaborarea unor politici publice care necesită punerea în aplicare pe o perioadă mai mare de timp având în vedere longevitatea pericolului fiind imperios necesar ca obligație față de generațiile viitoare. Gestionarea deșeurilor nucleare necesită o marjă mare de siguranță pentru că eventualele daune pot afecta mai multe generatii și ireversibil.
În timp ce probabilitatea producerii unui eveniment poate fi redusă, consecințele pot fi ridicate.
Securitatea mediului și a sănătății publice.
Generarea de energie nucleară nu se poate realiza fără riscuri pentru sănătatea umană și mediu. Aceasta este tema de bază în orice teorie despre economie iar gestionarea deșeurilor si a problemelor de proliferare a energiei nucleare un răspuns adecvat la schimbările climatice. Orice analiză completă a ciclului de viață indică emisii potențiale rezultate din funcționarea reală a unui reactor nuclear ale sterilului radioactiv, a resturilor de nămol care contaminează apele subterane și mediile din jur .
Reactoarele folosesc cantități uriașe de apă și sunt de surse potențiale de contaminare accidentală generând deșeuri radioactive și alte substanțe toxice.
Expunerea directă este fatală în timp ce expunerea indirectă , prin infiltrare în apele subterane,de exemplu, poate duce la boli sau pune viața în pericol prin efecte locale dar care pot fi și răspândite, cumulativ și între generații.
Se poate argumenta că prin monitorizarea pe termen lung a impactului asupra mediului, procese riguroase de evaluare de mediu și regimuri de reglementare, putem identifica și atenua riscurile pentru mediu.
Instalații nucleare pentru producerea energiei electrice în România
Centrala Nucleară Electrică (CNE) Cernavodă este singura centrală nucleară din România și este amplasată în regiunea Dobrogea, în partea de Sud-Est a țării în apropierea Canalului Dunăre – Marea Neagră .
Centrala este concepută pentru cinci reactoare de tip CANDU 6. Construcția inițială a început în 1982, cu intenția de a completa toate cele cinci unități.
Proprietarul CNE Cernavodă este Societatea Națională Nuclearelectrica SA („SNN”), societate românească cu capital de stat , înființată în 1998. Ambele unități de operare au 706.5 MW capacitate instalată, cu CANDU 6, reactoare ce folosesc uraniu natural drept combustibil și apa grea ca moderator și agent de răcire.
CNE Cernavodă îndeplinește toate standardele internaționale pentru centralele nucleare ce includ : caracteristici seismice și geologice; potențialul uman pentru funcționare ; dispersia în apă și aer; programul de intervenții de urgență; răcirea și alimentarea cu apă în diferite condiții; conectarea la sistemul energetic național; protecția mediului.
Imaginea de mai jos arată starea actuală de dezvoltare a centralei (de la dreapta la stânga), Reactorul 1 (în funcțiune începând cu decembrie 1996), Reactorul 2 (în funcțiune începând cu octombrie 2007) și Reactoarele 3, 4, 5 în conservare. Structurile de bază ale Reactoarelor 3-5 au fost lăsate în diferite stadii de finalizare. Se estimează că execuția lucrărilor de construcții atât pentru partea nucleară dar și convențională a instalațiilor este de aproximativ 52% finalizată la Reactorul 3 și 30% pentru Reactorul 4 fără niciun fel de echipamente instalate.
Justificarea proiectului
Obiectivele pe termen lung pentru sectorul energetic românesc, precum cele iterate în „Strategia energetică a României pentru perioada 2007-2020” și în propunerea actuală de „elemente de strategie pentru 2011-2035”, sunt:
securitatea aprovizionării
competitivitatea pe piețele interne și regionale
dezvoltarea durabilă
protecția mediului și limitarea schimbărilor climatice
atragerea de capital pentru modernizarea și dezvoltarea sectorului energetic
dezvoltarea continuă a unei piețe competitive bazate pe transparență, lichiditate și concurență.
Principalele provocări ale sectorului energetic sunt cererea în creștere, înlocuirea capacităților ineficiente și cu durată de viață expirată, integrarea unei părți tot mai mare de energie electrică produsă din surse regenerabile, securitatea aprovizionării, integrarea în piața regională și europeană.
În acest context, strategia definește în mod clar angajamentul Guvernului român pentru creșterea capacității de generare a energiei nucleare prin punerea în funcțiune a Reactoarelor 3 și 4 ale CNE Cernavodă. Cu furnizarea unei cantități de energie suplimentară de aproximativ 11 TWh, contribuție anuală, mixul de energie electrică generată în România va fi modificat semnificativ cu o prognoză de creștere a energiei nucleare la circa 30% din producția de energie electrică din România până în 2019, comparativ cu aproximativ 20% în prezent.
Acest angajament se bazează pe următorii factori strategici :
fluctuațiile imprevizibile ale prețului petrolului și gazelor au consolidat competitivitatea economică a producției de energie electrică prin intermediul reactoarelor nucleare;
România dispune de instalații industriale pentru toate etapele de fabricare a combustibilului de tip CANDU;
România are tehnologia industrială pentru producerea apei grele;
producția de energie electrică prin intermediul procesului nuclear nu este atât de dependentă de variațiile prețurilor la combustibilii nucleari precum la combustibilii fosili și furnizează un anumit grad de stabilitate a costurilor;
România a dovedit experientă în generarea de energie nucleară și gestionarea deșeurilor nucleare.
Investițiile semnificative din România în domeniul tehnologiei CANDU au creat o gamă largă de expertiză și resurse care pot fi utilizate pentru finalizarea construcțiilor la Reactoarele 3 și 4 de la CNE Cernavodă astfel :
performanța Reactoarelor 1 și 2 indică faptul că personalul de exploatare SNN este calificat și are cunoștințe în operarea reactoarelor CANDU 6 . Instruirea personalului se realizează prin SNN folosind propriul simulator pentru domeniu de aplicare CANDU 6. Programele de formare sunt în deplină conformitate cu cele mai bune practici și standarde internaționale.
Fabrica de Combustibil Nuclear (FCN) Pitești, o filială a SNN, a fost licențiată de AECL și Zircatec Precision Industries (ZPI) din Canada în 1994, pentru fabricarea de combustibil uraniu natural CANDU cu un consum de aproximativ 100 tone / an per unitate fiind folosit uraniul intern ca resursă primară.
Uzina de apă grea de la Drobeta – Turnu Severin poate să producă aproximativ 180 de tone de apă grea pe an, capacitate suficientă pentru un Reactor CANDU 6 pentru o funcționare de 2 ani și jumătate.
Institute românești, cum ar fi Centrul de Inginerie Tehnologică pentru Obiective Nucleare („CITON”), Institutul de Cercetare pentru impactul asupra mediului („ICIM”) și Institutul de Studii și Proiectări Energetice („ISPE”) au dezvoltat o expertiză vastă în proiectarea și evaluarea diferitelor aspecte ale instalațiilor de tip CANDU 6
Prin urmare, programul nuclear românesc poate fi văzut ca o parte viabilă a politicii naționale și a UE de energie pentru dezvoltare durabilă, securitatea aprovizionării cu energie și competitivitate. Acceptarea publică și politică coroborate cu o politică națională coerentă a securității nucleare, în conformitate cu inițiativele UE, reprezintă o garanție puternică pentru un program nuclear de încredere.
Energia nucleară în România este utilizată exclusiv în scopuri pașnice. România este membru fondator al IAEA. Toate activitățile nucleare sunt supuse inspecțiilor efectuate de către Guvernul român și de către organismele internaționale abilitate. Combustibilul nuclear uzat este stocat ca deșeu radioactiv în instalații de depozitare uscate și pentru moment reprocesarea combustibilului uzat nu este luată în considerare.
Obiectivul proiectului este de a finaliza construcțiile și a pune în funcțiune 2 Reactoare nucleare CANDU 6 de cel puțin 720 de MWe fiecare pentru a genera aproximativ 11 TWh de energie electrică pe an. Instalațiile trebuiesc să funcționeze eficient, economic și în deplină securitate în ceea ce privește protecția mediului.
Guvernul român a decis că finalizarea proiectului să fie pusă în aplicare printr-un joint-venture între SNN și investitori privați străini. SNN este companie românească având acționari, Statul Român (90.28%) și SC Fondul Proprietatea SA (9,72%). Compania a fost înființată în anul 1998 ca urmare a restructurării Companiei Naționale de Electricitate (RENEL).
Obiectivele Guvernului român pentru derularea proiectului ca un joint-venture includ:
aducerea de expertiză străină și finanțare în România;
introducerea unui nou jucător pe piața energetică românească în conformitate cu programul de liberalizare al sectorului în curs de implementare de către Guvern;
punerea în aplicare a proiectului mai repede decât ar fi posibil, având în vedere alte angajamente financiare ale SNN și Guvernului;
demonstrarea fezabilității structurilor joint-venture în proiecte de investiții în România.
Proiectul la nivel regional
Punerea în funcțiune a Reactoarelor 3 și 4 de la CNE Cernavodă reprezintă unul dintre cele mai mari și mai importante proiecte din regiunea Europei de Sud-Est, care este din ce în ce mai mult o piață regională unică.
Trebuie menționat faptul că se consideră că estimărilor de creștere a consumului de energie nu vor fi afectate de criza financiară , luând în considerare faptul că un astfel de proiect va avea o durată de viață de circa cincizeci de ani, o perioadă lungă de timp, comparativ cu durata crizei financiare. Mai mult, proiectul trebuie să îndeplinească cerințele de la Kyoto care ia în considerare producția de energie nucleară ca cel mai bun compromis pentru a asigura necesarul de energie , reducând în același timp emisiile de GHG într-o regiune în care combustibilii fosili ( având emisiile de CO2 ridicate) joacă un rol primordial, atât pentru centralele electrice existente dar și în proiectele de dezvoltare ale unor centrale noi.
Având în vedere interconexiunile directe cu țările vecine (a doua linie de 400kV între România-Ungaria a fost pusă în funcțiune în decembrie 2008), noile proiecte pentru interconexiuni prin cablu ( proiectul cablului submarin România-Turcia ) se poate concluziona că proiectul este unul competitiv, atât pentru România cât și la nivel regional.
România, membru cu drepturi depline al Uniunii Europene și operator pe piața liberă a energiei electrice nu trebuie doar să se conformeze directivelor și rezolutiilor comunitare, trebuie și să întreprindă acțiuni, să se organizeze, să creeze și să aplice proceduri și un cadru legislativ și de reglementare armonizate care să conducă la rezultatele prevăzute de aceste directive. În aceste sens, luând în considerare:
cerința de creare a unei piețe unice europene de energie electrică (Directiva 2009/72/CE privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE)
facilitarea creșterii schimburilor transfrontaliere (Regulamentul (CE) 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003).
nivelul de dezvoltare la care a ajuns piața noastră de energie electrică,
România se alătură proiectului de cuplare a piețelor implementat de Cehia, Ungaria și Slovacia, proiect concretizat și ca reglementare națională în „ Regulamentul de organizare și funcționare a pieței pentru ziua următoare de energie electrică cu respectarea mecanismului de cuplare prin preț a piețelor”, aprobat prin Ordinul Președintelui ANRE nr. 82/2014.
Parametrii financiari .
Cheltuielile de capital pentru finalizarea Reactoarelor 3 și 4 sunt după estimarea făcută în 2008, de 4 miliarde de euro. Cheltuielile de capital final vor fi determinate pe baza ofertelor primite de la potențialii contractori în timpul procedurii de EPC.
Obiectivele modelului proiectului propus sunt:
punct unic de responsabilitate pentru un contract de tip EPC-cadru.
obținerea de garanții generale de performanță pentru Reactoare.
risc limitat pentru proprietar prin obținerea asigurărilor cu privire la timpul și bugetul pentru execuția lucrărilor.
alocare conștientă a riscului, părții care o poate gestiona cel mai bine.
stabilirea costurilor și controlul acestora pentru realizarea proiectului.
asigurarea finanțării contractului rezultat.
SNN și ceilalți acționari, sunt investitori de capital în cadrul proiectului iar investițiile lor în EN se vor face prin contribuții în natură (se aplică numai pentru SNN) și prin contribuții în numerar (se aplică pentru SNN și a celorlalți acționari).
Contribuția SNN în cadrul Proiectului este de așteptat să fie alcătuită din activele existente la Reactoarele 3 și 4, inclusiv a terenurilor, lucrari de amenajare , structuri de construcții, echipamente și materiale speciale utilizate în construcții, stocul inițial de apă grea constând din aproximativ 1100 de tone.
Managementul deșeurilor.
Strategia de gestionare a deșeurilor radioactive pusă în aplicare la unitățile CNE Cernavodă 1 și 2 este în conformitate cu cerințele IAEA și bunele practici în Uniunea Europeană. Deșeurile radioactive sunt colectate, prelucrate (unde este cazul) și depozitate în condiții de siguranță prin prevenirea oricăror efecte negative asupra sănătății publice și a mediului.
În România, combustibilul uzat este considerat deșeu radioactiv întrucât nu are prevăzută o utilizare ulterioară.
Probleme de mediu.
Prin lege, proiectul trebuie să obțină o autorizație de mediu. Procedura legală de obținere a acordului de mediu include o evaluare a impactului asupra mediului proces ( „ EIA ” ).
În conformitate cu directivele UE și Convenția de la Aarhus deja transpuse sau ratificate în legislația românească, publicul larg trebuie să fie consultat în cadrul procesului EIA și a procedurii de aprobare a autorităților de mediu. De asemenea, aprobarea procesului EIA include o consultare transfrontaliere, în conformitate cu Convenția de la Espoo ratificată de România.
În prezent, opinia publică din România nu exprimă o poziție negativă de respingere a energiei nucleare .Un proces de comunicare deschis și transparent cu diferitele părți interesate abordează toate noile provocări generate de evenimentele de la Fukushima și a fost dezvoltat atât de SNN și EN, în scopul de a evita creșterea neîncrederii în continuarea proiectelor de interes public cu privire la energia nucleară.
Societatea civilă și energia nucleară.
Chintesența politicii publice a oricărei societăți trebuie să fie, gestionarea responsabilă a energiei nucleare. Provocarea este de a beneficia de tehnologie și reduce riscul în același timp, respectând valorile umane. Cu toate acestea, cercetarea arată că încrederea publicului în guverne și instituții importante se erodează iar așteptările societății de a se implica în luarea deciziilor devin mai intense și mai sofisticate.
Sprijinul public este vital. Pentru a obține o „ licență socială” , factorii de decizie trebuie să înțeleagă termenii și condițiile care fac energia nucleară acceptabilă pentru societate și să respecte elaborarea și aplicarea acestora.
Membrii societăților au dreptul să fie angajați în hotărârile care le afectează în mod fundamental viața . Pur și simplu, chiar și cea mai bună abordare tehnică nu este suficientă.
În timp ce tehnica și specialistii ne ajută să înțelegem natura riscului, gradul de adecvare tehnic de opțiuni, impactul asupra mediului și fezabilitatea economică în cele din urmă societatea în ansamblu va stabili ce riscuri este pregătită să accepte.
Valorile și etica sunt absolut centrale. Deoarece întrebările etice rar au primit răspunsuri clare , încercările anterioare de a le rezolva numai prin argumente tehnice nu au fost satisfăcătoare. Într-o societate democratică, incluziunea și integritatea procesului prin care deciziile sunt luate sunt esențiale pentru succesul și acceptarea unei astfel de proiect socio-științific. Numai un proces care ia în considerare opinii diverse în mod deliberat și transparent va fi considerat demn de încredere pentru protejarea populației .
Schimbările tehnologice și sociale sunt inevitabile. Publicul gravitează spre o abordare precaut instinctivă, deoarece aceasta reprezintă stadiul cunoștințelor noastre actuale dar optimistă în privința viitorului și respectând deciziile luate astăzi pentru viitoarele generații.
SINTEZĂ BIBLIOGRAFICĂ
Pentru realizarea Lucrării de cercetare doctorală cu titlul „ SISTEMUL ELECTROENERGETIC NAȚIONAL ÎN ARIA SIGURANȚEI NAȚIONALE” voi folosi sursele bibliografice enumerate mai jos . Până la finalizarea lucrării se vor adăuga și altele în funcție de modificările legislative apărute dar și de noutățile în domeniul electroenergetic :
[1] Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană ( cunoscut și ca Tratatul de la Maastricht ) și a Tratatului de instituire a Comunității Economice Europene ( Tratatul de la Roma redenumit – Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ), Lisabona, 13 decembrie 2007.
[2] Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene,Bruxelles, 28 mai 2010.
[3] Comisia Europeană, Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii, Bruxelles, 3 martie2010.
[4] Consiliul European, Concluziile Consiliului European din 25-26 martie 2010, Bruxelles, 26 martie.
[5] European Commission, Green Paper „Towards an European Strategy for the security of energy supply”, 29 November 2000.
[6] Guvernul României, Hotărâre privind aprobarea Strategiei energetice a României pentru perioada 2007-2020, în „ Monitorul Oficial al României”,Partea I, nr. 781, 19 noiembrie 2007.
[7] Rădoi F. – Securitatea energetică – concept și realități, în cadrul Forumul regional al energiei – Foren 2008, Neptun, 15 -19 iunie 2008;
[8] * * * Orientări privind securitatea energetică a României, în Studii de strategie și politici, București, 2013;
[9] Lucinescu I.C. ; Orescovici A. – Securitatea energetică – preocupare actuală și de perspectivă a Alianței Nord-Atlantice, Sesiunea de comunicări științifice, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, București, 2008;
[10] Teodorescu C. – Lipsa unei politici energetice comune – risc major de securitate în Europa – Sesiunea de comunicări științifice, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, București, 2008;
[11] Institutul European de Energie din Europa – Despre politica de energie a Uniunii Europene, Proiect PHARE, 2011;
[12] Diaconu F. – Politica energetică a Federației Ruse, lucrare de curs SNSPA, București 2013.
[13] *** Agentia Europeană de Mediu, Publicații, Greenhouse gas emission trends and projections in Europe 2012.
[14] *** Centru de informare ONU pentru Romȃnia, Convenția cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, http:// www. onuinfo.ro/ documente_ fundamentale/instrumente _ internationale/conventie_cadru_schimbari_climatice/
[15] *** Comisia Comunităților Europene, Document de lucru al serviciilor comisiei, Document de însoțire pentru Cartea Albă, Adaptarea la schimbările climatice asupra sănătății oamenilor, a animalelor și a plantelor, Bruxelles, 2009
[16] Directiva 2009/29/CE de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a certificatelor de emisie de gaze cu efect de seră
[17] *** Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Raportul ANPM privind starea mediului în România în anul 2013, site http://apmsv.anpm.ro
[18] Raportul IPCC, Impacturile schimbărilor climatice, adaptare și vulnerabilitate, aprilie 2014,
[19] Acatrinei Ghe. – Poluarea și Protecția Mediului Ambiant, Editura Universitatea Al.I.Cuza, Iași, 2011
[20] Antonescu N. – Valorificarea energetică a deșeurilor, București, Editura Tehnic, 2014
[21] Bold O. ; V Mărăcineanu – Managementul deșeurilor solide urbane, București Editura Tehnica, 2013
[22] Păunescu I.; Atudorel A.- Gestionarea deșeurilor urbane, Editura Matrix Rom, București, 2014
[23] Kirkeby, J. T., Birgisdottir, H., Bhander, G. S., Hauschild, M., Christensen, T. H., 2013, Recycling revisited – life cycle comparisons of global warming impact and total energy use of waste management strategies, Resources, Conservation and Recycling 44, 2013
[24] Wehry A.; Orlescu M.- Reciclarea și depozitarea ecologică a deșeurilor, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2013
[25] *** Ghid de bune practici ȋn colectarea selectivǎ a deșeurilor de ambalaje, Editură Tribuna Sibiu, 2011
[26] http://gandesteverde.wordpress.com/2013/08/26/utilizarea-durabila-a-resurselor-energetice – principii-practici/
[27] http://www.romaniapozitiva.ro/economie/lansarea-raportului-decercetare% E2 % 80 % Reciclarea -deseurilor-o-piata-emergenta%E2%80%9D/
[28] Strategia de securitate a Uniunii Europene
[29] Chauprade A. ; Thual F.- Dictionar de geopolitica: state, concepte, autori. Bucuresti : Corint, 2013
[30] Provocări la adresa securității și strategiei la începutul secolului XXI, secțiunea Istorie, geopolitică și geostrategie, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2005.
[31] Stoica I.- Geopolitica schimbărilor climatice. Implicații asupra Stabilității și securității internaționale, în Infosfera. Revista de studii de securitate și informații pentru apărare, Anul IV, nr. 2, 2013
[32] Fishelson, J. (2012). The Geopolitics of oil pipelines in Central Asia, The School of Russian Studies. SRAS
[33] Triantahyllou, D. (2012). „The Black Sea Region and its Growing Influence International Center for Black Sea Studies” în Quarterly Political and Economic Review, Issue.
[34] Nadia, A.- „ Regional Cooperation in the Black Sea Area in the Context of EU – Russia Relations” în ICBSS Xenophon Paper, no. 5. Athens 2012.
[35] Geoană, M. (2009) „Why we mustn’t look at Eastern Europe as a single bloc.” în Europe’s World, Spring
[36] General Secretariat of the Council of the EU. Report on the Implementation of the European Security Strategy – Providing Security in a Changing World. Brussels, 11 December 2013.
[37] www.wall-street.ro/articol/International/46390/Infrangerea-Georgiei-o-lovitura-pentru -securitatea-energetica-a-Europei.html
[38] http:// www.ghidelectric.ro/stire – 469 – Securitatea – energetica – pe – primul – loc – intre –prioritatile – Uniunii – Europene.html
[39] http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/858607/Exista-viata-in-Nabucco/12
[40] http://www.timesonline.co.uk/tol/comment/columnists/guest_contributors/article4488503. ece # en.wikipedia.org/wiki/Nabucco_pipeline
[41] www. latribune .fr / opinions / 20090406 trib 000364162 / leurope- prend- elle- sa-securite-energetique -au-serieux-.html
[42] http://www.theinvestor.ro/extern/ – global – trends – securitatea – energetica – europeana –problema – politica – sau – economica/
[43] * * * Orientări privind securitatea energetică a României, în Studii de strategie și politici, București, 2012;
SINTEZĂ BIBLIOGRAFICĂ
Pentru realizarea Lucrării de cercetare doctorală cu titlul „ SISTEMUL ELECTROENERGETIC NAȚIONAL ÎN ARIA SIGURANȚEI NAȚIONALE” voi folosi sursele bibliografice enumerate mai jos . Până la finalizarea lucrării se vor adăuga și altele în funcție de modificările legislative apărute dar și de noutățile în domeniul electroenergetic :
[1] Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană ( cunoscut și ca Tratatul de la Maastricht ) și a Tratatului de instituire a Comunității Economice Europene ( Tratatul de la Roma redenumit – Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ), Lisabona, 13 decembrie 2007.
[2] Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene,Bruxelles, 28 mai 2010.
[3] Comisia Europeană, Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii, Bruxelles, 3 martie2010.
[4] Consiliul European, Concluziile Consiliului European din 25-26 martie 2010, Bruxelles, 26 martie.
[5] European Commission, Green Paper „Towards an European Strategy for the security of energy supply”, 29 November 2000.
[6] Guvernul României, Hotărâre privind aprobarea Strategiei energetice a României pentru perioada 2007-2020, în „ Monitorul Oficial al României”,Partea I, nr. 781, 19 noiembrie 2007.
[7] Rădoi F. – Securitatea energetică – concept și realități, în cadrul Forumul regional al energiei – Foren 2008, Neptun, 15 -19 iunie 2008;
[8] * * * Orientări privind securitatea energetică a României, în Studii de strategie și politici, București, 2013;
[9] Lucinescu I.C. ; Orescovici A. – Securitatea energetică – preocupare actuală și de perspectivă a Alianței Nord-Atlantice, Sesiunea de comunicări științifice, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, București, 2008;
[10] Teodorescu C. – Lipsa unei politici energetice comune – risc major de securitate în Europa – Sesiunea de comunicări științifice, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, București, 2008;
[11] Institutul European de Energie din Europa – Despre politica de energie a Uniunii Europene, Proiect PHARE, 2011;
[12] Diaconu F. – Politica energetică a Federației Ruse, lucrare de curs SNSPA, București 2013.
[13] *** Agentia Europeană de Mediu, Publicații, Greenhouse gas emission trends and projections in Europe 2012.
[14] *** Centru de informare ONU pentru Romȃnia, Convenția cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, http:// www. onuinfo.ro/ documente_ fundamentale/instrumente _ internationale/conventie_cadru_schimbari_climatice/
[15] *** Comisia Comunităților Europene, Document de lucru al serviciilor comisiei, Document de însoțire pentru Cartea Albă, Adaptarea la schimbările climatice asupra sănătății oamenilor, a animalelor și a plantelor, Bruxelles, 2009
[16] Directiva 2009/29/CE de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a certificatelor de emisie de gaze cu efect de seră
[17] *** Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Raportul ANPM privind starea mediului în România în anul 2013, site http://apmsv.anpm.ro
[18] Raportul IPCC, Impacturile schimbărilor climatice, adaptare și vulnerabilitate, aprilie 2014,
[19] Acatrinei Ghe. – Poluarea și Protecția Mediului Ambiant, Editura Universitatea Al.I.Cuza, Iași, 2011
[20] Antonescu N. – Valorificarea energetică a deșeurilor, București, Editura Tehnic, 2014
[21] Bold O. ; V Mărăcineanu – Managementul deșeurilor solide urbane, București Editura Tehnica, 2013
[22] Păunescu I.; Atudorel A.- Gestionarea deșeurilor urbane, Editura Matrix Rom, București, 2014
[23] Kirkeby, J. T., Birgisdottir, H., Bhander, G. S., Hauschild, M., Christensen, T. H., 2013, Recycling revisited – life cycle comparisons of global warming impact and total energy use of waste management strategies, Resources, Conservation and Recycling 44, 2013
[24] Wehry A.; Orlescu M.- Reciclarea și depozitarea ecologică a deșeurilor, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2013
[25] *** Ghid de bune practici ȋn colectarea selectivǎ a deșeurilor de ambalaje, Editură Tribuna Sibiu, 2011
[26] http://gandesteverde.wordpress.com/2013/08/26/utilizarea-durabila-a-resurselor-energetice – principii-practici/
[27] http://www.romaniapozitiva.ro/economie/lansarea-raportului-decercetare% E2 % 80 % Reciclarea -deseurilor-o-piata-emergenta%E2%80%9D/
[28] Strategia de securitate a Uniunii Europene
[29] Chauprade A. ; Thual F.- Dictionar de geopolitica: state, concepte, autori. Bucuresti : Corint, 2013
[30] Provocări la adresa securității și strategiei la începutul secolului XXI, secțiunea Istorie, geopolitică și geostrategie, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2005.
[31] Stoica I.- Geopolitica schimbărilor climatice. Implicații asupra Stabilității și securității internaționale, în Infosfera. Revista de studii de securitate și informații pentru apărare, Anul IV, nr. 2, 2013
[32] Fishelson, J. (2012). The Geopolitics of oil pipelines in Central Asia, The School of Russian Studies. SRAS
[33] Triantahyllou, D. (2012). „The Black Sea Region and its Growing Influence International Center for Black Sea Studies” în Quarterly Political and Economic Review, Issue.
[34] Nadia, A.- „ Regional Cooperation in the Black Sea Area in the Context of EU – Russia Relations” în ICBSS Xenophon Paper, no. 5. Athens 2012.
[35] Geoană, M. (2009) „Why we mustn’t look at Eastern Europe as a single bloc.” în Europe’s World, Spring
[36] General Secretariat of the Council of the EU. Report on the Implementation of the European Security Strategy – Providing Security in a Changing World. Brussels, 11 December 2013.
[37] www.wall-street.ro/articol/International/46390/Infrangerea-Georgiei-o-lovitura-pentru -securitatea-energetica-a-Europei.html
[38] http:// www.ghidelectric.ro/stire – 469 – Securitatea – energetica – pe – primul – loc – intre –prioritatile – Uniunii – Europene.html
[39] http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/858607/Exista-viata-in-Nabucco/12
[40] http://www.timesonline.co.uk/tol/comment/columnists/guest_contributors/article4488503. ece # en.wikipedia.org/wiki/Nabucco_pipeline
[41] www. latribune .fr / opinions / 20090406 trib 000364162 / leurope- prend- elle- sa-securite-energetique -au-serieux-.html
[42] http://www.theinvestor.ro/extern/ – global – trends – securitatea – energetica – europeana –problema – politica – sau – economica/
[43] * * * Orientări privind securitatea energetică a României, în Studii de strategie și politici, București, 2012;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Sistemul Electroenergetic National In Aria Securitatii Nationale (ID: 123928)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.