Botanica Morfologia Plantelor

II.STUDIU DOCUMENTAR

Capitolul 1.FRUNZA (FOLIUM) – organ vegetativ

1.1.Organizareastructurală a frunzei

Frunzaesteorganulvegetativmonosimetric, cu structurădorsi-ventrală, cu creșterelimitată, durată de viațăscurtă, cu rolînfotosinteză, transpirațieșirespirație. Din punct de vedere ontogenetic, frunza se formează din primordiileproduse de zonameristematicăperifericăaapexuluitulpinal. Primordiulprezintădouăsegmente:superior și inferior. Mai întâiîșiîncepeactivitateasegmentul inferior, din care iaunaștereteacașistipelele, după care se dezvoltășisegmentul superior din care se formeazăpețiolulșilimbul.

Frunzele se împartîndouăcategorii: simple șicompuse.

Morfologiauneifrunze simple:

O frunzăsimplă, completă, esteformată din: limb,pețiolșiteacă (fig. 1.1)

Fig.1.1. [NUME_REDACTAT] lamina estepartealățită, ceamaiimportantă a frunzei care estestrăbătut de nervuri.Pețiolul (codița) este un cordon cilindric, plan, convex sauconcav, care susținelimbulșiîlexpuneîntr-o pozițiefavorabilăfață de lumină.

Teacaesteparteabazală a pețiolului, cu ajutorulcăreiafrunza se prinde de nodultulpinal. La graminee (grâu), teacaeste mare, cilindrică, despicată longitudinal, înconjoarăinternodultulpinal. Existăplante care au frunze incomplete. Astfel, la graminee, frunzaesteformatănumai din teacăși limb, la altelenumai din limb, înacestesituațiifrunza se numeștesesilă.

Cândesteformatănumai din limb, frunza se prinde de tulpinăprinbazaacesteiași se numeșteamplexicaulă, cum ar fi la sugel – Lamiumamplexicaulesaupoateînconjuracomplettulpinași se numeșteperfoliată, ca la punguliță –Thlaspiperfoliatum.Limbulfrunzeiestestrăbătut de nervuri. Acesteareprezintătotalitateafasciculelorconducătoare, care pătrund din tulpină.Modulîn care acestea se dispunîn limb, formeazănervațiuneafrunzei.Forma limbului  definește forma frunzeișiea se raportează la diferiteformegeometrice, obiecteșiorgane.

Culoarealimbului esteîn general verde de diverse nuanțe, darpoate fi: concolor,colorat uniform peambelefețe;discolor , verdeînchispeparteasuperioarăși verdedeschis peceainferioară;variegat, cu benzigalben-verzuisaumaculat, cu petemai deschise.Limbulfrunzeipoate fi: pubescent (cu periscurți), glabru(fărăperi), glauc(acoperitdeceară),hirsut (cu peri lungi, drepți, rigizi),lanat  (cu perimătăsoși).

Bazalimbului se prezintă sub diverse forme, cum ar fi: cordată, înformă deinimă, la liliac; hastată, înformă de cazma, ca la volbură -Convolvulus arvensis; sagitată,cu doilobiascuțiți, la săgeataapei –Sagittariasagittifolia; reniformă, înformă de rinichi,la calceacalului; cuneată, înformă de pană; asimetrică, la ulm; auriculată, cu doilobimicirotunzi, la stejar –Quercusrobu;

Vârfullimbuluieste de asemeneavariabil (fig. 1.2.). Acestapoate fi: ascuțit, cum ar fila salcie –Salix alba; acuminat, cu vârfulbruscîngustatșifiliform, ca la fasole – Phaseolus vulgaris; rotund, ca la scumpie –Cotynuscoggygria; trunchiat, retezat, ca lacoroniște-Coronillavaria; emarginat, cu un sinus apical, la brad Abies alba; mucronat, cuo prelungiresubțireînvârf, cum ar fi la foliolele de măzăriche –Viciasativa etc.

Fig.1.2. Vârfullimbului

1.2. Anatomiafrunzeiși adaptările țesutului asimilator

La angiosperme, structuralimbuluiprezintă o mare variabilitateșicelmaiînalt grad de diferențiereșispecializare a celulelor. Însecțiunetransversalăprin limb se observăstructuraacestuia, formată din douăepiderme: superioară (adaxială) șiinferioară(abaxială), între care se aflăparenchimulasimilatorsaumezofilulfrunzei.

Epidermase formează din protodermă, prindiviziunianticlinale, fiindformatădintr-un singurrând de celule, cuperețiiexteriori, cutinizați, cerificațisaumineralizați.Înepidermă, din activitateameristemoidelor se formeazăstomatele, cu rolînschimbul de gaze.Stomatelesuntformate din douăcelulestomaticereniformesauhalteriforme (la graminee), însoțite de 2 saumaimulteceluleanexe.Numărul de stomatediferă de la o specie la alta, între 100-300/mm2.

Stomatele pot fi prezenteînambeleepidermeșifrunza se numeșteamfistomatică,cum ar fi la graminee, fie numaiînepidermainferioarăși se numește hipostomatică,cum ar fi la măr –Malus domesticasaunumaiînepidermasuperioarășifrunza se numeșteepistomatică,exemplu la plantele de baltă.

[NUME_REDACTAT], înepidermasuperioarăsuntprezentecelulebuliforme (celule cu apă),care întimp de secetăîșipierdapa, caurmarefrunza se răsuceștespre interior,micșorându-șiastfelsuprafața de transpirație (fig.1. 3.).La gimnosperme (conifere), epidermaprezintă adaptăripentrureducereatranspirației,cum ar fi o cutinizareputernicășiadâncireastomatelorînhipodermăsauchiarînmezofil. Înepidermăsuntprezențiperiprotectorisausecretori, care pot fi: unicelularisau pluricelulari, simplisauramificați, moisaurigizi.

Fig.1.3. Anatomiafrunzei de porumb

 Mezofilulfrunzeisauparenchimulasimilator, are culoareverde, datorităconținutuluiîncloroplaste.Mezofilulpoate fi:omogen, bifacial șiecvifacial (fig.1.4.).

Mezofilulomogen  seîntâlnește la gramineeșiferigi, fiindalcătuit din celuleovoidale,alungite, elipsoidale, cu spațiiintercelulare, care conțin cloroplaste, cu rolîn fotosinteză.

 Mezofilul bifacial estecaracteristicdicotiledonatelorșiestediferențiatînparenchim palisadicșiparenchimlacunos.Subepidermasuperioară se aflăparenchimulpalisadic, format din 1-3 rânduridecelulealungite, dispuse perpendicular peepidermă, cu puținespațiiintercelulareși cu un conținutridicatîncloroplaste, fațasuperioară a frunzeifiindmaiintenscoloratăînverde.Întreparenchimulpalisadicșiepidermainferioară se află parenchimul lacunos,format din 4-5 rânduri de celuleovoidale, alungite, elipsoidale, cu spațiiintercelulareși cu un conținutmairedusîn cloroplaste, fațainferioară a limbului avândculoaremaideschisă.

Mezofilul ecvifacial  seîntâlnește la frunzelecare au ambelefețeegalcolorate,deoarece au parenchimpalisadic sub ambeleepiderme, ambelefețefiindegalluminate.Întreceledouăparenchimuripalisadice se aflăunparenchimasimilator format din celuleizodiametrice, cum ar fi la garoafă – Dianthus caryophyllus.

Fig.1.4. Tipuri de mezofil

La gimnosperme se întâlnesctoatetipurile de mezofil, la unelespeciimezofilulavândceluleseptate (fig. 1.5.).Țesutulconducătorestereprezentat de fascicule conducătoare de tip colateral închise,cu lemnulorientatspreepidermasuperioarăși liberulspreepidermainferioară. Fasciculelemaigroasesuntînsoțite de țesutmecanic, colenchim la dicotiledonateșisclerenchim la monocotiledonate, de aceeafrunza se rupemaigreu la nervure.

Fig.1.5. Anatomiafrunzei la gimnosperme (Pinusnigra)

[NUME_REDACTAT] structurapețiolului se identifică: epiderma, colenchim, parenchimasimilatorșifasciculeleconducătoare. La unelespeciifasciculelesunt separate de parenchimprintr-o endodermă.

Bibliografie

1.Catteson A.M., 1980. Les tissusvegeteaux.Ultrastructure biogenesé.Ed.Gauthier, Villar, Paris

2.Esau, K., 1965. Plant anatomy, [NUME_REDACTAT], Inc., [NUME_REDACTAT] – London – Sidney

 3.Fahn A., 1990. Plant anatomy, Rd.[NUME_REDACTAT], Oxford, [NUME_REDACTAT], Seul,Tokio

 4.Grințescu I., 1965, Botanică

5.UngureanLivia. 1996, Morfologiaplantelor. AMC-U.S.A.M.V București