Satisfactia Beneficiarilor din Centrul de Ingrijire Si Asistenta Cluj Napoca In Legatura cu Serviciile Sociale Oferite

CUPRINS:

Rezumat

Motivație

Elemente introductive

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

PARTEA PRACTICĂ A LUCRĂRII

FAZA DE EVALUARE INIȚIALĂ

FAZA DE INTERVENȚIE SOCIALĂ

FAZA DE EVALUARE FINALĂ

CONCLUZII FINALE ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

REZUMAT

Tema acestei lucrări este „Satisfacția beneficiarilor din Centrul de Îngrijire și Asistență Cluj-Napoca, în legătură cu serviciile sociale oferite.” În această lucrare doresc să surptind impactul pe care îl au serviciile sociale oferite de Centrul de Îngrijire și Asistență Socială Cluj-Napoca asupra beneficiarilor care aparțin de această instituție. Scopul demersului de cercetare, după aplicarea unor ghiduri de interviu asupra mai multor beneficiari, a fost să aflu dacă serviciile sociale furnizate de centru corespund și dacă acoperă toate nevoile și așteptările persoanelor instituționalizate.

O dată cu venirea la centru anumite persoane suferă diferite transformări psihologice care au un impact negativ asupra lor, printre motive se numără bătrânețea, starea de sănătate și de boală, dorința familiei de a-i interna, singurătatea. Toate aceste probleme care îi frământă pe vârstnici pot să afecteze în mare măsură relația pe care o au aceștia cu personalul centrului de asemenea generează și probleme de adaptare la condițiile mediului instituțional.

Lucrearea prezentată de mine este structurată pe două părți: fundamentarea teoretică a lucrării și partea practică a acesteia.

Prima parte a lucrării, prezintă informații din literatura de specialitate despre îmbătrânirea demografică a populației, despre sistemul de protecție socială a vârstnicului, componentele acestuia.

În ceea ce privește partea practică a lucrării, aceasta este structurată pe două componente: demersul de cercetare și intervenția propriu zisă. În demersul de cercetare am realizat investigarea nevoilor vârstnicilor, iar în intervenția propriu zisă s-au implementat activități care să ajute vârstnicul să se privească ca fiind o persoană utilă societății, și să înțeleagă faptul că deși bătrânețea aduce cu ea diferite probleme în starea de sănătate, în relația cu comunitatea dar și cu familia, un centru de ingrijire cum este acesta poate să le ofere un plus de confort și de bine în viața de zi cu zi, iar serviciile sociale oferite îi ajută să treacă mai ușor peste anumite inconvieniențe.

Am ales să folosesc doar metode calitative de cercetare, considerând că subiectele abordate pot să fie delicate pentru beneficiari, fiind vorba despre familie, despre viața anterioară instituționalizării, aceste subiecte fiind cu o încărcătură emoțională mai mare decât celelalte. În urma aplicării acestei metode am obținut un set de informații relevante cu privire la motivul instituționalizării, serviciile de care persoana beneficiază, participarea la activitățile desfășurate, dar și de aspectul relaționării și al comunicării.

Demersul de intervenție a constat în jocuri și activități de socializare, terapie ocupațională și realizarea unui grup pentru stimularea funcțiilor cognitive. La finalul intervenției am constatat o îmbunătățire a imaginii de sine, un confort psihic, o comunicare mai bună intre personal și aceștia dar și un nivel de adaptare imbunătățit la condițiile din centru și o toleranță mai mare la activitățile propuse de asistenta socială.

MOTIVAȚIE

Am ales această temă deoarece prezint un interes crescut față de persoanele vârstnice și problemele cu care se confruntă și știu că bătrânețea este asociată cu experiența de viață dar și cu înțelepciunea. Am mai ales această temă și pentru faptul că persoanele vârstnice majoritatea rămân singure, fără ajutor și mai presus de toate se simt inutile deși nu este așa.

Încerc pe această cale să demonstrez persoanelor vârstnice că statutul lor este unul important în societatea contemporană.

M-a impresionat faptul că acest centru de ingrijire le oferă persoanelor vârstnice dreptul să-și trăiască ultimii ani de viață cu demnitate și face tot posibilul ca cei veniți aici să ducă un trai de viață decent pe care familiile nu au putut să li-l ofere sau nu au dorit acest lucru. Din acest motiv mi-ar place să pot lucra într-un asemenea centru ca asistentă socială.

INTRODUCERE

Faptul că societatea contemporană se axează tot mai mult pe tineri și pe problemele specific care reprezintă această vârstă, poate aduce un minus pentru cei care reprezintă vârsta a treia. În special noi, tinerii tindem să credem că vârstnici sunt o categorie de persoane mai puțin importante care nu fac decât să tragă dezvoltarea comunității înapoi. În opinia mea această percepție este falsă, deoarece persoanele vârstnice sunt cele care au pus baza dezvoltării comunităților și au construit un mediu mai bun pentru noi cei tineri care venim din urmă fără experiența necesară pentru a ne crea viitorul la care dorim.

Ceea ce trebuie să înțelegem cu toții este faptul că a fi bătrân nu trebuie să însemne neapărat boală, singurătate, marginalizare, neputință și că noi, generația tânără putem schimba acest lucru oferind un plus de atenție celor care ne-au crescut și ne-au oferit educația de care aveam atâta nevoie la momentul potrivit. Este necesar să ne schimbăm mentalitatea față de această categorie de persoane și mai ales să contribuim la bunăstarea acestora.

Fiecare vârstnic îți dorește să îmbătrânească frumos în mijlocul familiei sale, alături de persoanle dragi, pentru care au făcut anumite sacrificii să ducă o viață mai bună. Vârstnicul așteaptă ca familia să-I îngrijească și să le ofere afecțiunea de care au nevoie, însă de multe ori acest lucru nu se întâmplă.

Uneori, internarea vârstnicului într-un centru de îngrijire și asistență reprezintă pentru aceștia o șansă mai bună de trai. Fie că este vorba de starea de sănătate care este monitorizată zi de zi, fie că este vorba de ocuparea timpului liber sau de relaționarea cu alte persoane, serviciile sociale vin să acopere în totalitate nevoile persoanei învârstă. Începând cu nevoile primare ale persoanei vârstnice privind adăpostul, alimentația, îmbracămintea, igiena personală și asistența medicală toate trebuințele sunt satisfăcute în mod corespunzător.

Datorită faptului că serviciile sociale oferite sunt atât de compexe, oferă beneficiarilor sentimental de securitate de care au atâta nevoie. Despre sistemul de protecție socială a vârstnicului, se pot spune mult mai multe, dar ceea ce am remarcat în această instituție este că sistemul de protecție socială lucrează foarte mult pe prevenirea unor probleme pe care le poate întâmpina vârstnicul și mai apoi pe neutralizarea acestora.

Capitolul 1

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

1.1 Îmbătrânirea demografică a populației

Îmbătrânirea demografică a intrat în atenția specialiștilor cu precădere după anii 1950 datorită modificării structurii populațiilor în raport cu vârsta. ( S. Bodogai, 2009)

Operaționalizând conceptul de îmbătrânire demografică, profesorul T. Rotariu spune că aceasta reprezintă ponderea persoanelor de vârsta a treia care crește sensibil în detrimentul grupei tinere (0-14 ani). Spre deosebire de aceste două grupe enunțate mai sus, populația adultă (15-59 ani) nu cunoaște modificări sensibile din punctul de vedere al ponderii sale în totalul populației. (T. Rotariu, 2009)

Literatura de specialitate amintește faptul că, creșterea ponderii și numărul vârstnicilor reprezintă probleme legate de ordinul social, la care se pot găsii soluții sociale, susținând că nu țin în totaliate de problemele de ordin demografic.

Privind în ansamblu, încă un aspect foarte important care are o strânsă legătură cu îmbătrânirea demografică este reprezentat de cunoașterea componenței populației. Acest aspect este important de luat în calcul deoarece înregistrează un set de caracteristici despre condițiile și modul de trai, consumul economic, mentalitatea indivizilor. Având informații despre această compoziție a populației, se poate intervenii în sistemul securității sociale pentru adulți dar și pentru persoanele învârstă, aducându-se anumite îmbunătățiri în funcționalitatea acestuia (C. Mureșan, 1999).

O proiecție a îmbătrânirii populației pe viitor nu se poate realiza cu exactitate, deoarece sunt multe evenimente care pot să schimbe sensul lucrurilor.

Autoarea Simona Bodogai spune că anumite evenimente precum războiul, boala, foametea, schimbările economice, utilizarea unor modalități de control al nașterilor la care se adaugă lipsa sau inexacitatea datelor, duc la modificarea datelor privind proiecțile demografice . ( S. Bodogai, 2009)

Considerația că îmbătrânirea populației este un fenomen mondial vine de la faptul că și în regiunile în care natalitatea se află pe un prag superior ratei de reproducere, se estimează că în timp proporția populației de vârsta a treia va crește considerabil. Aceste date sunt dezvăluite de O.N.U ( S. Bodogai, 2009, apud Bălașa, 2005, pag 274:275)

M. Țarcă (2008) ne prezintă trei subsisteme cu referire la viața socială și cea economică a sistemului populației:

Subsistemul populației tinere care are intervalul de vârstă între 0-14 ani sau 0-19 ani. Acesta susține că persoanele cuprinse în acest interval de vârstă reprezintă categoria inactivă, dar pregătindu-se pentru a participa în viitor la activitatea socială.

Subsistemul populației adulte cu intervalul de vârstă 16-60 de ani sau 20-65 de ani. Aceasta este categoria cu potențial maxim, fizic dar și intelectual și sunt cei care de regulă participă la producție socială de bunuri, servicii.

Subsistemul populației vârstnice de 60 sau 65 de anu și peste, acești membrii sunt cei care au depășit vârsta maximă de participare la viața socială, ei sunt cei care au ajutat la procesul de reproducere al acesteia, acum aceștia reprezintă categoria inactivă din punct de vedere social.

Potrivit unor cercetări O.N.U (2007) populația lumii „va crește cu 2.5 miliarde în următorii ani, trecând de la 6,7 miliarde în prezent la 9,2 miliarde în 2050. ” ( R. Mureșan, 2012)

În continuare o să prezint următorul tabel care ne va oferii informații cu privire la procentajul distribuției pe grupe de vârstă în lume, grupuri de dezvoltare și arii importante, 2005.

Tabelul 1

(R.Mureșan, 2012, pag. 27, apud UN, 2007, pag.7)

Conform acestui tabel, constatăm că Europa reprezintă cel mai înalt grad de îmbătrânire demografică.

Mai avem furnizate informații care susțin faptul că țările Uniunii Europene urmează să ia o serie măsuri cu privire la mărirea vârstei de pensionare, la creșterea ratei de ocupare a populației feminine și a celei masculine de vârstă adultă superioară. ( Rotariu, 2006)

Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, populația stabilă a României la 1 mai 2013 era estimată la 18.631.701, în scădere cu 24.876* față de 1 aprilei 2013.

*24.876 reprezintă sporul demogarfic total ( sporul natural + soldul migrației externe).

Anul 2013 este al 21-lea an consecutiv de declin demografic sever. Populația României din 2013 este identică cu cea din 1962.

Pentru 1 martie 2014 populația României este estimată la 19.574.197

Tabelul următor v-a reprezenta Populația României pe grupe de vârstă (2009)

Tabel 2

Durata medie a vieții în anii 2001-2003, 2002-2004, 2003-2005, 2004-2006, 2005-2007, 2006-2008, 2007-2009, 2008-2010, pe sexe în județul Cluj.

Tabel 3

1.2 Asistența socială a persoanelor vârstnice

Potrivit opiniei lui V. Caradec, perosana vârstnică este caracterizată după două criterii și anume: biologic și cronologic. Dacă urmărim cel de-al doilea criteriu, o persoană este declarată ca fiind vârstnică, doar după ce iese la pensie pentru munca realizată de-a lungul vieții dar și după depășirea limitei de vârstă.

În 1985, Adunarea Generală O.N.U a realizat următoarea clasificare a persoanelor în funcție de vârsta pe care o au:

Adulți între 45 și 59 de ani

Persoane vârstnice între 60 și 64 de ani

Persoane bătrâne între 65-90 de ani

Persoane foarte bătrâne peste 90 de ani ( N. Roș )

Cu toții știm că vârstnicii reprezintă o categorie vulnerabilă și care este supusă unor riscuri multiple. De multe ori afirmăm că este mai greu să lucrăm cu vârstnicii decât cu copii, deoarece pot fii mult mai dificili. Tocmai pentru a prevenii și a înlătura aceste probleme pe care vârstnicii le întâmpină, au fost create o serie de legi în domeniul protecției sociale.

Elena Zamfir definește protecția socială ca fiind un ansamblul de politici, măsuri, instituții și organisme care oferă sprijin persoanelor și grupurilor aflate în dificultate care nu pot să își realizeze prin efort propriu în condiții normale un trai de viață decent. Sistemul de protecție socială caută posibilități de redistribuire a resurselor materiale și umane ale colectivității către categoriile de persoane sau grupuri aflate în dificultate. Acesta își propune să elimine decalajele dintre populația majoritară și categoriile vizate. ( C. Zamfir și Vlăsceanu, 1993)

În momentul în care persoana vârstnică și-a pierdut capacitatea de muncă și rămâne fără venituri, sistemul de asigurări sociale vine în ajutor, pentru ca persoana să își poată crea un nivel de trai decent.

Marin Preda vine cu următoarea definiție pentru asigurările sociale, și anume: „sunt partea componentă a sistemului de securitate socială care are drept obiectiv principal compensarea prin beneficii în bani sau în servicii a imposibilității obținerii veniturilor salariale pentru o perioada de timp.”

Acesta susține că asistența socială presupune în primul rând acordarea unor drepturi sub forma de bani, bunuri sau servicii indivizilor sau familiilor care din diverse motive nu-și pot satisface nevoile de bază prin eforturi proprii. Pentru ca aceștia să demonstreze că nu dețin resursele necesare sau că au anumite nevoi speciale trebuie să fie evaluate mijloacele de subzistență de către persoanele sau comisiile specializate. ( M. Preda, 2009, pag. 67)

Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap cu modificările și completările ulterioare, ne prezintă persoanele care necesită de măsuri de protecție. „ Persoanele cu handicap, conform legislației în vigoare, sunt acele persoane cărora, datorită unor afecțiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilitățile de a desfășura în mod normal activități cotidiene, necesitând măsuri de protecție și sprijinul recuperării, integrării și incluziunii sociale. Gradele de handicap sunt: ușor, mediu, accentuat și grav.”

La persoanele vârstnice care prezintă handicap, se ține cont și de debutul bolii.

Articolul 11 din Constituția României (2003) ne aduce în vedere faptul că statul român, prin instituțiile specializate, este cel care trebuie să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

Cum România este stat semnatar al Cartei Sociale Europene Revizuite (art. 23- dreptul persoanelor vârstnice la protecție socială) țara noastră și-a luat angajamentul de a promova măsuri adecvate pentru a le permite persoanelor vârstnice:

să rămână membrii deplini ai societății cât mai mult timp posibil;

să aleagă liber propriul stil de viață și să ducă o existență independentă în mediul lor obișnuit atâta timp cât doresc și cât acest lucru este posibil.

În luna februarie a anului 1991 Adunarea Generală ONU stabilește ca în ziua de 1 octombrie să sărbătorim Ziua Internațională a persoanelor vârstnice.

Anul 1982 reprezintă anul în care Viena adoptă primul Plan Internațional de Acțiune privind Îmbătrânirea de către Adunarea Mondială a Organizației Națiunilor Unite. Cu această ocazie se introduce noțiunea de vârstnic activ. Tot în acest an se celebrează pentru prima dată Anul Internațional al Persoanelor Vârstnice. ( S. Bodogai, 2009)

De câțiva ani încoace în România persoanele vârstnice au ajuns să fie una dintre cele mai importante categorii de beneficiari, asistența socială axându-și serviciile tot mai mult pe aceștia. Acest lucru se datorează faptului că rata de îmbătrânire demografică a crescut extrem de mult, de aceea este nevoie de asistenți sociali care să dorească să lucreze cu această categorie de beneficiari. Pe lângă aceștia mai avem copiii și persoanele cu handicap, aceste trei categorii fiind primordiale asistenței sociale.

Serviciile sociale nu trebuie privite ca fiind niște acte miloase față de cineva, acestea trebuie privite în primul rând ca niște piloni în prevenirea apariției blocajelor pe care persoanele le pot întâmpina așadar serviciile sociale au rolul de a le face față. (E.Zamfir, M.Preda, 2000).

Roxana M. definește serviciile sociale ca fiind activitatea sau ansamblul de activități realizate pentru a răspunde nevoilor sociale precum și celor speciale, individuale, familiale sau de grup, în vederea depășirii momentelor de dificultate, dar și în prevenirea și combaterea riscul de excluziune socială. Aceste lucruri sunt posibile prin promovarea incluziunii sociale și creșterea calității vieții.

Legea Nr. 17 din 6 martie 2000 *** Republicată privind asistența socială a persoanelor vârstnice, ART. 3 ne aduce în vedere faptul că beneficiază de prevederile prezentei legi persoana vârstnică, care se găsește în una dintre următoarele situații:

nu are familie sau nu se află în întreținerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, potrivit dispozițiilor legale în vigoare;

nu are locuință și nici posibiliatea de a-și asigura condițiile de locuit pe baza resurselor proprii;

nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare;

nu se poate gospodării singură sau necesită îngrijire specializată;

se află în imposibilitatea de a-și asigura nevoile sociomedicale, datorită bolii ori stării fizice sau psihice.

Pentru acordarea serviciilor persoanelor vârstnice trebuie urmărite și îndeplinite criteriile prevăzute în grila națională de evaluare a persoanelor vârstnice reglementată de HG nr. 886/2000. Evaluarea se realizează printr-o anchetă socială care urmărește capacitatea persoanei vârstnice de a se gospodării, mediul și condițiile în care aceasta trăiește, precum și veniturile de care dispune, în vederea asigurării unui trai decent, dar și a satisfacerii nevoilor vieții. Următorul pas este aprobarea grilei prin hotărâre a Guvernului la propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și a Ministerului Sănătății Publice. (S.Bodogai, 2009)

Serviciile de asistență socială comunitare în cămine acordate persoanelor vârstnice constau în:

servicii sociale:

ajutor pentru menaj;

consiliere juridică și administrativă;

modalități de prevenire a marginalizării sociale și de reintegrare socială.

servicii socio-medicale

ajutor pentru reabilitarea capacităților fizice și intelectuale;

sprijin pentru realizarea igienei personale;

asigurarea unor programe de ergoterapie.

servicii medicale

consultații și tratamente: – servicii de îngrijire/infirmerie;

– asigurarea de medicamente;

– asigurarea cu dispozitive medicale.

1.3 Teorii referitoare la rolul vieții sociale a vârstnicului

Autorul Maldonado, D. (1987) Aged în Encyclopedia of Social Work, ne prezintă faptul că perspectivele teoretice asupra îmbătrânirii prezintă un rol foarte important. Acestea ajută la colectarea informației, interpretarea și culegerea experienței, anticipează viitorul.

1.3.1 Teoria dezangajării

Teoria a fost concepută de către E. Cumming și W. Henry în anul 1961. Această teorie este una complexă, fiind cea mai veche teorie în perspectiva funcționalistă care ne aduce în vedere faptul că retragerea vârstnicului din viața socială, slăbirea relațiilor sociale, întreg procesul de îmbătrânire este unul inevitabil, este un proces natural. Îmbătrânirea aduce cu sine o scădere a rolurilor sociale a individului, iar de la un anumit punct, fiecare persoană începe să se axeze mai mult pe sine, concentrându-se pe propria persoană și totodată aduce un plus de liniște persoanei învârstă, care după o viață socială activă simte nevoia de liniște. Cu cât procesul de îmbătrânire este acceptat de persoana vârstnică cu ușurință cu atât mai mult relațiile interpersonale sunt mai bune. (D. Gârleanu Șoitu, 2006).

Bărbații sunt cei care acceptă cel mai greu faptul că productivitatea lor scade și că rolurile sociale nu mai sunt așa importante ca și până acum, sau ca și cele ale tinerilor. În schimb femeile privesc dezangajarea ca fiind un nou început, care le ajută să acumuleze liniște să își păstreze încrederea în forțele proprii. Acum persoanele vârstnice îți revarsă energia rămasă ocupându-se de viața de familie, în care sunt mult mai activi.

Cu toate că unii vârstnici acceptă mai greu dezangajarea, societatea o primește cu brațele deschise, lăsând loc tinerei generații. Faptul că vârstnicii ajung la pensionare este un lucru benefic pentru noi cei tineri, deoarece este rândul nostru să contribuim la dezvoltarea și înflorirea societății, primind noi roluri ocupaționale. (D. Gârleanu Șoitu, 2006).

1.3.2 Teoria activității

După R.J. Havighurst și R. Albrecht (1953), teoria activității și îmbătrânirea activă apare la o persoană atunci când aceasta știe să își gestioneze și să își organizeze timpul întru-un mod productiv, realizând diferite activități de voluntariat, implicarea în diferite asociații. Vorbim despre persoanele care nu se demoralizează atunci când viața socială este mai redusă și dimportivă își asumă cât mai multe roluri. Cu cât persoana vârstnică se implică mai mult și este mai activă, cu atât mai mult se simte împlinită, asumând o percepție mai bună despre propria viață, fiind caracterizat printr-o liniște interioară.

„ Cu cât un vârstnic va rămâne mai activ, cu atât va avea un succes mai mare ca vârstnic, va îmbătrânii frumos” (D.E. Papalia și S. Wendkos Olds, 2000, pag. 513).

Teoria activității presupune renunțarea la anumite roluri sau chiar dispariția acestora pentru a fii înlocuite cu alte noi. Pune față în față lucrurile pe care le fac și rolurile pe care le au în viață. Îmbătrânirea individului atrage după sine un set de consecințe, de exemplu primul lucru ar fii pensionarea, pierderea în mod indirect a locului de muncă, pierderea partenerului de viață, renunțarea la diferite cluburi la care participau etc. Din acest motiv persoana vârstnică are nevoie de să își asume noi responsabilități, să se angajeze în noi activități care să le ocupe timpul, dacă nu vor reușii să facă aceasta va apărea un sentiment de inutilitate care îl va împinge pe vârstnic să aibă o percepție mai puțin plăcută despre propria viață. (H. Roy, M.D. și C. Russell, 2005).

Teoria nu aduce cu sine nici o explicație de ce unele persoane în vârstă sunt pasive și în același timp fericite, în timp ce unele sunt foarte active și sunt mai puțin fericite. În sensul în care multe dintre persoanele care au fost foarte active pe parcursul vieții, ajunși la pragul de bătrânețe nu iși mai doresc acest stil de viață, altele suferă ușoare decepții în momentul în care activitățile sunt mai reduse. D. G. Șoitu (2006) relatează faptul că exprimarea dorinței persoanei în vârstă de a duce în continuare un stil de viață activ, în domeniile și activitățile care îi permit depind în mod special de modul de viață pe care l-au avut până atunci, de experiențele trăite, de personalitate dar și de nevoile pe care persoana le are.

1.3.3 Teoria stratificării vârstei

Teoria stratificării vârstei ne este prezentată de către N. R. Hooyman (2003) care prezintă faptul că societatea este stratificată de clasa scoio-economică, de genitori și rasă. Din punct de vedere al vârstei societatea își împarte populația pe categorii de vârstă: tânăr, matur și bătrân. Membrii unui stat nu diferă doar de această împărțire pe categorii de vârstă, diferențele survin și de la perioadele istorice pe care le-au trăit, aceste diferențe apar din modul în care oamenii gândesc, din comportamentul lor, din acțiunile pa care le realizează, toate acestea influențând evoluția societății. De exemplu persoanele care s-au născut în aceeași perioadă de timp, au mai multe lucruri în comun ca cei născuți în perioade diferite. Aici ne referim din punct de vedere istoric și de mediu, aceștia împărtășesc un trecut, un prezent și un viitor, ei trecând prin anumite evenimente și experimentând un anumit stil de viață, ceea ce îi face să perceapă lumea într-un mod destul de asemănător. Din cauza anumitor evenimente istorice marcante în trecut, dar și evoluția societății din lumea contemporană generațiile sunt foarte diferite. Un exemplu elocvent în acest caz suntem noi tinerii și bunicii noștri, diferența de percepere a lumii și a anumitor comportamente este uriașă, aceștia din urmă privind procesul de îmbătrânire întru-un anumit mod, iar noi o să îl percepem într-un mod total diferit (N. R. Hooyman, 2003).

1.3.4 Teoria schimbului social

Mureșan R. prezintă ideeile autorului J. Dowd (1980) despre teoria schimbului social, mai precis acesta încearcă să răspundă la întrebarea: De ce interacțiunea socială și activitatea descresc odată cu înaintarea în vârstă?. Autorul își susține ideea că persoanele vârstnice nu se izolează de societate din propria voință sau din alte motive, acesta spune că izolarea este rezultatul unui proces de schimb inegal a persoanelor vârstnice în raport cu ceilalți membrii ai societății.

Cu toate că persoanele vârstnice nu mai dispun de atât de multe resurse, aceștia doresc să se descurce cu cât au, fără ca membrii familiei, societatea să intervină. Vor să fie stăpâni pe propria viață iar toate deciziile să le aparțină în legătură cu modul de trai.

Teoria se bazează pe ideea că vârstnicii dețin mai multe resurse non-materiale decât materiale și din acest motiv politicile și serviciile sociale care sunt specializate pe vâtstnici ar trebui să se concentreze pe maximizarea acestor resurse non-materiale și să-i valorifice în societate. (R. Mureșan, 2012)

1.3.5 Teoria socio-economică

Axarea teoriei schimbării pe structuri de putere este pusă în legătură cu economia politică a îmbătrânirii, o analiză a caracteristicilor structurale care cercetează și stabilește modul de adaptare al persoanelor vârstnice și modul de distribuire a resurselor sociale.

Faptul că populația vârstnică este în creștere în raport cu totalul populației îi face pe economiști să declare că este nevoie de o mare schimbare în politicile de securitate socială, deoarece prognozează că în viitor: „ Țările în curs de dezvoltare vor avea profile demografice de vârstă înaintată la niște venituri pe locuitor mult mai reduse.” (R.Mureșan, 2012, pag.47)

Capitolul 2

DEMERSUL DE CERCETARE

2.1 Precizări

Partea practică a lucrării a fost realizată în cadrul Centrului de Îngrijire și Asistență Cluj-Napoca. Această instituție are ca obiect de activitate îngrijirea persoanelor vârstnice cu handicap, cu probleme sociale (fără locuință, locuință improprie, fără familie, imposibilitatea familiei de a le asigura îngrijirea necesară sau lispa spațiului vital într-o familie armonioasă) și medicale, misiunea centrului fiind de a oferi servicii acestor persoane vârstnice, sub formă de îngrijire medicală permanentă, asistență psihologică și socială, îngrijjre generală, hrană, medicamente, îmbrăcăminte, încălțăminte.

2.2 Scop, obiective, întrebări de cercetare

Scopul cercetării este de a evalua satisfacția beneficiarilor din „Centrul de Îngrijire și Asistență Cluj-Napoca” cu privire la serviciile sociale furnizate.

Întrebările de cercetare pe baza cărora se urmărește atingerea obiectivelor sunt:

Care sunt serviciile furnizate de centru de care beneficiarii sunt mulțumiți?

Corespund nevoile persoanelor aparținătoare centrului?

Care sunt lucrurile pe care beneficiarii le-ar schimba în centru dacă ar avea posibilitatea?

Obiectivele cercetării mele se bazează pe:

Identificarea serviciilor de care beneficiarii centrului sunt mulțumiți;

Analiza nevoilor beneficiarilor din centru ( atât din partea de cămin cât și din partea de spital);

Identificarea modalităților de îmbunătățire a activităților centrului din perspectiva beneficiarului.

Populație și lot

Ghidul de interviu a fost aplicat persoanelor din Centrul de Îngrijire și Asistență Cluj-Napoca.

Pentru obținerea unor informații cât mai complexe am aplicat 10 ghiduri de interviu, la persoane cu vârsta cuprinsă între 64 și 75 de ani. Am selectat persoane din partea de cămin dar și din partea de spital a centrului.

Metode, tehnici și instrumente de cercetare

O întrebare bine chibzuită este jumătate din înțelepciune.”

Francis Bacon

Interviul calitativ – realizat cu ajutorul ghidului de interviu, ca și instrument, și utilizând următoarele tehnici: empatie, ascultare activă, încurajare, analiza și reflectarea sentimentelor

Observația participativă – realizată cu ajutorul ghidului de observație, ca și instrument.

Cercetarea calitativă:

Cercetarea calitativă presupune intervievarea unui număr mai restrâns de persoane. Aceasta se utilizează cu scopul de a aduna informații care ne ajută să înțelegem în profunzime comportamentul uman, tot ce ține de motivații, emoții, percepții și sentimente, precum și motivele care conduc spre un anumit comportament.

Metodele folosite în etapa de evaluare inițială a situației vârstnicilor din Centru de Îngrijire și Asistență Cluj-Napoca, pentru a colecta informații în legătură mulțumirea sau nemulțumirea lor asupra serviciilor de care beneficiază și pe care centrul le pune la dispoziție, sunt următoarele, după cum am precizat și în faza de proiectare:

Interviul calitativ, aplicat la nivel de individ

Observația participativă.

Interviul stă la baza comunicării verbale, de tip față în față, acesta ne transpune în universul “factual, afectiv și cognitiv al persoanei intervievate”. Deși interviul nu constrânge intervievatul să ofere anumite răspunsuri care le considerăm noi favorabile, are un scop bine stabilit, din care decurg obiective obiective de comunicare specifice. Cu toate că discuțiile sunt libere, întotdeauna se urmează o direcție, acest lucru fiind posibil cu ajutorul asistentului social, care poartă responsabilitatea pentru conținutul și direcționarea interviului.

Prin metoda interviului am folosit un număr mic de cazuri, cu toate acestea informațiile obținute sunt bogate și complexe la fiecare subiect.

“Procesul intervievării este mișcarea dinamică conștientă, realizată prin intermediul unor stadii succesive, spre realizarea scopului interviului.”

(Kadushin, 1990)

Metoda observației este de asemenea o metodă foarte utilă asistentului social de culegere a datelor empirice. Metoda constă în perceprea sistematică a anumitor atitudini, comportamente, situații redate de indivizi. Odată cu depistarea problemelor cu ajutorul observației, se pot face propuneri și se pot căuta soluții pentru ca problema să fie remediată.

( Suport de curs: Teorii și practici în asistența socială, anul I, Sorina Poledna, Maria Roth, Adina Rebeleanu)

Utilizarea celor două metode de cercetare împreună, m-a ajutat la obținerea unei evaluări foarte bune, privind opinia vârstnicilor în legătură cu serviciile sociale.

2.5 Rezultatele cercetării

Precizez faptul că prescurtările de nume pe care le-am folosit în lucrarea de față sunt fictive, le-am folosit ca și pseudonime pentru beneficiarii cu care am lucrat pe parcursul cercetării. Am folosit aceste nume false, tocmai pentru a proteja adevărata identitate a intervievaților, în baza respectării principiului de confidențialitate fără de care nu aș fi avut acces în centru. Pe lângă respectarea eticii profesionale, am dorit ca beneficiarii intervievați să nu se simtă stânjeniți și deranjați de gândul că anumite detalii și sentimente intime din viața lor ar putea devenii publice.

Faptul că am informat persoanele vârstnice cu aceste lucruri i-a făcut să fie mult mai deschiși la participarea acestei cercetări. Colaborarea acestora mi-a fost de mare ajutor în demersul meu de cercetare.

2.6. Prelucrarea și interpretarea datelor obținute prin intermediul interviului

Pentru realizarea demersului de cercetare am solicitat și am obținut aprobarea d-lui director al centrului. Participarea la cercetare a beneficiarilor a fost voluntară.Persoanele doritoare au fost informate despre ce este vorba. Le-am explicat și acestora faptul că numele lor vor fii confidențiale și că voi folosii inițiale fictive. Le-am mai spus și faptul că dacă un subiect li se pare prea greu de abordat pot să îmi ceară să încheiem imediat discuția fără nici o problemă, sau fără ca asta să le afecteze într-un fel sau altul relația cu conducerea centrului sau cu personalul.

Prin aplicarea ghidului de interviu, am dorit să identific cât de mulțumiți sunt beneficiarii Centrului de Îngrijire și Asistență Cluj-Napoca, în legătură cu serviciile sociale oferite în centru dar și de personal. M-a interesat cu precădere mulțumirea în raport cu asistenta socială, pentru a evalua relația dintre munca acesteia și gradul de mulțumire al beneficiarilor.

Cercetarea s-a desfășurat și în partea de cămin dar și în partea de spital al centrului. Ghidul de interviu a avut aceeași structură pentru toată lumea. O să analizez și o să interpretez răspunsurile pentru fiecare unitate în parte, iar pentru o înțelegere mai bună o să citez fragmente din interviuri.

Prima unitate tematică a ghidului de interviu se numește ISTORIA INSTITUȚIONALIZĂRII. Această unitate tematică a ghidului a reprezentat un subiect mai sensibil deoarece aceștia au avut de povestit despre cum au ajuns în acest centru și dacă au mai avut alte alternative. Din această cauză a fost nevoie de o abordare mai delicată a subiectului.

La 6 din 10 persoane cele mai frecvent elemente întâlnite au fost familia, banii, certurile familiale, decesul unuia dintre parteneri. Mulți dintre ei își amintesc cu greu venirea la centru deoarece susțin că au fost abandonați pur și simplu de familie.

Astfel respondenta A.J (vârsta de 61 ) îmi povestește că se află în acest centru de foarte mult timp, mai exact de 6 ani. După decesul soțului ei, a rămas doar ea cu unicul băiat. Aceștia nu s-au mai înțeles deoarece nu o ajuta cu nimic și doar dânsa plătea toată întreținerea deși locuiau împreună. În urma mai multor certuri acesta a hotărât să îi facă dosarul pentru a putea venii la centru. Sora acesteia ar fii luat-o la ea, dar din cauza lipsei de spațiu nu a putut să o ajute, dar cu dânsa mai păstrează legătura. Deșii tristă început s-a resemnat cu ideea și afirmă că îi este mai binebine decât îi era acasă:

Nu zic că am fost împăcată de început că vin la un azil de bătrâni, da' domnișoara asistenta sociaăl m-o ajutat foarte mult și mi mai bine ca acasă, acolo trebuia să imi fac tot singură aici nu am nimic de făcut.

Respondenta M.A (vârsta 70 ani) îmi spune că deși se putea gospodării singură acasă, mai greu dar se descurca, cu toate acestea fiul dânsei i-a angajat o astentă la domiciliu doar că nu a fost mulțumit de cum o trata pe mama lui. În urma acestei încercări nereușite a decis să o aducă la centru. Beneficiara nu a fost de acord deoarece susține că se descurca și singură. Fiul acesteia a fost nevoit să o aducă la centru deoarece nu o putea lua la el din cauza lipsei de spațiu.

Beneficiarului S.V ( vârsta 67 de ani) îi este foarte greu să îmi vorbească deoarece nu este deloc mulțumit că a fost adus în centru. Începe cu o poveste tristă depre viață și despre cât de mult a suferit. Îmi povestește oarecum nervos despre faptul că o boală incurabilă l-a despărțit de soția mult-iubită. După moartea acesteia viața lui s-a schimbat radical, din cauza suferinței și a tristeții acesta a dezvoltat o boală care l-a dus la paralizie. Neavând nici un copil, o nepoată a fost singurul lui sprijin, ea a decis că trebuie internat chiar dacă acesta nu a vrut și în continuare este revoltat.

Nepoata mea îi asistentă lun spital, ea știe să îngrijească oamenii bolnavi și putea să aibă grijă de mine, da' nu o vrut.

Respondenta I.E (vârsta 64 de ani) îmi povestește cu drag de momentele bune dar si rele traite alaturi de soț, dar care din păcate a decedat.

Nu pot să zic că toată viața ne-am împăcat bine da' numa' pe el l-am avut și o stat lângă mine și dacă mi-o fost bine și dacă mi-o fost rău.

Rămasă doar cu sora și nepoata acesteia nu s-au mai înțeles, spune cum se certau în fiecare zii cu dânsa până nu a mai rezistat și a hotărât să plece de acolo. Acest centru i-a fost recomandat de mai multe persoane și a hotărât să vină aici.

Ceilalți doi beneficiari cu, care am mai discutat mi-au spus că au fost aduși aici de proprii copii fără voia lor. Spun că în urma îmbolnăvirii copii nu mai vor să îi îngrijească sau nu își mai permit din cauza situației economice.

Pentru celelalte 4 persoane intervievate cele mai frecvent elemente întâlnite :singurătatea, frica de a nu pății ceva și a nu știi nimeni.

Pentru a se înțelege mai bine o să dau exemplu un fragment obținut din interviul cu doamna V.A ( vârsta 69 ani) :

Eu am stat singură și la noi în sat nu este medic, dacă mi se făcea rău nu știa nimeni de mine și cine știe după cât timp mă găseau moartă.

Aceasta îmi spune că toată viața i-a fost frică să stea singură, tot timpul a pus răul în față și foarte mulțumită de când este la centru.

Respondentul M.E( vârsta 61 ani) îmi povestește printre lacrimi povestea vieții lui. Rămas singur nu a suportat singurătatea și a preferat să vină aici pentru a-și petrece ultimele clipe din viață alături de cineva.

Nu știu câte zile voi mai avea de trăit dar măcar am colegii de cameră cu care mai stau și mai vorbesc și ne amintim de când eram tineri și cum ne petreceam noi. Trece timpu' mai ușor și mai plăcut.

În ceea ce privește următoarea unitate tematică- SERVICIILE DE CARE BENEFICIAZĂ PERSOANA ÎN CENTRU. Cu ajutorul acestei unități tematice a ghidului de interviu mi-am propus să identific dacă beneficiarilor le plac sau nu serviciile care se oferă în centru și de care beneficiază, dar și care sunt nevoile acestora și dacă le sunt satisfăcute.

Asistații intervievați de mine s-au declarat mulțumiți de condițiile din instituție și de serviciile de care beneficiază, deoarece personalul este unul profesionist și fiecare își face treaba foarte bine pe domeniul pe care îl ocupă. Le place faptul că se simt în siguranță, au medicația asigurată 24/24. Aceștia susțin că sunt mulțumiți de alimentație, de serviciile de curățenie iar de activitățile desfățurate împreună cu asistenta scocială sunt pe primul loc. Mi-au spus că toate nevoile le sunt acoperite și nu este nimic din ce să ducă lipsă.

Raportându-ne la nevoile pe care le au aceștia am identificat două tipuri de elemente, nevoile diferind de la cei din partea de cămin la cei din partea de spital.

6 din 10 persoane din partea de cămin se descurcă mai bine, cele mai frecvente elemente întâlnite au fost: nevoia de a vorbii cu cineva, nevoia de a face mereu ceva, mai multe activități, nevoia de apartenență. Persoanele din partea de cămin majoritatea participă la activități când se organizează.

Respondenta M.A povestește că atunci când este vorba de mers la activități acceptă tot timpul, îi place să aibă activitate altfel spune că se plictisește, tot timpul se oferă să dea o mână de ajutor la bucătărie pentru că înainte dânsa gătea foarte mult și îi place. Cea mai mare nevoie a dânsei este nevoia de tratament, de medicație. Aceasta are nevoie de tratament permanent în urma complicațiilor de sănătate pe care le are, în rest se descurcă și cu igiena personală și cu mâncarea :

Mă deplasez un pic mai greu dar pot să mă spăl singură, pot să mănânc, să ajut la bucătărie, merg la fiecare serbare cănd sunt chemată. Poate dacă nu aș avea nevoie de îngrijire permanentă aș mai merge câteva zile și acasă, dar așa nu pot.

Intervievata V.A se descurcă foarte bine singură pentru a se îngrijii zilnic, de aceea are nevoie doar de servicii medicale, îi plac activitățile care implică pictura, spunând că este o fire care are răbdare și de aceea îi place. Merge la spectacole când se organizează și participă cu plăcere:

Cum să nu mă duc când mă cheamă doamna asistentă socială la spectacole, ea tot timpul ne ajută vrem să o ajutăm și noi cu ce putem, mai ales că la spectacole toți ne aplaudă și dacă aș sta mai bine cu sănătatea aș face mai multe.

Doamna A.J se simte bine în centru, pentru ea fiind cel mai potrivit loc, unde are tot ce îi trebuie și este tratată foarte bine susține aceasta. Spune că i-ar place să fie mai multe activități, pentru că nu se mai simte singură când au de făcut câte ceva. I-ar place să vină băiatul să o viziteze, simte nevoia să stea câteodată să vorbească cu cineva despre tot ce o apasă pe suflet, doar că acolo fiecare are probleme lui, este fericită când mai merg voluntari pentru că stă și povestește cu aceștia și se simte mai bine:

Sunt mulțumită de tot ce se face la centru și sunt mulțumită cum se poartă cu noi, îmi place mâncarea, am nevoie în fiecare lună de medicamente și de tratament în fiecare zi. Pot cu restul să mă descurc, ba mai și ajut dacă îi nevoie.

Următoarea respondentă, I.E este mulțumită de tot ce îi oferă centrul. Dânsa spune că tot ce are nevoie este un spațiu locativ. Îmi povestește că îi este foarte dor de familia care nu o vizitează, plecând de acasă din cauza certurilor. Îi place când merg studenții în practică sau la voluntariat cu toți se înțelege bine și mai mult de atât îi mai trece dorul de cei lăsați acasă și se mai descarcă emoțional stând și povestind cu cineva. Îmi spune că participă la orice fel de activități, este foarte încântată când se realizează spectacole de teatru, pentru că la repetiții interacționează foarte mult unii cu alții și :”suntem ca o familie. ”

Din păcate intervievatul S.V ( vârsta 67 de ani) nu poate participa la nici una din activități din cauză că este mobilizat la pat. Acesta are nevoie de tratament medicamentos permanent, are nevoie de ajutor pentru igiena personală, mâncarea în salon, folosirea toaletei, nu se poate deplasa deloc din cauza paraliziei care îl ține legat de pat. Suferă foarte mult după moartea soției și i-ar fii plăcut să rămână acasă, nu să își petreacă timpul rămas într-un centru de vârstnici.

La 4 din 10 intervievați, cei din partea de spital am întâlnit următoarele elemente: medicație, nevoia de ajutor, spălat, îmbrăcat, la mâncare, folosirea toaletei, deplasare în interior, folosirea telefonului, nevoia de a socializa.

Intervievatul D.C ( vârsta 67 de ani) din cauza problemelor pe care le are nu poate să participle la nici o activitate, el este doar spectator pentru că este dus la fiecare sperctacol în scaunul cu rotile. Îi place tare mult când îi vede pe colegii lui în specatcole și spune că este fericit că poate fi transportat și așa.

Cum să nu vreau să merg și eu la spectacole pe scenă, dar nu pot. Am nevoie tot timpul să fiu transportat sau când vreau să ies afară cineva trebuie să vină cu mine, pentru că nu mă pot deplasa deloc. Nu mă descurc singur, cineva trebuie să mă ajute să mă spăl, să mă îmbrac, doar de mâncat mănânc singur. Cea mai mare nevoie a mea ține de tratamente.

Respondenta E.K ( vârsta 65 de ani) nu se poate gospodării singură, ea se deplasează cu cadrul, dar obosește foarte repede. Participă când se țin activități în sala de mese sau la club, este foarte mulțumită de activitatea asistentei socială, deoarece spune că orice problem are, asistenta socială mereu o ajută și caută o modalitate de a rezolva orice obstacol. Din cauză că și cu cadrul se deplasează foarte greu, mâncarea îi este adusă în salon.

Mai merg cu cadrul la activități și îmi place când suntem acolo mai mulți. În rest nu prea ies că umblu încet cu cadrul și mă obosesc repede, și mâncarea trebuie să mi-o aducă în salon, la orice aș vrea să fac am nevoie de ajutor.

Următorul beneficiar care a dorit să participe, P.B (vârsta 72 ani) este imobilizat la pat, din această cauză nu poate participa la activități deși i-ar place, în special la spectacolele unde sunt piese de teatru. Din cauza bolii pe care o are nu se poate îngrijii singur.

Nu am cum să mă descurc singur dacă nu pot nici să mă mișc din pat, și când vreau să îl sun pe băiat chem o asistentă să îmi țină telefonl. El nu prea vine la mine, dar eu îl mai sun să văd ce face, să văd dacă măcar el îi bine.

O a treia unitate tematică urmărită în realizarea interviului este PARTICIPAREA ȘI IMPLICAREA BENEFICIARULUI ÎN ACTIVITĂȚI. În legătură cu acest subiect, doar beneficiarii din partea de cămin pot participa la activități, cei din partea de spital fiind cu probleme mult mai grave de sănătate care împiedică deplasarea lor, cu mici excepții, de exemplu cei care se pot deplasa cu cadrul mai merg când se desfășoară activități la club, sau în sala de mese. Precizez că centrul dispunde și de o sală de club, unde se desfăășoară întâlniri cu caracter de divertisment, se primesc musafirii, se serbează în fiecare lună zilele de naștere, deseori se țin spectacole.

La 7 din 10 inetrvievați sănătatea le permite să participe la activități atunci când se desfășoară, chiar dacă unii din ei sunt mobilizați mai greu, până la urmă tot participă.

O singură persoană, A.S mi-a relatat faptul că nu participă la activități din cauză că nu are răbdare și nici cu îndemânarea nu mai stă la fel de bine ca altă dată. La spectacole merge doar pentru a-i privii pe colegii lui. Îmi spune că așa a fost firea dânsului mereu, nu are nici o legătură cu venirea la centru, chiar dacă nu a fost de acord.

Anumite activități îs pentru cei ca tine domnișoară, voi sunteți tineri și vă mișcați mai ușor ca noi.

În schimb acesta este interesat mai mult de politică, îi place să urmărească în fiecare zii știrile, se consumă foarte mult și este nemulțumit de politicieni. Apoi mai merge și discută cu colegii despre noutățile pe care le află, îi place foarte mult să dezbată teme de politică.

Astfel doamna I.E se implică în orice fel de activitate și după cum mi-a mai spus se simte foarte bine când se organizează spectacole de teatru pe diferite tematici, în special sărbătorile religioase însemnate. Spune că asistenta socială apelează mereu la dânsa știind că de fiecare dată când se simte bine participă necondițonat:

Îmi place când de Crăciun facem spectacole sau de Paște, deoarece eu am crescut la sat și la noi sărbătorile mari se respectă tot timpul, mă bucură să văd că măcar un pic din frumusețea lor o putem aduce și la alții, cei care vin să ne vadă. Mă simt bine când particip și îmi place când suntem toți la repetiții că suntem uniți.

Se citește în privirea dânsei că vorbește cu mare drag despre toată lumea din centru și că este încântată de ce a găsit aici.

Respondenta A.J a manifestat o stare comodă și liniștită atunci când am început să povestim despre cum se simte dânsa când participă la activități. În ciuda bolii pe care a descoperit-o de câțiva ani de când se află la centru, nimeni nu îi mai dădea șanse de supraviețuire fără o operație complicată, pe care dânsa a refuzat-o pe motiv de frică, aceasta se simte relativ bine și este dispusă să participe la activitățile care se desfășoară :

Recunosc că sunt zile în care sunt comodă dar când vine doamna asistentă socială în salon să ne cheme tot timpul merg. Îmi place când vin așa studenți ca dumneavoastră, tot timpul m-am înțeles bine cu toți și am stat și am povestit. Mă simt mai bine după ce stau și povestesc cu cineva, sau dacă au nevoie îi ajut cu ce pot. Îmi place la serbări când avem de recitat poezii sau de învățat anumite roluri pe care apoi le jucăm, că nu îmi place să stau cu foaia în față, numa când mă mai încurc.

Doamnei V.A îi plac foarte mult activitățile care implică pictura, este o fire care are multă răbdare și mereu se implică în activități:

Mă simt utilă când pot să particip la activități, îi bine când facem ceva și ne trece timpul, ne mai amintim de vremurile bune când eram tineri.

Părea destul de destinsă când îmi vorbea de distracțiile pe care le avea generația dânsei și îmi povestea ce vremuri frumoase au trăit, totodată citindu-se pe chipul dânsei o părere de rău, despre cum suntem noi tinerii din zilele noastre, făcând apel la faptul că acest stil de viață pe care îl ducem nu este deloc potrivit și nu se compară cu cel al lor.

La fel doamna M.A este printre persoanele active din grupul beneficiarilor. Este nerăbdătoare când este vorba de activități deoarece știe că tot timpul au ceva nou de făcut. Îi plac repetițiile de Crăciun unde au de pregătit colinde, susținând că este locul unde se mai amuză, fie unul mai greșește fie unul știe altă variantă și atunci se crează o atmosferă destinsă. La fel ca si doamna I.E aceasta pune preț pe celebrarea marilor sărbători. Este o plăcere să discut cu această intervievată, deoarece este o persoană foarte plăcută și mereu zâmbește, îmi dă o speranță că există și oamneni minunați indiferent prin câte probleme au trecut.

Respondentul M.E este o persoană foarte credincioasă, este atras și îi plac foarte mult activitățile artistice la care participă cu cel mai mare drag. În salon lângă pat are o mini bibliotecă unde își păstrează totate cărțile bisericești pe care le citește zilnic.

Îmi place să mă duc la serbări dar cel mai mult îmi plac activitățile artistice, să pictez pe sticlă icoane, să recit poezii la serbări. În timpul liber stau și citesc din biblie și îmi petrec mult timp povestind cu colegii de cameră.

Respondenta E.K participă doar la activitățile ce se susțin în sala de mese, deoarece se deplasează foarte greu, se simte bine când reușește să ajungă la activități, îi place să se implice, deoarece susține dânsa că a avut o viață activă și acum îi este destul de greu să stea și să nu facă nimic toată ziua:

În ceea ce privește condițiile, am tot ce îmi trebuie aici, este căldură, mâncare, curățenie, avem medic dacă se întâmplă ceva, cel mai bine îi că nu sunt singură și am colege cu care vorbesc mereu.

A patra unitate tematică care constiutuie ghidul de interviu se numește RELAȚIA CU PERSONALUL CENTRULUI. Întrebările din această unitate sunt realizate cu scopul de a vedea dacă beneficiarii au o legătură benefică cu personalul centrului, dar și pentru a vedea daca există vre-un favorit, și care este acela. De care aceștia se simt mai apropiați și cel mai important de ce. I-am întrebat și care dintre cei care lucrează aici primește cea mai mare notă, pe o scală de la 1 la 10, și am rămas plăcut surpinsă când am văzut că majoritatea au acordat nota 10 asistentei sociale. Am observat că beneficiarii au fost deschiși când a venit vorba de personalul centrului, vorbind cu multă căldură despre faptul că sunt tratați foarte bine de toată lumea. Aceștia recunosc că mai există divergențe între ei și personal, dar mereu se rezolvă cu ajutorul asistentei sociale și a psiholoagei care mereu sunt gata să intervină dacă un conflict ia amploare.

Cele mai frecvente elemente întâlnite sunt : înțelegere bună cu personalul centrului, cea mai apreciată este asistenta socială, toată lumea primește calificative mari.

10 din 10 beneficiari se declară mulțumiți de cum sunt tratați de personalul centrului, susținând că fiecare își face treaba pe postul pe care îl ocupă, având noroc cu aceștia, deoarece s-au integrat mult mai ușor, angajații înțeleg situațiile beneficiarilor și îi privesc și îi tratează ca niște oameni fără nici o problemă, indiferent de vârstă, etnie, religie, sex, probleme de sănătate, nu se fac discriminări.

Astefel rezidentele A.J și I.E au în comun faptul că ambele sunt instituționalizate în centru de 6 ani. Fiind de mai mulți ani în centru și-au format o părere foarte bună despre angajați. Doamna A.J spunând că :

Dacă nu eram tratată bine cum credeți că puteam sta de 6 ani aici. Condițiile îs foarte bune, iar cel mai bine mă înțeleg cu asistenta socială, dacă trebe să votez, din partea mea are 10 dar și restul personalului.

Pentru doamna I.E acest centru este un loc de suflet

Mă înțeleg bine cu toată lumea, ca să votez care îi cel mai bun, toată lumea are nota 10 din partea mea. Și îi bine că mai sunt oameni ca cei de aici, care se interesează și de noi bătrânii că altfel ce ne-am face când familiile nu ne mai pot suporta, ar fii vai de capul nostru.

Acestea sunt mulțumite de îngrijirea pe care o primesc, afirmând că mai bine nu se poate.

Doamna V.A susține că

Nu cred că există loc mai bun în Cluj, mai bun ca ăsta. Și eu îs de 4 ani aici și zic eu că m-am acomodat destul de repede și mă înțeleg bine cu femeile din salon. Eu nu fac diferențe, toată lumea ar primii 10 din partea mea, toți sunt la fel de buni.

Este o fire deschisă, îi place mult când stă cu psiholoaga la discuții și este fascinată de ce îi povestește aceasta, spunând că sunt atâtea lucruri pe care nu le știe și nu a mai auzit până acum.

Rezidentul M.E se împacă bine cu personalul centrului, dare recunoaște că nu îi place când îl mai ceartă:

Doamnele de la bucătărie mă mai ceartă când nu mănânc ce o făcut sau le mai tachinez că nu îi bună mâncarea. Dar apoi tot noi ne împăcăm, la fel și cu colegii de cameră, nu se poate să ne înțelegem tot timpul, că n-avem cum dar nu ne ține mult supărarea.

Toată lumea primește nota 10 „dar poate nu merită” ( nu a dorit să îmi spună care sunt cauzele pentru care a afirmat acest lucru).

Pentru domnul P.B medicul este persoana cu care se înțelege cel mai bine din centru deoarece cu el interacționează cel mai mult. Spune că acesta i-a oferit cel mai mult suport moral. Pe lângă acestea spune că a realizat progrese în legătură cu starea de sănătate de când se află aici, deoarece îngrijirea este foarte bună. Cu ajutorul kinetoterapeutului acesta a realizat anumite progrese de care nu credea că va fii în stare. Cum am spus la acest capitol medicul este favoritul și primește cea mai mare notă urmat de director și asistenta socială.

Intervievații A.S și D.C se înțeleg bine cu toată lumea, cel mai tare admirând-o pe asistenta socială care îi sprijină moral și îi încurajează în fiecare zi. Domnul D.C se află în centru de 2 ani și spune că prima persoană cu care a vorbit a fost asistenta socială care s-a comportat foarte frumos cu el:

Îi mai ușor să stai într-un loc unde nu cunoștii pe nimeni, dacă oamenii care te primesc se poartă bine și înțeleg situația în care te aflii. Normal că nu ne place că am ajuns aici, dar dacă nu avem ce face de ce să îi enervăm și pe ceilalți.

Întrebați de notarea personalului, asistenta socială primește nota maximă.

În încheierea interviului am vorbit despre AȘTEPTĂRI, SUGESTII DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A ACTIVITĂȚILOR. În cadrul acestei secțiuni părerile au fost destul de diferite, cu privire la așteptările pe care le-au avut la venirea în centru. În legătură cu acest subiect am dorit să aflu și dacă le-ar place să se facă ceva anume în centru, un lucru care nu este dar și dacă ar fii să schimbe ceva, ce ar schimba, făcând referire la activități, la personal, organizare.

Cele mai frecvent întâlnite elemente au fost: suntem cam mulți în camere, dorim o capelă aici în centru unde să mergem când dorim, mă așteptam să fie ca într-un spital, mă așteptam să fiu tratată mai rău.

Astfel rezidentele I.E, A.J și V.A se așteptau ca venirea lor la centru să fie destul de îngrozitoare ca experiență și din frica ce vor găsii aici. Când A.J mi-a spus că se aștepta să fie mai rău s-a referit la următoarele lucruri:

Să nu fim tratați bine, adică să nu se ocupe nimeni de noi dacă nu ne descurcăm, că mai vedem la televizor că merg bătrânii în case din astea de bătrâni și nu le dau de mâncare, nu au unde să se spele și mai îi și bat pe deasupra. M-am simțit mai bine când am văzut că se comportă frumos cu mine și că sunt de toate, mi-ar place să fie o capelă unde să pot merge în fiecare zi să mă rog, în rest sunt de toate.

Pentru doamna V.A cea mai mare temere a fost că va fii ca un spital, unde toată ziua vor sta în saloane și nu vor face nimic. A rămas plăcut surpinsă când a văzut câte activități se realizează și câte lucruri are posibilitatea să facă în timpul liber. Dânsa spune că ar fii bine dacă ar exista mai multe băi și grupuri sanitare, fiindcă sunt destul de mulți. Aceatsa a mai observat că atunci când au de mers la spectacole nu au un microbuz care să fie al centrului. Nu crede că este nimic din ce ar vrea să schimbe.

Intervievatul S.V deși este supărat că se află aici, recunoaște că îngrijirea este foarte bună, nu are ce reproșuri să facă nimănui, este foarte supărat pe nepoata lui că l-a adus aici. La început se mai certa cu personalul dar apoi a realizat că aceștia nu au nici o vină pentru situația în care se află el.

M.E susține că se aștepta să fie numai persoane vârstnice fără probleme de sănătate, făcând referire la beneficiarii care se află în partea de spital. Și-ar dorii foarte mult o capelă:

Duminca vine preotul și ține slujba în Club, dar ne-ar place să avem o capelă unde să mergem când vrem să stăm singuri și unde să avem loc toți. Eu nu aș schimba nimic aș vrea să fie înțelegere între noi, toată lumea să se împace bine, că sunt colegi care se mai ceartă și mie nu îmi place.

Restul beneficiarilor se declară mulțumiți de condițiile ce le-au găsit în centru și spun că nu ar fii nimic ce ar schimba pentru că li se pare că toate merg cum ar trebuii. Astfel doamna E.K spune că :

Eu cred că toate merg bine în centru pentru că la domnul director îi pasă de noi și dacă nu ar fii el poate nu am avea de toate.

Nemulțumirile apar când vine vorba de spațiul din camere :

Nu mă deranjează încât să mă plâng, dar ar fii și mai bine dacă am fii mai puțini în camere, la noi nu suntem așa mulți, dar îs cei din partea cealaltă care nu pot să umble, acolo stau mai înghesuiți.

2.7 Prelucrarea și interpretarea datelor obținute prin intermediul observației

Pe baza observațiilor realizate am întocmit o analiză care arată faptul că principalele griji ale participanțior la cercetare sunt legate de starea de sănătate, raporturile cu familia, singurătate și de modificări intervenite în modul lor de viață. Aceștia arătându-se mulțumiți de îngrijirea din centru din toate punctele de vedere.

În ceea ce privește prima unitate tematică a ghidului de observație, manifestările de comportament ale vărstnicilor, cei mai mulți dintre intervievați se supun cu respect regulilor sugerate de instituție. Am identificat un grad de confort în raport cu condițiile de trai ale vârstnicilor de dinaintea ististuționalizării. Respondenta A.J relatează următoarele:

Avem condiții foarte bune aici și încercăm să nu supărăm pe nimeni, mă implic în activitățile care sunt propuse și încerc să mă înțeleg cu personalul de aici dar și cu vecinii din centru.

În plan emoțional am observat tendința spre o depresie a unui anumit beneficiar care în majoritatea timpului este mai trist și nu prea colaborează nici cu colegii de cameră nici cu personalul centrului. Acesta este nemulțumit din cauza instituționalizării și opune o anumită rezistență:

Nu m-am așteptat ca după ce am muncit o viață copilul să mă interneze într-un azil. Nu doresc să particip la activități pentru că am o vârtsă și nu mai am răbdarea de altădată.

Același lucru l-am observat la un alt beneficiar, domnul S.V care este nemulțumit că a fost adus în centru de către nepoata lui, doar că acesta din cauze de sănătate nu poate participa la activitățile zilnice.

Restul vârstnicilor cu care am lucrat nu doresc să atragă atenția asupra lor și se declară foarte mulțumiți de centrul de care aparțin, fără a avea obiecții. La aceștia am observat o stabilitate în plan emoțional. Cei mai mulți dintre ei spun centrul nu are reguli stricte, pe care să nu le poată respecta sau să îi deranjeze.

În legătură cu cea de-a doua unitate tematică inclusă în ghidul de observație aspecte specifice legate de comunicare, am observat că fiecare dintre aparținătorii centrului încearcă să creeze o legătură cât mai bună cu colegii dar și cu personalul centrului. Cu toate acestea este destul de greu din cauza lipsei de spațiu. Din acest motiv de multe ori intervin conflicte între beneficiari, neavând posibilitatea de a-și desfășura tabieturile zilnice în intimitate sau să nu fie deranjați de ceilalți colegi de cameră.

Unii dintre aceștia se plâng de atitudinile și comportamentele altora, găsindu-le nepotrivite:

Atunci când eu mă simt rău și doresc să dorm, colegii mei se apucă și vorbesc, fără să țină cont că încerc să mă odihnesc. Mi se pare că nu mă respectă destul. Mi-ar place să stau în cameră cu o persoană sau cu două cu care să mă pot înțelege mai bine.

Spune domnul P.B acesta fiind situat în partea de spital, unde întradevăr camerele găzduiesc mai multe persoane decât partea de cămin.

Am observat că și doamnele sunt cele care se mai ceartă între ele din diferite motive. Spre exemplu am întâlnit o situație în care o doamnă îmi relata că nu o suportă pe una dintre colegele de cameră pentru că bârfește pe toată lumea, din această cauză nu se pot înțelege. Spre deosebire de bărbați, femeile sunt mai certărețe și poartă mai multă pică în caz de conflict.

În toate aceste divergențe intervine asistenta socială care remediază problemele de fiecare dată. Sunt situații în care problemele degenerează în ceva mai grav, atunci și psihologul centrului este cel care colaborează cu asistenta socială pentru a rezolva neînțelegerile dintre beneficiari. Munca în echipă este cea care duce la buna funcționare a centrului.

Ultima unitate tematică inclusă în ghidul de observație se referă la aspecte referitoare la condițiile de viață din centru. Centrul dispune de 17 camere, unde sunt cazați 110 beneficiari. De altfel condițiile din centru sunt bune, iar de fiecare dată când există posibilitatea se modernizează cât se poate, pentru ca beneficiarii să nu ducă lipsă de nimic. Faptul că dispun de o sală unde se organizează spectacole, activități, îi ajută să-și petreacă timpul liber într-un mod mai plăcut, în special bărbații care mai joacă table sau șah. Este un loc potrivit pentru a socializa unii cu alții.

După cum am mai menționat nemulțumirile vin când este vorba despre spațiul restrâns, cu toate acestea condițiile sunt destul de bune pentru ca vârstnicii internați să ducă un trai de viață decent și pentru a-și putea desfășura activitățile zilnice.

Pentru beneficiari contează foarte mult că nu au de făcut curățenie, mâncare, diferite lucruri care pe unii îi solicită din punct de vedere fizic. Cu toate acestea unii dintre ei participă și la curățenia zilnică, dau o mână de ajutor la bucătărie, spunând că se simt utili dar și că așa au fost obișnuți acasă.

De fiecare dată când se obțin fonduri, directorul centrului investește în modernizarea camerelor și dotarea acestora cu aparaturi cât mai noi pentru a mai diminua disconfortul pe care îl resimt beneficiarii.

Capitolul 3

FAZA DE INTERVENȚIE SOCIALĂ

3.1 Scopul și obiectivele intervenției

Scopul intervenției a fost îmbunătățirea nivelului de comunicare dintre vârstnici, diversificarea activităților.

Obiectivele specifice intervenției sunt următoarele:

Dezvoltarea unei comunicări eficiente;

Îmbunătățirea imaginii de sine;

Obținerea pe parcursul întâlnirilor a unui comfort și suport emoțional;

Dobândirea unor abilități de relaționare eficientă;

Stimularea funcțiilor cognitive

Dezvoltarea unui interes crescut pentru participarea la activități noi.

3.2 Aspecte metodologice

Metodele de intervenție utilizate au fost:

Jocuri și activități de socializare, organizate pe parcursul a trei întâlniri cu beneficiarii;

Terapie ocupațională, desfășurată într-o singură întâlnire;

Un grup pentru stimularea funcțiilor cognitive, realizat pe parcursul unei întâlniri.

Perioada de desfășurare a intervenției: 24 martie- 17 mai 2014

3.2.1 Jocuri și activități de socializare

Aceste activități au rolul de a stimula persoanele vârstnice în a participa la viața socială, aducând totodată o îmbunătățire a imaginii de sine. Acestea au un caracter recreativ și socio-cultural.

3.2.2 Terapia ocupațională

3.2.3 Grup pentru stimularea funcțiilor cognitive

3.3. Desfășurarea intervenției sociale propriu-zise

Întâlnirea 1

Scopul: De a-și exprima sentimentele de față cu alți membrii ai grupului, de a socializa

Durată: O oră și 10 minute

Participanți: 12 beneficiari

Prima întâlnire pe care am avut-o cu beneficiarii pentru a-mi desfășura intervenția a fost în data de 24 martie. Având în vedere că ne aflam în jurul solstițiului de primăvară, m-am gândit ca la sfârșitul activității cine dorește să mai rămână să împărtășim câteva gânduri despre acest anotimp sau să își amintească aceștia cum obișnuiau să întâmpine primăvara, la ce le zboară gândul când vorbim despre acest anotimp.

Pentru început le-am explicat ce vom face în cele ce urmează și mi-a fost frică având în vedere că asistenta socială nu putea rămâne la activitate, mă gândeam că nu o să ia sarcinile în serios, dar a fost bine până la final.

Activitatea cu care am început se numește Hartă Meteorologică. Acest joc a durat aproximativ 15 minute, l-am folosit ca un joc introductiv. Membrii grupului au primit câte o bucată rotundă de hârtie, pe aceasta au avut de realizat un desen care să le exprime starea sufletească, reprezentat prin elementele unei hărți meteorologice, de exemplu: pentru o stare de spirit excelentă se poate desena un soare. Pentru realizarea acestui joc am fost ajutată de câteva studente practicante care se aflau acolo, eu împreună cu acestea am trecut pe la cei care nu se descurcau să realizeze singuri desenul și i-am ajutat. După ce și-au terminat desenele le-am propus să spună cei care doresc care este motivul pentru care starea lor este cea redată. Întâi de toate le-am oferit exemplul meu și am vorbit despre cum mă simt și de ce mă simt așa. Reținuți la început, până un domn a început să ne povestească despre desen și de ce a ales acel simbol. Am observat că majoritatea au exprimat sentimente de fericire, bucurie susținând că are legătură și cu vremea frumoasă de afară. Cei care au desenat elemente ca „nori, ploaie, vânt” au spus că are legătură cu starea lor de sănătate.

Acest exercițiu ne-a ajutat să destindem puțin atmosfera și să creăm un climat relaxant în vederea desfășurării următoarei activități. Până la final am reușit să ascultăm părerile tuturor despre cum s-au simțit în aceea zi și care a fost motivul pentru care unii sau simțit bine, iar alții mai puțin bine. Acest exercițiu m-a ajutat să văd în ce măsură, membrii grupui pot să își identifice și să își numească sentimentele de moment.

Pentru următorul exercițiu am avut nevoie de fotografii. Am ales fotografii unde erau reprezentate casele bătrânești, fotografii cu anumite unelete folositoare în agricultură, fotografii cu flori, fotografii cu cărți de citit, cu anumite jocuri, de genul șah, joc de cărți, am încercat să redau cu ajutorul imaginilor metodele prin care vârstnicii își petreceau timpul liber, indiferent că proveneau din mediul rural sau din cel urban. Am dus mai multe exemplare pentru ca beneficiarii să poată să-și aleagă fotografia de care îi leagă anumite amintiri din tinerețea acestora. După ce ne-am așezat în cerc am rugat pe fiecare în parte să își aleagă o imagine care doresc și apoi în ordine să arate poza tuturor. Despre poza aleasă au fost rugați să spună ceva, o întâmplare, o amintire ce îi leagă de lucrurile care se regăsesc în poză. Exact ca și la primul exercițiu, domnii au spart gheața și după cum mă așteptam ne-au relatat întâmplări amuzante trăite de-a lungul anilor, momente în care ne-am distrat, fiecare venind cu o completare din propria experiență. Am observat că s-au simțit foarte bine de-a lungul acestei activități, fiind foarte deschiși în a povestii întâmplările amuzante și din care eu personal am reușit să trag anumite concluzii cu referire la distracțiile din ziua de azi și distracțiile din vremurile bunicilor.

La sfârșit am realizat în câteva minute o sumarizarea a ceea ce am realizat astăzi și de asemenea i-am rugat să îmi ofere un feedback emoțional prin care fiecare să își exprime din nou sentimentele în câteva cuvinte, pentru a vedea dacă starea acestora s-a modificat pe parcursul activităților

Câteva doamne au dorit să mai rămână cu mine și cu fetele pentru a discuta pe anumite teme, beneficiara cu care am vorbit eu a dorit să-mi împărtășească câteva amintiri plăcute care o leagă de viața de dinaintea instituționalizării.

Observații la final de întâlnire

Eu m-am declarat mulțumită de cum a decurs prima întâlnire la care am avut emoții foarte mari, din cauză că nu știam cum vor reacționa aceștia când vor vedea că asistenta socială nu rămâne și eu voi conduce activitățile. Am observat faptul că la început au fost reținuți în a-mi oferii răspunsuri, până când cineva a spart gheața;

S-a simțit faptul că am mai fost la practică și la voluntariat și am mai lucrat cu unii dintre aceștia, fiind o altfel de legătură;

Cred că ar trebui provocați mai des să-și exprime sentimentele pe care le au, din cauză că au tendința de a vorbii la modul general despre ceea ce simt;

Am observat că dacă la sfârșit le-am oferit ocazia să vorbească despre problemele care îi preocupă, s-au simțit foarte bine și cred că reprezintă o metodă foarte bună de terapie, pentru că pot vorbii liber fără să fie constrânși de întrebări sau să ofere anumite răspunsuri.

Întâlnirea 2

Scopul:

Durata: 45 de minute

Participanți: 9 participanți

Pentru întâlnirea din data de 4 aprilie le-am propus o activitate care are la bază proverbele. Am listat proverbe care mi s-au părut cel mai des întâlnite. Această activitate a durat 20 minute. Rolul meu a fost de a începe proverbul iar cei care știau era provocați să continue. După ce am terminat, fiecare a mai dorit să adauge câte un proverb „bătrânesc” care nu s-a regăsit pe lista mea. Atmosfera a fost una plăcută pe tot parcursul activității.

M-am gândit că această activitate le va place din cauză că aceștia știu multe proverbe și zicale bătrânești și este un bun prilej de a comunica unii cu alții, de a împărătășii fiecare ce știe dar mai ales am dorit ca grupul meu să fie unit.

Pentru următoarea sarcină am avut nevoie doar de un laptop și de un retroproiector. Am adunat mai multe filmulețe video despre primăvară, filmulețe amuzante care aveau în prim plan copii și animale, iar la sfărșit am adăugat câteva melodii populare, interpretate de copilași.

După începerea proiecției aceștia au fost foarte atenți, le-au plăcut mult filmulețele amuzante la care ne-am distrat cu toții foarte bine. Această întâlnire le-a plăcut mult, spunându-mi că le-am înveselit ziua și apreciind acei copii care cântau melodiile, mulți dintre ei nu și-ar fi dorit să plece ar mai fi stat să ascultăm muzică dar trebuiau să plece la masă. La venirea asistentei sociale în sala de club aceștia i-au spus că ar dorii să își petreacă mai des timpul așa.

Ne-am alocat 5 minute pentru a exprima în câteva cuvinte impresiile formate în cadrul grupului, de modul în care au decurs lucrurile dar și de atmosfera creată.

Mi-au spus că le-a plăcut genul acesta de exerciții deoarece nu au avut de depus nici un efort, au stat relaxați și în acelați timp au participat activ.

Observații la final de întâlnire

Față de întâlnirea trecută, lucrurile au decurs mai bine, deoarece nici eu nu am mai fost așa încordată și cei care au fost la întâlnirea trecută m-au susținut, lucru care m-a ajutat. A fost plăcut să văd cum se completau unul pe altul la ghicirea proverbelor, ceea ce denotă că există o legătură între ei;

După cum am spus, am observat că sunt destul de greu de mobilizat când este vorba de activități care implică puțină mișcare, de aceea cred că aceasta a fost favorita lor;

Faptul că le-am pus muzica preferată a fost un atuu pentru mine, deoarece au fost surprinși plăcut.

Întâlnirea 3

Scopul: Exprimarea liberă în legătură cu o anumită temă, acceptarea ideeilor celorlalți fără a-i judeca

Durata: 45 de minute

Participanți: 12 beneficiari

Cea de-a treia întâlnire a avut loc în data de 7 aprilie. La această întâlnire au participat 12 beneficiari iar durata activității a fost de 45 minute.

Jocul pe care îl vom desfășura în cadrul acestei întâlniri se numește „Reacție în lanț” .

Grupul este adunat în cerc pe scaune. Fiecare membru scrie o idee sau o propunere la o temă dinainte stabilită și dă coala sa de hârtie mai departe jucătorului din stânga sa. Tema aleasă de membrii grupului a fost “ tinerii din ziua de azi”. Acesta citește ce a scris antemergătorul său, îndoaie foaia în așa fel încât ceea ce a scris cel dinaintea sa să nu se mai vadă și scrie ideea sau propunerea sa. Apoi dă foaia mai departe spre stânga. Jocul continuă în acest mod (fiecare vede doar ceea ce a scris cel dinaintea sa, implicit cel din dreapta sa) până ce fiecare coală ajunge înapoi la punctul de plecare. Pentru a-i ajuta, eu am fost cea care a scris ce mi-a zis fiecare, citind încet propoziția anterioară. După ce am trecut pe la fiecare și am cules câte o idee a venit momentul să vedem rezultatul. Le-am citit cu voce tare povestea care a rezultat.

Cred că au ales această temă și din cauză că doresc să își exprime nemulțumirea față de tineri, frustrările pe care le au ei față de proprii copii, nepoți.

După terminarea jocului le-am propus să discutăm despre tema jocului și anume să vedem de ce tinerii din ziua de azi nu se compara deloc cu cei care au fost.

Observații la final de întâlnire

Am văzut că vârstnicii sunt destul de indignați când vine vorba despre tinerii din ziua de azi, despre care spun că nu sunt respectuoși, mulți dintre aceștia făcând referire la nepoții lor. Au mai fost discuții despre educația copiilor dar și despre faptul că „părinții sunt de vină, că le oferă de toate”.

Această discuție le-a acordat șansa să îți exprime nemulțumirea față de comportamentul tinerilor dar și să îmi ofere soluții, ca aceștia să nu mai fie așa iresponsabili.

Discuția a venit și cu anumite contradicții între aceștia dar care s-au rezolvat pentru că am înțeles când este nevoie să intervin pentru ca lucrurile să revină la normal.

Întâlnirea 4

Scopul: Socializarea, antrenarea funcției cognitive și reducerea declinului cognitiv

Durata: 40 de minute

Participanți: 10 beneficiari

În cadrul acestei întâlniri am realizat un grup pentru stimularea funcțiilor cognitive.

Am hotărât să desfășor o activitate de genul acesta deoarece doresc ca aceștia să antreneze și funcția cognitivă. Cu cât antrenamentul este mai mare, cu atât mai mult prevenim apariția unor boli specifice vârstnicilor sau cel puțin reducem din intensitate. Activitățile de acest gen îi ajută pe vârstnici șă să socializeze dar și să reducă declinul cognitiv.

Pentru a-mi îndeplinii scopul am avut nevoie de un flipchart care mi-a fost pus la dispoziție de centru. Pe mai multe postere de hârtie am realizat căsuțe de integrame care reprezentau răspunsul la câte o ghicitoare. Eu am citit fiecare ghicitoare, iar cel care a răspuns primul corect, vine în față și pe flipchart completează căsuțele goale cu răspunsul la ghicitoare. Au fost și persoane care nu au reușit să vină în față pentru a scrie, în acest caz i-am provocat tot pe cei care au mai fost. Acest joc mi s-a părut că la început a mers mai greu aveam impresia că nu răspundeau din comoditatea de a nu-i chema în față să noteze răspunsul. Pentru a merge tot pe tematica aceasta a ghicitorilor, în continuare eu le-am mai citit câteva ghicitori iar aceștia trebuiau să îmi ofere răspunsuri corecte, dar de data această fără să le mai notăm, din cauză că se pierdea mult timp și începeau să nu mai aibă răbdare.

Observații la final de întâlnire

Am observat că sunt destul de greu de mobilizat, majoritatea preferând să stea pe scaun fără a face mișcare deloc dacă se poate. Pe parcurs au fost foarte activi în a-mi oferii răspunsuri dar comozi când trebuiau să meargă să scrie.

Am mai observat că cei care au mai fost și la alte întâlniri altfel comunică între ei dar și cu mine sunt mai deschiși, iar când ne întâlnim pe coridor de exemplu ne rețim câteva minute pentru a vorbii.

Feedback-ul de final mi-a arătat că le-a plăcut ce le-am pregătit pentru această întâlnire.

Întâlnirea 5

Scopul: Dezvoltarea și antrenarea unor deprinderi pe care le au, creșterea încrederii în sine, munca în echipă

Durata: O oră și 20 de minute

Participanți: 15 participanți

Ultima întâlnire cu beneficiarii a avut loc în data de 17 aprilie. La aceasta am desfășurat terapie ocupațională.

Am avut nevoie de caserole cu grâu crescut pentru a realiza coșulețe de Paște. Au fost foarte încântați cand le-am spus ce vor face. În această zii am avut destul de mult de muncă, deoarece am avut de realizat multe coșulețe. Am fost ajutați și de fetele care erau în practică în aceea zi la centru și ne-a prins foarte bine o mână de ajutor. Pentru început, printre grâu am pus ouă de Paște din polistiren, vopsite foarte frumos tot de către beneficiari. Această operație am realizat-o repede, apoi am avut de decorat caserolele și anume le-am învelit în hărtie creponată, de toate culorile și le-am legat cu fundițe. Pe lângă aceasta fiecare a avut ocazie să vină cu o idee nouă și să își personalizeze coșul în funcție de preferințe. A fost activitatea cu cea mai lungă durată de timp și cu cea mai multă treabă. La sfârșit rezultatele au fost mulțumitoare pentru toată lumea în special pentru beneficiari deoarece au fost lăudați și de domnul director pentru munca minunată pe care au realizat-o.

A fost una dintre cele mai „gălăgioase” activități, „gălăgioase” în sensul bun al cuvântului, iar de rezultatele acesteia s-au bucurat toți beneficiarii centrului, dar și personalul.

Pentru a duce puțin din bucuria sărbătorilor pascale, în fiecare salon am dus câte un coșuleț, reacția lor a fost uimitoare fiind plăcut surprinși de frumusețea lor și de faptul că se gândește cineva și la ei, chair dacă nu au avut posibilitatea să ne ajute la realizarea acestora.

Observații la final de întâlnire

Cred că nu există câștig mai mare decât sentimentul și emoția pe care le-am avut eu în momentul în care am împărțit acele coșulețe în fiecare salon și citeam fericirea de pe chipul lor.

Această activitate i-a solicitat puțin mult ca de obicei dar toți s-au descurcat foarte bine îndeplinind sarcinile pe care le-am propus.

Și la sfârșitul acestei activități feedback-ul a fost unul pozitiv, fiind mândrii de ce au realizat împreună prin munca în echipă.

3.4 Evaluarea finală a intervenției

Scopul evaluării finale a constat în determinarea măsurii în care s-a reușit îmbunătățirea calității comunicării, dar și o îmbunătățire a nivelului integrării sociale. Prin procesele de socializare pe care le-am realizat am urmărit creșterea încrederii de sine a beneficiarilor dar și acoperirea nevoii de a-și împărtășii trăirile, emoțiile cu cineva.

Rezultatele așteptate au fost:

Beneficiarii care au participat la intervenție au și-au îmbunătățit stima de sine, raportând un nivel mai crescut al încrederii de sine;

Persoanele vârstnice manifestă un nivel sporit de integrare socială în cadrul grupurilor pe care le-am organizat.

Persoanele participante manifestă împlinirea dorinței de a vorbii cu cineva despre problemele legate de instituționalizare, despre familie, diferite probleme care îi preocupă.

Populația, rămânând cele 10 persoane care au participat la intervenție.

Metoda de evaluare fiind interviul calitativ structurat.

3.5 Rezultatele evaluării finale

Pentru a identifica progresele înregistrate în urma desfășurării intervenției și pentru a realiza evaluarea finală am folosit ca și metodă de cercetare interviul calitativ structurat. Interviul este cel folosit și în evaluarea inițială, structura este aceeași. Am decis să las tot aceleași întrebări, tocmai pentru a realiza o comparație între răspunsurile pe care le-am primit la începutul cercetării și cele obținute după încheierea intervenției.

Am folosit a doua unitate tematică din ghidul de interviu și anume SERVICIILE DE CARE PERSOANA BENEFICEAZĂ ÎN CENTRU. Am folosit această unitate pentru evaluarea finală deoarece aceasta conține întrebările pe baza cărora am identificat nevoile pe care persoanele intervievate le au și care sunt reprezentative pentru toți beneficiarii centrului.

Din acest punct de vedere la evaluarea inițială a reieșit faptul că beneficiarii au nevoie de a socializa mai mult, doresc să vorbescă despre problemele care îi frământă, asta în lipsa vizitelor din partea familiei, majoritatea susținând faptul că le-ar place ca cei apropiați să îi viziteze mai des nu doar o dată pe lună sau la câteva luni. Au mai manifestat dorința de a mai face și alte activități, ceva ce nu au mai făcut, care să îi solicite ca un grup unit.

Prin urmare, persoanele vârstnice cu care am lucrat au declarat faptul că s-au simțit mai eliberați din punct de vedere emoțional în urma activităților pe care le-am desfășurat, am observat o atmosferă mai relaxantă între beneficiari, ei reușind cu ușurință să își exprime mai liber sentimentele dar și opiniile. Am identificat un grad mai ridicat de toleranță în legătură cu sfaturile pe care le primesc și cu părerile celorlalți. Am încercat să le transpun ideea că dacă au nevoie de o persoană cu care să vorbească atunci când simt nevoia, pot găsii un bun ascultător chiar în vecinul de alături, fie un coleg de cameră fie un alt beneficiar al centrului. Doamnele se descurcă mai bine la acest capitol decât bărbații, ele împărtățindu-și ofurile sufleteși între ele.

În urma celor observate concluzionez că intervențiile realizate și-au atins scopul și anume am reușit să creez o legătură mai puternică între beneficiari care să acopere parțial lipsa familiei, s-a realizat o anume detensionare pe care am simțit-o la prima activitate pe care am avut-o cu aceștia, pe parcursul întâlnirilor am creat o legătură cu un puternic impact emoțional, ceea ce i-a ajutat să fie mai deschiși să fie activi când este vorba de activități.

Activitățile și jocurile de socializare pe care le-am desfășurat au avut rolul și de a-i face să se simtă mai încrezători în forțele proprii pe lângă faptul că au învățat să relaționeze mai eficient. Confortul psihic pe care l-au câștigat în urma desfășurării activităților îi face să treacă mai ușor peste problemele care le au prin simplul fapt că își exprimă mai ușor sentimentele pe care le au la în acel moment. Acest grad de confort psihic îi ajută să își creeze relații și rețele de comunicare mai eficiente.

3.5 Concluzii finale și recomandări

În prezenta lucrare am încercat să scot în evidență cât de importante sunt serviciile sociale în munca cu persoanele vârstnice. Acest lucru s-a putut observa dar l-au confirmat și beneficiarii centrului unde mi-am desfășurat demersul de cercetare și intervenție.

Dorința mea a fost și de a identifica cat de important este rolul asistentului social într-o astfel de instituție, dacă acesta poate îmbunătății mediul creat pentru beneficiari. De la primele interacțiuni cu vârstnicii am realizat că asistenta socială care se ocupă de ei este foarte apreciată de aceștia pentru munca pe care o depune, dar și pentru modul în care se comportă cu aceștia. Am observat și eu acest lucru și mi-am dat seama că profesia de asistent social implică mult mai multe lucruri decât am învățat în facultate.

Prin internarea lor în acest centru automat li se oferă protecția de care au nevoie, chiar dacă ei nu sunt conștienți de acest lucru. Faptul că beneficiază de anumite servicii sociale pe care centrul le pune la dispoziție crește speranța de viață a acestora. Cel mai bun exemplu sunt serviciile medicale, foarte mulți vârstnici nu aveau posibilitatea să-și asigure medicația de care aveau nevoie, în schimb aici primesc îngrijire medicală permanentă și dispare aceea teamă pe care mulți dintre ei au simțit-o și anume că ar putea pății ceva în casă și nimeni nu ar știi nimic de ei.

În urma cercetării și intervenției realizate la Centrul de Îngrijire și Asistență Cluj-Napoca, am identificat faptul că o mare parte din vârstânicii internați aici, întâmpină probleme de comunicare cauzate de instituționalizare, de despărțirea de familie, de decesul unei persoane dragi. Datorită faptului că sunt solicitați să participe la diferite activități îi ajută să se integreje social, la nivel de grup dar și la nivel de cameră.

Cercetarea mea s-a bazat pe nevoile elementare ale vârstnicilor dar și pe modul în care aceștia înfruntă situațiile dificile, fiind vorba de relațiile cu familia, de starea de sănătate, relațiile din interiorul centrului, și cum privesc aceștia serviciile care centrul le pune la dispoziție, dacă modul de viață li s-a schimbat în urma interării în centru.

Cu ajutorul interviului și a observației am obținut informațiile necesare pentru a-mi proiecta partea de intervenție, cu scopul de a obține o comunicare mai eficientă între beneficiari. Acest lucru să îi ajute totodată să-și exprime sentimentele și emoțiile mai ușor. Eliberarea de anumite gânduri și sentimente îi ajută să fie mai înțelegători cu cei din jur și să îi accepte așa cum la rândul lor și ei au fost acceptați de ceilalți. Activitățile de grup previn izolarea, depresia care poate să apară din cauza singurătății.

Intervenția pot să spun că a avut succes, deoarece am identificat un grad mai ridicat de toleranță între beneficiari dar și în raport cu personalul centrului, o dorință mai mare în a participa la activități, creându-se astfel o atmosferă mai plăcută, benefică pentru toată lumea.

Privind serviciile sociale furnizate de centru, beneficiari sunt mulțumiți, de aceea eu recomand doar stimularea permanentă a acestora în implicarea activă la activități. Astfel se îmbunătățește nivelul de comunicare dintre aceștia, crește stima de sine la vârstnici iar sentimentul de inutilitate se reduce treptat sau dispare.

BIBLIOGRAFIE

Bodogai, Simona Ioana, Protecția socială a persoanelor vârstnice, Editura Universității sin Oradea, Oradea, 2009.

Fontaine, Roger, Psihologia îmbătrânirii, Editura Polirom, Iași, 2008.

Gal, Denizia, Asistența socială a persoanelor vârstnice, Editura Todesco, Cluj-Napoca, 2003.

Gal, Denizia (coord.), Vine o zi, Eseuri pe teme gerontologice, Presa Universitară Clujană, 2001.

Hooyman, Nancy, R., Social Gerontology. A multidisiplinary perspective, Editura Allyn and Bacon, 1999.

Papalia Diane E, Dezvoltarea umană, Ediția a 11-a, Editura Trei, București 2010.

Roth Maria, Rebeleanu Adina, Asistența socială. Cadru conceptual și aplicații practice, Editura Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca, 2007.

Țarcă Mihai, Tratat de demografie, Editura Junimea, Iași, 2008.

ANEXE

Anexa 1

Ghid de interviu

Obiectiv: Evaluarea satisfacției beneficiarilor din „Centrul de Îngrijire și Asistență Cluj-Napoca” cu privire la serviciile sociale oferite.

Subiecții: Beneficiari ai centrului

Bună ziua! Mă numesc Mizgan Lioara și sunt studentă la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială Cluj. Am nevoie de ajutorul dumneavoastră pentru partea de cercetare pe care o va cuprinde tema mea de licență. Pe baza unor întrebări la care vă rog să îmi răspundeți doresc să aflu căt de mulțumit/ă sunteți de serviciile sociale de care beneficiați în acest centru. Putem începe când doriți, iar unde nu înțelegeți termenii sau ce am dorit să exprim vă rog să mă întrebați. Vreau să mai precizez că numele dumneavoastră nu v-a aparea scris nicăieri.

ISTORIA INSTITUȚIONALIZĂRII

Povestiți-mi puțin despre cum ați ajuns să fiți instituționalizat/ă în acest centru?

Ați avut altă alternativă?

SERVICIILE DE CARE PERSOANA BENEFICEAZĂ ÎN CENTRU

Spuneți-mi despre serviciile/activitățiile pe care le desfășurați în centru

Care vă place cel mai mult? Vă rog să argumentați

Care nu vă place? Tot așa să spuneți de ce

Ce nevoi aveți dumneavoastră?

Considerați că vă sunt satisfăcute?

PARTICIPAREA ȘI IMPLICAREA BENEFICIARULUI ÎN ACTIVITĂȚI

Când se desfășoară activități în care sunteți implicat/ă, cum vă simțiți?

Povestiți-mi despre activitatea care vă place cel mai mult.

RELAȚIA CU PERSONALUL CENTRULUI

Cum vă înțelegeți cu personalul de aici?

De cine vă place cel mai mult?

Dacă ar fii să dați o notă, pe o scală de la 1 la 10 activităților, cărei activități i-ați da nota cea mai mare și care ar avea nota cea mai mică?

Dar personalului? medic, asistent medical, asistent social, infirmier, psiholog

AȘTEPTĂRI, SUGESTII DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A ACTIVITĂȚILOR

Când ați venit la acest centru, ce așteptări ați avut?

Ce v-ar place să se facă în centru?

Dacă ar fii să schimbați ceva, ce ați schimba?

Anexa 2

GHID DE OBSERVAȚIE

SCOPUL INTERVIULUI: culegerea de informații în legătură cu modul de conviețuire într-un centru de îngrijire și asistență

UNITĂȚI TEMATICE:

1. Manifestări de comportament

Cum tratează aceștia regulile existente ale centrului ?

Își doresc să se implice în activități sau o fac doar pentru „a nu supăra pe nimeni” ?

Cum se manifestă aceștia pe plan emoțional, reacții, comportamente ?

2. Aspecte legate de comunicarea interpersonală

Cât de strânse sunt relațiile de comunicare între vârstnici?

Care sunt relațiile de comunicare cu personalul centrului?

Dacă apar divergențe, care sunt motivele?

Cum se rezolvă posibilile divergențe dintre beneficiari?

3. Aspecte referitoare la mediul în care trăiesc vârstnicii

Care este numărul de camere de care dispune centrul?

Câte persoane sunt internate în centru?

Dispune centrul de suficiente resurse materiale pentru a moderniza camerele și pentru creea condiții mai bune?

Anexa 3

Planificarea întâlnirilor

Întâlnirea 1

Activitatea se numește Harta Meteorologică. Membrii grupului vor primi câte o bucată de hârtie rotundă. Pe această suprafață au sarcina să realizeze un desen care să le exprime starea sufletească din acel moment. Desenul v-a fi reprezentat prin elementele unei hărți meteorologice, de exemplu: pentru o stare de spirit excelentă se poate desena un soare. La final când toată lumea termină, cei care doresc o să vorbească despre desenul lor, dar și despre motivul pentru care se află în aceea stare.

Pentru următorul exercițiu am ales fotografii unde erau reprezentate casele bătrânești, fotografii cu anumite unelete folositoare în agricultură, fotografii cu flori, fotografii cu cărți de citit, cu anumite jocuri, de genul șah, joc de cărți, am încercat să redau cu ajutorul imaginilor metodele prin care vârstnicii își petreceau timpul liber, indiferent că proveneau din mediul rural sau din cel urban. Poziționarea se va face în cerc, fiecare își v-a alege o fotografie la alegere și ne v-a povestii de ce a făcut aceea alegere. Fie că este vorba despre o întâmplare, o amintire un lucru care îi trezește amintiri plăcute.

La sfârșitul activității v-om realiza o sumarizare despre cum s-au simțit și dacă s-au simțit stânjeniți în a-și exprima sentimentele.

Întâlnirea 2

A doua întâlnire pe care o să o am cu beneficiarii, o să aibă la bază proverbe și zicale românești. Sarcina mea este de a începe un proverb iar aceștia să îl continue. Această activitate nu v-a dura mult iar la sfârșit fiecare este provocat să spună un proverb care nu s-a regăsit pe lista citită de mine. În cadrul acestei activități beneficiarii au ocazia să comunice între ei.

În continuare am să folosesc un laptop și un retroproiector, am să le proiectez filmulețe video despre primăvară, filmulețe amuzante cu animale și copii. Iar spre încehiere am să redau câteva piese de muzică folcrorică, preferata vârstnicilor. Am selectat câteva piese interpretate de copilași pentru a se mai înveseli.

La fel ca la prima activitate o să aloc câteva minute să discutăm despre cum s-au simțit, dacă au fost lucruri care le-au plăcut, sau nu.

Întâlnirea 3

Pentru această întâlnire o să realizăm un joc numit Reacție în lanț. Grupul format v-a fi așezat în cerc, împreună o să alegem o temă despre care să discutăm, fie aceasta o problemă care îi deranjează pe vârstnici, un subiect comun despre care fiecare să fie interesat. Pentru o a realiza o mică poveste despre acel subiect stabilit, un memru v-a scrie pe o hârtie o frază, o idee corelată la tema noastră. Foia v-a fi pasată colegului din stânga, acesta v-a continua fraza, dar v-a îndoi foaia în așa fel încât să nu se vadă ce a scris cel dinainte. Jocul v-a continua până când fiecare membru a scris o idee pe foaie. Când toată lumea a terminat eu am să citesc povestea care au realizat-o cu ajutorul jocului.

Eu o să fiu cea care trece pe la fiecare în parte să-mi zică ce vor să scrie și am să-i ajut, deoarece sunt persoane care nu se descurcă singure.

La final o să vorbim liber despre tema care au ales-o, fiecare v-a avea ocazia să-și exprime părerea.

Întâlnirea 4

Această întâlnire are la bază un grup pentru stimularea funcțiilor cognitive. Pentru a-mi desfășura activitatea propusă o să am nevoie de un flipchart. Pe mai multe postere de hârtie am realizat căsuțe de integrame care reprezentau răspunsul la câte o ghicitoare, acestea o să le lipsesc pe flipchart. Eu am să le citesc ghicitori iar cel care găsește rezolvarea cel mai repede o să vină în față și o să complecteze integrama. Pentru persoanele care nu se vor descurca am să complectez eu.

Pentru a nu fi prea solicitant, după terminarea integramei o să le citesc în continuare ghicitori iar ei o să-mi răspundă la fel doar că nu o se le mai notăm.

La final am să le solicit un feed back în legătură cu activitatea de astăzi, iar cei care doresc pot să împărtățească cu noi ghicitori sau proverb care nu s-au spus. Sunt convinsă că vârstnicii știu mai multe ghicitori decât am să le citesc eu.

Întâlnirea 5

Pentru ultima întâlnire o să folosesc terapia ocupațională. Este cea mai complexă activitate dar și cea mai lungă ca durată de timp. Am să profit de ocazia că se apropie Sărbătorile Pascale și o să realizăm coșulețe de Paște. Pentru această activitate am să duc coșulețe cu grâu crescut, o să realizăm cât mai multe coșulețe ca la final să le distribuim în fiecare cameră dar și în restul de săli aparținătoare centrului.

O să începem prin a pune ouă de paște printre grâul crescut, ouăle sunt confecținate din polistirem și decorate de către beneficiari. Următorul pas v-a fi înfășurarea caserolei în hârtie creponată de diferite culori pentru a arăta mai bine, apoi vom face câte o fundiță pentru fiecare coșuleț în parte. Fiecare beneficiar are posibiliatatea să-și personalizeze coșulețul după bunul plac.