Rolul Lecturii Suplimentare In Programul Scolar Pentru Invatamantul Primar

Rolul lecturii suplimentare în programul școlar pentru învățământul primar

CUPRINS

ARGUMENT

1.1 Importanța cărții și a lecturii

1.2 Studiul lecturii în ciclul primar

II. FORME TRADIȚIONALE ȘI MODERNE DE ÎNDRUMARE A LECTURII ÎN CLASĂ ȘI ÎN AFARA CLASEI

2.1 Forme tradiționale de indrumare a lecturii in clasă și în afara clasei

2.2 Forme moderne de indrumare a lecturii in clasă și in afara clasei

2.3 Proiect didactic

III. MANIFESTĂRI CULTURAL ARTISTICE CU CARTEA

3.1. Organizarea expozițiilor de carte

3.2. Șezătorile literare

3.3. Concursurile literare

3.4. Medalionul literar

3.5 Exemple de activități cultural artistice

IV. CERCETARE PEDAGOGICĂ

Ipoteza

Obiectivele cercetării

Metodele cercetării

Grupul țintă

Instrumente de evaluare

V. INTERPRETAREA REZULTATELOR

VI.CONCLUZII

VII. BIBLIOGRAFIE

I. INTRODUCERE

1.1. IMPORTANȚA CĂRȚII ȘI A LECTURII

“Carte frumoasă, cinste cui te-a scris

Încet gândită, gingaș cumpanită;

Ești ca floare, anume înflorită

Mâinile mele, care te-au deschis. “

Tudor Arghezi

Dacă ne deschidem inima în fața cărților, găsim răspunsurile pe care le căutăm în viață, ne instruim, descoperim rostul vieții și toate acele secrete pe care le-au descoperit alții înaintea noastră.

Cartea merita să devina nu numai “cartea de căpătâi” a specialistului, a bibliografului, ci mult mai mult. Ea este la fel de bine venită și în timpul petrecut alături de ceilalți membri ai familiei, lectura ei fiind deosebit de liniștitoare sau amuzantă în timpul serilor petrecute în familie.

Nimeni și nimic nu poate înlocui cartea. Radioul, televizorul, internetul, reprezintă surse rapide de informare alese în special de către tineri pentru a se adapta la ritmul de viața modern. Totuși cartea poate fi citită ori de câte ori dorești și oricând dorești, fără a-și schimba farmecul, rămânând același prieten credincios și tăcut, ce-ți oferă de fiecare dată răspunsurile de care ai nevoie.

Miron Costin, Mihail Sadoveanu, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Alexandru Vlahuță, cu toții au această influență benefică asupra cărții și ne invită să o cunoaștem, înțelegând astfel necesitatea practică și socială a expresiei “ai carte, ai parte”.

Asemenea unui învătător cu dăruire, cartea ne spune, ne face să râdem, să plângem, să fim atrași de chemările ei, înmagazinând în filele ei cunoștințe, sensibilitate, fapte, pe care le păstrează intacte mult timp.

Sunt numeroase funcțiile pe care le îndeplinește cartea, însă cea mai importantă dintre ele este aceea de a instrui și a educa. Trecând de la învătământul preșcolar pâna la cel post universitar, întregul proces de învățământ are la baza “cartea”. Transmiterea completă a cunoștințelor se face în cadrul școlii, în principal prin intermediul cărților. Însă nu numai cartea manual are un rol foarte important în desăvârșirea educației ci și celelalte cărți din planul științelor, artelor, tehnicii, moralei, comportamentului, etc.

Deși în zilele noastre în școli se introduc și alte tehnici și metode de predare –cu ajutorul filmelor, calculatorului, radioului, totuși acestea nu pot înlocui cartea (o pot completa) mai ales în cadrul lecturii și a studiului individual. Primul pas pe care trebuie sa-l faca fiecare individ, este să-și aleagă cărțile potrivite sau să fie îndrumat corespunzator în alegerea lor, urmând apoi să deprindă tehnica lecturii pentru a obține maxima eficiență în urma citirii unei carți.

De o foarte mare importanță este a se studia lectura literară în școală și în afara ei, deoarece disciplinele studiate de elevi în școală nu dau decât elementele de baza ale științei, fără a desăvârși educația pe care trebuie să o aibă fiecare individ și pe care doar prin intermediul cât mai multor cărți ne-o putem definitiva sau mai bine zis țmbunătății.

Progresul omenirii nu mai este legat dominant de sursa de materii prime, ci de calitatea și atitudinea omului. e,,a in scoala si in afara ei , Competența, starea activă, capacitatea de invenție și transformare, inovația, creația sunt trăsături definitorii ale personalitătii umane și factori esentiali ai progresului. Omul nu primește genetic aceste atribute. Le dobândește în cadrul mediului educativ și al efortului propriu de învățare și de exercițiu. Copilul nu este de la începutul vieții “un constructor de sine” pe cont propriu.

El ia modele și își însușește cunostințele din mediul social general ,din interrelațiile personale și, mai ales, din cadrul activităților de instruire și de educare organizate instituțional.

Școala, cadrele didactice, au menirea de a elabora instrumentele necesare instruirii elevilor în raport cu nevoile societății și cu interesele și trebuințele spirituale ale ființei umane.

Cadrul didactic nu mai este singurul transmițător de informații. El are sarcini multiple între care și de a forma la elevi priceperi și deprinderi de munca intelectuală și de lucru cu cartea.

O carte bună pusă in mâna elevilor este cel mai de preț dar pe care îl poate oferi cineva generațiilor în formare.

1.2. STUDIUL LECTURII ÎN CICLUL PRIMAR

„Studiul cu cartea (lectura) reprezintă o modalitate complexă de învățare, de muncă și tehnică intelectuală independentă, care contribuie într-o măsură importantă la imbogațirea și aprofundarea cunoștințelor și la formarea și dezvoltarea capacităților intelectuale (spirit de documentare, atenție, memorie, imaginație, gândire, etc.), la fundamentarea teoretică a acțiunilor aplicative (practice) și de cercetare-proiectare în toate domeniile.

Studiul cu cartea s-a consacrat ca principală strategie de muncă independentă, cu pronunțat caracter individual, care contribuie la transformarea tineretului școlar și universitar- mai ales, în subiect al educației, asigurându-i în buna masură realizarea unei cunoașteri și învățări dobândite și eficiente.“

Studiul lecturii literare atât în școală cât și în afara ei, reiese din conținutul și trăsăturile de bază ale literaturii ca formă complexă. Reflectarea realității în imagini artistice însoțite de un puternic coeficient emoțional ce dublează influența rațiunii asupra sentimentelor, definește literatura așa cum M.Gorki ca “o ramură a artei ce are calitatea deosebită de a se adresa deopotrivă minții și inimii cititorului, contribuind astfel la educarea lui”.

“Literatura nu are însă simplă valoare documentară, ci dezvăluind sentimentele și gândurile oamenilor, reacțiile lor sufletești în cele mai variate situații ,ea are o mare importanță social-educativă. Creația artistică fiind strâns legată de experiența de viață a artistului, experimentând atitudinea creatorului ei față de problemele sociale pe care le abordează, determină o cunoaștere activă a realitații, contribuie la formarea și orientarea concepțiilor cititorului despre societate. Culoarea puternic emoțională a cunoașterii realității prin intermediul operei de artă îi marește forța educativă, cu atât mai mult în școală, unde particularitațile psihice ale vârstei îi fac pe elevi deosebit de sensibili la acest mod de cunoaștere “.

Majoritatea disciplinelor studiate de către elevi dau doar elementele de baza ale științei respective, urmând ca apoi, prin studiu individual sau suplimentar, alături de cadrul didactic, fiecare să-și completeze și să-și desăvârșească cunoștințele. Literatura nu impune un domeniu de specializare ca alte științe, ea este necesar a fi cunoscută de fiecare om care vrea să se educe indiferent de vârsta, religia sau ocupația pe care o are. Este imposibil a se cuprinde toate operele literare în cadrul lecțiilor școlare și de aceea pentru formarea intelectuală a fiecăruia este necesar a se efectua și studiul individual și suplimentar.

Lectura literară suplimentară se poate realiza atât în școală, în timpul orelor speciale de pregătire, fiind dirijată sistematic și progresiv de către cadrele didactice, cât și individual, în familie, biblioteci, cu prietenii.

Lectura suplimentară din ciclul primar se realizează studiind: texte de citire din manualele de citire ale fiecărei clase, texte de lectură (din manual), lecturi școlare suplimentare prevăzute în programa școlară, grupate pentru fiecare clasă de studiu a ciclului primar și chiar și texte alese de către cititor cu ajutorul bibliotecarei sau individual.

Listele de lecturi suplimentare pentru fiecare an de curs sunt orientative, fiecărui cadru didactic revenindu-i sarcina de a selecta și adapta această listă la nivelul de pregătire al elevilor, la cerințele lor dar și în funcție de cărțile existente în biblioteca scolii sau a localității. Așadar pentru o realizare cât mai realistă a listei de lecturi suplimentare trebuie să existe o bună legatură între cadrul didactic și bibliotecar pentru a nu se trece în această listă cărți care nu pot fi procurate cu ușurință de către copii și a nu se încetinii procesul de învățare.nt orintative,tor cu ajutorul bibliotecarei sau individual. citire ale fiecarei clase;t

Aceste liste trebuie să acopere toate speciile literare și scrierea lor necesită o bună colaborare a învățătorului cu bibliotecarul școlii/localității, dar și cu părinții pentru a se putea folosi și cărțile din biblioteca personală. Cărțile recomandate a fi citite, vor fi anunțate elevilor la începutul fiecărui an școlar sau semestru, urmând a fi discutate împreună cu învățătorul în cadrul orelor de lectură/comunicare sau în timpul activităților extrașcolare. Evaluarea cărților citite de către elevi se poate face oral sau sub formă scrisă. Prin astfel de activități se urmărește a se dezvolta cât mai mult gustul elevilor pentru citit, a se imbunătății ritmul și corectitudinea citirii, se dezvoltă vocabularul, a se forma o nouă perspectivă asupra vieții. Se încearcă astfel stimularea interesului pentru carte într-o perioadă în care cartea pierde teren în fața calculatorului și a noilor tehnologii. De asemenea lectura constituie un important mijloc al procesului instructiv-educativ care în esență este un proces de comunicare ce se consumă între factorul emițator de informație –educatorul- și receptorul, beneficiar al informației –elevul.

Având în vedere specificul disciplinei, ca formă de cunoaștere prin mijlo-cirea imaginii artistice, trebuie mentionate câteva cerințe necesare în dirijarea procesului de însușire a tehnicii lecturii:

– asigurarea unei permanente legături între componentele studiului limbii române la clasele I-IV;

– corelarea obiectivelor cu conținuturile;

– selectarea și dezvoltarea volumului de informații;

– definirea clară a obiectivelor generale și operaționale;

– utilizarea celor mai potrivite metode și procedee de lucru pentru a realiza obiectivele propuse;

– adaptarea conținuturilor, obiectivelor și a strategiilor de învățare la nivelul de învățare al alevilor.

Programa scolara recomandă în clasa a II-a, în cadrul orelor de citire, să se afecteze câte o ora saptamanal lecturii suplimentare, iar pentru clasa a III-a și a IV-a câte 16 ore anual.

Lectura în afara clasei are ca scop să dezvolte gustul elevilor pentru citit, să-i facă să îndrăgească cartea, să le satisfacă interesul de a cunoaște viața, oamenii și faptele lor. Lectura contribuie într-o mare masură la îmbogățirea cunoștințelor elevilor, la formarea unui vocabular bogat și colorat, la dezvoltarea dragostei față de patrie și față de strămoși, la educarea sentimentelor estetice. De necontestat este faptul că lectura în afara clasei constituie un important mijloc ajutător al întregului proces instructiv-educativ care se realizează la orele de curs.

Literatura pentru copii –ca parte integrantă a întregisa a II-a, în cadrul orelor de citire, să se afecteze câte o ora saptamanal lecturii suplimentare, iar pentru clasa a III-a și a IV-a câte 16 ore anual.

Lectura în afara clasei are ca scop să dezvolte gustul elevilor pentru citit, să-i facă să îndrăgească cartea, să le satisfacă interesul de a cunoaște viața, oamenii și faptele lor. Lectura contribuie într-o mare masură la îmbogățirea cunoștințelor elevilor, la formarea unui vocabular bogat și colorat, la dezvoltarea dragostei față de patrie și față de strămoși, la educarea sentimentelor estetice. De necontestat este faptul că lectura în afara clasei constituie un important mijloc ajutător al întregului proces instructiv-educativ care se realizează la orele de curs.

Literatura pentru copii –ca parte integrantă a întregii literaturi-abordează teme legate de viată. Nu se poate stabili o delimitare precisă între tematica literaturii pentru copii și tematica literaturii pentru maturi.
deaza teme legate de viata . În stabilirea lecturii elevilor trebuie să se țină seama de accesibilitatea cărții, în funcție de particularitățile de vârstă.

Lectura în afara clasei cuprinde două categorii de opere literare:

– Opere ale unor mari scriitori, care deși n-au fost destinate special copiilor, pot fi citite de către copii, datorită conținutului de idei prezentat la un nivel accesibil, atractiv, cum sunt unele poezii ale lui Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, George Coșbuc, în care se descrie natura patriei și frumusețile ei, unele legende istorice ale lui Dimitrie Bolintineanu, în care se înfățișează vitejia poporului, unele din schițele lui Ion Luca Caragiale, Amintiri din copilărie de Ion Creangă, etc.

– Opere scrise special pentru copii, ca, de exemplu: Ursul păcălit de vulpe, Povestea porcului, Capra cu trei iezi, Punguța cu doi bani, Fata babei și fata moșneagului, povestirile: Inul și cămeșa, Acul și barosul etc., de Ion Creangă, basmele: Țugulea, Prâslea cel voinic și merele de aur, de Petre Ispirescu, basmele mitologice ale lui Al. Odobescu, basmul Doi frați cu stea in frunte și altele de I. Slavici, Bunicul, Bunica, de B. Șt. Delavrancea, unele povestiri ale lui Mihail Sadoveanu, Dumbrava Minunată, Făt-Frumos Măzărean, Ianoș Năzdrăvan, Cioc,Cioc, de Emil Gîrleanu, Povestea greierului, ioc,Cioc”,osul”,umusetile ei ,Sfredeluș, de Demostene Botez, Ce să fie Bondocel, de Marcel Breslașu, Ce e tata, de Eugen Frunză sunt numai câteva opere din fondul de aur din literatura noastră pentru copii. obiectivelor si a strategiilor de invatare la nivelul de invatare al alevilor.e a tehnicii lecturii:
O seamă de scriitori consacrati și cu o bogată experiență: Tudor Arghezi, Victor Eftimiu, Otilia Cazimir, Mihai Beniuc, Ion Pas, Nicolae Labiș, Cicerone Teodorescu, Maria Bănuș au fost antrenați în crearea unor opere valoroase pentru copii. orma de cunoastere cificul disciplinei evul.or de informatie -educatorul-rioada in care cartLa dezvoltarea literaturii actuale pentru copii, au adus, de asemenea, o contribuție însemnată o serie de scriitori, ca: Cezar Petrescu, Al. Sahighian, Al. Mitru, Nina Cassian, Vladimir Colin, Octav Pancu-Iași, Călin Gruia, M. Sântimbreanu, Ion Brad ș.a., care și-au consacrat o parte a activitații lor creației pentru micii cititori.

Cu deosebită plăcere și interes citesc micii școlari nenumărate opere din literatura universală, cum sunt cele scrise de frații Grimm (basmele: Croitorașul cel viteaz, Motanul încălțat ș.a.), H. Chr. Andersen (basmele: Lebedele, Mărunțica ș.a.), Vl. Maiakovski (volumele: Ce să fiu?, Versuri), Arcadie Gaidar (Ciuk si Ghek), I.Weniberg (Animale uriașe), La Fontaine (Fabule) ș.a. eitatii pe care le abordeaza ,determina o cunoastere activa istului ,experimentand atitudinea creatorului ei fata de problzvaluind sentimentele si gandurile oamenilor ,reactiile lor sufletesti in

În formarea deprinderii și, mai ales, a priceperii (abilității) de lectură la clasele primare, ca proces lingvistic, învățătorul va fi preocupat ca elevii acestei clase:

a)să se servească eficient de limbă, ca mijloc de comunicare și de gândire;

b)să știe să comunice oral, prin scris, prin cuvinte și imagini;

c)să înțeleagă limba vorbită, în sensul de a descifra simbolurile verbale, de a reacționa corect față de acestea, să reproducă semnele vocale cu intenția de a le comunica, limbajul presupunând recunoaștere, întelegere și transmitere;

d)să înțeleagă limba prin recunoașterea semnelor grafice (scriere), succesiunea operațiilor fiind dată de ordinea: cuvânt pronunțat (cunoscut),

simbolul grafic al cuvântului-percepția simbolului, pronunția întelegerii lui;

e)să întrebuințeze simbolurile grafice pentru a comunica normal cu ceilalți, ceea ce presupune formarea deprinderilor și abilitaților ortografice, gramaticale, de punctuație și exprimare, devenind prin aceasta exactă, corectă, fluentă și literară în raport cu gândirea și intenționalitatea ei (citirea ei).

Procesul învățării și stăpânirii mecanismelor citirii este complex si determinat de numeroși factori care produc diferențieri. Printre factorii cu otrefactorii ,Vladimir incidență specială asupra reușitei în procesul învatarii cititului sunt: percepția vizuală și nivelul de organizare a structurii spațiale; mișcările globilor oculari; percepția, discriminarea și atenția auditivă; capacitatea de a discrimina literele alfabetului sau alte grafeme și identificarea acestora; maturitatea limbajului vorbit și experiența lingvistică anterioară, aptitudinea potențială pentru lectură; factori afectivi și de motivație, competența educatorului și strategiile folosite.

La elevii claselor primare se va urmări:

– exersarea actului citirii în cadrul lecțiilor de citire și a lecturilor cuprinse în manuale și a listei de lectură din programa școlară;

– se va insista pe fluența, ritmul citirii și intonația adecvată a expresivității;

– se recomandă de către învățaător, în antrenarea elevilor la lecturarea textelor literare de scurtă întindere sau citirea selectivă a unor fragmente semnificative, pentru ca aceștia să nu mai dețină în exclusivitate rolul de ascultători pasivi ale textelor citite, povestite de învățător sau reproduse pe o bandă magnetică;

– exerciții de citire cu voce tare, în ritm lent sau mediu impus de specificul învățării în faza inițială oferă posibilități de depistare și ameliorare a greșelilor;

– asocierea conținutului de caracterul conștient al celor citite, lăsând autonomie elevilor pentru lectura în gând;

– dirijarea și controlul lecturii, atât de învățător, cât și de părinți în permanență;

– să se facă o evaluare periodică asupra vitezei cititului, urmărindu-se evoluția formării deprinderilor de citire rapidă, corectă și expresivă;

– asimilarea activă și conștientă a celor comunicate în scris (sau oral) care să permită efectuarea unei lecturi funcționale;

– stimularea stăruinței, perseverența copiilor de a parcurge un text pentru a căuta răspunsuri la întrebări sau pentru a desprinde idei esențiale;

– redarea pe scurt oral sau scris a celor citite (rezumat);

– caracterizarea personajelor întâlnite în povestiri.

Asigurarea succesului în lectura particulară a elevilor din clasele primare este realizată în mod deosebit de capacitatea elevilor de a înțelege,prin efort propriu, mesajul celor citite.

Literatura, chiar la nivelul la care este repartizată în manualale de citire de la ciclul primar, îi apropie pe copii de realitate, permite largi perspective către cunoașterea altor forme ale realității. Lectura expresivă și metodele care îi fac pe elevi descoperitori ai unui imens tezaur de informații, de experiențe umane, de modele morale, de emoții și sentimente, vor impune, în cele din urma, literatura atenției lor. Prin lectură, elevii sunt conduși să-și formeze capacitatea de a surprinde, de a descoperi conținuturi și forme ale realității exprimate într-o multitudine de modalități, să-și extindă, astfel, aria cunoașterii; pătrunzând în diversitaea textelor literare, elevii vor parcurge căi specifice de expresie, asocierea cu altele, ceea ce le permite trecerea de la cunoașterea concretă la cea abstractă, de la intuiție la reprezentare și fantezie, ajungând în posesia unor multiple instrumente utile satisfacerii dorinței lor de a descoperi realitatea înconjurătoare. „A înțelege literatura – remarca Ioan Șerdean – înseamnă a avea puterea de a raporta impresiile, trăirile autorului la propria ta experiență de viață, a stabili legături, nu numai cu cunoștințele cunoscute, ci și emoțiile, simțămintele pe care le-ai trăit.“

Contactul cu textul literar nu poate fi rupt de experiența și cunoștințele elevilor. Prin analogii și comparații, cunoașterea realizată prin lectură nu va rămâne un act în sine, ci va conduce spre judecăți, emoții, generalizări, certitudini. Altfel, frumusețile inestimabile ale unor peisaje zugrăvite cu măiestrie în poeziile lui M. Eminescu, V. Alecsandri, G. Coșbuc, G. Topârceanu sau în prozele lui M. Sadoveanu, C. Hogas, Al. Vlahută, Geo Bogza, ar rămâne simple spectacole izolate, care ar solicita doar retina, încremenind în memorie ca niste decupaje dintr-un peisaj.

În cazul acesta, rolul principal îl are învățătorul, de a organiza discuții interesante cu elevii în vederea înțelegerii descrierilor din natură zugrăvite cu maiestrie de scriitor. Nu trebuie trecut cu vederea peste aceste aspecte descrise de autor în textele studiate de elevi.

Atunci când opera citită evocă o stare sufletească, trăită, cunoscută, întelegerea ei se realizează cu relativă ușurintă. Alteori, însă, elevul e pus în fața unor stări, a unor situații pe care le-a trăit, poate vag sau care îi pot fi total necunoscute. În asemenea situații, firește, întelegerea mesajului textului presupune un oarecare efort de transpunere în anumite situații, ceea ce pentru școlarii din clasele primare nu este un lucru ușor. De fapt, oricât de bogată ar fi experiența de viață a cititorului, el nu poate trăi în mod direct toată gama sentimentelor posibile. De accea, în orice act de înțelegere a mesajului unui text citit este necesar un anumit nivel de solicitare a gândirii și imaginației cititorului.

Învățătorul trebuie să familiarizeze, în mare, pe elevi cu mesajul și conținutul pe scurt al textului pus în discuție la ora de lectura. Numai în felul acesta elevul întelege mai repede sensul figurat al mijloacelor de expresie literară, caracterul metaforic al limbajului specific diferitelor creații literare. La rândul ei, această capacitate este asigurată în foarte mare măsură, de posibilitatea acestuia de a se orienta, cel putin pe cale intuitivă în câteva din cele mai simple elemente de teorie literară. Astfel, elevii vor putea deosebi cu ușurință poezia de un text în proză, să-i determine să facă deosebiri între o descriere și o narațiune, prin citirea unor texte semnificative în acest sens care au o mare forță evocatoare, reușind astfel să deosebească un text cu conținut științific față de povestire istorică de exemplu, ș.a.m.d.

La fiecare oră de lectură, învățătorul va recurge la citirea model unui fragment din opera pusă în discuție cu elevii claselor primare. În felul acesta va reuși să-i facă pe elevi să trăiască întregul complex de sentimente, izvorât din conținutul unui text, transpunându-se cu ușurință în modelarea felurită a vocii, emotionându-se sincer și convingător în fața conflictului operei artistice; astfel el va transmite emoția firească celor pe care îi educă. Acest act emoțional se realizează, de obicei, cu ocazia primului contact cu creația literară, precum și cu prilejul analizei în ora de lectură.

Ceea ce se impune, în vederea realizării acestui obiectiv este ca învățătorul să urmărească, atât în cadrul orelor de citire, dar mai ales la orele de lectură literară să discute cu elevii, nu numai “despre ce este vorba în aceasta lecție sau text”, să nu se limiteze să discute cu elevii la comentarea conținutului tematic al textului ”ceea ce se comunica” cunoscând faptul că “literatura este artă, o forma specifică de reflectare a realității cu mare fortă de influențare.”

Limitarea actului citirii, în cadrul lecțiilor, la conținutul cognitiv al textului, înseamnă a diminua, în mare măsură, valențele formative ale citirii-a întârzia nepermis de mult-familiarizarea elevilor cu instrumentele muncii cu cartea, mai ales în clasele a III-a și a IV-a. Cititul nu poate fi mărginit numai la exercițiul propriu-zis de formare a unor calități ale actului citirii; întelegerea mesajului prilejuiește însușirea unor cunostințe despre mediul înconjurător, a unor fapte, evenimente, întâmplări, etc., absolut necesare-în formarea și dezvoltarea orizontului de cunoastere la elevi.

Prin citirea lecturilor particulare, elevii claselor primare pot fi obișnuiți să perceapă textul literar și sub aspectul formei lui artistice, deoarece acesta îi ajută să înteleagă treptat arta literară, s-o guste, s-o caute, s-o creeze ei înșiși.

Un rol foate important îl au și condițiile în care se efectuează activitatea de citire, fiind necesare respectarea unor reguli de igienă a lecturii, cum ar fi:

– stabilirea unui program de studiu, cu ore relativ bine determinate, pentru a obtine o lectură intensivă și eficientă;

– citirea să se facă în camere bine aerisite cu o temperatură și o umiditate a aerului normale;

– să se alterneze efortul de lectura cu cel de odihnă activă;

– în încăpere să fie liniște;

– lectura cărții să se facă la masa de lucru;

II. FORME TRADIȚIONALE ȘI MODERNE DE ÎNDRUMARE A LECTURII SUPLIMENTARE ÎN CLASĂ ȘI ÎN AFARA EI

2.1 FORME TRADIȚIONALE DE INDRUMARE A LECTURII SUPLIMENTARE

Exigențele actuale în pregătirea elevilor finalitațile învățământului primar impun o abordare sistemică, operantă a conceptului de literatură pentru copii, atât sub aspectul metodologic, cât și științific.

Din nevoia permanentă de a înfiripa și dezvolta contactul direct al elevilor cu producțiile literare consacrate, de a stimula placerea, dar și prețuirea valorilor literare, trebuie să folosim o metodă de lucru aptă să-i ajute în timpul scolaritații sa înteleaga operele literare (să-i învățăm cum să învețe), să găsească în lectura o motivație intelectuală, estetică și afectivă.

E necesar, ca în acest scop să se mentină o legatură permanență între cumulul de noțiuni, concepte, aparținând teoriei și practicii minimale a literaturii pentru copii, ce se studiaza în școlile normale și repercusiunile receptării la clasele I-IV, transferului de strategii, modalitaților de inserare a conținuturilor la nivelul învățământului primar.

Se simte nevoia unei reorganizări a programei de literatură pentru copii, ținând cont de curriculumul și textele din manualele alternative, cerințele legate mai ales de optimizarea unei parți importante a materiei și anume , folclorul literar și dramaturgia pentru copii.

Concomitent cu actualizarea informației în raport cât mai firesc între valorile naționale și universale, clasice și contemporane, accentual va cădea pe cerințele actuale ale fenomenului de inter-, intra- si transdisciplinaritate de la nivelul claselor I-IV (cunoașterea particularitaților specifice elevilor, selectarea si dirijarea lecturii în funcție de ajustările structurale ale obiectelor de studiu, promovarea învățării activ-participative, stârnirea curiozității și gustului permanent pentru lectură, etc.). Avem în vedere, desigur, rolul acestei discipline în formarea și dezvoltarea elevului ca un om al viitorului, în formarea și dezvoltarea unor trăsături pozitive de voință și caracter.

Literatura pentru copii este o componentă importantă a literaturii naționale. Ea cuprinde multitudinea de creații literare care respectă toate rigorile specifice creației artistice și este accesibilă nivelului de întelegere al copilului, universului sau spiritual și afectiv. Literatura pentru copii cuprinde de asemenea, creații dintre cele mai valoroase din literatura universală, care satisfac cerințele “vârstei de aur “. Armonios alcatuită programa scolară contribuie la cultivarea unor atribute esențiale ale dezvoltării umane, într-o ierarhie și gradare, care apelează la gândire, limbaj, emoții, sentimente, imaginație, interese, trebuințe și necesități, care se modifică treptat și continuu o dată cu înaitarea în vârsta. În aceasta selectie a operelor, fie că au fost selectate din creațiile marii literaturi, criteriul primordial îl reprezintă funcția artistică și educativă, valoarea operei literare, la care se adaugă ca o condiție inerentă-accesibilitatea.

Opera literară autentică stimulează procesul cognitiv; prin intermediul sau, copilul își îmbogațește bagajul de cunostințe cu noi achiziții, își cultivă “virtuțiile estetice“ ale limbajului și, nu în ultimul rând, contribuie la educarea morală a elevului. Literatura pentru copii ajută elevul să înțeleagă și să prețuiască cele mai de seamă valori: adevărul, dreptatea, cinstea, demnitatea, curajul, frumosul, binele, munca, etc., cu reversul lor. Se valorifică astfel virtuțile morale ale umanitații în beneficiul modelării ființei umane și personalității sale.

Studiul literaturii pentru copii în școală și în afara ei decurge și din conținutul și trăsăturile caracteristice ale literaturii, ca o forma complexă și specifică a conștiinței sociale, fiind o formă de reflectare a realității, adresându-se deopotriva “inimii și minții”cititorului. Literatura pentru copii nu impune neapărat un domeniu de specializare, ci prin cunoașterea ei copilul contribuie la propria-i formare, indiferent de domeniul specializarii și activitații sale viitoare. Este imposibil de a cuprinde toate operele literare accesibile copiilor în cadrul lecțiilor (orelor de citire, lectură, comunicare, activitații conexe) și de aceea studiul în afara clasei capătă o importanța vitala.

Lectura continuă pe toata perioada vieții, va fi cu atât mai bine implinită , cu cât pornește de la cea mai fragedă vârsta, pe baza unor principii viabile în îndrumarea și selectarea lecturilor elevilor. Gustul pentru lectură, accesul spre poarta culturii universale, se dobândețte în timp, se amplifică și devine, la fel ca aerul pe care-l respirăm, o necesitate.

Reușita demersului pedagogic constă în îmbinarea și condiționarea reciprocă a funcțiilor emotive, conotativă, referențială și metalingvistică a limbajului, nedând un credit prioritar uneia sau alteia, ele fiind reperabile

doar la “analiza în retorta”, cum spunea George Călinescu. Se poate afirma

ca cel mai important atribut al literaturii pentru copii este valoarea sa in

structiv-educativa și formativă și pentru faptul că realitatea este recreată în ra sentimentelor. artistice confera actului cunoasterii

toată splendoarea ei, dezvăluindu-i copilului de vârsta școlara și nu numai, un întreg univers, care este cel mai aproape de aspirațiile sale, de gândirea și imaginația sa.

Pentru a putea interveni constructiv în îndrumarea și dirijarea lecturii elevilor, educatorul ține seama de cunoașterea treptelor de dezvoltare psihosomatică, de psihologia vârstei, precum și de trăsăturile lor individuale, respectând înainte de toate principiul accesibilitătii. Așa de exemplu, în primele două clase se ține cont de caracterul concret-intuitiv al gândirii copilului, de experiența sa limitată de viața, unde lucrul cel mai important îl constituie textul literar, iar în clasele a III-a și a IV-a, când gândirea copilului poate realiza unele generalizări și abstractizări, se apeleaza la lucrări de complexitate gradual sporită. Se simte o nevoie acută de carte pentru copii,mereu proaspătă și care să fie în permanență ancorat în realitatea contemporană, să fie în pas cu mutațiile sociale și progresul științei ți tehnicii moderne care să înnobileze sufletul copilului prin personaje complexe (modele umane) și atitudini etice exemplare.

De-a lungul timpului s-a căutat mereu răspuns la întrebările pe care orice dascăl și le pune:

-Insistăm oare de ajuns, folosim metode adecvate, astfel încât elevii să-și însușească corect limba romana?

-Urmărim și corectăm sistematic, zi de zi, oră de oră, exprimarea și scrierea elevilor?

-Sădim în sufletul lor dragostea pentru limba română, pentru istorie, pentru tot ceea ce este frumos și înăltător ?

-Îi stimulăm, îi răsplătim atunci când realizează progrese remarcabile?

-Reusim să-i învătăm pe elevi cum să învețe, cum să folosească manualul, cum să se autoverifice? ,apartinand teoriei si practicii minimale a literaturii pentru copii,ce se studiaza in scolil

Cu elevii claselor primare, lectura la clasă se desfășoară de către învățător sub un alt procedeu fată de cel de la orele de citire obisnuită. În prima oră de lectură trebuie să îi familiarizăm pe elevi cu câteva date biografice despre autorul operei pusă în discuție, recomandări de lecturare a unor povestiri

scrise de autorul respectiv sau învățarea unor poezii din opera poetului; după aceea se trece la desfășurarea orei de lectură așa cum vom arăta printr-un plan de lecție model.

În practica școlară se folosesc diverse forme de îndrumare a lecturii în

afara clasei. Cele mai importante sunt: expunerea prin povestire, conversația

sau dezbaterea, activitatea cu cartea prin citirea expresiva a învățătorului, recenzia, lecțiile de popularizare a cărții, metoda demonstratiei, excursiile literare, întâlniri cu scriitori, șezatori literare, seri de basme și de poezie, medalionul literar consacrat aniversării unui scriitor,simpozion literar, concursurile”Cine știe, răspunde” pe teme literare, călătoriile imaginare pe hartă, pe tema literară, confectionarea unor albume literare, tabăra de creație literară, presa, revistele literare, radioul, etc.

Lectura particulară a elevilor se desfășoară în școală, în afara acesteia, acasă, în biblioteci, cluburi, etc. De aceea, pe lânga pregătirea asigurată prin lecțiile de citire în care sunt initiați cu tehnici generale ale muncii cu cartea, la orele speciale de lectură, învățătorii sunt datori să asigure și o anume pregătire specială care să îi orienteze pe elevi în vederea folosirii cărții pentru lectură. E vorba, atât de cărți sau lecturi recomandate de programa scolară și manuale, cât și de cărți pe care elevii inșiși, din propria initiativă, trebuie să știe cum să le caute, cum să le solicite de la o bibliotecă și, mai ales, cum să le folosească.

Experiența didactică dobândita în această privință atestă că se poate folosi o gamă largă de metode și procedee în vederea ăndrumării elevilor pentru efectuarea lecturii particulare, care pot fi folosite în mod orientativ.

Vom comenta câteva dintre ele:

Expunerea prin povestire

Această metodă se folosește cu succes, mai ales,cu elevii claselor a III-a și a IV-a. Povestirea poate fi însoțită de imagini, fotografii sau fotomontaje, diafilm, etc. Aceasta presupune ca învățătorul să fi recomandat la ora anterioară elevilor ce să citească în timpul liber înainte de ora de lectură, în scopul de a le putea povesti în clasă. E bine ca începutul povestirii să-l facă învățătorul și în continuare să antreneze elevii mai buni. Dar, se intamplă ca povestirea sau poveștile autorului respectiv să nu fie cunoscute de toți elevii; atunci, învățătorul povestește cât mai expresiv conținutul povestirii, dându-le ca sarcină, în cel mai scurt timp să le citească. Evaluarea se poate face pe

baza unui chestionar oral sau scris în ora următoare.

Prin intermediul povestirii, elevii dobândesc un cerc de reprezentări despre obiecte, fenomene, fapte, întâmplări, situații ce nu pot fi percepute ca atare. Povestirea devine un model de vorbire, atunci când aceasta este prezentată într-o formă corespunzatoare din punct de vedere gramatical și

stilistic. Este calea prin care elevii asimilează cele mai multe expresii poetice, acumulează nenumărate cuvinte (hiperbole, epitete sau chiar cuvinte specifice lexicului nostru, dar pe care elevii nu le cunosc încă). De asemenea, prin intermediul basmelor, poveștilor, fabulelor, legendelor, elevii cunosc limba populară în comparație cu limba literară și în felul acesta își îmbogațesc vocabularul.

Din punct se vedere moral, povestirea reprezintă o prețioasă cale de influențare a conștiinței elevilor. Eroii și situațiile din basme devin adevăratele modele pentru elevi. Ei compară atitudinea diferiților eroi și raportează propria atitudine la modelele oferite de povestire. Noțiunile morale, având un caracter abstract, devin accesibile elevilor prin forța exemplelor oferite de eroi și personaje, ori de situațiile redate prin povestire. Dacă învățătorul valorifică în termeni pedagogici exemplele oferite de povestire relizează, în felul acesta, o importantă sarcină a educației morale: formarea reprezentărilor și a noțiunilor morale ca elemente constitutive ale conștiinței morale.

Povestirea exercită o puternică influență și asupra educației estetice. Diferitele specii literare, pe lânga faptul că influențează limbajul elevilor, oferind o gamă largă de cuvinte și expresii stilistice, punând în evidență trăsături morale pozitive, sporesc accesul gândirii elevilor despre conceptele morale de bază. Mulți elevi își aleg ca model de conduită eroii din basmele audiate sau încearcă să creeze și ei mici povestiri, basme, snoave, ceea ce le impulsionează mult imaginația creatoare și își exercită posibilitățile artistice prin asimilarea procedeelor și tehnicilor specifice.

Pentru a transforma acest tip de activitate didactică într-o cale de influență multilaterală a elevilor, se cere din partea învățătorului să reflecteze asupra celor mai variate modalități de prelucrare a conținutului și formei genurilor literare folosite în povestire. Prelucrarea didactică trebuie realizată ținând cont de conținutul materialului, cât și de pregătirea generală a clasei, subordonând, în același timp, atât conținutul, cât și forma, scopul general al educației în școală. În acest sens, pot fi enunțate câteva reguli metodologice:

1) selecterea atentă de către învățător a produselor literare propuse pentru povestire (conținut, formă, dimensiuni, orientare, etc.);

2) alternarea povestirii cu alte activităti corelative, fie în cadrul aceleiași ore, fie în sistemul de lecții propus;

3) introducerea mijloacelor de învățământ adecvate textului și obiectivelor urmărite (ilustrații, filme, diafilme, discuri, etc.);

4) stabilirea unui plan corespunzător de desfășurare a modalităților și tehnicilor de prelucrare, de verificare informativ-formativă a povestirii.

Povestirile pot fi concepute în funcție de următoarele tipuri de specii literare: basme-cu precădere la clasele I și a II-a-povestiri istorice; povestiri stiințifico-fantastice; povestiri cu caracter realist; legende, balade, snoave, etc. Povestirea, ca formă de activitate pentru dezvoltarea vorbirii și îmbogățirea vocabularului la elevi, îmbracă două forme:

a) povestirea învățătorului;

b) povestirea elevilor.

Prima formă este sursa de informație pentru elevi și modalitate de comunicare de către învățător a unor idei, fapte, situații, sentimente, dorințe , etc., prin intermediul limbii, ori de a reproduce un basm cunoscut, o povestire, un șir de idei recepționate anterior prin intermediul mijloacelor specifice.

Povestirea elevilor, mai ales în clasa a IV-a, este un minunat exercițiu de exersare a vorbirii și comunicării, una din căile cele mai apreciate de punere în funcție a tuturor proceselor și mecanismelor psihice implicate în actul vorbirii și al comunicarii. De aceea, se consideră că povestirea elevilor, mai ales când se realizează independent, fără sprijinul întrebărilor sau al materialului intuitiv, este o formă de activitate și o metodă, în același timp, de a-l dezvolta pe elev intelectual.

În primul rând, povestirea mobilizează procesele intelectuale superioare care participă la constituirea limbajului și la însușirea limbii pe plan individual; se realizează: analiza, sinteza, generalizarea, care sunt operații în afara cărora nu s-ar putea coordona elementele necesare alcătuirii structurilor gramaticale, cuvinte, propoziții, fraze. De asemenea, sunt solicitate memoria și imaginația, prin intermediul cărora sunt stocate și prelucrate datele: cognitive ori din experiența anterioară.

Povestirea reprezintă un mijloc foarte important de exprimare contextuală, solicitând capacitatea elevului de a adecva forma de comunicare în context. Și la elevii claselor primare se poate folosi cu precădere povestirea independentă, care s-a dovedit a fi o metodă de deblocare psihică în cazul copiilor timizi sau al acelora care, în împrejurările activității din clasă manifestă o adevarată logofobie. În lecțiile de lectură, unde se desfașoară o astfel de activitate, copii care nu și-au format încă un instrument de comunicare, trebuie încurajați și solicitați, cu precădere, la început ajutați prin întrebari stimulative sau prin ilustrații care favorizează recunoașterea personajelor ori a episoadelor ce trebuie evocate. Există mai multe modalități de utilizare a povestirii de către elevi. Aceste modalități se amplasează în metodologia lecției, în funcție de nivelul de dezvoltare a deprinderilor de vorbire și comunicare.

Forma de inițiere și deprinderea de a povesti este repovestirea sau reconstituirea povestirii audiate. Repovestirea constă, de fapt, în repetarea acelor basme, povestiri cunoscute anterior și în care se urmărește ca scop deprinderea elevilor de a ordona ideile într-un sens logic. Totodată, este efortul pe care îl depune elevul de a-și adapta vorbirea la contextul de a înțelege sensurile conotative și de a da un flux curent vorbirii. La unele povestiri mai greoaie, expunerea elevilor trebuie ajutată de un suport sensorial (set de ilustrații ce se succed în ordinea episoadelor redate în povestire). Pe măsură ce deprinderea de a povesti se formează, materialul intuitiv se reduce, elevul fiind solicitat mai mult în direcția recunoașterii decât a povestirii.

Din această fază se trece la o etapă superioară cu elevii claselor primare, și anume:

a) povestirea pe bază de plan dat (comunicat verbal la început, apoi, planul fiind mai amplu, se scrie pe tablă ori se comunică individual prin planul scris);

b) povestirea pe baza unui plan formulat de elevi (se scot ideile principale din text și apoi se dezvoltă, fie oral, fie scris), obținându-se rezumatul.

Conversația sau dezbaterea

Procedeul cel mai bun în ora de lectură cu elevii claselor primare constă în schimbul viu de păreri, în dezvăluirea mai largă și mai adancă a conținutului cărții sau a povestirii, a basmului etc., în mărirea emotivității perceperii ei, în intensificarea influenței ei asupra micilor cititori. Cei care cunosc subiectul lecturii respective completează sau, eventual, corectează

unele inadvertențe făcute de către povestitor.

Astfel de discuții colective educă la elevi deprinderea citirii atente, deprinderea exprimării frumoase, corecte, capacitatea de a-și susține părerea, de a justifica. Învățătorul conduce discuția prin întrebări cu caracter generalizator.

Un alt mod de folosire a dezbaterii literare îl constituie redarea într-o formă închegată a unor episoade din creațiile citite puse în discuție pe o temă

oarecare. Aceasta presupune ca învățătorul să stabilească episoadele înrudite prin tematica dată. Prin dezbatere, organizată la ora de lectură, elevii

citesc fragmentele fixate din ora precedentă, redau conținutul episoadelor respective (o faptă eroică, un act de curaj, o întâmplare petrecută în pădure, la munte sau la mare, la pescuit sau la vânatoare). Ceilalți elevi din clasă sunt antrenați să-și amintească și să povestească episoade analoage din alte opere. Pornind de la aceste episoade, elevii sunt stimulați să citească lucrarea respectivă în întregime, indicându-le în același timp și alte lucrări scrise de același autor și care se pretează pentru vârsta lor.

Convorbirea sau dialogul

La elevii claselor primare, această metodă se predă foarte des de către învățător, fiind forma specifică utilizată în scopul dezvoltării vorbirii la copii. Convorbirea nu trebuie confundată cu conversația, deși, în esență, desfăsurarea acestei activități se bazează pe același principiu fundamental: circulația informației între doi sau mai mulți interlocutori.

Datorită efectului ei dinamizator, convorbirea prezintă importante valențe formative:

a) activează starea generală a elevilor, stimulându-i la o participare activă;

b) solicită procesele intelectuale, creând o stare tensională propice unei activități eficiente;

c) este mai eficace pentru actualizarea fondului de cunostințe și, implicit, pentru activizarea vocabularului;

d) sporește mult capacitatea elevilor de concentrare asupra subiectului, dând o atenție cuvenită evenimentelor descrise;

e) antrenează direct pe elev în cultivarea vorbirii dialogate, care, așa cum

s-a arătat, este superioară vorbirii monologate;

f) varietatea tematică a convorbirilor și prin modul în care sunt dirijate solicită diferitele laturi ale personalității: intelectuală, morală, estetică. Convorbirile pot fi clasificate după mai multe criterii. Dintre acestea, semnificative sunt trei (raportate la domeniul vorbirii și a imbogățirii vocabularului cu cuvinte noi):

1. după numărul de participanți (în cazul acesta se pot organiza convorbiri frontale, desfășurate de învățător cu întreaga clasă);

2. convorbiri pe grupuri mici, unde, de obicei, elevii sunt grupați după

anumite rațiuni pedagogice;

3. convorbiri individuale.

În orele de lectură și chiar la orele de citire se pot organiza convorbiri frontale cu toata clasa. Ele au meritul că trezesc interesul tuturor elevilor, îi surprind spre un efort propriu. Toți elevii primesc aceeași cantitate de

informații și sunt solicitați la sarcini comune. În acest caz, sarcinile se stabilesc în funcție de gradul de dificultate, la un nivel mediu. Tematica convorbirilor frontale se stabilește, în general, în funcție de cerințele prevăzute de programa scolară.

Convorbirile cu grupuri mici vizează în primul rând stimularea unor elevi cu reticențe, timizi sau cu un anumit deficit verbal-logic. În funcție de particularitățile elevilor, învățătorul formează grupurile astfel încât să contribuie la diminuarea sau eliminarea cazurilor negative. Se știe că în cazul copiilor timizi sau ai celor cu deficiențe senzoriale sau comportamentale , deschiderea spirituală se realizează mai usor atunci când copiii sunt grupați după anumite preferințe.

Pentru realizarea obiectivelor urmărite pe linia dezvoltării vorbirii, convorbirile sau dialogurile pe grupe mici duc la rezultate pozitive atunci când constituirea grupurilor se face după norme pedagogice. Pentru convorbirile desfășurate pe grupe mici tematica este aleasă de către învățător cu foarte multă atentie.

Convorbirea individuală, deși este mai greu de realizat, mai ales în clasele cu numar mare de elevi, este una din modalitățile care contribuie cel mai mult la rezolvarea unor probleme de ordin educativ. Convorbirile își justifică valoarea lor în măsura în care sunt corelate judicios cu celelalte forme de activitate, întrucât, asa cum se știe, succesul oricărui dialog depinde de nivelul de dezvoltare al participanților. Elevii trebuie să dispună de suficiente cunostințe de a participa la dialog și, totodată, trebuie să aibă și deprinderile de exprimare prin care să poată participa afectiv.

Munca cu cartea-citirea explicativă și expresivă

Promovând ideea angajării efortului elevilor în actul cititului, în vederea însușirii instrumentelor muncii cu cartea, se impune a fi subliniat faptul că nu orice exercițiu în sine este suficient pentru ca aceștia să-și însușească aceste instrumente. Simpla exersare a actului cititului, chiar a unor componente ale lecturii explicative, nu poate asigura însușirea capacitații elevilor de a se orienta într-un text, daca nu se are în vedere, în

același timp, întelegerea mesajului unei creații literare științifice sau de altă natura, întelegere realizată pe baza analizei multiple a textului.

Analiza literară, modalitate de lucru folosită în studierea literaturii, mai ales la clasele mari, poate constitui și pentru scolarii mici un mijloc de a-i pune în contact direct cu cartea, de a-i învăța să descopere și chiar să aprecieze valențele multiple ale expresiei tiparite. Numai astfel, mesajul unui

text citit se încorporeaza în conștiința cititorului, influentând întregul său comportament.

Posibilitatea folosirii într-o formă specifică a analizei literare la lecțiile de citire în ciclul primar este ușurată de nivelul textelor pe care le citesc elevii. Faptul că acestea sunt realizate la un nivel care permite întelegerea lor de către copiii de vârsta școlară mică nu exclude câtuși de puțin posibilitatea de abordare a unor asemenea texte prin utilizarea analizei lierare. Orice text, cât de simplu ar părea, nu poate fi valorificat deplin doar printr-o simplă lectură, ci numai dacă este temeinic analizat. De fapt, a analiza un text înseamnă a face o disecare a lui, prin delimitarea componentelor sale, prin extragerea și valorificarea conținutului de idei, de sentimente, precum și a mijloacelor artistice.

A recurge la analiza literară în citirea unor povestiri la ora de lectură, înseamnă a face apel la aceleași elemente care sunt constituite și în lectura explicativă, metoda specifică utilizată la lecțiile de citire, la clasele I-IV. De altfel, însăși această denumire, de ”lectură explicativă”, atrage atenția asupra faptului că în cadrul ei se realizează lectura însoțită de explicațiile de rigoare, care permit dezvăluirea mesajului transmis de text. Nu este vorba, firește, de simple explicații date de învățător, ci-așa cum s-a mai arătat-de angajarea efortului intelectual al elevilor în acest proces. Privită astfel, lectura explicativă realizează pregătirea elevilor încă din ciclul primar pentru folosirea analizei literare în clasele următoare, contribuind la familiarizarea lor cu instrumentele muncii cu cartea.

Lectura explicativă nu e doar un scop în sine; ea constituie în primul rând o modalitate de lucru, utilizată de învățător pentru a-i ajuta pe elevi să înteleagă mesajul unui text. Din acest punct de vedere, lectura explicativă reprezintă un instrument de lucru la îndemâna cadrelor didactice, folosit la lecțiile de citire. Într-adevăr, oricine își propune să se autoinstruiască, folosind cartea, realizează mai întâi, o privire de asamblu asupra textului, printr-o primă lectură integrala, pentru ca apoi sa stabilească structura, componentele și fragmentele lui. În continuare are loc etapa principală a receptării conținutului esențial ale fiecărei unitați în parte.

Cititorul parcurge cu mare atenție, în ordine, componentele textului, căutând să desprindă, mai întâi, faptele cu semnificația lor, datele și noțiunile științifice, conținutul de idei, mijloacele artistice. Învățătorul trebuie să-i obișnuiasca pe elevi să folosească dicționarul pentru întelegerea deplină a unor termeni, noțiuni, expresii, etc. Foarte frecvent, această etapă a actului lecturii individuale e însoțită de folosirea dicționarului.

Toate aceste actiuni, care concură la analiza fiecărui capitol sau fragment al cărții sau textului citit declanșează, firește, trăiri afective, stări emoționale, care pe fondul satisfacției pe care o dă actul cunoașterii, al “descoperirii” unor noi adevăruri sau imagine deplină a clipelor de profundă vibrație sufletească, pe care le oferă lectura. În această etapă, cititorul caută să desprindă conținutul esențial al fragmentului respectiv, să-l reproducă pe scurt iar, de la caz la caz, să-l constituie în idei principale, care pot lua forma fie a unor simple propozitii sau fraze, fie a unui conspect. Toate aceste însemnări dau, în cele din urmă, planul-sumar sau conspect-al întregii lecturi. De obicei, în timpul cititului se urmărește raportarea, în permanentă, a fiecărui fragment, a ideilor desprinse din text.

La clasele a III-a și a IV-a, lectura independentă include, cum bine se știe, o reproducere sintetica, între o exprimare originală a întregului conținut al textului pe baza planului, a însemnărilor făcute cu prilejul analizei fiecărui capitol sau fragment. Lectura se încheie, de regulă, cu o noua revedere a textului citit cât mai expresiv, deci realizăm citirea expresivă.Firește, parcurgerea etapelor de mai sus se face de la caz la caz, integral sau partial; unele momente pot să aibă o pondere mai mare, altele mai mică în economia lecturii, în funcție de unii factori, cum ar fi: specificul textului-care este și el determinat de genul și specia căreia îi aparține-apoi particularitațile temperamentale ale cititorului, scopul în care se face citirea etc.

Privită în acest sens, lectura explicativă nu reprezintă doar un instrument

de lucru folosit de învățători, spre a dezvalui elevilor conținutul unui text citit și valorile multiple ale lui; ea trebuie să devină-în acelasi timp-instrument de lucru pentru elevii înșiși. Cu alte cuvinte, această metodă reprezintă și un mijloc de înarmare a elevilor cu instrumentele muncii cu cartea.Din această perspectivă, sarcina învățătorului este, în același timp, de a-l familiariza cu valorile informative, formativ-educative, artistice ale unui text, precum și cu modalitatile de a lucra cu cartea.

Forme de muncă independentă la citire

Orice act de învățare cu elevii se desfășoară cu bune rezultate numai

prin angajarea efortului personal al celui ce învată. Este firesc ca și însușirea instrumentelor muncii cu cartea să se realizeze prin punerea elevilor în situația de a opera în mod independent cu elemente ale lecturii explicative. Toate componentele de bază ale lecturii explicative pot constitui ele însele forme de muncă independentă sau semiindependentă, utilizate la lecțiile de citire și în general, în împrejurările în care elevii sunt puși în situația să folosească manuale sau alte cărți. Numai operând cu aceste instrumente ale muncii cu cartea, elevii și le vor putea însuși ca bunuri personale, pe care să le utilizeze în munca lor independentă, numai astfel vor învața cum să învețe prin intermediul cărții.

Prezentarea pe care o facem este orientativă și nu epuizează , firește, multiplele forme de activitate independentă utilizate în învațarea citirii. Ordinea în care o facem, este în linii generale, cea firească, adică cea în care se derulează etapele lecturii explicative în citirea unui text. Literatura reprezintă o formă de cunoaștere a realității. ca cea in dare se deruleaza onale ,pe care sa le utilizePrin citire, elevii au posibilitatea să cunoască mai multe din aspectele vieții, ale naturii și societății, să-și formeze reprezentări, convingeri și sentimente morale. De asemenea, literatura constituie un mijloc puternic pentru lărgirea orizontului intelectual al elevilor.

Se pot indica următoarele etape principale ale lecturii explicative : activitatea pregătitoare în vederea citirii; citirea integrală; citirea pe fragmente a textului și analiza acestora; activitatea în legatură cu întocmirea planului de idei al textului citit; conversația generalizatoare; povestirea textului-în cazul muncii independente se poate realiza în scris-; citirea de încheiere; lucrări de creație ale elevilor în legătură cu materialul citit.

Cum din categoria textelor cu conținut literar fac parte diverse feluri de

genuri și specii: povestirea, poezia, fabula, proverbele, ghicitorile, etc., în studierea lor se va ține seama de particularitățile lor ca specii literare. Ponderea cea mai mare o au însă povestirile. De aceea, mai ales în cazul elevilor din clasele a III-a și a IV-a aproape majoritatea etapelor lecturii explicative se pot realiza prin muncă individuală.

Activitatea pregătitoare creează condiții favorabile pentru perceperea conștientă de către elevi a unui text cu conținut literar, însă elevii trebuie să-și formeze treptat, deprinderea de a citi și înțelege un text în mod independent. Iată de ce în condițiile în care elevii cunosc tehnica cititului, ei citesc, în mod frecvent, cu anticipație textul pe care-l vor parcurge la lecția de lectură, așa încât curiozitatea pe care o oferă o prima lectură este satisfacută. Cu totul altfel este exersată această primă lectură a unui text

când este realizată pe baza unor cerințe formulate de către învățător, precum și după unele explicații prealabile. Evident aceste texte trebuie să fie mai simple în ceea ce privește conținutul și să fie scrise într-o formă ușoară, accesibilă.

Avem în vedere explicarea unor cuvinte și expresii noi, care vor fi întâlnite în text, precum și a felului în care trebuie realizată lectura în funcție

de specificul textului. De asemenea, elevii vor fi orientati să se gândească la ideea de bază ce se desprinde din text, eventual asupra structurii acestuia, a imaginilor artistice. O analiză mai amănunțită a operei respective, cu aprecierea faptelor și a comportamentului personajelor are loc în etapele următoare. După citirea integrală prin care se realizează prima percepție artistică a textului literar, nu se trece direct la citirea pe unități logice. Este necesară această scurtă etapă de conversație, cu scopul de a verifica și felul în care elevii sunt orientati în problemele mari ale textului: numele autorului, titlul lecturii, acțiunea în linii mari, numele personajului principal, etc.pecia careia ii apartinerimare originala a intregului continut al textului pe be a 111-a si a 1V-a la raportarea,in permanenta,a fiecarui fragment,a iseilir desprinse la etapa,onentele si fragmentele lui.egralatiile de citire.Intr-adevar,oricine isi prounne sa mijloacelor artistice.
mponentelor sale,prin extragerea si valorificareac analizile

Citirea textului literar pe fragmente și analiza acestora

Sarcina acestei etape este aceea de a asigura înțelegerea clară și precisă a fiecărui fragment,pe baza analizei lui. Împărțirea textului pe fragmente se face orientându-se după ideile principale formulate. Determinarea structurii unui text, a părților sau a fragmentelor sale este o activitate destul de dificilă, nu numai pentru elevi, ci și pentru cititorii cu experientă. Delimitarea fragmentelor depinde, firește, și de specificul textului, de genul sau specia căreia ii aparține. Și în acest caz, textele lirice prezintă unele dificultăți.

Unele dintre ele sunt constituite, de fapt, dintr-o singură unitate, încercarea de a le fragmenta fiind nejustificată, diminuând mult chiar valoarea lor afectivă. Altele, cum sunt pastelurile, sunt constituite, de fapt, din unu, două sau mai multe tablouri, a căror delimitare se face în funcție de posibilitățile de a raporta fiecare tablou la imaginea integrală a poeziei.

Cele mai multe texte, chiar din manulalele de citire, pot fi, însă delimitate în fragmente după criterii determinate, fie de structura lor internă, fie de îitructura lor internaralansăși desfășurarea acțiunii. Astfel, unele texte sunt concepute după structura clasică a unei compoziții: introducere, cuprins, încheiere. Pentru altele, mult mai numeroase, prima idee înfățișează, de regulă, cadrul general al desfășurării acțiunii. În continuare, marcarea limitelor fragmentelor poate fi făcută în funcție de deplasarea în spațiu a acțiunii, deci de trecerea ei dintr-un loc în altul, de succesiunea ei în timp, respectiv momentul deplasării

în timp a acțiunii care poate constitui limita de unitate didactică. Apariția sau, dimpotriva, dispariția în povestire a unor personaje mai importante, precum chiar și relația dintre cauză și efect pot constitui, deasemenea, criterii de împărțire a textului pe fragmente.

Primele încercări , în care elevii efectuează în mod independent delimitarea fragmentelor, trebuie să le ofere unele puncte de sprijin, care să le permităle permita izasaior poate fi fa inițierea lor treptată, dar corectă cu acest element important al lecturii explicative. Iată câteva asemenea puncte de sprijin:

-identificarea fragmentelor pe text pe baza ideilor principale formulate dinainte;

-numărul ideilor indică, fireste, numărul fragmentelor, elevii delimitandu-le in funcție de continutul fiecărei idei;

-in cazul unor texte care realizează descrieri, în proză sau în versuri, în locul ideilor principale se dau titlurile tablourilor care alcătuiesc întreaga descriere.

Momentul cel mai important al unei lecții de citire este analiza textului pe fragmente. Efectuarea analizei unui fragment în mod independent presupune, deasemenea, formularea prealabilă a unor cerințe care să fie

cunoscute și urmărite de elevi. Astfel, parcurgerea independentă a unui fragment nu se limitează doar la simpla citire a acestuia. Elevii trebuie să știe ce au de făcut, respectiv că a analiza o parte a unui text citit înseamnă să efectueze citirea o dată sau de mai multe ori, să reflecteze asupra conținutului, asupra semnificației unor fapte desprinse, asupra limbajului utlizat, să raporteze mereu fragmentul la întregul text.

De asemenea,elevii vor fi îndrumați să reproducă în gând conținutul textului citit, folosind o exprimare liberă și să reflecteze asupra ideii principale, căutând cea mai buna formulare a ei. O formă eficientă de muncă independentă,într-un fel subordonată celei precedente cu o sferă mai restransă de acțiune o constituie citirea în gând,în scopul selectării cuvintelor și expresiilor noi.

O altă modalitate de lucru ar putea consta din comentarea unor valori artistice întâlnite, mai ales în poezii. Citirea selectivă a unor fragmente sau pasaje, fie pe baza cerințelor formulate de învățător, fie pe baza preferințelor elevilor, reproducerea conținutului esențial al textului respectiv de către elevi, folosind vocabularul lor, prezintă o deosebită importanță.

Foarte frecvent,și de multe ori cu rezultate vizibile,se folosesc ca exerciții de activitate independentă <răspunsurile-orale sau scrise>la întrebarile sau

temele formulate la sfârșitul unor texte sau la cele formulate de învățător. Condiția principală a temelor scrise la citire o constituie necesitatea ca efectuarea lor să angajeze elevii în exersarea, atât a actului scrisului, cât și a cititului.

Recenzia unei cărți

Este modalitatea de prezentare a unei cărți fie oral sau mai degrabă în scris, nefiind altceva decât rezumatul pe scurt al propiilor păreri despre cărțile citite. În clasele a III-a și a IV-a elevii sunt solicitați să formuleze părerile despre povestirile citite sau despre opera respectivă, solicitându-i apoi să scrie pe caietul de lectură sau pe foi de hârtie separate, după un plan dat de învățător, care poate cuprinde:

a). întrebări fie scrise sub formă de chestionar alcătuit de învățător, fie după un plan formulat de autor sau de bibliotecarul școlii;

b). prezentarea rezumativă a celor citite și consemnate pe caietul de lectură cuprinzând: numele autorului, titlul cărții, conținutul pe scurt al lucrării citite;

c). dă un răspuns la întrebările date în clasăate i lecturaivasaturativa în urma studierii unei opere recomandate a fi citită, sau din lista lecturii cuprinsă în programa școlară sau cea întocmită de către cadrul didactic.

Răspunsul elevilor la aceste întrebări, planuri și comentarii poate fi diferit, dar să rezolve cu succes sarcinile date. Important este ca prin această activitate să se cultive interesul pentru citit și capacitatea de a comenta într-o manieră originală, accesibilă, o carte. Acest mod de lucru se foloseste mai

mult cu elevii de clasa a IV-a. Cele mai reușite recenzii se pot afișa și populariza la gazeta de perete a clasei, a școlii sau prinse în revistele literare ale școlii.

Lecțiile de popularizare a cărților

În decursul celor patru ani de școală, elevii au prilejul să cunoască un număr important de opere ale unor scriitori. Astfel numele unor scriitori ca Mihai Eminescu, Ion Creangă, George Coșbuc, Mihail Sadoveanu și alții, ca și texte de citire cu conținut literar din operele lor, le cunosc elevii încă din clasele I și a II-a. În clasele mai mari e bine să se consacre lecții speciale pentru anumiți scriitori, în vederea popularizării largi a creațiilor lor literare

pentru copii. Astfel de lecții se pot face în cadrul repetării materiei. Cu acest prilej se prezintă elevilor și alte opere pe care le-au scris scriitorii respectivi , li se povestește pe scurt conținutul lor sau se citesc selectiv anumite fragmente interesante, li se prezintă ilustrații, citindu-le textul corespunzator.

Prin astfel de lecții, un scriitor sau altul devin cunoscuți elevilor din întreaga clasă, nu numai celor care îl și consideră ca autor preferat în lectura lor particulara. Alături de aceste forme mai importante de lucru se mai pot folosi și altele, ca, de exemplu: recitarea unor poezii, cântece pe versurile unor autori, etc.

În cadrul lecțiilor de popularizare a cărtilor noi apărute pentru copii se presupune ca acesta să consulte cataloagele cu noile apariții editoriale trimestriale. De asemenea fiecare învățător trebuie să fie la curent cu tot ce

apare în literatura pentru copii, să citească imediat toate cărțile sosite în librării și să le recomande elevilor. Această recomandare cere neapărat o cunoaștere amănunțită a cărții pentru copii din partea învățătorului.

2.2 Forme moderne de îndrumare a lecturii în clasă și în afara ei

a) Lectura predictivă (anticipativă )

Este o metodă care solicită imaginația elevilor, le stimulează exprimarea orală și mai ales, îi motivează pentru lectură. Se poate aplica încă de la clasa I, în perioada postabecedară. Învățătorul alege un text mai amplu. Citeste o parte din text, după care le cere copiilor să găsească o continuare. Este bine să se facă cât mai multe predicții. În felul acesta elevii capătă și conștiința

interpretării diferite a unui text literar.După ce s-au terminat propunerile de continuare a povestirii,învățătorul citește fragmentul următor.Pentru a remedia citirea ,se poate ca după doua-trei predicții să fie puși să citească elevii. De asemenea ,o modalitate de stimulare a interesului pentru lectură ,este înmânarea unei fișe în care se află continuarea povestirii începute în clasă. Elevii vor citi acasă textul ,despre care se poate discuta ora următoare.

b) Lectura și rezumarea în perechi

Pentru citirea unor texte mai mari se poate folosi metoda numită lectură și rezumare în perechi.Are avantajul cooperării dintre elevi, în așa fel încât solicitarea în privința înțelegerii textului nu este foarte mare, pentru că

sarcinile se împart. Stimulează în același timp comunicarea dintre elevi,

fiindcă sunt obligați să dialogheze.

Textul care trebuie citit se împarte într-un numar par de bucăți, care se numerotează. Unui elev i se dau porțiunile numerotate cu cifre cu soț și celuilalt cele cu cifre fără soț. Elevul ce are textul numerotat cu 1 îl citeste în gând și apoi îl rezumă pentru partenerul său, care poate să pună întrebări pentru a se lămuri în privința continutului. Fragmentul cu numarul 2 este citit în gând de partener și apoi rezumat pentru celălalt elev, care, la rândul lui, poate pune întrebări. Se continuă astfel până la terminarea lecturii textului. Pentru verificare, fiecare pereche trebuie să prezinte în fața clasei rezumatul, care, la clasele a II-a și a III-a poate fi oral, jumătate fiind făcut de un elev și jumătate de celălalt și la clasa a IV-a poate fi și scris, elevii putând să-l citească și, eventual, învățătorul să-l corecteze.ngand sot si celuilalt cele cu cifre fara sot .Elevul ce are a.Unui elev i asa fel incat solicitarea in privinta intelegerii textului nu este foarte mare ,pentru ca sarcinile se impart.Stimulepemai mari se poate folosi metoda numita lectura si rezumare pe perechi.
levii.De asemenea ,o modalitate de stimu

c) Horoscop

Este o metodă care vizează înțelegerea textului studiat, concentrându-se asupra personajului într-un text epic. Fiind complexă, metoda vizează și

descifrarea semnificației literelor ce formează un cuvânt și ajută la deprinderea cu argumentarea. Se poate folosi la clasele a III-a și a IV-a, fiind un mijloc de realizare a caracterizării sumare a personajului.

După ce a fost studiat un text, învățătorul alege un personaj sau mai multe, cerându-le elevilor să-l încadreze într-o zodie, după o fișa care conține câteva trăsături ale fiecarui semn. Se lucrează individual sau pe grupe. Pentru a face încadrarea, elevii trebuie să citească fișa, ceea ce

constituie o lectură la prima vedere. Este bine ca în lucrul în grup lectura fișei să se facă de către fiecare elev. Dacă sunt patru membri în grupă, fiecare citește trei zodii.

Etapa următoare o constituie luarea deciziei de încadrare.Elevilor trebuie să li se dea un timp în care să discute între ei, dacă lucrează în grupă. Urmează justificarea alegerii care se poate face:

-prin explicarea în cuvinte proprii a trăsăturii pe baza acțiunii personajului;

-prin explicarea în cuvinte proprii a ceea ce spun alte personaje sau naratorul despre personajul respectiv;

-prin găsirea în textul studiat a unor citate care să susțina o trăsătura;

-prin găsirea unor sinonime la adjectivele din zodia respectivă.

Se observă că fișa poate fi utilizată și la predarea adjectivului, elevii

constientizând că aceste părți de vorbire denumesc și însușiri umane. Metoda poate fi completată cu realizarea unui afiș în care elevii pot să reprezinte printr-un desen și prin scriere trăsăturile personajului. În felul acesta se exersează și scrierea.

d) Îmi place, nu-mi place

Este un joc pe care învățătorul îl poate folosi în multe situații, făcând cu elevii un eficient exercițiu de lectură. De exemplu, la începutul lecției “Fram,ursul polar “, de Cezar Petrescu, la clasa a III-a, se poate utiliza un astfel de exercițiu. Se dă fiecarui copil o foaie și un set de jetoane pe care sunt scrise nume de animale. Copilul trebuie să lipească jetonul cu numele animalului la una dintre cele două rubrici. După încheierea lucrului, învățătorul citește numele animalului și vede câți elevi îl plac și câți nu. Se pot stabili astfel animalele preferate ale clasei, făcându-se ulterior proiecte în grup care să aibă asemenea subiecte, elevii culegând o serie de informații științifice, literare, de artă plastică, etc. Se stabilește locul pe care îl are în preferințele copiilor- ursul, învățătorul spunând că noua lecție se ocupă de un animal deosebit, un urs polar, numit Fram. Astfel copii devin foarte interesati să citească întreaga poveste a lui Fram pentru a cunoaște toate amănuntele aventurilor sale la Polul Nord.

e) Turul galeriei

Turul galeriei este o metodă inventată de Kagan (1992) și în care elevii sunt încurajați să învețe prin colaborare. Activitatea nu se poate desfășura

decât dacă elevii realizează un produs, care se poate face în timpul orei , acasă sau la un alt obiect de studiu (de exemplu abilitați practice, educație plastică). Calitatea pe care trebuie să o aibă produsul este să fie receptat într-un timp scurt. Elevii pot lucra individual sau pe grupe pentru realizarea produsului.

De exemplu pentru stimularea lecturii se poate cere elevilor să realizeze mici cărticele, pliante sau broșuri în care să ilustreze prin desene povestea sa preferata sau pe cea citită recent. Produsul va trebui să fie însoțit de un enunț sau un scurt text pe care elevii ceilalti trebuie să-l citească, să-l asocieze cu desenul și să-l includă în evaluare. În felul acesta, ei sunt stimulați să citească un text necunoscut și sunt implicați prin produsul lor și în scriere.

Evaluarea produselor se poate face în grup, în urma discuției alegându-se

primele trei produse, care primesc trei puncte pentru locul I, două puncte pentru locul al II-lea și un punct pentru locul al III-lea. Grupurile “vizitează”galeria, trecând pe rând, prin fața tuturor produselor, făcând observații, comentând, eventual notând pe o foaie părerile unor colegi.

Clasamentul final se stabileste prin însumarea punctelor,câștigând produsul care are cel mai mare punctaj. Ulterior, produsele proprii se pot returna sau chiar se pot reface în urma observațiilor colegilor. Se poate face și o evaluare individuală a produselor. Fiecarui elev i se dă un post-it pe care îl va lipi după ce vede toate produsele, pe acela pe care îl consideră cel mai bun. Primii elevi își pot prezenta oral produsele în fața clasei. rile "doua puncte pentru locul al II-lea si un punct pentru locul al III-lea.ele trei produse,care primesc trei pincte pent intr-un text epic.Fiind complex

f) Plicurile

Se scriu pe mai multe etichete și se împart elevilor plicuri pe care este scrisă o literă. Ei trebuie să pună în plicuri acele etichete pe care sunt scrise cuvintele ce conțin litera respectivă. De exemplu în plicul cu litera “C” se pun cuvinte ca :coc, ocol, culori, cor, etc. Metoda poate fi utilă pentru a stimula citirea la clasele I și a II-a.

are a relatiilor de colaborare ,de incredere,fiind o forma de activitate colectiva.

g) Cuvinte tăiate

Se scriu la calculator etichete mari cu anumite cuvinte și se taie pe orizontală. Învățătorul lipește pe tablă partea de sus a cuvântului. Partea de jos poate fi distribuită câte una fiecărui elev, dacă se lucrează individual sau mai multă, unei grupe,dacă se lucrează în echipă. Învățătorul spune un

cuvânt și elevul căruia i s-a dat partea de jos merge la tablă și lipește cuvântul, reconstituindu-l după forma grafică. Exercițiul este util în perioada postabecedară iar în perioada preabecedară jocul poate fi făcut cu desene , cerându-se de exemplu, să se găsească imaginea care ilustrează un cuvant monosilabic, bisilabic, etc.

h)Găsește cuvintele care conțin litera

Se confecționează cartonașe pe care se scriu cuvinte care conțin o literă învățată și cuvinte fără această literă. I se dau elevului, care trebuie să le

separe. Exercițiul se poate lucra și în grup, fiecare copil având obligația să

citească toate cuvintele și să găsească cel puțin două cuvinte. O variantă a aceleiași metode poate fi cea în care cuvintele sunt scrise pe o fișa și elevul

trebuie să le încercuiască. De exemplu pentru litera “h”: hotel, barbă, haltă, Humulești, îmbrăcat, Mihai, înhamă, hotărăște, sabie, hoinar, horă.

i) E vremea povestilor

Poate fi un moment distinct în fiecare zi, copii mai mari povestind celor mici. Se poate aplica cu succes în clasele cu predare simultană sau între clase din cadrul aceleiași școli. Povestirea poate fi însoțită de gesturi, mimică, dramatizare cu păpuși de mână, etc. Astfel este momentul ca ei să afle că în alte țări există meseria de povestitor. Aceștia sunt oameni talentați, care pot intra cu ușurința în pielea oricărui personaj literar, făcând cunoscută lumea poveștilor, celor mici care nu știu să citească.

În felul acesta elevii sunt stimulați să citească cât mai multe povești, pentru a stârni admiratia și aprecierea celor mici. Este bine ca pentru astfel de activități colțul bibliotecii să fie bine amenajat cu ultimele apariții în domeniul “carte pentru copii”,afișându-se și o listă cu ultimele apariții ce se va completa periodic. Copiii trebuie să fie la curent cu toate noutățile. În felul acesta vor descoperi subiecte sau domenii incitante.

j) Povesti din puzzle

În comerț există asemenea jocuri, prin care, cu imagini din poveștile cele mai îndrăgite de elevi, se pot forma puzzle-uri. Dacă nu avem astfel de jocuri, le putem confecționa chiar noi. Cu ajutorul elevilor mai mari,

desenăm personaje sau scene din povești (desenele trebuie să fie foarte clare, pentru a fi refăcute cu ușurință). Tăiem apoi coala de desen în forme neregulate și solicităm pe cei mici să potrivească bucățile, astfel încât să ajungă la desenul inițial. Pornind de la scena sau personajul respectiv, copiii pot spune întreaga poveste sau numai momentele importante, pot caracteriza personajul principal, pot schimba finalul poveștii.

k) Metoda funcțională

Constă în scrierea și citirea de texte funcționale strâns legate de interesele micilor școlari: afișe, scrisori, reclame, rețete.

l) Metoda naturală (Freinert)lul povestii.
nind de la scena sau personajul rerspectiratiasi aprecierea celor micielul acesta elevii sunt stimulati a.e exempl

Copiii spun mici texte, legate de experiența lor zilnică. Învățătorul le scrie și le afișează în clasă. Ele vor constitui memoria colectivă. Metoda se bazează pe faptul că, materialele cu sens (fraze, texte, date, scheme) care au o anumită semnificație, creează o anumită stare afectivă pozitivă și vor fi mai ușor memorate decât cele fără sens.

m) Folosirea cărților cu poze(fără cuvinte sau cu cuvinte puține)

Metoda poate fi folosită în perioada preabecedară prin ea urmărindu-se dezvoltarea capacităților vizuale și stimularea interesului pentru lectură. Învățătorul sau un elev pasionat de lectură, care cunoaște conținutul cărții, spune povestea folosind drept suport imaginile acesteia. Copiiii sunt invitați apoi să răsfoiască (singuri sau în grup) cartea, să observe cu atenție imaginile, să răspundă la întrebări, să povestească selectiv momentele care i-au impresionat.

Obiectivele atinse:

-cu ajutorul lor, copiii care nu au fost la grădiniță și nu au luat contact cu cărțile acasă, învață să le manevreze (observă alcătuirea unei cărți, află despre titlu și autor, învață cum se dau paginile, cum să se orienteze într-o pagină etc.);

-observă cum sunt folosite ilustratiile în structurarea povestii; învață ordinea secvențială a acestora;

-împărtășind bucuria unei cărți bune cu colegii, prietenii (dacă în familie nu este posibil) învață să iubeasca lectura; este cea mai bună modalitate de dezvoltare a motivației pentru citit.

Cărțile în această perioadă trebuie să aibă formate diferite, atractive, ca să

stârnească curiozitatea viitorilor cititori. Ilustrațiile trebuie să fie sugestive și să respecte criterii estetice. În condițiile predării simultane și nu numai , foarte utile sunt cărțile uriașe,foarte mari ca dimensiuni,deoarece îi atrag pe mai toți copii,captându-le foarte ușor atenția.

n) Piramida poveștilor

Se realizează din cuburi, care au desenate pe fețele lor povești. Copiii trebuie să așeze imaginile în ordine, astfel încât în vârful piramidei să se

găsească sfârșitul poveștii.

o) Grădinarul

Învățătorul dă la întâmplare elevilor foi pe care sunt desenate flori și în interiorul cărora sunt scrise fragmente dintr-o poveste. Ei sunt florile pe care

grădinarul trebuie să le pună în straturi. Elevii care primesc fișele ies în fața clasei și le arată celorlalți. Fiecare elev citește cu voce tare fragmentul primit. Apoi grădinarul împreună cu elevii trebuie să găsească ordinea corectă a ordonării fragmentelor pentru a obține povestea.

p) Povești inversate

După ce eleviilor li se citește o poveste, se modifică rolurile din text: cei buni devin cei răi și invers. Se cere construirea unei noi povești, în condițiile date. De exemplu, Scufița Roșie este rea și lupul este bun, cei șapte pitici sunt șapte uriași, care sunt tâlhari, etc.

r) Să inventăm o poveste

Se împarte clasa în grupe de șase elevi. Pe o foaie de hârtie, un elev din grupă scrie începutul și dă fișa colegului din dreapta. Acesta continuă și dă mai departe. Povestea trebuie terminată de acel copil care a început-o. Un reprezentant al grupei o citește în fața clasei. Exercitiul ajută la remedierea citirii pentru că niciun elev nu poate continua dacă nu citește ce au scris cei dinaintea lui.

2.3. Proiect didactic

CLASA : a III- a

ȘCOALA : ȘCOALA CU CLASELE I- VIII

ARIA CURRICULARĂ: Limba și comunicare

DISCIPLINA: Limba română

CONȚINUTUL ÎNVĂȚĂRII : Prinț și cerșetor de Mark Twain

TIPUL LECȚIEI: Însușire de noi cunoștințe

OBIECTIVE OPERAȚIONALE :

să citească textul, ținând seama de continut și de semnele de punctuație;

2. să folosească cuvinte și expresii din text în enunțuri corect formulate;

3. să redea conținutul lecturii în succesiunea momentelor acțiunii;

4. să selecteze fragmente care să ilustreze momente ale acțiunii, descrierea personajelor și a unor întâmplări.

STRATEGIA DIDACTICĂ:

metode și procedee: conversația,problematizarea, jocul didactic, lectura explicativă, exercițiul, turul galeriei,metoda functionala

resurse materiale:manualul, fișe, afise,carioci

forme de organizare: frontal,pe echipe

forma de evaluare: formativă-prin analiza răspunsurilor

sumativă-prin aprecieri finale asupra

obiectivelor, a fișelor de lucru;

DURATA: 50 minute

Locul de desfășurare: sala de clasă

Bibliografie:

*Ioan Șerban, Metodica predării limbii române la clasele I-IV, E.D.P., București, 1993

*Curriculum național, Programe școlare pentru învățământul primar, București, 1998

*M.Chiriac, E. Răducanu, Culegerea elevului, Tiparg, Pitești, 2005

DESFĂȘURAREA LECȚIEI

III. MANIFESTĂRI CULTURAL ARTISTICE CU CARTEA

3.1.Organizarea expozițiilor de carte

Această manifestare cu cartea se poate organiza fie în clasă, fie pe coridorul scolii, la bibliotecă sau la centrul de documentare și informare în cazul în care există în cadrul școlii. Ele se pot organiza pe baza unor tematici (de exemplu: Din viata elevilor, Povestiri despre animale) sau se expun cărțile nou apărute. Această activitate trebuie să cuprindă câteva planuri concrete de realizare. În primul rând, trebuie să fie antrenați direct elevii, care să aibă sarcini concrete de îndeplinit. Un elev trebuie să se ocupe de pavoazarea sălii, altul de colectarea cărților scrise de același autor (care vor fi expuse în cadrul expoziției; un alt elev are ca sarcină să se ocupe de prezentarea pe scurt a operei scrise de autor. Alt elev se ocupă de panourile care se pot confecționa pe plan local cu ajutorul comitetului de părinți al clasei; un alt elev se va ocupa de colectarea unor poze și imagini din activitatea literară a autorului; pliante, fotomontaje, ilustrații, albume, etc.

La loc de cinste va fi expusă cartea nou apărută încadrată într-un chenar deosebit pentru a atrage atenția cititorului. Un alt grup de elevi se va ocupa de scrierea invitațiilor la deschiderea expoziției organizată de colectivul clasei respective. La această activitate vor lua parte directorul școlii, învățătorul, părinții, ceilalți elevi și profesori.Expozițiile de carte se pot organiza cu ocazia aniversării zilei de naștere a autorului sau în urma apariției unei opere deosebite ale aceluiași literat.

3.2. Șezătorile literare

Sezătoarea literară reprezintă o formă atractivă, recreativă și dinamizatoare, foarte potrivită pentru realizarea cu succes a obiectivelor propuse în domeniul lecturii literare. Sezătorile literare se organizează în cadrul clasei sau cu clase diferite. În cadrul acestor manifestări culturale se invită și părinții elevilor. Programul de desfășurare al șezătorii literare este stabilit cu câteva saptămâni mai înainte. Se recită poezii, se dramatizează povestiri, se povestesc episoade mai interesante din opera unui scriitor. Se cânta în cor sau individual unele melodii pe versuri ale poetului sărbătorit sau a mai multor poeți. Este cadrul cel mai adecvat manifestării libere a

elevilor și în consecință cel mai eficient mijloc de exersare și cultivare a relațiilor de colaborare, de încredere, fiind o formă de activitate colectivă.

De obicei, se organizează la anumite intervale de timp, ceea ce permite acumularea unor cunoștinte pe baza cărora elevii să poată participa la desfășurarea acesteia. Temeiul includerii șezătorii în sistemul de activități programate de învățător în munca cu cartea (lectura elevilor) este binevenită.

Șezătoarea literară reprezintă o modalitate foarte eficientă de îmbogățire a cunoștințelor și, implicit, de cultivare a capacității de vorbire. Prin conținutul informațional vehiculat în cadrul șezătorii, prin intermediul celor mai accesibile producții literare –poezii, snoave, ghicitori, povești, povestiri, basme, proverbe, zicători, elevii află, culeg o bogăție de idei, impresii , trăiesc autentic, spontan și sincer situațiile redate. De aici decurge o altă funcție formativă, și anume stimulează procesele memoriei.

Lectura artistică, declamarea, dansul, cântecul sunt puternice stimulante ale sensibilității estetice. Elevii manifestă un deosebit interes față de producțiile literare, când sunt prelucrate și utilizate în lumina cerințelor estetice. La îmbogățirea laturii estetice mai contribuie totodată și cadrul organizatoric: sala de festivități, un colț din natură (parcul și grădina școlii), amenajate în chip de sărbătoare, adaugă sporite valențe estetice. Șezătorile vor fi utilizate nu ca scop în sine iar conținutul acestora trebuie să servească , în mod explicit, obiectivelor citirii și lecturii în afara clasei prin îmbogățirea fondului lexical, formarea capacitații de prelucrare semantică, fixarea vorbirii gramaticale, modelarea expresivității, coerenței și fluenței și totodată formarea trăsăturilor voinței și caracterului, etc.

Pregătirea elevilor pentru șezătoare este un aspect tot atât de important ca și pregătirea învățătorului pentru fiecare lectie în parte. Aceasta cerintă se traduce într-o acțiune ce cuprinde mai multe momente:

-comunicarea din timp a datei la care va avea loc șezătoarea;

-anunțarea temei care favorizează receptarea în bune condiții a conținutului informațional.

Desfășurarea șezătorii cuprinde de asemenea, mai multe momente:

-pregătirea cadrului corespunzător.Pe cât posibil, aceasta să se desfășoare într-un cadru deosebit de cel al clasei. În primul rând, pentru motivul că șezătoarea câștigă mult în valoare dacă se desfășoară într-o ambianță a cărei notă festivă trebuie să fie evidentă, din considerente expuse mai sus; în al doilea rând, schimbarea decorului ambient, ca valoare de stimul, modifică în mod favorabil dispoziția, crează disponibilitați psihice și în plus , accentuează trăirile estetice deci, în consecință, deschide spiritual copilul

spre comunicare și cunoaștere. Pentru asigurarea festivității acțiunii este bine ca șezătoarea să aibă loc în aer liber, unde s-au creat anumite condiții estetice, în sala de clasă, dacă s-a compus un anumit decor sau în sala centrului de documentare și informare, dacă este constituit în cadrul școlii. Copii vor fi foarte fericiți să participle la realizarea decorurilor, pentru a transforma totuldaca este constituit in cadrul scolii,unde s-au creat anumite conditii esteti într-o “sală de teatru”.

-pregătirea elevilor pentru aceste activități: se face cu câteva zile înainte și presupune împărțirea rolurilor, confecționarea costumelor și a materialului de decor, repetiții numeroase ale programului stabilit. În desfășurarea acestora trebuie parcurse mai multe etape:

1. invitarea părinților, a directorului și a profesorilor de limba și literaturaeapozitive cu aspecte din viata si operele scriitorilor).ezentarea unor cantece pe versuri ale poetilor sau a unor diaf româna din unitatea școlară respectivă, a unui scriitor din zonă, etc.

2. amenajarea sălii. (Schimbarea decorului ambient modifică în mod favorabil dispoziția elevilor. Transformarea sălii într-o mică sală de teatru accentuează trăirile estetice și trezeste interesul elevilor spre cunoaștere și comunicare. Se va pune un covor frumos pe jos și se vor așeza scaunele elevilor în formă de semicerc; se vor aduce în fața clasei portretele scriitorilor și o hartă pe care se vor marca localitațile din care aceștia provin. Se va dota sala cu aparate audio-video și de proiecție, utile în prezentarea unor cântece pe versuri ale poeților sau a unor diafilme și diapozitive cu aspecte din viața și operele scriitorilor).

3. formarea unui juriu, care la sfârșitul activității să acorde premii pentru

cel mai bun actor (prezentator, critic literar, etc.), pentru cel mai reușit costum sau pur și simplu, pentru participare;

4. deschiderea activității de către învățător prin câteva cuvinte în care să precizeze scopul și importanța manifestării respective ;

5. derularea programului stabilit și participarea elevilor conform rolurilor primite anterior;

6. încheierea acțiunii de către învățător cu aprecieri asupra comportamentului elevilor și cu acordarea de premii (diplome, cărțtordarea de premii (diplome, cai și alte recompense).

3.3.Concursurile literare

Concursurile literare sunt jocuri competitive, antrenante, în care elevii rezolvă sarcinile primite, lucrând individual sau pe grupe. Aceste concursuri

se pot organiza în cadrul clasei sau cu elevii din serii paralele ale școlii sau cu elevi din clase apropiate, sau pe grupuri de școli din cadrul unui cartier.

Se fixează bibliografia ce trebuie studiată de elevi pe un timp mai îndelungat (o lună sau chiar un semestru ). Concursul e bine să fie dotat cu premii pentru stimularea câștigătorilor. Pentru parcurgerea bibliografiei, învățătorul are libertatea totală de a găsi el însuși și alte cărți pentru a dirija elevii în folosirea cărții de lectură în mod independent.

Astfel pot fi luate unele măsuri organizatorice care să aiba în vedere, în funcție de condiții, aportul familiei alături de școală, de a supraveghea și îndruma lectura elevilor, ce și cum trebuie să citească copiilor spre a-i ajuta să înțeleagă ceea ce citesc și a le dezvolta interesul pentru lectură. Elevii vor fi orientați spre biblioteca școlii și îndrumați cum să solicite o carte de lectură. Concursurile pot fi organizate și pentru desemnarea celui mai talentat povestitor, a celui mai bun cunoscător de versuri, recitator artistic. ri se pot organiza in cadrul clasei sau cu elevii dinserii paraleletitive antrenante in care elevii rezolva sarcinile tului elevilor si cu acordarea de premii (diplome,

Se fixează din timp data desfășurării concursului, cine participă, juriul și cine conduce concursul. La concurs sunt invitați și părinții elevilor, cadre didactice și alți oameni de cultură. La sfârșitul concursului, fiecare elev va avea posibilitatea de a se autoaprecia cu un calificativ pe baza criteriilor de evaluare menționate de către învățător la începutul activității. De asemenea,

învățătorul va face o clasificare a grupelor în funcție de punctajele obținute și va acorda diplome și recompense materiale. Concursurile literare astfel concepute dezvoltă spiritul de competiție al elevilor, capacitățile de comunicare, de cooperare și evaluare ale elevilor.

3.4. Medalionul literar

Medalionul literar este consacrat aniversării unui scriitor și presupune prezentarea vieții și a operei sale ,precum și a unor frânturi din critica literară care îl elogiază .Prin conținutul informațional vehiculat în cadrul acestor activități literar-artistice , elevii iau contact cu o multitudine de idei și trăiesc spontan și sincer situațiile redate. Jocul de rol,ca metodă preponderent utilizată în desfășurarea acestor acțiuni, îl pune pe elev în situația de a fi participant activ la procesul de educare. Simularea duce la creșterea gradului de adaptabilitate a elevilor ,dezvoltă gândirea creativă, capacitatea de exprimare și pe cea empatică. o multitudine de idei si traiesc spontan si sincer situatiile redate.Jocul de rol,ca metoda p

3.5 Exemple de activități cultural-artistice

a) ȘEZĂTOARE LITERARĂ-“DIN GRAIUL POPORULUI ROMÂN”

Moderatorul va fi învățătorul. Copiii vor fi așezați în semicerc, pe scaune. Pot avea în mâini gheme, andrele, cusături, etc.

Moderatorul: De mii de ani, oamenii și-au transmis prin viu grai cele învățate. Acestea au fost puse în versuri, transformate și îmbogățite de-a lungul timpului; unele dintre ele au fost cântate la necaz, altele la bucurie. Aceste creații ale oamenilor (cântece, ghicitori, învățături, glume, jocuri), transmise oral și îmbogățite de generații care le-au transmis, formează folclorul.

Astăzi mi-am propus să ne reamintim cântece, jocuri și învățături populare învățate în unitatea de învățare.

Moderatorul va prezenta o plansă sau un modelaj din plastilină, cerându-le elevilor să invoce elementele prezente în aceasta. Se va cânta și se va juca ‘Țăranul e pe câmp”.Folosind recitative numărători, copiii, ca să nu fie eliminați, vor spune ghicitori despre plante și animale.

Exemple de numărători:

“Din oceanul Pacific/A ieșit un pește mic/Și pe coada lui scria/Ieși afară dumneata.”

“Una, două, /Stai că plouă, /Trei, patru, /Hai la teatru. /Cinci, șase, /spală vase. /Șapte, opt, /Porumb copt. /Nouă, zece, /Un pahar cu apă rece /Și-o cafea amară, /Ieși pe ușă afară !”

“UN șoarece verde /păștea iarbă gri, /eu l-am prins de coadă, /el mi-a spus “cri-cri”, /poftim, ieși de-aci!”

La joc va participa și învățătorul. Elevii care nu vor spune ghicitori vor iesi din joc. (jocul va dura cca. 10 minute).

Moderatorul: De-a lungul timpului, pentru a corecta defectele semenilor lor, oamenii au creat texte în care personajul principal este un om isteț care reușește să demaște și să corecteze, prin râs, slăbiciunile oamenilor. Acesta poate fi Păcală, Tândală, Nastratin Hogea sau Pepelea. Scriitori ca Anton Pann, Petre Dulfu, Ioan Slavici și alții au cules aceste creații din popor, le-au îmbunătățit și le-au așezat într-o formă îngrijită în cărțile lor. Astfel ele au putut fi citite de multe generații de copii.

Astăzi am invitat doua personaje din folclor care vă vor încânta cu pățaniile lor. (personajele vor fi elevi mai mari îmbrăcați în costume populare). Pentru început va veni Păcală-personajul principal din scrierile lui Petre Dulfu.

Păcală: Când a murit tata, mie și celor doi frați ai mei, ne-a lăsat moștenire o vacă. Ne-am socotit cum s-o împărțim, dar până la urmă am hotărât să construim fiecare câte un ocol și când s-o întoarce vaca de la

pășune, în ocolul căruia va intra, a aceluia să fie.

Cei doi frați ai mei au cărat bolovani și au construit două ocoale, unul mai frumos decât celălalt. Eu, în timp ce frații mei asudau muncind, mă odihneam. Mai către seară, am tăiat câteva crengi dintr-un copac stufos și am făcut o împrejmuire, așa ca să se cheme ocol. Văzând ocolul construit de mine, frații mei au început a râde de prostia mea. Seara când vaca a venit de la păscut, a intrat în ocolul făcut de mine. Fratii mei, să crape de necaz, dar n-au avut ce face, mi-au lăsat vaca pentru că așa fusese învoiala.

Moderatorul:De ce credeți că a intrat vaca în ocolul lui Păcală?

Ce a dovedit Păcală prin acțiunea sa?

Copiii: ….Istețime.

Moderatorul va afișa o planșă pe care sunt scrise mai multe proverbe:

1. ”Cine râde la urmă râde mai bine.”

2. ”Buturuga mică răstoarnă carul mare.”

3. ”Ochii înțeleptului văd mai departe.”

4. ”Cine lucrează și tace, mai multă treabă face.”

Copiii primesc ca sarcină de lucru să aleagă proverbele cere se potrivesc poveștii. Împreună cu învățătorul, se discută motivul pentru care ele se potrivesc. Moderatorul prezintă cel de-al doilea personaj.

Moderatorul: Va veni în fața voastră Nastratin Hogea. El va istorisi o întâmplare din viața sa culeasă de Anton Pann.

Nastratin Hogea: Să vedeți ce mi s-a întâmplat: În timp ce treceam printr-o pădure cu un prieten de-al meu, un urs ne-a ieșit în cale. Prietenul meu s-a cățărat într-un copac. Nemaiavând timp să mă urc și eu, am rămas împietrit în mijlocul drumului. M-am întins pe pământ și m-am prefăcut mort. Ursul s-a apropiat de mine și m-a mirosit. Mi-am ținut răsuflarea, iar fiara crezându-mă mort, a plecat.

Prietenul meu s-a dat jos din copac și m-a intrebat ce mi-a spus ursul la ureche. I-am răspuns că ursul m-a sfătuit să nu mă mai întovărășesc cu oameni ca prietenul meu.

Moderatorul: de ce credeți că Nastratin Hogea i-a răspuns astfel prietenului său?

Ca și la povestea precedentă, copiii vor avea ca sarcină să selecteze proverbele care se potrivesc de pe planșa afișată.

“ Prietenul adevărat este acela care te sfătuieste spre bine, iar nu acela care

îți laudă nebuniile.”

“ Prietenul la vreme de nevoie se cunoaste.”

“Cel ce plânge și se bucură împreună cu tine, acela ți-este amicul cel mai bun.”

Aceste proverbe se vor discuta.

Moderatorul: Acum vă propun jocul “Completează dacă știi”.

Elevii vor completa propoziții lacunare (proverbe) citite de învățător.

Exemple:

“Mâța blândă….”.

2. “Omul muncitor de hrană….”.

3. “Unde nu-i cap, vai de …..”.

“Pisica cu clopoței….”.

Moderatorul va încheia activitatea cu sfaturi referitoare la necesitatea transmiterii acestor bogății spirituale din generație în generație, în semn de respect pentru înaintașii nostri.de asemenea elevii vor fi recompensati de către cei doi elevi mai mari în funcție de răspunsurile date.Învățătorul va face de asemenea aprecieri asupra participării lor la activitate.

b) MEDALION LITERAR-MIHAI EMINESCU

Învățătorul va prezenta în fața clasei un portret de-al poetului și va marca pe hartă locurile prin care a trecut acesta. Fiecare elev va avea prins în piept un cartonaș pe care va fi scris numele rolului său (o localitate prin care a trecut, un personaj din poeziile sale, un critic literar ).

Botoșani-Ipotești: Mihai Eminescu s-a născut pe 15 ianuarie 1850 în Ipotesti, fiind al șaptelea dintre cei 11 copii ai familiei Gheorghe și Raluca Eminovici. Încă din copilarie, îi plăcea să cutreiere pădurile cu o carte în mână și să doarmă pe malul apei.

Autorul:”Fiind băiet păduri cutreieram

Și mă culcam ades lângă izvor,

Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam,

S-aud cum apa sună-ncetișor;

Un freamăt lin trecea din ram în ram

Și un miros venea adormitor.

Astfel ades eu nopți întregi am mas

Blând îngânat de-al valurilor glas.”

Cernăuți: Urmează școala la Cernăuți. Stă în gazdă la profesorul Aaron Pumnul, în biblioteca căruia petrece mult timp, citind o sumedenie de cărți. La vârsta de 16 ani, își publică prima sa poezie în revista “Familia”. Directorul revistei, Iosif Vulcan îi schimbă numele în Eminescu.

Cernăuți-Blaj-Sibiu-Giurgiu-București: Timp de trei ani,poetul pribegește pe acest traseu și i-a contact direct cu poporul, limba și obiceiurile românești.A lucrat în teatre ca sufleor și copist. I-a cunoscut pe I.L.Caragiale și Ioan Slavici.

Viena-Berlin: Pleacă la Viena, unde este student la Facultatea de Filozofie și de drept. Apoi la Berlin, ca să obțină doctoratul în filozofie. Din dorința de a cunoaște cât mai multe, poetul participă și la alte cursuri din alte facultăți.

Iași: Se întoarce în țară și se stabilește la Iași,unde este director al Bibliotecii Centrale, profesor, revizor școlar și redactor la un ziar. Aici îl cunoaște pe Ion Creangî, care devine cel mai bun prieten al sîu.

București: Pleacă la București, unde este redactor-șef la ziarul “Timpul”, timp de șase ani. Aici are o activitate bogată. În această perioadă, publică multe poezii.

Prezentator: Principalele teme prezente în operele sale: istoria, natura, dragostea.

Istoria: Poetul a studiat istoria cu pasiune. Patriotismul străbate toate poeziile inspirate din istoria poporului român.

Autorul:

“Ce-ți doresc eu ție,dulce Românie,

Țara mea de glorii, țara mea de dor ?

Brațele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ți mare, mare viitor!

Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,

Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc;

Căci rămâne stânca, deși moare valul,

Dulce Românie, asta ți-o doresc.”

Natura: Natura este prezentă în majoritatea poeziilor lui Eminescu. Poetul cânta codrul, izvoarele, cărările, luna, stelele, soarele, câmpiile, întunecata mare și teiul din care cad flori în părul îndrăgostiților.

Un copil recită poezia “Somnoroase păsărele”.

Se recită pe roluri poezia “O rămâi…”, de către doi copii care îndeplinesc rolurile pădurii și al autorului.

Natura: Iubind natura, ultima sa dorință a fost să petreacă în mijlocul ei o eternitate.

Se va recita poezia “Mai am un singur dor”.

Dragostea: În ceea ce privește tema dragostei, prezentă în foarte multe poezii ale sale, poetul plasează scenele de dragoste în mijlocul naturii.

Se va recita poezia “Sara pe deal”.

Prezentator: La 33 de ani s-a îmbolnăvit grav. Următorii șase ani au fost ani de boală și din acest motiv, poetul a scris foarte putin în această perioadă.

București: S-a stins din viață la 15 iunie 1889 și a fost înmormântat în cimitirul Belu din București.

Prezentator: Farmecul limbajului l-a ajutat să intre în inimile tuturor oamenilor care au citit scrierile sale.

La sfârșitul activității se fac aprecieri asupra activității elevilor. i sale, poetul plaseaza scenele de d mijlocul ei o eternitate.
e si teiul din care cad flori in parul in teatre ca sufleor si copist. geste pe acest traseu si i-a contact direct cu poporul, limbn cartonas pe care va fi scris numele rolului sau (o localitatete.Invatatorul va face de as

atia 2000+, Bucuresti, 2005, pag.24a, Ed. ilingveIV.CERCETARE PEDAGOGICĂ

4.1.IPOTEZAATIVUL CERCETARIIelevilor

a). Dacă metodele de predare sunt mai atractive și mai active, atunci crește gradul de receptivitate literar-artistică a elevilor.

b).Dacă alături de cadrele didactice se implică și familia, atunci rezultatele obținute pot fi de folos întregii comunități locale pentru a crește nivelul educației.emiliei in activitatipiilor , es

SAU:

a). Fiecare elev poate învăța mai bine, dacă învățătorul identifică metodele de învățare care motivează elevii și care contribuie la creșterea receptivității literar –artistice.

4.2. OBIECTIVELE CERCETĂRII

3.1 Dezvoltarea gustului pentru citit,îmbogățirea cunoștintelor, stimularea creativității, educarea sentimentelor estetice.

3.2 Dezvoltarea spiritului de competiție al elevilor, a capacităților de comunicare, cooperare și evaluative ale elevilor.

4.3.METODE DE CERCETARE

a) In prima etapă a cercetării am folosit metoda experimentală, elevii cuprinși în clasa experimentală participând la mai multe activități de lectură în care am folosit metode moderne și active de stimulare a interesului pentru citit. La început am evaluat nivelul capacităților pe care le-au dezvoltat

elevii în ceea ce privește deprinderea de a citi și modul de exprimare și de comunicare și mai ales interesul pe care-l au față de activitatea de lectură.

Astfel elevii au fost supusi la două probe:

-testul de evaluare a calității citirii, prin care am evaluat calitatea citirii

în funcție de cei patru parametri: corect, fluent, conștient și expresiv;

-testul de evaluare a deprinderilor de a lectura, prin care am evaluat modul de lucru cu cartea, interesul și motivația elevului de a citi.

b) În etapa a doua am folosit observația dirijată asupra modului în care copiii participă la activitățile cultural-artistice, efectuate în cadrul școlii, dar și a modului în care se implică părinții. Datele culese au fost folosite în analiza de caz.

c) În etapa a treia am folosit studiul de caz, culegând informații despre părinți, condițiile materiale și socio-culturale ale familiei și efectul pe care îl au acestea asupra copiilor. Am studiat și documentele școlare pentru a avea o bază largă de informații.

Experimentul (metoda experimentală)

La începutul acestui experiment s-a aplicat fiecărui elev în parte ( atât din clasa unde se va desfășura experimentul, cât și celor din grupul martor), testul de evaluare al nivelului de citire în ceea ce privește cei patru parametrii, și anume: citire corectă, fluentă, conștientă și expresivă.

Acest test va fi prezentat în cadrul capitolului “Instrumente de evaluare”. Am considerat că este foarte important să folosesc acest test, deoarece astfel puteam cunoaște exact în ce stadiu se află fiecare elev în ceea ce privește capacitatea de a citi corect, fluent, conștient și expresiv și puteam urmări progresul acestuia în timp.

În cadrul acestui experiment am folosit mai multe metode moderne de predare și îndrumare a activității citituluicum ar fi:

-învățarea prin colaborare

-metoda horoscopului

-lectură și rezumare in perechi

-lectura predictivă (anticipativă )

-metoda funcțională

-plicurile

-turul galeriei

In clasa martor, lecția s-a desfășurat în condiții normale, predarea

realizându-se cu ajutorul următoarelor metode și procedee:

-conversația euristică, lectura explicativă, povestirea, lucrul cu manualul, exercițiul și problematizarea .În clasa experimentală s-a folosit un alt mod de abordare a textului literar, astfel încât să pot oferi copiilor șansa de a alege , de a participa activ la propria formare și de a dovedi că a înțeles ceea ce a citit.

a) Model de activitate realizată dupa citirea textului “La cireșe “ de Ion Creangă.

Textul a fost citit în mod individual acasă, dar a fost citit și la școală, la începutul orei, pentru a fi siguri că toți copiii sunt familiarizați cu conținutul lui.e ase După citirea textului, copiii au fost împărțiți în echipe de lucru. În fața clasei, s-a afișat pe două coli de carton următorul tabel, colorat cât mai atractiv:

Fiecare grupă de elevi și-a ales câte o sarcină de lucru din cele afișate pe tablă, în așa fel încât să implice activități de scriere, citire, desen , abilități practice, în mod egal. Sarcinile de lucru s-au dovedit a fi foarte atractive, la ele putând participa toți elevii, chiar și cei cu greutăți de citire.

Elevii au ales să îndeplinească următoarele cerințe:a fi prazenta in cadrul capitolului "expresiva.
estul de evaluare al nivelului de citire in ceea ce priveste cei patru parametri nute pot fi de folos intregii comunitati local

-Ilustrarea textului/banca de cuvinte

-Șezătoarea literară/semn de carte

-Reclama-radio/titlul

-Personaje/mima

Toate materialele obținute în urma realizării acestei activități au fost prezentate apoi părintilor și celorlalți copii din școală prin organizarea unei expoziții de popularizare a cărții.

În cea de-a doua oră dedicată acestei lecturi i-am împărțit din nou pe elevi în grupe de lucru (de câte doi elevi) și am aplicat o altă metodă de predare activă și anume lectura și rezumarea în perechi. Aceasta metodă are avantajul cooperării între elevi, în așa fel încât solicitarea în privința citirii și înțelegerii întregului text nu este foarte mare pentru că sarcinile se împart. Se stimulează în același timp comunicarea între elevi, fiindcă sunt obligați să dialogheze.

Textul care trebuia citit ,s-a împărțit într-un număr par de bucăți care s-au numerotat. Un elev a primit fragmentele numerotate cu cifre cu soț, iar

colegul lui de grupă a primit fragmentele numerotate cu cifre fără soț. Fiecare copil a citit în gând fragmentele, apoi le-a rezumat pentru colegul său. S-a continuat astfel până când s-a terminat lectura textului. La sfârșitul orei, fiecare pereche a prezentat în fața clasei conținutul textului pe scurt, pentru verificare.

b) Model de activitate realizată în urma citirii textului”Ciuboțelele Ogarului”

Metodele aplicate cu elevii în cadrul orei de lectură au fost metoda horoscopului și metoda funcțională. Cerința pe care au avut-o de îndeplinit elevii a fost aceea de a încadra un personaj într-una din zodiile prezentate, în funcție de trăsăturile de caracter pe care le descopereau din replicile și comportamentul acestuia. Activitatea s-a desfășurat individual sau în grup în funcție de cum s-au organizat elevii. Pentru a face încadrarea corecta a personajului, elevii au primit o fișă, ceea ce constituia astfel și o lectură la prima vedere.

HOROSCOP

Elevii au avut un anumit timp la dispoziție pentru a discuta între ei, în special cei care și-au format grupe de lucru. Pentru a-și justifica alegerea făcută, ei au adus ca argumente:

-găsirea în cadrul textului a unor citate care susțineau o anumită trăsătură de caracter.

-explicarea cu cuvinte proprii a trăsăturii ,pe baza acțiunii personajului

-explicarea cu cuvinte proprii a ceea ce spun celelalte personaje sau autorul despre personajul respectiv. Astfel elevii au încadrat Iepurașul la zodia taurului, considerând că este temător și respectuos, iar Ogarul la zodia leului considerând că este activ și dominator.

La sfârșitul orei copii au primit ca sarcină de lucru să realizeze un afiș prin care să facă publicitate la o expoziție de desene inspirate din acțiunea poveștii. Ca activitate pentru acasă, copiii au primit ca sarcină să realizeze desene însoțite de mici texte în care să ilustreze trăsăturile celor două personaje principale, Iepurele și Ogarul, dar și a celorlalte personaje

secundare. După realizarea expoziției s-a folosit și metoda numită turul galeriei, deoarece fiecare elev a avut posibilitatea să aprecieze cu puncte efortul celorlalți colegi.

c) Model de activitate realizată în urma citirii textului “Sarea în bucate “ de Petre Ispirescu.

În cadrul orei de lectură, după ce s-a efectuat citirea unei părți din text de către unul dintre elevi, pentru a aduce aminte acestora care este firul acțiunii, li s-a cerut să găsească o continuare diferită de cea creată de autor.

În felul acesta elevii au făcut cât mai multe predicții putând interpreta cât mai diferit textul literar. Au putut participa toți elevii chiar și cei cu probleme de citire, încurajându-i astfel să fie cât mai activi și să înțeleagă cât mai bine textul.

După ce s-au terminat propunerile de continuare a poveștii,un alt elev a citit fragmentul următor. La sfârșitul orei elevii au primit o fișă pe care aveau scris un alt fragment al poveștii,urmând ca ei să caute și să sublinieze acasă în mod individual cuvinte care conțin două sau trei silabe.

Studii de caz

1.Date de identificare

Nume si prenume: Gabriela și Antonie –Dan Chircuș

Vârsta:10 și respectiv 12 ani

Instruire: clasa a III-a

Etnie: română

Religie: Ortodoxă

Mama: Mariana Chircuș

Vârsta: 35 ani

Instruire : opt clase

Ocupație: casnică

Etnie: română

Tata: Dumitru Chircuș

Vârsta: 36 ani

Instruire: zece clase

Ocupație: zilier

Etnie: română

Istoricul cazului

Gabriela (10 ani) și Dan (12 ani) sunt copii care fac parte dintr-o familie cu un nivel de trai foarte scăzut, influențat în primul rând de puținele cunoștințe pe care le posedă părinții lor, cât și de puținele oportunități care se întrevăd în cadrul comunei pentru găsirea unui loc de muncă.

Ei locuiesc într-o casă de chirpici, foarte mică, împreună cu părinții și bunica lor. Condițiile de trai sunt foarte grele, singurii bani de care dispun părinții fiind cei proveniți din ajutorul social oferit de stat și alocațiile copiilor. Cu toate acestea, mama copiilor depune toate eforturile necesare pentru a-i îngrijii corespunzător, asigurându-le pe cât poate masa și îmbrăcămintea necesară pentru a merge la școală.

Din cauza acestor probleme de ordin financiar, frecvența elevilor în timpul grădiniței a fost destul de mică, mai mult, Gabriela venind la orele de

grădiniță, băiatul, Dan, fiind oprit acasă pentru a merge cu vitele la păscut.

Acest lucru a influențat foarte mult și evoluția lor ulterioară la școală, el obținând rezultate foarte slabe. Astfel, Gabriela a repetat primul an de școală, iar băiatul, Dan, a repetat și primul și al doilea an de școală , ajungând să fie coleg de clasă cu sora sa.

În ceea ce privește comportamentul pe care-l au în cadrul școlii, cei doi copii au temperamente diferite. Fetița, Gabriela , este o fire liniștită, timidă uneori, mai ales în contact cu ceilalți copii sau chiar cu învățătorul în primele ore de curs, complexată puțin de situația materială slabă pe care o are familia ei și de faptul că nu obține note bune la învățătură. În schimb băiatul este o fire autoritară, obraznică, fiind uneori impulsiv și chiar certăreț. La amândoi copiii am observat însă că există ambiție și chiar dorința de a obține note mai bune, însă acumulaseră prea multe lipsuri în ceea ce privește noțiunile pe care trebuiau să le aibă, ceea ce ducea la un oarecare blocaj.

Profilul părinților și relația lor cu copiii

Părinții, Mariana și Dumitru, sunt doi oameni simpli, fără prea multă “școală”, a căror preocupare zilnică este să asigure hrana întregii familii.

Neavând un serviciu stabil, își câștigăaaure hrana irebuiau sa învatt traiul muncind cu ziua pe la ceilalți

săteni mai înstăriți din comună. Pentru ei, copiii reprezintă nu numai o bucurie, dar și un mare ajutor în muncile gospodărești, implicându-i pe aceștia încă de mici în treburile casnice. Școala copiilor este un lucru important pentru ei, însă nu mai important decât asigurarea traiului. De aceea, uneori i-au oprit pe copii să mai vină la școală pentru a asigura anumite activități de la câmp sau din gospodărie.

În ceea ce privește ajutorul pe care-l dau copiilor în efectuarea temelor de la școală, acesta nu există, deoarece atât tatăl cât și mama sunt plecați toată ziua la muncă, iar când au puțin timp liber, nu îi pot ajuta pe copii, deoarece rezolvarea temelor reprezintă o problemă chiar și pentru ei. Totuși îi îndrumă pe copii către școală, dorind ca aceștia să învețe totul numai din timpul orelor de curs.

Activități realizate cu cei doi copii pentru a crește randamentul și interesul acestora pentru citit.

Pentru a-i atrage pe cei doi copii să citească mai mult și să-și îmbunătățească tehnica cititului, am efectuat cu ei ore suplimentare de lectură, în cadrul cărora am folosit cărți cu poze colorate, cu scrisul cât mai mare pentru a ușura înțelegerea textului. În timpul orelor de clasă i-am atras în a participa la momentele de povestire orală a textului, pentru a le dezvolta capacitățile de vorbire, a-i face să comunice mai mult, i-am implicat în jocurile de mimă, teatru, în cadrul concursurilor de ghicitori sau de desene efectuate cu ceilalți copii. Am încercat să-i integrez cât mai mult în colectivul de elevi apreciindu-le fiecare efort, dar și certându-i atunci când nu-și efectuau sarcinile de lucru.

Rezultatele nu au încetat să apară .Cel mai mare progres l-a avut fetița care în anul următor repetenției a obținut rezultate bune și foarte bune la învățătură. De asemenea și în cazul băiatului s-au observat îmbunătățiri în ceea ce priveste interesul pentru școală, fiind ambițios și dorind să-și ajungă colegii la învățătură.

Din păcate nu am reușit să-i implic pe părinți mai mult în activitățile copiilor, aceștia considerând că este de ajuns ce fac copii la școală și nu mai este nevoie de un efort suplimentar acasă.

Am fost mulțumită că fetița a progresat foarte mult și citește acum singură diferite cărți din literatura pentru copii, citindu-i uneori și fratelui ei,

părinților sau celorlalți verișori mai mici.

Concluzii

Implicarea cadrului didactic în corectarea deficiențelor pe care le prezintă elevii cu un nivel de pregătire redus și provenind dintr-un mediu familial cu diverse probleme, precum și îmbinarea metodelor tradiționale de predare și îndrumare a lecturii cu cele moderne poate duce la obținerea unor rezultate satisfăcătoare în ceea ce privește progresul elevilor.

De asemenea folosirea jocului în timpul activitățilorde învățare, a exercițiilor de mimă, teatru, teatru de păpuși, stimulează interesul elevilor de a participa la activități și îi motivează în a citi cât mai mult și mai variat, nu numai pentru ei, dar și pentru cei din jur.

4.4. GRUPUL ȚINTĂ

Numărul total de elevi incluși în cercetare este de 20, selectați atât din cadrul Școlii cu clasele I-VIII Oboga, cât și din cadrul Școlii cu clasele I-IV Oboga de Jos, unde învățământul se face cu predare simultană de patru clase (ei constituind de altfel grupul martor).

Sunt copii cu vârste cuprinse între 9 si 11 ani, deoarece există și elevi proveniți din anii anteriori, existenți în clasa a III-a pentru că au rămas repetenți. În ceea ce privește nivelul de cunoștinte al elevilor din cei 20 menționați, numai 6 au rezultate foarte bune la învățătură, restul având rezultate medii și slabe sau foarte slabe.

te este de egaroveniti din anii anteriori,existent in clasa a III deElevii provin din familii cu venituri medii sau foarte mici, lucru care influențează accesul lor la mijloacele moderne de informare, școală fiind principalul mijloc de informare și educare în mod corect al elevilor. Părinții nu îndrumă lectura elevilor și nici nu-i pun pe aceștia la un program de lucru concret, preferând să fie ajutați la muncile din gospodărie, dar dorind ca elevii să obțină rezultate bune la învățătură numai din activitățile desfășurate la orele de curs.

Nu toți elevii citesc în aceeași măsură. Sunt puțini cei care citesc mai mult, apelând la cărțile existente în biblioteca școlii și comunei. Alții, și aceștia sunt mai numeroși, nu citesc aproape deloc. În general, citesc lectură elevii care învață bine și la orele de curs. Un număr din ce în ce mai mare dintre ei, ignoră lectura, limitându-se la ceea ce se cere la orele de curs și oferind un timp mai mare jocurilor pe calculator sau filmelor.

Majoritatea nu citesc poezii decât la solicitarea cadrelor didactice sau pentru

participarea la activități școlare de comemorare și popularizare a operei unui anume scriitor. Ei sunt interesați mai ales de literatura științifico-fantastică, de romanele polițiste sau de poveștile cât mai scurte și mai ușor de lecturat

Elevii nu dețin în bibliotecile lor personale, acolo unde ele există, cărțile care sunt prevăzute a fi citite de ei, conform programei, dar ele există în mare parte în biblioteca școlii sau în cea a comunei, la care pot avea acces foarte ușor, ambele fiind situate în spațiul școlar.

. Elevii vor fi împărțiți în două grupe. Prima grupă de elevi, formată din copiii de la Școala cu clasele I-VIII Oboga, va fi supusă activităților propuse în cadrul experimentului, pe când cea de-a doua grupă, formată din copiii de la școala paralelă și anume Școala cu clasele I-IV Oboga de Jos, fiind în

număr mai mic, vor îndeplini rolul de “grupă de control”sau “grupă martor”. Copiilor din grupa de control nu li se vor aplica activitățile experimentului, ci doar se vor face niște simple observații obișnuite de constatare a rezultatelor pe care aceștia le obțin în condiții normale de desfășurare a activităților de lectură.

4.5. INSTRUMENTE DE EVALUARE

a). Evaluarea calității cititului

b).Aplicarea diagramei de evaluare a deprinderilor de citire

c). Chestionarul

d).Realizarea unei fișe de portofoliu pentru unul dintre scriitorii români

e). Probe de evaluare scrisă

f).Probe de evaluare orală

a). Evaluarea calității cititului

Această metodă de evaluare constă într-o probă de citire a unui text la prima vedere-aplicată de trei ori pe an, pentru a se urmări progresul sau regresul elevilor în ceea ce privește calitatea cititului. Învățătorul va alege un text (pentru clasa a II-a până în 100 de cuvinte, pentru clasa a III-a până în 150 de cuvinte, pentru clasa a IV-a până în 200 de cuvinte ) pe care elevii îl vor citi la prima vedere.

Învățătorul va număra cuvintele citite de elev într-un minut și va evalua tehnica citirii urmărind diagrama de mai jos. Pentru verificarea citirii

conștiente, învățătorul va pune elevului o întrebare referitoare la textul citit de către acesta . Constatările vor fi trecute în diagrama prin “da “sau “nu”.

Astfel învățătorul va ști în ce stadiu se află fiecare elev și va observa progresul acestuia pe parcursul anului școlar și chiar în timpul celor patru ani de ciclu primar. De asemenea, elevul va fi preocupat în permanență să-și îmbunătățească tehnica cititului, știind că va fi supus unei noi probe peste câtva timp.

În timpul acestei evaluări se urmăresc cele patru calități ale citirii:

-citirea conștientă

-citirea fluentă

-citirea corectă

-citirea expresivă

b). Diagrama de evaluare a deprinderilor de citire

Este o metodă de evaluare care se poate aplica la începutul sau la sfârșitul unui an scolar, al unui semestru sau a unei unități de învățare. Diagrama de evaluare a deprinderilor de citire se aplică fiecărui elev în parte și vizează aflarea nivelului de performantă la care se află elevul. Acest test este format dintr-un set de itemi, la care învățătorul va răspunde cât mai corect și mai sincer, pentru a avea o evidență corectă a evoluției elevului pe parcursul procesului de învățare.

Școala………………………..

Anul școlar…………………………………………………………….ele elevului…evidenta corecta a evolutiei elevului pe parcursul procelui de invatare.

Clasa………………………………………………………………………

Numele și prenumele elevului………………………………………………..

1.Delimitează fragmentele în textele narative?

2.Extrage ideile principale?

3.Stie să povestească oral conținutul lecției ?

4.Are vocabular bogat?

5.Știe să alcătuiască propoziții cu cuvinte date?

6.Citește cu plăcere și cu ușurință lecția de zi?

7.Citește cu plăcere și cu ușurință povestiri indicate de învățător?

8.Citește cu plăcere din proprie inițiativă ?

9.Citește periodic?

10.Reține titlul cărților citite și autorul?

9tie sa i fisa de p portofoliu?sonala?
ul?
?
te?
cuvtorului)
invatatorului,pentru a raspunde corectei,dar si pentru cei din ju11.Îi plac ecranizările (filmele) ?

12.Are multe cărți în biblioteca personală ?

c). CHESTIONARUL

(această metodă de evaluare se poate folosi după parcurgerea unei unități de învățare,a unui semestru)

Model 1 (pentru început de semestru) :

1.Ce cărți ai citit pe timpul vacanței din lista de lecturi programate ?

2.Dar în afara programei, ce ai citit ?

3.Care dintre ele ți-a plăcut mai mult și de ce ?

4.De unde le-ai procurat?

5.Ai discutat cu părinții despre cărțile citite ?

6.La ce bibliotecă ești înscris ?

7.Care dintre personajele cunoscute din lectura cărților ți-a plăcut mai mult și de ce ?

8.Caracterizează (prezintă )pe scurt unul dintre personajele poveștilor citite.

Model 2 (pentru verificarea cărții recomandate spre a fi citite):

1.Care este titlul cărții pe care v-am programat-o pentru a fi studiată?

2.Indicați autorul și alte titluri scrise de același scriitor!

3.Care este personajul principal al povestirii ?

4.Dar personajele secundare ?

5.De cine vă place mai mult și de ce în povestea citită?
6.Descrieți pe scurt calitățile personajului principal !

d). Realizarea unei fișe de portofoliu pentru unul din scriitorii studiați

Model 1. Vasile Alecsandri

Prezentare:

-născut 1818, Bacău –decedat 1890 Mircești (județul Vaslui)

-recomandări de lectură:

1. din volumul “Doine și lăcrămioare”:

*Crai nou

*Cântec haiducesc

*Lăcrămioare

*O noapte la țară

2. din volumul “Pasteluri”:

*Iarna

*Oaspeții primăverii

*Sfârșitul toamnei

*Secerisul

*Lunca din Mircesti

3. din volumul “Ostașii nostri”:

* Peneș Curcanul

* Hora de la Plevna

* Odă ostașilor români

4. din volumul “Teatru”

* Chirița în Iași

* Chirița în provincie

* Chirița în balon

-prezentarea poeziei “Primăvara”

-imagini cu casa memorială “Vasile Alecsandri”

Sarcini de lucru pentru elevi:

1. Transcrie câteva versuri care te-au impresionat din volumele Pasteluri și Ostașii nostri.

2. Redactează o fișă în care să selectezi expresii poetice deosebite ce pot fi folosite în compuneri.

3. Realizează un desen, pornind de la versurile poeziei Primăvara .

4. Alcătuieste în portofoliu, o fișă destinată lui Vasile Alecsandri, în care să introduci :

-scurte fragmente din scrierile sale,pe care le-ai citit;

-fotografii ale autorului;

-ilustrații achiziționate cu prilejul unor vizite, excursii.

Model 2. Ion Creangă

Prezentare:

-născut 1837 Humulești (jud.Neamț)-decedat 1889 Iași

-recomandări de lectură:

1. din povești:

* Capra cu trei iezi

* Punguța cu doi bani

* Danilă Prepeleac

* Fata babei și fata moșneagului

* Harap Alb

2. din povestiri:

* Povestea unui om leneș

* Cinci pâini

* Moș Ion Roată și Unirea

3. Amintiri din copilărie (fragmente)

-prezentarea unui fragment din “Amintiri din copilărie”

-imagini cu casa memorială a lui Ion Creangă

Sarcini de lucru pentru elevi:

1. Scrie un scurt text în care să prezinți o întâmplare hazlie din viața ta.

2. Realizează o caracterizare a personajului Nică, din “Amintiri din copilărie” folosind expresii din fragmentele citite de tine.

3. Alcătuiește două fișe cu personaje care întruchipează binele și răul, întâlnite în poveștile lui Ion Creangă. Notează în fișe: titlul poveștii, numele personajelor, trasăturile fizice și morale, fragmentul care ilustrează trasăturile respective.

4. Alcătuiește în portofoliu o fișă destinată lui Ion Creangă, în care să introduci:

-scurte fragmente din scrierile sale,pe care le-ai citit;

-fotografii ale autorului;

-ilustrații achiziționate cu prilejul unor vizite, excursii.

e). Probe de evaluare scrisă

1. Din graiul poporului român-clasa a III-a

Capacitatea: Receptarea și exprimarea mesajului scris

Competențe: Realizează corespondența între proverbe și explicațiile

acestora;

Construiește enunțuri cu expresii date;

Scrie din memorie o ghicitoare;

Itemi:

1. Alege explicația potrivită:

Omul muncitor de hrană nu duce dor./Cel ce vorbește mult, muncește puțin.

Pisica cu clopoței, nu prinde șoricei. /Ce-l căruia-i place munca, are tot ce-i

Vorba dulce mult aduce. trebuie.

/Cel ce promite mult, nu îndeplinește

nimic.

/Cel ce se poartă frumos, este foarte apreciat.

2. Formulează propoziții cu expresiile:

“nu-i poți ajunge cu prăjina la nas”

“s-a dus pe apa sâmbetei”

“dă din colț în colț”

3. Scrie din memorie o ghicitoare.

Descriptori de performanță

2. Anotimpuri-clasa a III-a

Capacitate: Exprimarea scrisă

Competențe: Completează cu un vers citatul dat.

Formuleaza propozitii in care cuvantul “crestet”are intelesuri diferite.

Descrie anotimpul preferat respectând părțile unei compuneri și folosind expresii din textele studiate.

Itemi:

1. Completează versurile:

a). Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă

……………………………………………………..

b). Coboară-ncovoiat pe pod

……………………………………………………..

c). Peste creștet de dumbravă

……………………………………………………..

2. Alcătuiește propozitii în care cuvântul “creștet” să aibă înțelesuri diferite.

3. Descrie în maxim zece propoziții anotimpul preferat, folosind cuvinte și expresii din text (cel puțin trei).

Descriptori de performanță

Proba de evaluare orală

a).Basme românești-clasa a III-a

Capacitatea : Exprimarea orală

Competențe: Recunoaște personajul din citatul dat.

Răspunde corect la întrebare.

Formulează o propoziție cu cuvântul dat.

Ora se va desfășura astfel: Li se vor prezenta elevilor criteriile de evaluare. Ei vor extrage pe rând câte un bilet din bolul de prezentare de pe catedră și vor rezolva sarcinile de lucru. Fiecare bilet va cuprinde trei sarcini:

1. recunoaște personajul;

2. răspunde la întrebare;

3. formulează o propoziție cu cuvântul…;

Fiecare sarcină va fi notată cu un punct. Copiii se vor autoevalua astfel:

-pentru un punct-suficient;

-pentru două puncte-bine;

-pentru trei puncte-foarte bine;

Biletul nr.1

1.”era slută, leneșă și rea la inima”

2. Cum este descoperit și pedepsit Neghiniță ?u cuvantul…de lucru.Fiecare bilet ge pe rand nerii.ii din text (cel putin trei).tele

3. ”norod”

Biletul nr.2.

1. ”-Moșule, cine mână caii așa de grozav, că eu auz “hi-hai,hi-hai” și nu văz pe nimeni?…”

2. Ce a dovedit Prâslea prin răpunerea celor trei zmei?

3. ”a săvârși”

Biletul nr.3

1 ”-Pune-te deasupra mea cu merinde cu tot și, de câte ori oi întoarce capul,să-mi dai câte o pâine și câte o bucată de carne.”

2. Enumeră două calități ale lui Prâslea !

3. ”gâlceavă”

b). Din trecutul istoric al poporului român-clasa a III-a

Capacitatea: exprimarea orală

Competențe: Recunoaste un personaj și fragmentul din care face parte.

Răspunde corect la întrebarea care vizează conținutul unui

text.

Formulează enunțuri cu cuvântul sau expresia dată.

Pentru rezolvarea corectă a primei sarcini, vor fi acordate trei puncte (câte un punct pentru personaj, autorul și titlul textului din care acesta face parte ). La cea de-a doua sarcină, se vor acorda două puncte pentru un răspuns corect și numai un punct pentru mici greșeli în exprimare. În rezolvarea corectă a sarcinii a treia se vor acorda două puncte (unul pentru explicarea expresiei date sau pentru menționarea unui sinonim și al doilea punct pentru formularea corectă a unui enunț cu expresia dată ).

In funcție de punctele primite, fiecare elev se va autoaprecia astfel:

-pentru trei, patru puncte-satisfăcător;

-pentru cinci, șase puncte-bine;

-pentru șapte puncte-foarte bine;

Biletul nr.1

1. ”Avea și dânsul trei feciori,

și i-au plecat toți deodată.”

2. Cine era Daniil Sihastru?

3. ”viață umilă”

Biletul nr.2

1. ”Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă…

Aș vrea să zbor, și rana nu mă lasă ! “

2. Cine era Mitruț?

3. ”robia”

Biletul nr.3

1. ”-Cum ? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândești că pot

Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?”

2. Enumeră cel puțin două calități ale sergentului care reies din poezia cu același nume, scrisă de Vasile Alecsandri.

3. ”faimă”

5.7 Concursul literar “În lumea basmelor”-clasa a III-a

Întreaga oră se va desfășura sub forma unui concurs literar pe grupe.

Elevii vor fi împărțiți în grupe de trei elevi, fiecare grupă purtând numele mascotei de pe masa de lucru. Pe tablă se vor lipi șase plicuri cu numele probelor:

1. Răspunde la întrebare!

2. Recunoaște fragmentul!

3. Formulează o propoziție cu cuvântul…

4. Cui aparține replica?

5. Imită un personaj!

6. Lucrează în grup!

La prima probă vor ieși toți elevii. Pentru răspunsul corect, fiecare va primi câte un punct (convertit în jetoane). Probele a doua, a treia și a patra și le vor împărți în grupă astfel încât fiecare elev din grupă va ieși la o singură

proba dintre cele trei și va primi un punct pentru rezolvarea corectă a sarcinii. La proba a cincea, fiecare grupă va completa, prin cooperare, fișa primită. Proba a șasea este opțională. Fiecare elev va primi un punct pentru participarea la proba a șasea.

La sfârșitul orei învățătorul îi va solicita pe elevi să se autoevalueze

după numărul de puncte acumulate astfel:

-pentru un punct-suficient;

-pentru două puncte-bine;

-pentru trei puncte-foarte bine;

Învățătorul va acorda diplome pentru grupe. Punctajul pentru grupe se va totaliza din punctajul fiecărui component al grupei plus punctele obținute la proba a cincea.

Proba nr.1 :Răspunde la întrebare!

1. Ce hotarâre au luat cei trei purceluși văzând că iarna se apropie ?

2. Ce face Iepurele după ce constată că nu mai are bani pentru ciuboțele?

3. Cum reusește fata cea mică a împăratului să devină soția împăratului vecin în povestea “Sarea în bucate “ ?

4. Cu cine se întâlnește vulpea după ce-și procură hrana?

5. De ce casa purcelușului cel mare este cea mai trainică ?

6. În ce anotimp se petrece acțiunea din textul “Ciuboțelele ogarului “ de Călin Gruia ?

7. Ce-i propune vulpea ursului ?

8. Ce hotărâre ia împăratul atunci când fata cea mica îi spune că îl iubeste ca sarea în bucate?

9. Ce materiale folosește purcelușul cel mic pentru construirea casei ?

10. Unde se opresc Iepurele și Ogarul, în drum spre iarmaroc ?

11. Ce pățește ursul după ce face ceea ce i-a propus vulpea ?

12. Cum se îmbracă fata cea mică a împăratului, când pleacă de acasă ?

13. Cât costau ciuboțelele Ogarului ?

14. Din ce este construită casa purcelușului cel mijlociu ?

15. Ce-ai învățat din povestea” Ursul păcălit de vulpe “?

16. Ce răspund fetele împăratului atunci când acesta le întreabă cât de mult îl iubesc ?

17. De ce Iepurele nu vrea să mănânce în Hanul Ursului ?

18. Care este căsuța pe care lupul nu reușește să o distrugă ? De ce ?

19. Cum l-a păcălit vulpea pe țăran ?

20. Ce dovedește fata împăratului prin ajutorul dat chelăresei ?

21. Cum este pedepsit lupul, de cei trei purceluși ?

22. Cum se comportă Ogarul la han ?

23. În ce anotimp se petrece acțiunea din “ Ursul păcălit de vulpe “?

24. În ce împrejurare, împăratul își dă seama că a greșit față de fata cea mică ?

25. Încotro se îndrepta Iepurele când s-a înâlnit cu Ogarul ?

26. De ce fata cea mică a împăratului pregătește mâncarea tatălui la nunta

ei ?

27. Ce hotărâre iau Iepurele și Ogarul în drum spre iarmaroc?

28. Cine plătește ceea ce s-a mâncat la Hanul Ursului?

29. Procedează corect Iepurele când ia ciuboțelele Ogarului? Justifică!

30. Cum reușește Vulpea să facă rost de pește?

Proba nr.2 Recunoaște fragmentul!

1 .”Țăranul merge pe lângă boi și-i îndeamnă să meargă mai iute, ca să ajungă degrabă acasă și să ieie pielea vulpii.”

2. ”-Cât ai dat pe încălțări?

-Doi galbeni, cât să dau !”

3. ”Lupul a tras aer în piept și a suflat cât a putut de tare. Oricât a suflat, nicio piatra nu s-a clintit din loc. Casa stătea ca o cetate.”

4. ”-Dar tu cum mă iubești pe mine, fata mea ?

-Ca zahărul, tată!”

5. ”Și pentru că iarna era foarte aproape, iar purcelușii nu aveau casă, ei s-au gândit să caute un loc bun, unde să-și facă fiecare o căsuță .”

6. ”Însă cum au pornit boii, vulpea a și început cu picioarele a împinge peștele jos din car.”

7. ”Se mira acest împărat cum de toți mesenii mănâncă cu poftă niște bucate care pentru dânsul n-aveau nici un gust.”

8. ”Îngheța zdravăn și apa din băltoacă și prinse coada ursului ca într-un clește.”

9. ”Drumul nu-l mai vedeau bine. O ploaie rece și deasă se abătu în calea lor, că-i dârdâiau bietului Iepure dinții de frig.”

10. ”Plătește, că am uitat punga acasă. Îți dau eu banii la iarmaroc.”

Proba nr.3 :Formuleaza o propozitie cu cuvantul :

“văduv, sfială, a trudi, hrană,a zvâcni, foșnet, iarmaroc, strașnic, dibăcie, trainică.”

Proba nr.4 :Cui aparține replica ?

1. ”-Bree! da’cum naiba a murit vulpea asta aici ?”

2. ”-Învață-mă te rog, cumătră, că eu nu știu cum se prinde peștele !”

3. ”-Am să intru pe coș! Nici nu vă gândiți că vă voi mânca!”

4. ”-Eu am gătit bucatele pentru împăratul ce s-a supărat.”

5. ”-Plătește că am uitat punga acasă!”

6. ”-Acum imi dau seama ce fel de mușterii îmi sunteți!”

7. ”-Fata mea, cum mă iubești tu pe mine?”

8. ”-Ia mai pune-ți pofta-n cui, cumetre, că doar nu pentru gustul altuia am muncit eu.”

9. ”-Sunt purcelușul cel isteț/ Căci din pietre fac pereți.”

10. ”-Cere dumneata, cumetre. Mie nu mi-e foame.”

Proba nr.5.:Lucrează în grup!

Fișa de lucru în grup

Grupa……………..

Citiți cu atenție cuvintele următoare:

isteț/isteață; viclean/vicleană;

1. Enumeră personajele întâlnite în unitatea de învățare care au această însușire.

2. Specifică împrejurările în care au dovedit că au această însușire.

Evaluarea fișei:

*Se va acorda câte un punct pentru fiecare personaj menționat;

*Se va acorda câte un punct pentru fiecare împrejurare în care personajul a demonstrat că are aceea însușire.carea tatalui la nunta ei ?
ste fata cea mica a imparatului sa devina sotia imparatului vecin in povestea "ea.
,prin cooperare,fisa primita.Prob

VI. INTERPRETAREA REZULTATELOR

au nevoie detimtimp de gan
e predare si indrumare a lecturii literare,rezultatele obtinute la test de catre elevi au fost

6.1 Testul de evaluare a calității cititului-150 de cuvinte

Clasa experimentală-12 elevi

Grupul martor-4 elevi

a). citire corectă

1. numărul de cuvinte citite într-un minut:

-6/2 elevi -au citit între 90 și 110 cuvinte

-3/1 elevi –au citit între 70 și 90 de cuvinte

-3/1 elevi- au citit panâ în 70 de cuvinte

2. Citeste corect cuvintele:

-4/2 elevi -au citit aproape toate cuvintele corect având una sau două

greșeli

-6/2 elevi -au avut mai multe cuvinte greșite(4 sau 5)

-2 elevi- au avut mai multe cuvinte greșite (între 5 si 10)

3. Adaugă sunete, silabe, cuvinte:

-5/1 elevi -nu adaugă decât un sunet sau o silabă

-6/2 elevi-adaugă între două și trei sunete/silabe

-1/1 elevi-adaugă peste trei sunete/silabe în timpul citirii

4. Omiterea de sunete, silabe, cuvinte:

-8/2 elevi -nu omit decât un sunet sau o silabă sau foarte rar câte un cuvânt

-1/1 elevi -omit dauă sau trei sunete/silabe

-3/1 elevi-omit mai multe sunete și silabe

5. Are defecte de pronunție:

-10/4 elevi- nu au defecte de pronunție

-2 elevi- au defecte de pronunție

b).citire fluentă

6. Citește fluent textul (ritmul citirii este asemănător cu cel al vorbirii):

-6/2 elevi-citesc destul de fluent textul

-3/1 elevi-citesc textul cu mici pauze

-3/1 elevi -citesc textul cu pauze multe și frecvente

7. Citește greoi, silabisind și revenind:

-3/1 elevi-citesc foarte încet, cu multe pauze și reveniri

-3/1 elevi-citesc încet, cu mici opriri

-6/2 elevi -citesc destul de repede, cu una sau două opriri

8. Citește grăbit și precipitat:

-2 elevi-citesc grăbit și precipitat

-4/2 elevi-citesc repede, dar bine

-6/2 elevi -citesc încet sau foarte încet

c). citire conștientă

9. Citește constient textul (răspunde corect la întrebare):

-6/2 elevi -citesc conștient textul

-1/1 elevi-au nevoie de un scurt timp de gândire

-3/1 elevi -au nevoie de timp de gândire și ajutor din partea învățătorului, pentru a răspunde corect

d). citire expresivă

10. Citește cu intonație (respectă semnele de punctuație):

-6 elevi-respectă toate semnele de punctuație

-3/3 elevi-greșesc intonația la unul sau două semne

-3/1 elevi-greșesc intonația la mai multe semne de punctuație

6.2 Testul de evaluare a deprinderilor de citire

Clasa experimentală-12 elevi

Grup martor-4 elevi

1. Delimitează fragmentele în texte narative ?

-4/2 elevi –DA

-8/2 elevi-NU (au nevoie de îndrumare din partea învădrumare din partea învatt de gațătorului)

2. Extrag ideile principale?

-4/2 elevi –DA

-8/2 elevi-NU (au nevoie de îndrumare din partea învățătorului)

3. Stiu să povesteasca oral conținutul lecției?

-8/2 elevi-DA

-4/2 elevi-NU (au nevoie de ajutor)

4. Au vocabular bogat?

-2/1 elevi –DA

-10/3 elevi-NU (folosesc cuvinte simple, fără a folosi cuvinte și expresii literare)

5. Știu să alcătuiască propoziții cu cuvinte date?

-10/2 –DA

-2/2-NU (întâmpină dificultăți )

6. Povestesc oral, cu cuvinte proprii o întâmplare?

-10/3 –DA

-2/1-NU (au nevoie de ajutor)

7. Citesc cu plăcere și ușurință povestirea indicată de învățător?

-4/2 elevi-DA

-8/2 elevi –NU

8. Citesc din proprie inițiativă și cu plăcere ?

-4/2 elevi –DA

-8/2 elevi –NU

9. Citesc periodic ?

-4/2 elevi –DA

-8/2 elevi-NU

10. Rețin titlul cărților citite și autorul?

-4/2 elevi-DA
-8/2 elevi-NU

11. Au multe cărți în biblioteca personală ?

-2 elevi -DA

-10/4 elevi -NU

12. Îi plac ecranizarile (filmele) ?

-12/4 elevi -DA

După aplicarea metodelor active de predare și îndrumare a lecturii literare, rezultatele obținute la test de către elevi au fost următoarele:

6.1 Testul de evaluare a calității cititului-150 de cuvinte

Clasa experimentală-12 elevi

Grupul martor-4 elevi

a). citire corectă

1. numărul de cuvinte citite într-un minut:

-8/2 elevi -au citit între 90 și 110 cuvinte

-4/1 elevi -au citit între 70 și 90 de cuvinte

-0/1 elev -au citit până în 70 de cuvinte

2.Citește corect cuvintele:

-6/2 elevi -au citit aproape toate cuvintele corect având una sau două

greșeli

-4/2 elevi -au avut mai multe cuvinte greșite (4 sau 5)

-2 elevi- au avut mai multe cuvinte greșite (între 5 si 10)

3. Adaugă sunete, silabe, cuvinte:

-7/1 elevi -nu adaugă decât un sunet ,sau o silabă

-4/2 elevi-adaugă între două și trei sunete/silabe

-1/1 elevi-adaugă peste trei sunete/silabe în timpul citirii

4. Omiterea de sunete, silabe, cuvinte:

-8/2 elevi -nu omit decât un sunet sau o silabă sau foarte rar câte un cuvânt

-3/1 elevi – omit două sau trei sunete/silabe

-1/1 elevi-omit mai multe sunete și silabe

5. Are defecte de pronunție

-10/4 elevi-nu au defecte de pronunție

-2 elevi- au defecte de pronunție

b).citire fluenta

6. Citește fluent textul (ritmul citirii este asemănător cu cel al vorbirii):

-8/2 elevi-citesc destul de fluent textul

-2/1 elevi-citesc textul cu mici pauze

-2/1 elevi -citesc textul cu pauze multe și frecvente

7.Citeste greoi, silabisind si revenind:

-2/1 elevi-citesc foarte încet, cu multe pauze și reveniri

-3/1 elevi-citesc încet, cu mici opriri

-7/2 elevi -citesc destul de repede, cu una sau două opriri

8. Citește grăbit și precipitat:

-2 elevi- citesc grăbit și precipitat

-5/2 elevi-citesc repede, dar bine

-5/2 elevi -citesc încet sau foarte încet

c). citire conștientă

9. Citește conștient textul (răspunde corect la întrebare):

-8/2 elevi -citesc conștient textul

-3/1 elevi -au nevoie de un scurt timp de gândire

-1/1 elevi -au nevoie de timp de gândire și ajutor din partea învatățătorului, pentru a răspunde corect

d). citire expresivă

10.Citește cu intonație (respectă semnele de punctuație):

-8 elevi- respectă toate semnele de punctuație

-2/3 elevi- greșesc intonația la unul sau două semne

-2/1 elevi-greșesc intonația la mai multe semne de punctuație

6.2 Testul de evaluare a deprinderilor de citire

Clasa experimentală-12 elevi

Grup martor-4 elevi

1. Delimitează fragmentele în texte narative ?

-6/2 elevi –DA

-6/2 elevi-NU (au nevoie de îndrumare din partea învățătorului)

2. Extrag ideile principale?

-6/2 elevi –DA

-6/2 elevi-NU (au nevoie de îndrumare din partea învățătorului)

3. Stiu să povestească oral conținutul lecției?

-6/2 elevi-DA

-6/2 elevi-NU (au nevoie de ajutor)

4. Au vocabular bogat?

-5/1 elevi –DA

-7/3 elevi-NU (folosesc cuvinte simple, fără a folosi cuvinte și expresii literare)

5. Știu să alcătuiască propoziții cu cuvinte date?

-10/2 –DA

-2/2-NU (întâmpină dificultăți )

6. Povestesc oral, cu cuvinte proprii o întâmplare?

-10/3 –DA

-2/1-NU (au nevoie de ajutor)

7. Citesc cu plăcere și ușurință povestirea indicată de învățător?

-6/2 elevi-DA

-6/2 elevi –NU

8. Citesc din proprie inițiativă și cu plăcere ?

-6/2 elevi –DA

-6/2 elevi –NU

9. Citesc periodic ?

-6/2 elevi –DA

-6/2 elevi-NU

10. Rețetu plain proprie inittea învatin titlul cartilor citite si autorul?

-6/2 elevi-DA
-6/2 elevi-NU

11. Au multe cărți în biblioteca personală?

-2 elevi -DA

-10/4 elevi –NU

12. Le plac ecranizările (filmele)?

-12/4 elevi -DA

Concluzii

În urma studierii rezultatelor obținute de elevi la cele două teste de evaluare, se poate observa că s-a îmbunătățit calitatea activității de citire și că de asemenea a crescut interesul pentru lectură și în rândul celorlalți elevi care nu aveau un ritm de citire prea bun. De asemenea mai multi elevi au reținut mult mai ușor faptele și întâmplările petrecute în cadrul poveștilor și povestirilor, având o mai mare capacitate de a povesti, de a recunoaște titlul și autorul, de a caracteriza personajele principale.

6.3 Chestionarul

În urma aplicării celor două chestionare, am constatat că elevii din clasa experimentală, dar și cei din grupul martor, au citit în timpul vacantei intersemestriale, doar o parte din cărțile recomandate. Puțini elevi au citit și alte cărți la îndemnul părinților. Aceste cărți și le-au procurat de la biblioteca comunei sau de la prieteni. Așa cum reiese din chestionare, personajele favorizate de elevi sunt în mare parte personaje pozitive, doar în câteva cazuri izolate, mai ales în rândul băieților întâlnind și preferințe pentru anumite personaje negative.

6.4 Fișa de portofoliu

În îndeplinirea sarcinilor de lucru menționate în fișa de portofoliu, elevii au dat dovadă de foarte mult interes și implicare, considerându-le atractive și interesante. Astfel am reusit să transform sarcini, cum ar fi cele de a povesti , de a caracteriza un personaj, cea de a citi, în niște sarcini de lucru foarte simple, amuzante, chiar sub forma unui joc. Acolo unde elevii au intâmpinat dificultati, le-am sugerat să lucreze în echipă, având posibilitatea de a-și

alege singuri partenerul de lucru.

Rezultatele obtinute au fost foarte interesante și mulțumitoare. Copiii s-au implicat mult mai mult decât de obicei, având ocazia de a fi apreciați și de părinți, prin prezentarea portofoliilor la una din activitățile cu aceștia. De asemenea au putut primi indicații și din partea lor, fapt care a dus la o mai bună comunicare cu aceștia în ceea ce privește activitățile școlare.

6.5 Proba de evaluare scrisă

Rezultate obținute:

Calificativul suficient-2

Calificativul bine-2

Calificativul foarte bine-8

6.6 Proba de evaluare orală:

Rezultate obținute:

Calificativul suficient-1

Calificativul bine-2

Calificativul foarte bine-9

6.7 Concurs literar

Copiii au paticipat cu mult interes și entuziasm la concursul literar organizat împreună cu copiii din grupul martor. În urma acestei activități am constatat următoarele:

-elevii din clasa experimentală au avut mai multă rapiditate și exactitate în rezolvarea itemilor;

-au fost mai siguri pe ei și mai uniti în lucrul pe echipe;

-siguranța și relaxarea afișata de ei, i-a motivat și pe copiii din grupul martor, făcându-i să-și dorească să participe și ei la activitățile acestora , chiar dacă acest lucru implica un alt mod de a-și petrece timpul liber;

-rezultatele obținute de clasa experimentală au fost mult mai bune decât rezultatele grupului martor.

VII. CONCLUZII

“Copiii pot să învețe aproape orice, dacă sunt puși în situația să se joace, să încerce, să atingă, să audă, să vadă și să simtă informația”

( Jane Huston )

Procesul de modernizare a metodologiei predării unui obiect de învățământ implică, în primul rând, preluarea și adaptarea metodologiei disciplinei respective la nivelul de înțelegere al elevilor. Căci nu există o metodologie didactică valabilă pentru toate obiectele de învățământ, ci există modalități specifice de utilizare a metodelor în funcție de conținutul și specificul fiecărui obiect în parte. Există însă tendința ca progresul real dintr-un anumit domeniu să ducă la iradierea metodologiei domeniului respectiv, la preluarea metodologiei acestui domeniu de către disciplinele mai mult sau mai puțin înrudite. Efectele unei astfel de repercutări sunt dintre cele mai neașteptate, în funcție de gradul de adecvare și adaptare a acestor metode.

Centrarea atenției pe individ, pe formarea personalității elevului a dus la impunerea “metodelor active”. Progresul realizat de cercetările în domeniul fizicii, chimiei, matematicii, biologiei a dus la generalizarea unor metode specifice acestor discipline: problematizarea, descoperirea, demonstrația, etc. Aceasta se aplică mai mult sau mai puțin adecvat și în studiul literaturii în școală. Considerăm însă că o abordare justă a raportului dintre metodologia știintei literaturii și metodologia didactică, în cadrul procesului de studiere a literaturii în școală, trebuie să porneasca de la analiza specificului comunicării didactice și a specificului comunicării literare.

Prin comunicare didactică (pedagogică) se înțelege, în general, acea comunicare care “se asimilează “, care determină în final o schimbare a comportamentului elevilor într-o anumită categorie de probleme în vederea rezolvării lor pozitive. nditiile se la conditiile de bazprimar), Ed.Educatia 2000+, Bucuresti, 2005,pag.9

În concordanță cu aceste cerințe, orice dascăl talentat care îsi iubește profesia are în vedere și:

*Introducerea progresivă a noțiunilor noi, a conceptelor și a cuvintelor, cu explicarea și verificarea înțelegerii sensului

*Căutarea și înlăturarea lacunelor și a lucrurilor neștiute care

îngreunează asimilarea;

*Utilizarea efectului de reduntanță numai pentru repetarea lucrurilor importante prin încetinirea ritmului;

*Menținerea permanentă a contactului și susținerea interesului elevilor prin mijloace diverse;

Pot fi luate în considerare aceste cerințe în procesul de studiere a literaturii în școală? Este procesul de receptare a literaturii în școală o formă de comunicare pur didactică? Pentru a putea răspunde, credem că este necesară o analiză a specificului comunicării literare.

Comunicarea literară este un proces prin care cititorul (elevul) descoperă prin lectură (datorită forței evocatoare a cuvintelor ) o lume nouă, asemănătoare cu cea reală și totuși diferită, încorporând-o sau nu în propria-i personalitate dar, în nici un caz nerămânând indiferent față de ea. Comunicarea literară presupune un om și o carte. Rezultă deci că din cele cinci elemente ale actului comunicării (emitent, destinatar, mesaj, cod,

canal ), doar două sunt fizic prezente: mesaj și destinatar. Reținem apoi faptul că opera literară este un mesaj specific.

Acest mesaj nu se impune atenției destinatarului decât atunci când acesta “ia cartea în mână”și atunci se comunică într-o formă specifică. Cartea trece printr-o criza profundă, nu numai la noi, ci în întreaga lume. Interesul pentru lectură scade rapid, pe măsură ce calculatorul oferă informații utile într-un timp record, iar televiziunea răspunde nevoii de

ficțiune a copiilor într-un mod mult mai rapid și mai lejer. Imaginea are un impact mult mai puternic decât cuvantul scris și este receptată cu mai mare usurință.

În aceste condiții,un aliat indispensabil în activitatea de prevenire a situațiilor problemă este motivația. Astfel cadrul didactic trebuie să aibă în vedere următoarele, pentru a crește motivația elevilor în ceea ce priveste interesul elevior pentru activitățile de lectură sau care implică lectura:

-identificarea subiectelor și a materialelor care prezintă un real interes pentru copii (prin organizarea unor discuții libere, purtate individual sau în grup se poate face o listă cu textele cele mai interesante pentru elevi);

-noutatea continuturilor învățării;

-crearea unui “optim motivațional”-o relație adecvată între motiv-scop-

potențial de învățare și dificultatea conținutului de învățare; un scop care este propriu copilului îl conduce pe acesta către însușirea mijloacelor de

realizare a lui (când materialul este dat direct sub forma unei lecții care să fie învățată ca o lectie, legăturile dintre trebuințe și scopuri sunt evident

absente); pe de altă parte, o motivație excesivă dereglează autocontrolul prin crearea de stări impulsive;

-acordarea de recompense la intervale regulate de timp; învățarea care are la bază întărirea pozitivă sau recompense este de preferat învaățării prin pedeapsă, admonestare, etc.; folosirea în evaluare a unui sistem de încurajare și de recompensare a efortului minim, determină echitatea și înseamnă

acordarea de șanse egale de reușita copiilor;

-atmosfera familiala și școlară afectează direct motivația –securitatea, cooperarea, sprijinul, îndrumarea, determină o creștere a motivației;

-starea afectivă influențează pozitiv sau negativ activitatea; trebuie depășite stările afective extreme, prin implicarea în acțiuni cât mai variate și cât mai solicitante;

-cunoașterea permanentă a rezultatelor activității de învățare și a erorilor; feed-back-ul mobilizează și orientează, ducând la creșterea performanței;

-fixarea unor obiective și scopuri precise și realiste ale învățării; (motivația anticipativă, adică prefigurarea mentală a performanțelor și aspirația puternică spre atingerea lor);

-evitarea reacției de “eșec în lanț”, care duce la condiționarea negativă fata de învățare și la pierderea încrederii îirea iactlae ale învatn forțele proprii; succesul ridică

motivația învățării;

“Caracteristicile materialelor de învățare care generează motivații și atitudini pozitive:

-noutatea;

-implicarea de către sarcina de învățare a unei doze de risc, adică să nu poata fi rezolvată fără un anumit efort (sentimentul succesului apare numai dacă cel ce învață simte că a fost în stare să înfrunte anumite dificultăți);

-sarcina să ofere posibilitatea unor răspunsuri multiple din care cel ce învață să aibă libertatea de a alege;

-conținutul de învățare să fie variabil și restructurabil”

Din perspectiva noului curriculum, lecția centrată pe elev impune adesea alegerea unor metode moderne de predare prin care să fie dobândite capacitatile vizate. Nu este suficient ca elevii să acumuleze cunoștinte, ei trebuie să stie ce să facă în existența cotidiană cu aceste cunoștinte.

Având conștiința necesității scris-cititului elevii sunt mai motivați. În lumea contemporană, nu poți trăi fără a descifra scrisul. Crearea în mediul școlar a unor situații asemănătoare celor din existența obișnuită motivează

elevii să-și însușească cititul și să-și dezvolte capacitațile de lectură a unui text literar sau nonliterar.

Contextul comunicării dintre elev (receptorul) și învățător devine foarte important, pentru că organizarea sălii de clasă poate favoriza de asemenea

îmbunătățirea activității. Trebuie să se diversifice modalitatea de așezare a băncilor, ornarea clasei, crearea materialului didactic, etc. Mediul în care învață copilul trebuie să fie cald, prietenos, plăcut. Pasiunea pentru

lectură, mai ales când cărțile sunt bine alese,este un câștig pentru învățător și mai ales pentru cititorul îndrăgostit de carte. Odată format gustul pentru lectură se poate transforma în pasiune. Această dragoste de carte și lectura ei este nespus de benefică pentru orice cititor. Noi trebuie să avem dragoste pentru carte, pentru că ea răsplătește generos dragostea ce i-o purtăm. Ea te instruieste chiar și fără să i-o ceri și poate, când nici n-o dorești.

A învăța înseamnă a studia sistematic pentru a ști, adesea depunând eforturi mari și susținute. A citi literatură înseamnă a te instrui fără eforturi prea mari, adesea delectându-te. Pasiunea pentru lectură trebuie să se impletească armonios cu pasiunea pentru studiu. Numai astfel lectura

suplimentară își poate atinge scopul instructiv. Elevii nu înțeleg întotdeauna necesitatea acestei coordonări. De aceea este datoria învățătorului și al familiei să vegheze asupra folosirii și repartizării judicioase a timpului petrecut pentru studiu și lectură extrașcolară.

“Adevăratul dascăl este caracterizat prin aceea că mintea sa se mișcă în armonie cu mințile elevilor săi, trăind împreună dificultățile și victoriile intelectuale deopotrivă”

(J. Dewey )evaratul dascal este caracterizat prin aceea ca mintea sa se misca in armonie cu mintile elevilor sai,traind impreuna dificultriveste activitatile scolare. primi in