Rolul Jucat de N.a.t.o. In Afghanistan

CAPITOLUL III

Rolul jucat de NATO în Afghanistan

3.1 Misiuni

După atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, de către gruparea Al Qaeda eforturile Consiliului de Securitate al ONU s-au îndreptat pentru sprijinirea poporului afghan în acțiunile de înlăturare a regimului taliban care îl sprijinea pe Osama bin Laden. Fiind informat de situația gravă în care se afla poporul afghan, în urmă întâlnirii cu reprezentații grupului “6 Plus 2” Consiliul de Securitate își exprima prijinul puternic pentru stabilizare în Afghanistan începând cu înființarea unei administrații de tranziție, formată din reprezentanți ai tuturor grupurilor etnice, care să conducă țară după principiile respectării drepturilor omului.

La sfârșitul anului 2001, Națiunile Unite au organizat la Bonn o întâlnire a facțiunilor afghane, care au stabilit un plan democratic de consolidare a păcii pentru Afghanistan în perioada post-talibana. Acesta a subliniat angajamentul comunității internaționale de a sprijini autoritățile afghane în adoptarea unei constituții naționale și alegerea unui guvern.

Forța Internațională de Asistență pentru Securitate (ISAF) a fost creat în conformitate cu Conferită de la Bonn cu misiunea de a asista guvernul afgan în menținerea securității în zona capitalei Kabul și în zonele înconjurătoare, în special pentru a merite autorităților afghane, precum și personalului ONU de a opera într-un climat sigur.

NATO a prelua sarcina coordonării Forței Internaționale de Asistență de Securitate (ISAF) în anul 2003. ISAF include 49 de state din care 28 sunt statele membre NATO.

ISAF a contribuit la reconstrucția Afghanistanului prin multinaționale Echipe de Reconstrucție Provincială (PRT)- condus de națiuni ISAF individuale-zone de fixare în care lucrările de reconstructive au fost realizate de actori naționali și internaționali. PRT-urile au ajutat ISAF în acordarea de sprijin pentru eforturile de reconstrucție și dezvoltare precum și prijin pentru asistență umanitară. De asemenea PRT-urile au ajutat autoritățile afgane să consolideze instituțiile pentru a asigura bună guvernare și statul de drept, precum și pentru a promova drepturile omului.

Mandatul ISAF, limitat inițial la asigurarea securității în Kabul și împrejurimi a fost extins pentru a acoperi întreaga țară. Acțiunea de extindere se realizează în patru etape.Prima etapă a vizat partea de nord a țării, a început în decembrie 2003 și s-a finalizat la 1 octombrie 2004 reușind astfel să asigure securitatea în noua provincii nordice ale țării .Etapa a doua, la vest a început la 31 mai 2006, reușind să asigure (în partea de nord și vest) 50% din teritoriul Afghanistanului cu ajutorul a noua PRT-uri. Etapa a treia, la sud începe la 8 decembrie 2005, reușind să acopere aproximativ trei sferturi din teritoriul Afghanistanului cu ajutorul a treisprezece PRT-uri. În etapa a patra ISAF se extinde la est și își asuma responsabilitatea pentru întreg teritoriul țării. La 5 octombrie 2006 s-a încheiat etapa finală a extinderii, ISAF luând sub comanda forțele militare internaționale din coaliția condusă de SUA din estul Afghanistanului. Pe măsură ce ISAF controlează tot mai mult din teritoriul țării se intensifica lupta cu insurgenta în creștere în anii 2007 și 2008. În anul 2009 se suplimentează cu 40.000 numărul luptătorilor și trupele de insurgenta au fost dislocate ISAF.

Cele 26 de Echipe de Reconstrucție Provincială (PRT) din Afganistan combina capacitățile militare și civile în gestionarea crizelor. ISAF descrie PRT ca unitate civil-militar care funcționează la nivel de provincie și este condusă de un membru al organizației ISAF. PRT-urile sunt destinate să monitorizeze domeniile lor de responsabilitate, reforma sectorului de securitate să acorde sprijin și o mai bună guvernanță și pentru a permite reconstrucția și dezvoltarea. PRT-urile conduse de ISAF au oferit un mare sprijin prin proiecte de reconstrucție, prin medierea între părțile aflate în conflict, prin participarea la procesul de dezarmare al milițiilor afgane, prin asistența acordată dislocării forțelor naționale de poliție și a Armatei Naționale Afgane (ANA) și au favorizat îmbunătățirea mediului de securitate prin legături avute cu populația și autoritățile locale. Până la sfârșitul anului 2014 toate PRT-urile au fost eliminate și funcțiile lor predate guvernului afghan, actori tradiționali de dezvoltare, organizații non-guvernamentale și sectorul privat.

Cea mai importantă sarcina a ISAF-ul, o reprezintă susținerea guvernului afghan să își formeze propriile sale Forțe Naționale de Securitate. Guvernul afgan și-a propus să creeze o armată națională formată din militari profesioniști, bine pregătiți. De asemenea ISAF-ul a reușit pe de-o parte să ajute în dezvoltarea Poliției Naționale Afgane, desigur în limita mijloacelor și capabilităților disponibile.

Poliția Națională afghan (ANP) a trecut treptat de la rolul de combatere a insurgentei la rolul de poliție civilă, ajungând la un efectiv de 153.00 la sfârșitul anului 2014.

Dezvoltarea forțelor de securitate afghane continua să fie o prioritate, și rămâne unul din angajamentele Alianței după încheierea misiunii ISAF.

Începând cu 2011 responsabilitatea pentru securitate a trecut la forțele afghane care au preluat conducerea pentru operațiunile de securitate din întreaga țară, procesul de tranziție s-a finalizat la sfârșitul anului 2014 când misiunea ISAF a luat sfârșit.

Misiunea ISAF de succes în Afghanistan, a promovat viziunea NATO ca o alianță de securitate globală capabilă să exercite o gamă largă de domenii de aplicare a operațiunilor, de la angajamentul diplomatic, la menținerea păcii și chiar a operațiunilor de luptă.

3.2.1 Obiective

Activitatea NATO în Afganistan demonstrează modul în care capabilitățile Alianței contribuie la eforturile colective ale comunității internaționale în zonele de criză.

Principalele obiective ale misiunii NATO în Afghanistan au fost :

Sprijinirea guvernului afghan pentru preluarea conducerii misiunilor de securitate pe întreg teritoriu țării

Tranziția ireversibilă a responsabilităților de securitate de la Forța Internațională de Asistență de Securitate (ISAF) la Forțele Naționale Afghane de Securitate (ANSF) după încheierea misiunii acesteia în decembrie 2014. Astfel se atinge obiectivul propus de a preveni situația în care Afghanistanul ar mai putea fi paradis pentru teroriștii internaționali

Lansarea unei misiuni post 2014 pentru a consilia și asistă ANSF inclusive Forțele Afghane pentru Operațiuni Speciale

Participarea la edificarea unor forțe afghan suficiente și durabile

Susținerea financiară a ANSF

Sprijin pentru edificarea unei societăți democratice, bazată pe respectarea statului de drept, pe respectarea drepturilor omului, egalitate între bărbate și femei.

Participarea femeilor la reconstrucția și reconcilierea din Afghanistan și protejarea drepturilor acestora

Asigurarea stabilității și securității regiunii Balcanilor prin cooperare și relații de bună vecinătate

Protecția copiilor afectați de conflictele armate

Sprijin în domeniul securității energetice

Constrângeri în domeniul mediului și al resurselor, riscurile la adresa sănătății

Asigurarea funcționării economice a Afghanistanului până în 2017

ISAF a fost cea mai longevivă și în același timp cea mai provocatoare misiune NATO: în momentul său de apogeu a dispus de 130 000 de militari proveniți din 51 de state diferite.

Scopul NATO în Afghanistan pentru perioada următoare nu va mai fi acela de mentiunere a securității, ci va deveni un rol de susținere, de asistare și de ajutor oferit forțelor de securitate și autorităților afghane.

La summit-ul NATO din Tara Galilor s-a decis continuarea sprijinului pentru Afghanistan astfel:

pe termen scurt, prin inițierea unei misiuni de instruire consiliere și asistentă cu o bază puternică

pe termen mediu ,prin colectarea contribuției la efortul de susținere financiară a ANSF.

pe termen lung, prin dezvoltarea rețelei de parteneriat NATO-Afghanistanl reflectând trasformarea relației dintre Alianță și statul afghan.

Războiul din Afghanistan nu este un război real cu scopul de a ucide și captură cât mai mulți adversari, ci un fel de acțiune benevolă de reconstruire a unei națiuni confuze cu intenția de a servii popultia, de a realiza securitatea locuitorilor și de a instaura stabilitatea regională.

3.2.2 Impedimente

Geografia Afghanistanului,cu două treimi din teritoriu acoperit de munți a ajutat la construcția unei rețele fortificate și bine aprovizionata de adapostrui și buncăre, unde talibanii și rețeaua teroristă Al Qaeda au obus rezistenta și au creat probleme trupelor NATO. Unicitatea fiecărei comunități, împreună cu conditile grele de supraviețuire și climatul asupru au marcat caracterul fiecărei comunități ca ansamblu. Afghanul de rând este loial în primul rând tribului, colectivității înguste din care face parte.

Având cunoștințe limitate despre configurația tribal a țării, necunoscând istoria și politica locală, obiceiurile, tradițiile și limba localnicilor, armata NATO nu are cum să conteze pe colaborarea loială și sinceră a afghanilor paștuni. Naționalismul afghanilor și resentimentele față de trupele de ocupație nu pot fi ignorate.

Ținând cont de caracteristice administrative Afghanistanului, țară este fragmentata în triburi și grupări pară militare, regiuni conduse de “adevărați seniori feudali”, care întrețin mari armate private și trăiesc inregiuni fortificate impenetrabile, de neatins de conducerea central afghan, fiind dominatori cu drept de viață și de moarte peste anumit teritoriu. Acolo legea o reprezintă ei, nu conducerea de la Kabul. Presa occidental îi numește, “seniori ai războiului”. Din timpurile vechi, au făcut ce au crezut că este mai bine, și anume să se lupte pentru supraviețuire.

NATO și Rusia împărtășesc interese comune de securitate și se confruntă cu provocări comune. Cooperarea NATO-Rusia are o importanță strategică contribuind la crearea unui spațiu comun de pace, stabilitate și securitate. Intervenția militară ilegală a Rusiei în Ucraina, a făcut ca NATO să presimtă pericolul rusesc și ca urmare, la Summitul din Tara Galilior să aprobe Planul de acțiune al Alianței pentru a răspunde cât mai repede la problemele securității apărute atât la granițele NATO cât și mai îndepărtate, și care răspunde provocărilor Rusie.

Militarii americani au avut probleme dificile cu logistica aprovizionării armatei NATO. Țară este extreme de “inaccesibilă”, nu are ieșire la mare și aprovizionarea trebuie făcută prin statele vecine, tranzitând și Pakistanul. În urma extinderii conflictului pe granița Pakistaneza, au crescut riscurile de tranzitare a aprovizionării, coaliția fiind obligată să facă demersuri de înfințare a Rețelei de Distribuție Nordică (NDN) prin Federația Rusă și alte câteva state din Asia Centrală.

Misiunea NATO in Afghanistan a demonstrat importanța eficienței energetice în teatre de luptă în vederea modernizării echipamentului militar utilizat. Unul dintre obiectivele alianței este reducerea resurselor energetice folosite in operațiuni în vederea eficientizarii cu combustibil.