Rolul Centrului de Documentare Si Informare On Studiul Disciplinelor Socio Umane Prin Invatarea Integrata
LUCRARE METODICO ȘTIINȚIFICĂ PENTRU
ACORDAREA GRADULUI DIDACTIC I
Rolul Centrului de Documentare și Informare
în studiul disciplinelor socio-umane prin învățarea integrată
CUPRINS
Argument-Introducere
I. Rolul CDI în școală
I.1. CDI un spațiu al informării și învățării
I.2. Tipuri de lectură. Receptarea lecturii prin activități integrate
I.3 Chestionarul ca modalitate de evaluare a atitudinii elevilor față de lectură
II. Centrul de Documentare și Informare și învățarea integrată
II.1 Învățarea în baza inteligențelor multiple
II.2 Învățarea bazată pe proiect. Învățarea bazată pe joc.
II.3 Integrarea TIC în activitățile CDI. Învățarea bazată pe probleme
III. Rolul CDI în studiul disciplinelor opționale
III.1 Lectura și textul. Stimularea interesului pentru lectură
III.2 Cercetarea documentară
IV. Rolul CDI în optimizarea procesului de predare –învățare- evaluare la disciplinele socio-umane
IV.1. Metode activ-participative și strategii folosite în stimularea interesului pentru lectură, prin învățarea integrată
IV.2. Rolul activităților didactice dintr-un centru de documentare și informare în aprofundarea noțiunilor studiate la disciplinele socio-umane –tipuri de activități, metode
IV.3 Exemple de activități culturale la disciplinele socio-umane care se pot desfășura în CDI (istorie, geografie, cultura civică)
Concuzii
Anexe
Proiect educațional
Broșura- Parteneriat –Sugag
Opțional- auxiliar Lectura
Bibliografie
ARGUMENT
În societatea de astăzi în care pentru a exista profesiile legate de domeniul informațional trebuie să se adapteze și să evolueze, rolul bibliotecii și centrului de documentare și informare nu va mai fi doar acela de a pune la dispoziția utilizatorilor informația, ci de a o ierarhiza și de a-i da un sens. Astfel, informatizarea centrului de documentare și informare nu înseamnă doar a dota cu echipament informatic centrul, ci și a da posibilitatea utilizatorului de a accesa baza de date locală, dar și altele aflate la distanță; în plus, elevul este inițiat în activitatea de cercetare documentară.
Prin această lucrare se dorește realizarea unui astfel de demers prin care elevii să fie familiarizați cu tot ceea ce presupune desfășurarea activităților în CDI.
Materialul a fost grupat în trei capitole vizând direcțiile principale: rolul CDI în școală, Centrul de Documentare și Informare și învățarea integrată, rolul CDI în studiul disciplinelor opționale, Rolul CDI în optimizarea procesului de predare –învățare- evaluare la disciplinele socioumane .
Primul capitol surprinde rolul CDI în școală prin competențele profesorului documentarist și axa profesor documentarist-echipa pedagogică, stabilind delimitarea între munca fiecăruia: obiectivele pe care le urmărește profesorul documentarist și cele care revin profesorului de disciplină.
Centrul de documentare și informare (C.D.I.) este un spațiu de formare a elevilor în domeniul utilizării informației, îndeosebi a celei pe care se bazează achiziția cunoștințelor școlare. Acest centru de resurse este pentru elev imaginea structurilor pe care el le va frecventa mai târziu, ca adult (biblioteca universitară, centre de documentare specializate, biblioteca/mediateca municipală ș.a.). Centrul de documentare și informare oferă elevului ocazia de a cunoaște acest tip de structură, de a învăța să se servească de ea și să participe, prin intermediul ei, la o veritabilă activitate culturală și științifică.
Capitolul următor Centrul de Documentare și Informare și învățarea integrată propune tehnici specifice de lucru în CDI. Abordarea integrată a învățării și utilizarea metodelor alternative de evaluare stimulează crearea unei relații de colaborare, de încredere și respect reciproc pe de o parte între profesor și elevi, iar pe de altă parte, între elevi. Combinarea activităților clasice de învățare cu cele de învățare prin joc diversifică modul de lucru și conduce deseori la o învățare care este conștientizată. Prin învățarea bazată pe joc și jocul didactic exercițiile și jocurile folosite ca metode de învățare produc interacțiune și participare, creează un climat relaxat, dar antrenant (ex. puzzle ghicește personajul și plasează-l în timp și spațiu).
Învățarea bazată pe probleme stimulează elevul să se implice și să găsească soluții pornind de la diferite surse de informare, inclusiv internetul.
Al treilea capitol propune desfășurarea unei activități de cercetare documentară urmărind rolul CDI în studiul disciplinelor opționale.
Lectura și textul. Stimularea interesului pentru lectură, este un opțional ce propune activități de lectură și lucrul cu textul. Lectura dezvoltă limbajul, gândirea, satisface nevoia de cunoaștere, influențează dezvoltarea ulterioară a copiilor, iar problema competenței de lectură vizează calitatea procesului, pornind de la relația dintre lectură și înțelegere a textului.
Cercetarea documentară propune elevului o orientare către sursele de informare, sistemul de cataloage, accesul liber la raft.
Documentaristul este cel care îi inițiază pe elevi în căutarea, găsirea, obținerea, selectarea, tratarea și utilizarea informației pentru ca, până la sfârșitul școlarizării, aceștia să devină autonomi în instruire și să dobândească reale competențe de cititor activ. Întocmirea unei bibliografii, rezumarea informației dintr-un text dat, organizarea datelor (planuri, scheme), realizarea unei expuneri orale sau scrise, a unui dosar documentar pe o temă dată sunt câteva din tehnicile specifice.
Ultimul capitol Rolul CDI în optimizarea procesului de predare –învățare- evaluare la disciplinele socioumane propune tipuri de activități de predare- învățare- evaluare la disciplinele socioumane care se pot desfășura în CDI (geografie, istorie, cultura civică) și analiza swot a metodelor folosite.
Educația pentru informație se realizează prin inițierea în utilizarea instrumentelor de căutare a informației, dobândirea de tehnici de întocmire a diferitelor produse documentare. Prezentarea colecțiilor în CDI în condițiile unui acces liber la raft oferă posibilitatea beneficiarului de a-și alege singur informația dorită, rolul documentaristului fiind și acela de a prezenta tipurile de resurse.
I. Rolul CDI în școală
I.1 CDI un spațiu al informării și învățării
Pentru dezvoltarea CDI-ului ca spațiu optim de învățare, profesorul documentarist și cadrele didactice au un rol esențial deoarece ei creează cadrul optim al activităților de predare învățare și oferă elevilor multitudinea de resurse și mijloace de învățământ.
Cititorul a devenit “utilizator” iar scopurile bibliotecii și centrului de documentare și informare se adaptează cerințelor actuale: accesul comunității la o informație din ce in ce mai diversificată, posibilitatea de a comunica mai rapid, educația permanentă.
Acest organism își asumă două funcții esențiale: funcția de „bibliotecă” și funcția de „cercetare și prelucrare a materialului informativ”. Pornind de aici, centrul de documentare și informare îndeplinește mai multe roluri: este locul care incită la lectură, răspunde nevoii de cunoaștere a elevului și curiozității acestuia, este un centru de resurse documentare multimedia, furnizează documente necesare informării școlare și profesionale a elevilor, în vederea integrării lor socio-profesionale, este locul în care nu doar sunt păstrate documentele, este în același timp și locul de inițiere în căutarea de informații și a altor tehnici de documentare: utilizarea dicționarelor, enciclopediilor, a fișierelor de informație; luarea de notițe; realizarea fișelor de lectură; conceperea fișelor tematice etc.
Centrul de documentare și informare ca mediu educațional trebuie sa aibă în vedere anumiți parametrii funcționali: fizici, educaționali, umani.
Centrul de documentare și informare are următoarele misiuni:
asigurarea unui fond documentar care să-i permită elevului construirea autonomă
a propriei cunoașteri sau învățări
facilitarea învățării prin inițierea elevilor în tehnicile de cercetare documentară
incitarea la lectură
Optimizarea mediului fizic al CDI pentru învățare
Modul în care arată CDI-ul îi influențează atât pe elevi, cât și pe profesori putând facilita procesul de învățare, iar schimbările pot viza câteva direcții: modul în care sunt aranjate mesele, decorarea pereților, materialele expuse pe pereți, luminozitatea clasei.
Climatul afectiv al clasei de elevi
O clasă care funcționează ca o comunitate optimă pentru învățare presupune ca elevii să se simtă valorizați, respectați, înțeleși, să aibă încredere unii în alții, să aibă grijă unii de alții, să aibă nevoi, scopuri și valori comune.
Profesorul poate influența climatul clasei de elevi prin: stabilirea unor reguli de comportament în clasă, de comun acord cu elevii, organizarea activităților de învățare în perechi și în grupuri în cadrul activităților.
Realizarea unui feed-back este esențială și se poate concretiza prin afișarea produselor obținute de către elevi în urma activităților, sau a fotografiilor din diferite activități, în spațiul de afișare al centrului; realizarea unei broșuri ce să cuprindă parteneriatele, sau proiectele desfășurate în cadrul CDI.
Centrul de documentare și informare oferă elevilor structuri și resurse documentare și umane ce vor contribui la o mai bună inserție școlară prin realizarea următoarelor obiective:
favorizarea gustului pentru lectură
dobândirea cunoștințelor, abilităților transferabile și a metodelor de lucru diversificate
inițierea elevilor în mânuirea instrumentului de lucru informatic și în interogarea băncilor de date
deschiderea școlii spre mediul înconjurător.
Funcțiile Centrului de Documentare și Informare nu se referă, doar la utilizarea documentelor pe suport de hărtie, dar cartea, fie și electronică, se află în centrul activităților pedagogice și culturale derulate în Centrul de Documentare și Informare. Aceste activități le permit elevilor să descopere cărți noi, dar și să facă alegeri; să citească fragmentar sau integral diferite tipuri de cărți, pentru ca mai târziu să se poată orienta în orice structură infodocumentară; să caute un document bazându-se pe criterii simple; să comunice cu ceilalți elevi, dar și să le respecte alegerile. Noutatea și atracția oferite de modalitatea de funcționare a unui Centru de Documentare și Informare constau în accesul liber al utilizatorilor, în primul rând elevi, la raft, dar și noile tehnologii, și posibilitatea de a alege tipul de acțiune la care vor să participe, fie prin propuneri directe, fie prin înscrieri.
În ceea ce privește funcțiile unui CDI, acestea sunt: funcția tehnică, funcția de primire, funcția de informare generală, funcția de comunicare cu exteriorul, funcția recreativă, funcția de orientare școlară și profesională și funcția pedagogică. Astfel, profesorul documentarist este un tehnician care întocmește materialele, el știe să utilizeze noile tehnologii, informațiile pe care le furnizează documentaristul putându-se consulta fie pe suport tradițional, fie pe suport electronic. În acest fel profesorul documentarist trebuie să fie la curent cu noutățile, trebuie să aibă cunoștințe în utilizarea și întocmirea unor materiale pe suport electronic. În ceea ce privește funcția de primire, Centrul de Documentae și Informare are drept scop popularizarea resurselor CDI, publicarea informațiilor și îndrumarea utilizatorilor. În colaborare cu directorul unității de învățământ CDI-ul îndeplinește funcția de informare generală, reprezintă o punte între instituția școlară și mediul extern. Într-un astfel de centru sunt promovate resursele regionale, prin alcătuirea unor pliante sau deasemenea poate constitui un loc de întâlnire cu specialiștegerile. Noutatea și atracția oferite de modalitatea de funcționare a unui Centru de Documentare și Informare constau în accesul liber al utilizatorilor, în primul rând elevi, la raft, dar și noile tehnologii, și posibilitatea de a alege tipul de acțiune la care vor să participe, fie prin propuneri directe, fie prin înscrieri.
În ceea ce privește funcțiile unui CDI, acestea sunt: funcția tehnică, funcția de primire, funcția de informare generală, funcția de comunicare cu exteriorul, funcția recreativă, funcția de orientare școlară și profesională și funcția pedagogică. Astfel, profesorul documentarist este un tehnician care întocmește materialele, el știe să utilizeze noile tehnologii, informațiile pe care le furnizează documentaristul putându-se consulta fie pe suport tradițional, fie pe suport electronic. În acest fel profesorul documentarist trebuie să fie la curent cu noutățile, trebuie să aibă cunoștințe în utilizarea și întocmirea unor materiale pe suport electronic. În ceea ce privește funcția de primire, Centrul de Documentae și Informare are drept scop popularizarea resurselor CDI, publicarea informațiilor și îndrumarea utilizatorilor. În colaborare cu directorul unității de învățământ CDI-ul îndeplinește funcția de informare generală, reprezintă o punte între instituția școlară și mediul extern. Într-un astfel de centru sunt promovate resursele regionale, prin alcătuirea unor pliante sau deasemenea poate constitui un loc de întâlnire cu specialiști din diverse domenii. Referitor la funcția recreativă câteva aspecte sunt evidente. Astfel într-un CDI se găsește un fond variat de lectură. În incinta CDI-ului se pot organiza cluburi, cercuri sau ateliere. Toate acestea au drept scop îmbunătățirea procesului instructiv-educativ și apropierea elevului de frumos. Centrul de Documentare și Informare reprezintă un loc propice desfășurării orelor de dirigenție, în special la clasele terminale, când elevii se află la momentul alegerii unui nou drum. Și nu în ultimul rând, una dintre cele mai importante funcții ale unui CDI este funcția pedagogică. Într-un CDI au loc activități de inițiere în cercetarea documentară, diverse activități în parteneriat dar în acelaș timp elevii aflați în dificultate pot primi consultanța de care au nevoie.
Competențele profesorului documentarist
Profesorul documentarist gestionează resursele documentare ale CDI, contribuie la realizarea unei politici documentare, favorizează accesul la cultură, la informație, dezvoltă gustul pentru lectură al elevilor. Activitățile desfășurate în CDI trebuie să răspundă politicii de documentare a unității școlare. Activitățile CDI în școală se realizează prin colaborarea profesorului documentarist și echipa pedagogică, fiind stabilită o delimitare între munca fiecăruia: obiectivele pe care le urmărește profesorul documentarist (obiective documentare) și cele care revin profesorului de disciplină(obiective curriculare). Fiecare activitate se va pregăti, promova și desfășura cu ajutorul documentaristului și/sau al unui cadru didactic.
În ceea ce privește competențele specifice funcției de profesor documentarist, putem enumera:
să conștientizeze rolul CDI în sistemul educativ românesc și să cunoască orientările pedagogice actuale
să elaboreze proiectul pedagogic și cultural al CDI, parte integrantă a proiectului școlii
să inițieze utilizatorii în organizarea intelectuală a CDI
să acționeze pentru ca CDI-ul să devină un loc al învățării, căutării, tratării și redării informației
să stimuleze și să dezvolte competențele transversale ale elevilor, prin organizarea unor activități disciplinare, interdisciplinare
să elaboreze secvențe pedagogice în colaborarea cu profesorii de disciplină
să contribuie cu mijloace specifice, la combaterea abandonului școlar
să organizeze activități extrașcolare care să permită primirea elevului la școală și în afara programului obligatoriu
să pună la dispoziția elevilor, cadrelor didactice și comunității locale un set de instrumente documentare specifice, etc
Centrul de Documentare și Informare oferă elevilor, cadrelor didactice și comunității locale un spațiu de formare, comunicare și informare, un laborator de experimentare a noilor tehnologii educaționale, un loc de cultură, deschidere, întâlnire și integrare. După cum se vede din acest paragraf, un Centru de Documentare și Informare nu se adresează numai școlarilor și cadrelor didactice, ci este accesibil și comunității locale. Această caracteristică este foarte importantă mai ales în mediul rural, comunitatea având astfel acces la informații.
I.2 Tipuri de lectură. Receptarea lecturii prin activități integrate
Promovarea de către profesorului documentarist împreună cu cadrele didactice și alți potențiali parteneri în cadrul CDI a unor activități, care să vizeze dezvoltarea competențelor specifice și autonomiei elevilor în învățare este esențială în dezvoltarea curiozității intelectuale și culturale.
Activitățile care dezvoltă gustul pentru lectură contribuie la implicarea culturală a elevilor.
Animații centrate pe locul de lectură : amenajarea unui colț de lectură atrăgător, plăcut în CDI; expoziții cu lucrările nou intrate în fondul documentar al CDI, premiate la diferite concursuri literare; prezentarea unei colecții, a unei teme de actualitate; organizarea unor schimburi de cărți; participarea la campanii locale/regionale/naționale de promovare a cărții și a lecturii; descoperirea unor locuri publice de lectură (biblioteci, muzee, librării); prezentarea circuitului cărții.
Animații centrate pe obiectul de lectură: club de lectură; lectura întreruptă; întâlniri cu autori, ilustratori, editori, librari, actori, muzicieni; săptămâna cărții, a poeziei.
Viziunea asupra lecturii este îmbunătățită în centrul de documentare și informare, întrucât în această nouă structură prioritară este misiunea pedagogică, de desfășurare și îndrumare a unor activități didactice menite să promoveze autodevenirea.
Animațiile de lectură sunt activități care își propun să-i determine pe tineri să citească sau să reconcilieze relația lor cu cartea, activități de mediere culturală, menite să reducă distanța dintre elev și sursa de informație. Aici lectorul are responsabilitatea interpretării și a demersului propriu de înțelegere. Interpretarea este rezultatul unei negocieri între conținuturile cărții și tot ce pre-există în mintea cititorului (amintiri, fantezii, lecturi anterioare, întrebări, curiozități, cunoștințe etc.).
Cum se poate ajunge la o astfel de lectură automotivantă pentru elevi? Poate trebuie avute în vedere câteva principii care să-l ajute pe profesorul documentarist să fie extrem de persuasiv:
• lectura să fie centrată pe sensurile pe care textul le poate genera (a citi pentru a înțelege);
• lectura să fie interactivă (să se producă un dialog între cititor și text și între cititorii aceleiași cărți, bazat pe răspunsuri subiective);
• lectura să fie exersată (să li se creeze elevilor ocazia de a ieși dintr-un șablon rigid, de a aborda fenomenul lecturii în mod diferit, adaptat lor și contextului);
• lectura să aibă un scop bine identificat pentru elevi (plăcere, autocunoaștere, descoperirea unor particularități textuale etc.);
• lectura să fie încurajată (prin atitudinea personală a profesorului documentarist, prin recompense, prin discuții valorizatoare etc.)
Animații centrate pe cititor urmăresc asocierea elevilor la organizarea fondului, prelucrarea documentelor, asocierea elevului la urmărirea propriului itinerar de cititor și formarea astfel a unui cititor responsabil.
Stimularea gustului pentru lectură se poate realiza prin activități specifice: concursuri de lectură, ateliere de creație literară, editarea unor reviste școlare.
CDI-ul își propune reducerea distanței culturale și psihologice dintre elev și carte, crearea unor situații care să motiveze pentru lectura de orice tip (lectura documentară, lectura de plăcere, lectura imaginii).
Personalitatea cititorului nu se poate neglija, alegerea lecturii nu rămâne un act întâmplător, fiind influențată de factori precum: cartea, grafica de carte, coperta, ilustrațiile, publicitatea. Intră în joc arta coperții, ilustrația ei, culoarea, nu mai puțin titlul, care este o problemă separată, dar în acord cu celelalte. Coperta trebuie să fie o sinteză de critică literară și un mesaj către cititor. Ea va comenta cartea în puține linii, imagini și culori, în așa fel încât să determine cumpărarea ei. Chiar atunci când noul text intră într-o colecție, care și-a câștigat cititorii, coperta poate avea un rol major. Un alt mijloc este banderola însoțitoare, care cuprinde un text lămuritor pentru cititor. Se apelează și la prelungirea coperților cu două lamele întoarse înăuntru, în scop publicitar.
Lectura apare astfel, ca un proces deschis, iar intenția de a transmite prin carte un mesaj către cititor devine un act cu numeroase răspunderi. Spiritul constructiv al lecturii este în strânsă legătură cu prezența unui cititor disponibil, interpret și beneficiar al operei.
Azi, este mult mai folosit termenul de abordare metodologică pentru ceea ce este exterior elevului, adică obiective diverse, conținuturi propuse studiului, tipuri de suport, iar demersul pedagogic și metodologia se referă la ceea ce ține de elevii înșiși: strategii proprii de învățare, procese metacognitive, cunoștințe anterioare mai mult sau mai puțin solide.
Lectura este un proces activ, care presupune trei participanți: cititor, text și context. Elevul nu mai este un vas gol care trebuie umplut de profesor cu cunoștințele sale, ci elevului trebuie să i se cultive autonomia, independența actului învățării în general și al lecturii în paticular prin asumarea de obiective, strategii de atingere a acelor obiective.
Domeniu major de cercetare în ultimele decenii, situație datorată faptului că în procente tot mai mari elevii prezintă dificultăți de înțelegere a ceea ce citesc la finele școlarității obligatorii, lectura cunoaște actualmente un oarecare impas cu privire la metoda de abordare în școală atât la limba maternă cât și ca limbă străină.
Se pot distinge mai multe tipuri de abordări, de concepții la nivelul predării- învățării lecturii în școală. Dintre modurile de lectură menționăm: lectura liniară, lectura receptivă, lectura literară, lectura informativă globală, lectura exploratorie, lectura de cercetare, lectura rapidă.
Lectura liniară este forma de lectură, care se foloseste de regulă pentru parcurgerea textului integral de la început până la sfârșit. Se poate folosi o metodă silabică în înțelegerea textului scris. Concluzia ar fi că predarea deliberată, sistematică a decodării mesajului ar fi capacitatea de bază care trebuie dezvoltată la elevi pentru a putea parcurge procesul lecturii, chiar și pentru elevii care au dificultăți de învățare.
Această concepție este bazată pe decodarea mesajului și pe exerciții de segmentare. Se pornește de la literă, spre silabă, cuvânt, frază, text. Construcția pornește așadar de la unitatea minimală spre propoziții și fraze semnificative.
Lectura receptivă (analitică) Este o variantă ameliorată a primului tip de lectură caracterizată prin parcurgrerea integrala a textului, dar cu atenție la nuanțe și cu o anumită variație de viteză. Lectorul explorează astfel punctele strategice (introducerea, punctul culminant, concluzia) pentru a inregistra cât mai bine și cu o maxima acuratețe ceea ce transmite textul. Metoda presupune analiza datelor oferite. Astfel, se procedează inversul metodei silabice: unitatea de la care se pornește construcția sensului este textul, apoi fraza, apoi propoziția, cuvântul. Această metodă propune o abordare globală a textului, o lectură rapidă, iar sarcinile de lucru nu mai sunt împărțite pe subsarcini, ci sunt urmărite nevoile de avansare în text ale elevului, la nivel individual.
Lectura literară- singura deosebire față de lectura receptivă este dată de specia textului care poate fi: roman clasic sau modern, poem, teatru, etc. E nevoie să precizăm că aici e foarte importantă forma textului, cititorul fiind interesat mai mult de cum se spune, decât de ceea ce se spune. Lectura informativă globală este o lectură selectivă prin care se urmărește obținerea unei idei de ansamblu asupra textului (parcurgerea rapidă a unui articol, răsfoirea unei cărți, etc.) Astfel, lectorul caută idei-cheie sau puncte de sprijin pentru a-și putea face o părere asupra textului pe care îl are în față. Metoda globală presupune o abordare conceptuală vizând atât dezvoltarea competențelor de decodare a mesajului scris cât și de înțelegere globală cu sprijin pe manuale de lectură în funcție de nevoile elevului prin analiză, sinteză și prin atragerea atenției asupra textului.
Lectura exploratorie și lectura rapidă constă în recuperarea unui simbol sau a unui grup de simboluri din ansamblul unui text. Acest gen de lectură se focalizează asupra unui singur punct pe care cititorul îl explorează. Este lectura destinată unui lector avansat caracterizată prin ameliorarea capacității de înțelegere a textului, având ca efect economisirea timpului. Această metodă presupune o viziune bine gândită a deciziilor pe care profesorul este capabil să le ia la un moment dat pentru a identifica, interveni, măsura, respecta, a da un ritm și a rezolva problemele de parcurs ale elevilor în dificultate sau ale celor capabili de performanță și să își ajusteze demersurile pentru a reuși.
Putem observa că o astfel de abordare echilibrată a lecturii în clasă este benefică în principal elevilor care au dificultăți de învățare și că această concepție sprijinită fie pe un program de lectură personală (lectură în gând continuă timp de 15 minute în clasă, imediat după recreație), supravegheată și evaluată în clasă de profesor, fie pe baza unor metode de trezire a interesului pentru lectură ca de exemplu “scenariul de lectură în care profesorul are un rol esențial”, ar putea să-i determine pe elevi să nu mai respingă lectura, ci să ajungă la dorința de a citi din pasiune și în afara clasei și să mențină o atitudine pozitivă față de școală.
Adevărata lectură este o lectură motivată. Comportamentul proiectiv are la bază lectura care oferă un cadru experienței cititorului. În cadrul lecturii obiective se poate distinge între lectura de studiu sau lectura de învățare, lectura complementară sau de informare și lectura de consultare.
Lectura se adaptează scopului urmărit, naturii textului, dar și circumstanțelor. În funcție de nevoi și împrejurări, diversele moduri de a citi (obiectiv ori proiectiv; eferent ori estetic; liniar, exploratoriu ori selectiv; senzual ori logic; nonșalant sau programat; identificatoriu sau critic; consumatorist ori asimilatoriu etc.) sunt practicate izolat sau în combinație. Lectura depinde de posibilitățile, aptitudinile, tendințele fiecărui individ, fiind un act complex.
Nu exagerăm dacă afirmăm că lectura explicativă este o analiză literară a textelor pe care le citesc elevii în clasele V-VIII. Folosind creator lectura explicativă, profesorul îi deprinde pe elevi cu tehnicile muncii cu manualul, îi învață cum să învețe cu ajutorul cărții. Prin citirea explicativă se urmărește analiza fondului unui text (tema, ideile, sentimentele, momentele subiectului etc) și a formei (compoziție, imagini artistice și figuri de stil). Simultan, discutarea textului trebuie să dea raspuns la întrebările:
– ,, Ce exprimă, ce înfățișează autorul în opera respectivă?”
-,, Cum și prin ce mijloace se exprimă acest conținut?”.
ETAPELE LECTURII EXPLICATIVE
Demersul metodic general pentru citirea diferitelor texte cu un conținut literar-artistic presupune urmatoarea structură:
Activitatea pregătitoare în vederea lecturii constă în a ușura înțelegerea conținutului operei respective prin claritatea primei percepții a textului, a trezi interesul elevilor pentru citirea operei, creându-le și o dispozitie corespunzătoare conținutului operei prin: observarea directă a fenomenelor naturii, a obiectelor, tablourilor, în cadrul vizitelor, al excursiilor, al experiențelor elevilor; recapitularea și sintetizarea cunoștintelor din lecțiile anterioare.
Citirea integrală a textului literar (de obicei lectura model a profesorului) pentru ca elevii ”să traiască” emoțiile, sentimentele provocate de text. După citirea integrală este necesară o scurtă etapă de conversație cu elevii, verificând orientarea acestora în problemele textului: numele autorului, titlul lecturii, acțiunea în linii mari, numele personajului principal etc.
Citirea textului pe fragmente, analiza fragmentelor cu valoare educativă și artistică și explicarea cuvintelor și expresiilor necunoscute.
Alcatuirea planului de idei principale/poetice în funcție de tablourile prezentate, sub formă de: întrebari, titluri, citate, propoziții scurte.
Conversația generalizatoare despre ideea principala din text, despre o caracterizare elementară a personajelor și atitudinea autorului față de personaje; discuții despre viața și opera autorului și compararea operelor acestuia cu operele similare ale altui autor.
Povestirea expresivă sau reproducerea textului.
Citirea de încheiere (lectura selectivă/pe roluri) pentru a dezvolta deprinderea citirii expresive.
Activitatea creatoare în legatură cu lectura textelor literare prin: jocul didactic, povestirea prin analogie, continuarea povestirii, intercalarea unor episoade în povestiri, ilustrarea textelor literare, dramatizarea povestirilor etc.
Literatura reprezintă o formă de cunoaștere a realității, prin imagini artistice. De aici și importanța educativă deosebită a operelor literare, influența pe care ele o exercită din punct de vedere afectiv asupra elevilor, asupra sentimentelor, imaginației lor, îmbogățind vocabularul și psihicul elevilor. Prin ideile, sentimentele, lumile, pe care le propune cititorilor, lectura este fără îndoială, o activitate cu un foarte bogat potențial formativ, atât în plan cognitiv, cât și în plan afectiv și atitudinal.
Lectura este activitatea verbală complexă care, prin exersare dezvoltă competențe de comunicare generală, la nivel de sistem educațional. În orice societate alfabetizată, învățarea cititului este un fel inițiere, ieșire ritualizată dintr-o stare de dependență și de comunicare rudimentară.
Copilul care învață să citească, are acces la memoria comună prin intermediul cărților și descoperă în felul acesta un trecut împărtășit pe care îl reînnoiește, într-un grad mai mare sau mai mic, cu fiecare lectură.
I.3 Chestionarul ca modalitate a evaluării atitudinii elevilor față de lectură, în urma utilizării activităților bazate pe învățarea integrată
Am dorit să realizăm o cercetare având ca temă „Elevii și lectura în școala de azi“. Pentru buna finalizare a acestei activități avem nevoie de sprijinul tău. În acest sens, te rugăm să ne răspunzi la o serie de întrebări.
1. Cât de des obișnuiești să citești?
Foarte des
Des
Rar
Foarte rar
Deloc
2. Ce îți place să citești? (alegeri multiple)
Basme
Romane
Poezie
Nuvele
Carte științifică
Reviste
Ziare
Altceva …………………………
3. Textele studiate la clasă le consideri
Utile
Plictisitoare
4. Care crezi că pot fi locurile potrivite pentru lectură?
…………………………………………………………………………………………………………………………………………….
5. Atunci când citești, o faci din următoarele motive (alegeri multiple)
Cunoaștere
Curiozitate
Obligație
Plăcere
Altceva ………………………
6. Ce reprezintă lectura pentru tine?
…………………………………………………………………………………………………………………………………
7. Cât timp acorzi, în medie, lecturii?
1. Până la o oră/săptămână.
2. Între 1 – 5 ore/săptămână
3. Între 5-10 ore/săptămână
8. Putem vorbi de existența în viața ta a unei persoane care ți-a călăuzit pașii spre universul lecturii?
…………………………………………………………………………………………………………………………………
9. Cât de importantă crezi că este lectura pentru oamenii din societatea contemporană?
1. Foarte importantă
2. Importantă
3. Puțin importantă
10. Citiți cărți electronice?
1. Nu
2. Da
3. Fragmente
4. Rar
10. Lectura ar putea fi înlocuită de calculator?
1. Nu
2. Da
3. Nu știu
Interpretare chestionar
Pentru a vedea cât de eficient citesc elevii, și pentru a lua pulsul noii generații în legătură cu atitudinea acesteia față de lectură, am aplicat în luna aprilie a anului școlar 2013-2014 un chestionar pe un eșantion de 100 de elevi din clasele a V-a și a VII-a de la Școala Gimnazială Avram Iancu Alba Iulia.
Chestionarul avea drept scopuri identificarea locului pe care lectura îl ocupă în viața elevilor, identificarea tipurilor de texte preferate, stabilirea atitudinii față de textele studiate la clasă, alte preocupări care concurează lectura și raportul dintre carte și calculator. De asemenea, am dorit să observăm dacă există o schimbare în atitudinea elevilor față de lectură în urma utilizării activităților bazate pe învățarea integrată.
Am utilizat ca metodă de cercetare ancheta pe bază de chestionar. Chestionarul a cuprins 11 întrebări închise și a fost autocompletat de către elevi. Pentru fiecare întrebare din chestionar a fost stabilit un punctaj. După ce toți elevii au răspuns la întrebări, s-a citit punctajul corespunzător fiecărei întrebări, urmând ca elevii să-și noteze punctajul obținut pentru fiecare întrebare, iar la final să calculeze punctajul final. În funcție de punctajul obținut, elevii au avut posibilitatea să citească interpretarea corespunzătoare.
La întrebarea legată de locul lecturii în viața elevilor, 20,25% o consideră o pasiune, 12,65% o obligație, 43,03%, un mod de a te instrui, 16,45%, un mod de a-ți petrece timpul liber și 7,59 un mod de a uita de problemele zilnice.
A doua întrebare a chestionarului viza identificarea tipurilor de texte agreate de elevi. Astfel, 27,84% preferă basmele, 31,64%, romanele, schițele sau nuvelele, 22,78% poezia, 15,18%, scrierile SF și 2,53%, altceva (ziare, nimic sau propriile creații).
Textele studiate la clasă au primit următoarele aprecieri: 65% le consideră utile pentru cultura generală, 35% sunt de părere că sunt plictisitoare, dar textele sunt obligatorii și se cer la examene.
Lectura ca mod de petrecere a timpului liber înlocuiește pentru 17,72% ascultarea muzicii, pentru 15,18%, sportul, pentru 31,64%, televizorul, pentru 7,59 %, petrecerea timpului cu prietenii, 25,31% renunță la film sau discotecă, 2,53%, altceva, fără explicații. Se obsevă de aici că printre preferințele de petrecere a timpului liber se detașează privitul la televizor. Privitor la interesul manifestat și concentrare, în funcție de locul ales pentru lectură, 75% dintre elevi obișnuiesc să înlăture orice element care le poate distrage atenția de la ceea ce citesc, în timp ce 25% au afirmat că cedează ușor elementelor care le distrag atenția.
La ultima întrebare, rezultatele sunt îngrijorătoare, deoarece 29,11% consideră că lectura ar putea fi înlocuită de calculator, 24,05% nu știu, iar 47% răspund că nu.
Concluziile care pot fi extrase conduc la ideea că lectura este mai de mult o obligație decât o pasiune, că preocupările elevilor vizează activități pasive, precum
privitul la televizor, textele epice sunt mai atractive și, probabil, mai accesibile
elevilor.
Ce soluții și strategii poate găsi și adopta profesorul? Activitățile interactive de genul cercurilor de lectură, stimularea creativității și a talentului elevilor prin promovarea creațiilor proprii, proiectele tematice, vizionarea unor filme și discutarea lor în paralel cu textul literar, dramatizările unor texte, concursurile pe teme literare ar putea deveni posibile soluții prin care lectura să-și recapete locul bine meritat printre preocupările tinerei generații, faptul că specificăm că acele lecturi nu sunt obligatorii. Probabil, expresii de genul : ”de citit obligatoriu până săptămâna viitoare”, ”termenul de realizare este…”, ”trebuie citit neaparat”, îi sperie pe mulți dintre ei și îi țin la distanță de carte.
Astfel, în cadrul unui cerc de lectură am realizat lista cu aproximativ 20 de titluri, am făcut bilețele și fiecare a extras titlul cărții pe care o avea de citit ”din plăcere” și de prezentat în fața colegilor. Apoi, împreună cu elevii, am convenit să stabilim ”timpul de lectură ” de 3-4 săptămâni iar după acest timp, tot împreună cu elevii, am stabilit ca prezentările să se realizeze în ordine alfabetică de către elevi. Le-am sugerat să vină în clasă cu cartea, să o prezinte întâi din punct de vedere extern (copertă, cromatism, imagini etc.) după care să realizeze prezentarea conținutului într-o manieră cât mai sugestivă. La finalul prezentării elevul care era ”magistru” citea colegilor un pasaj care l-a fascinat din cuprinsul cărții iar elevii aveau posibilitatea de a-i adresa întrebări cu privire la acțiune, personaje etc. Desigur, elevii (magistri) nu dezvăluiau toate elementele din carte, ci prezentatu în așa fel încât elementul surpriză să fie ”gustat” de către cei din clasă care se arătau curioși în a dezlega misterele cărții.
În următorul an școlar intenționez să desfășor această activitate la două clase: la cei din clasa a V-a (cu care am lucrat și anul trecut) și la o clasa de-a IV-a (la care elevii au primit cu plăcere propunerea de a citi din lista lecturilor ”de plăcere”). Aceste cărți se pot prezenta în cadrul Atelierelor de lectură/ Cluburi de lectură desfășurate pe parcursul anului școlar.
II. Centrul de Documentare și Informare și învățarea integrată
.
Prin metoda predării integrate, copiii pot să participe, să se implice mai mult, efectiv și afectiv, prin antrenarea unor surse cât mai variate, prin prezentarea conținuturilor cu ajutorul experiențelor diverse, al învățării prin descoperire. Învățarea integrată se reflectă cel mai bine prin predarea tematică, care sprijină dezvoltarea concomitentă a unor domenii.
Procesul educațional trebuie să fie unul creativ, interdisciplinar, complex, să-i stimuleze pe copii în vederea asimilării informațiilor, cadrul didactic realizând un scenariu cât mai interesant al zilei. În vederea realizării obiectivelor propuse pentru fiecare activitate comună se gândește atent repartizarea sarcinilor activităților zilnice la fiecare sector de activitate.
Copiii își asumă responsabilități și roluri în micro-grupul din care fac parte, participând la jocuri de rol interesante, inițiate la sugestia celor din jur sau create chiar de ei. La completarea scenariului ne pot fi de un real folos vizitele, plimbările, întâlnirile cu specialiști etc. Tematica acestora este aleasă încât prin activitățile integrate să se înlesnească contactul cu lumea înconjurătoare. În atenția echipei de cadre didactice se află în permanent, întreaga paletă de activități (la alegere, proiecte, jocuri și activități extracurriculare) și modalități de organizare a acestora.
Activitățile integrate au la bază un scenariu didactic integrativ explicitat într-un proiect didactic unic, cu o structură flexibilă, care să evidențieze caracterul integrat al abordărilor, interacțiunea dintre discipline, sprijinirea cognitivă și metacognitivă a elevilor.
Se va pune un accent deosebit pe învățarea activă și pe libertatea copiilor de a investiga, fiecare după dorință și după posibilități ceea ce este de interes pentru ei. În final, o discuție de grup, cu toți copiii evidențiază impactul asupra fiecăruia.
PARTICULARITĂȚI ALE ÎNVĂȚĂRII INTEGRATE:
interacțiunea obiectelor de studiu;
centrarea pe activități integrate de tipul proiectelor;
relații între concepte, fenomene și procese din domenii diferite;
corelarea rezultatelor învățării cu șituațiile din viața cotidiană;
unitățile tematice, conceptele sau problemele ca principii organizatoare ale curriculumului;
flexibilitatea în gestionarea timpului școlar și în gruparea elevilor;
rezolvarea de „probleme” – cea mai importantă forță motrice a integrării, datorită relevanței sale practice.
CARACTERISTICI DEFINITORII ALE ACTIVITĂȚII INTEGRATE:
Finalitățile activității integrate sunt selectate din listele de obiective-cadru și de referință ale domeniilor experiențiale, iar obiectivele operaționale vor constitui un set unitar și restrâns de patru-cinci obiective, cu referire directă la experiențele de învățare vizate.
Conținuturile abordate sunt selectate și abordate în strânsă relație cu nucleul de integrare curriculară (tema săptămânii, tema anuală de studiu…)
Fiecare din situațiile de învățare proiectate și desfășurate în cadrul activității integrate contribuie la explicitarea, analiza, rezolvarea temei activității.
Activitatea integrată trebuie să vizeze antrenarea de abilități disciplinare și/sau transferabile, oferind copiilor ocazii de comunicare, cooperare, utilizare a unor surse variate de informații, investigație, experimentare, identificare de soluții, testare de ipoteze etc.
PAȘI ÎN PROIECTAREA UNEI TEME CROSS-CURRICULARE :
Planificarea timpului
Colectarea/mobilizarea resurselor necesare
Proiectarea activităților de învățare și planificarea (ce facem, de ce facem, cu cine, cum, cand și unde, care sunt rezultatele)
Desfășurarea activității culminante (eveniment) și evaluarea finală a temei.
Abordarea integrată a curriculumului presupune stabilirea unei relații de învățare între cei doi parteneri educabil – educator și care se materializează în:
1. estimarea timpului necesar parcurgerii temei,
2. alegerea metodelor active de învățare în concordanță cu specificul temei,
3. identificarea resurselor utilizabile,
4. documentarea prealabilă în legătură de specificul temei,
5. cooperarea profesor – elev pe tot parcursul derulării temei,
6. esențializarea concluziilor și stabilirea relevanței temei pentru viața reală.
În prezent, la baza cercetărilor se propun câteva tipuri de învățare, specifice unei abordări interdisciplinare: învățare în baza inteligențelor multiple, învățarea bazată pe proiect, învățarea bazată pe probleme, învățarea – aventură, care ar fi o învățare în afara sălilor de clasă.
În literatura de specialitate se operează cu termenii: monodisciplinaritate, multidisciplinaritate (pluridisciplinaritate), interdisciplinaritate, transdisciplinaritate. Astfel, monodisciplinaritatea se limitează la datele unei singure discipline. Multidisciplinaritatea înseamnă punerea alături a unor discipline, care nu sunt neapărat vecine, corelarea lor pentru a lămuri tema și se realizează la nivel inferior de integrare a acesteia. Interdisciplinaritatea este o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică, a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergență și presupune o intersectare a diferitor arii disciplinare. Aparatul conceptual-metodologic este utilizat pentru a examina o temă / o problemă importantă. Este o cooperare între discipline, iar problema poate fi rezolvată din mai multe perspective. În abordare interdisciplinară, încep să fie ignorate limitele stricte ale disciplinelor, căutându-se teme comune pentru anumite obiecte de studiu, care pot duce la apariția unei discipline noi (hibrid). Putem diferenția interdisciplinaritatea care pune accent pe explorarea temei / problemei și accentul poate trece de pe disciplină pe cel care învață. Tipul fundamental de învățare se realizează pe bază de probleme.
Transdisciplinaritatea este centrată pe „viața reală”, pe probleme importante, așa cum apar ele în context cotidian și cum afectează viețile oamenilor. Se centrează pe principiul învățării prin cercetare. Abordarea transdisciplinară la orele de literatura română dezvoltă abilități de comunicare, expunere liberă, interpretare, elevii își îmbogățesc cultura generală prin informații din istoria artelor, formându-și valori și atitudini.
În prezentările interdisciplinare nu sunt aplicate metodologii didactice sofisticate. În schimb, acestea oferă avantajul predării temelor în mod original și oportunitatea de a elabora propriile modalități de lucru, într-o manieră flexibilă de realizare a lecției.
Interdisciplinaritatea apare ca necesitate a depășirii granițelor artificiale între diferite domenii. Argumentul care pledează pentru interdisciplinaritate constă în aceea că oferă o imagine integrată a lucrurilor care sunt, de regulă, analizate separat.
Prin interdisiciplinaritate se creează:
Acoperirea rupturilor dintre discipline, eliminarea izolării și lipsei corelațiilor între conținuturile diverselor discipline.
Construirea, prin educație, a unor structuri mentale dinamice, flexibile și responsive, capabile să sprijine deciziile cele mai potrivite.
Rezolvarea de probleme, care poate fi considerată cea mai importantă forță motrice a integrării, datorită relevanței sale practice. Problemele cu care ne confruntăm în viața profesională, socială sau personală impun judecăți și decizii care nu sunt, de regulă, cuprinse în jaloanele disciplinare. Aceste probleme au un caracter integrat, iar rezolvarea lor impune corelații rapide și semnificative.
Nivelele de integrare curriculară găsite ca reper de cercetare în lucrarea lui Lucian Ciolan, Învățarea integrată, fundamente pentru un curriculum transdisciplinar sunt : monodisciplinar, multidisciplinar, interdisciplinar, transdisciplinar.
Înainte de a începe explicarea pe scurt a acestor nivele diferite, ar trebui sa vorbim de modelul fragmentat, care este organizarea tradițională a curriculumului. Fiecare materie este separată și distinctă.
Monodisciplinaritatea este centrată pe obiectele de studiu independente, pe specificitatea acestora. Abordarea monodisciplinară sau intradisciplinară presupune “acțiunea de a aborda un proiect sau de a rezolva o problemă prin limitarea la datele unei singure discipline” (Legendre).
Interdisciplinaritatea presupune o intersectare a diferitelor arii disciplinare prin ignorarea limitelor stricte ale disciplinelor, se caută teme comune pentru diferite obiecte de studiu cu un ordin de învățare mai înalt. În plus, este importantă armonizarea unor fragmente in cadrul unei discipline, pentru rezolvarea unei probleme sau dezvoltarea unor capacități și aptitudini.
Intradisciplinaritatea are în vedere:
Integrarea la nivelul conținuturilor
Integrarea la nivelul deprinderilor și competentelor.
Intradisciplinaritatea se poate realiza:
Pe orizontala, între conținuturi și competențe ale disciplinei la același nivel de studiu
Pe verticala, între conținuturi și competențe de la niveluri diferite de studiu.
Avantajele intradisciplinaritații:
Crește coerența internă a disciplinei
Cresc semnificațiile și relevanța predării prin realizarea de legături între conținuturi
Crește eficienta invatarii, prin elemente “ externe" –insertie- și prin armonizări interne
Se formeaza o perceptie integratoare a disciplinei pentru realizarea competențelor, valorilor, atitudinilor.
Multidisciplinaritatea este forma cea mai puțin dezvoltată de înterpatrundere a disciplinelor, constând numai în alaturarea anumitor elemente ale diverselor discipline, evidențiind aspectele lor comune și presupune o comunicare simetrică intre diverși specialiști și diverse discipline.
O temă sau problemă ce aparține unui domeniu este supusă analizei din perspectiva mai multor discipline, care se mențin ca structură și ramân independente unele in raport cu celelalte. Fiecare disciplina contribuie, in funcție de propriul său specific, la clarificarea temei investigate. E o corelare a demersurilor mai multor discipline in vederea clarificarii unei probleme. Se presupune conștientizarea faptului că unele teme sau probleme din lumea reală necesită un efort conjugat pentru a fi rezolvate.
Pluridisciplinaritatea
Distinctia încă insuficient de consistentă între multidisciplinaritate și pluridisciplinaritate este legată de tipul de discipline care intră în procesul de integrare la acest nivel: pluridisciplinaritatea se referă la corelarea unor discipline înrudite, multidisciplinaritatea are în vedere punerea împreună a unor discipline care nu sunt neaparat vecine și cu legături evidente între ele.
Avantajele multi / pluridisciplinarității:
Realizarea de catre elevi a unor legături între conținuturile diverselor discipline.
Explicarea unor teme sau probleme ce nu pot fi lămurite în cadrul unei singure discipline.
Capacitățile metacognitive, cum ar fi luarea deciziilor, rezolvarea de probleme, învățarea eficientă, sunt unele din aceste obiective.
Avantajele învățării la nivel interdisciplinar:
Incurajarea colaborării directe și a schimbului intre specialisti care provin din discipline diferite, contribuind la constituirea unui caracter deschis al cercetarii, al practicilor sociale și al curriculumului scolar.
Centrarea procesului de instruire pe invatare, pe elev, dezvoltarea pedagogiilor active, participative de lucru la clasa, lucrul pe centre de interes, învățarea tematica sau conceptuală, învățarea pe bază de proiecte sau de probleme, învățarea prin cooperare.
Crearea unor structuri mentale și acțional – comportamentale flexibile și integrate, cu potential de transfer și adaptare.
Învățarea durabila și cu sens, prin interacțiuni permanente între discipline, prin relevanța explicită a competențelor formate în raport cu nevoile personale, sociale și profesionale.
Decentrarea teoriei și practicii pedagogice de pe ideea de disciplină și a decompartimentarii achizițiilor învățării în favoarea interactiunilor și corelațiilor.
Abordarea intradisciplinară – cuvânt-cheie: armonizare
El oferă un prim-plan al detaliilor, subtilităților și interconexiunilor unei materii. Cheia pentru acest model este efortul deliberat din partea cadrului didactic de a raporta una la alta idei în cadrul disciplinei, fără a presupune că elevii vor înțelege în mod automat conexiunile. Un subiect, un concept, o abilitate este conectată la următoarea/alta.
Abordarea multidisciplinară – cuvânt-cheie: corelare
La acest nivel putem distinge între materii din aceeași arie curriculară – și atunci vorbim de discipline din arii curriculare diferite
De exemplu, un proiect intitulat „Peisajele noastre” combină următoarele discipline: educație pentru mediu, istorie, geografie. Elevii studiază și fac prezentări ale peisajelor lor locale.
Un alt exemplu este proiectul intitulat „Cele patru anotimpuri”. Elevii din proiect colaborează în legătură cu anumite zile de sărbătoare, care sunt sărbătorite în întreaga Europă datorită semnificației lor astronomice. Elevii adună informații despre eveniment, le schimbă între ei, compară diferențele, creează documentația și publică rezultatele. Ariile curriculare Matematică și Științe, Om și Societate. Modelul, aducând două discipline distincte împreună într-o singură imagine concentrată.
Folosind concepte care se suprapun ca și elemente de organizare, modelul împărtășit implică planificare, predare, consolidare, evaluare comună la două discipline. În cadrul proiectului intitulat „ Barney – Un ursuleț călătorește prin lume” două discipline se pun alături, geografie și limbi străine/moderne. Un animal de pluș, ursulețul, călătorește prin lume sau prin Europa sau într-o țară și povestește prin email sau pe un blog despre aventurile sale alături de oamenii și animalele din locurile vizitate. Principalul avantaj al acestui proiect este considerat faptul că experiențele „autentice” ale ursulețului de pluș motivează elevii să facă progrese în limba străină.
Utilizarea Internetului ca temă, permite desfășurarea unei game largi de activități: sarcini de înțelegere a textului citit sau audiat, prezentări multimedia, comunicare virtuală (prin clipuri video sau forumuri), înregistrări digitale.
În cadrul proiectului „În rețea, dar nu te lăsa prins”, elevii cercetează în profunzime probleme de utilizare a Internetului de către adolescenți în Europa. Ariile curriculare implicate sunt Limbă și Comunicare, Om și Societate, Arte și Tehnologii.
Abordarea interdisciplinară – cuvânt-cheie: competențe-cheie
Acest model înlănțuiește abilități de gândire, competențe sociale, abilități de studiu, organizatori grafici, tehnologie și o abordare bazată pe inteligențele multiple prin mai multe discipline.
Exemple potrivite de astfel de integrare sunt „Vestimentație și cultură” și „Obiceiuri culinare și cultură”, în care abilitățile de gândire și abilitățile sociale sunt introduse în conținut prin întrebări de tipul: „Cum te-ai gândit la asta?”, „Ce abilitate de gândire consideri că este cea mai utilă?”, „Cât de bine a lucrat grupul tău azi?” Aceste întrebări de proces contrastează puternic cu întrebările cognitive obișnuite de tipul „Ce răspuns ai găsit?”.
Modelul integrat îl percepe pe cel care învață ca fiind cel mai important, accentul punându-se pe ce achiziționează el– subiecte interdisciplinare sunt rearanjate în jurul unor concepte care se suprapun sau în cadrul unor modele noi.
Abordarea transdisciplinară – cuvânt-cheie: fuziune
Modelul integrat pune accent pe furnizarea de metode și tehnici de muncă intelectuală transferabile la situații noi. Elevii sunt complet cufundați într-un domeniu de studiu. Proiectul „Prieteni pentru totdeauna”, unde elevii pot să demonstreze că tot ce am alege să urmăm cu pasiune este direct legat de domeniul nostru, dar realizabil în cooperare cu ceilalți. Astfel elevii fac în mod constant conexiuni cu subiectul pasiunii lor, iar accentul se pune pe cel care învață, care își organizează fiecare dintre demersurile sale în situații diverse.
Cadrele didactice trebuie să lucreze cu colegii lor pentru a îmbunătăți educația, instruirea. La un alt nivel, cadrele didactice lucrează cu elevii lor la rezolvarea problemelor care au mai multe răspunsuri.
Profesorul documentarist să fie în stare să gestioneze o învățare orientată experiențial prin cercetare documentare. Aceasta include – dar firește nu se limitează la – inventarierea, depozitarea și manipularea materialelor, resurselor, echipamentelor în condiții de siguranță.
Cadrele didactice trebuie să învețe să folosească strategii de evaluare autentice, cum ar fi portofoliile și grilele pentru a documenta progresul elevilor.
II.1 Învățarea în baza inteligențelor multiple
In cadrul orelor de lectură putem să abordăm teoria inteligențelor multiple pentru a-l ajuta pe fiecare elev să-și dezvolte abilitățile. O abordare a instruirii din perspectiva inteligențelor multiple ar trebui să țină seama de două implicații majore: posibilitatea individualizării instruirii și posibilitatea reorganizării curriculumului.
Teoria inteligențelor multiple a fost dezvoltată de catre profesorul Dr. Howard Gardner în 1983, cu scopul de a-i ajuta pe educatori, profesori, psihologi și părinți să înțeleagă mai bine modalitățile prin care un copil procesează și asimilează informatiile. Teoria lui Gardner nu numai ca a devenit un punct de referință pentru experții în educație, dar a și atras atentia asupra modului în care copiii se percep pe ei înșiși.
Inteligența lingvistică, verbală reflectă capacitatea unui individ de a se exprima și de a comunica, într-un context cultural dat. Este inteligența specifică scriitorilor și a celor care au capacitatea de a învăța relativ ușor o limbă străină. De asemenea, este inteligența celui care se exprimă clar și poate transmite cunoștințe într-un proces de învățare.
Acest copil este interesat de scoală, îi place să citească foarte mult, are un vocabular bogat, preferă materiile umaniste în detrimentul celor matematice, învață o limbă straină cu ușurință, scrie și vorbeste corect, îi plac rimele și jocurile de cuvinte și își verbalizează gândurile foarte usor. Gândește prin cuvinte și învață cel mai bine prin: vorbire, scriere, citire.
Inteligenta logico-matematică este specifică celor care sunt buni la matematică, logică, fizică, chimie și care realizează diferite activități în domeniul științelor exacte. De asemenea, aceasta inteligență este specifică economiștilor și managerilor, deoarece deciziile pe care ei trebuie să le ia necesită un bun suport logic și matematic Acest copil este curios în legatură cu modul în care funcționează lucrurile din jurul lui, îi plac matematica și calculele (in special daca le poate face direct in minte), il pasionează jocurile de strategie precum sahul sau jocul de dame, ghicitorile și puzzle-urile, il fascinează experimentele, istoria naturala și este la curent cu tot ce misca in aria tehnologiei și a computerelor. Gândește prin argumentari și învață cel mai bine prin: categorisire, clasificare, rezolvare de probleme.
Inteligența spatială și vizuală este necesară celor care trebuie să gândească dinamica activităților în spațiu, să recreeze experiențe vizuale anterioare. Copilul are o inclinatie spre a citi și intelege usor grafice și hărti, adesea visează cu ochii deschiși, are talent la desen, schiteaza sau sculpteaza, îi plac filmele și îl pasionează să desfacă lucrurile în bucăți și apoi să le asambleze la loc. Gândește în imagini și învață cel mai bine prin: vizualizare, culori și pictură, schițe.
Inteligența corporalo-kinestezică ne permite să controlăm și să interpretăm mișcările corpului, să realizăm coordonarea între trup și spirit.
Copilul excelează la mai mult decat un singur tip de sport, poate mima ușor gesturile și mișcarile corporale ale celorlalți, îi place să atingă obiectele, se bucură de activitățile care implică mișcare fizică și are o coordonare fină motorie foarte dezvoltată.
Gândește prin senzații (mișcări) și învață cel mai bine prin: atingere, procesarea informațiilor prin intermediul senzațiilor corporale, mișcare, interacțiune cu spațiul înconjurator.
Inteligența muzicală-ritmică se conturează prin gradul de sensibilitate pe care individul îl are la sunet și prin capacitatea de a răspunde emoțional la acest tip de stimuli.
Acest copil iti va spune când o piesa nu sună cum trebuie și își amintește foarte ușor melodiile pe care le ascultă. Are voce, are inclinație spre instrumentele muzicale, vorbește sau se mișcă ritmic, fredoneaza sau fluiera de unul singur și poate fi sensibil la zgomotele înconjuratoare.
Inteligența interpersonală reprezintă abilitatea de a sesiza și evalua stările, motivațiile și sentimentele celorlalți. Implică spirit de observație și empatie.
Acest copil iubește să petreacă timpul cu cât mai multi prieteni, este un lider înăscut, este altruist și îi ajută adesea pe ceilalți să rezolve diferite probleme. Citește foarte ușor oamenii și le înțelege sentimentele în funcție de expresiile faciale, gesturi sau voce.
Gândește prin socializare și învață cel mai bine prin: împartașire, alaturi de alte persoane, relații, cooperare, interviuri.
Inteligența intrapersonală reflectă capacitatea de a întelege ce se întamplă în universul nostru psihologic, posibilitatea de a avea o imagine de sine corectă. Reflectă, de asemenea, capacitatea de autodisciplină, de cunoaștere a punctelor forte și a limitelor.
Acest copil are o inclinatie spre a fi independent, iși știe punctele tari și punctele slabe și se descurca foarte bine atunci când este lăsat să se joace sau să învețe de unul singur. Are interese sau hobby-uri despre care nu vorbește foarte mult, se auto-ghidează în tot ceea ce face, are o încredere ridicatî în sine și învață din propriile greșeli sau succese.
Gândește prin oglindire (reflectare) și învață cel mai bine prin: activități pe care le întreprinde de unul singur, autodidactica, proiecte individuale, avand un spatiu personal, intim.
Inteligența naturalistă sau ambientală este specifică pentru cei care lucrează în natură. Acest copil vorbeste mereu despre animalele lui preferate și despre sporturi in aer liber, se simte cel mai bine afară, în spații deschise, ii place să mearga la Zoo și are o legatura puternica cu natura și tot ce ține de mediul inconjurator. Ii place sa se joace afară, sa adune și să observe insecte, plante și frunze și il pasioneaza bilologia, astronomia, meteorologia sau zoologia.
Gândește prin mediul înconjurator și învață cel mai bine prin: clasificare, observații în aer liber, experimențe in natură, miscare, interactiune cu spatiul înconjurător.
Aplicarea teoriei inteligențelor multiple în activitatea didactică trebuie să țină cont de anumiți pași
cunoașterea și identificarea capacității elevilor care să-i canalizeze spre tipul de inteligență propriu
familiarizarea elevilor cu această teorie
elevii să fie motivați să lucreze pentru a-și dezvolta inteligențele multiple
cadrul didactic să ofere cadrul-oportunitățile în care elevii să-și poată manifesta abilitățile
Tema de cercetare
Oportunități și limite ale teoriei inteligențelor multiple aplicate în învățământul primar, gimnazial EU –COMUNICARE- CELĂLALT
Argument
Prin cercetarea noastră metodico-științifică, ce valorifică teoria inteligențelor multiple aplicată în ciclul primar, gimnazial, dorim să oferim posibile modele, contexte didactice în care înțelegem interdisciplinaritatea ca pe o modalitate eficientă de asigurare a coerenței și calității activității de predare-învățare-evaluare.
Cadrele didactice trebuie să colaboreze, pentru ca, pornind de la experimentele realizate în practica didactică, dar și din inerente limite ale teoriei inteligențelor multiple, teorie aplicată și adaptată ciclului primar și gimnazial, să propună posibile soluții viabile pentru a le depăși.
Obiective generale
Sensibilizarea și motivarea elevilor din ciclul învățământul primar, gimnazial asupra necesității lecturii ca act creator. Formarea competențelor de comprehensiune și producere a textului literar/nonliterar trebuie să se axeze și pe un învățământ didactic informatizat, insistând pe posibilitățile și necesitatea adaptării conținuturilor la mediul didactic informatizat.
Obiective specifice
Realizarea unor proiecte interdisciplinare propuse la nivel primar, gimnazial, care să-i provoace și să-i motiveze pe elevi, să pătrundă mediat, prin intermediul calculatorului în spațiul cărții, al ficțiunii, dezvoltîndu-le prin strategii creatoare, articulate flexibil și interactiv, competențele de înțelegere și producere a textului literar/nonliterar; Proiectarea și realizarea unor instrumente interactive de învățare, a unor potențiale soluții didactice de conținut electronic concepute să îmbunătățească procesul de predare/învățare.
Beneficiari direcți Elevi din învățământul primar, gimnazial implicați în proiect.
Beneficiari indirecți Învățători și profesori
Pentru învățământul primar, un proiect interdisciplinar (română, limba engleză, geografie ) este cadrat de termenii cheie călătorie și comunicare.
A învăța să cunoști înseamnă a învăța metode care să dea acces la inepuizabila bogăție a spiritului și să ducă de la începutul vieții la refuzul răspunsului prefabricat; a învăța să faci trebuie înțeles cu sensul de a face ceva nou pentru a înlătura plictiseala, pentru a duce la echilibrul dintre omul interior și omul exterior; a învăța să trăiești împreună cu ceilalți înseamnă a respecta normele ce reglementează raporturile umane; a învăța să fim trebuie perceput din perspectiva învățării permanente a elevului de către profesor și a profesorului de către elev.
Literatura trebuie înțeleasă ca un instrument formativ, psihologii recunoscându-i contribuția însemnată la dezvoltarea inteligenței emoționale, capacitatea de a identifica emoțiile, de a le exprima, de a le folosi în comunicarea interpersonală. Putem să urmărim trei pași prin lumea textului literar pentru a ajunge, uneori prin virtual, în realitatea imediată sau în universul interior. Pașii-proiecte care valorifică teoria inteligențelor multiple – au fost articulați pentru elevii claselor a III-a și a IV-a, astfel încât să-i provoace la un dialog constructiv și creator pe marginea unor texte literare. Proiectele realizate în grup sau individual, orientate spre un scop productiv și concretizate în prezentări orale/scrise, vor fi performate la clasă, elevii fiind împărțiți în grupe omogene, în funcție de disponibilitățile individuale, de tipurile de inteligență dominantă.
Receptarea textului liric Text suport : Dimineața de Vasile Alecsandri
Clasa : a III-a, Timp alocat : 6 ore Sarcini propuse pentru fiecare grupă:
G1( inteligența logico-matematică ): Prezentați câteva repere biografice ale poetului
V asile Alecsandri. Structurați-le sub forma unei scheme.
G2 ( inteligența verbal-lingvistică ): Imaginați-vă că participați la un concurs televizat de recitări. Realizați lectura expresivă a poeziei Dimineața de Vasile Alecsandri. Redactați o descriere literară, pornind de la expresiile poetice folosite de V asile Alecsandri. Textul tău să nu depășească ½ pagină A4.
Receptarea textului epic Text suport: Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu
(capitolul V- Duduia Lizuca găsește gazdă bună în Dumbravă)
Clasa: a IV-a Timp alocat: 6 ore Sarcini propuse:
a. Activitate individuală -Alcătuiți rezumatul textului de citire „Dumbrava minunată” (capitolul V); Scrieți planul de idei.
b. Activitate pe grupe -Concepeți un poster care să ilustreze prin desene proprii sau imagini foto momente ale zilei, surprinse eventual în ciclicitatea anotimpurilor.
G1 ( inteligența muzicală): Selectarea unui fond sonor care să sugereze bucuria descoperirii frumuseților naturii, surprinsă în diferite momente ale zilei. Acest fond sonor poate fi utilizat de grupa următoare.
G2 ( inteligența vizual-spațială și lingvistică ): Prezentați oral experiența voastră după o excursie imaginară / reală, pornind din localitatea voastră până la Fălticeni, locul unde M. Sadoveanu a scris povestirea „Dumbrava minunată”.
Vă imaginați că în dumbravă ați descoperi „Căsuța cu povești”. Realizați o poveste pe care să le-o spuneți prichindeilor/piticilor. Vei ține cont de planul de idei.
G3 ( inteligența vizual-spațială ): Desenați personajele pe care le-ați întâlnit în căsuța cu povești din „Dumbrava minunată”.
G4 ( inteligența vizual-spațială și interpersonală ): Realizați un panou cu fotografii ale scriitorului M ihail Sadoveanu, după o excursie reală pe care o faceți la Muzeul „Mihail Sadoveanu”. Notați în dreptul fiecărei fotografii ce reprezintă.
Receptarea textului dramatic Text suport : Hai în Europa! Clasa: a IV-a Timp alocat: 8 ore Scenariul Hai în Europa! prezintă peripețiile Steluței, personajul principal, care pornește prin țările UE, într-o călătorie prin țări pe care dorește să le viziteze: , Ungaria și România.
G1( inteligența lingvistică ): Scrie o carte poștală pentru a transmite celor dragi gânduri bune cu ocazia vizitei pe care o faci într-una din țările indicate pe hartă. Ești turist și ai ajuns în timpul călătoriei tale în Sibiu. Compune o scrisoare pe care o trimiți unui prieten, căruia îi prezinți impresiile tale despre acest oraș. Compuneți o scrisoare de mulțumire adresată zânei Steluța, care v-a ajutat să călătoriți prin Europa.
G2 ( inteligența vizual-spațială ) Realizați o hartă care să prezinte țările prin care ai călătorit. Pentru fiecare țară reprezentată pe hartă, confecționează câte un steguleț.
G3 ( inteligența interpersonală ) Colecționați date despre orașul Alba Iulia. Ordonați-le pe un poster pe care să-l puteți vedea zilnic. Realizați un poster cu fotografii/imagini care prezintă aspecte din viața școlii în care înveți.
Etapa realizării produselor
În cazul fiecărei activități propuse, această etapă activează constructiv disponibilitățile interpersonale, a făcut posibil dialogul elev-elev/elev-învățător, determinându-i pe elevi să-și contureze propria valoare, iar pe învățător să conștientizeze că “același copil poate fi interesat și angajat în anumite conținuturi, în timp ce se poate dovedi irascibil, impulsiv și neatent pe alte conținuturi” (Haward Gardner). Prezentarea rezultatelor și a produselor se va desfășura într-un cadru larg, în timpul unor activități metodico-științifice, în care învățătorii și profesorii implicați își pot declina concluziile referitoare la oportunitățile/limitele abordării unor conținuturi din perspectiva teoriei inteligențelor multiple.
II.2 Învățarea bazată pe proiect. Învățarea bazată pe joc
O mai bună integrare școlară și socială a elevilor, dezvoltarea unei atitudini civice se poate realiza prin: abordarea transdisciplinară a coținuturilor învățării, integrarea TIC în practicile pedagogice curente, inovația pedagogică, respectarea ritmului de învățare al elevilor, prin activități privind orientarea școlară profesională și vocațională, prin proiecte educative/culturale europene și internaționale, prin proiecte pentru educația pentru democrație, educația pentru imagine, educația pentru sănătate, activități de promovare a pluralității culturale, de promovare a imaginii și activității școlii și a CDI, precum și prin activități care să implice comunitatea locală în viața școlii.
Învățarea bazată pe proiect urmărește utilizarea metodelor complementare de evaluare ce încurajează crearea unui climat de învățare plăcut, relaxat, elevii fiind evaluați în mediul obișnuit de învățare, prin sarcini contextualizate (elaborare de proiecte, întocmire de portofolii, investigații), acestea fiind în același timp sarcini de instruire și probe de evaluare.
Prin etapele sale, proiectul favorizează atingerea obiectivelor din Curriculumul național. Există însă deprinderi și tehnici de lucru care țin de adaptare, investigare, valorizare a propriei experiențe-folosirea de resurse(dicționare, enciclopedii, ghiduri), crearea de tehnici de investigație, clasificarea informației, procesarea și evaluarea informației, valorificarea informației, tehnici de scriere și realizarea textului scris, expunere orală.
Cum realizăm managementul activităților de învățare din cadrul proiectului?
Managementul timpului- în funcție de complexitatea proiectului și de numărul de ore alocat se pot stabili: o planificare a proiectului, activități realizate acasă, activități realizate în clasă, limite de timp pentru brainstorming, discuții de grup, feed- back.
Managementul materialelor- profesorul propune elevilor surse de informare care să nu depășească nivelul de înțelegere al elevilor- sursele pot fi și în limba maternă, elevul selecționând informația pe care apoi o transpune în limba străină. Cu ajutorul elevilor, se pot organiza bănci de date, de imagini, de idei, de materiale concrete (reviste, postere, vederi), dezvoltându-le abilitatea de organizare a informației.
Managementul clasei- organizarea colectivului de elevi presupune pregătirea activităților, folosirea tehnicilor în mod consecvent, determinarea elevilor să gândească.
Ce tip de achiziții putem evalua în proiect?
Bucuria descoperirii de către elev a ceea ce poate face el însuși cu cunoștințele dobândite cu ajutorul limbilor străine, satisfacția folosirii limbii străine într-un context nou, ceea ce îi dă încredere, entuziasm, bucuria aducerii aminte și astfel elevii își pot conștientiza propriul progres.
Activitatea de învățare în cadrul proiectului, constă în efectuarea de către elevi a unui demers de căutare a informațiilor necesare întocmirii unui dosar documentar.
Proiectul transdisciplinar Eu și Europa din Anexa 1 (ed.civica, geografie, istorie, lb. străine) cuprinde cercetări documentare și un proiect de cercetare documentară. Proiectul are drept scop formarea spiritului civic și a responsabilității față de valorile europene; stimularea capacității de informare, triere și analiză a informațiilor în vederea creării unei identități culturale distincte, specifice zonei de apartenență și are ca puncte tari- lucrul în echipă; deschiderea față de proiecte originale; interesul elevilor pentru astfel de activități; adresabilitatea directă a grupului țintă.
Instrumentul de bază care facilitează accesul la depistarea rapidă a informației este catalogul, fie el tradițional, pe fișe, fie informatizat. Sursele de informare esențiale rămân cele tradiționale, dar și internetul.
Printre produsele finale regăsim: expoziție de obiecte specifice zonei europene; date despre obiceiuri și tradiții din țări europene; portofolii cu date despre țări europene (date, imagini); lucrări documentare- eseuri cu tema „Eu și Europa”.
Se parcurg etapele clasice ale unui demers de cercetare documentară: definirea obiectivelor de cercetare, analizarea subiectului, organizarea muncii, adunarea datelor, căutarea și selectarea documentelor pertinente, prelucrarea, sintetizarea și comunicarea informațiilor, evaluarea activității.
Competențe specifice :
– dezvoltarea capacității elevilor de a se documenta, a organiza, transmite și a utiliza informații specifice subiectului cercetat.
– dezvoltarea capacității de comunicare orală a elevilor
– familiarizarea elevilor cu organizarea fizică și intelectuală a C.D.I.
– cunoașterea și însușirea tehnicii de întocmire a unui dosar documentar
Evaluarea presupune evaluarea procesului pe baza observațiilor profesorilor, făcute în timpul cercetării propriu-zise și în etapa realizării produselor. În evaluarea prezentării profesorul va urmări competența de comunicare orală a fiecărui elev. La sfârșitul activității elevii vor fi evaluați și individual prin administrarea unor teste grilă concepute pe marginea conținuturilor vizate.
Exemplu de proiect de activități integrate
Tema integratoare Iarna
Nivelul clasei : mediu
Clasa a III-a, durata o săptămână
Discipline implicate : Limba și literatura română, Educație civică, Științe ale naturii, Educație plastică, Educație muzicală, Educație tehnologică
Subiecte:
Limba și literatura română: “Pomul de Crăciun”, I. Al. Brătescu-Voinești
“Colinde, colinde”, Mihai Eminescu
“Amintiri din copilărie”, Ion Creangă, – La urat
Părțile unei compuneri
Alcătuirea unei compuneri după un plan de idei –La colindat
Exerciții și probleme
Științe ale naturii : Influența anotimpurilor asupra viețuitoarelor
Educație civică: Bunătatea și răutatea
Educație muzicală: Colindul – Steaua sus răsare
Educație tehnologică: quilling „Fulgi de nea, brăduț”, realizarea unei felicitări de Crăciun
Termeni și sintagme, cheie de învățat: sărbători, Crăciun, colind, bunătate creștinească
Produse curriculare finale ale proiectului:
-Portofoliu individual cu tema Colinde
-expoziție cu lucrări pictate și colaje-felicitări ale elevilor
Scopurile educaționale ale proiectului:
– asimilare de cunoștințe
– formare de priceperi și deprinderi intelectuale și motrice
– formare de atitudini pozitive și responsabile față de semeni
Obiective operaționale:
La sfârșitul activităților didactice integrate, elevii vor fi capabili :
Aria curriculară Limbă și comunicare
-să citească corect, conștient, cursiv, expresiv textele propuse spre studiu;
-să povestească oral fragmente din textele narative studiate;
Aria curriculară Matematică și Științe
-să descrie transformările petrecute în natură în fiecare anotimp;
-să exemplifice transformări din viața viețuitoarelor, determinate de schimbarea anotimpurilor
Aria curriculară Om și societate
-să identifice în situații diverse trăsături morale ale persoanei, bunătatea și răutatea;
Aria curriculară Arte
-să intoneze, respectând nuanța și tempoul adecvate colindului propus
-să realizeze pata picturală prin nuanțare cromatică;
Domenii de dezvoltare personală vizate:
-dezvoltarea limbajului oral și scris: valorificarea textelor în proză și versuri;
-dezvolatarea socio-emoțională: valorificarea conținuturilor literare, muzicale, civice, implicarea activă și interactivă în demersuri didactice individuale, pe grupe și frontale;
-dezvoltare cognitivă: dobândire de cunoștințe proprii disciplinelor implicate, formare de deprinderi intelectuale, dezvoltarea gândirii logico-sistemice, dezvoltarea capacității de a rezolva probleme;
-promovarea unei atitudini deziderabile în învățare: implicare conștientă și activă, interes, curiozitate, inițiativă, responsabilitate, consecvență, creativitate;
Strategia didactică
Tipuri de experiențe de învățare: active și interactive, de exersare, de descoperire, de analiză și sinteză, de aplicare practică, de explorare a realității, de creație;
Sistemul metodologic: lectura explicativă, conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, expunerea, problematizarea, observarea, învățarea prin descoperire, metode de dezvoltare a gândirii critice, jocul didactic, metoda Pălăriilor gânditoare;
Sistemul resurselor curriculare: planul de învățământ, programa școlară, planificarea anuală, planificarea unităților de învățare, manuale școlare, auxiliare didactice
Forme de organizare a activității elevilor: frontală, individuală, pe grupe, combinată
Resurse temporale necesare: 1 săptămână
Evaluarea
-evaluare orală și scrisă
-evaluare finală: concurs, portofoliu, expoziție
Descrierea didactică a scenariului activităților integrate după modelul curriculumului secvențial/în succesiune -chiar dacă disciplinele sunt separate, ideile, topicile sunt predate și operaționalizate în conexiune unele cu altele situațiile de învățare se organizează pe durata unei săptămâni și prilejuiesc elevilor realizarea de conexiuni pe orizontală, între disciplinele de studiu. Activitățile se desfășoară în colaborare învățător-profesor documentarist.
II.3 Integrarea TIC în activitățile CDI
Învățarea colaborativă, învățarea bazată pe joc, învățarea bazată pe probleme, învățarea cu ajutorul calculatorului reprezintă nu doar temelia eficienței învățării, ci și a unei societăți inclusive și prospere pentru copiii noștri.
Când se justifică utilizarea TIC în cadrul activităților de predare și învățare?
Se justifică doar atunci când acest lucru aduce un plus de calitate și de eficiență situațiilor și experiențelor de învățare – predare – evaluare (în toate momentele/evenimentele lecției în captarea și orientarea atenției). Evident aceste tehnologii promit mult, dar ele trebuie văzute ca instrumente de optimizare și eficientizare și nu ca un scop în sine.
Resursele de ordin cognitiv ale personalității care trebuie formate și dezvoltate prin integrarea TIC în curriculumul școlar vizează: percepția, reprezentarea, gândirea, inteligența, memoria, limbajul.
Învățarea cu ajutorul internetului se constituie ca o alternativă educațională atractivă care reduce restricțiile de ordin temporal, social, spațial sau de altă natură.
Avantajele pentru acest tip de învățare ar putea fi:
accesibilitate, flexibilitate, confort
interacțiunea cu profesorul este liberă
utilizatorul poate învăța în propriul său ritm
costuri de timp reduse, de materiale- accesul la informații este nelimitat
Aportul TIC la susținerea și îmbunătățirea activității didactice oferă oportunități prin intermediul utilizării: resurselor software (de tipul produselor din sfera TIC) oferite activităților de predare-învățare pentru accesarea surselor informaționale, procesarea informațiilor, dobândirea de competențe/capacități prin demonstrații, exemple, explicații, exersări, simulări, respectiv:
utilizarea pachetelor software generice: aplicații de editare de texte, aplicații de machetare, aplicații audio-video, programe pentru realizarea de prezentări etc.;
utilizarea softului educațional pentru învățare interactivă;
utilizarea platformelor de colaborare online pentru schimb de informații (email, forum, mesagerie, audio-video și video-conferințe).
Tehnica electronică de brainstorming
Concret, prin intermediul Internetului conceptul de grup electronic (al căror membri nu se află în contact fizic) conduce la eliminarea unor dezavantaje ale brainstorming-ului tradițional: participanții pot rămâne anonimi, contextul în care se află fiecare dintre cursanți este mai motivant (fiecare dintre ei se află în propriul spațiu un de comoditatea participării este asigurată) și dezinhibant (ce poate genera curajul exprimării unor idei novative), numărul de participanți poate fi mult mai mare decât în varianta tradițională, dispar barierele de statut, participanții pot să se afle la distanțe geografice considerabile unii de alții etc.
Tehnica mozaicului
Metoda se bazează pe un principiu relativ simplu: fiecare dintre grupurile de studiu primește o parte specifică a unei probleme pe care trebuie să o trateze din punctul de vedere propriu. Pentru ca acest lucru să se îndeplinească, ei devin „experți” în această parte a problemei. În timpul în care membrii unuia dintre grupuri desfășoară un astfel de proces, membrii celorlalte grupuri se află într-un proces similar, doar că ei trebuie să devină „experți” în alte părți a problemei (aceasta din urmă a fost divizată de la bun început de către instructor într-un număr egal de „părți” cu numărul grupurilor implicate în respectiva activitate).
Fiecare grup ia cunoștință și se focalizează doar pe partea care i-a fost atribuită de către profesor. În momentul în care grupurile consideră că membrii proprii au atins gradul de expertiză necesar, profesorul dispune o reorganizarea întregului colectiv de cursanți: noile grupuri formate vor conține câte un „expert” din fiecare dintre grupurile anterioare (în acest mod se reasamblează problema). În acest mod se constituie „mozaicul”, din părți ale aceleiași probleme care trebuie, printr-un efort a noilor grupuri constituite, să se armonizeze și să funcționeze ca un întreg.
Combinarea activităților clasice de învățare cu cele de învățare prin joc diversifică modul de lucru și conduce deseori la o învățare care este conștientizată. Prin învățarea bazată pe joc și jocul didactic, exercițiile și jocurile folosite ca metode de învățare produc interacțiune și participare, creează un climat relaxat, dar antrenant (ex. puzzle ghicește personajul și plasează-l în timp și spațiu).
Astfel de activități putem realiza prin intermediul TIC cu aplicare la disciplina istorie.
I. Unitatea de învățare: Europa în expansiune
Conținuturi: Marile descoperiri geografice și consecințele lor
Competența specifică: Locarizarea în timp și spațiu a faptelor istorice de la sfârșitul Evului Mediu și începutul Epocii Moderne, pe baza surselor istorice.
Organizarea și descrierea activității:
Activitatea se numește: Ghicește personajul și plasează-l în timp și spațiu!
Elevii, împărțiți pe grupe pregătesc o prezentare PowerPoint care să prezinte inițial o imagine a unui personaj istoric ascunsă, iar prin încărcarea fiecărui diapozitiv se afișează câte o mică parte din ea. Se pot introduce și imagini de dimensiune mică, pe lângă cea principală, reprezentative pentru descrierea personajului. Produsele realizate de elevi sunt prezentate clasei, sub forma unui concurs pe grupe, pentru a ghici personajul din imagine și de a-l plasa în timp și spațiu. Întrebările despre personaj sunt adresate elevilor de grupa care a realizat proiectul.
Exemplu: Imaginea îl reprezintă pe Cristofor Columb, iar elevii trebuie să specifice numele, importanța personajului și să îl plaseze în epoca istorică.
Metode și tehnici didactice: investigația, descoperirea, proiectul
Instrumente TIC necesare în activitate: calculator, Internet
II. Unitatea de învățare: Societatea feudală
Conținut: Societatea medievală în Europa
Competența specifică: Descrierea unui fapt istoric din Evul Mediu pe baza informațiilor din surse istorice de pe internet, utilizând procesorul de texte Microsoft Word sau aplicația de prezentare PowerPoint
Organizarea și descrierea activității:
Grupele de elevi realizează un document în Microsoft Word sau o prezentare în PowerPoint
Despre anumite aspecte ale societății medievale( stiri sociale, ierarhie feudală, domeniu feudal), stabilite de profesor, căutând informații de pe internet, accesând site-uri recomandate de profesor. Profesorul stabilește dimensiunea documentului sau a prezentării. Elevii vor da pentru fiecare informație sau imagine adresa paginii web sub forma unei bibliografii.
Grupele de elevi prezintă tema în fața clasei în maxim 5 minute/echipă. Toți elevii completează fișe de lucru referitoare la societatea medievală, primite la începutul activității, realizându-se astfel un tur al galeriei.
Metode și tehnici didactice: investigația, turul galeriei, Știu/Vreau să știu/ Am învățat
Instrumente TIC necesare în activitate: calculator, Internet, procesorul de texte Microsoft Word sau aplicația de prezentare PowerPoint
Învățarea bazată pe probleme stimulează elevul să se implice și să găsească soluții pornind de la diferite surse de informare, inclusiv internetul. În organizarea activităților de învățare, trebuie să avem în vedere implicarea activă a elevilor, prin participarea acestora la discuții și dezbateri în clasă, participarea la jocuri, prin utilizarea unor metode interactive care pot contribui la exersarea lucrului în echipă, a cooperării și/sau a competiției, la dezvoltarea capacității de comunicare, de manifestare a spiritului critic, tolerant, deschis și creativ al elevilor, la implicarea elevilor în exerciții de luare a deciziei, de propunere a unor strategii de rezolvare de probleme în colectivul din care fac parte, în școală sau în comunitate.
Profesorul documentarist îi ajută pe elevi în căutarea și selectarea informației pentru ca aceștia să fie capabili să găsească răspunsurile dorite.
Tipuri de sarcini de învățare prin învățarea bazată pe probleme
Cu titlu de exemplificare, în fața elevilor se pot propune sarcini, de tipul celor de domeniul cognitiv:
informare, accesare, colectare de informații din mai multe surse;
prelucrare a informației; construcție a cunoștințelor noi; realizări de analize critice, de sinteze, de analogii; de structurare logică a ideilor; de redare, elaborare, formulare de argumentații; transformare a informației în reprezentări grafice; raportări critice la realitate;
reactivare sau evocare a cunoștințelor anterioare, necesare învățării noi;
retenție, memorizare;
căutare de răspunsuri deschise formulate în timpul lecției;
identificare de probleme în cadrul subiectului explorat și de găsire de soluții pentru acestea;
exersare a abilității de rezolvare de probleme;
explorare a realității, de investigație, căutare, descoperire, formulare de ipoteze, experimentare, realizare de studii de caz;
înțelegere și interpretare;
construcție a sensului și atribuire de semnificații;
exersare a unor abilități transferabile, de învățare interdisciplinară, de extrapolare;
exersare a dezvoltării unor abilități intelectuale etc.
Din domeniul activității practice–aplicative, pot să fie solicitate sarcini de:
exersare a aplicabilității cunoștințelor teoretice în contexte noi, practice, în rezolvarea unor probleme aplicative;
învățare pe bază de proiecte șimple; de creație a unor produse ale învățării, care încorporeză elemente de originalitate;
exersare a unor abilități transformabile, de creație; de imaginare a unei evoluții, a unor noi trasee, a unor noi modalități de lucru;
exersare a abilităților tehnice de utilizare a TIC;
exersare a formării unor capacități practice, deprinderi, priceperi,comportamente
Utilizarea Internetului poate constitui o oportunitate în învățare, dar ea presupune
existența unor metacompetențe (incluzând și reunind abilități de utilizare a computerului,
identificare de cuvinte cheie în navigare pentru obținerea de informații, preluarea informațiilor, traducerea adecvată a acestora dacă sunt în limbi străine, prelucrarea lor etc).
Selectarea informației este un proces dificil, care, dacă nu avem formulate obiective clare, poate fi un mare consumator de timp! Scopul nu e să prezinte un astfel de referat, ci să-l punem pe elev în situația de a descoperi singur informații interesante, de a lectura diverse documente și de a realiza selecția adecvată. Experiența ar putea fi interesantă și ca prilej de exersare a lecturii în limbi străine.
III. Rolul CDI în studiul disciplinelor opționale
III.1 Lectura și textul. Stimularea interesului pentru lectură
Rolul CDI în studiul disciplinelor opționale reiese și din desfășurarea unei activități de cercetare documentară. Întocmirea unei bibliografii, rezumarea informației dintr-un text dat, organizarea datelor (planuri, scheme), realizarea unei expuneri orale sau scrise, a unui dosar documentar pe o temă dată sunt câteva din tehnicile specifice unei activități de cercetare documentară.
Desfășurarea unei activități de cercetare documentară se poate realiza în cadrul studiului disciplinelor opționale.
Lectura și textul. Stimularea interesului pentru lectură prezentat în Anexa 3 este un opțional ce propune activități de lectură și lucrul cu textul. Lectura dezvoltă limbajul, gândirea, satisface nevoia de cunoaștere, influențează dezvoltarea ulterioară a copiilor, iar problema competenței de lectură vizează calitatea procesului, pornind de la relația dintre lectură și înțelegere a textului.
Competențele de lectură se împart în micro-competențe:
-stăpânirea limbii (decodarea);
-sociabilitatea cărții (genuri, colecții, autori);
-lectura literară (narator, personaj etc.);
-preferințele lectorilor (teme).
Modalități de stimulare a lecturii
Profesorul documentarist în cadrul atelierelor de lectură, împreună cu elevii:
vor stabili titluri pe 2-3 saptamâni;
se va face prezentarea unor cărți în așa fel încât să ambiționeze elevii în achiziționarea și lecturarea lor;
se va povesti incomplet momente ale unor narațiuni, lasând elevilor un semn de curiozitate în finalizarea întâmplărilor;
se vor caracteriza unele personaje, îndemnând elevii la căutarea independentă, prin lectura integrală, a locului acestora în narațiune, a relațiilor cu alte personaje;
se va recita una sau două strofe dintr-o lirică sau poem liric, îndemnând elevii la realizarea integralității textului;
publicarea creațiilor artistice ale elevilor în reviste pentru copii, în revista școlii.
Etape de realizare a activităților de lectură
munca cu cartea – citirea expresivă;
lectura explicativă cu etapele ei binecunoscute;
valențe formative- achiziționarea citirii ca instrument al activității intelectuale, cu calitățile ei: citirea corectă , citirea fluentă, citirea conștientă și citirea expresivă.
Modalități de realizare a activităților de lectură
Recenzia unor cărți
Lecțiile de popularizare a cărților
Organizarea expozițiilor de carte
Ghicitorile literare
Diafilmele, benzile audio și video cu povești
Dramatizările
Șezătorile literare
Medalionul literar
Concursuri
Criterii generale în selectarea și indicarea titlurilor pentru lectură
gradul dezvoltării psihice a elevilor : gândire, limbaj, imaginație, emoții, sentimente etice și estetice;
sfera de interese și de preocupări ale elevilor;
posibilitățile de înțelegere a mesajului conținut în opera literară;
calitățile educative și estetice ale cărții indicate;
calitățile stilului – simplitate, naturalețe, proprietate – să permită elevului o înțelegere ușoară a mesajului lecturii.
Cititul cărților conduce la:
formarea unei personalități sensibile, atente la semenii săi;
exprimare corectă și bogată;
preocupări pentru activități intelectuale;
o utilă formă de recuperare a timpului/consumatori pasionați de lectură ;
întelegerea a ceea ce se citește;
capacitatea de a deosebi ceea ce e bun, util și educativ de ceea ce e rău și dăunator;
capacitatea de a formula clar o opinie despre cartea citită.
Formarea și dezvoltarea competențelor de lectură la elevi, constituie o activitate importantă a procesului de învățare. Întreaga evoluție a elevilor, atât în școală, cât și în viață depinde de măsura în care cititorul găsește un mijloc de informație și de autoinstruire.
Optimizarea lecturii capătă o deosebită importanță în zilele noastre, când ne confruntăm tot mai mult cu o criză a lecturii în rândul elevilor.
Cauzele cele mai invocate în acest sens, atât de cadrele didactice, cât și de părinți, se referă la concurența creată de mijloacele informaționale. Nu putem contesta aceste adevăruri, însă nu trebuie ignorate și cauzele legate de modul în care este abordată lectura în școală. Ceea ce propune școala, prin programele școlare, mult prea încărcate, prin abordări mult prea tehniciste ale textelor literare, reprezintă mai degrabă o obligație, decât o punte spre lectura particulară, lectura de plăcere. Până în prezent, nici manualele de limba și literatura română, chiar dacă au trecut prin procese de continuă adaptare și regândire, nu oferă întotdeauna sugestii utile prin realizarea unor activități care să stimuleze motivația elevilor pentru lectură. Aici intervine rolul profesorului, care trebuie să găsească alternative pentru a atrage elevii spre lectură.
Pentru a-și forma competențele de lectură elevii pot să citească atât texte literare, cât și texte nonliterare, ale căror mesaje ar trebui să le descifreze, deoarece cu astfel de texte se vor confrunta pe tot parcursul vieții.
Studierea textelor literare este importantă și ca bază de învățare culturală, care presupune a citi și a înțelege conținutul unui produs cultural.
În atragerea interesului pentru lectură, bibliotecile sau CDI-urile promovează activități cu scopul dezvoltării competențelor de lectură, de aceea se pot realiza activități ca: vizionări de filme, concursuri interdisciplinare, prezentări ale unor scriitori sau personalități marcante, cercurile de lectură, etc.
Prin intermediul activităților desfășurate, elevii sunt antrenați în diverse acțiuni, dând frâu liber imaginației. În cadrul cercurilor de lectură, ei își îmbunătățesc competențele, de aceea este recomandat ca elevii să se implice în mod activ.
Activitățile extracurriculare și extrașcolare au o importanță deosebită în dezvoltarea competențelor de lectură, dar și în lărgirea orizontului elevilor. Aceștia sunt îndrumați spre diferite activități artistice, prezentarea unor piese de teatru, care îi ajută să-și dezvolte capacitățile intelectuale. Ei își pot dezvolta gândirea și limbajul prin realizarea diverselor articole publicate în revistele școlare sau promovate în cadrul concursurilor școlare. Totodată elevii își pot îmbunătăți performanțele prin verificarea cunoștințelor dobândite, participând la diverse concursuri școlare.
Activitățile extrașcolare contribuie la adâncirea și completarea procesului de învățamânt, la dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor elevilor. Ei pot fi stimulați să citească prin vizionarea de piese de teatru, filme istorice, comedii, participând la lansări de cărți, etc.
Aceste activități au menirea de a valorifica timpul liber al elevilor într-un mod plăcut, de a-l transforma într-o sursă educațională civilizatoare, așadar ei sunt puși în permanență în situația de a-și exersa competențele de lectură.
III.2 Cercetarea documentară
III.2.1 Activitate de cercetare documentară
Formarea și inițierea utilizatorilor în cercetare documentară presupune un demers actional centrat pe obiective documentare, corelate sau nu pe obiectivele curriculare (pe o anumită disciplină) în functie de tipul activității documentare realizate în colaborare cu profesorul de disciplină sau nu.
Se vorbește, în general, despre două tipuri de cercetare documentară:
1. cercetarea documentară punctuală: presupune o simplă prelevare de informații, respectiv găsirea unui răspuns la o anumită întrebare vizând viața școlară, un subiect studiat, un anumit eveniment, un domeniu specific; cercetarea documentară punctuală reprezintă o etapă foarte limitată în timp, parcursă în cadrul și în serviciul unui proiect global;
2. cercetarea documentară de lungă durată: constituie ea însăși obiectul unui proiect; un astfel de demers are un dublu scop: primul este acela de a găsi informațiile căutate, deci de a găsi răspunsuri la anumite întrebări; cel de al doilea, de fapt cel mai important, este ca elevul să se înscrie într-o metodologie de cercetare, așadar să învețe să caute și nu doar să găsească un document sau altul. Extrem de importantă este rigoarea cu care sunt planificate diferitele etape ce vor fi parcurse pentru a se ajunge la produsul documentar dorit, realizarea unei sarcini precise de către fiecare membru al grupului de lucru și respectarea termenelor fixate. Vom parcurge etapele unui demers de cercetare documentară.
Orice demers de cercetare documentară începe cu definirea obiectivelor și clarificarea subiectului (etapa 1) (ce anume caut, când și unde caut, de ce am nevoie pentru a realiza sarcina de lucru, cu cine voi lucra la realizarea ei). Stabilirea obiectivelor documentare se realizează in funcție de de: publicul căruia i se adresează activitatea, nevoile documentare ale utilizatorilor, corelația dintre obiectivele documentare și obiectivele curriculare propuse de profesorul de disciplină, durata de desfășurare a activității.
Obiectivele documentare se construiesc folosind verbe de acțiune la modul conjunctiv. Exemple de obiective documentare: să utilizeze spațiile CDI, să elaboreze o bibliografie, să elaboreze o webografie, să elaboreze un dosar documentar, să cunoască elementele cărții, să utilizeze elementele cărții în cercetare documentară, să utilizeze cheile cărții în cercetare documentară etc.
In funcție de obiectivele documentare stabilite se vor alege activitățile care se vor desfășura, avându-se în vedere realizarea și reflectarea obiectivelor văzute ca finalități ale parcursului didactic/pedagogic documentar.
În ceea ce privește desfășurarea activității, trebuie să avem în vedere identificarea publicului țintă căruia ne adresăm; stabilirea duratei/perioadei; stabilirea resurselor materiale și umane implicate; stabilirea activităților, strategiilor și metodelor didactice.
În alegerea publicului țintă se va avea în vedere continuitatea formării infodocumentare de la o clasa la alta, de la un ciclu la altul și de la un nivel la altul, complexitatea informației/conținutului astfel încât elevii să aibă un parcurs evolutiv de la simplu la complex. De exemplu pentru gimnaziu posibili descriptori de performanță ar fi: clasele V – VI: cunoașterea elementelor cărții, utilizarea elementelor cărții în cercetarea documentară; iar pentru clasele VII – VIII: cunoașterea cheilor cărții, utilizarea cheilor cărții în cercetare documentară, întocmirea unei bibliografii în vederea realizării unei lucrări;
Durata si perioada activității sunt variabile în funcție de obiectivele stabilite, de tipul activității documentare (în colaborare sau specifică). Durata poate varia între 30 de minute, dacă activitatea se desfășoară în colaborare cu un alt cadru didactic pe parcursul unei ore de curs, 50 de minute dacă activitatea este una pedagogică documentară specifică sau pe parcursul mai multor ore sau secvențe de ore (dacă se face o cercetare documentară pe un anumit subiect, un dosar documentar etc.).
Resursele implicate în desfășurarea demersului didactic pot fi: resurse materiale/mijloacele didactice și resurse umane (colaboratori ai activității)
Mijloacele didactice puse la dispozitie de Centrul de Documentare și Informare se vor alege in functie de tipul activităților propuse, de metodele didactice folosite și de conținuturile predate. De obicei în parcursurile pedagogice documentare se folosesc următoarele resurse materiale: consumabile, aparatura specializată (videoproiectorul, televizorul, tabla interactiva), resursele infodocumentare (științifice, de ficțiune, tradiționale, moderne), pălării, cuburi, flipchart etc.
Activitățile propuse vor avea în vedere realizarea finalităților educative prin operaționalizarea obiectivelor stabilite în funcție de conținuturile invatării.
Metodele didactice sunt căile de urmat în activitatea comună a profesorului și a elevilor pentru indeplinirea scopurilor învățământului, adică pentru informarea și formarea celor din urmă. Se pot folosi metode ca: expunerea didactică, conversația didactică, demonstrarea, observarea, lucrul cu manualul, probelmatizarea, algoritmizarea, studiul de caz, instruirea programată metode de simulate (jocuri, învățarea prin descoperire etc.)
Clarificarea subiectului presupune găsirea unor raspunsuri adecvate la întrebari de tipul:
a) Care este domeniul căruia îi apartine subiectul ales? Spre exemplu, în întrebarea "Care este rolul televiziunii în amplificarea în ultimii trei ani a violenței din mediul școlar românesc?" ceea ce ne interesează în mod prioritar nu este televiziunea, ci amplificarea actelor de violență în unitățile de învățământ din România.
b) Care sunt limitele subiectului urmărit?
Urmărind exemplul nostru, este vorba despre:
1. abordarea influenței televiziunii și nu a totalității mijloacelor de informare a maselor (radio, televiziune, presă etc.), abordarea problemei violenței în mediul școlar și nu în societate, așadar o delimitare calitativă a subiectului;
2. abordarea problemei violenței în mediul școlar din România și nu dintr-un alt spațiu geografic, deci o delimitare spațială;
3. urmărirea evoluției fenomenului în perioada actuala, ceea ce înseamna o delimitare temporală.
c) Care sunt problemele ridicate de subiectul ales? Răspunsul la aceasta întrebare permite degajarea unor piste de cercetare și elaborarea unui plan provizoriu. În exemplul nostru, accentul se pune pe relația logică de cauză-efect, dar ceea ce interesează în mod deosebit sunt efectele promovării violenței reale și a celei ficționale în emisiunile de televiziune.
d) Cum trebuie să tratez subiectul? Întrebarea vizează forma de restituire a informației: expozeu oral, dosar documentar, expoziție, dezbatere etc. De această formă de restituire a informației depinde în mod hotărâtor natura documentelor care vor trebui selecționate.
Căutarea surselor de informare (etapa a 2-a) presupune identificarea acelor documente care conțin informații referitoare la tema mea de cercetare. Pentru ca elevii să fie capabili să-și caute sursele de informare în CDI ei vor trebui să cunoască, înainte de toate, modul de organizare fizică și intelectuală a centrului de documentare și informare (spațiile specifice, sistemul de cotare, modul de organizare a colecțiilor, instrumentele de acces la colecții de care dispune centrul de documentare și informare și modul lor de utilizare), precum și drepturile și obligațiile pe care le au în calitate de utilizatori și care sunt stabilite prin Regulamentul intern de organizare și funcționare al respectivei structuri infodocumentare.
În funcție de nivelul de cunoștințe și vârsta publicului țintă, precum și în funcție de timpul alocat documentării în diversele proiecte disciplinare sau pluridisciplinare derulate de către echipa pedagogică, profesorul documentarist va adapta informațiile prezentate și le va prezenta elevului într-o formă accesibilă lor cu parcurgerea următoarelor momente:
prezentarea obiectivelor secvenței documentare
verificarea cunoștințelor anterioare
transmiterea noilor cunoștințe
activitatea practică a elevilor
evaluare
Activități similare pot fi organizate pentru a-i iniția pe elevi, mai cu seamă pe cei de vârstă mică, să utilizeze un dicționar, o enciclopedie, un atlas, să identifice elementele unui ziar sau ale unei reviste. Doar în momentul în care suntem siguri că aceste activități le sunt familiare elevilor demersul de cercetare documentară poate continua. Pentru a efectua o căutare eficientă de documente trebuie stabilită o lista de cuvinte-cheie.
Dicționarele generale și mai ales dicționarele de sinonime pot fi foarte utile în acest moment al activității de cercetare. Aceste cuvinte-cheie sau definițiile oferite de dicționare cuvintelor-cheie reprezintă tot atâtea intrări în fișierele tradiționale sau informatizate ale centrului de documentare și informare, in cataloage, în liste bibliografice, altfel spus în principalele instrumente de acces la fondul documentar al centrului de documentare și informare. Fiecare instrument documentar funcționează după propriile sale reguli și de aceea cunoașterea acestor reguli este indispensabilă unei cercetări documentare de calitate. Chiar dacă centrul de documentare și informare dispune de o conexiune Internet, este recomandabil ca apelarea la această sursă de informare să se facă doar după ce s-a constatat insuficiența datelor oferite de resursele tangibile ale CDI: dicționare, enciclopedii, lucrări științifice și de ficțiune, publicații periodice (suporturi tradiționale și audiovizuale).
Utilizarea fișierelor alfabetice și sistematice ale centrului de documentare și informare, utilizarea unui motor de căutare, analiza unui site Internet, interogarea unei baze de date la distanță și recuperarea informațiilor identificate, întocmirea și decodificarea unei liste bibliografice, iată câteva dintre domeniile în care poate profesorul documentarist să intervină în acest stadiu al demersului de cercetare documentară.
Important este ca elevii să devină conștienți de faptul că o singură sursă de informare este insuficientă. Consultarea mai multor surse de informare înseamnă posibilitatea de comparare a informației oferite de mai multe documente. Este un criteriu de evaluare întrucât vizează dezvoltarea spiritului critic al elevilor.
Selecționarea documentelor (etapa a 3-a) este etapa urmatoare a demersului de cercetare documentară. Cu siguranță că la finele etapei a doua vor exista o serie de documente care nu oferă decât o informație vagă sau îndepărtată în raport cu subiectul urmărit. Selectarea documentelor pertinente presupune consultarea unor instrumente de referință precum cuprinsul (pentru identificarea anumitor capitole sau subcapitole care conțin informații referitoare la tema urmarită) sau indexul lucrării (pentru identificarea paginilor exacte unde este tratată o noțiune sau unde este menționat un autor sau un loc geografic). Iată câteva criterii de care se va ține seama atunci când se vor reține documentele cu adevărat utile temei de cercetare:
gradul de elaborare a documentului: document primar, document secundar (catalog, fișă bibliografică.), document terțiar (sinteză, bilanț, critică.);
modul de publicare: documentele comerciale de tipul materialelor publicitare nu constituie surse de informare pertinente;
nivelul de publicare: lucrare tehnică destinată unui public specializat, lucrare savantă vehiculând o terminologie specială (chiar dacă informația conținută într-un asemenea tip de lucrare corespunde temei de cercetare, gradul ei de complexitate o poate face inaccesibilă publicului de vârsta școlară).
La sfârșitul acestei etape se va întocmi deja o bibliografie provizorie, adică vor fi redactate referintele bibliografice pentru documentele reținute.
Toate etapele parcurse până aici pot fi considerate etape pregatitoare. Abia din acest moment elevul va începe să producă un document specific pornind de la informația oferită de documentele selecționate.
Selecționarea informației (etapa a 4-a) începe cu o lectură rapidă a documentului pentru a avea o idee generală asupra conținutului său. După aceasta, documentul este recitit cu atentie și se vor lua notițe. Există tentația tânărului cititor de a se mulțumi cu o copiere a unor fraze complete din document, în loc să încerce o reformulare a informației bazându-se pe o serie de întrebări ajutătoare.
Este necesară clarificarea diferenței care există între diferitele tipuri de fișe care se pot întocmi pe parcursul unui demers de cercetare documentară:
a) Fișa bibliografică trebuie să conțină principalele elemente de identitate ale documentului. Este indicată respectarea următoarei succesiuni a elementelor și a punctuației corespunzătoare în redactarea referințelor bibliografice a lucrărilor întocmite de elevi.
Pentru elevii de vârstă mică, este bine ca elementele de identitate ale diferitelor categorii de documente să fie dispuse într-un tabel pe care utilizatorii să-l completeze pe măsura ce identifică documentele necesare temei de cercetare.
Ex. Pentru lucraăile monografice de tipul cărților, dicționarelor, enciclopediilor sau atlaselor se vor reține următoarele elemente: autor, titlu, loc apariție, editura, an apariție.
b) Fișa de citate: conține unul sau mai multe citate; în partea superioară a fișei, în stânga, se
poate nota ideea centrală sau un cuvânt cheie; ori de câte ori se notează un citat din text pe o fișă se va menționa și pagina la care apare respectivul citat;
c) Fișa de idei: conține argumentele, exemplele, aspectele particulare ale ideii respective; ca și în cazul fișei de citate, se notează în stânga, sus, ideea principală;
d) Fișa combinată: conține elemente din fișa de idei, fișa de citate, precum și observații personale; folosirea mai multor culori, încadrarea pasajelor în diverse moduri (spre exemplu între ghilimele " " citatele, între paranteze drepte [ ] observațiile personale) permit diferențierea diverselor tipuri de informație.
Următoarea etapă a demersului de cercetare documentară este aceea a exploatării informației (etapa a 5-a). În această etapă se renunță la documente și atenția este concentrată asupra notițelor care au fost luate în etapa precedentă. Este vorba despre analiza, sinteza, organizarea informațiilor culese și ierarhizarea lor în funcție de planul și de forma de restituire stabilite inițial.
Comunicarea informației obținute (etapa a 6-a) reprezintă etapa finală a demersului de cercetare documentară și, în egală măsură, momentul evaluării produsului documentar realizat. Produsul documentar este rezultatul activităților de cercetare documentară. Poate fi: dosar documentar, fisă de lucru specializată, colaj de imagini, un afiș, conceperea unei coperte de carte, un referat, o lucrare etc.
Evaluarea se poate face prin produsul documentar realizat. Produsul final poate fi evaluat atat de profesorul documentarist (evaluare documentară), care evaluează forma și modul de realizare, cât și de profesorul de disciplină (evaluare științifică), care evaluează conținutul științific al produsului. De exemplu, dacă produsul final este un referat, profesorul documentarist evaluează modul de realizare al acestuia: surse documentare variate, modul de prelucrare a informației, existența unei bibliografii (webografii) etc., iar profesorul de disciplină evalueaza continutul.
De asemenea, evaluarea competențelor infodocumentare se poate face prin diferite metode practic-aplicative, metode care pun elevul în situația de a utiliza conținuturile învățate. Exemplu: realizarea unui afiș – elevul va fi pus în situația în care va aplica cunoștințele predate despre realizarea standard a unui afiș pe o anumită temă.
Se înțelege că este necesar ca elevii să fie formați în tehnica de întocmire a fiecărui astfel de produs documentar și că trebuie să cunoască criteriile de care se va ține seama la evaluarea lui. Este important ca evaluarea demersului de cercetare documentară să nu se reducă la o evaluare a produsului realizat de elevi (este necesar ca elevului să-i fie comunicate criteriile de evaluare a acestui produs la începutul activității pentru ca el să fie capabil să se autoevalueze pe parcursul demersului de cercetare documentară realizat, să se poată confrunta în permanență cu criteriile de reușită a activității în care este implicat), ci să urmărească toate aspectele activității: gradul de implicare în activitate, calitatea relației stabilite între membrii grupului de elevi, respectul față de spațiul fondul documentar și personalul centrului de documentare și informare, respectarea termenelor de realizare a diferitelor sarcini de lucru etc.
Ținerea unui "jurnal al activității" permite rememorarea demersului făcut și creșterea șanselor de reusită ale unei acțiuni viitoare similare. Ședințele de prezentare a bibliotecii școlare, respectiv a centrului de documentare și informare de care beneficiază elevii noi la începutul anului școlar, nu reprezintă decât o familiarizare de suprafață a utilizatorului cu respectivul centru de resurse documentare.
III.2.2 Colaborarea profesorului documentarist cu profesorul de disciplină
Inițierea elevilor în utilizarea spațiului și a resurselor C.D.I., precum și în tehnicile specifice de căutare, selectare, prelucrare și comunicare a informațiilor trebuie să reprezinte una din liniile forțe ale politicii documentare dintr-o unitate școlară în care există o astfel de structură info-documentară.
Activități de inițiere în cercetarea documentară se realizează la Școala Gimnazială "Avram Iancu" din Alba Iulia în activități propuse de către profesorul documentarist, sau la solicitarea unui cadru didactic, în cadrul unor proiecte (inter)disciplinare derulate în parteneriat de către profesorul documentarist și profesorii de disciplină.
Ideea acestui proiect s-a născut din dorința comună a profesorului de disciplină și a profesorului documentarist de a motiva elevii printr-un demers activ de căutare a documentelor în raport cu programa școlară de geografie.
Temele de cercetare propuse de către profesorul de geografie au fost:
Adaptarea omului la condițiile de mediu. Răspândirea populației
Evoluția numerică a populației
Natalitatea. Mortalitatea. Sporul natural
Morbiditatea
Populația și resursele.
Obiectivele proiectului:
să dezvolte capacitatea elevilor de a se documenta, a organiza, a transmite și a utiliza informatii specifice geografiei;
să permită elevilor cunoașterea organizării fizice și intelectuale a centrului de documentare și informare;
să permită cunoașterea și însușirea de către elevi a tehnicii de întocmire a unui dosar documentar pe o temă dată;
să permită cunoașterea și însușirea de către elevi a tehnicii de întocmire a unui document secundar pornind de la un document primar;
să familiarizeze elevii cu unele tehnici de comunicare orală.
Derularea activităților:
După constituirea grupelor, repartizarea temelor și redactarea planului provizoriu de cercetare specific fiecărei teme, a urmează etapa de clarificare a noțiunilor legate de produsele documentare pe care elevii urmau să le realizeze. Cunoștințele anterioare ale elevilor referitoare la orientarea în CDI, identificarea diferitelor tipuri de resurse, cunoașterea codurilor unei publicații monografice/periodice, cunoașterea sistemului de cotare utilizat în CDI, cunoașterea instrumentelor de căutare a informației (cataloage, bibliografii) au fost permanent reactualizate și îmbogățite. Grilele de evaluare a produselor documentare vizate au permis fiecărui elev să cunoască, încă de la începutul activității, așteptările evaluatorului și să se autoevalueze în orice moment al demersului său de căutare, prelucrare și transmitere a informației. Considerăm util să favorizăm căutarea informației în documentele pe suport tradițional pentru a-i obișnui pe elevi să se orienteze în acest spatiu al cărții și să identifice cu ușurință documentele existente în fondul documentar al CDI ori de câte ori vor avea ulterior nevoie de ele.
Evaluarea proiectului a fost facută atât de către profesorul de geografie, cât și de către profesorul documentarist. A existat însă și o evaluare a întregului demers didactic și documentar, realizată de către elevi, prin completarea unui chestionar de evaluare.
Întotdeauna demersul didactic documentar trebuie sa aibă ca scop fundamental inițierea și formarea elevilor în domeniul infodocumentar prin stabilirea unor obiective documentare clare care se vor identifica în activitățile propuse ca finalități ale procesului educațional.
IV. Rolul CDI în optimizarea procesului de predare –învățare- evaluare la disciplinele socio-umane
“ Cultura unui om se formează, în primul rând, prin lectură. De aceea, din fragedă copilarie e bine să iubim cartea, să o citim, să o păstrăm cu grijă ca pe un bun de preț. “
( Nicolae Iorga )
Citind aceste rânduri ar trebui să ne dăm seama cât de importantă este cartea care este comoara fară de preț, este învațătura care te conduce la bine. Din păcate, într-o perioadă în care suntem invadați de vizual, internet și televiziune lectura devine o variantă mai puțin accesibilă de petrecere a timpului liber pentru tinerii din ziua da azi. De aceea putem constata că ei citesc mai greu, nu le place să citească, nu înțeleg ceea ce citesc, iar dorința de a se informa este mai rapidă. Gustul pentru citit nu vine de la sine ci se formează printr-o îmbinare a factorilor educaționali (școala și familia), o muncă ce se caracterizează prin răbdare, perseverență, continuitate și voință.
Citirea cărților contribuie la îmbogățirea cunoștințelor elevilor, la formarea unui vocabular bogat, la dezvoltarea exprimării. Ceea ce citesc în copilarie se întipărește în amintirea lor toata viața, influențând personalitatea fiecaruia. Pentru a ajunge la actul lecturii copiii învață mai întâi să citească. Stimularea interesului pentru lectură începând chiar din clasa I contribuie la exersarea unei citiri corecte și conștiente. De asemenea este important să fie folosite diverse forme de îndrumare care să aibă drept scop stimularea interesului pentru lectură iar cel mai des folosită este povestirea. Elevii citesc povestirea acasă, iar în oră povestesc lectura citită. Conținutul povestirii e redat de mai mulți elevi ceea ce duce la activizarea și antrenarea lor în activitate. Elevii se întrec în a povesti cât mai frumos și mai mult, antrenând astfel și pe cei mai puțin dornici de lectură.
O carte te trimite la alte cărți și toate împreună formează baza trainică a culturii noastre. Adevărata valoare a unei cărți nu este data de prețul ei, ci de folosul pe care-l aduce.
Interdisciplinaritatea ne ajută să activizăm elevii în cadrul orelor de lectură. Realizarea unor semne de carte, alegerea unui personaj îndrăgit și motivarea alegerii, prezentarea și chiar caracterizarea personajului ales, realizarea unor caricaturi ale personajelor negative întâlnite în povești sunt doar câteva exemple de activități.
Diafilmele, benzile auditive și video cu povești constituie un alt mijloc important de îndrumare a lecturii. Ele prezintă opere literare în imagini vizuale și auditive. După lectură, elevii pot face comparații, stabilind asemănări sau deosebiri între întâmplările prezentate. La clasele mai mari interesul pentru lectură se amplifică. La studierea unor autori putem să-i stimulăm pe elevi să citească și alte opere scrise de aceștia. Se pot realiza cu elevii portofolii pentru fiecare scriitor cunoscut, ce să cuprindă portretul acestuia, date bibliografice și aspecte esențiale din opera lor sub forma de imagini și citate, stârnindu-le astfel interesul și dragostea pentru lectură.
IV.1. Metode activ-participative și strategii didactice folosite în stimularea interesului pentru lectură, prin învățarea integrată
(Strategii trans)
Abordarea predării centrate pe elev implică tipuri diferite de activități instructive în clasă. Trebuie să ținem cont de diferențele individuale în învățare: nivelul dezvoltării cognitive, stilul de învățare, diferențele etnice, culturale, statut socio-economic, precum și: motivația, experiența și baza de cunoștințe, abilitățile de relaționare interpersonală etc.
Predarea centrată pe elev așază elevul în centrul actului de predare-învățare, fapt ce permite dascălului focusarea atenției pe realizarea parteneriatului profesor-elev în procesul învățării. În această situație munca profesorului devine mult mai solicitantă. El nu este doar un transmițător de cunoștințe, el ghidează discuțiile, și coordonează discuțiile, este un facilitator, un mediator, un evaluator.
Predarea centrată pe elev permite crearea unui mediu de învățare complex în locul unuia artificial întâlnit în cazul metodelor de instrucție tradiționale. Predarea centrată pe elev presupune să-i oferim elevului spre rezolvare probleme din viața reală și să-l conectăm la lumea în care trăim, pregătindu-l, în felul acesta, pentru viitor.
Predarea-învățarea centrată pe elev implică interacțiuni cu ceilalți elevi, inclusiv instrucție de grup, în cadrul cărora elevii procesează, discută, învață și multiplică cunoștințele învățate în cadrul grupului. Învățarea devine astfel o activitate mediată și facilitată social.
Predarea-învățarea centrată pe elev ușurează transferul și generalizarea în învățare prin rolul profesorului de a oferi informații utile și realiste, care pot fi transpuse în viața de zi cu zi.
Pentru buna desfășurare a activității este necesară organizarea clasei de elevi. Dacă în lecțiile tradiționale predomină organizarea frontală, în care toți elevii rezolvă aceeași sarcină de lucru, în cazul învățării centrate pe elev sunt dominante activitățile pe grupe. Trebuie păstrat însă un echilibru între formele de organizare, pentru că fiecare dintre aceste forme prezintă avantaje și dezavantaje.
În cadrul CDI organizarea pe grupe se poate desfășura cu succes pentru diverse discipline istorie, geografie, limba și literatura română, limbi moderne, dar și în cadrul activităților de cercetare documentară.
Acestea prezintă câteva avantaje:
Dezvoltarea abilităților de comunicare
Dacă într-o clasă cu 25 de elevi șansa unui elev de a participa direct la activitate este redus, într-o grupă mai mică elevii se pot implica mai mult
Creșterea gradului de implicare în activitate
Pentru rezolvarea sarcinii fiecare elev poate participa cu ceva specific
Creșterea responsabilității elevului față de propria învățare, dar și față de grup
Elevii conștientizează propria reușită
Creșterea eficienței învățării
Învățarea se produce în ritm propriu, iar informațiile sunt prelucrate în grup pentru a fi accesibile tuturor
Dezvoltarea abilităților de cooperare
Elevii învață cum să coopereze
Dezvoltarea identității personale
Prin autoevaluare și comparare cu ceilalți elevii conștientizează propria identitate
Formarea grupurilor pentru cooperare în lecție ecte necesară pentru o bună coordonare.
Metodele sunt instrumente de lucru atât ale profesorului, cât și ale elevilor. Ele au o sferă de cuprindere a tuturor componentelor procesului didactic, cu implicații atât asupra predării, cât și a învățării și evaluării.
Orice metodă include în structura sa un număr de operații ordonate într-o anumită succesiune logică. Aceste operații, care apar ca tehnici mai limitate de acțiune, ca simple detalii sau componente ale unei metode, sunt numite frecvent procedee. În ultimă instanță, o metodă apare ca un ansamblu organizat de procedee, care se pot succeda sau relua în funcție de o situație nouă.
Metoda didactică este un plan de acțiune conceput pentru inițierea și derularea situațiilor de învățare. Alegerea metodei de instruire se face în funcție de două categorii de factori:
1. obiectivi (natura finalităților; logica internă a științei; mecanismele învățării etc.)
2. subiectivi (contextul uman și didactic în care se aplică metoda; personalitatea profesorului; psihologia elevului /a clasei), stilurile de învatare ale elevilor etc.
Ca să-l poată implica, cu adevărat pe cel care învață, metodele activ-participative pun accentul pe procesele de cunoastere (învățare) și nu pe produsele cunoașterii. Ele sunt, deci, metode care ajută elevul să caute, să cerceteze, să găsească singur cunoștințele pe care urmează să și le însușească, să afle singur soluții la probleme, să prelucreze cunoștințele, să ajungă la reconstruiri și resistematizări de cunoștințe.
Exemple 1) Știu, vreau să știu, am aflat 2) Ciorchinele 3) Cubul 4) Cadranele 5) Pălăriile gânditoare
Exemple de strategii și activități de învățare
Toate celelalte mijloace de răspândire a cunoștințelor rămân subordonate cărții și subordonate vor rămâne oricât de mult se vor înmulți și perfecționa procedeele tehnice.
Elevii cunosc însă numeroase personaje din desenele animate. De aceea i-am provocat să identifice personajele prezentate (imagini/desene) și să-și exprime părerea legată de acel personaj (Ți-a plăcut sau nu personajul ? De ce ? ).
Iată câteva exemple de sarcini care se pot da elevilor pentru a realiza o citire conștientă și, cu timpul, discuții pertinente asupra celor citite:
1) Pictați un afiș cu scene din poveste și povestiți scena preferată!
2) Povestiți partea cea mai hazlie, cea mai interesantă sau care v-a plăcut cel mai
mult!
3) Alfabetul personajelor! Creați o carte alfabet în care fiecare literă să reprezinte
un personaj dintr-o lectură.
4) Realizați un afiș reclamă pentru cartea preferată! Realizați un afiș cu ,,Cartea
săptămânii”.
5) Construiți un panou cu buzunărașe în care să așezați desene din cărțile citite!
6) Scrieți în ordine alfabetică 20 de cuvinte noi pe care le-ați găsit în carte.
Explicați-le cu ajutorul DEX-ului
Activiăți de învățare prin învățarea integrată
Elevii vor fi imparțiți in grupe de cate 4-5 elevi. Se anunță activitatea
Se organizează jocul "Labirintul":
Se prezintă copiilor un labirint având la "intrare" o fotografie cu un personaj, iar la "ieșire" o carte al cărei titlu este necunoscut- urmează să fie descoperit de elevi.
Pe măsură ce înaintează prin labirint, elevii "întâlnesc" cartonașe ilustrând cuvinte care îi vor ajuta să descopere titlul cărții (al poveștii ce reprezintă textul suport al activității). Echipele vor colabora in rezolvarea cerinței.
Cuvintele-ilustrate descoperite în labirint se aranjează pe un panou pregătit în vederea grupării lor două câte două, în scopul alcătuirii unor propoziții cu perechile de cuvinte astfel formate. Elevii încearcă să descopere calea cea bună pentru a ajunge la "ieșire" și colectează cartonașele ilustrând cuvintele dovleac, pantof, ceas + un cuvânt ascuns. Elevii stabilesc legături posibile între cuvinte și alcătuiesc propoziții cu acestea. –stilul vizual
Metode folosite: jocul didactic, problematizarea.
Cartonașul sus!
Elevii primesc un catonaș pe care sunt scrise numele unor personaje, numele unor autori sau titlurile unor cărți citite. Coordonatorul jocului emite informații despre un personaj, un autor sau despre conținutul unor cărți iar elevul care deține cartonașul corespunzător informației trebuie să-l ridice.
Se primește bulină roșie pentru răspunsul corect, copilul care adună cele mai multe buline este declarat cel mai bun bibliotecar.
Exerciții -joc : se pot desfășura atât în bibliotecă, cât și în sala de clasă.
E cartea mea!
Se așază cărțile pe o masă cu titlurile la vedere.
Fiecare elev își alege o carte. Profesorul citește o poveste care include titlurile cărților/fragmente din cartea respectivă/numele autorului.
În timp ce se citește, copilul care are cartea cu titlul respectiv o ridică.
O altă perspectivă de interpretare interdisciplinară o constituie abordările prin intermediul picturii. Atât pictura, cât și literatura sunt forme de comunicare, dar fiecare apelează la un alt limbaj.
În clasa a V-a, pastelul Sfârșit de toamnă de V. Alecsandri poate fi interpretat prin prisma metodei pictura verbală. Iată un posibil scenariu:
• Elevii definesc cuvântul tablou.
• Profesorul prezintă tablourile unor pictori cunoscuți, respectând structura: imagini de ansamblu, detalii, sentimente.
• Elevii observă cum sunt repartizate elementele, detaliile (în prim-plan – elemente definite clar, în planul secund, pe fundal – elemente vagi, care exprimă răceală).
• Elevii repartizează imaginile din pastel conform structurii: prim-plan, planul secund, fundalul, specificând culorile, atmosfera.
IV.2. Rolul activităților didactice dintr-un centru de documentare și informare în aprofundarea noțiunilor studiate la disciplinele socio-umane –tipuri de activități, metode
Activitatea pedagogică se referă la inițierea elevilor in cerecetare documentară prin organizarea lecțiilor infodocumentare, specifice sau în colaborare cu profesorul de disciplina, care presupun formarea abilităților de lucru cu informația. Astfel se poate recurge la activități de tip paractic-aplicativ prin care elevul va fi pus in situația de a-si gasi, selecta, prelucra și restitui informatia in forma cerută, folosindu-se de diferitele elemente si resurse puse la dispozitie de CDI. Pentru aceasta elevul va cunoaște diferite tehnici de cercetare documentară folosind sursele de referință (dicționare, enciclopedii, atlase etc.), sursele moderne de informare prin cunoasterea noilor tehnologii educationale (folosirea Internetului ca sursă de informare: motoare de cautare, veridicitatea informatiei, webografie etc.) și folosind eficient spatiul CDI prin cunoașterea mecanismului de organizare si functionare a acestuia (clasificarea resurselor CZU, spațiile și resursele materiale specifice etc.).
Disciplinele socio-umane oferă numeroase ocazii de abordări interdisciplinare. Drept discipline de reper în soluționarea problemelor am ales istoria, cultura civică, geografia, iar tipul de învățare – învățarea bazată pe probleme. Elevul e pus în situația să identifice problema și s-o formuleze, să aleagă informațiile de care are nevoie, să prezinte soluții. Problemele, de obicei, oglindesc aspecte reale ale vieții cotidiene, de aceea cadrul didactic va fi pus în situația de a identifica probleme adecvate și relevante pentru elev. Modelele de lucru prezentate, considerăm, provoacă elevul la cercetare, analiză, comunicare mai eficientă.
La formarea personalității elevului, fiecare disciplină de învățământ contribuie în funcție de conținutul ei, prin modalități și căi specifice. Prin natura sa, istoria trezește și cultivă sentimente, creează acele stări raționale și afective de care nevoie orice ființă umană pentru a trăi și a-și valida capacitățile creatoare în conformitate cu cerințele progresului și interesele societății. De aceea, în ansamblul disciplinelor școlare care contribuie la formarea personalității elevilor, istoriei îi revine un rol esențial. Sarcina studierii ei nu constă doar în transmiterea unui volum de cunoștințe, în informarea elevilor asupra curgerii datelor, a faptelor sau evenimentelor, ci , mai ales, în formarea capacității de interpretare, de înțelegere și de acțiune. Alături de celelalte discipline, istoria contribue la stimularea interesului pentru știință și la formarea gândirii logice, a spiritului critic, îndeosebi prin formarea deprinderii de a sintetiza, argumenta și interpreta obiectiv fenomenele istorice. Ca o constantă, istoria ca disciplină de învățământ, e chemată să înzestreze tânăra generație cu acele cunoștințe, concepții, atitudini, sentimente, care să o determine să acționeze cu discernământ, cu maturitate, în vederea integrării ei în societate pe baza unor principii sănătoase.
Studierea istoriei se adresează deopotrivă intelectului și inimii, solicitând rațiunea și șimțirea, din a căror șimbioză se naște motivația devotamentului față de propria devenire. Totodată, istoria este o știință și o disciplină școlară pluridisciplinară, integratoare, pentru că:
istoria apare ca o disciplină independentă încă din zorii umanității, într-o perioadă în care nevoia de a consemna și transmite experiențele trecutului se face tot mai mult resimțită
știință de sinteză, componentă esențială a culturii generale, știință pluridisciplinară, integratoare, istoria îmbogățește viața spirituală, fiind știința trecutului, prezentului și viitorului
istoria operează cu concepte, noțiuni specifice și altor discipline, apelează la cunoștințele dobândite de elevi la alte obiecte
Activitățile care se desfășoară într-un Centru de Documentare și Informare au rolul de a ușura întelegerea și asimilarea noilor informații. Demersul didactic este ușurat, iar elevilor li se oferă o imagine de ansamblu asupra evenimentelor studiate. În special datorită mijloacelor audiovizuale care se află în dotarea Centrului de Documentare și Informare, evenimentele istorice sunt prezentate cu mai multă ușurință, elevii fiind capabili să desprindă cu mai mare ușurință concluzii și să facă conexiuni.
Centru de Documentare și Informare este un spațiu ofertant în care se pot desfășura multiple activități legate de disciplinele socio-umane care au ca finalitate îmbunătățirea procesului instructivo-educativ. Imaginația profesorului documentarist și a cadrului didactic care propune o activitate sunt elemente cheie în desfășurarea acestora. Câteva exemple de activități ar putea fi :
conceperea și realizarea de pliante de prezentare a unității școlare, a proiectului școlii
realizarea de ( bio) bibliografii
informarea privind noile achiziții documentare ale CDI
realizarea de pliante cu ocazia aniversărilor și comemorărilor
prezentări de carte
expoziții de documente și alte fonduri documentare
săptămâna presei
activități legate de 1 iunie, 1 Decembrie, 8 Martie, etc
În realizarea acestor activități un rol important îl joacă colaborarea dintre cadrele didactice și profesorul documentarist.
IV.3. Exemple de activități culturale la disciplinele socio-umane care se pot desfășura în CDI (istorie, geografie, cultura civică)
Activitatea culturală, axă importantă a implementării educației intelectuale și deschiderii spre societatea cunoașterii, se construiește pe educarea gustului pentru cultură și cunoașterea axiomelor care conduc la oferirea unui model cultural viabil și rezistent. Scopurile culturale urmărite de CDI sunt îndeplinite prin implementarea activităților de animație culturală.
Preocuparea pentru lectură nu este una recentă a sistemului educativ, dar trebuie să fie o preocupare constantă pentru a veni în completarea conținuturilor stabilite de programele școlare, astfel stimularea gustului pentru lectură, activitate de animație culturală, vizează formarea deprinderilor progresive pentru a le permite elevilor să ajungă buni cititori, pornind de la textele simple ale albumelor și ajungând la lecturarea textelor mai complexe ale romanelor. De asemenea activitatea culturală a Centrului de Documentare și Informare valorizează patrimoniul cultural al României prin implementarea diferitelor proiecte de animație culturală: celebrarea unor personalități literare, istorice sau mari descoperitori stiințifici, excursii, vizite la muzee, dezvoltarea parteneriatelor cu diferitele institutii culturale.
Avand in vedere varietatea activităților desfășurate de Centrul de Documentare și Informare subliniem rolul important pe care îl au in formarea și dezvoltarea competențelor de cercetare documentară, competențelor culturale, competențelor de educație artistică, competențelor de orientare școlară și profesională, competențele de educație civică etc.
Cultura unui popor reprezintă mobilul de diferentiere și individualizare spirituală, mediul propice dezvoltării și evoluției ca entitate unică, de aceea dezvoltarea competențelor culturale, încă din mediul școlar, are o importanță deosebită. Prin activitățile culturale ale CDI elevii pot intra in contact direct cu spiritualitatea poporului român: tradiții, obiceiuri, sărbători, pot valoriza cultura românească construită de-a lungul veacurilor: literatură, artă, arhitectură, muzică, modele de gândire autohtone, dar și diferite culturi europene și internaționale prin cunoașterea tradițiilor și obiceiurilor specifice.
Activitățile implementate de CDI au rolul de a deschide noi orizonturi, de a da noi perspective și de a forma un model cultural rezistent si diversificat, de aceea este imperios necesar ca aceste activități să promoveze o plajă diversificată de actiuni în care elevul să-și găsească punctul motivațional pentru dezvoltarea competențelor culturale.
Desfasurarea unor activități care educă gustul pentru lectură și cultură, dezvoltă în mod implicit și competențele culturale, de aceea implicarea elevilor în realizarea unor acțiunii culturale precum: spectacole, cluburi, expoziții, concursuri, schimburi culturale, ateliere de creație, editare de reviste, pot forma idealuri culturale.
Avand in vedere misiunile Centrului de Documentare și Informare: misiunea pedagogică, misiunea de comunicare, misiunea culturală și misiunea de gestiune, putem considera activitatea profesorului documentarist ca fiind necesară și utilă în educația furnizată de școală. Diversitatea activităților, a resurselor materiale, a surselor de documentare și informare, a diferitelor colaborări educaționale furnizate de Centrul de Documentare și Informare dau un plus valoare procesului de învățământ, favorizand accesul la informatie și educație.
În Centrul de Documentare și Informare, activitătile programate se desfășoară în conformitate cu un proiect pedagogic, care este elaborat de profesorul documenatrist în colaborare cu echipa didactică, la începutul anului școlar.
Ca exemplu de activități o să ne oprim la cea referitoare la victimele Holocaustului, cea legată de sărbătorirea zilei naționale a României și o activitate cu privire la drepturile omului.
COMEMORAREA VICTIMELOR HOLOCAUSTULUI
Argument
Sunt aproximări sau confuzii terminologice și istorice care pot provoca încă, în această perioadă, traume colective și individuale firești, legate de amintirea celor care au fost victimele acțiunii de exterminare în masă, în lagăre și în „ trenuri ale morții”, ca și printre urmașii celor care au pierit, cu sutele și sutele de mii, în criminala dorință a hitleriștilor de nimicire. Evreii- ei în primul rând și înaintea tuturor, într-o sinstră prioritate care i-a făcut ținta persecuțiilor de tot felul, începute în 1933 și continuate de-a lungul a mai bine de un deceniu, dând cel mai teribil tribut de vieți omenești în întreaga Europă ocupată de naziști și de aliații lor, dar și țiganii, unele minorități religioase și sexuale, opozanți politici, în frunte cu așa-numiți „bolșevici”, au cunoscut din plin ororile Holocaustului” . Tragedia atâtor crime împotriva evreilor, a altor minoritari etnici, religioși și de altă natură, funcționarae oribilei „ industrii a morții” din anii celui de al doilea război mondial, dar și eroismul celor care au rezistat răului și urii, sunt părți de istorie politică și morală care se cer știute și asumate.
Titlu: Comemorarea victimelor Holocaustului
Tema: Holocaustul văzut prin ochii unui copil: „ Jurnalul unei tinere fete: Anne Franck”.
( clasa a VI-a )
Holocaustul: manifestare, victime, bilanț.
( clasa a VII-a )
Holocaustul pe teritoriul României. Studiu de caz: Pogromul de la Iași.
( clasa a VIII-a )
Durata: 11-15 octombrie
Coordonator: profesor istorie
profesor documentarist
Grup țintă: elevii claselor VI-VIII de la Școala Gimnazială „ Avram Iancu” Alba Iulia
Obiective:
Cunoașterea de către elevi a cadrului politic și social în care s-au desfășurat principalele momente ale Holocaustului.
Cunoașterea termenilor specifci: holocaust, lagăr, antisemitism, pogrom, etc.
Identificarea principalelor etape ale Holocaustului nazist.
Identificarea principlalelor manifestări ale Holocaustului pe teritoriul României.
Sensibilizarea elevilor în legătură cu populația de origine evreiască care a căzut victimă politicii antisemite inițiată de Adolf Hitler.
Activități:
CLASA A VI-A
Elevilor clasei a VI-a le-a fost prelucrat un material în format power-point referitor la viața și destinul Annei Franck. Acest material a fost vizionat în Centrul de Documentare și Informare care se găsește în incinta școlii. Elevii au fost introduși prin intermediul jurnalului tinerei fete în atmosfera Celui de al Doilea Război Mondial. Tânăra de origine evreiască a reușit să supraviețuiască câțiva ani, împreună cu familia ei, ascunsă într-o Anexă Secretă a unei case din Olanda. Beneficiind de ajutorul unor oameni devotați, familia fetei a reușit să rămână ascunsă până în iunie 1944 , când au fost descoperiți și duși în lagăr. Toți membrii familiei vor muri, în afară de tatăl Annei, Otto Franck . Importanța jurnalului ținut de fată este semnificativă. Relatările din paginile acesui jurnal redau zbuciumul interior al unui suflet de copil, pentru care fiecare zi în care nu erau descoperiți era un dar de la Dumnezeu.
CLASA A VII-A
Elevii clasei a VII-a au realizat o serie de reprezentări grafice, în care au redat aspecte ale culturii și civilizației evreiești precum și momente din timpul Holocaustului. Au fost redate grafic principalele simboluri ale credinței iudaice: Menorah( candelabrul cu șapte brațe), Steaua lui David( Magen David), Tablele cu cele 10 porunci pe care Dumnezeu le-a trimis prin Moise, poporului lui Israel. Deasemenea elevii au realizat desene în care au fost ilustrate intrarea în lagărul de la Aushwitz, vagoanele de tren în care evreii erau transportați în lagăr sau simbolul pe care toți evreii erau obligați să îl poarte ca semn distinctiv ( o bucată de pânză în formă de stea cu șase colțuri pe care era scris JUDE ). Toate aceste desene au fost expuse într-o expoziție care a fost organizată în Centrul de Documentare și Informare. Deasemenea elevilor le-a fost prelucrat un material în format Power-Point, în care au fost redate principalele etape ale Holocaustului nazist. Tot în Centrul de Documentare și Informare elevii au vizionat scene sugestive din filmul Pianistul, urmate de un set de discuții care au avut drept punct de pornire acele scene. Prin toate aceste aceste activități s-a încercat scoaterea în evidență a destinului populației evreiești din perioada Celui de al Doilea Război Mondial.
CLASA A VIII- A
Elevii clasei a VIII-a au vizionat o prezentare power-point referitoare la Holocaust și urmările sale pe teritoriul României. S-a prezentat cadrul politic și social în care au avut loc, acțiuni antisemite. La sfârșitul prezentări a avut loc o dezbatere în care au fost evidențiate principalele asemănări și deosebiri între Holocaustul nazist și Holocaustul pe teritoriul României.
O altă activitate dedicată comemorării victimelor Holocaustului a fost realizarea unui panou informativ, unde au fost ilustrate principalele momente ale Holocaustului nazist.
Impact asupra grupului țintă: elevii au aflat informații despre unul dintre cele mai triste momente ale istoriei contemporane. Moartea a peste 5 milioane de oameni, moarte care a survenit în condiții care provoacă și în zilele noastre sentimente de spaimă, a sensibilizat sufletele copiilor. Lecția tristă a Holocaustului i-a învățat ce înseamnă suferința, lipsurile dar mai presus decât atât dezumanizarea.
Diseminare: alcătuirea panourilor informative pe coridor și a expoziției din CDI, au avut drept scop familiarizarea elevilor cu tragedia evreilor din timpul Celui de Al Doilea Război Mondial.
Evaluare: au avut loc discuții în cadrul cărora elevii au avut posibilitatea de a-și exprima opiniile și sentimentele legate de Holocaust și urmările lui.
TRĂIASCĂ ROMÂNIA DODOLOAȚĂ!
Argument
Constituirea României Mari, este integrată într-un proces istoric mai larg, care a cuprins Centrul și Estul Europei, prin care s-au reîntregit ori au reapărut țări pe harta Europei, ca urmare a destrămării Austro-Ungariei și a schimbării sistemului politic în Rusia. Calea aleasă de români pentru unirea provinciilor cu Regatul României a fost rezultatul unor intense și lungi consultări între liderii mișcarii naționale din Basarabia, Bucovina, Transilvania cu guvernul de la Iași. Ziua de 1 Decembrie are o semnificație majoră pentru toți românii. La clasele primare, explicarea acestui eveniment se poate face prin intermediul imaginilor, a legendelor țesute în jurul acestui eveniment.
Titlu: Trăiască România dodoloață !
Tema: Semnificația zilei de 1 Decembrie
Durata: 28 noiembrie
Coordonator: profesor documentarist:
învățător
profesor istorie
Grup țintă: elevii clasei a IV-a
Obiective:
Cunoașterea de către elevi a termenilor cheie: unire, drapel
Cunoașterea importanței zilei de 1 Decembrie
Înțelegerea evenimentelor care au avut loc în această zi
Cunoașterea importanței pe are o are Alba Iulia
Crearea unei atitudini pozitive legate de această sărbătoare
Activități:
Elevii clasei a IV-a, au participat la o activitate care s-a desfășurat în două etape. În timpul orelor de abilități practice, doamna învățătoare le-a explicat copiilor semnificația zilei de 1 Decembrie. Urmând indicațiile doamnei învățătoare elevii au confecționat colaje și desene care ilustrau acest moment. Ulterior lucrările au fost expuse în spațiul expozițional. A doua parte a activității s-a desfășurat în Centrul de Documentare și Informare. Aici elevii au vizionat prezentări în format power-point, în care erau descrise evenimentele care au avut loc la 1 Decembrie 1918. Ținând cont că grupul țintă al acestei activității erau copii de clasa IV-a, prezentările au cuprins mai multe imagini sugestive iar pe fundal se auzea imnul României: „ Deșteaptă-te române”. Profesorul de istorie a explicat semnificația zilei, prin intermediul imaginilor. În Centrul de Documentare și Informare, profesorul documentarist a organizat o expoziție de carte având ca temă momentul 1 Decembrie.
Impact asupra grupului țintă: elevii au aflat informații despre semnificația și importanța zilei naționale a românilor .
Diseminare: alcătuire panouri informative pe coridor și a expoziției din Centrul de Documentare și Informare.
Evaluare: colaje, desene
DREPTURILE OMULUI
Argument
În toate perioadele caracterizate de crize și dileme, idealul cetățenesc a fost invocat ca o speranță, ca o soluție, sau poate ca un proiect al civilizației. Afirmarea propriei identități etno-culturale și naționale, fără a le nega pe cele ale celorlați, respectul pentru pluralitate și diversitate etno-culturală, toleranța față de credințele religioase și dialogul cu oameni aparținând altor confesiuni sunt principalele repere ale educației civice și democratice actuale. Finalitatea practică este aceea ca fiecare individ să fie un bun cetațean. De aceea, se urmărește modul în care fiecare înțelege să aplice cunoștințele, valorile învățate integrându-le în propriul comportament social, atât în școală, cât și în afara ei, educația civică încurajând individualitatea și cooperarea.
Titlu: Drepturi cetățenești
Tema: Semnificația drepturilor omului
Durata: 19 noiembrie
Coordonator: profesor documentarist:
învățător
profesor istorie, geografie
Grup țintă: elevii claselor IV- VIII
Obiective:
Educarea copiilor pentru cunoașterea valorilor democratice
Stimularea capacităților creatoare ale elevilor prin organizarea unei expoziții.
Stabilirea unor relații de prietenie, colaborare și schimburi de idei între copii
Dezvoltare încrederii în sine și respectul față de celălalt
Formarea și dezvoltarea unei culturi a drepturilor omului
Activități:
Elevii claselor VII A-VII B în număr de 20, au participat în data de 19.11.2013, în Centrul de Documentare și Informare la activitatea din cadrul Festivalului național al șanselor tale 2013 pe care am desfășurat-o în colaborare cu Biblioteca Județeană „ Lucian Blaga” din Alba Iulia.
Activitatea a început cu introducerea realizată de prof. documentarist Pop Camelia despre importanța respectării drepturilor omului în viața cotidiană. Doamna profesor documentarist Pop Camelia Simona, a prezentat elevilor scopul acțiunii și Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Apoi elevii au urmărit materialul power-point prezentat de către prof. Roman Cristian, despre etapele realizării Uniunii Europene și au fost precizate cele mai importante drepturi și libertăți cetățenești.
După prezentarea eseurilor de către elevi a urmat brainstormingul coordonat de prof. de istorie Roman Cristian, cu privire la drepturile omului.
Activitatea a fost încheiată cu alegerea celor mai bune eseuri realizate de către elevi, eseuri care au atins cel mai bine problemele discutate.
Elevii din clasa a IV-a și-au exprimat prin desene viziunea proprie asupra drepturilor copilului.
Activitatea a fost finalizată cu alegerea celor mai bune desene realizate de către elevi, desene ce au fost cuprinse într-o expoziție.
Impact asupra grupului țintă: elevii au aflat informații despre semnificația și importanța drepturilor omului
Diseminare: expoziția în spațiul de afișaj al Centrului de Documentare și Informare.
Evaluare: eseuri, desene
Cărțile care se găsesc în Centrul de Documentare și Informare precum și conexiunea la Internet au constituit elemente cheie în desfășurarea activtăților. Utilizând Margareta Documentarelor și sub îndrumarea profesorului documentarist, elevii au redescoperit gustul pentru lectură într-un spațiu primitor și la îndemâna lor.
Acestea sunt doar câteva dintre activitățile care au avut loc în Centrul de Documentare și Informare. Toate acestea au avut un caracter interdisciplinar. Punctul de plecare au fost diverse evenimente istorice, dar în realizarea activităților e necesară aplicarea cunoștințelor de limba și literatura română, cultură civică, geografie, educație plastică, informatică, etc. Rolul profesorului documentarist a fost foarte important. Acesta impreună cu ceilalți membrii ai echipei didactice au conlucrat la buna desfășurare a activităților.
CONCLUZII
Învățarea integrată are un rol deosebit atît în activizarea lecturii, cât și în studiul disciplinelor socio-umane. Prin lucrarea de față am încercat să facem o cercetare asupra modului în care învățarea este influențată de interdisciplinaritate. Credem că, în viitor, colaborarea între discipline și metodele centrate pe elev vor oferi soluții pentru o implicare mai bună elevilor în procesul de învățare.
Cunoașterea trecutului și întelegerea semnificației evenimentelor istorice reprezintă elemente esențiale care stau la formarea unei identitătăți naționale. De pe băncile școlii este necesar ca elevilor să li se cultive interesul pentru studierea trecutului istoric al românilor și al celorlalte popoare. Școala este chemată acum să-l învețe pe elev să analizeze și să interpreteze un document istoric. Se oferă atât capacitatea de discernământ, cât și obișnuința apelului permanent la noi surse, cărți. Aici intervin noile structuri, precum este Centrul de Documentare și Informare. Acesta este un loc în care activitățile culturale care au ca reper deverse evenimente, geografia și noțiunile civice sunt mai ușor înțelese, atât prin prisma cărților dar și prin prisma dotărilor moderne care se află aici.
Centrul de Documentare și Informare oferă elevilor, și mai ales celor care sunt în dificultate, structuri și resurse documentare și umane care contribuie la o mai bună „ inserție” școlară, prin realizarea următoarelor obiective: dezvoltarea gustului pentru lectură, dobândirea de cunoștințe și deprinderi transferabile, inițierea în domeniul utilizării calculatorului sau realizarea unei deschideri a școlii către mediul înconjurător. Centrul de Documentare și Informare este un loc privilegiat care suscită și dezvoltă practici de lectură diversificate. Este un spațiu de lectură la îndemână, cu acces gratuit unde documentele sunt destul de variate pentru a răspunde obiectivelor multiple ale lecturii.
ANEXA 1
PROIECT EDUCAȚIONAL
ZIUA EUROPEI-,, Eu și Europa’’
ARGUMENT
Proiectul transdisciplinar Eu și Europa (ed.civica, geografie, lb. străine) pornește de la cercetări documentare și activități practice. Bucuria descoperirii de către elev a ceea ce poate face el însuși prin cunoștințele dobândite cu ajutorul limbilor străine, în urma efortului propriu și în echipă, satisfacția folosirii limbii străine într-un context nou, îi dă încredere, entuziasm și astfel se poate conștientiza propriul progres.
Pornind de la învățarea bazată pe proiect care urmărește utilizarea metodelor complementare de evaluare ce încurajează crearea unui climat de învățare plăcut, relaxat, elevii sunt evaluați în mediul obișnuit de învățare, prin sarcini contextualizate (elaborare de proiecte, întocmire de portofolii, investigații). Acestea sunt în același timp sarcini de instruire și probe de evaluare și se adresează elevilor din gimnaziu, ca trecere de la activitățile centrate pe joc, spre cele centrate pe activitatea de învățare.
Centrul de Documentare și Informare prin activitatea specifică, prin cărțile și expozițiile sale oferă elevilor un alt orizont al cunoașterii, permite contactul direct cu cartea, dar și cu informațiile de pe internet.
SCOPUL PROIECTULUI
Proiectul are drept scop formarea spiritului civic și a responsabilității față de valorile europene; stimularea capacității de informare, triere și analiză a informațiilor în vederea creării unei identități culturale distincte, specifice zonei de apartenență.
Proiectul urmărește atragerea elevilor prin jocuri didactice și concursuri, în studierea subiectului propus.
COMPETENȚE GENERALE
Dezvoltarea abilității de recunoaștere, acceptare și respect a diversității.
Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia.
Dezvoltarea capacității elevilor de a se documenta, a organiza, transmite și a utiliza informații specifice subiectului cercetat.
Dezvoltarea capacității de comunicare orală a elevilor.
OBIECTIVELE PROIECTULUI
La sfârșitul activităților, elevii:
să cunoască rolul C.D.I.-ului din școală și să utilizeze serviciile acestuia;
să fie capabili să selecteze cărți, după o bibliografie dată;
să repereze o informație într-o carte sau pe internet;
să manifeste curiozitate și interes pentru lectura unor texte variate;
să comunice impresii, idei, pe baza observărilor efectuate;
să-și adapteze comportamentul propriu la cerințele grupului din care fac parte
să -și argumenteze un anumit punct de vedere;
să descrie și să identifice elemente locale specifice țărilor europene (așezare geografică, obiective turistice, traditii, obiceiuri);
să cunoască și să utilizeze unelte simple de lucru pentru realizarea unei activități practice;
BENEFICIARII PROIECTULUI
Grupul țintă:
elevii clasei a- V-a A
Echipa PROIECTULUI
prof. Ioana Toma, prof. Bela Virgil, prof. Pop Camelia,
DURATA PROIECTULUI
Proiectul se va derula pe perioada 05.05.2014-16.05.2014
RESURSE:
RESURSE MATERIALE:
Harta Europei;
Enciclopedii; fondul documentar și audio-vizual al CDI-ului
Atlas;
Steaguri reprezentative;
Costume naționale;
CD,DVD;
Calculator și imprimantă;
Imagini de pe internet;
Ustensile pentru desen ,pictură, activități practice;
Hârtie, lipici, cartoane, foarfeci;
UMANE : elevi , profesor de geografie, profesor de engleză, prof. documentarist ;
DE TIMP : două săptămâni
METODE :
brainstormingu-ul
povestirea
explicația
demonstrația
exercițiul
jocul
învățarea prin descoperire
problematizarea
LOC DE DESFĂȘURARE
Centrul de Documentare și Informare al Școlii Gimnaziale ,,Avram Iancu’’
ACTIVITĂȚILE PROIECTULUI
Prezentarea Uniunii Europene.
Realizarea unui dosar documentar despre tema dată.
Realizarea unor postere-afișe turistice despre țări europene.
Prezentarea unui film despre ce înseamnă Uniunea Europeană, realizat de către elevi.
DESCRIEREA PROIECTULUI
Domnul profesor de geografie Bela Virgil prezintă elevilor câteva date despre istoria Uniunii Europene și date geografice despre țările din U. E.
Elevii vor căuta informații despre fiecare și capitală și vor prezenta date despre tradiții, simboluri, portul popular din țările europene. Elevii vor realiza un afiș- poster cu date turistice din țările și orașele europene.
Activitatea se va realiza pe echipe. Fiecare echipă va prezenta datele într-un portofoliu.
În final, în materialul filmat(2 min.) echipele vor prezenta Ce reprezintă U. E?
REZULTATE AȘTEPTATE
Proiectul să trezească interes și în rândul altor cadre didactice, elevilor, părinților;
Creșterea gradului de informare a elevilor
PRODUSE FINALE
EVALUARE : portofolii, afișe, poze
ANEXA 2
PARTENERIAT
EDUCAȚIONAL
ANEXA 3
Auxiliar Lectura
Lectura și textul. Stimularea interesului pentru lectură
Propunător: prof. Pop Camelia Simona
Școala Gimnazială “Avram Iancu” Alba Iulia
ARGUMENT:
Disciplina opțională integrată ”Lectura și textul. Stimularea interesului pentru lectură” face parte din cadrul ariilor curriculare Limbă și comunicare, Om și societate, Arte și tehnologii , contribuind în mod efectiv la dezvoltarea competențelor corelate ale acestora.
În general, integrarea presupune acțiunea de a face să interrelaționeze diverse elemente, cu scopul de a construi un întreg de nivel superior: rezultatul obținut prin integrare este mai mult decât suma părților. A integra înseamnă a pune în relație, a coordona și a îmbina părți separate într-un întreg funcțional unitar și armonios.
Din perspectivă didactică, integrarea presupune asocierea diferitelor obiecte de studiu, din același domeniu, sau domenii diferite, în una și aceeași planificare a învățării. La nivelul curriculumului, înseamnă stabilirea de relații clare de convergență între cunoștințele, capacitățile, competențele, atitudinile și valorile care aparțin unor discipline școlare distincte.
Prin cursul propus elevii își vor îmbogății vocabularul, competențele de comunicare și interacțiune și vor conștientiza accentul care trebuie pus pe valoarea operelor artistice și transmiterea acestora mai departe ca bunuri ale patrimoniului mondial.
Cursul propune o nouă abordare și un alt mod pentru a percepe textul și pentru a implica elevul in descoperirea de noi informații.
Astfel se urmărește ca opționalul propus să aibă un rol creativ și recreativ pentru elevi și să conducă la formarea unui stil de învățare, prin exersarea capacității de a folosi informații și stimularea creativității.
Lectura, înțelegerea și interpretarea textului trebuie să devină preocupări permanente în cadrul activităților școlare. Problema competenței de lectură vizează calitatea procesului, pornind de la relația dintre lectură și înțelegere a textului.
Prin limbajul specific al cărții, personajele exponențiale, conflictul împins spre suspans și senzorial, deznodământul fericit, literatura, dar și lectura istorică contribuie la formarea și modelarea caracterelor, la stimularea dorinței de cunoaștere și perfecțiune. Formarea și modelarea caracterelor, deprinderilor elevilor cu normele de comportare civilizată a sentimentelor morale, curajul, perseverența, respectul pentru muncă, sunt cerințe cărora opera literară, prin specificul ei, aduce o contribuție majoră.
CONȚINUTURI
Fondul CDI- familiarizarea cu resursele CDI
Margareta documentarelor
Bucuria lecturii
Poezie și culoare
Curiozități din lumea cărților
Dezvoltarea gustului pentru lectură
Diversitatea genurilor literare. Tipuri de cărți
MODALITĂȚI DE EVALUARE
Observare sistematică
Întocmirea de referate
Fișe de lucru, fișe de evaluare
Fișe de lectură
Bibliografie
1. Cosmovici, Andrei – Psihologie școlară , Iași, Editura „Polirom” , 1998
2. Costea, Octavia – Didactica lecturii.O abordare funcționala, Institutul european Iasi,2006
Bibliografie
Bădău, Georgeta. Inițiere în cercetarea documentară. Alba-Iulia: [s.n.], 2004
Panait, Antonina. Cartea- din Biblioteca în CDI. Alba-Iulia : [s.n.], 2008
Richter, Brigitte. Ghid de biblioteconomie. Bucuresti: Editura Grafoart, 1995
Bădău, Georgeta; Panait, Antonina. Amenajarea și gestionarea unui CDI.Ghid pentru personalul din centrele de documentare și informare. Alba-Iulia: [s.n.], 2009
Bădău, Georgeta. Ziua gustului. Rolul cercetării documentare într-un proiect educativ În: Lucrările Conferinței “Bibliotecile pedagogice în societatea (re)cunoașterii”: București: 28-30 septembrie 2005: Vol.1: Secțiunea Biblioteconomie. București: Editura Bibliotecii Pedagogice Naționale “I.C.PetrescuȚ”, 2006
Idem, Integrarea demersului de cercetare documentară în ora de limbi străine, în Universul școlii, martie-aprilie 2006, nr.3-4 (93-74)
Biblioteca de la tradiție la modernitate. Iași: Editura Astel Design, 1999
A. Mattelart, M. Mattelart, Istoria teoriilor comunicării, Polirom, Iași, 2001
Paul Cornea, Introducere în teoria lecturii, Editura Minerva, București, 1988
Robert Escarpit, De la sociologia literaturii la teoria comunicării, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980
Ion Vlad, Convergențe, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1972
Lucian Ciolan, Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Editura Polirom, Iași, 2008
Ovidiu Panaite, Prin joc spre viață, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2011
Doina Giurgea, Ghid metodologic pentru disciplinele opționale, D&G Editur, București, 2008
Metodica predării istoriei
Managementul lectiei, clasei de elevi
Conferința internațională de biblioteconomie și știința informării, Editura Universității Brașov, Brașov, 2007, p.115, p.95,p.85, p.245-248,253-260, 277,
Crenguța Lăcrămioara Oprea, Stratrgii didactice interactive, Editura didactică și pedagogică, București,2009
Ghid metodologic pentru aplicarea programei de limba engleză, București, 2001
În cazul unei cărți, se vor trece: autorii (numele de familie urmat de inițialele prenumelor), anul apariției cărții, titlul cărții, localitatea (sau , dacă localitatea este puțin cunoscută) în care a fost editată cartea, denumirea editurii.
În cazul unui capitol sau studiu în cadrul unei cărți, se vor trece: autorii (numele de familie urmat de inițialele prenumelor), anul apariției cărții, titlul capitolului sau al studiului, numele editorilor cărții urmat în paranteză de specificația „ed.” (pentru editori) sau „coord.” (pentru coordonatori), titlul cărții, localitatea (sau , dacă localitatea este puțin cunoscută) în care a fost editată cartea, denumirea editurii.
Exemplu:
Orțan Fl. (coord.), (2012) – Pedagogie și elemente de psihologie, Cluj Napoca, Editura RisoPrint.
Stilul si prezentarea
Corectitudinea exprimarii
Aspectul estetic, sublinieri in text, ilustrații, tabele, grafice etc.
Respectarea conditiilor de tehnoredactare date (TNR 12, A4, la un rand si jumatate, setari pagina sus, jos, dreapta – 2,5 cm, stanga – 3 cm)
Bibliografie
1. Cosmovici, Andrei – Psihologie școlară , Iași, Editura „Polirom” , 1998
2. Costea, Octavia – Didactica lecturii.O abordare funcționala, Institutul european Iasi,2006
Bibliografie
Bădău, Georgeta. Inițiere în cercetarea documentară. Alba-Iulia: [s.n.], 2004
Panait, Antonina. Cartea- din Biblioteca în CDI. Alba-Iulia : [s.n.], 2008
Richter, Brigitte. Ghid de biblioteconomie. Bucuresti: Editura Grafoart, 1995
Bădău, Georgeta; Panait, Antonina. Amenajarea și gestionarea unui CDI.Ghid pentru personalul din centrele de documentare și informare. Alba-Iulia: [s.n.], 2009
Bădău, Georgeta. Ziua gustului. Rolul cercetării documentare într-un proiect educativ În: Lucrările Conferinței “Bibliotecile pedagogice în societatea (re)cunoașterii”: București: 28-30 septembrie 2005: Vol.1: Secțiunea Biblioteconomie. București: Editura Bibliotecii Pedagogice Naționale “I.C.PetrescuȚ”, 2006
Idem, Integrarea demersului de cercetare documentară în ora de limbi străine, în Universul școlii, martie-aprilie 2006, nr.3-4 (93-74)
Biblioteca de la tradiție la modernitate. Iași: Editura Astel Design, 1999
A. Mattelart, M. Mattelart, Istoria teoriilor comunicării, Polirom, Iași, 2001
Paul Cornea, Introducere în teoria lecturii, Editura Minerva, București, 1988
Robert Escarpit, De la sociologia literaturii la teoria comunicării, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980
Ion Vlad, Convergențe, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1972
Lucian Ciolan, Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Editura Polirom, Iași, 2008
Ovidiu Panaite, Prin joc spre viață, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2011
Doina Giurgea, Ghid metodologic pentru disciplinele opționale, D&G Editur, București, 2008
Metodica predării istoriei
Managementul lectiei, clasei de elevi
Conferința internațională de biblioteconomie și știința informării, Editura Universității Brașov, Brașov, 2007, p.115, p.95,p.85, p.245-248,253-260, 277,
Crenguța Lăcrămioara Oprea, Stratrgii didactice interactive, Editura didactică și pedagogică, București,2009
Ghid metodologic pentru aplicarea programei de limba engleză, București, 2001
În cazul unei cărți, se vor trece: autorii (numele de familie urmat de inițialele prenumelor), anul apariției cărții, titlul cărții, localitatea (sau , dacă localitatea este puțin cunoscută) în care a fost editată cartea, denumirea editurii.
În cazul unui capitol sau studiu în cadrul unei cărți, se vor trece: autorii (numele de familie urmat de inițialele prenumelor), anul apariției cărții, titlul capitolului sau al studiului, numele editorilor cărții urmat în paranteză de specificația „ed.” (pentru editori) sau „coord.” (pentru coordonatori), titlul cărții, localitatea (sau , dacă localitatea este puțin cunoscută) în care a fost editată cartea, denumirea editurii.
Exemplu:
Orțan Fl. (coord.), (2012) – Pedagogie și elemente de psihologie, Cluj Napoca, Editura RisoPrint.
Stilul si prezentarea
Corectitudinea exprimarii
Aspectul estetic, sublinieri in text, ilustrații, tabele, grafice etc.
Respectarea conditiilor de tehnoredactare date (TNR 12, A4, la un rand si jumatate, setari pagina sus, jos, dreapta – 2,5 cm, stanga – 3 cm)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Centrului de Documentare Si Informare On Studiul Disciplinelor Socio Umane Prin Invatarea Integrata (ID: 123657)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.