Riscul Secetelor în Republica Moldova Pentru Culturile Pomi Viticole
Riscul secetelor în Republica Moldova pentru culturile pomi-viticole
Cuprins
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. Studiul aspectelor climatice în evaluarea secetelor în Repulica Moldova
Terminologie
Noțiuni de secetă, uscăciune și tipologia lor
Indici utilizați pentru evaluarea secetelor
CAPITOLUL II. Caracterizarea climatică a secetelor din Republica Moldova
2.1 Durata perioadelor fara precipitații
2.2 Fregvența înregistrarii fenomenului de secetă
2.3 Clasificarea secetelor dupa gradul de intensitate și arealul de afectare a teritoriului țării
CAPITOLUL III. Dimanica și riscul secetelor în Republica Moldova pentru culturile pomiviticole
3.1. Structura temporală a secetei în Republica Moldova
3.2. Distribuția spațială a secetelor pe teritoriul Republicii Moldova
3.3. Riscul secetelor din Republica Moldova pentru culturile pomi-viticolee
CAPITOLUL IV. Masuri de diminarea a consecințelor secetelor pe teritoriul Republicii Moldova pentru pastrarea recoltelor cultirilor pomi-viticole
4.1. Studiul de caz. Seceta din 1994, 2007, 2011
4.2. Studiu de caz. Pomii fructiferi și strugurii
4.3. Masuri de diminare a secetei pentru vița de vie
4.4. Masuri de diminarea a secetei pentru pomii fructiferi
4.5 Monitorizarea secetelor
4.6 Prognoza secetelor
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Introducere
Actualitatea temei. Pe parcursul dezvoltării sale omenirea permanent a fost influențată de clima, iar în epoca contemporană influența ei asupra omului a crescut semnificativ. În același timp, a început procesul invers, de acțiune a omului asupra climei. Fenomenele stihiinice din ultima perioada de timp au devenit teme de discuție ale politicienilor, oamenilor de știintă și al practicienilor. Investigațiile efectuate de către diferiți specialiști demonstrează o creștere a frecvenței manifestării și a intensității acestora.
Această lucrare poate fi privită ca o continuare a investigaților noastre privind variabilitatea climei în general și a factorilor meteorologici de risc în particular și anume asupra culturilor pomiviticole. Scopul principal al acestor cercetări constă în elaborarea noilor metode de diminuare a riscului secetelor asupra culturii pomilor fructiferi și a viței de vie și a utilizării mai eficiente a informației obținute în acest compartiment în rezolvarea anumitor probleme practice.
Scopul cercetării: evidențierea particularităților regionale de manifestare a fenomenului de secetă pe teritoriului Republicii Moldova asupra culturile pomiviticole, precum și determinarea teritoriilor expuse secetelor, de diferit grad de intensitate.
Fenomenului de secetă de intensitate medie și puternică este supusă o mare parte din teritoriul Europei inclusiv și Republica Moldova. Cauza secetelor este instalarea temperaturilor înalte și a sumelor insuficiente de precipitații sau lipsa lor totală într-o perioadă de timp. Secetele e pe teritoriul Moldovei sunt rezultatul advecțiilor frecvente a maselor de aer cu diferite însușiri
Omul astăzi nu este în stare să contrapună fenomenelor naturale și natural-tehnogene distructive măsuri radicale. însă o contribuție considerabilă la reducerea consecințelor determinate de aceste fenomene poate aduce extinderea cunoștințelor privind geneza fenomenului, locul și intensitatea manifestării lui, evaluarea riscului probabil.
Obiectivele lucrării:
Determinarea regimul termic și cantitatea de precipitații pe teritoriul Republicii Moldova (1960-2010),
Determinarea principalelor factorii care determină instaurarea și manifestarea fenomenului de secetă
Scoaterea în evidență a principalele particularități de schimbare în timp și spațiu a fenomenului dat pe teritoriul Republicii Moldova.
Material și metode. Materialele de baza utilizate in cercetare au fost:
Vol 3: Hazardurile naturale. Autori: Valeriu Cazac, Boian Ilies, Nina Volontir, 2008, 208 p.
Monotoringul climatic si secetele. M.Darandur, V.Cazac, C.Mihailescu, I.Boian. Ch:S.n. , 2007
Potop V, Constantinov T. Manifestarea fenomenelor de uscaciune si seceta in Republica Moldova. Chisinau 2009.
De aseamenea au fost utilizate numeroase date statistice de la Biroul National de Statistica privind intensitatea, consecintele fenomenelor de uscaciune si seceta; au fost utilizate date de la Serviciul Hidrometeorologic de Stat si rapoarte le de la Ministerul mediului.
Metode:
Metoda analizei;
Metoda cartografica;
Metoda matematico-statistica;
Metoda descrierii geografice.
Toate aceste metode au permis analiza datelor obtinute si efectuarea concluziilor adiacente
Cercetarea este alcătuită din patru capitole, concluzii și bibliografie în care vom explica, vom cerceta problema riscului secetelor în Republica Moldova pentru culturile pomiviticole.
CAPITOLUL I. Studiul aspectelor climatice in evaluarea scetelor in Republica Moldova
Clima Republicii Moldova este moderat-continentală și se caracterizează prin iarnă blândă și scurtă, cu puțină zăpadă și vară caldă de lungă durată, cu o cantitate scăzută de precipitații. Deopotrivă cu părțile pozitive ale climei – perioada caldă îndelungată a anului, iarna blândă, cu abundență de lumină și căldură, prezintă și părți negative: fenomene de uscăciune și caracterul schimbător al timpului.
Trăsăturile de bază ale climei Republicii Moldova se formează sub influența afluxului de radiație solară, circulației atmosferice și caracterului suprafeței active.
Datorită poziției Republicii Moldova în sud-estul continentului european, circulația atmosferică se caracterizează prin acțiunea cu prioritate a centrelor barice specifice Europei meridionale și de sud-est. După importanța lor pentru aspectele de vreme si de climă pe care le determină, aceștia sunt: ciclonii mediteranieni, anticiclonul siberian, anticiclonul azoric și anticiclonul scandinav. Masele de aer care se deplasează între principalele centre barice ajung deasupra republicii cu caracteristici fizice modificate datorită transformării lor, determinând succesiunea stărilor de vreme din Republica Moldova.
Neomogenitățile suprafeței active introduc modificări de climă strict locale. Dar influența lor este redusă, deoarece advecțiile care se produc aproape simultan pe tot teritoriul, în condiții naturale (inclusiv cu zona Podișului Codrilor) și fără intervenția factorului antropic, duc la estomparea acestora.
Republica Moldova nu în zadar este numită “însorită” dat fiind faptul că durata de insolație pe parcursul anului oscilează pe teritoriul țării de la 1940 până la 2180 ore, vara constituie 60-70%, iar iarna 20-30%. Rezervele de energie solară, exprimate prin mărimea bilanțului de radiație, constituie circă 2100 MDj/m2 pe an. Este sursa energetică de bază, care asigură încălzirea solului, evaporarea și nivelul mediu de temperatură a aerului. Temperatura medie anuală a aerului constituie 8-100 C, iar cea a suprafeței solului – 10-120C. Perioada compactă fără îngheț constituie în medie 170 de zile la nord și 190 la sud, dar în unii ani durata ei poate atinge 200-230 de zile.
În concluzie, majoritatea tipurilor geografice de mase de aer ajung pe teritoriul republicii în bună parte uscate. Aceasta explică frecvența timpului secetos practic în toate anotimpurile. De aici rezultă și rolul deosebit pe care îl are circulația generală a atmosferei pentru definirea trăsăturilor majore ale climei republicii.
Teritoriul Republicii Moldova aparține zonei cu umiditate insuficientă. Cantitatea de precipitații scade de la nord-vest spre sud-est, de la 620 până la 490 mm pe parcursul anului. Precipitații cad în fond în perioada caldă a anului sub formă de averse de ploaie și doar circă 10% din cantitatea lor anuală se prezintă sub formă de zăpadă.
Regimul vântului, care se formează sub influența centrelor barice, se caracterizează prin frecvența cea mai mare din direcțiile nord-vest (12-35% în an) și sud-est (15-25%). Vitezele medii ale vântului pe parcursul anului oscilează de la 2,5 până la 4,5 m/s.
De fenomenele meteorologice nefavorabile, care pot provoca anual daune considerabile economiei naționale a Republicii Moldova țin și aversele puternice de ploaie, grindina, înghețurile târzii de primăvară și timpurii de toamnă, secetele etc.
Iarna rolul hotărâtor în formarea condițiilor meteorologice revine proceselor de circulație. În urma predominării deplasărilor din vest, asupra teritoriului Republicii Moldova pătrund masele de aer de cele mai diferite proveniențe – de la continentale arctice până la tropicale continentale și maritime. În rezultatul schimbului des al maselor de aer, temperatura aerului în perioada rece înregistrează oscilări considerabile, semnalându-se mari anomalii pe parcursul unei singure luni.
Din cele trei luni de iarnă cea mai rece este ianuarie (temperatura medie -2,5… -5,50C): la pătrunderea din partea de nord a aerului arctic în unele zile ale iernii temperatura aerului poate să scadă până la -28… -360C.
Pe parcursul iernii cad 100-140 mm de precipitații (circă 20% din suma anuală), fiind preponderent mixte – sub forma de lapoviță și ninsoare, iar intensitatea lor nu este mare.
Stratul de zăpadă se depune de regulă la sfârșitul lunii noiembrie – începutul lunii decembrie, având o grosime mică: doar în 10% din ierni ea atinge jumătate de metru în raioanele de nord și 20-30 cm în raioanele centrale și de sud. Iarna sunt posibile viscole (în medie 5-10 zile) și fenomene de polei – chiciură (în medie 10-30 zile).
Primăvara se caracterizează prin instabilitatea mare a vremii, îndeosebi în luna martie, creșterea puternică a temperaturii aerului, uscarea și încălzirea rapidă a solului. La sfârșitul lunii martie are loc trecerea rapidă a temperaturii aerului prin anumite valori caracteristice, prin așa-numitele "praguri" termice de +50 C și de +100C în jumătatea a doua a lunii aprilie, iar temperatura medie sezonieră constituie 14-160C. Un mare pericol pentru agricultură, îl prezintă înghețurile târzii de primăvară. Cel mai des ele încetează în aprilie, dar în unii ani înghețurile se semnalează și în luna mai, provocând mari pagube, îndeosebi culturilor agricole care vegetează.
Odată cu creșterea temperaturii aerului scade și umiditatea relativă, regimul ei în cursul zilei se schimbă. În lunile aprilie-mai se semnalează cele mai joase valori de umiditate relativă a aerului (60-70%) din cursul anului. Cantitatea lunară de precipitații în acest sezon constituie 30-65 mm. Cantitatea nesemnificativă de precipitații, umiditatea relativă scăzută și vitezele mari ale vântului contribuie la apariția fenomenelor de secetă.
Vara este caldă și uscată. Cea mai caldă luna este iulie, când temperatura medie a aerului fiind atunci de 19-220C. Temperatura maximă a aerului în unele zile ale perioadei de vară poate ajunge la 37-400C. Temperatura medie a suprafeței solului în iulie constituie 24–270C, ridicându-se în unele zile până la 62-660C.
Pentru Republica Moldova este caracteristic maximul de vară al precipitațiilor (65-90 mm în iunie-iulie). Însă în anumiți ani tot în aceste luni pot să cadă doar 2 mm de precipitații. Maximul de precipitații în 24 de ore oscilează de la 70 până la 220 mm. Vara sunt frecvente aversele de ploaie de scurtă durată cu fenomene orajoase.
Toamna este caldă și îndelungată. Începutul sezonului (depășirea constantă a temperaturii medii zilnice de 150C în direcția scăderii) se semnalează de obicei la mijlocul, iar la sud în ultima decadă a lunii septembrie. În octombrie temperatura medie zilnică a aerului depășește pragul termic de +100C, iar în prima jumătate a lunii noiembrie – pe cel de +50C. Toamna crește umiditatea aerului, predominând precipitațiile lichide. Cantitatea lor în octombrie se micșorează până la 20-50 mm pe lună. În octombrie-noiembrie poate apărea prima zăpadă.
Ultimii zece ani (1990-1999) în comparație cu perioada multianuală se caracterizează printr-un regim de temperatură ceva mai ridicat. Temperatura medie anuală a aerului pe parcursul acestei perioade a constituit în medie 8,4- 10,10C, ceea ce depășește nolului în iulie constituie 24–270C, ridicându-se în unele zile până la 62-660C.
Pentru Republica Moldova este caracteristic maximul de vară al precipitațiilor (65-90 mm în iunie-iulie). Însă în anumiți ani tot în aceste luni pot să cadă doar 2 mm de precipitații. Maximul de precipitații în 24 de ore oscilează de la 70 până la 220 mm. Vara sunt frecvente aversele de ploaie de scurtă durată cu fenomene orajoase.
Toamna este caldă și îndelungată. Începutul sezonului (depășirea constantă a temperaturii medii zilnice de 150C în direcția scăderii) se semnalează de obicei la mijlocul, iar la sud în ultima decadă a lunii septembrie. În octombrie temperatura medie zilnică a aerului depășește pragul termic de +100C, iar în prima jumătate a lunii noiembrie – pe cel de +50C. Toamna crește umiditatea aerului, predominând precipitațiile lichide. Cantitatea lor în octombrie se micșorează până la 20-50 mm pe lună. În octombrie-noiembrie poate apărea prima zăpadă.
Ultimii zece ani (1990-1999) în comparație cu perioada multianuală se caracterizează printr-un regim de temperatură ceva mai ridicat. Temperatura medie anuală a aerului pe parcursul acestei perioade a constituit în medie 8,4- 10,10C, ceea ce depășește norma aproape cu 0,50C. E necesar de menționat, că anume în acești zece ani temperatura medie anuală a aerului a atins de două ori (1990 și 1994) cele mai înalte valori ale sale (9,5 – 11,50C) din toată perioada de observații instrumentale (peste o 100 de ani). Cele mai mici valori ale ei s-au semnalat în 1996 și 1997 și au constituit 7,1 – 9,30C. [43]
O deosebire caracteristică a deceniului trecut este regimul de temperatură mai înalt iarna, primăvara și vara. Astfel, temperatura medie a aerului pe parcursul sezonului de iarnă a constituit -0,9… -2,30C, ceea ce e cu 0,2-1,40C mai cald decât de obicei. Din 10 sezoane în 9 ierni temperatura medie a depășit norma și doar iarna anilor 1995-96 a fost anormal de rece. Temperatura ei medie pe parcursul sezonului a fost sub valorile normei cu 30 C. Cea mai caldă a fost iarna anilor 1989-90, temperatura medie a aerului pe sezon la Chișinău constituind atunci 1,80 C, iar în unele zile ale lunii februarie temperatura a urcat până la 21, 50 C.
Primăvara temperatura aerului în medie pe sezon a constituit 8,6-10,10 C, ceea ce a depășit norma cu 0,50C. Foarte calde (depășindu-se norma cu 20C) au fost primăverile anilor 1990 și 1994, iar rece – primăvara anului 1991.
Vara în acest deceniu regimul de temperatură a depășit valorile multianuale cu 0,5-0,90C și a constituit 19,1-21,40C. Cea mai caldă a fost vara anului 1999, temperatura ei medie pe parcursul sezonului a oscilat de la 20,8 până la 23,00C. Cea mai rece în acest deceniu a fost vara anului 1993, temperatura ei fiind de 17,5-20,30 C.
Toamna regimul de temperatură (8,1-10,20C) a fost apropiat de valorile multianuale. Mai caldă a fost toamna anului 1994, temperatura medie a aerului constituind 9,7-11,70 C. Cel mai rece s-a dovedit a fi sezonul de toamnă al anului 1993 – 6,4-8,70C.
Cantitatea anuală de precipitații în perioada 1990-1999 a constituit 536-615 mm, ceea ce e aproape de normă, calculată pe întreagă perioadă de observații instrumentale. În unii ani cantitatea de precipitații care au căzut a oscilat în limite considerabile – de la 300 mm (1990) până la 890 mm (1998).[44]
1.1 Terminologie
Conceptual, seceta poate fi considerată ca o perioadă cu deficit de precipitații, care conduce la pierderi mari în agricultură, ca și la celelalte folosințe. Definițiile conceptuale pot să prezinte interes pentru stabilirea politicilor de combatere a secetelor. De ex. legile australiene consideră o variabilitate climatică normală în definirea secetelor și, având în vedere această viziune, statul acordă despăgubiri fermierilor numai în condițiile când secetele depășesc un anumit prag de intensitate și durată. Sub acest prag se apreciază că managementul lor poate fi la îndemâna fermierilor.
Pentru agricultură, începutul secetei poate fi evidențiat prin calcularea bilanțului hidric zilnic al solului (funcție de precipitații și evapotranspirație), stabilirea rezervei de apă a solului și compararea acesteia cu un anumit plafon minim sub care este afectată creșterea și dezvoltarea plantelor. Acest plafon diferă funcție de faza de dezvoltare a plantelor.[15]
O astfel de definiție a începutului secetei poate fi utilă pentru stabilirea operațională a severității secetei și a impactului ei asupra nivelului producției agricole, în pas cu monitorizarea zilnică a variabilelor climatice, a umidității solului și stării culturii agricole. Exista mai multe tipuri de secetă si anume.
Seceta meteorologică
Pentru regiunile cu climat caracterizat de diferențe interse zonale mari în privința precipitațiilor, ca și cu o variabilitate extinsă și în interiorul sezoanelor, seceta meteorologică este definită în raport cu gradul de reducere a precipitațiilor față de o valoare medie multianuală sau „normală” și cu durata perioadei cu precipitații reduse. Deficitul de precipitații are variații mari atât în timp, pe intervale lunare, sezonale, anuale, cât și ca extindere teritorială.
Unele definiții ale secetei meteorologice identifică perioadele de secetă pe baza numărului de zile cu precipitații sub un anumit prag. Aprecierea de acest gen este recomandată pentru regiuni cu regim pluviometric bogat și bine repartizat în timpul anului.[5]
Seceta agricolă
Pentru caracterizarea ei sunt considerate și analizate elementele climatice care au influență asupra mărimii producției agricole, respectiv: precipitațiile, evapotranspirația actuală și potențială, ca și bilanțul hidric al solului, ș.a.
Se știe că cerințele de apă ale plantelor depind atât de condițiile climatice (temperatura aerului, viteza vântului, umiditatea aerului, insolația etc.), cât și de caracteristicile biologice, de stadiul de dezvoltare al plantelor, ca și de însușirile solului.
Plantele manifestă o sensibilitate variabilă față de insuficiența apei din sol, în raport cu faza de dezvoltare; în unele din faze, numite „critice”, seceta poate avea efecte mai pronunțate de reducere a producției agricole. O umiditate redusă în momentul semănatului în stratul de la suprafața solului, poate determina o germinație neuniformă o densitate redusă, care în final, determină o recoltă redusă. Dacă însă la semănat, în stratul superficial al solului este umiditate suficientă, dar pe o adâncime mică, plantele germinează normal, iar dacă precipitațiile care intervin în sezonul de vegetație satisfac nevoile plantelor, producțiile pot fi normale. În condițiile când, în continuare, precipitațiile care intervin în timpul sezonului de vegetație satisfac nevoile plantelor, producția agricolă poate fi bună.[39]
Seceta hidrologică.
Seceta hidrologică este o altă categorie de secetă care are în vedere efectele perioadelor cu precipitații reduse (inclusiv precipitații solide) asupra volumului scurgerii pe râuri, volumului de apă acumulat în lacuri și în straturile acvifere subterane. Frecvența și severitatea acestei secete se definește pe bazine hidrografice.
Seceta hidrologică se manifestă cu o anumită întârziere față de seceta agricolă și meteorologică. Analiza acestei secete implică stabilirea influenței deficitului de precipitații asupra componentelor sistemului hidrologic (infiltrația, scurgerea de suprafață, scurgerea subterană, debitele râurilor, volumele de apă și nivelurile din lacurile de acumulare, nivelurile freatice). Totodată, această influență este pusă în legătură cu cererea ce se manifestă în diferite sectoare utilizatoare de apă: agricultură, alimentări cu apă potabilă și industrială, irigații, piscicultură, navigație, habitat-recreațional, faună sălbatică.
Impactul secetelor hidrologice este sesizabil atunci când seceta meteorologică se prelungește mai mulți ani consecutivi, efectele fiind în directă legătură cu caracteristicile lacurilor de acumulare. Aceste caracteristici (de înmagazinare și regularizare) prezintă interes și în cazul manifestării secetelor în acvifere subterane.
Se remarcă faptul că la încheierea perioadelor de secetă meteorologică, refacerea rezervelor de apă se face începând cu cele necesare solului, continuând cu mărirea debitelor râurilor, refacerea volumelor și a nivelurilor lacurilor și a nivelurilor freatice.[6]
Seceta socioeconomică.
Definițiile socioeconomice ale secetei asociază cererea și oferta unor bunuri economice cu seceta meteorologică, hidrologică și agricolă. Satisfacerea cererii de apă pentru furaje, culturi agricole, piscicultură, ca și cel pentru producția de energie hidroelectrică, depinde de climă. Valorile scăzute ale precipitațiilor fac ca în perioade de secetă să nu poată fi satisfăcute nevoile umane și cele pentru menținerea echilibrului factorilor de mediu.
Seceta socioeconomică survine atunci când cererea pentru apă ca bun economic depășește oferta, ca rezultat al secetelor și reducerii cantităților de apă. De multe ori, cererea crește datorită creșterii populației sau consumului pe cap de locuitor. Oferta crește și ea prin îmbunătățirea randamentelor de producție, a tehnologiilor, sau prin construirea de noi lacuri de acumulare. Vulnerabilitatea la astfel de secete se poate mări în viitor, dacă cererea crește mai repede decât oferta.[14]
Fig. 1.
1.2 Noțiuni de secetă, uscăciune și tipologia lor
Definirea secetelor în literatura de specialitate sunt cunoscute zeci de tratări privind definirea secetelor. Fiind în esență un fenomen natural complex cu consecințe social-economice deosebite, fiecare în parte pot sta la baza tălmăcirii acestui termen.
Seceta ca fenomen atmosferic poate fi precăutată fără influența ei nemijlocită asupra obiectelor influențate. în cazul evaluării consecințelor ei negative, acestea pot fi efectuate doar privitor la anumite obiecte, care la rîndul său diferit reacționează la condițiile meteorologice ale secetei. Acest fenomen meteorologic, la rîndul său este influențat de activitatea antropică, astfel intensificîndu-1 (spre exemplu procesul de degradare și deșertificare).
Se deosebesc definiri ale secetelor conceptuale și funcționale. Conceptual seceta se caracterizează prin lipsa îndelungată a precipitațiilor atmosferice. în asemenea determinare nu se ține cont de perioadele scurte, cînd într-o anumită localitate cad precipitații neînsemnate sau în totalmente lipsesc, dar interes prezintă abaterile sumei precipitațiilor de la norma climatică, deoarece anume aceste anomalii sunt legate cu circulația generală sau locală a atmosferei. Deci, conceptual sub termenul de secetă noi subînțelegem lipsa îndelungată a precipitațiilor atmosferice sau căderea lor în cantității neefective din punct de vedere biologic, consecință a căreia este scăderea potențialului resurselor funciare.[2]
Trăsătura locală, inițială a secetei atmosferice se consideră stabilirea în decursul unei perioade îndelungate de timp a stratificării anticiclonilor stabili în atmosfera liberă.
Funcțional prin termenul de secetă se subînțelege termenele de apariție și dispariție a acestui fenomen, intensitatea ei etc. în determinarea ei funcțională se utilizează mai multe criterii. Spre exemplu, destul de des se utilizează definirea secetelor după anomaliile precipitațiilor de la cantitatea medie multianuală a lor pentru o perioadă îndelungată de timp, în care selectarea necondiționată, liberă a valorilor de prag pentru identificarea secetelor provoacă multe întrebări. Există mai multe principii în clasificarea secetelor. Astfel se deosebește seceta atmosferică, pedologică și generală (pedo-atmosferică).
Conform Convenției ONU, seceta este un fenomen natural ce apare atunci cînd suma precipitațiilor atmosferice depuse este mai mică decît media multianuală pe fondul temperaturilor înalte, ceea ce condiționează deficitul bilanțului hidrologic și reducerea productivității culturilor agricole. Specialiștii din diferite domenii ale științei propun și alte formulări ale fenomenului dat, însă majoritatea consideră seceta – perioada îndelungată fără precipitații, însoțită de temperaturi și de ie înalte a radiației solare, umiditatea aerului și a solului joasă și evaporabilitatea înaltă. [15]
Definirea acestei noțiuni prezintă mai multe variante, în funcție de criteriul luat în considerare: mediul în care se manifestă, caracteristici, extindere în timp, perioada din an în care apare, efecte, specificul fiecărei țări.
Printr-un termen mai general și mai cunoscut publicului larg, un interval de timp caracterizat prin lipsa sau scăderea drastică a cantităților de precipitații este denumit secetă. Conform mai multor autori, la scara unui interval de timp mai îndelungat, secetele reprezintă fenomenele climatice de risc cu cel mai mare impact negativ asupra societății omenești.
La scara sistemului reprezentat de mediul înconjurător, seceta înseamnă o manifestare a dezechilibrului care apare în circuitul apei în natură, circuit ce leagă toate învelișurile Pământului (Atmosfera, Hidrosfera, Litosfera, Biosfera). În acest context, seceta reprezintă insuficiența apei disponibile pentru a satisface cerințele de evaporație și transpirație. Mai complet spus, seceta înseamnă un deficit important de umiditate (ploi, ape subterane, scurgere de suprafață) al unui mediu natural în raport cu disponibilitățile sale mijlocii, pe o suprafață întinsă și pe o perioadă suficient de îndelungată pentru a afecta economia regiunii respective.[21]
Indicii utilizați pentru evaluarea secetelor
În literatura de specialitate există un număr mare de indici larg utilizați la identificarea secetelor. Printre aceștea vom menționa:
Coeficientul pluviotermic (CPT) care ia în considerație aceleași elemente meteorologice și reprezintă raportul dintre cantitatea precipitațiilor căzute (mm) și suma temperaturilor lunare:
CPT=ΣR/ΣT (1)
Specific pentru CPT este că el poate fi evaluat pentru fiecare lună a perioadei calde ceea ce permite analiza dinamicii condițiilor de umezeală și evaluarea gradului de asigurare cu umiditate a perioadei de creștere și dezvoltare a plantelor.
Intensitatea secetei este desemnat de valorile coeficientului Si – S/>0, indică o secetă atmosferică slabă; 1<S/<2 – medie; 2<S/<3 – puternică; S/>3 – foarte puternică, în cazul cînd S/'<0 se atestă un surplus de umiditate: S/'±1 – indică o normală a atmosferei.
Unii specialiști printre care și vestitul agrometeorolog D. I. Șașco [15, 32] propun ca la evaluarea secetei să se țină cont și de deficitul de saturație a aerului cu vapori de apă utilizînd în acest scop formula:
CU=P/Σd, (2)
unde: P- suma precipitațiilor, Σd – deficitul de saturație.[13]
Climatologul român Topor , în identificarea fenomenului de secetă, gradului de intensitate a ei, pornește de la valorile abaterilor sumelor de precipitații de la media normală. Astfel timpul secetos este determinat de abaterile – 21 la – 30% a sumelor precipitațiilor; "foarte secetos", – 31 la -50% și "excesiv de secetos" pentru abateri mai mari ()%. În cazul cînd se apreciază un interval de timp mai mare decît un anotimp, autorul e următoarele valori a abaterilor față de normă pentru diferite calificative: -6 și -10% – secetos, -11 și – 15% – secetos, -16 și – 25% – excesiv de secetos. în afară de aceasta, va fi calificată ca secetoasă în cazul în care se vor înregistra:
a) pînă la 41 apă în cel mult 4 zile;
b) pînă la 601 apă în cel mult 3 zile;
c) pînă la 100 I apă în cel mult 2 zile;
d) pînă la 251 apă în cel mult 5 zile;
e) pînă la 101 apă în cel mult 8 zile.
Aceste situații sunt echivalente, deși par foarte diferite la prima vedere, cînd se compară o lună în care au căzut 100 l de apă cu una în care au căzut doar 10 litri. Totuși, este necesar să ținem cont de faptul că: în luna în care au căzut 100 litri de apă au fost cel mult două zile ploioase, numărul zilelor au fost fără ploi, deci dintr-un total de 30 de zile, 6,7% au fost ploioase și 93,3% secetoase; perioada de 28, 29 de zile fără ploaie într-o lună de vară prezintă pericol pentru majoritatea culturilor agricole.[14]
Reieșind din cele expuse, e cazul să menționăm că evidențierea specificului distribuirii în precipitațiilor prezintă un mare interes practic deoarece contribuie la evaluarea gradului de asigurare a culturilor cu resurse de umiditate într-un anumit interval de timp.
Literatura de specialitate cunoaște un număr apreciabil de indici de ariditate, cum sunt: indicele lui Emm. de Martonne (1923), al lui Emberger (1932) etc. Mai recent, în cadrul UNEP – United Nations Environmental Programme – a fost utilizat un indice care reprezintă raportul dintre cantitatea medie anuală de precipitații și evapotranspirația potențială medie anuală. În România, un colectiv de la INMH București a utilizat un indicele de ariditate având formula:
(3)
unde T este temperatura medie anuală (°C), iar P reprezintă precipitațiile medii anuale.
La cele de mai sus se pot adăuga indicii pentru aprecierea gradului de continentalism al climatului Gorczynski, N.N.Ivanov, Grissolet și colab, indicii pentru aprecierea evapotranspirației Thornthwaite, Budîko-Lettan, Turc) etc.
Pentru Republica Moldova indicele evaporabilității a fost modelat spațial fiind în prealabil calculat după mai mulți autori (fig.2).
a b
c d
Fig.2 Repartiția spațială a valorii evaporabilității determinată după mai mulți indici (a) Alpatiev, b) Costin, c) Ivanov, d) Budîco) (după Nedealcov M și colab).
O altă modalitate de relevare a riscului asociat deficitului de precipitații este folosirea Indicelui Palmer pentru Severitatea Secetei (Palmer Drought Severity Index -PSDI), care are valori cuprinse între < – 4 (pentru secetă extremă) și > 4 (pentru umezeală extremă).
Mai recent apărut este indicele abaterii standardizate de precipitații (ASP), rezultat al raportului dintre abaterea normală și deviația standard:
ASP = (xi-xmed)/ (4)
unde xi – valoarea termenului din șir; xmed – media șirului (normala); – deviația standard = .
În funcție de valorile ASP, din punct de vedere pluviometric se pot defini mai multe categorii de intervale (tab. 3):
Tabelul 2.
Caracterizarea pluviometrică a intervalelor de timp în funcție de ASP
Situațiile de risc prin deficit au fost considerate cele în care ASP a fost mai mic de -1,0, iar situațiile de risc prin excedent cele în care ASP a fost mai mare de 1,0 .
Ca o metodă mai veche, dar nu lipsită de importanță pentru identificarea și caracterizarea perioadelor excedentare, respectiv deficitare pluviometric, menționăm și utilizarea diferitelor tipuri de climograme (Walter-Lieth, Peguy), construite pe baza valorilor medii lunare ale temperaturii aerului și cantităților de precipitații.
I. A. Anțupov, analizînd detaliat starea agriculturii din Basarabia din sec. al XIX-lea, arată că din cei 40 de ani (1830-1870) 11 au fost secetoși și fără roadă, iar 14 cu roade scăzute și mijlocii.
După o secetă de doi ani, în 1891-1892 (F. Rotari, 1959) au urmat secetele anuale, cînd n-au căzut ploi toată vara și culturile de cîmp s-au uscat.
În baza analizei materialelor din registrele secetelor, îndeplinită de S. E. Bucinschi , O. A. Drozdov etc., s-a stabilit că, începînd cu secolul al X-lea, numărul secetelor în regiunea de sud-vest a Cîmpiei Europei de Est s-a aflat în creștere permanentă, cu unele excepții în sec. XIII și XVII. În ultimele două secole, mai cu seamă în sec. al XX-lea, frecvența lor a crescut brusc.
Această aridizare a ținutului, respectiv în sec. al XX-lea, este legată în mare măsură de “presiunea antropogenă” asupra mediului ambiant, procesele de intensificare a multiplelor tehnologii, exploatarea nerațională a resurselor naturale, în special a solului, pădurilor, bazinelor acvatic și aerian etc.
Mai recente sunt studiile efectuate de Potop V care a descris și situația climatică la momentul desfășurări fenomenului de secetă, Lupașcu M., Sofroni V, Daradur M. care pentru prima dată e elaborat un registru al secetelor din Republica Moldova, V.
Conform lui M. Lupașcu și V.Sofroni în calitate de criteriu principal de apreciere a secetelor, ei au utilizat valorile CHT pentru perioada de vegetație activă a culturilor agricole (aprilie – octombrie). În paralel cu valorile CHT, Lupașcu a analizat regimul temperaturilor extreme (numărul de zile cu T > 30 °C, T > 35 °C). Datele sistematizate de autor sunt prezentate în (tab.4)
Tabelul 3.
Particularitățile de manifestare a secetelor pe teritoriul R. Moldova în perioada anilor 1890-1994 (după Lupașcu, 1995)
Cea mai intensivă, conform datelor din tabel, poate fi considerată seceta din anul 1896, la fel de intensive au fost și secetele din anii 1928, 1946, 1951 etc. [39]
Cu toate acestea, analiza repartiției densității valorilor CHT arată că apreciere mai obiectivă secetelor, identificate conform valorilor CHT, trebuie să se țină cont de abaterea lor de la legea normală de repartiție. M. Daradur neutralizează aceste abateri prin intermediul mai multor funcții de repartiție a CHT și în baza testărilor statistice este evaluat gradul de concordanță dintre eșantionul experimental și repartiția teoretică .
Din punct de vedere meteorologic și considerate punctual, secetele se caracterizează prin intensitate și durată. Aceste elemente prezintă importanță pentru că de ele depind efectele asupra producțiilor agricole pe plan local, cele mai grave secete fiind cele de intensitate și durată mare.
Existența mai multor medii (solurile, apele, atmosfera) și sectoare afectate de secete (agricultură, industrie, piscicultură, hidroenergetică, agrement-turism, salubritate, sănătate etc.), condițiile particulare de ordin geografic și variabilitatea în timp a secetelor conduc către definirea dificilă a unor indici unitari care să caracterizeze fenomenul de secetă.
Dacă analiza este la scară regională, se va lua în calcul și aria de extindere a secetei, cu observația că analiza extinderii teritoriale a secetei va fi precedată de analize punctuale la stațiile meteorologice din regiune.
Analiza din punct de vedere istoric a secetelor impune și studiul frecvenței de producere a acestora.
Legătura dintre elementele ce caracterizează secetele depinde în mare măsură de condițiile fizico-geografice locale, care prezintă o neuniformitate pronunțată, determinată de influențele climatice neuniformitatea reliefului, a solurilor, a condițiilor geologice, etc..[3]
CAPITOLUL II. Caracterizarea climatica a secetelor din Republica Moldova
2.1. Durata perioadelor fara precipitatii
Utilizarea indicilor – CHT, Si, P la evaluarea secetelor a permis evaluarea si analiza starii atmosferei pe o anumita perioada de timp (anotimp, perioada de vegetatie), stare conditionata de suma precipitatiilor atmosferice si de specificul distribuirii lor in timp. Cunoasterea acestora contribuie la completarea cunostintelor noastre privind resursele agroclimatice a teritoriului, estimarea gradului de asigurare a culturilor agricole cu umezeala la diferite etape de dezvoltare.[5]
Cantitatea minimala de precipitatii sau lipsa totala a lor intr-o anumita perioada de timp creeaza conditii de stres la plante si se rasfringe asupra proceselor de crestere, dezvoltare, formare a recoltei.
Problema in cauza prezinta un mare interes pentru specialisti din diverse domenii, fapt confirmat de numeroase publicatii pe tematica data. Investigatiile efectuate au de terminat valorile numerice a sumelor precipitatiilor evaluate drept afective sau accesibile pentru sistem radicular.
In legatura cu aceasta cunoasterea specificului distribuirii in timp a precipitatilor pe un teritoriu concret, a fregventei perioadelor fara precipitatii servesc drept baza stiintifica informativa la evaluarea riscului climatic pentru diferite grupuri de culturi.
Sunt cunoscute mai multe procedee metodice de evaluare a perioadelor fara precipitatii. In cazul dat la baza a fost pus criteriul cind timp de 10 zile si mai mult nu cad precipitati. In cazul dat a fost pus criteriul de 10 zile si mai mult nu cad precipitatii sau suma lor diurna nu depaseste 1mm; ca suma a precipitatiilor minime ce intrerupe fenomenul dat s-a luat cantitatea de 5mm, cazute intr-un interval de 1-5 zile.
La baza acestui fenomen au fost puse datele diurne ale precipitatiilor atmosferice pe o perioada de peste 50 de ani pentru statiile amplasate in cele trei raioane agroclimatice ale Moldovei. Perioade fara precipitatii sunt o trasatura specifica a climei Moldovei. In anii secetosi numarul mediu al perioadelor fara precipiatii de diferita durata este de 5-7 zile. Calculele efectuate denota ca in peroada calda (aprilie – octombrie ) numarul mediu de zile fara precipiatii este de 21, la nord, si 23 de zile, la sud. [39]
În unii ani numarul perioadelor oscilează de la 1 la 8, iar valorile maxime ale duratei perioadei fara precipitatii ating 69-90 de zile, în functie de regiunea geografică. Cele mentionate mai sus sunt confirmate de diagrame. In republica Moldova predomina peroadele fara precipitatii cu durata de 20 zile, fregventa carora constituie 65-74%. Lipsa precipitatiile pe parcursul a 20 de zile influenteaza negativ asupra plantelor de cultura, deoarece, începind cu cea de-a 10-e zi influnețează negativ asupra plantelor de cultură deoarece, începind cu cea de-a 10-e zi fara precipiatii, are loc micșorarea umiditații relatice a aerului și instalarea temperaturilor ridicate care au ca rezultat formarea unui complex hidrotermic stresogen pentru plante.
Fregvența perioadelor cu durata de 30 de zile constituie 16-32%, mai rar se observaperioadele cu durata de peste 60-70 de zile (1-2%).
Analiza comparativa a diagramelor întocmite pentru toate cele trei raioane agroclimatice denotă că în partea de sud a republicii în unii ani perioadele fara precipatii pot ajunge la 50, 60 și 70 de zile.
Din punct de vedere al estimării riscului climatic interes deosebit reprezintă determinarea vremii manifestării perioadelor făra precipitatii. Cercetările efectuate au permis să stabilească cp cele mai fregvente perioade fara precipitații se înregistrează în sezonul de toamna urmate de cele în sezonul de primavară. Aceasta în opinia noastra este determinat de faptul restructurării în aceste sezoane a cîmpului baric al Terrei și trecerea de la sezonul de toamna la cel de iarna și a celui de primavară la cel de vară.
Durata maxima a perioadei făra precipitații pe parcursul secolului XX a fost de 90 de zile. În sudul Moldovei durata maximă de precipitații s-a înregistrat în anul 1949, fiind de 71 de zile la rind. E cazul să menționăm că și în partea de nord, unde condițiile de umiditate sunt evaluate ca moderate, în anul 1961, pe parcursului a 69 de zile, nu s-au înregistrat ploi efective, fapt ce demonstrează încă odată că fenomenul de secetă în perioada de vara-toamnă este caracteristic și în această regiune.
Peroadele făra precipitații cu durata de 31-40 de zile au fost observateo dată în 4 ani, iar a celor cu durată de 50-70 de zile a data în 20 de ni.
Rar dar sunt posibile perioadele cînd precipitațiile lipsesc timp de peste 70 de zile.. Claculel artaă ca pe teritoriul Republicii Moldova se observă odtaă la o sută de ani.[11]
2.2 Frecvența înregistrării fenomenului de secetă
Datele meteorologice existente privind teritoriul Moldovei (referitor la or. Chișinău – începând cu a. 1853, iar la 8 puncte meteorologice – din anul agricol 19454-1946) mărturisesc că opinia larg răspândită despre condițiile pedo-climaterice favorabile din republică pentru dezvoltarea agriculturii necesită anumite precizări:
deși circa 80% din suprafața solurilor le constituie cele mai fertile tipuri de cernoziom, totuși peste 55-60 la sută din ele, datorită reliefului puternic accidentat, în special în Zona centrală, sunt eroziunii (inclusiv peste ½ deja fiind puternic erodate);
clima Moldovei este instabilă, cu oscilații destul de puternice în ceea ce privește cantitatea de precipitații și valorile de temperatură, atât sub aspect sezonier cât și după ani .
Regimul de umezeală. Suma anuală a precipitațiilor căzute în ultimii 62 de ani oscila de la 250,3 (a.a. 1945-46) la 768,1 mm (a.a. 1996-97), adică de 3,1 ori. Oscilații mari au fost înregistrate la unele puncte meteorologice:
Briceni – 888 mm (a.a. 1968-69) și 292 mm (aa. 1945-46),
Bălți – 882 mm (a.a. 1996-97) și 220,8 mm (a.a. 1945-46), adică aproape de 4 ori;
Comrat – 829 mm (a.a. 1962-63) și 254 mm (a.a. 1945-46) adică de 3,26 ori;
Tiraspol – 811mm (a.a. 1996-97) și 187 mm (a.a. 1945-46), adică aproape de 4,34 ori;
Ștefan Vodă – 806 mm (a.a. 1962-63) și 238 mm (a.a. 1945-46), adică aproape de 3,4 ori;
Fenomenul de secetă anuală puternică a fost înregistrat 6 ari (circa 10% din ani), de secetă catastrofală – 2 ori (anii 1945-1946 și 2006-2007), de secetă aproape catastrofală – în anul agricol 1952-1953.
Oscilațiile privind cantitatea precipitațiilor au fost și mai mari în cadrul anumitor sezoane:
În perioada de toamnă:
Briceni – 224 mm (a.a. 1995-96) și 36 mm (a.a. 1962-63), adică de 62,2 ori;
Bălți – 258,3 mm (a.a. 2002-03) și 32,7 mm (a.a.1948-49), adică de 7,9 ori;
Cornești – 344 mm (a.a. 1997-98) și 20 mm (a.a. 1962-63), adică de 17,2 ori;
Cahul – 256 mm (a.a. 1973-74) și 19 mm (a.a. 1947-48), adică de 13,5 ori;
Ștefan Vodă – 245 mm (a.a. 1960-61) și 33 mm (a.a. 1945-46), adică de 7,4 ori.
În ansamblu, cantitatea de precipitații în sezonul de toamnă oscila de 4,4 ori (216,5 mm în a.a. 1980-81 și 49,2 mm în a.a. 1947-48). Fenomenul secetei de toamnă s-a repetat de 20 de ori (32,2% ani), inclusiv 11 ori – secete catastrofale.[12]
Prezintă interes analiza oscilațiilor cantității de precipitații în perioada de primăvară. Astfel, în această perioadă, în medie pe republică mărimea oscilațiilor a fost de 4,55 ori (214,7 mm (în a.a. 1977-78) și 47,2 mm (în a.a. 1985-86).
În scopul unor puncte meteorologice, aceste oscilații au constituit:
Briceni – 246 mm (a.a. 1961-62) și 39 mm (a.a. 2002-03) – adică de 6,3 ori;
Bălți – 212,2 mm (a.a. 1977-78) și 13,1 mm (a.a. 1945-46) – adică de 16,2 ori;
Cornești – 289 mm (a.a. 2005-06) și 27 mm (a.a. 1945-46) – adică de 16,7 ori;
Tiraspol – 237 mm (a.a. 1979-80) și 44 mm (a.a. 1946-47) – adică de 5,4 ori;
Cahul – 283 mm (a.a. 1990-91) și 41 mm (a.a. 1999-2000) – adică de 6,9 ori;
Ștefan Vodă – 223 mm (a.a. 1987-88) și 35 mm (a.a. 1949-50) – adică de 6,4 ori.
Fenomenul secetei de primăvară a fost înregistrat 14 ori 22,5%), inclusiv 5 ori – secetă catastrofală; fenomenul secetei de iarnă – pe parcursul a 62 de ani a fost semnalat 19 ori (30,6%).[42]
În perioada de vară cantitatea precipitațiilor căzute a oscilat după cum urmează:
în ansamblu pe republică – adică de 3,9 ori (341 mm în anii 1948-49 și 87,1 mm – în anii 1952-53);
Briceni – 426 mm (a.a. 1948-49) și 98 mm (a.a. 1952-53) – adică de 4,3 ori;
Bălți – 390,7 mm (a.a. 1970-71) și 54,1 mm (a.a. 1952-53) – adică de 7,2 ori;
Cornești – 466 mm (a.a. 1979-80) și 65 mm (a.a. 1952-53) – adică de 7,2 ori;
Tiraspol – 370 mm (a.a. 1996-97) și 49 mm (a.a. 1945-46) – adică de 7,5 ori
Ștefan Vodă – 373 mm (a.a. 1951-52) și 73 mm (a.a. 1950-51) – adică de 5,1 ori.
Secetele de vară s-au repetat în 11 ani (17,7%), inclusiv puternice și catastrofale – în 9 ani (14,5%).
Regimul de temperatură. Deși amplituda oscilațiilor de temperatură (atât a celor medii anuale, cît și sezoniere) a fost puțin mai redusă decât cea a oscilațiilor de precipitații, pe parcursul ultimilor 62 de ani acestea au fost semnificative:
– temperaturile medii anuale (+9,320С):
în medie pe republică – de la +12,70С (a.a. 2006-07 ) pînă la +7,680С (a.a. 1953-54) – adică de 1,65 ori;
Briceni – de la +10,690С (a.a. 2006-07) până la +6,250С (a.a. 1953-54) – adică de 1,7 ori;
Bălți – de la +12,040С (a.a. 2006-07) până la +7,520С (a.a. 1953-54.) – adică de 1,6 ori;
Cahul – de la +12,560С (a.a. 2006-07) până la +8,290С (a.a. 1953-54) – adică de 1,5 ori;
Ștefan Vodă – de la +12,950С (a.a. 2006-07) până la +7,680С (a.a. 1953-54) – adică de 1,7 ori.
– perioada de toamnă (în medie +9,390С):
în medie pe republică – de la +11,690С (a.a. 1966-67) pînă la +8,30С (a.a.1954-55 ) – adică de 1,4 ori, inclusiv Briceni – 1,6 ori, Cornești – 1,7 și Ștefan Vodă – 1,6 ori.
– perioada de iarnă (în medie -2,210С):
în medie pe republică – de la -8,60С (a.a. 1953-54) la +2,020С (a.a. 2006-07) – la 5,25 ori, inclusiv Briceni – 11,2 ori, Cornești – 4,9 ori, Ștefan Vodă – 4,2 ori.
În afară de aceasta, o dată în fiecare 10-11 ani se înregistrează ierni neobișnuit de aspre, când, pe parcursul a câtorva zile temperaturile nopții ating valori de -30…-33оС (Briceni) și 28 …-32оС – în Zona centrală și Zona de sud.
– perioada de primăvară (în medie +9,290С):
în medie pe republică: de la +11,980С (a.a. 2006-07) la +6,720С (a.a. 1987-88) – la 1,8 ori, inclusiv: Briceni – de 2,3 ori, Cornești – 1,6 ori și Ștefan Vodă – 1,7 ori.
– perioada de vară (în medie +20,260С).
în medie pe republică – de la +23,10С (a.a. 2006-07) la +18,530С (a.a. 1948-49) – de 1,25 ori, inclusiv Briceni – 1,3 ori, Cornești – 1,34 și Ștefan Vodă – 1,34 ori. [43]
Un alt indice privind influența temperaturilor este frecvența anilor cu temperaturi extrem de ridicate (tab. 4):
Tabelul 4.
Frecvența anilor cu temperaturi extreme în condițiile Republicii Moldova
În medie pe republică indicii meteorologice au fost următorii (tab. 5):
Tabelul 5.
Principalii indicii meteorologici pe Moldova (anii 1945-2007, 8 puncte meteorologice)
2.3 Clasificarea secetelor după gradul de intensitate si arealul de afectare a teritoriului tarii.
Clasificarea secetelor presupune, de asemenea, discutarea mai multor aspecte. În funcție de fazele evolutive ale fenomenului, respectiv conform derulării ciclului apei, se separă: seceta atmosferică, seceta pedologică, seceta freatică, seceta hidrologică (potamologică) și seceta hidraulică.
În funcție de durata lor, secetele pot fi episodice, cvasipermanente sau permanente, ele apărând în regiuni cu climate, respectiv cu peisaje specifice (stepă, semideșert, deșert).
Secetele pot fi clasificate și în funcție de perioada din an în care apar. Astfel, în climatele cu patru anotimpuri se pot diferenția secete de iarnă, de primăvară, de vară și de toamnă, fiecare categorie având impacturi negative caracteristice asupra culturilor. Seceta de iarnă provoacă diminuarea rezervei de apă din sol necesară declanșării procesului de vegetație la începutul primăverii. Seceta de primăvară întârzie ciclul vegetativ, ea putând fi asociată și cu alte fenomene de risc (vânturi puternice, furtuni de praf etc.) [48]
Seceta de vară are efecte negative condiționate de tipurile de culturi și de fenofaza acestora.
Seceta de toamnă are consecințe negative majore în special pentru semănăturile de toamnă, care, în condițiile unui deficit important de umiditate în sol, încolțesc mai încet și vor avea o rezistență mai mică la temperaturile scăzute din timpul iernii care urmează, ceea ce poate conduce, în primăvară, la necesitatea reînsămânțării cu alte culturi. După intensitate se deosebesc mai multe tipuri de secete (foarte puternice, puternice, moderate, slabe).
Secete foarte puternice se semnalează în anii, cînd în perioada de vegetație cad precipitații mai puțin de 50% din normă, iar temperatura medie a aerului întrece media climatică cu 3 – 4°C. Secetele puternice au loc atunci, cînd cantitatea de precipitații constituie 60 – 70% din normă, iar temperatura medie a aerului în această perioadă întrece norma cu 2°C. Secetele moderate se semnalează în acei ani cînd cad 70 – 80% din norma de precipitații iar anomalia pozitivă a temperaturii alcătuiește 1,0 – 1,5°C.
La creșterea gradului de intensitate a secetei, fiecare component din complexul de factori naturali sau antropici participă cu o pondere diferențiată, în raport de anotimp, de faza de vegetație, de lucrările agrotehnice etc.
Seceta în Moldova este unul dintre cele mai periculoase fenomene ale naturii, reprezentînd trăsătura specifică a climei regionale, condiționate de distribuția neuniformă în timp și spațiu a precipitaților atmosferice pe fondul valorilor ridicate ale temperaturii aerului.[39]
Evaluările arată că deficitul de precipitații atmosferice este specific practic pentru tot teritoriul republicii. Astfel evaluarea teritoriului Republicii Moldova după gradul de ariditate în conformitate cu indicii utilizați în practica internațională (conform raportului dintre suma de precipitații ∑R și evapotranspirația potențială E0), arată că cea mai mare parte a teritoriului republicii se atribuie la regiunile subhumide și semiaride cu probabilitate mare de apariție a secetelor și dezvoltare a proceselor de deșertificare.
Deficitul de precipitații și repartiția foarte neuniformă a lor condiționează secete frecvente și intensive. Probabilitatea apariției secetelor foarte puternice (≤ 50% din norma climatică a precipitațiilor) cu consecințe catastrofale în unele luni ale perioadei de vegetație pe teritoriul republicii constituie 11 – 41%.
În ultimele două decenii secetele s-au semnalat mai frecvent, și ele devin tot mai intensive. Așa, în perioada anilor 1990 – 2011 pe teritoriul republicii s-au înregistrat 10 ani (1990, 1992, 1994, 1996, 1999, 2000, 2001, 2003, 2007, 2011) cu secete de diferită intensitate, care au dus la scăderea recoltei culturilor agricole.
În anii 1990, 1992, 2003, secetele s-au prelungit pe parcursul întregii perioade de vegetație (lunile IV – IX), în restul anilor secetele s-au semnalat vara și toamna.
Serviciul Hidrometeorologic de Stat din Moldova pe baza analizei detaliate după ani a coeficientului hidrotermic (CHT), a stabilit că valoarea CHT ≥ 1,0 caracterizează o umiditate suficientă, CHT ≤ 0,7 indică o climă secetoasă, CHT = 0,6 o secetă ușoară, CHT ≥ 0,5 osecetă puternică și foarte puternică.
Spre deosebire de alte hazarduri naturale, secetele prezintă un proces treptat cu consecințe negative de lungă durată. Deși, ele nu conduc nemijlocit la pierderi de vieți umane, de foame pot suferi zeci și sute de mii de oameni. De aceea, după pierderile materiale (22%), secetele în lume cedează doar cicloanelor tropicale (30%), iar după efectul social acest fenomen nu are asemănare.
În Republica Moldova secetelor le revine 12,5% din numărul total de hazarduri.
Seceta conduce la mari pierderi de producție agricolă. Deosebit de grele au fost consecințele ei în trecut, mai ales atunci cînd doi-trei ani la rînd erau secetoși.[32]
Cele mai intensive pe teritoriul Moldovei pot fi considerate secetele din anii 1896, 1899, 1928, 1946, 2003, 2007, 2011. Astfel de secete, în trecutul nu prea îndepărtat, sorteau lumea la foame care, în căutarea surselor de existență, părăsea locurile natale. Urmările secetei din anul 1946 a creat o situație deosebit de gravă pentru populația Moldovei, conducînd la foamete pe parcursul anilor 1946-1947. Această foamete a fost determinată nu numai de urmările grave ale secetei, dar și de alți factori colaterali. În tab.1 este indicată cantitatea de precipitații în anii secetoși și recolta la hectar a principalelor culturi cerealiere în Moldova.[40]
Tabelul 6. Cantitatea de precipitații în anii secetoși și recolta la hectar a principalelor culturi cerealiere în Moldova.
Consecințele secetei sînt determinate atît de gradul intensității, duratei, cît și de suprafața afectată. Secetele ce cuprind o suprafață de pînă la 10% din teritoriul Moldovei au fost evaluate drept locale; 11-20% se consideră – vaste; 21-30% – foarte vaste; 31-50% – extreme, iar mai sus de 50% se apreciază ca secete catastrofale, deoarece cauzează pierderi mari economiei naționale. Calculele au fost efectuate pentru fiecare anotimp și an în parte.[9]
Pentru teritoriul Moldovei în anotimpul de primăvară predomină secetele vaste și catastrofale, vara mai frecvent se manifestă secetele extreme, iar toamna o frecvență mare o au secetele catastrofale (tab.2).
Tabelul 7. Evaluarea suprafeței afectată de secetă pe teritoriul R. Moldova
Astfel, secetele din anii 1994, 2000, 2003, 2007 și 2011 s-au evaluat ca cele mai puternice din punct de vedere a intensității și catastrofale după suprafața ocupată.
Tab 8.
Clasificarea severității secetei
CAPITOLUL III. Dinamica și riscul secetelor în Republica Moldova pentru culturile pomi-viticole
3.1. Structura temporală a secetei în Republica Moldova
În ultimii ani se vorbește din ce in ce mai mult despre fenomenul încălzirii globale, despre scăderea stratului de ozon, despre efectul de sera, despre seceta si despre urmările catastrofale pe care aceste perturbații le au asupra naturii și asupra omului. Schimbările climatice provocate de om devin din ce in ce mai evidente, iar cercetătorii sunt de acord că principala cauză a acestui fenomen este arderea combustibililor fosili. Cauzele care au dus la apariția secetei sunt legate de schimbările climatice în curs. Specialiștii apreciază că secetele și fenomenele generate de acestea sunt cauzate atîat de modificări în circulația generală a atmosferei, determinate de manifestarea efectului de seră cat și de anumite cauze antropice, datorate utilizării neraționale, defrișărilor sau modificărilor de peisaj cu efecte negative asupra bilanțului apei. Seceta se produce datorită discontinuităților survenite în funcționarea normală a sistemului de curenți atmosferici.
În figura ce urmează sunt scoși în evidență principalii factori care determină apariția și instalarea fenomenului de secetă.
La aceștia se mai adaugă și alți factori care definesc caracteristicile suprafeței active (trăsăturile reliefului, solului, adîncimea pînzei freatice, gradul de acoperire cu vegetație etc.), factori care definesc particularitățile fiziologice ale plantei (cum sunt soiul și faza de vegetație, gradul de rezistență la uscăciune), precum și factori care evidențiază influența antropică asupra mediului (starea terenului și agrotehnica folosită care pot facilita epuizarea apei din sol).[12]
Fig. 1. Factori ce determină apariția și instalarea fenomenului de secetă
Din analiza schemei ușor se poate de observat că manifestarea fenomenului de secetă depinde de un complex de procese și fenomene unite între ele prin legături reciproce.
Fenomenul de uscăciune este carcteristic pentru întreg teritoriul republicii. În partea de nord manifestarea lui, cu interval de timp ,,0’’, a constituit 13 cazuri, in partea centrală și cea sudică, 20, 30 de cazuri corespunzător. În regiunile centrale și de sud o fregvență impunătore are fenomenul ce se face observat cu un interval de 1 an.. Cu extinderea intervalului de timp fregvența uscăciunii scade considerabil.[39]
Distribuția spațială a secetelor pe teritoriul Republicii Moldova
În ultimele două decenii secetele s-au semnalat mai frecvent, și ele devin tot mai intensive. Așa, în perioada anilor 1990 – 2011 pe teritoriul republicii s-au înregistrat 10 ani (1990, 1992, 1994, 1996, 1999, 2000, 2001, 2003, 2007, 2011) cu secete de diferită intensitate, care au dus la scăderea recoltei culturilor agricole.
În anii 1990, 1992, 2003, secetele s-au prelungit pe parcursul întregii perioade de vegetație (lunile IV – IX), în restul anilor secetele s-au semnalat vara și toamna.
Serviciul Hidrometeorologic de Stat din Moldova pe baza analizei detaliate după ani a coeficientului hidrotermic (CHT), a stabilit că valoarea CHT ≥ 1,0 caracterizează o umiditate suficientă, CHT ≤ 0,7 indică o climă secetoasă, CHT = 0,6 o secetă ușoară, CHT ≥ 0,5 osecetă puternică și foarte puternică.[9]
Spre deosebire de alte hazarduri naturale, secetele prezintă un proces treptat cu consecințe negative de lungă durată. Deși, ele nu conduc nemijlocit la pierderi de vieți umane, de foame pot suferi zeci și sute de mii de oameni. De aceea, după pierderile materiale (22%), secetele în lume cedează doar cicloanelor tropicale (30%), iar după efectul social acest fenomen nu are asemănare.
În Republica Moldova secetelor le revine 12,5% din numărul total de hazarduri.Consecințele secetei sînt determinate atît de gradul intensității, duratei, cît și de suprafața afectată. Secetele ce cuprind o suprafață de pînă la 10% din teritoriul Moldovei au fost evaluate drept locale; 11-20% se consideră – vaste; 21-30% – foarte vaste; 31-50% – extreme, iar mai sus de 50% se apreciază ca secete catastrofale, deoarece cauzează pierderi mari economiei naționale. Calculele au fost efectuate pentru fiecare anotimp și an în parte.[13]
Pentru teritoriul Moldovei în anotimpul de primăvară predomină secetele vaste și catastrofale, vara mai frecvent se manifestă secetele extreme, iar toamna o frecvență mare o au secetele catastrofale (tab.2).
Tabelul 2. Evaluarea suprafeței afectată de secetă pe teritoriul R. Moldova
Astfel, secetele din anii 1994, 2000, 2003, 2007 și 2011 s-au evaluat ca cele mai puternice din punct de vedere a intensității și catastrofale după suprafața ocupată.
Datele din tabel vin sa ne confirme cele mentionate anterior referitor la diversitatea fenomenelor de seceta, din punctul de vedere a intensitații lui. În ceea ce privește distribuția lui temporală e cazul sa menționam că secetele vaste (11-12% din teritoriu) și cele devastatoare (mai mult de 50% din teritoriu) caracterizează sezonul de primavară. Vara sunt fregvente secetele extreme (31-50% din teritoriu), iar toamna cele devastatoare. [39]
În privința repatiției spațiale a secetei pe teritoriul Republicii Moldova observam urmatoarele legități:
La sudul Moldovei se înregistrează secetele locale vaste și extreme.
Spre sud-este crește fregvența secetelor vaste și extreme și scade fregvența secetelor locale.
Secetele devastatoare determinate de procesele atmosferice globale de regulă ocupă practic întreg teritoriu și se mențion o perioada îndelungată de timp.
Seceta este una din trasaturile specifice ale climei regionale. Aceasta confirmă materilele din arhivă, descrierile călătorilor, observațiile specialistilor ramurilor economiei naționale. În prezent mai mulți specialiști sunt de parea că schimbarile climei globale sunt însoțite de creșterea numarul anomaliilor climatice în diferite regiuni ale globului.
3.3. Riscul secetelor din Republica Moldova pentru culturile pomi-viticole
Pămîntul este cea mai mare bogăție pe care o are Republica Moldova, iar agricultura este ramura primordială de activitate a întregii populații. Pornind de la aceste premise, menționăm că anume acest sector trebuie să fie baza dezvoltării economice a țării și vectorul principal de orientare a politicilor Guvernului.
Agricultura este vulnerabilă și expusă la un șir de riscuri cu impact negativ ca: eroziuni, alunecări, calamități natural. Însă pe lîngă aceste probleme de ordin natural, producătorii agricoli se confruntă și cu alt gen de probleme cum ar fi comercializarea producției recoltate, cauzate de reducerea volumelor de achiziții și prelucrare a legumelor de către fabricile de conserve, precum și slaba dezvoltare a serviciilor de colectare, depozitare, transport a produselor agricole pentru industria alimentară și pentru comercializarea pe piață. Nivelul scăzut de competitivitate a produselor agricole autohtone și lipsa de diversitate a produselor contribuie la cedarea producției locale în fața celei de import. Toate acestea nu oferă siguranță și stimulare pentru o dezvoltare durabilă, ci dimpotrivă sporesc riscurile agricultorilor. [46]
Moldova este o țară a viței-de-vie și a vinului. Cultivarea viței-de-vie s-a desfășurat de pe timpuri îndeosebi în centrul și sudul țării. Dispunem de un șir de cercetări științifice despre istoria și cultivarea viței-de-vie pe teritoriul Pruto-Nistrean.
Despre dezvoltarea timpurie a viței-de-vie mărturisesc un șir de documente, în care se atestă acte de dăruire a unor terenuri cultivate cu viță-de-vie. Vița-de-vie se creștea în gospodăriile mari ale boierilor și mănăstirilor. Creșterea viței-de-vie avea loc și în gospodăriile țărănești, dar ei trebuiau să plătească diferite impozite.
În dependență de condițiile climaterice s-au localizat anumite zone de cultivare a viței-de-vie. Din izvoare istorice aflăm că pe teritoriul Moldovei s-au format două zone de creștere a viței-de-vie. Zona de centru (zona codrilor) și zona de sud cu centrele Akkerman, Șabo, unde erau cele mai mari vii și soiuri de poamă, din care se făcea vin atît pentru populație, cît și pentru piață.
Date importante despre dezvoltarea viticulturii pe teritoriul țării scriu hrisoavele domnești, însemnările călătorilor străini, în investigațiile științifice contemporane.Cercetările arheologice efectuate în Moldova au adus dovezi incontestabile că pe acest plai vița-de-vie se cultivă din timpuri foarte vechi, dovadă sînt frunzele pietrificate găsite lîngă satele Naslavcea, Bursuc care confirmă aceste dovezi.
În secolul al XIX-lea Basarabia era una dintre cele mai mari exportatoare de vinuri în Rusia. Dezvoltarea intensă a viticulturii și vinificării de-a lungul secolelor a fost însoțită de introducerea în practică a culturii viei și prelucrării strugurilor, a unor procedee și unelte specifice. Stabilirea unor tehnologii vinicole tradiționale, care au păstrat pînă în zilele noastre multe elemente, ce prezintă un interes științific ca fenomene cultural-istorice și tehnice.
O adevărată descoperire a fost crearea soiurilor de viță-de-vie fără semințe. Metodele de obținere a unor astfel de struguri sînt descrise de romani și bizantini. Savanții selecționeri din Moldova au creat un nou soi fără semințe – „chișmiș moldovenesc”, dar n-are o răspîndire largă.[47]
Importanță deosebită a produselor viței-de-vie a fost pusă la evidență de specialiști în domeniu. Ei afirmă că 1 kg de struguri proaspeți dau organismului 774 calorii, iar 1 kg de stafide – 2600 calorii. În afară de zahăr, care se găsește în struguri sub formă de glucoză, fructoză, ei mai conțin și acizi organici, săruri minerale, vitamine etc. Frunzele de viță-de-vie au proprietăți bactericide și se folosesc la tratarea hemoragiilor interne. Infuzia și decoctul din frunze cicatrizează rănile purulente, se recomandă la tratarea anghinei.[52]
Realizările tehnologiei moderne de prelucrare complexă a strugurilor și de utilizare a deșeurilor contribuie la prepararea multor substanțe medicinale și cosmetologiei pe larg practicate de savanții moldoveni.
În ce privește dezvoltarea pomiculturii în Moldova e cunoscută încă de pe timpuri, mai ales în familiile feudale. Ea purta un caracter natural. Se creșteau meri, cireși, vișini, nuci, caiși, piersici. Cea mai mare parte de pomi de prune, mere se aflau în partea de nord a țării – Hotin. În centru erau multe livezi de vișini, la sudul țării – la Izmail și Akerman erau livezi mari de fructe. În zona de centru se creșteau sorturi autohtone de mere: „țîganca”, „domneși”, „balercuța”; prune – „vengherca” „goldane”, „bardace”; vișine – „vorobievca”, „spanca”; nuci, caise.[51]
Fructele erau consumate în stare proaspătă și prelucrate. Fructele se uscau (caisele, vișinele, merele, perele, prunele). Cea mai largă întrebuințare au avut-o prunele uscate, anume „vengherca”.
La sfîrșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea Moldova era unul din principalii exportatori de prune uscate de pe piața rusă. Uscatul fructelor se făcea în fiecare familie, unde creșteau pruni. Tehnologia de uscare tradițională a rămas neschimbată, alături de alte tehnologii noi cunoscute astăzi. Fructele uscate sînt pe larg folosite în alimentația moldovenilor. [33]
Pomicultura, una din ramurile de bază ale complexului agroindustrial al țării noastre, ocupând anterior aproximativ 6-7 la sută din suprafața terenurilor agricole, asigură circa 20 la sută din beneficiul obținut de la comercializarea producției agricole. Producția de fructe în medie pe anii 1980- 1990 a constituit 950 mii tone anual, producția medie la hectar fi ind de 7,3 t/ha.
Evaluând starea creată în această ramură în perioada de tranziție la economia de piață, se observă o micșorare bruscă a indicilor economici principali. Recolta globală de fructe în medie pe anii 2000- 2005 s-a redus față de anii 1986-1990 de 2,5 ori.
Problemele pomiculturii în mare măsură s-au complicat odată cu destrămarea relațiilor economice existente în trecut și pierderea pieței sigure de desfacere a producției pomicole, insufi ciența acută de mijloace fi nanciare, agravarea asigurării tehnicomateriale în ansamblu, precum și lipsa unei politici flexibile cu privire la prețurile produselor agricole, strategia de creditare și impozitare etc. Toate acestea au dus la restrângerea pieței produselor pomicole din Republica Moldova.
Peste 90% din totalul de livezi ale Republicii Moldova nu sunt irigate. Procentul de apă din sol în zona pomicolă centrală, la adîncimea răspîndirii rădăcinilor pomilor variază în funcție de teren, condițiile agrotehnice, ploile care au fost în limitele 7,85-16,83% (în cele mai multe livezi 7,85-11%), fiind la nivel critic (norma – 18-22%).[36]
Pomicultura are o importanță deosebita aît pentru asigurarea industriei alimentare cu materie prima și a populației cu fructe în stare proaspătă, cît si pentru export. Condițiile naturale sînt favorabile pentru cultura întregii game de pomii fructiferi din zona temperată și a unor soiuri sperifice yonei subtropicale. Suprafața pomicolă s-a extins substanțial în perioada postbelică, fiind organiyate multele gospodarii specializate. Cultura pomicolă cea mai imporanta este mărul, care deține 2/3 din numărul de pomi, urmat de prun, piersic, vișin, par, nuc, cais, cireș ș.a.[24]
CAPITULUL IV. Masuri de diminuarea a consecintelor sectelor pe teritoriul Republicii Moldova
4.1. Studiul de caz. Seceta din 1994, 2007, 2011
Astfel, secetele din anii 1994, 2000, 2003, 2007 și 2011 s-au evaluat ca cele mai puternice din punct de vedere a intensității și catastrofale după suprafața ocupată.
Seceta catastrofală din anul 1994 pe teritoriul Republicii Moldova s-a manifestat pe parcursul întregii perioade calde. În anotimpul de primăvară 87% din teritoriul republicii a fost afectat de secetă cu un grad de intensitate puternică și foarte puternică. Vara dinamica condițiilor hidrotermice a contribuit la diminuarea suprafeței ocupate de fenomenul dat pînă la 40% din teritoriu, iar în lunile de toamnă seceta a cuprins întregul teritoriu. Aproximativ 70% din suprafața republicii a fost afectată de seceta foarte puternică, valorile CHT erau mai jos de 0,3 ce a cauzat pagube mari economiei naționale (peste 1 miliard de lei).
Seceta catastrofală din anul 2007 pe teritoriul Republicii Moldova a început practic din toamna anului 2006. Astfel în perioada 01.09.2006 – 06.08.2007 suma precipitațiilor căzute pe teritoriul republicii a constituit în fond 50 – 70% din norma climatică. Situația s-a agravat la maximum în perioada mai – iulie 2007, cînd cantitatea de precipitații a alcătuit doar 30% din normă. Intervalul neîntrerupt fără precipitații în perioada menționată a variat în limitele a 28-73 zile, iar numărul de zile cu umiditatea relativă a aerului ≤ 30% a constituit în teritoriu 55-78 zile, depășind de 3-4 ori norma climatică.
În perioada mai – iulie 2007 temperatura medie a aerului în teritoriu a fost de 21 – 23°C, fiind cu 3 – 4°C mai ridicată față de normă (record). Numărul de zile cu temperaturi maximale ≥30°C a constituit în teritoriu 36 – 45 zile, întrecând norma de 3 ori, iar numărul de zile cu temperaturi maximale ≥35°C, respectiv 10-12 zile. Astfel abaterea de la normă a fost depășită de 10-12 ori. Pe 21 iulie a fost înregistrată temperatura maximă – record a aerului, egală cu 41,5°C (Stația meteorologică Camenca).
Regimul termic înalt și insuficiența de precipitații în lunile mai-iulie au creat condiții nefavorabile pentru culturile de toamnă în perioada formării și umplerii boabelor (înflorirea-coacerea în lapte), creșterea, dezvoltarea și formarea recoltei la culturile prășitoare, legumicole și pomii fructiferi.
Rezervele de umezeală productivă în straturile superioare și medii ale solului pe terenurile cu culturi agricole, în o mare parte a perioadei de vară, au fost insuficiente, izolat la sfîrșitul lunii iulie au lipsit complet (tab.11)[16]
Tabelul 9.
Rezervele de umezeală productivă în sol (mm) pe terenurile cu floarea soarelui
(la situația din 28 iulie 2007)
Cel mai mult a avut de suferit sectorul agroindustrial. Recolta medie a grîului de toamnă pe republică în anul 2007 a constituit 15,3 ch/ha, fiind de 2 ori mai scăzută față de mărimea medie a roadei prognozate și mai scăzută cu 10-11 ch/ha decît roada medie pentru ultimii 10 ani.
Recolta principalelor culturi agricole tîrzii (porumb, floarea soarelui, sfecla de zahăr, tutun, pomi fructiferi) a fost compromisă în cea mai mare parte, iar întreprinderile sectorului menționat au rămas fără materie primă. O situație foarte gravă privind asigurarea cu furaje s-a creat în sectorul zootehnic.
Seceta catastrofală din anul 2007 a afectat peste 80% din teritoriul republicii, fiind cea mai severă secetă pentru toată perioada de măsurători instrumentale. După principalii indici agrometeorologici această secetă a întrecut chiar și seceta din anul 1946 (fig.5 și 6), aducând prejudicii economiei naționale în sumă de peste 1 miliard de dolari americani.[14]
Fig3. Temperatura medie lunară a aerului (°C)
pentru anii 1946 și 2007.
Fig 4. Cantitatea precipitațiilor (mm) pentru anii 1946 și 2007
Sezonul de vară a anului 2007 a fost foarte cald și secetos. Temperatura medie a aerului pentru sezon a constituit în teritoriu de la 21,0 pînă la 24,7ºС căldură, fiind cu 2,4-3,8ºС mai ridicată față de normă și pe o mare parte a teritoriului republicii s-a semnalat pentru prima dată în toată perioada de observații instrumentale.
La 26 iunie pe teritoriul republicii s-a înregistrat cea mai ridicată valoare a temperaturii aerului în luna iunie pentru tot șirul de observații instrumentale – 39,5°C căldură (Fălești), fiind cu 1,5°C mai ridicată față de maxima absolută din această lună pe teritoriul republicii în șirul menționat.
Însă, cea mai caldă a fost luna iulie. Temperatura medie a aerului în această lună (24,0-26,0ºС căldură) a depășit norma cu 4-5ºС, ceea ce se semnalează pentru prima dată în toată perioada de observații instrumentale. Maxima absolută a temperaturii aerului în varа anului 2007 a constituit 41,5ºС căldură (21 iulie, Camenca), înregistrîndu-se pe teritoriul republicii pentru prima dată în decursul măsurătorilor instrumentale.
La 25 august temperatura maximă a aerului pe teritoriul republicii a urcat pînă la 40,5°C căldură (Tiraspol), valoare înregistrată în luna august pentru prima dată.
În vara anului 2007 numărul de zile cu temperatura maximă a aerului de 30ºС și mai ridicată a constituit în teritoriu, în fond, 45-60 zile, depășind valoarea medie multianuală de 3-4 ori. Numărul de zile cu temperatura maximă a aerului de 35ºС și mai ridicată a constituit 15-22 zile, ceea ce s-a semnalat pentru prima dată în toată perioada de observații instrumentale. Minima absolută a temperaturii aerului în vara anului 2007 a constituit 9ºС căldură (august, Bălți, Bravicea).
Aproape pretutindeni s-a semnalat deficit semnificativ de precipitații. Cantitatea lor pe parcursul sezonului de vară a constituit în teritoriu, în fond, 62-170 mm, sau 35-80% din normă, doar izolat – 230-300 mm (120-130% din normă). Numărul total a zilelor fără precipitații în jumătatea de nord a republicii pe parcursul sezonului a constituit 30-70 zile, iar în cea sudică – 70-80 zile, dar cea mai mare durată neîntreruptă a lor a fost în fond 20-40 zile, ceea ce se semnalează în medie o dată în 20 ani. Cea mai îndelungată perioadă neîntreruptă fără precipitații s-a semnalat în zona postului Vulcănești – 52 zile.
Numărul de zile cu umiditatea relativă 30% și mai puțin pe parcursul sezonului a oscilat predominant în teritoriu între 40 și 60 de zile, ceea ce s-a semnalat pentru prima dată în toată perioada de măsurători instrumentale.
Pe parcursul sezonului de vară s-au semnalat oraje, cețuri și intensificarea vîntului cu aspect de vijelie de pînă la 24 m/s. De asemenea, s-au semnalat fenomene meteorologice stihinice – averse de ploaie (Bălțata, Comrat, Ceadîr-Lunga) și căderi de grindină cu diametrul de pînă la 20-30 mm (Cornești, Drochia, în r-le Edineț, Dondușeni și altele) în luna iunie, precum și averse de ploaie (Dubăsari, Codrii, Comrat, Cahul, Telenești, Bălăsinești r-ul Briceni) și căderi de grindină (Costești r-ul Rîșcani) în luna august.
Vremea foarte caldă și cu deficit semnificativ de precipitații, ce s-a menținut în toată perioada de vară, a fost nefavorabilă pentru creșterea, dezvoltarea și formarea recoltei la culturile agricole.
Regimul termic înalt și insuficiența de precipitații în lunile mai-iulie au creat condiții nefavorabile pentru culturile de toamnă în perioada formării și umplerii boabelor (înflorirea-coacerea în lapte), creșterea, dezvoltarea și formarea recoltei la culturile prășitoare, legumicole și pomii fructiferi. Din cauza regimului termic înalt a avut loc accelerarea dezvoltării culturilor agricole.
Rezervele de umezeală productivă la culturile agricole, în o mare parte a perioadei de vară, au fost insuficiente, izolat la sfîrșitul lunii iulie au lipsit complet.
În rezultatul secetei, în lunile iunie-iulie, la plantele de porumb s-a semnalat îngălbenirea timpurie a frunzelor nivelului inferior, de asemenea formarea slabă a știuleților, izolat ei nu s-au format. Din cauza stării nesatisfăcătoare, unele gospodării agricole au fost nevoite să recolteze terenurile cu porumb pentru boabe la siloz. Condițiile nefavorabile de umezeală și regimul termic înalt în perioada formării și umplerii semințelor la floarea soarelui au condus la scăderea cantității semințelor calitative, la formarea capitulului cu diametru mic, ceea ce a influențat negativ asupra mărimii roadei.
La sfîrșitul lunii iulie rezervele de umezeală productivă în stratul de sol cu grosimea de un metru, în semănăturile cu porumb pe o mare parte a teritoriului republicii, au constituit, în fond, 10-35 mm (10-40% din normă), iar respectiv în semănăturile cu floarea soarelui, ele au constituit, în fond, 4-45 mm (5-45% din normă).
Recolta medie a grîului de toamnă pe republică în anul 2007 a constituit 15,3 ch/ha, fiind de 2 ori mai scăzută față de mărimea medie a roadei prognozate și mai scăzută cu 10-11 ch/ha decît roada medie pentru ultimii 10 ani. Din cauza secetei, deasemenea, se așteaptă o recoltă foarte mică de porumb, floarea soarelui, sfeclă de zahăr.
Pe o mare parte a teritoriului republicii în luna august s-a menținut în continuare vreme foarte caldă. Din cauza regimului termic înalt și a insuficienței de umezeală productivă în sol, în majoritatea zilelor lunii condițiile de creștere și dezvoltare a culturilor agricole au rămas să fie în continuare dificile.
Vremea foarte caldă și uscată din luna august a fost în general favorabilă pentru acumularea zahărului în sfecla de zahăr și struguri. Precipitațiile care au căzut la începutul și sfîrșitul lunii august au completat rezervele de umezeală productivă în sol și au îmbunătățit condițiile de efectuare a lucrărilor de pregătire a solului către semănatul culturilor de toamnă. Pe terenurile destinate în acest scop, rezervele de umezeală productivă în stratul arabil de sol la sfîrșitul lunii august a.c., au constituit, în fond, 10-20 mm (20-60% din normă).
Comparativ cu sezonul de vară a anului 2006, vara anului 2007 a fost mai caldă cu 2-3ºС, iar precipitații au căzut cu 30-150 mm mai puține. An similar după regimul termic și hidric a fost anul 1946. [43]
Seceta catastrofală din anul 2011. Pe parcursul anului 2011 precipitațiile au căzut foarte neuniform. Pe 60% din teritoriul țării (în fond în raioanele din nordul republicii și izolat în cele centrale și de sud) s-a semnalat deficit mare de precipitații. Suma lor a constituit 290-415 mm (50-75% din norma anuală), ceea ce se semnalează în raioanele din nordul țării în medie o dată în 20-30 ani, iar în restul teritoriului – în medie o dată în 5-10 ani. Pe 40% din teritoriul țării cantitatea precipitațiilor căzute a fost aproape de normă –430-545 mm (80-105% din norma anuală).
Cantitatea medie de precipitații pe teritoriul republicii a constituit 400 mm, ceea ce plasează anul 2011 pe locul șase în șirul celor mai uscați ani din ultimii 60 ani (aa. 1951, 1953, 1986, 1990, 1994).
Seceta din anul 2011 pe teritoriul Republicii Moldova s-a manifestat în a doua jumătate a perioadei calde.
În perioada 1 august – 8 octombrie 2011 pretutindeni s-a semnalat regim termic înalt (cu 2-2,5°C mai ridicată față de normă) și cu deficit semnificativ de precipitații (10-50% din normă), ceea ce a condus la declanșarea secetei catastrofale care a afectat peste 80% din teritoriul țării.
Astfel de regim termic ridicat și insuficiență considerabilă de precipitații în perioada menționată din anul 2011 s-a semnalat a doua oară pentru toată perioada de observații meteorologice instrumentale. An analog este 1952.
La situația din 28 august 2011 rezervele de umezeală productivă în stratul de sol cu grosimea de 1 m pe terenurile cu culturi multianuale (55% din terenuri) au constituit în fond 10-55 mm (15-60% din normă), pe 45% din terenuri – 65-105 mm (90-160% din normă).
La situația din 28 septembrie 2011 rezervele de umezeală productivă în stratul arabil al solului pe terenurile destinate pentru semănatul culturilor de toamnă ( pe 90% din teritoriu) au fost foarte scăzute și au constituit 1-7 mm (5-25% din normă), izolat rezervele de umezeală productivă în sol au lipsit. În stratul de sol cu grosimea de 1 m pe 70% din teritoriu rezervele de umezeală productivă în sol au constituit 10-50 mm (15-45% din normă), în restul teritoriului (30%) – 60-95 mm (65-75% din normă).
Rezervele de umezeală productivă în stratul de sol cu grosimea de 1 m pe terenurile cu culturi multianuale (80% din teritoriu) au constituit 15-45 mm (20-45% din normă), în restul teritoriului (20%) – 60-90 mm (70-95% din normă).
La situația din 8 octombrie, pe terenurile destinate pentru semănatul culturilor de toamnă, rezervele de umezeală productivă în stratul arabil al solului pe 45% din teritoriu au fost foarte scăzute și au constituit 1-10 mm (5-50% din normă), în restul teritoriului ele au lipsit.
În perioada 1 august – 8 octombrie 2011 coeficientul hidrotermic (CHT), ce caracterizează gradul de umiditate a teritoriului, a constituit pe teritoriul republicii în medie 0,1-0,4, ceea ce corespunde secetei puternice și foarte puternnice.
Din cauza deficitului mare de umiditate productivă în sol, s-au creat condiții dificile pentru creșterea în greutate și acumularea zahărului la sfecla de zahăr, ceea ce a influențat negativ asupra cantității și calității roadei.
Rezervele foarte scăzute de umezeală productivă în sol, semnalate pe o mare parte a teritoriului țării, au creat condiții nefavorabile la efectuarea lucrărilor de pregătire a terenurilor pentru semănatul culturilor cerealiere de toamnă în termeni optimi.
Menținerea îndelungată a vremii foarte uscate și deficitul foarte mare de umezeală productivă în sol au provocat condiții critice pentru semănatul și dezvoltarea culturilor de toamnă. Gospodăriile agricole au început semănatul culturilor ceareliere doar la începutul decadei a doua a lunii octombrie.
Conform datelor Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, în toamna anului curent au fost semănate 77% din terenurile planificate pentru culturile de toamnă (272 mii ha).
Vremea foarte uscată a continuat și pe parcursul lunii noiembrie. În această lună precipitațiile în fond au lipsit sau cantitatea lor izolat a constituit 1-3 mm, ceea ce pe 75% din teritoriul țării se semnalează pentru prima dată din toată perioada de observații instrumentale.
Astfel, dezvoltarea culturilor de toamnă s-a desfășurat slab și neuniform, cu o întîrziere de 1,5 luni față de termenii obișnuiți, fapt datorat condițiilor agrometeorologice nefavorabile și semănatului în termeni tîrzii.
Întreruperea vegetației culturilor de toamnă, care se semnalează odată cu scăderea temperaturii medii zilnice a aerului pînă la +3°C și mai jos, în anul 2011 a avut loc pe 10 noiembrie (cu 10-15 zile mai devreme față de termenii obișnuiți), ceea ce se semnalează în medie o dată în 5-7 ani.
La momentul întreruperii vegetației (10 noiembrie) pe 60% din teritoriul republicii culturile de toamnă s-au aflat în fază de răsărire, pe 25% – în fază de încolțire a boabelor și doar pe unele terenuri (15% din teritoriu) – în faza apariției frunzei a treia, rămînînd nedezvoltate și slab înrădăcinate.
Condițiile agrometeorologice stabilite în lunile august-noiembrie 2011 au fost anomal nefavorabile pentru creșterea și dezvoltarea culturilor de toamnă. Astfel de caz, cînd culturile de toamnă pe 1/4 din terenurile semănate au intrat în iarnă doar în faza de încolțire a boabelor, are loc în Republica Moldova pentru prima dată în ultimii 60 de ani. În anii cu condiții agrometeorologice parțial asemănătoare (1952-53, 1963-64) recolta culturilor de toamnă a constituit doar 9-14 (chintale/ha).[44]
4.2. Studiu de caz. Pomii fructiferi și strugurii
Sectorul agrar a fost și rămîne a fi, tradițional, pilonul de bază al economiei naționale, contribuția lui în crearea PIB-ului în ultimii 5 ani fiind de circa 15 la sută, iar, în ansamblu cu industria de prelucrare a ma- teriei prime agricole, contribuie cu peste 30 la sută la crearea PIB-ului și constituie aproximativ 50 la sută din volumul total al exporturilor. În sector sunt antrenate peste 33 la sută din forța de muncă a țării.
Viticultura și vinificația sînt subramurile de bază ale economiei moldovenești, generînd circa 15 la sută din bugetul anual al republicii. Suprafața totală a plantațiilor viticole constituie 156 000 ha, inclusiv plantații marfă – 119 000 ha. Circa 26 mii ha au fost plantate în anii 2002-2008. Peste 95 la sută se află în proprietate privată. Recolta anuală de struguri este de 400-500 mii tone.
Viticultura moldovenească se caracterizează prin varietatea mare de soiuri, 90% din care sînt soiuri eu- ropene. Cele mai populare soiuri albe sînt: “Aligote”, “Muscat” (alb, Ottonel), “Pinot” (alb, gri), “Chardon- nay”, “Sauvignon”, “Feteasca” (“Leanca”), “Traminer” (alb, roz), “Riesling” (Italian, de Rhine), și “Silvaner”. Varietățile roșii includ “Cabernet-Sauvignon”, “Merlot”, “Pinot-Noir” și “Malbec”.
Totodată, anual se cultivă circa 75-80 mii tone de struguri de masă, principalele soiuri fiind Moldova, Leana, Redgina, Muscat Iantarnîi etc. Capacitatea totală a vinăriilor este de aproximativ 1 milion tone pe sezon, ceea ce permite producerea maximă a circa 65 milioane de de vin.
Se spune ca initial vita de vie crestea doar in rai. Primele "haine" intrebuintate de Adam si Eva constau din cite-o frunza de vie. Dupa izgonirea acestora din paradis, legenda povesteste ca Celui de Sus i s-a facut mila de primii oameni si le-a daruit vita de vie, pe care cultivind-o ar obtine din strugurii ei secretul nemuririi. [26]
Poate de aceea vinul este considerat pe aceste meleaguri licoare a vietii. Iar ca bautura a impartasaniei, alaturi de piine, purifica si aminteste de sacrificiul lui Hristos. Moldovenii zic: "Vita de vie, aduce bucurie", cu conditia sa posezi arta consumului bauturii divine provenite din vita de vie.
Inca pe vremea marelui Voievod Stefan cel Mare si Sfint, Statul Moldovenesc producea vinuri de origine cunoscute in toate tarile din jur. Distinsul domnitor si savant al tarii moldave Dimitrie Cantemir mentiona in mod special rolul important al viticulturii pentru economia statului in secolul XVIII.
Dupa conditiile climaterice Moldova poate fi impartita in 4 zone, care de fapt au si determinat specializarea zonelor viti-vinicole:
1) Centrala sau Zona de Codru. In aceasta zona sunt concentrate mai mult de 50% din vita de vie cultivata in Moldova. Padurile, colinele si landsaftul specific zonei date, protejeaza plantatiile de ingheturile iernii si de seceta in timpul verii. In special aici sunt cultivate astfel de soiuri precum Chardonnay, Feteasca, Sauvignon, Riesling, Traminer roz, Cabernet. Tot aici se gaseste o microzona, renumitul "cru" – "Romanesti", fostul domeniu imperial vinicol al dinastiei Romanov. Aici turistii vor putea savura fine vinuri albe si rosii de origine. Aici se produc unele din cele mai renumite vinuri de calitate superioara din tara, asemanatoare celor din Garonne.
2) Sud-Vestica sau Zona Purcari. Zona respectiva se intinde ca o fisie ingusta pe partea vestica a riului Nistru. Anume aici este amplasat centrul vinicol Purcari, faima caruia este cunoscuta peste hotarele tarii. Specificul zonei consta in obtinerea unor vinuri remarcabile din soiuri rosii Merlot, Cabernet, Sauvignon, Rara neagra si Pinot noir. Domeniul Purcari a fost o colonie vitivinicola germana, care a dus faima unor vinuri rare, fine, renumite de tip Russillions- Landnedoc.
3) Sudica. Aici s-au evidentiat cunoscutele soiuri franceze, adaptate conditiilor moldave: Pinot gris, Muscat blanc, Traminer roz, Gamay freaux, Cabernet s.a. Zona de Sud a viticulturii Moldovei se slaveste si cu vinurile rosii de inalta calitate, fiind adeseori comparata cu zona Bordeaux din Franta.
4) Nordica. In aceasta zona sint cultivate in special plantatii de vita de vie, recolta carora e destinata pentru pregatirea materialului vinicol primar folosit la producerea cognacurilor. Printre soiurile cultivate pot fi remarcate cele albe de tip Aligote, Pinot, Feteasca, Traminer, Sauvignon, Riesling si Chardonnay. [33]
Conditiile climaterice caracteristice Moldovei, dar si ale reliefului specific, alcatuit de regula din dealuri si vai, au permis crearea unor conditii unice de cultivare a vitei de vie in asa numitele cupe, locuri dintre dealuri sau costise, orientate catre soare. Repartizata uniform in cerc, ridicata de la pamint pe haragi din lemn, "cupa" naturala a vitei de vie seamana cu un radiolocator verde, care in modul cel mai receptiv capteaza caldura soarelui ziua, si a solului, la vreme de noapte. In acelasi timp ea ocroteste de vinturi, reci sau fierbinti, vita de vie ajutindo sa-si implineasca misiunea de elixir al vietii si bucuriei de a trai.[34]
Pomicultura are o importanță deosebita aît pentru asigurarea industriei alimentare cu materie prima și a populației cu fructe în stare proaspătă, cît si pentru export. Condițiile naturale sînt favorabile pentru cultura întregii game de pomii fructiferi din zona temperată și a unor soiuri sperifice yonei subtropicale. Suprafața pomicolă s-a extins substanțial în perioada postbelică, fiind organiyate multele gospodarii specializate. Cultura pomicolă cea mai imporanta este mărul, care deține 2/3 din numărul de pomi, urmat de prun, piersic, vișin, par, nuc, cais, cireș ș.a.[24]
În arealul de raspindirea a speciilor pomicole exista diferențieri teritorile. Astfel, marul și parul se cultivă predominant în partea de nord și în Cîmpia Nistrului Inferior.
Arealul principal de cultura a prunului este Podișul Codrilor, care deține jumatate din suprafața totală, și Podișul Nistrului. O cultura valoroasa este pirscicul care, fiind o plantă termofilă, se cultivă prepondominat în partea de sud a republicii.
Vișinul, cireșul și caisul sînt cultivate pe larg, dar au o concentrare mai mare în Regiunea Centrală și în zonele aproiate de orașe, favorizate de piețele de desfacere.
Pentru cultivarea nucului este specific faptul ca el se cultivă solitary, formîndu massive compacte foarte rar. Nucul este preyentat pe larg în gospodariile individulae.
Se cultiva fregvent și arbuști fructiferi: zmeurul, coacăzul, agrișul și altele, în deosebi în gospodăriile individuale.[24]
4.3. Masuri de diminare a secetei pentru vița de vie
Seceta poate duce la saracie, boala, chiar la razboi si poate avea impact social, economic si politic cu consecinte grave asupra sanatatii, pe termen lung.
Apa este unul dintre produsele esentiale pentru supravietuirea oamenilor. Deci, atunci cand este seceta, care, prin definite, inseamna a avea prea putina apa pentru a satisface cerintele actuale, conditiile pot deveni dificile sau periculoase in scurt timp.
Efectele secetei pot include conditiile de foame si de foamete precum si apa putina pentru culturile agro-alimentare.
Umiditatea scazuta si lipsa precipitatiilor pot crea rapid conditii periculoase pentru declansarea incendiilor in paduri si pe terenuri cu multa vegetatie uscata, ce pot creea raniri, decese si pagube materiale.
Lipsa apei creează o lipsa corespunzatoare de alimente, iar oamenii vor concura si in cele din urma vor lupta intre ei, pentru a avea suficienta apa pentru a supravietui. Confruntandu-se cu aceste efecte, multi oameni vor fugi din zonele afectate de seceta in cautarea unei noi zone de locuit cu o mai buna aprovizionare cu apa, hrana suficienta, evitand astfel si bolile si conflictele de razboi.[49]
Metode de diminuare a consecintelor și sporirea productivitații:
– înlăturarea copiliilor, lăstarilor lacomi și celor în plus;
– înlăturarea inflorescențelor slabe și celor în plus, mai ales la copilii;
– cîrnitul vîrfurilor lăstarilor în perioada încetării creșterii lor;
– înlăturarea frunzelor din zona inferioară a butucilor;
– îngrășarea suplimentară a plantelor cu macro- și microelemente numai în formă lichidă;
– acolo unde este posibil de efectuat irigarea plantațiilor viticole, mai cu seamă a celor tinere și a școlii de vițe;
– combaterea la timp a buruienilor, bolilor și vătămătorilor.[30]
4.4. Masuri de diminarea a secetei pentru pomii fructiferi
Seceta afecteaza furajele verzi si cereale utilizate in hrana animalelor si pasarilor de curte. Cand seceta submineaza sau distruge sursele alimentare, oamenii flamanzesc. In cazul in care seceta este grava si continua pe o perioada lunga de timp, poate aparea foametea. Toate fiintele vii trebuie sa aiba apa pentru a supravietui. Oamenii pot trai cateva saptamani fara alimente, dar numai cateva zile fara apa.
Seceta creeaza adesea o lipsa de apa potabila curata, apa pentru salubritatea publica si igiena personala, ceea ce poate duce la o serie de boli ce pun in pericol viata.
In fiecare an, cand se apropie vara, zone intregi de pe glob devin o tinta speciala pentru seceta. De la deserturile fierbinti la polii congelati, seceta devinde ceva obisnuit care afecteaza plantele, animalele, si oameni din intreaga lume.
Problemele pomiculturii în mare măsură s-au complicat odată cu destrămarea relațiilor economice existente în trecut și pierderea pieței sigure de desfacere a producției pomicole, insufi ciența acută de mijloace fi nanciare, agravarea asigurării tehnicomateriale în ansamblu, precum și lipsa unei politici flexibile cu privire la prețurile produselor agricole, strategia de creditare și impozitare etc. Toate acestea au dus la restrângerea pieței produselor pomicole din Republica Moldova.
Peste 90% din totalul de livezi ale Republicii Moldova nu sunt irigate. Procentul de apă din sol în zona pomicolă centrală, la adîncimea răspîndirii rădăcinilor pomilor variază în funcție de teren, condițiile agrotehnice, ploile care au fost în limitele 7,85-16,83% (în cele mai multe livezi 7,85-11%), fiind la nivel critic (norma – 18-22%).[20]
Metode de diminuare a consecintelor și sporirea productivității culturilor pomicole:
1. Irigarea plantațiilor pomicole prin folosirea metodelor posibile.
2. Normarea recoltei de fructe prin răritul lor.
3. Efectuarea operațiilor de tăiere în verde, inclusiv a caisului, conform recomandărilor agrotehnice.
4. Efectuarea stropirii livezilor cu îngrășăminte minerale complexe ce conțin micro- și macroelemente de tipul Poly-feed,
5. Asigurarea protecției livezilor contra dăunătorilor și bolilor.
6. Îngrijirea livezilor, conform îndrumărilor agrotehnice.[24]
Îngrijirea pomilor și fructelor
Rărirea fructelor (manual sau chimic)
Punerea proptelelor (la pomi cu rod bogat)
Îngrijirea pomilor după grindină (tăierea ramurilor rupte sau lovite, fertilizare suplimentară, strângerea fructelor căzute)
Combaterea bolilor și dăunătorilor:
– tratamente de iarnă (la începutul și sfârșitul iernii → păduchii și păianjenii);
– tratamente de primăvară și vară (6 – 7 stropiri);
– măsuri igienice: adunarea frunzelor căzute și arderea lor, arături adânci de t-nă, curățarea trunchiului de scoarța uscată și de licheni, așezarea brâielor capcană, așezarea inelelor cleioase, adunarea și arderea cuiburilor de omizi, atragerea păsărilor folositoare etc.[54]
Monitorizarea secetelor
Monitorizarea secetelor are trei componente aplicabile în perioade diferite de timp:
monitorizarea factorilor ce pot provoca secetele (se efectuează în perioade anterioare începerii manifestării secetei);
monitorizarea severității și a extinderii secetei (în timpul manifestării fenomenului);
monitorizarea efectelor acțiunilor de reducere a impactului negativ al secetelor (are loc după încetarea fenomenului de secetă).
Vulnerabilitatea unei zone la secete este estimată pa baza unui complex de indicatori agricoli, meteorologici (în principal precipitațiile), hidrologici (resurse de apă) și socio-economici (populația). Cele mai bune rezultate se obțin prin utilizarea metodelor de monitoring multidisciplinare sau integrate, care se referă la mai multe elemente ale sistemului hidrologic, însă, desigur că parametrii ce urmează a fi monitorizați depind și de prioritățile stabilite prin planul de secetă ca și de indicatorii de secetă aleși.[29]
Având în vedere manifestările complexe ale secetei, monitorizarea secetelor trebuie axată pe trei direcții: a) elemente climatice, b) resurse de apă de suprafață și subterane și c) rezervele de apă din sol, iar în această acțiune vor fi incluse agențiile reprezentative, responsabile cu colectarea și analiza acestor date.
Climatul, așa cum s-a arătat într-o reuniune a specialiștilor WMO din anii ’70, este controlat de un complex de factori și parametri ai atmosferei, hidrosferei, cryosferei, litosferei și biosferei. Ținând cont de complexitatea acestor factori, cât și de schimbările climatice globale intervenite în ultimele decenii, la cel de-al optulea Congres a WMO, ținut la Geneva în 1979, s-a aprobat inițierea unui program de achiziționare a datelor climatice și de monitorizare a modificărilor globale (World Climate Data and Monitoring Programme, WCDMP) având ca obiective generale:[14]
– realizarea unor rapoarte periodice care să permită studierea variabilității climatului, identificarea schimbărilor climatice și validarea unor modele și prognoze ale elementelor climatice;
– stabilirea variabilității interanuale a sistemului climatic global și facilitarea generării, interpretării și diseminării informațiilor asupra fluctuaților climatice la scară globală și regională;
– colectarea datelor regionale prin intermediul unui sistem global de urmărire a climatului (GCOS) și integrarea metodelor moderne (teledecția etc.) în activitatea de monitorizare a climatului;
– dezvoltarea și implementarea metodelor de stocare și gestiune a datelor climatice și facilitarea schimburilor de date între țările membre WMO;
– stabilirea unor standarde comune pentru pregătirea, prelucrarea și furnizarea datelor climatice globale și regionale, inclusiv a metadatelor.
GCOS are în componența sa 981 de stații ce asigură monitorizarea la nivelul suprafeței terestre (fig.5), și 152 stații pentru monitorizarea atmosferei (fig.6).
Metode satelitare
Folosirea informației satelitare pentru detectarea și monitoringul secetelor necesită o bună înțelegere a fizicii măsurătorilor și a procedeelor de analiză a datelor. Aplicațiile teledecției satelitare privesc suprafețe extinse, care pot ajunge până la scara întregului glob. Ele necesită o confruntare a informațiilor, folosind în paralel și alți indici sau măsurători la nivelul suprafeței terestre (elemente climatice, hărți cu repartizarea folosințelor și amplasarea culturilor, data semănatului etc.). De asemenea, în zonele monitorizate este necesară o densitate a punctelor de măsurare apreciabilă, pentru ca elementele măsurate să fie utile.[1]
La întocmirea hărților cu privire la severitatea și extinderea secetelor se folosesc sistemele informatice geografice. Un exemplu este Crop Growth Monitoring System (CGMS) folosit de Spacre Applications Institute, E.U. Joint Research Center – Ispra, Varese, Italia pentru modelare agrometeorologică la scară europeană. (Voght și al., 2000)
Avantajul măsurătorilor din spațiu este că deservesc suprafețe mari, rezoluția variind de la câteva sute de metri la câțiva kilometri.
Senzorii satelitari măsoară radiația electromagnetică iar stresul hidric al vegetației este corelat cu modificarea parametrilor câmpului radiativ. Parametrii principali măsurați din spațiu sunt reflectanța vegetației, L, în intervalul roșu vizibil și infraroșu apropiat, și temperatura suprafeței foliare. Primul parametru este influențat de vigoarea vegetației, iar al doilea, de bilanțul energetic al suprafeței. În plus, folosind tehnica microundelor se poate determina umiditatea stratului de sol de la suprafață.
În ultimul timp, pentru monitoringul secetei la scară regională se apelează la o combinație de mijloace de monitorizare, pe baza cărora se elaborează hărți cu distribuția teritorială a secetei. Integrarea informației obținute de la sateliți privind starea vegetației, împreună cu indicatorii de secetă determinați funcție de date locale, pot să ofere mijloace pentru a stabili elementele secetei la nivel de județe sau zone mai mici.[7]
Proiectele care se derulează în prezent au drept scop să ofere la diferite intervale de timp informații geo-referențiate (sub formă de hărți cu date geospațiale) despre starea vegetației afectate de secetă. Proiectele au o componentă privind folosirea informației satelitare pentru studiul fenologiei vegetației sau diferitelor faze ale ciclului vegetativ, ciclu care exercită control asupra schimbului de energie și de apă în stratul limită, din apropierea suprafeței terestre. Observațiile satelitare sunt o sursă din ce în ce mai importantă de informații, care la intervale scurte de timp (ex. de o săptămână) oferă detalii asupra unor suprafețe extinse, și care sunt utile pentru monitoringul ciclului de vegetație al plantelor. A doua direcție de cercetare este folosirea imaginilor satelitare pentru a observa și analiza perturbațiile care intervin în evoluția vegetației, de a caracteriza starea vegetației, a face corelații cu bilanțul hidric și pierderea de producție și, de asemenea, de a cuantifica schimbările la scară extinsă (la nivel de ecosistem).
În acest sens, au fost stabiliți și o serie de indici privind vegetația, care se calculează pe baza măsurătorilor spectrale efectuate cu aparatura instalată în sateliți.
Metodele satelitare de monitorizare a secetelor folosind bilanțul energetic la suprafața terestră se bazează pe determinarea fracției evaporației:
(1)
în care:
(λETi) este fluxul de căldură latentă;
λ – căldura latentă de vaporizare a apei;
ETi – evapotranspirația;
Rnet – radiația netă;
G – radiația suprafeței terestre.
Indicele i semnifică fluxuri instantanee.
EF arată cât din energia disponibilă la suprafața terenului este folosită pentru evapotranspirație. Cu cât umiditatea solului este mai mare, cu atât evapotranspirația este mai mare, iar EF se va apropia de 1; dacă solul are o umiditate scăzută, EF se va apropia de 0.
Algoritmii de calcul folosesc informații furnizate de sateliți în benzile vizibile, infraroșu apropiat și infraroșu termal ale spectrului, coroborate cu date asupra amplasării pe teren a folosințelor și a culturilor, planuri topografice digitizate, ca și informații meteorologice.
Pentru estimarea evapotranspirației pe baza observațiilor satelitare se folosește ecuația bilanțului energetic:
[W/m2] (2)
unde:
Rnet – fluxul radiației nete la nivelul suprafeței (MJ . m-2 . zi-1);
λET – fluxul căldurii latente (MJ . m-2 . zi-1);
λ – căldura latentă de vaporizare (MJ . kg-1);
ET – evapotranspirația (mm . zi-1);
H – fluxul căldurii sensibile (MJ . m-2 . zi-1);
G – fluxul radiației terestre (MJ . m-2 . zi-1).
Se determină independent (Rnet–G) și fluxul H și apoi se calculează:
(3)
Calculul Rnet se face cu relația:
(4)
unde:
Rg – radiația globală;
L↓, L↑ – radiația de undă lungă, incidentă și, respectiv, emisă de pământ. Se estimează în funcție de temperatura și umiditatea aerului și de emisia de undă lungă a Pământului, măsurate cu senzorul AVHRR (Advanced Very High Resolution Radiometer).
Fluxul Gi este aproximat ca o fracțiune din radiația netă, fracțiune stabilită în funcție de NDVI.
Fluxul Hi se estimează cu relația:
(5)
unde:
cp – căldura specifică a aerului la presiune constantă;
ρa – densitatea aerului;
ra – rezistența aerodinamică a covorului vegetal;
Ts – temperatura suprafeței terestre;
Ta – temperatura medie a suprafeței aerodinamice (la partea superioară a covorului vegetal).
Pentru determinarea rezistenței aerodinamice a suprafeței terestre, ra se folosește relația
(6)
în care:
k – constanta lui von Karman (cu valoarea 0,41);
zm – înălțimea la care se măsoară viteza vântului;
zh – înălțimea la care se măsoară temperatura și umiditatea aerului;
d – înălțimea planului zero a curentului aerian (d=2/3zc);
zc – înălțimea culturii;
z0m – înălțimea rugozității, considerând variația momentului mecanic al vântului cu înălțimea; (z0m=0,123zc);
z0h – înălțimea rugozității, considerând variația căldurii cu înălțimea de la sol (z0h=0,1z0m);
u(zm) – viteza vântului la înălțimea zm.
EF este un indicator instantaneu al umidității diferitelor tipuri de folosințe și culturi. Măsurat zilnic, este reprezentativ în privința împărțirii energiei solare, permițând calculul ratei zilnice a evapotranspirației actuale. Etapele prin care se realizează determinarea EF și utilizarea acestui indice de secetă sunt arătate în fig.7.[19]
În ultimii ani, posibilitățile și realizările concrete privind folosirea teledeteției satelitare s-au amplificat considerabil.
Un produs de monitorizare asupra fenomenului de secetă și procesului de deșertificare și a impactului negativ asupra producțiilor agricole folosește procesarea imaginilor provenite de la satelitul geostaționar METEOSAT și înregistrările asupra precipitațiilor oferite de WMO-GTS (Global Telecom System of the World Meteorological Organisation).
Diagrama procesării datelor este prezentată în fig 8.
Datele principale de intrare sunt imaginile orare de la METEOSAT în domeniile vizibil (VIS) și infraroșu termic (TIR) cu lungimea de undă de la 10÷13,1 pm). Preprocesare constă în estimarea nivelului norilor, a duratei nivelului norilor etc.
Bilanțul energetic este stabilit pe etape.
O primă etapă este calibrarea datelor satelitare. Se convertește informația VIS în albedo planetar (A’) și informația TIR în temperatură planetară (T0’).
Corecția atmosferică pentru VIS (pentru cele din canalul VIS se folosesc ca referință albedoul norilor cumulonimbus) se realizează folosind modelul transmisiei radiației globale cu două fluxuri, propus de Kondratiev (1969) (citat de Vogt ș.a., 2000), dezvoltat pentru a cuprinde absorbția și difuzia. Efectul atmosferei este parametrizat în termeni de înălțime optică (τ), funcție de care rezultă transmisivitatea atmosferică (t), și albedoul suprafeței (A), funcție de albedoul planetar (A’). Fracțiunea din radiația solară absorbită de suprafața terestră, va fi t(1-A).[29]
Fig.7 Diagramă privind procesarea datelor pentru monitoringul secetei utilizând date de teledetecție satelitară (J.V.Vogt și al., 2000)
Fig.8 Diagramă privind procesarea datelor pentru monitoringul secetei (EWBMS, 2001)
Corecția atmosferică pentru TIR are în vedere relația între temperatura planetară (T0’) și temperatura suprafeței terestre (T0):
(7)
unde: K este un coeficient de corecție atmosferică și imeste unghiul zenital al satelitului.
Ta se determină din datele satelitare, iar pentru a rezulta corecția atmosferică pentru TIR se stabilesc perechi de valori T0 și T0’ și apoi se calculează k. Aceasta se face identificând pixelii cei mai „uscați” (temperaturile cele mai mari), pentru care se presupune că evaporația, exprimată în unități energetice, LE=0. În acest caz specific, Ta poate fi calculată funcție de radiația netă, din relația:
(8)
unde: α este coeficientul de transfer al căldurii.
Hărțile cu distribuția teritorială a temperaturii aerului se bazeză pe corelația liniară între temperaturile planetare la miezul nopții (T0n’) și mijlocul zilei (T0’m):
(9)
În cazul unui schimb perfect de căldură:
(10)
Din relațiile (9) și (10) se obține temperatura aerului la limita superioară a stratului limită atmosferic:
(11)
Detectarea norilor folosește un algoritm care diferențiază pixelii înnourați de cei fără nori.
Se întocmește o hartă cu valorile minime ale albedoului (Amin) folosind o secvență de imagini în domeniul vizibil, datele fiind preluate într-un interval de minim 10 zile. De asemenea, se întocmește o hartă a temperaturilor suprafeței terestre la amiază (Tmax). Împreună, aceste două harți reprezintă condiții fără nori.
În continuare se efectuează teste pentru a stabili dacă un pixel este sau nu înnourat, punând condiții de genul:
(12)
și
(12°)
în care: ΔA și ΔT sunt intervale determinate empiric.
Radiația globală la amiază se determină având stabilite, așa după cum s-a arătat anterior, transmisivitatea atmosferei (t) și albedoul suprafeței:
(13)
în care:
S – constanta solară (1355 W/m2);
is – unghiul zenital solar, stabilit funcție de longitudine, latitudine, momentul din zi și numărul zilei de la începutul anului.
Radiația globală zilnică rezultă din integrarea funcției cos(is) de la răsăritul până la apusul Soarelui. Dacă un pixel este înnourat, transmisia radiativă prin nor (tnor) este estimată funcție de albedoul noros.
Radiația netă se calculează folosind relația:
(14)
unde: Ln este fluxul radiației termice nete, înglobând o componentă emisă de suprafața terestră și una emisă de atmosferă:
(15)
unde:
ε0 este emisivitatea suprafeței terestre (se consideră 0,9);
εa – emisivitatea atmosferei estimată cu ecuația lui Brunt, în funcție de umiditatea aerului.
În perioade și zone noroase, valorile celor două emisivități sunt aproape egale și, deci, fluxul radiației termice nete ,Ln, poate fi neglijat.
Fluxul radiației de undă lungă (Ln) însumat cu fluxul radiativ caloric (Hr) dau radiația climatică netă (Lnc)
(16)
în care: (T0-Ta) este diferența între temperatura suprafeței terestre și temperatura aerului, măsurată de către satelit în timpul amiezii.
Hr este considerat ca o componentă a fluxului de căldură sensibilă, scris sub forma:
(17)
unde:
Hc – fluxul de căldură sensibilă convectivă;
C – coeficientul schimbului convectiv de căldură, care este funcție de rugozitatea suprafeței terestre (pentru terenuri fără vegetație și zone deșertice, pentru care LE=0, se consideră C=1; pentru suprafețe acoperite cu vegetație, valoarea C crește linear cu creșterea vegetației, până la maxim C=2,4).
Media zilnică a fluxului de căldură sensibilă se obține considerând raportul constant între acest flux și evapotranspirația potențială (raportul Bowen).
Evapotranspirația actuală zilnică este determinată din bilanțul energetic:
(18)
Calculându-se zilnic se neglijează fluxul de căldură al solului.
Dacă pixelii imaginii sunt „înnourați”, fluxul de căldură sensibilă nu se poate determina. În acest caz, se estimează radiația netă în condiții de nori, după metoda arătată anterior, iar apoi se poate determina LE folosind modul de partiție a energiei stabilită în ultima zi fără nori.
Detectarea precipitațiilor folosește o tehnică bazată pe categorizarea norilor după intervale de înălțime, folosind imagini satelitare orare, și limitele de temperatură, după care, pentru fiecare interval se determină durata menținerii norilor (Dnor) în ore pe perioade de 10 zile. Folosind și înregistrările asupra precipitațiilor de la stațiile meteo din sistemul WMO-GTS, pentru fiecare din acestea se poate stabili o ecuație de regresie:
(19)
unde: aij este coeficientul de regresie pentru durata de menținere a norilor la înălțimea i și stația meteo j; dj – „restul” la stația meteo j.
Regresiile stabilite se vor baza atât pe observațiile pluviometrice ale stației curente, j, cât și observațiile provenite de la stații meteo apropiate de aceasta. Coeficienții de regresie și „resturile” pentru fiecare pixel sunt stabiliți prin interpolare între stațiile meteorologice din apropiere, funcție de care se determină cantitatea de precipitații corespunzătoare fiecărui pixel..
Monitoringul deșertificării se efectuează pe baza celor 2 indici arătați anterior: indicele climatic de umiditate (cmi) și indicele umidității solului (SMI) .[17]
Prognoza secetelor
Este o acțiune de mare interes, care dacă ar putea fi realizată cu un grad ridicat de încredere, ar permite o direcționare și planificare mult mai bună a măsurilor de atenuare a efectelor negative ale secetelor.
Întrucât la originea majorității secetelor stă reducerea precipitațiilor pe perioade lungi de timp, prognozele se referă îndeosebi la acest factor și, în acest caz, dată fiind durata fenomenului, de ordinul lunilor, este vorba de prognoze climatice.
Metodele moderne de prognoză se bazează pe analize ale dinamicii sistemului climatic global. Trebuie arătat că sunt efectuate multe studii în care se prelucrează și valorifică un număr foarte mare de obersații la nivel planetar, iar rezultatele privind încrederea prognozelor climatice sunt promițătoare. Predictibilitatea fenomenelor atmosferice este dependentă de scara la care se manifestă acestea, iar rezultatele teoretice arată că fenomenele caracterizate prin scări spațiale mari, cum sunt secetele regionale au un interval mai mare de predicție decât cele care au loc la scări mai mici. De asemenea, fenomenele cu frecvență mică, în care categorie intră și secetele sunt mai predictibile decât fenomenele cu frecvență mare. Prevenirea, atenuarea și pregătirea sunt componentele principale ale diminuării riscurilor de secetă și sunt mai importante decât bazarea doar pe măsurile de răspuns în situații de urgență întreprinse ad-hoc. [30]
Un PGS urmează să asigure un cadru dinamic pe termen lung pentru un set de acțiuni continue pentru a pregăti și a da un răspuns eficient secetei, inclusiv: consolidarea aranjamentelor instituționale; mecanismele de planificare și politicile potrivite pentru a diminua vulnerabilitatea și spori rezistența la secetă; identificarea eficientă a riscurilor de secetă și sisteme de avertizare timpurie; strategii eficiente de informare și comunicare; praguri care să definească niveluri în creștere a gravității secetei strâns legate de acțiunile de atenuare; roluri, responsabilități și acțiuni clar definite pe parcursul etapelor secetei; analize periodice a priorităților și măsurilor.
Concluzii și recondări
În rezultatul studiului efectuat au fost evedențiate următoarele concluzii și recomndări:
Seceta a devenit deja un fenomen obișnuit și nu mai poate fi tratat ca unul cu totul excepțional. Proiecțiile climaterice pe termen mediu și lung arată că Republica Moldova, va fi periodic afectată de valuri de căldură extreme cu precipitații limitate.Astfel, acest fenomen nu va putea fi evitat, în schimb putem diminua efectele acestuia prin adaptarea practicilor agricole, tehnologiilor și cadrului de politici agricole și de mediu la realitățile climaterice viitoare.
Instrumentele financiare și de transfer a riscurilor nu sunt pe deplin utilizate. Agricultorii nu cunosc despre oportunitățile existent, sau aleg să nu se implice în schemele de creditare și granturi oferite de către donatorii externi din cauza barierelor de ordin administrative
Schimbările climaterice din ultimii ani cer imperativ revizuirea politicilor. În particular, este necesară reorientarea politicilor într-o nouă direcție și anume, cea de promovare a practicilor de agricultură conservativă și irigare.
Măsurile de gestionare a secetei nu trebuie să contravină bunelor practici de mediu, în special când este vorba de irigare. Cercetările au demonstrat că irigarea incorectă pe termen lung duce la scoaterea din circuit a solurilor și aprofundarea crizei în rețeaua hidrologică a țării. În același timp, astăzi nu se cunoaște exact care este cantitatea și calitatea apei disponibile pentru irigare, cât și starea și calitatea solurilor.
Odată cu schimbarea condițiilor climaterice agricultorii trebuie să opteze pentru cultivarea plantelor cu valoare adăugată înaltă și să adopte practici de prelucrare a solului cu intervenție minimală. Un impediment declarat de agricultori, pe lângă lipsa infrastructurii de irigare este și dificultatea importării semințelor cu rezistență înaltă la secetă, procedura de import fiind anevoioasă și de durată.
Republica Moldova este amplasată în zona cu deficit de umiditate, fapt confirmat și de valorile evaporabilității determinate după mai mulți indici. [55]
Seceta prezintă o variabilitate spațială atît ca intensitate cît și ca durată. Astfel cea mai mare durată și intensitate secetele o au în partea de sud a republicii. Ca frecvență se impun secetele de vară. Un aport aparte asupra valorii recoltei culturilor agricole o au secetele din anotimpurile de tranziție primăvară și toamnă.
Posibilitățile de adaptare la secete sunt destul de limitate, deoarece practica agricolă necesită un volum mare de informații. Seceta este un fenomen complex deseori însoțit de suhovei.
Recomandări
După cum se cunoaște, pentru atenuarea riscurilor declanșate de fenomenele secetă în agricultură se folosesc mai multe metode: irigațiile, cultivarea speciilor de plante rezistente la uscăciune și secetă, aplicarea unor sisteme agrotehnice avansate, utilizarea fertilizanților.
Cele mai eficiente măsuri sînt irigațiile. Acestea influențează regimul hidrologic al solului și al stratului de aer inferior avînd rol dublu: pe de o parte, asigură umezeala productivă necesară plantelor, iar pe de alta, reduc efectul termic și diminuează procesele de evapotranspirație.
În funcție de nivelul tehnologic al societății respective se pot utiliza diferite tipuri de irigație: pe baza aspersoarelor, pe baza canalelor de irigații taluzate sau netaluzate, sau prin picurare care reduce pierderea de apă și energia folosită pentru aducțiune.
Irigațiile trebuie să fie folosite, avînd la bază o supraveghere sinoptică corectă. În caz contrar aplicarea irigațiilor nu numai că nu este rentabilă, dar pot declanșa alte riscuri și agrava evoluția peisajului agricol în sens nedorit. Pentru asigurarea eficienței acestor lucrări care să asigure o evoluție normală a peisajului agricol sînt necesare măsuri de monitoring.
Pentru creșterea rezistenței culturilor agricole la condițiile de regim termic înalt și deficit mare de umezeală productivă în sol, se efectuează lucrări de selecție și ameliorare a plantelor de cultură, care să ducă la obținerea unor hibrizi cu sistem radicular mai profund, ce vor putea utiliza rezerva de apă din orizonturile adînci.
Pentru diminuarea efectelor negative ale fenomenelor menționate se mai folosesc așa măsuri ca: amplasarea ecologică a culturilor agricole, sădirea fîșiilor de protecție, utilizarea ogoarelor negre, reținerea zăpezilor, termenii și norma optimă de semănat, prelucrarea diferențiată a solului.
Bibliografie
Alley W. M. The Palmer Drought Severity Index: limitations and assumptions. Journal of Climate and Applied Meteorology, 1984, 23:1100-1109.
Bacal P, Petreanu V. Manifestarea perioadelor de uscăciune și secetă pe teritoriul Republicii Moldova. //Materiale ale seminarului informațional cu genericul combaterea deșertificării și secetei în Republica Moldova. Chișinău, 1998, p. 26-30
Bălteanu D., Alexe R., Hazarde naturale și antropogene. Ed. Corint, București, 2001, 110pag.
Bogdan O., Niculescu E., Riscurile climatice din România. Institutul de Geografie, București, 1999, 280p.
Ciulache S., Ionac N., Fenomene atmosferice de risc și catastrofe climatice. Edit. Științifică, București, 1995, 179p.
6.Cociug A., Grama T., Triboi A., Gavrilița A. Calamitățile în Moldova și combaterea lor, Chișinău, 1997.
Constantinov T, Daradur M., Nedealcov M., Nicolenco A., Petreanu V. Monitoring and Dynamics of Climatic Extremes //Materials of a conference scientifically – methodically "University education from Moldova on 70 years". Volumul II, Chișinău, 2000, p. 98-104.
Constantinov T, Daradur M., Nedealcov M., Răileanu V, Potop V, Mleavaia G., Cojocari R. Methods utilization of an assessment of influence agrometeorological of a condition on crop of cultures //Simpozionul "Sisteme Informaționale Geografice". Universitatea "Al. I. Cuza", nr. 9, t. XLIX, lași, România. 2003,p. 125-130.
Constantinov T, Daradur M., Petreanu V. Particularitățile agrometeorologice ale celor mai puternice secete în Republica Moldova. Chișinău, 2001, p. 9-11.
Constantinov T, Daradur M., Petreanu V. Variabilitatea precipitațiilor în R. Moldova. //Cea de a III conferință internațională «Admiterea resurselor de apă și pămînturilor irigabile în noile condiții economice» Chișinău, 1998, p. 33-34.
Constantinov T, Petreanu V, T. Mironov. Evaluarea perioadei fără precipitații pentru Moldova. //Seceta și căile fiziologo-biochimice de atenuare a consecințelor ei asupra plantelor de cultură, Chișinău, 1999, p. 69-71.
Constantinov T, Petreanu V. Perioada de uscăciune și secete ca fenomene meteorologice nefavorabile. //Facultatea de Geografie la 60 ani. Lucrările simpozionului «Dezvoltarea geografiei în Republica Moldova». Chișinău, 1998, p. 65-67.
Constantinov T, Potop V. Registrul secetelor pe teritoriul Republicii Moldova. //Simpozionul "Sisteme Informaționale Geografice", nr. 9. Universitatea "Al. I. Cuza". lași, 2003, p. 141-144.
Tatiana Constantinov, Maria Nedealcov, Ilie Mangul, Valeriu Rață Characterisctics of the evaporability spatial distribution in the republic of Moldova Lucrările Simpozionului “Sisteme Informaționale Geografice” nr. 13 Anal. Șt. Univ. “Al. I.Cuza” Iași. Tom LIII, s. II.c, Geografie, 2007
Daradur M., Cazac V., Mihailescu C., Boian I. „Monitoringul climatic și secetele” Chișinău, 2007 (Tipogr. „Tanavius” SRL), 184 p.44
Degradarea solurilor și deșertificarea. Chișinău, 2000,307 p.
Demuth, S., Bakenhus, A. Hydrological Drought – A literatura review. Internai Report of the Institute of Hydrology, University of Freiburg, 1994, Germany.
Grecu F., Fenomenele naturale de risc geologice și geomorfologice. Ed. Universității, București, 1997.
Hofmann W., Rantz S. E. What is drought? – J. Soil Water Conserv., 1968, v. 23, nr. 3, p. 105-106.
Lupașcu M. Seceta în Republica Moldova și căile de atenuare a consecințelor ei. // Buletinul AȘ RM. Științe biologice și chimice, 1995, nr. 3, p. 3-10.
Mihailescu C., Boian I., ,,Fenomene naturale de risc în Republica Moldova’’. Revista Mediul Ambiant, nr. 5 (23 octombrie), Chișinău, 2005.
Mihailescu C., Clima și hazardurile Moldovei – evoluția, starea, predicția. Ed. Licorn, Chișinău, 2004, 192 p.
Nedealcov Maria Fundamente teoretico-practice de estimare a potențialului agroclimatic în condițiile schimbării globale a climei : Teza de doctor habilitat.
Andrei Donică, Dezvoltarea durabilă a ramurii pomiculturii în Republica Moldova, manuscris, Chișinău 2007.
Mladinoi V., Sîrbu N., Evoluția pomiculturii în Republica Moldova în perioada de tranzicție de la economia de piață. Pomicultura.Vol 5. Chisinau 2006.
Ioan Ildiko, Resursele agroclimatice în viticultură și bonitatea terenurilor. Articol.
Meriul ambint.Riscul secetelor in Republica Moldova.Ilie Boian.Articol.
Mihailescu Constantin, Clima și hazardurile Moldovei.
Petrean V. Modelarea distribuției spațiale a fenomenului de secetă în Moldova utilizînd tehnologii computaționale.
Petrean V. Probabilitatea manifestării uscăciunei și secetei în Republica Moldova.// Secetele-pronosticul și atenuarea consecințelor, Chșinău 2000, p. 149-152
Potop V. Caracterizarea climatica a secetelor în Republica Moldova./ Autoreferatul al tezei de doctor în științe geografice. Chișinău 2002.
Sofrini V., Mangul I., Lupașcu, Lola M. Caracterizarea secetelor în Moldova și masurile de atenuare a consecințelor lor.// SeCETA, PROGNOZAREA ȘI ATENUAREA CONSECINȚELOR.- Chisinau, 2000.
Cernomoreț M., Guzun N., Cuharschi M. ș.a. Protecția viilor Moldovei împotriva temperaturilor joase. MA șiAP. INVV, Chișinău, 2000, 100p
Oprean M. Viticultura generală, Editura didactică și pedagogică, București,1975
Constantinescu Gh. Viticultura specială. Editura didactică și pedagogică, București, 1971.
Revista „Pomicultura, viticultura și vinificația din Moldova”.
Regulamentul cu privire la planificarea si gestionarea secetei in Republica Moldova.
Matei Mintcu, Vitalie Sochirca. Geografia Umana a Republicii Moldova, Chișinău 2003.
Vera Potop, Constantinov T. Manifestarea fenomenelor de uscaciune si seceta in Moldova. Chisinau, 2010.
Vol 3: Hazardurile naturale. Autori: Valeriu Cazac, Boian Ilies, Nina Volontir, 2008, 208 p.
www.panda.org/ro/proiecte/schimbari_climatice( vizitat la 20.11.2014).
http://ec.europa.eu/clima/sites/campaign/pdf/quiz_ro_41_50_answers.pdf(vizitat la 20.11.2014)
http://schimbariclimatice.files.wordpress.com/2008/09/ghid_schimbari-climatice_scoli.pdf(vizitat la 20.11.2014).
http://stud.euro.ubbcluj.ro/~sc3268/index4.htm (vizitat la 10.12.2014)
http://www.meteo.md/hazard/secetele.htm (vizitat la 10.12.2014)
http://www.meteo.md/mold/art_seceta2011.htm (vizitat la 18.01.2015)
http://www.meteo.md/hazard/risc_secetb.html (vizitat la 18.01.2015)
http://cim.mediu.gov.md/starea/Cap_1.1.1.doc (vizitat la 24.02.2015)
https://www.yumpu.com/ro/document/view/33784053/academos-pentru-pdfindd-akademos-academia-de-atiinae-a-/74 (vizitat la 24.02.2015)
http://www.meteo.md/newsait/vara07.htm ( vizitat la 01.03.2015)
http://moldovagate.com/ro/article/show/224 ( vizitat la 01.03.2015)
https://ro.scribd.com/doc/242069590/SECETELE-IN-REPUBLICA-MOLDOVA-docx ( vizitat la 01.03.2015)
https://www.yumpu.com/ro/document/view/33784053/academos-pentru-pdfindd-akademos-academia-de-atiinae-a-/73 ( vizitat la 06.04.2015)
http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/ecologie/-318265.html ( vizitat la 06.04.2015)
http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/ecologie/managementul-dezastrelor-secete-318265.html vizitat la 06.04.2015)
http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/ecologie/managementul-dezastrelor-secete-318265.html ( vizitat la 06.04.2015)
http://www.expert-grup.org/ro/activitate/noutati/item/669-conferin%C8%9Ba-interna%C8%9Bional%C4%83-%E2%80%9Eseceta-din-2012-%C3%AEn-republica-moldova-consecin%C8%9Be-%C8%99i-lec%C8%9Bii-pentru-politica-de-dezvoltare%E2%80%9D&category=28 ( vizitat la 01.05.2015)
Anexe
Tabelul 1- Programul de măsuri consecutive pentru gestionarea secetei
Tabelul 2 – Pragurile de probabilitate pentru etapele secetei
Tabelul 2 ilustrează valoarea acestor ‚scoruri Z’ standardizate în raport cu alte măsuri, mai ușor de înțeles, cum ar fi probabilitatea anuală de survenire, perioada de repetare și etapa secetei.
Indicatorii și pragurile pentru monitorizarea secetei (perioada critică fiind de n120 zile)
Tabelul 3– Indicatorii și pragurile pentru monitorizarea secetei
Bibliografie
Alley W. M. The Palmer Drought Severity Index: limitations and assumptions. Journal of Climate and Applied Meteorology, 1984, 23:1100-1109.
Bacal P, Petreanu V. Manifestarea perioadelor de uscăciune și secetă pe teritoriul Republicii Moldova. //Materiale ale seminarului informațional cu genericul combaterea deșertificării și secetei în Republica Moldova. Chișinău, 1998, p. 26-30
Bălteanu D., Alexe R., Hazarde naturale și antropogene. Ed. Corint, București, 2001, 110pag.
Bogdan O., Niculescu E., Riscurile climatice din România. Institutul de Geografie, București, 1999, 280p.
Ciulache S., Ionac N., Fenomene atmosferice de risc și catastrofe climatice. Edit. Științifică, București, 1995, 179p.
6.Cociug A., Grama T., Triboi A., Gavrilița A. Calamitățile în Moldova și combaterea lor, Chișinău, 1997.
Constantinov T, Daradur M., Nedealcov M., Nicolenco A., Petreanu V. Monitoring and Dynamics of Climatic Extremes //Materials of a conference scientifically – methodically "University education from Moldova on 70 years". Volumul II, Chișinău, 2000, p. 98-104.
Constantinov T, Daradur M., Nedealcov M., Răileanu V, Potop V, Mleavaia G., Cojocari R. Methods utilization of an assessment of influence agrometeorological of a condition on crop of cultures //Simpozionul "Sisteme Informaționale Geografice". Universitatea "Al. I. Cuza", nr. 9, t. XLIX, lași, România. 2003,p. 125-130.
Constantinov T, Daradur M., Petreanu V. Particularitățile agrometeorologice ale celor mai puternice secete în Republica Moldova. Chișinău, 2001, p. 9-11.
Constantinov T, Daradur M., Petreanu V. Variabilitatea precipitațiilor în R. Moldova. //Cea de a III conferință internațională «Admiterea resurselor de apă și pămînturilor irigabile în noile condiții economice» Chișinău, 1998, p. 33-34.
Constantinov T, Petreanu V, T. Mironov. Evaluarea perioadei fără precipitații pentru Moldova. //Seceta și căile fiziologo-biochimice de atenuare a consecințelor ei asupra plantelor de cultură, Chișinău, 1999, p. 69-71.
Constantinov T, Petreanu V. Perioada de uscăciune și secete ca fenomene meteorologice nefavorabile. //Facultatea de Geografie la 60 ani. Lucrările simpozionului «Dezvoltarea geografiei în Republica Moldova». Chișinău, 1998, p. 65-67.
Constantinov T, Potop V. Registrul secetelor pe teritoriul Republicii Moldova. //Simpozionul "Sisteme Informaționale Geografice", nr. 9. Universitatea "Al. I. Cuza". lași, 2003, p. 141-144.
Tatiana Constantinov, Maria Nedealcov, Ilie Mangul, Valeriu Rață Characterisctics of the evaporability spatial distribution in the republic of Moldova Lucrările Simpozionului “Sisteme Informaționale Geografice” nr. 13 Anal. Șt. Univ. “Al. I.Cuza” Iași. Tom LIII, s. II.c, Geografie, 2007
Daradur M., Cazac V., Mihailescu C., Boian I. „Monitoringul climatic și secetele” Chișinău, 2007 (Tipogr. „Tanavius” SRL), 184 p.44
Degradarea solurilor și deșertificarea. Chișinău, 2000,307 p.
Demuth, S., Bakenhus, A. Hydrological Drought – A literatura review. Internai Report of the Institute of Hydrology, University of Freiburg, 1994, Germany.
Grecu F., Fenomenele naturale de risc geologice și geomorfologice. Ed. Universității, București, 1997.
Hofmann W., Rantz S. E. What is drought? – J. Soil Water Conserv., 1968, v. 23, nr. 3, p. 105-106.
Lupașcu M. Seceta în Republica Moldova și căile de atenuare a consecințelor ei. // Buletinul AȘ RM. Științe biologice și chimice, 1995, nr. 3, p. 3-10.
Mihailescu C., Boian I., ,,Fenomene naturale de risc în Republica Moldova’’. Revista Mediul Ambiant, nr. 5 (23 octombrie), Chișinău, 2005.
Mihailescu C., Clima și hazardurile Moldovei – evoluția, starea, predicția. Ed. Licorn, Chișinău, 2004, 192 p.
Nedealcov Maria Fundamente teoretico-practice de estimare a potențialului agroclimatic în condițiile schimbării globale a climei : Teza de doctor habilitat.
Andrei Donică, Dezvoltarea durabilă a ramurii pomiculturii în Republica Moldova, manuscris, Chișinău 2007.
Mladinoi V., Sîrbu N., Evoluția pomiculturii în Republica Moldova în perioada de tranzicție de la economia de piață. Pomicultura.Vol 5. Chisinau 2006.
Ioan Ildiko, Resursele agroclimatice în viticultură și bonitatea terenurilor. Articol.
Meriul ambint.Riscul secetelor in Republica Moldova.Ilie Boian.Articol.
Mihailescu Constantin, Clima și hazardurile Moldovei.
Petrean V. Modelarea distribuției spațiale a fenomenului de secetă în Moldova utilizînd tehnologii computaționale.
Petrean V. Probabilitatea manifestării uscăciunei și secetei în Republica Moldova.// Secetele-pronosticul și atenuarea consecințelor, Chșinău 2000, p. 149-152
Potop V. Caracterizarea climatica a secetelor în Republica Moldova./ Autoreferatul al tezei de doctor în științe geografice. Chișinău 2002.
Sofrini V., Mangul I., Lupașcu, Lola M. Caracterizarea secetelor în Moldova și masurile de atenuare a consecințelor lor.// SeCETA, PROGNOZAREA ȘI ATENUAREA CONSECINȚELOR.- Chisinau, 2000.
Cernomoreț M., Guzun N., Cuharschi M. ș.a. Protecția viilor Moldovei împotriva temperaturilor joase. MA șiAP. INVV, Chișinău, 2000, 100p
Oprean M. Viticultura generală, Editura didactică și pedagogică, București,1975
Constantinescu Gh. Viticultura specială. Editura didactică și pedagogică, București, 1971.
Revista „Pomicultura, viticultura și vinificația din Moldova”.
Regulamentul cu privire la planificarea si gestionarea secetei in Republica Moldova.
Matei Mintcu, Vitalie Sochirca. Geografia Umana a Republicii Moldova, Chișinău 2003.
Vera Potop, Constantinov T. Manifestarea fenomenelor de uscaciune si seceta in Moldova. Chisinau, 2010.
Vol 3: Hazardurile naturale. Autori: Valeriu Cazac, Boian Ilies, Nina Volontir, 2008, 208 p.
www.panda.org/ro/proiecte/schimbari_climatice( vizitat la 20.11.2014).
http://ec.europa.eu/clima/sites/campaign/pdf/quiz_ro_41_50_answers.pdf(vizitat la 20.11.2014)
http://schimbariclimatice.files.wordpress.com/2008/09/ghid_schimbari-climatice_scoli.pdf(vizitat la 20.11.2014).
http://stud.euro.ubbcluj.ro/~sc3268/index4.htm (vizitat la 10.12.2014)
http://www.meteo.md/hazard/secetele.htm (vizitat la 10.12.2014)
http://www.meteo.md/mold/art_seceta2011.htm (vizitat la 18.01.2015)
http://www.meteo.md/hazard/risc_secetb.html (vizitat la 18.01.2015)
http://cim.mediu.gov.md/starea/Cap_1.1.1.doc (vizitat la 24.02.2015)
https://www.yumpu.com/ro/document/view/33784053/academos-pentru-pdfindd-akademos-academia-de-atiinae-a-/74 (vizitat la 24.02.2015)
http://www.meteo.md/newsait/vara07.htm ( vizitat la 01.03.2015)
http://moldovagate.com/ro/article/show/224 ( vizitat la 01.03.2015)
https://ro.scribd.com/doc/242069590/SECETELE-IN-REPUBLICA-MOLDOVA-docx ( vizitat la 01.03.2015)
https://www.yumpu.com/ro/document/view/33784053/academos-pentru-pdfindd-akademos-academia-de-atiinae-a-/73 ( vizitat la 06.04.2015)
http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/ecologie/-318265.html ( vizitat la 06.04.2015)
http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/ecologie/managementul-dezastrelor-secete-318265.html vizitat la 06.04.2015)
http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/ecologie/managementul-dezastrelor-secete-318265.html ( vizitat la 06.04.2015)
http://www.expert-grup.org/ro/activitate/noutati/item/669-conferin%C8%9Ba-interna%C8%9Bional%C4%83-%E2%80%9Eseceta-din-2012-%C3%AEn-republica-moldova-consecin%C8%9Be-%C8%99i-lec%C8%9Bii-pentru-politica-de-dezvoltare%E2%80%9D&category=28 ( vizitat la 01.05.2015)
Anexe
Tabelul 1- Programul de măsuri consecutive pentru gestionarea secetei
Tabelul 2 – Pragurile de probabilitate pentru etapele secetei
Tabelul 2 ilustrează valoarea acestor ‚scoruri Z’ standardizate în raport cu alte măsuri, mai ușor de înțeles, cum ar fi probabilitatea anuală de survenire, perioada de repetare și etapa secetei.
Indicatorii și pragurile pentru monitorizarea secetei (perioada critică fiind de n120 zile)
Tabelul 3– Indicatorii și pragurile pentru monitorizarea secetei
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Riscul Secetelor în Republica Moldova Pentru Culturile Pomi Viticole (ID: 123625)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.