Riscul In Asigurari Generale

RISCUL IN ASIGURARI GENERALE

Rezumat: Asigurările împotriva riscurilor devin din ce în ce mai utile în viața de zi cu zi, acesta fiind și motivul pentru care piața asigurărilor este în plină ascensiune. Riscurile tot mai frecvente transformă asigurările într-o necesitate a societății noastre.

În prezent, societatea se confruntă cu multe riscuri dintre care amintim următoarele: riscurile natural, riscurile profesionale, riscurile ce afectează sănătatea, riscurile ce afectează mediul înconjurător.

Cuvinte cheie: Asigurare, risc, daune, protectia de risc, pericol.

Cod/uri JEL: G22

Introducere

Odată cu dezvoltarea și evoluția societății, anumite riscuri apar și se manifestă, producând efecte care deseori  scapă de sub controlul oamenilor.

Asigurările împotriva riscurilor devin din ce în ce mai necesare, este motivul pentru care piața asigurărilor este în plină creștere peste tot în lume. Riscurile tot mai frecvente transformă asigurările într-o necesitate a lumii în care trăim.

În ziua de azi, societatea se confruntă cu o mulțime de riscuri printre care: riscuri profesionale, riscuri naturale, riscuri ce afectează sănătatea, riscuri ce deteriorează mediul înconjurător și au efecte negative asupra generațiilor viitoare.

De multe ori riscurile nu pot fi anticipate, tocmai de aceea au un impact important asupra oamenilor.

RISCUL ÎN ASIGURĂRILE GENERALE

NOȚIUNEA DE RISC

Zilnic se pot constata evenimente ce demonstrează existența mai multor riscuri distincte, de exemplu: accidente, dezastre naturale, crize economice. Acestea presupun categorii diferite de risc și toate aduc pierderi importante de natură fizică, financiară sau emoțională pentru cei implicați.

Conducătorii auto implicați în accidente rutiere pot suferi vătămări corporale atât minore cât și majore (deces), persoanele care dețin proprietati imobiliare le pot pierde din cauza următoarelor evenimente: inundații, incendii, cutremure sau furtuni, alte persoane pot fi afectate de pierderea veniturilor din cauza unor boli (cardiovasculare, cancer etc) care îi împiedică să își desfășoare activitatea la locul de muncă.

Majoritatea riscurilor nu pot fi prevăzute și tocmai de aceea au un impact mare asupra vieții și asupra bunurilor oamenilor. Chiar dacă se încearcă găsirea unor soluții, riscul reprezintă în continuare un factor important în siguranță oamenilor.

Riscul este definit ca fiind un pericol, o primejdie la care sunt supuse afacerile, bunurile, oamenii si pentru care firmele de asigurări pot oferi siguranță și protecție. (Bistriceanu,Gh,”Asigurari si reasigurari in Romania” ed.Universitatea Bucuresti)

Riscul este prezent oriune și oricând, orice activitate socială, politică, econimică, culturală este amenințată de producerea evenimentelor care pot cauza pierderi, iar viața fiecărui om cât și bunurile pot fi afectate de cutremure, inundații, accidente și multe alte dezastre naturale.

Pe lângă riscurile naturale (inundații, cutremure, uragane, taifune, tornade etc) și cele tehnice (accidente în industria petrolieră, în industra chimică, în transporturi aeriene, maritime și terestre) au apărut și riscuri emergente (expunerea la radiațiile ultraviolete, expunerea la zgomot, pandemiile, efecte ale modificărilor genetice privind plantele și animalele).

RISC ȘI INCERTITUDINE

Prin natura lor atât viața cât și activitatea indivizilor sunt legate în mod intrinsec de risc; orice sistem care funcționează având drept mobil obținerea unui rezultat viitor operează în condiții caracterizate prin diferite grade de risc, de incertitudine sau chiar de indeterminare.

Riscul și incertitudinea sunt „elemente” care fac parte din realitatea înconjurătoare; de regulă ele sunt analizate comparativ cu certitudinea; din punct de vedere formal se apreciază că starea de certitudine desemnează cazurile în care anticipările privind fluxurile/evenimentele viitoare sunt unice sau variază într-o marjă foarte redusă. În timp ce certitudinea este expresia producerii cu precizie a evenimentelor respective, în orizontul de timp anticipat, incertitudinea este o formă probabilă de producere a unor fenomene sau procese.

Riscul derivă din incertitudine și este un termen folosit pentru a desemna situațiile viitoare în care anticipările nu sunt unice, dar se pot aprecia soluțiile fiecărei variante posibile. Incertitudinea poate avea o componentă pozitivă, legată de evenimente/stări viitoare benefice și o componentă negativă; în această accepțiune riscul reprezintă componenta negativă a incertitudinii. În economiile care produc utilități pentru satisfacerea trebuințelor, în condiții de liberă inițiativă, este imposibil să se cunoască toate efectele de către cei ce iau decizii, astfel că agenții economici acționează întotdeauna în situații de incertitudine.

În aceste condiții, incertitudinea este expresia caracterului incomplet, aproximativ, al informațiilor cu privire la factorii de influență conjugată și la consecințele acțiunii lor în timp și spațiu. Aceasta înseamnă că cine acționează în condiții de incertitudine se supune riscurilor de a nu realize integral ceea ce și-a propus. O acțiune economică este nesigură și, deci, riscantă atunci când efectele ei pot îmbrăca mai multe forme, fără să se cunoască probabilitatea realizării fiecăreia. Acțiunea este întotdeauna direcționată spre îmbunătățirea stării de lucruri prezente a unui individ; atât timp cât orice activitate umană este prevăzută pentru a se desfășura în viitor, iar viitorul va fi întotdeauna incert, incertitudinea este asociată oricărei activități umane.

Probabilitatea se referă la posibilitatea ca un anumit fenomen sau eveniment să seproducă în condiții bine determinate. Înțelegerea individului se bazează întotdeauna pe ocunoaștere incompletă. Se poate presupune că individul sau firma cunoaște motivațiileoamenilor care acționează, țelurile pe care aceștia le urmăresc, mijloacele pe care aceștiaplănuiesc să le utilizeze pentru atingerea acestor țeluri precum și efectele care sunt de așteptat de pe urma intervenției acestor factori. Cu toate acestea, cunoașterea este deficitară. Individul sau firma nu poate exclude dinainte posibilitatea de a se fi înșelat în aprecierea influențeituturor factorilor, sau de a nu fi luat în considerație unii factori și nici nu poate exclude dinainte posibilitatea unei predicții eronate.

Jocurile de noroc, rigoarea specifică științelor tehnicii și speculația sunt trei feluri diferite de a aborda viitorul. Jucătorul nu știe nimic despre evenimentul de care depinde rezultatul participării sale la joc; tot ceea ce cunoaște este frecvența unui rezultat favorabil într-o serie de asemenea evenimente, dar această cunoaștere este inutilă pentru ceea ce urmărește el; cu alte cuvinte, jucătorul se încrede în noroc, iar acesta este singurul lui plan.

Din punctul de vedere al celui asigurat, asigurarea reprezintă un joc de noroc și anume evenimentul asigurat poate avea loc sau nu. Astfel, în privința evenimentelor naturale necontrolabile, individul sau firma sunt întotdeauna în poziția unui jucător. În lumea reală, individul care acționează se confruntă cu faptul că semenii lui acționează la rândul lor pe cont propriu, ca și el. Necesitatea de a-și ajusta acțiunile la acțiunile altora îl face pe individ să fie un speculator, pentru care succesul și eșecul depind de capacitatea (mai mică sau mai mare) pe care o are de a înțelege viitorul. Astfel, atât timp cît nu există nici un fel de stabilitate în cursul evenimentelor și a acțiunilor umane și, de aceea, nici un fel de siguranță, fiecare acțiune este o speculație riscantă.

RISCUL, CONDIȚIE A ASIGURĂRII

Riscul ca să poată fi cuprins în asigurare trebuie să aibă următoarele caracteristici: producerea evenimentului să fie reală, respectiv să prezinte un anumit grad de periculozitate pentru asigurat; producerea evenimentului să fie posibilă, adică să se poată produce altfel asigurarea nu devine necesară; producerea evenimentului să aibă o anumită frecvență; producerea evenimentului să fie posibilă pe un loc cât mai mare și să cuprindă un număr cât mai mare de asigurați pentru a se realiza un echilibru financiar al asiguratorului; să fie evaluabil și să poată fi exprimat și determinat valoric; producerea evenimentului să nu depindă de asigurat, beneficiar și asigurător, să fie urmare a hazardului. Fiecare societate de asigurări este liberă să selecteze riscurile asupra căruia își oferă protecția, cu excepția asigurării obligatorii de răspundere civilă auto. Riscul asigurat poate să se micșoreze sau să creasca; el prezintă o deosebită importanță în asigurări, deoarece, pe baza frecvenței și intensității lui se stabilește cuantumul răspunderii asumate de către societatea de asigurări (plata despagubirii sau a sumei asigurate), precum si marimea primelor de asigurare pe care asigurații trebuie să le plătească.

RISCURILE INDIVIDUALE ȘI RISCURILE NATURALE

1.4.1. Riscurile individuale

Cea mai uzuală definiție a riscului este aceea că este o disfuncție; o expresie matematică a acesteia, prin care se estimează probabilitatea producerii unor fenomene generatoare de pagube. Însă această definiție este greu de operaționalizat și de extins la toate tipurile de risc, mai ales la cele umane, unde există un număr mare de indicatori care pot exprima anumite procese cu potențial mare de risc uman.

Incertitudinea (Giorini O., Stahel W. R., 1996, p. 317) poate fi descrisă ca, “suma tuturor pericolelor potențiale din jurul nostru percepute sau nu”. Altfel spus, incertitudinea este, “expresia caracterului incomplet, aproximativ, al informațiilor cu privire la factorii de influență conjugată și la consecințele acțiunii lor în timp și spațiu”. (Popescu C., 2003, p. 203)

În cadrul teoriei deciziei, incertitudinea este privită în primul rând ca incertitudine cognitivă, ca urmare a lipsei cunoștințelor sau ca limitare a capacităților cognitive ale individului. Incertitudinea este legată în mod intrinsec de procesul decizional, este parte a acestuia. În principal, incertitudinea în cazul deciziei de a investi în cazul capitalului financiar este legată de patru aspecte: instabilitatea politică, violența politică (imixtiunea politicului asupra afacerilor), incertitudinea politicilor și incertitudinea legată de respectarea legilor. În general, variabilele sociale de interes major în măsurarea incertitudinii instituționale pentru caracterizarea riscului de țară, include măsurători ale corupției, securității drepturilor de proprietate, calității drepturilor politice, numărului schimbărilor guvernelor ș.a. Decizia de a investi într-o țară, zonă, regiune este puternic corelată negativ cu gradul de incertitudine asociat țării, zonei, regiunii respective. În acest sens, măsurarea incertitudinii (și implicit a riscului de țară) este un predictor al volumului investițiilor.

Analizând evoluția riscului ca fenomen și noțiune pe parcursul ultimilor decenii, pot fi observate trei aspecte ce au suportat modificări (Caraiani Gh., Tudor M., 2001, p. 46):

– s-a constatat o creștere importantă a situațiilor de risc și incertitudine în diferite domenii, dar în special în domeniul relațiilor economice externe;

– în studierea riscului în cadrul sistemului socio-economic, sunt utilizate tot mai des ramuri relativ noi ale științei cum ar fi management, marketing, statistici aplicate în economie;

– s-a observat o creștere și diversificare a consecințelor sociale produse de utilizarea la scară largă a tehnicilor de analiză a riscului.

Riscurile sunt poziționate istoric și spațial fiind structurate de instituții, gospodării, indivizi, de codurile culturale, etc. (Sorocovschi V., 2002, p. 48):

Riscurile sociale sunt legate de dimensiunea socială și cea economică a societății, cele mai frecvente fiind: sărăcia, condițiile de viață, șomajul. Pentru România primul studio empiric despre riscurile sociale a fost efectuat de Guran și Turnock (2000), care au încercat să exprime aceste riscuri prin următorii indicatori: rata șomajului, numărul conflictelor de muncă, divorțialitatea, rata de criminalitate, rata analfabetismului. Autorii au recunoscut că între indicatorii folosiți nu există o corelație semnificativă, ceea ce necesită o revizuire radicală a metodologiei utilizate. (Sorocovschi V., 2002, p. 49-51)

Riscurile medicale (de sănătate), sănătatea poate fi considerată ca și drept individual sau colectiv, dar cu și rezultatul al unei dezvoltări administrative mai mult sau mai puțin eficient.

În perioada modernă relațiile medu-sănătate au cunoscut dimensiuni noi datorită unor fenomene spațiale ca: urbanizarea, industrializarea, creșterea inegalităților teritoriale, sau tranziția economiilor est-europene. În acest context, interacțiunile dintre mediul fizic, cel biologic și activitățile umane au avut efecte negative asupra sănătății populației, în special datorită apariției poluării industriale, a transferării unor activități poluante spre regiuni marginale, impactul negativ al unor proiecte de dezvoltare. În ceea ce privește riscurile medicale este importantă scara la care sunt privite problemele, cea mai indicată fiind cea locală. La scară mai mare relația dintre factorii de mediu și incidența unor boli nu mai poate fi pusă în evidență. (Sorocovschi V., 2002, p. 52)

Dintre riscurile medicale cele reprezentate de boli infecțioase cunosc din nou valori ridicate ale incidenței în țările dezvoltate, mai ales prin mobilitatea crescândă a populației și globalizare, adică prin integrarea treptată a spațiilor mai izolate din zonele tropicale în circuitul economic mondial. Se vorbește chiar despre profile moderne de morbiditate și mortalitate, determinate de incidența ridicată a bolilor cronice și degenerative care au devenit cauze majore ale decesului: 24 milioane de decese anual. În schimb, bolile infecțioase și parazitice dețin sub 5% din totalul deceselor. Bolile vectoriale transmise prin protozoare reprezintă un risc mare, determinând boli ca malaria, dengue și febra galbenă. Anual se înregistrează 300-500 milioane de cazuri de malarie, 90% în Africa, și 1,5-3 milioane de decese cauzate de malarie. (Caraiani Gh., Tudor M., 2001, p. 46)

Riscurile demografice apar, de regulă, prin emigrarea masivă și selectivă a populației din anumite areale, ceea ce determină deteriorarea structurilor demografice, a infrastructurii și serviciilor publice prin scăderea pragului de cerere, sau chiar deteriorarea structurilor teritoriale din spațiile de emigrare, datorită aceluiași fenomen.

Riscurile politice, au o trăsătură importantă: spre deosebire de celelalte riscuri care, la un nivel superior de generalizare pot fi puse în legătură cu procesul de modernizare și cel de globalizare, riscurile politice sunt contrare logicii globalizării (care nu cunoaște granițe și frontiere politice). Se disting următoarele tipuri de riscuri politice (Popescu C., 2003, p. 209-210):

– disputele poziționale legate de localizarea unei granițe (în special granițele fluviabile);

– dispute teritoriale, distincția față de prima fiind una legată de scară, și riscul conflictelor fiind mai ridicat în acest din urmă caz; motivele acestor riscuri sunt de natură geopolitică;

– dispute funcționale, ca urmare a consecințelor trasării unor garanții: trecerea ilegală de graniță, pescuit transfrontalier ilegal, poluarea apelor, mărilor, amenajări hidroenergetice pe cursuri de râuri împărțite de mai multe țări.

1.4.2. Riscurile naturale

Riscurile naturale nu sunt influențate de om însă pot provoca mari pierderi, fiind reprezentate de catastrofe naturale. Conceptul de risc include mai multe componente și anume: evenimentul care se poate întâmpla, contextul său ambiental, dezastrul pe care îl poate produce, incertitudinea relativă a evenimentului în sine în sine. Caracteristica fundamentală a riscului este incertitudinea adică acea componentă care o distinge de distrugere sau impact. (Burciu A., 2006, p. 87)

Periculozitatea exprimă probabilitatea ca un eveniment extrem cu o anumită intensitate să afecteze o zonă într-o perioadă de timp determinată. Periculozitatea depinde și de frecvența evenimentului. Potențialul eveniment dăunător poate fi un fenomen natural (inundație, secetă, eroziune, exces de umiditate etc.), de origine antropică (poluare) sau mixtă (naturală și antropică). (Sorocovschi V., 2002, p. 57)

Vulnerabilitatea exprimă atitudinea unui anumit element (populație, edificii, infrastructuri, activități economice, servicii sociale, resurse naturale, etc.) de a suporta efectele în funcție de intensitatea evenimentului. Valoarea ei se poate citi pe o scară cuprinsă între 0 (fără daune) și 1 (distrugere totală). (Sorocovschi V., 2002, p. 57-58)

Valoarea expusă sau expunerea se referă la elementul care trebuie să suporte evenimentul și poate fi exprimată prin numărul de prezențe umane, prin valoarea unei proprietăți (teren, construcții, etc.), prin capacitatea de producție (industrială, agricolă etc.) sau prin resurse naturale (apă, sol, pădure) utilizate sau utilizabile de către societatea umană expuse unui anumit pericol. (Sorocovschi V., 2002, p. 63)

Riscul total exprimă valoarea pierderilor umane, a răniților, a daunelor cauzate proprietăților și perturbării activităților economice, datorate unui eveniment extern. Se exprimă în termeni de cost anual, de cantitate sau de unități pierdute pe ani. (Burciu A., 2006, p. 88)

1.4.3. Riscuri și catastrofe

Riscul poate produce o pierdere importantă sau mai puțin importantă, pentru una sau mai multe persoane însă, catastrofele aduc pierderi mari unui număr mare de persoane și afectează o zonă mai mare. (Ciurel V., 2000, p. 385)

Complexitatea unui risc sau a unei catastrofe, are în principal trei origini:

– numărul foarte mare de factori, de componenți și de impacturi;

– comportamentul neregulat și imprevizibil al unui sistem relativ simplu;

– suprapunerea nivelelor de organizare și de scări.

Complexitatea este mai întâi multidimensională și structurală deoarece riscurile și catastrofele au mai mulți componenți. Alături de o dimensiune fizică ea însăși multidimensională sau de o componentă biologică, o catastrofă are, de asemenea, o dimensiune economică, financiară, socială și chiar culturală. Complexitatea este accentuată de multitudinea de interacțiuni care unesc componenți ai unei catastrofe. (Bistriceanu Gh., 2006, p. 62)

Tendința de creștere a potențialul de catastrofă care a marcat ultimele decenii apare ca o consecință a acțiunii unui complex de factori printre care pot fi menționați (Tănăsescu P., 2009, p. 59):

– creșterea populației;

– înființarea unor localități în zone abterior nelocuite;

– dezvoltarea economică în zonele mai expuse;

– creșterea numărului de construcții de locuințe și obiective economice;

– apariția de noi aglomerări urbane;

– modificările climatice;

– modificarea vegetației;

– creșterea volumului precipitațiilor etc.

Cele mai cunoscute tipuri de catastrofe naturale, cu un mare potențial distructiv sunt cutremurele, valurile marine seismice (tsunami), erupțiile vulcanice, cicloanele, furtunile tropicale, tornadele, furtunile regionale, furtunile musonice, ploile torențiale, grindina, inundațiile, alunecările de teren ș.a.

PROTECȚIA RISCURILOR PRIN INTERMEDIUL ASIGURĂRILOR

Asigurarea este un răspuns al individului la situațiile incerte sau riscante cu care el se confruntă. În general, oamenii consideră necesară cumpărarea unei asigurări atunci când există o probabilitate mică de apariție a unor pierderi mari. Individul poate alege între a nu se asigura sau a se asigura complet împotriva riscului apariției unei pierderi financiare și alege prețul maxim al contractului de asigurare. În realitate, împrejurările cu care se confruntă indivizii sunt oarecum diferite. Prima de asigurare este determinată de firma de asigurare. (Bistriceanu Gh., 2006, p. 64)

Alegerea individului se manifestă față de mărimea gradului de asigurare. Astfel, individual asigurat determină cât de mare este dimensiunea pierderii care poate fi cerută asigurătorului; diferența dintre pierdere și despăgubire este cunoscută sub numele de franșiză. Cu alte cuvinte prin franșiză se înțelege partea din valoarea daunei stabilită ca sumă fixă ori procent din suma asigurată, suportata de asigurat pentru fiecare eveniment; franșiza se stabilește și se consemnează în poliță în aceeași valută ca și suma asigurată. De regulă individul care se confruntă cu o probabilitate mai mare de pierdere alege o franșiză mai mică. (Constantinescu D. A., 2004, p. 78)

Altfel spus, o persoană cu o probabilitate mai mare de pierdere va opta pentru o acoperire mai mare. Din acest motiv firmele de asigurare analizează franșiza aleasă de indivizi, care trebuie scrisă în contractul lor de asigurare, astfel încât o relație sistematică între evaluarea proprie a riscului unei persoane și alegerea franșizei oferă asigurătorului un indiciu cu privire la probabilitatea de pierdere a individului. Riscul individual al unei pierderi nu este perceptibil asigurătorului, dar alegerea franșizei arată firmei de asigurare dacă solicitantul are un risc acceptabil. Această identificare a tipurilor de indivizi bazată pe răspunsul acestora la condițiile pieței este cunoscută ca fiind auto-selecție. (Tănăsescu, P., Șerbănescu C., Ionescu R., Popa M., Novac L.E., 2007, p. 102)

Asigu3rabilitatea riscului este limitată, cu precădere, de următorii factori (Ciumaș C., 2003, p. 215):

– mărimea primelor solicitate (costurile administrative și de capital);

– riscul moral (generat de faptul că persoana își poate modifica comportamentul sau motivațiile privind precauțiile în expunerea la risc);

– selecția „adversă” (adverse selection, apare atunci când deținătorul poliței este mai bine informat asupra daunelor estimate decât asigurătorul).

Cel mai adesea acești factori conduc la o asigurare parțială a riscului, mai degrabă, decât la una integrală sau la un refuz al acoperirii prin asigurare. O analiză prealabilă a riscurilor asigurabile va conduce la următoarele tipuri de contracte de asigurare: contracte obligatorii (impuse de lege sau printr-un contract comercial), contracte dezirabile, contracte disponibile. Expunerile cu potențial scăzut de pierdere au o probabilitate scăzută în ceea ce privește posibilitatea de acoperire printr-o poliță de asigurare, date fiind costurile fixe asociate subscrierii și distribuției poliței și care fac primele de asigurare foarte mari comparativ cu pierderile potențiale estimate. (Bistriceanu Gh., 2006, p. 68)

Asigurătorii știu că polițele de asigurare reduc motivațiile deținătorilor în ceea ce privește prevenirea pierderilor. Situația este tipică pentru riscul moral. Piața asigurărilor răspunde acestei probleme în mai multe moduri. Unul dintre ele este acela de a nu oferi, prin contractele de asigurare o acoperire integrală. Prin urmare o parte a pierderilor este suportată de către deținătorul poliței de asigurare. Asiguratul, știind că primele viitoare vor depinde de comportamentul său, este mai probabil să își ia măsuri de precauție, să fie mai prudent. (Ciumaș, C., Văidean, V.L., 2011, p. 79)

GESTIUNEA RISCULUI

2.1 CONCEPTUL DE GESTIUNE A RISCULUI

Riscul nu reprezintă un obstacol doar pentru persoane ci și pentru societate în general, de aceea este importantă utlizarea unor tehnici pentru protecția împotriva daunelor provocate de aceste riscuri. Conceptul de gestiune o riscului a apărut în deceniul al sase-lea al secolului trecut. Perioada imediat urmatoare celui de al doilea război mondial a fost o perioada de creștere economică și inovatie tehnologică, în care au aparut noi riscuri, iar cele existente au cunoscut o agravare semnificativa. In anul 1955, profesorul Wayne Snider (SUA), observand ca o persoana din interprindere responsabila cu asigurarile se ocupa din ce in ce mai mult de cunoasterea riscurilor si controlul asupra lor si nu se multumeste numai cu asigurarea lor, a introdus conceptul de manager de risc iar in 1956 a aparut si termenul risk management. Exista numeroase definiri ale gestiunii riscului dintre care amintim: “arta de a face alegerea potrivita, arta bazata mai degraba pe anticiparea evenimentelor viitoare decat pe reactia la cele deja petrecute” (Felix Klownam) sau “managementul riscului este pur si simplu bunul simt” (George Head).

Managementul riscului consta in identificarea, cuantificarea si reactia la expunerea la

riscuri pure, la pierderi accidentale potentiale. Deasemenea managementul riscului cuprinde

procesul de eleborare si adoptare a deciziilor necesare pentru minimizarea efectelor adverse ale pierderilor accidentale intr-o unitate economică.

ABORDAREA TRADITIONALĂ A MANAGEMENTULUI RISCULUI ÎN ASIGURĂRI

Managementul riscului este utilizat, de obicei pentru a reduce efectele adverse ale riscurilor pure, dar si pentru a pregăti compania pentru pierderi potențiale în cel mai economic mod, printr-o analiză de cost a programelor de siguranță , a primelor de asigurare plătite și a costurilor determinate de alte metode de transfer a riscurilor.

Procesul de management a riscurilor implică mai multe etape a caror respectare influențează pozitiv calitatea și eficiența acestuia: identificarea riscului, cuantificarea riscului, elaborarea riscului, adoptarea deciziei.

Identificarea riscului este o etapa grea, de care depind toate etapele următoare și

reprezintă o încercare de o determina toate evenimentele posibile și toate situațile ce pot

cauza pierderi. Are la bază cunoasterea situatiei reale, a datelor statistice, experienta si informațiile acumulate, inspectia de risc, interviurile realizate cu anumite persoane.

Aceasta se realizeaza in trei momente diferite:

Analiza tipurilor principale de pierderi. Un agent economic este confruntat cu diferite

tipuri de pierderi, a căror importantă depinde de natura activitatii desfasurate.

Din acest punct de vedere exista mai multe tipuri importante de pierderi:

pierderi de proprietate (cladiri, fabrici, echipaamente, stocuri de materiale, date electronice etc);

pierderi legate de raspunderea civila (discriminarea intre salariati, raspunderi

civile profesionale, etc);

pierderi legate de personal (boli si accidente profesionale, handicap, deces, pensionare sau somaj, etc);

pierderi pecuniare, cauzate de debitori rauplatnici sau de fraude, furturi effectuate de

angajati, etc

Analiza cauzelor directe si indirecte care pot produce pierderi firmei, de

exemplu, incendiul, inundatia si explozia reprezinta cauze directe ale unor pierderi

probabile.

Cuantificarea riscului – obiectul cuantificarii este de a calcula impactul pierderilor

probabile asupra bunurilor unei firme. Pentru aceasta se analizeaza: frecventa pierderilor, marimea pierderilor, evaluarea activelor si pierderilor posibile.

Elaborarea de recomandari are loc dupa identificarea si masurarea riscului de

catre managerii de risc. Recomandarile au ca obiectiv selectarea celor mai bune tehnici de

administrare a riscului, cum ar fi: evitarea riscului, limitarea si combaterea ricului deja produs, reducerea probabilitatii producerii, trecerea riscului asupra societatii de asigurarii, retinerea partiala sau totala a riscului de catre asigurat etc.

Adoptarea deciziei este o etapa principală care se bazeaza pe constatarile anterioare, cum ar fi: gasirea celei mai bune acoperiri, determinarea unor rate de prime avantajoase, alegerea

societatii de asigurari.

STUDIU DE CAZ ȘI REZULTATE

În această lucrare se va utiliza analiza cantitativă a datelor statistice în scopul identificarii modificarilor structurale ale pieței asigurărilor determinate de asigurarea unei diversități de riscuri. Criteriile de analiză pe care le vom utiliza sunt similare criteriilor din literatura de specialitate, de exemplu studiul realizat de Aon Benfield, care propune o analiză multistadială: parametrii riscului global, analiza rezervelor de daune, analiza factorilor macroeconomici cu impact asupra categoriilor de risc asigurate, analiza indicatorilor de profitabilitate la nivelul pieței asigurărilor, perspectivele de reglementare, independență și stabilitate, oportunitățile pieței și căile de pătrundere.

Studiile de țară combină informații demografice, economice, sociologice și politice cu observații privind informațiile din asigurări.

În analiză vom include 6 studii de țară (Canada, Columbia, Indonezia, Malaezia, Mexic și Turcia) în scopul de a evidenția particularitățile în privința evoluției riscurilor asigurate și a pieței asigurărilor.

3.1. ANALIZA PARAMETRILOR RISCULUI GLOBAL

La nivel global pe un eșantion de 49 de țări vom analiza riscul sistematic din cadrul pieței asigurărilor (Figura 1). Riscul sistemic sau volatilitatea reprezintă coeficientul de variație al pierderilor. Coeficientul de variație este un instrument de măsură a riscului folosit în mod frecvent.

Sursa: SNL Financial; http://www.snl.com /

Figura 1. Riscul asigurărilor de tip auto-motor și al asigurărilor de proprietate

În acest context, se observă niveluri semnificative pentru piețele emegente (România 37%, Grecia 50%, respectiv 96%, Singapore 77%, Filipine 84%, Tailanda 134%).

Graficul de mai jos prezintă volatilitatea coeficienților pentru daune referitoare la fiecare domeniu în parte.

Sursa: FSA (U.K.), Yearbooks Of China’s Insurance;

http://thoughtleadership.aonbenfield.com/Documents/20130903_ab_analytics_insurance_risk_study.pdf

Figura 2. Volatilitatea coeficienților pentru daune în perioada 1992-2012

3.2. ANALIZA RISCUL ȘI CONFORMITATEA REZERVELOR ÎN SUA

Factorii modificărilor anuale ale fondurilor sunt ilustrate în Figura 3. În anul 2011 vom analiza o valoare a excedentelor industriei asigurărilor de proprietate și răspundere civilă de 11,7 miliarde USD. În decursul anului 2012, industria a achitat 9,9 miliarde USD din rezerve.

Dacă se separă graficul pe ani într-unul pentru asigurări personale și comerciale, rezultă o reducere a rezervelor de capital constituite în anul 2012.

Sursa: FSA (U.K.), Yearbooks Of China’s Insurance

http://thoughtleadership.aonbenfield.com/Documents/20130903_ab_analytics_insurance_risk_study.pdf

Figura 3. Factorii modificărilor anuale ale fondurilor (miliarde USD)

Datele statistice demonstrează că companiile au constituit rezerve de 5,6 miliarde USD, în comparație cu 4,2 miliarde în anul 2012. 3,8 miliarde provin din linniile de asigurări personale, în timp ce liniile comerciale au continuat să scadă la 1,6 miliarde USD.

Înțelegerea riscurilor pentru rezerve este foarte importantă pentru modelarea solvabilității companiilor. O problemă des întâlnită o reprezintă faptul că în timp ce companiile se confruntă cu riscuri similare ale asigurărilor, precum vremea, domeniul legal, social și medical, activitățile fiecărei companii sunt cu totul deosebite.

Conformitatea și monitorizarea procentelor sunt extrem de importante în obținerea rezultatelor companiilor.

Corespondența între liniile de afaceri este indispensabilă pentru o evaluare realistă a riscurilor și devine din ce în ce mai semnificativă pentru marile companii.

3.3. ANALIZA RELAȚIEI RISC ASIGURAT – FACTORII MACROECONOMICI

Corespondeța între factorii macroeconomici reprezintă un considerent foarte important în modelarea riscurilor. Interacțiunea între inflație și creșterea produsului intern brut cu rata daunelor și a profiturilor/veniturilor din investiții are un efect profund asupra stabilității financiare a asiguratorului. (Anexa 2, p. 28; sunt prezentați coeficienții de corespondență pentru diverse variabile sau valori macroeconomice ce influențează bilanțul companiei de asigurări).

3.4. ANALIZA INDICATORILOR DE PROFITABILITATE LA NIVELUL PIEȚEI ASIGURĂRILOR

Cererea de asigurări crește odată cu dezvoltarea economică și prosperitatea. Cu cât veniturile și bunăstarea cresc, cu atât crește și cererea clienților pentru asigurări, și adesea într-un ritm mai rapid.

Sursa: Bloomberg, Case-Schiller U.S. National Home Price Index, U.S. Bureau of Economic Analysis, U.S. Bureau of Labor & Statistics

http://thoughtleadership.aonbenfield.com/Documents/20130903_ab_analytics_insurance_risk_study.pdf

Figura 4. Dezvoltarea economică și prosperitatea

Creșterea atât a economiei, cât și a populației, împreună cu stabilitatea politică reprezintă trei filtre socio-economice de bază.

Profitabilitatea în funcție de tipul asigurării

Studiile din literatură cuprind o nouă analiză detaliată a profitabilității asigurărilor de proprietate și răspundere civilă din 50 de țări.

Tabel 1. Volumul de prime nete și rata netă a daunelor, rata cheltuielilor și rata combinată în ultimii 10 ani în SUA

Sursa: Bloomberg, Case-Schiller U.S. National Home Price Index, U.S. Bureau of Economic Analysis, U.S. Bureau of Labor & Statistics

http://thoughtleadership.aonbenfield.com/Documents/20130903_ab_analytics_insurance_risk_study.pdf

3.5. ANALIZA PRIVIND ASIGURĂRILE GENERALE DIN ROMANIA

În România au existat 37 de firme care au desfasurat activitate in sectorul asigurarii: 20 de firme sau axat numai pe activitate de asigurări generale, 9 firme au practicat doar activitate de asigurări de viață și 8 asigurători au practicat ambele categorii de asigurare.

PRIME BRUTE SUBSCRISE

Din studiul datelor pentru anul 2014 rezultă un volum al primelor brute subscrise pentru cele două clase de asigurare de 8.094.442.855 lei, înregistrându-se o reducere cu 0,34% față de anul precedent (8.122.446.891 lei).

Primele brute subscrise în anul 2014 au structura în funcție de cele două clase de asigurare:

a) Asigurările generale de 6.452.457.944 lei, ceea ce reprezintă 79,71% din totalul PBS în piața asigurărilor și sunt reduse cu 0,55% față de anul trecut.

b) Asigurările de viață în valoare de 1.641.984.911 lei, reprezintă 20,29% din totalul PBS în piața asigurărilor și sunt în dezvoltare cu 0,47% față de anul precedent.

Tabelul 1. Evoluția primelor brute subscrise pe categorii de asigurări și pe total

Topul primelor 10 firme de asigurare, dupa de cota de piață deținută pentru anul 2014, se prezintă astfel:

Tabelul 2. Primele societăți de asigurare, în funcție de cota de piață deținută în 2014

Din punct de vedere al distribuirii subscrierilor de PB pe zone de dezvoltare ale României, situația este urmatoarea:

– cea mai mare pondere a deținut-o regiunea București și județul Ilfov (51,23% din PBS pe teritoriul României );

– zona Centru (7,72% din prime brute subscrise pe teritoriul României);

– zona Nord – Est (6,19% din prime brute subscrise pe teritoriul României);

– zona Nord – Vest (8,36% din prime brute subscrise pe teritoriul României);

– zona Sud (6,92% din prime brute subscrise pe teritoriul României);

– zona Sud – Est (6,91% din prime brute subscrise pe teritoriul României);

– zona Sud – Vest (4,13% din prime brute subscrise pe teritoriul României);

– zona Vest (5,27% din prime brute subscrise pe teritoriul României).

Figura 1. Prime brute subscrise pe zone de dezvoltare la data de 31.12.2014

PBS ÎN ASIGURĂRI GENERALE

Pentru asigurările generale clasamentul primelor 10 societăți de asigurare, în funcție de PBS pentru această categorie de asigurări este prezentat în tabelul următor.

Tabelul 3. Primele societăți de asigurări generale, în funcție de cota de piață deținută în 2014

PBS care corsepund claselor III Asigurări de mijloace de transport terestru, clasaVIII Asigurări de incendiu și alte calamități naturale și clasa X Asigurări de răspundere civilă auto reprezintă 84,46% din totalul PBS pentru activitatea de asigurări generale.

Asigurările R.C.A. ( Clasa X ) cu un volum al primelor brute subscrise de 2.796.506.971 lei, adica 43,34% din totalul subscrierilor pentru asigurări generale, a înregistrat o creștere de 13,60% în anul 2014 față de anul precedent.

Asigurările CASCO (Clasa III) cu un volum al primelor brute subscrise de 1.692.786.990 lei, adică 26,23% din total asigurări generale, a înregistrat o scădere cu 5,77% în anul 2014 față de anul precedent.

Asigurări de incendiu și alte calamități naturale (Clasa VIII) cu un volum al primelor brute subscrise de 960.187.718 lei, adică 14,88% din total asigurări generale, a înregistrat o scădere de 6,04% în anul 2014 față de anul precedent.

Tabelul 4. Evoluția primelor brute subscrise pe clase de asigurări generale

În 2014, asigurările, “alte clase” dețin o pondere de 15,54% în total PBS aferente asigurărilor generale, cu o reducere de 16,98% față de nivelul anterior.Ponderi mai mari în total asigurări generale sunt deținute de următoarele clase:

– clasa XIII Asigurări de răspundere civilă generală poseda o pondere de 4,34% în total asigurări generale. PBS aferente clasei XIII sau redus în anul 2014 cu 22,53% față de anul trecut;

– clasa IX Alte asigurări de bunuri poseda o pondere de 2,59% în total asigurări generale. PBS aferente clasei IX sau redus în anul 2014 cu 3,02% față de anul trecut;

– clasa XV Asigurări de garanții poseda o pondere de 2,46% în total asigurări generale. PBS aferente clasei XV sau redus în anul 2014 cu 24,57% față de anul precedent.

Figura 2. Pondere portofoliu pe clase pentru asigurări generale

INDEMNIZAȚII BRUTE PLĂTITE

În 2014, firmele de asigurare au raportat indemnizații brute plătite, pentru cele 2 grupe de asigurări, în sumă de 4.844.859.161 lei, înregistrând o reducere cu 2,78% față de anul trecut (4.983.199.308 lei).

Din valoarea totală a indemnizațiilor brute plătite:

-4.027.851.470 lei sunt contractelor de asigurări generale (83,14%), înregistrând o reducere de 4,49% față de anul precedent (4.217.170.541 lei);

-817.007.691 lei sunt sume plătite pentru indemnizații brute, maturități și răscumpărări plătite de asigurători aferente asigurărilor de viață, mentionand o creștere de 6,65% față de anul trecut (766.028.767 lei).

Situația indemnizațiilor brute plătite pentru cele 2 clase de asigurare este prezentată în urmatorul tabel.

Tabelul 5. Indemnizații brute plătite pentru cele două categorii de asigurare

Indemnizații brute plătite aferente asigurărilor generale

În urmatorul tabel este prezentat un clasament al asigurătorilor care au raportat cele mai mari sume reprezentând indemnizații brute plătite la 31.12.2014 pentru clasa asigurărilor generale.

Tabelul 6. Primele societăți de asigurări generale, în funcție de

indemnizațiile brute plătite

Cea mai importanta pondere în totalul indemnizațiilor brute plătite pentru asigurările generale o dețin plățile aferente următoarelor clase, reprezentând împreună 93,02%.

– clasa X – asigurările de răspundere civilă pentru vehicule reprezintă 48,61% din totalul indemnizațiilor brute plătite pentru asigurările generale și au consemnat o creștere de 1,61% față de anul precedent. Cele mai importante plăți aferente acestei categorii au fost raportate de societățile: Astra SA (338,89 mil. lei), Carpatica Asig SA (315,16 mil. lei), Euroins SA (292,90 mil. lei) și Omniasig VIG SA (223,75 mil. lei);

– clasa III – asigurări de mijloace de transport terestru (Casco), reprezintă 35,86% din totalul indemnizațiilor brute plătite pentru asigurările generale și au înregistrat o scădere de 18,15% față de anul 2013. Cele mai mari plăți aferente acestei clase au fost raportate de următoarele societăți: Groupama Asigurări S.A. (265,69 mil. lei), Uniqa Asigurări S.A. (261,40 mil. lei), Omniasig VIG S.A. (257,43 mil. lei) și Allianz-Țiriac Asigurări S.A. (235,59 mil. lei);

– clasa VIII – asigurări de incendiu și alte calamități naturale, reprezintă 5,09% din total plăți aferente asigurărilor generale și au înregistrat o scădere de 7,44% față de anul precedent. Indemnizațiile cele mai mari plătite pentru această clasa au raportat societățile: Omniasig VIG S.A. (41,19 mil. lei), Groupama Asigurări S.A. (35,41 mil. lei) și Uniqa Asigurări S.A. (26,62 mil. lei);

– clasa XIII – asigurări de răspundere civilă general, reprezintă 3,46% din total plăți aferente asigurărilor generale și a crescut de 3,8 ori față de anul 2013. Cele mai mari plăți aferente acestei clase au fost raportate de următoarele societăți: Omniasig VIG S.A. (99,59 mil. lei), City Insurance S.A. (18,71 mil. lei) și Asirom VIG S.A. (6,55 mil. lei).

Evoluția indemnizatiilor brute plătite pentru asigurările generale pe categorii de asigurări:

Tabelul 7. Evoluția indemnizațiilor brute plătite pentru asigurările generale pe clase de asigurări

Figura 3. Ponderea indemnizațiilor brute plătite pe clase pentru asigurările generale

Din analiza graficului prezentat mai jos se poate observa că la data de 31.12.2014, pentru clasa asigurărilor generale, indemnizațiile brute plătite reprezintă 62,43% din valoarea PBS, în scădere față de anul 2013, când reprezentau 65%.

Figura 4 Evoluția primelor brute subscrise și a indemnizațiilor brute

plătite pentru Asigurări Generale

RATA DAUNEI

Din studiul datelor prezentat mai jos au rezultat următoarele:

– din total asigurări generale, rata daunei a consemnat o reducere de 5,69% pe ultimele luni;

– la Asigurările de mijloace de transport terestru și la Asigurările de răspundere civilă pentru autovehicule s-a consemnat o reducere de 5,16% și respectiv 12,90%;

– la Asigurările de incendiu și alte calamități naturale s-a consemnat o majorare cu 4,89%.

Tabelul 8. Dinamica ratei daunei în 2014

CONCLUZII

Odata cu evolutia societatii,omenirea s-a confruntat cu o multitudine de riscuri care si-au

amplificat efectele, astfel ajungand ca noi oamenii sa traim intr-o societate a riscului.

Constientizand existenta riscului, oamenii au fost nevoiti sa gaseasca diferite metode de prevenire impotriva riscului, metode care sa le asigure protectie. Astfel, ei apeleaza la societatile de asigurari, unde in schimbul primei de asigurare pe care o platesc acestora sunt asigurati in perioada in care riscul nu se produce si despagubiti in cazul producerii riscului.

In concluzie,c onsider ca asigurarile reprezinta un lucru benefic pentru oameni, intrucat, in

cazul producerii unui risc acestia pot obtine contravaloarea daunelor pe care riscul le-a produs.

BIBLIOGRAFIE

Bistriceanu Gh. D., (2006), Asigurări și reasigurări, Editura Universitară, București;

Constantinescu D.A., (2004), Tratat de asigurări, Editura Economică, București;

Ciumaș, C., Văidean, V.L., (2011), Protecție și asigurări sociale, Editura Todesco, Cluj-Napoca;

Negru T., (2006), Asigurări. Ghid practic, Editura C.H. Beck, București;

Șeulean, V., (2003), Protecție și asigurări sociale, Editura Mirton, Timișoara;

Tănăsescu, P., (2009), Asigurări și protecție socială în România, Editura C.H. Beck, București;

Tănăsescu P., Șerbănescu C., Ionescu R., Popa M., Novac L.E., (2007), Asigurări comerciale moderne, Editura C.H.Beck, București;

Văcărel I., Bercea Fl., (2007), Asigurări și reasigurări, Editura Expert, București;

*** Bloomberg, Case-Schiller U.S. National Home Price Index, U.S. Bureau of Economic Analysis, U.S. Bureau of Labor & Statistics

http://thoughtleadership.aonbenfield.com/Documents/20130903_ab_analytics_insurance_risk_study.pdf

*** FSA (U.K.), Yearbooks Of China’s Insurance

*** SNL Financial

http://thoughtleadership.aonbenfield.com/Documents/20130903_ab_analytics_insurance_risk_study.pdf

http://thoughtleadership.aonbenfield.com/Documents/20130903_ab_analytics_insurance_risk_study.pdf

Aon Global Risk Management Survey

Ensight Management Consulting

http://www.asfromania.ro/

http://www.1asig.ro/

Bistriceanu Gheorghe, Asigurări și reasigurări în România, Editura Universitară Bucuresti, 2006

Rapoarte anuale CSA pe anii 2013 – 2014

www.xprimm.com

http://econpapers.repec.org/