Riscul de Vulnerabilizare al Persoanelor Private de Libertate Care Apartin Minoritatii Etniei Rrome
CUPRINS…………………………………………………………………………..…….1
INTRODUCERE …………………………………………………………………..….2-3
CAPITOLUL 1 Sistemul penitenciar românesc și detenția ca factor de vulnerabilitate.
Considerații generale……………………………………………………………………………………….4-5
Detenția ca factor de vulnerabilitate…………………………………………….……6-10
Cadru legislativ specific…………………………………………………………….11-12
Persoane cu risc de vulnerabilitate în sistemul penitenciar: definiții, caracteristici, tipologii………………………………………………………………………………………………………. 13-20
CAPITOLUL 2 . Strategii de prevenire și combatere a discriminării persoanelor private de libertate vulnerabile pe criterii etnice
2.1. Deceniul de incluziune a rromilor 1995 -2005………………………………………..….21
2.2. Strategia Europa 2020 transpusă în Strategia Guvernului României din 14 ianuarie 2015 de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității rrome pentru perioada 2015-2020…22-24
2.3. Proiecte implementate și accesate de Administrația Națională a Penitenciarelor……….25-30
CAPITOLUL 3. Discriminarea pe criterii rasiale și etnice.
3.1. Segregarea rromilor în societatea românească………………………………………………………31-32
3.2. Cazuistică……………………………………………………..……………………….33-34
CAPITOLUL 4. Sistemul drepturilor omului
4.1. Dreptul internațional al drepturilor omului………………………………………………………….35-38
4.2. Implicarea reprezentanților Uniunii Europene în monitorizarea României din punct de vedere al respectării drepturilor omului prin desfășurarea unor vizite……………………….……39-41
CONCLUZII ȘI CONSIDERAȚII FINALE…………………………………………………………..42-44
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………….45
ANEXA 1……………………………………………………………………………………………………………….46-47
ANEXA 2……………………………………………………………………………………………………………….48-52
Introducere
Motto: “Noi suntem schimbarea” – Cătălin Claudiu BEJAN
Începând cu anul 2000, în România s-a perfecționat cadrul legislativ și instituțional pentru prevenirea și combaterea discriminării, inclusiv discriminarea la adresa cetățenilor români aparținând minorității rrome.
Cu toate acestea, discriminarea la adresa rromilor este un fenomen care continuă să se manifeste, la fel ca în alte țări europene, în ceea ce privește accesul la serviciile publice, piața muncii și prezentarea în mass-media, aceste atitudini fiind întreținute de stereotipuri negative și prejudecăți înrădăcinate în mentalitatea publică.
România înregistrează la nivel european cea mai mică pondere de cetățeni români aparținând minorității rrome care declară că au suferit acte discriminatorii din partea celorlalți datorită faptului că sunt rromi, fiind singura țară din UE care înregistrează la acest indicator o valoare de sub 30%). Acest fapt este și o consecință directă a eforturilor constante depuse după anul 2000 în România pentru creșterea incluziunii sociale a cetățenilor români aparținând minorității rrome.
Pe plan intern, România a făcut pași importanți în a menține și a dezvolta un climat de toleranță și înțelegere multiculturală, precum și în a crea un cadru legislativ și instituțional care să răspundă nevoilor de protecție și dezvoltare a drepturilor minorităților naționale existente aici.
Persoanele aparținând minorităților naționale se bucură, pe lângă drepturile universale ale omului, protejate și de Constituția României și de drepturi speciale, cu scopul de a menține identitatea grupului minoritar, cel puțin la nivel cultural, lingvistic și religios.
Care sunt factorii care vor produce o schimbare în situația socială a rromilor din România? Ar putea fi dezvoltarea economiei sociale răspunsul? Autoritățile naționale și locale au o influență puternică asupra situației rromilor, fie în mod direct, prin intervenții specifice în comunitățile de rromi, fie în mod indirect, prin intermediul schimbărilor structurale din societatea românească.
“Cea mai mare problemă în lumea de astăzi este intoleranța” declara Diana prințesa de Wales. Un studiu realizat de Institutul Roman pentru Evaluare si Strategie (IRES) cu privire la percepția relațiilor interetnice din Romania, arată că a crescut nivelul de intoleranță față de rromi, dar și acceptarea unor proiecte de discriminare pozitivă sau a politicilor de asistență socială.
Respondenții apreciază ca discriminarea cu privire la rromi se manifestă mai pregnant în spitale (44%) si locuri publice (43%), urmate de școală (37%) sau locul de muncă (31%).
"În toate aceste domenii, compasiunea si interpretarea unei situatii de discriminare a scazut fata de studiul realizat de IRES pentru CNCD in 2013. În general, românii cred ca discriminarea rromilor în Romania are un nivel moderat. Daca 43% dintre participanții la studiul IRES cred ca rromii sunt mult si foarte mult discriminați, 55% susțin ca nivelul discriminarii este unul mai degrabă redus", se arată în analiza IRES, care mai precizează ca tendința cu privire la nivelul discriminării este in scadere față de 2013, cand institutul a efectuat un studiu pentru Consiliul National de Combatere a Discriminarii (CNCD).
De asemenea, un studiu realizat de compania IMAS, la solicitarea guvernului, analizat de HotNews.ro, arăta ca mentalul colectiv e dominat înca de imaginile de "țigani care au prea multi copii, sunt murdari sau care încalcă legea". Cu toate acestea, românii nu se tem că rromii ar reprezenta o amenințare pentru țara sau pentru propria familie.
Administrația Națională a Penitenciarelor a asigurat sustenabilitatea mai multor proiecte printre care se numără și proiectul “Pregătire TIC la standard europene în sistemul penitenciar românesc” care a fost finanțat prin intermediul Fondului Social European, POSDRU 2007-2013, Axa prioritară 6 “Promovarea incluziunii sociale” Domeniul major de intervenție 6.2 “Îmbunătățirea accesului și a participării grupurilor vulnerabile pe piața muncii”. Acest proiect a asigurat accesibilitate nediscriminatorie tuturor beneficiarilor indiferent de: rasă, naționalitate, etnie, categorie socială, la toate tipurile de cursuri introduse pe durata implementării proiectului.
Pe plan intern, România a făcut pași importanți în a menține și a dezvolta un climat de toleranță și înțelegere multiculturală, precum și în a crea un cadru legislativ și instituțional care să răspundă nevoilor de protecție și dezvoltare a drepturilor minorităților naționale existente aici.
Persoanele aparținând minorităților naționale se bucură, pe lângă drepturile universale ale omului, protejate și de Constituția României și de drepturi speciale, cu scopul de a menține identitatea grupului minoritar, cel puțin la nivel cultural, lingvistic și religios.
CAPITOLUL 1 Sistemul penitenciar românesc și detenția ca factor de vulnerabilitate.
Considerații generale.
Rromii sunt un grup etnic care poate fi găsit în aproape toată lumea. Se presupune că numele de „țigani (zingari, tsigans, zigeuners, cganes, ckani în alte limbi) provine din grecescul „athinganoi”, (a nu se atinge), numele unei secte din Bizanț care practica iluzionismul, cu care rromii au fost confundați. Limba lor face parte din ramura indo-ariană a familiei de limbi indo-europene, fiind similară cu alte limbi indiene, precum hindi.
În România, la data de 8 aprilie se marchează ''Sărbătoarea etniei rromilor din România'', în urma adoptării de către Parlamentul României a Legii nr. 66/2006, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 276 din 28.03.2006.
Legea prevede celebrarea, în data de 8 aprilie a fiecărui an, a acestei sărbători, implicarea autorităților administrației publice centrale, cu atribuții în domeniul asigurării egalității de șanse și al combaterii discriminării, precum și a celorlalte autorități centrale și locale, pentru a sprijini organizarea de manifestări publice și a unor acțiuni social-culturale dedicate acestei zile a etniei rromilor.
A fost proclamată în 1990, în cadrul celui de-al IV-lea Congres al Uniunii Internaționale a Rromilor, care s-a desfășurat la Varșovia. A fost aleasă această dată în amintirea zilei de 8 aprilie 1971, când a avut loc, lângă Londra, prima reuniune la nivel internațional a reprezentanților etniei rrome. Cu acea ocazie, au fost puse bazele unei organizații internaționale a rromilor, denumită ''Uniunea Internațională a Rromilor'' (IRU). Din 1993, IRU are statut de organizație consultativă pe lângă Organizația Națiunilor Unite.
La congres, au participat delegații din 14 țări. Cu această ocazie au fost adoptate, ca simboluri internaționale, drapelul și imnul ''Djelem, Djelem'' (''Mergeam, mergeam''), compus de muzicianul francez Jarko Jovanovic, împreună cu medicul de origine slovacă Ján Cibulka.
Potrivit celor stabilite la Congres, această zi este pentru rromii de pretutindeni și un moment de comemorare a celor uciși în anii celui de-Al Doilea Război Mondial.
În timpul regimurilor fasciste din numeroase țări europene, rromii au suferit persecuții, au fost închiși și deportați în lagăre de exterminare. Drapelul era inițial compus din două culori, albastru și verde, dar la Congresul de la Londra s-a decis adăugarea unei roți roșii în mijloc.
Scopul acestei zile este acela de a atrage atenția societății asupra problemelor cu care se confruntă rromii, pentru îmbunătățirea situației educaționale și, deopotrivă, pentru revendicarea drepturilor civile ale rromilor. Manifestările prilejuite de această zi includ evenimente de promovare a valorilor culturale și a limbii romani, dar în mod special a identității rromilor. Unul dintre principalele obiective este, de altfel, recunoașterea internațională a minorității rrome ca minoritate națională de origine indiană.
În anul 1983, a fost organizat, la Chandigargh, în India, primul Festival Mondial al Rromilor, care s-a bucurat de prezența lui Indira Ghandi, cel ce avea să devină, ulterior, prim-ministru al Indiei. Potrivit site-ului internationalrromaniunion.org, prezența acestuia la eveniment reprezintă o recunoaștere a faptului că etnia rromă are origine indiană.
La 8 aprilie 2002, a fost celebrat jubileul milenar, reprezentând 1.000 de ani de atestare a rromilor în Europa, eveniment ce a prilejuit desfășurarea, în numeroase țări de pe toate continentele, a ''Ceremoniei Râului''. Cu această ocazie, au fost aruncate pe ape flori și lumânări aprinse, în memoria strămoșilor rromi care și-au început, cu o mie de ani în urmă, drumul către Europa, apoi către cele două Americi și mai departe.
Prima atestare documentară a comunităților de rromi datează din anul 1068, din vremea Imperiului Bizantin. Despre locul de origine al rromilor, există mai multe teorii. Unii specialiști consideră că aceștia ar proveni din Egipt, în timp ce alții avansează ipoteza venirii lor din zona de nord-vest a Indiei, din provincia Punjab. De altfel, s-a constatat că limba rromani seamănă foarte mult cu hindi, argument în favoarea originii lor indiene. Se estimează că plecarea lor din India s-a petrecut în urmă cu cel puțin 1.000 de ani. Unii cercetători consideră că au existat mai multe valuri de migrație din India. Și astăzi există triburi nomade sau seminomade în India, care susțin teoria că rromii au fost nomazi de la început, au părăsit India în timpul unei invazii și apoi au fost împinși spre Europa de războaie și invazii ulterioare.
Odată cu integrarea României în Uniunea Europeană s-au identificat nevoile etniei și s-a oferit alternativa culturalizării prin crearea de locuri speciale destinate rromilor în centre educaționale (școli, licee și universități) și valorizarea obiceiurilor și tradițiilor acestei etnii, în încercarea de depășire a barierelor de ordin cultural și social.
Detenția ca factor de vulnerabilitate.
Grupuri în situații de vulnerabilitate
Orice deținut, indiferent de motivele care au dus la privarea sa de libertate, este într-o situație de vulnerabilitate. Următorii factori sunt determinanți și pun oamenii în situații de vulnerabilitate: un dezechilibru de putere între deținuți și cei care răspund de ei, o dependență aproape totală de instituția care i-a privat de libertate sau care le limitează mișcările, legăturile sociale limitate, precum și stigmatizarea legată de detenție.
Situații de vulnerabilitate:
Cu toate acestea, în cazul în care conceptul de vulnerabilizare afectează toate persoanele private de libertate, anumite persoane reținute sau grupuri de deținuți sunt deosebit de vulnerabili și necesită atenție suplimentară și protecție.
În unele cazuri, aceste situații pot justifica accesul la anumite servicii. Aceste servicii nu ar fi neapărat disponibile pentru restul deținuților, cu toate acestea ele nu sunt o demonstrație de tratament preferențial sau discriminarea împotriva majorității. O persoană privată de libertate cu dizabilități ar trebui să fie eligibilă pentru "cazare rezonabilă", care ar putea consta în construirea unei rampe de acces (în cazul în care persoana este într-un scaun cu rotile) sau un document disponibil în Braille pentru a-și cunoaște drepturile sale și obligațiile din cadrul instituției penitenciare (dacă persoana este nevăzătoare).
Autoritățile responsabile trebuie să fie în permanență vigilente și preocupate permanent de tot ceea ce privește aceste grupuri de persoane. Toate practicile și procedurile din cadrul sistemului penitenciar ar trebui să ia această vulnerabilitate sporită în considerare. Mai degrabă ar trebui să fie avute în vedere anumite grupuri, în special tinerii, femeile, persoanele cu dizabilități.
Vulnerabilitate contextuală:
Nu poate întocmită nici o listă exhaustivă de grupuri cu risc de vulnerabilitate în detenție, deoarece categoriile pot fluctua în funcție de context, cultură și timp. O serie de factori de risc vor determina situațiile de vulnerabilitate. Din acest motiv, trebuie să fie identificate "grupurile aflate în situații de vulnerabilitate", un concept dinamic și în continuă evoluție, mai degrabă decât "grupurile vulnerabile" considerate prea statice și definitive.
Această clasificare respinge, de asemenea, ideea de auto-vulnerabilitate ("persoana în sine nu este vulnerabilă") și se axează pe conceptul de vulnerabilitate contextual ("aceasta este situația care face persoana vulnerabilă").
Factori de risc:
Factorii care consolidează vulnerabilitatea deținuților pot fi personali, de mediu sau socio-culturali:
a) Factorii personali: vârstă, sex, nivel de educație, naționalitate, etnie, sănătatea fizică și mentală, situația juridică, situația economică, lipsa de informare, stima de sine scazută, din trecut sau prezent traume (inclusiv tortura, interne și violența sexuală), experiențe de viață etc.
b) Factorii de mediu: atitudinea personalului din penitenciare, personalul/raportul de deținut, atitudinile altor prizonieri, accesul la și competența de asistență medicală, servicii juridice și sociale, sistemele informale, lipsa legăturilor de familie, suprapopularea etc.
c) Factorii socio-culturali: atitudinea societății și mass-media față de persoanele private de libertate, stigmatizarea și excluderea socială, invizibilitate socială, atitudinea față de minorități, de corupție, etc.
Grupuri în situații de vulnerabilitate:
Pe baza factorilor mai sus prezentați persoanele aflate în situații de vulnerabilitate pot fi grupate în diferite categorii, în funcție de context (chiar dacă anumite grupuri, cum ar fi copiii și adolescenții trebuie să fie întotdeauna considerate ca fiind în situație de vulnerabilitate, indiferent de context).
Standardele internaționale sau regionale pe care statele trebuie să fie susținute pentru a garanta protecția acestor grupuri. Aceatea oferă un cadru legal pentru autorități să desfășoare programe cu aceste categorii și să constituie un instrument de îndrumare al organismelor de monitorizare și control în locurile de detenție. Un alt criteriu esențial este prevalența universală a riscurilor de abuz și violență față de aceste grupuri specifice.
Prin urmare, baza de date face posibilă cercetarea și filtrarea problemelor detenției, deoarece se aplică următoarelor șase grupe:
• Femeile.
• Copii.
• Lesbiene, gay, bisexuali, transgender sau intersex, persoane (LGBT).
• Persoanele care au un handicap fizic sau mental.
• Străinii.
• Minoritățile etnice sau persoane indigene.
Alte persoane și grupuri pot, de asemenea, se află în situații de vulnerabilitate:
• Fie din cauza lor de vârstă sau de sănătate: oameni bolnavi, persoane cu boli terminale, în vârstă, persoanele care trăiesc cu HIV, consumatorii de droguri, etc..
• Fie din cauza statutului lor în cadrul sistemului de justiție penală: oameni în arest preventiv, persoane suspectate de terorism sau de securitate amenințări împotriva statului; prizonierii condamnati la moarte, detinutii condamnat la închisoare pe viață, infractorii sexuali, etc.
Multi-vulnerabilitate:
Combinația de factori personali, de mediu și socio-culturală conduce la conceptul de multi-vulnerabilitate a unor persoane private de libertate. Astfel de combinații arată intersecția dintre grupurile afectate și importanța de a avea o idee dinamică și în continuă evoluție a vulnerabilității.
Exemplele menționate ilustrează conceptul de multi-vulnerabilitate: zonă închisă – risc mare de a fi vulnerabil. Aceste situații, care sunt departe de a fi excepții în locuri unde persoanele sunt private de libertate, solicită autorităților să protejeze și să acorde o atenție deosebită celor interesați, având în vedere multiplele riscurile la care acestea sunt expuse la.
Toate persoanele private de libertate au drepturi. Prin urmare, situațiile vulnerabile în care ele se găsesc în, temporar sau permanent, nu ar trebui să fie un obstacol în calea exercitării drepturilor lor sau să poate fi folosite împotriva lor. Aceste persoane ar trebui să fie întotdeauna consultate în deciziile care le privesc.
O altă abordare din punct de vedere psihologic este conceptul de vulnerabilitate psihosocială care dispune de două dimensiuni:
– dimensiunea vulnerabilității individuale;
– dimensiunea vulnerabilității rețelei de suport social.
În termeni generici, vulnerabilitatea umană este comentată în psihatrie în conformitate cu modelul vulnerabilitate-stres a lui Zubin care are în vedere :
– constituirea unei persoane vulnerabile pentru tulburari psiho-patologice în general și în special pentru anumite tipuri de suferință printr-un cumul de factori ce au acționat în cursul personogenezei – vulnerabilitate de fond – factor favorabil („terenul”),
– în anumite perioade ale vieții această vulnerabilitate crește datorită unor factori intrinsec/extrinseci=vulnerabilitate circumstanțială.
Factorii mai sus menționați îi numim declanșatori/ precipitanți care conduc la tulburarea conduitei, comportamentelor sau la apariția unor episoade/stări psihopatologice.
De aceea, etiopatogenia trebuie înțeleasă prin relațiile dintre elementele prezentate în schema de mai jos:
I. Vulnerabilitatea de fond – totalitatea factorilor care perturbă personogeneza.
– factorii geneticii – determinanți (sindromul Down -retard-mental)
– predispozanți ( afecțiuni neuroendocrine, tulburări de personalitate, alcoolism), factori care amprentează neurotransmisia cerebrală și imprimă particularitățile temperamentale;
factorii intra/-peri/post-natali:
complicațiile sarcinii și nașterii – tulburări neuro-developmentale intrauterine ce conduc la complicații la naștere,
comunicare verbala deformată în familie (fără logică, mesaj dublu)
tulburări de identificare psihosexuală sau cu de identificare cu rolurile sociale
lipsa de logică în aplicarea sancțiunilor și recompenselor
comportamente parentale deviante
suferința cerebrală minimă care duce la instabilitate psihomotorie (ticuri, dislexie, disgrafie,)
Vulnerabilitatea circumstanțială
A. Factori extrinseci
1) Psiho-trauma= evenimente stresante de viață trăite extrem de profund/intens de către persoană, analizate din perspectiva terenului personalistic al acesteia (ex. deces al cuiva drag, divorț, șomaj, umilirea în public etc);
2) Schimbări de viață solicitante care solicită maximal efortul de readaptare la alte bio-psiho-ritmuri, responsabilități și alt program, scăderea numărului sau a valorii rețelei de suport social.
3). Conflicte inter-personale
B. Factori intrinseci
1). Perioadele de tranzitite (critice) caracteristice ciclurilor vieții (familie de origine/ proprie, ciclul instructiv-profesional, ciclul afectiv-erotic, locativ, gospodăresc)
2). Oscilația periodică a bio-psiho-ritmurilor
3).Proiectele de viață ce dau speranță-energie
4) Bilanțuri existențiale negative
5) Conflicte intrapsihice majore la nivelul celor trei instanțe ale aparatului psihic:
EU/SINE/SUPRA EU
6).Frustrarea = sentimentul trăit al nesatisfacerii unei dorințe/trebuințe sau pretenții resimțite ca legitime.
Gradul de civilizație al unei societăți se poate evalua după modul în care aceasta tratează persoanele vulnerabile. De aici rezultă că felul în care ne tratăm deținuții, acești oameni care în urma unui accident al destinului sau al unui gest necugetat au ajuns într-o ipostază vulnerabilă, ne poate vorbi în modul cel mai avizat despre gradul nostru de civilizație.
1.3. Cadru legislativ specific.
Articolul 2, alineatul (1) din Legea nr. 324/2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, publicată in M. Of. Al României, Partea I, nr. 626 din 20 iulie 2006: „Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.”
Articolul 5, alin.1 din Legea 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal: ”Se interzice supunerea oricarei persoane aflate in executarea unei pedepse sau a unei alte masuri privative de libertate la tortura, la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente. (2) Incalcarea prevederilor alin. (1) se pedepseste potrivit legii penale.
De asemenea, în proiectul Regulamentului privind aplicarea Legii nr.254/2013 au fost prevăzute următoarele aspecte:
În cadrul penitenciarelor pot fi delimitate spații funcționale în scopul protecției martorilor amenințați și a deținuților vulnerabili;
Criterii privind vulnerabilitatea deținuților:
a) orientarea sexuală;
b) dizabilitățile;
c) tulburările psihice;
d) etnia;
e) infectarea cu HIV/SIDA;
f) săvârșirea de infracțiuni asupra minorilor sau persoanelor vârstnice;
g) situația socio-familială deosebită/lipsa sprijinului din partea mediului de suport, statut socio-economic diminuat, deținuți cu situație socio-economico mult peste medie;
h) profesia sau funcția deținută anterior arestării;
i) oferirea de informații instituțiilor cu atribuții de ordine publică și siguranță națională cu privire la săvârșirea unei infracțiuni sau abateri disciplinare.
j) orice alte asemenea situații, stări sau împrejurări care pot vulnerabiliza deținutul.
Măsuri de protecție pentru deținuții vulnerabili
a) cazarea într-o cameră de deținere pentru eliminarea factorilor de risc. Cazarea în aceste spații se poate dispune de către directorul penitenciarului, pe motive de siguranță sau la cererea deținuților în cauză pe durata pentru care este necesară luarea acestei măsuri.
b) stabilirea locurilor și a intervalului orar de desfășurarea a activităților, a itinerariilor de deplasare, a persoanelor cu care intră în contact;
c) desemnarea de personal cu experiență pentru pază, supraveghere, escortare, monitorizare și intervenție operațională;
d) crearea unui sistem care să asigure informarea în timp util a factorilor decizionali în vederea înlăturării potențialului pericol;
e) verificarea operativă a tuturor sesizărilor deținuților sau ale membrilor familiilor acestora, precum și a unor terțe persoane cu privire la unele acte de violență exercitate de alte persoane asupra lor și luarea măsurilor legale;
f) derularea de programe și activități de educație și asistență psihosocială specifice deținuților vulnerabili.
(2) În cazul în care măsurile prevăzute de alin. (1) nu sunt îndestulătoare se poate dispune transferarea în alt penitenciar.
Pentru asigurarea bunei organizări și funcționări a fiecărui loc de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, acestea sunt supuse inspecțiilor generale și controalelor inopinate și tematice. Acestea se realizează fie din oficiu, fie pe baza unor sesizări sau plângeri și evaluează, verifică și controlează modul de îndeplinire a dispozițiilor legale și a normelor interne, aplicarea regimului de executare a pedepselor și a măsurilor preventive, activitatea de educație și asistență psihologică și asistență socială, respectarea drepturilor persoanelor private de libertate, situația și respectarea drepturilor persoanelor care aparțin unor grupuri vulnerabile, managementul resurselor umane, materiale, financiare, modul în care se realizează paza și siguranța obiectivelor, prevenirea unor ilegalități, abuzuri și situații de risc, precum și alte aspecte cu privire la organizarea și funcționarea locurilor de deținere.
1.4. Persoane cu risc de vulnerabilizare în sistemul penitenciar: definiții, caracteristici și tipologii.
Definiții:
Riscul, este definit ca fiind “probabilitatea de producere a unui eveniment sau curs de acțiune, de regulă nedorită pentru subiect. Riscul este fie o expresie a nedeterminării structurale a realității (caracterul probabilistic obiectiv al evenimentelor), fie al incertitudinii, al insuficienței cunoștințelor noastre despre procesele reale”.
Vulnerabilitatea este privită ca “susceptibilitatea de a fi atacat sau vătămat fizic sau emoțional”. Este vulnerabil cel “care poate fi rănit”; “care poate fi atacat ușor”; “care are părți slabe, defectuoase, criticabil”, cf. DEX ‘98. Cel care este vulnerabil are părți slabe (care se cer întărite) și este “criticabil”, adică se pretează evaluării și cercetării.
Victimizarea reprezintă ansamblul caracteristicilor unei persoane, care fac să crească riscul față de stres și față de patologia indusă de acesta. Este efectul frustrării unei game largi de trebuințe:
fiziologice și de securitate;
sociale – de afiliație, adeziune, identificare cu alții, apartenență;
ale Eu-lui – de stimă față de sine, considerație, prestigiu.
În mod particular, victimizarea în mediul penitenciar reprezintă interacțiunea dinamică dintre mai mulți factori:
privările mediului de detenție;
psihopatologia persoanei private de libertate;
stilul de coping individual (ce poate fi dictat de însăși mediul carceral, nereprezentând stilul „obișnuit” al individului).
Prin persoane vulnerabile înțelegem persoanele cu potențial de discriminare, care pot fi vătămate cu ușurință fie prin discriminare directă – atunci când o persoană este tratată mai puțin favorabil decât o alta, în situații comparabile din cauza originii etnice sau rasiale, a religiei ori credințelor, a vârstei, orientării sexuale sau dizabilităților sau/și prin discriminarea indirectă – atunci când un anumit criteriu sau procedură, practică aparent neutră ar putea dezavantaja persoanele în funcție de aceleași cauze menționate și nu poate fi justificată în mod obiectiv.
Pentru asigurarea unui climat echilibrat se au în vedere următoarele principii de lucru: măsurile afirmative și adaptarea rezonabilă pentru persoanele cu potențial de discriminare.
Măsurile afirmative se iau pentru promovarea principiului tratamentului egal pentru o categorie, care, la un moment dat, se află într-o poziție dezavantajoasă față de majoritate. Ele sunt inițiate pentru a oferi categoriei defavorizate o serie de avantaje cu scopul stabilirii unor șanse reale în accesul la anumite drepturi.
Caracteristica principală a acestor măsuri este aceea că sunt bine determinate în timp, adică sunt stabilite pe o durata limitată. La finalul perioadei se presupune că factorii care stabileau dezavantajele au fost eliminați.
Adaptarea rezonabilă pentru persoanele cu potențial de discriminare: se iau facultativ pentru a compensa dezavantajul unui grup defavorizat, deoarece legislația europeană (2000/78/CE) impune în mod obligatoriu crearea de condiții de acces în sfera publică a persoanelor definite astfel. Persoanele cu potențial de a fi discriminate sau cu potențial de vulnerabilitate în sistemul penitenciar pot fi identificate, conform următoarelor criterii:
orientare sexuală;
dizabilități;
tulburări psihice;
HIV/SIDA;
etnie;
săvârșire de infracțiuni sexuale asupra minorilor sau persoanelor vârstnice;
cu situație socio-familială deosebită (lipsa sprijinului din partea mediului de suport, statut socio-economic diminuat).
Tipologii:
Orientarea sexuală – este definită ca atracția emoțională, sexuală sau afectivă constantă față de indivizi de un anume gen. Există trei orientări sexuale general recunoscute:
Homosexuală – definită prin atracția față de persoane de același sex;
Heterosexuală – caracterizată de atracția față de persoane de sex opus;
Bisexuală – definită prin atracția față de persoane de ambele sexe.
Identitate sexuală – modul în care fiecare individ se percepe din punct de vedere psihologic, ca bărbat sau ca femeie.
Transgender – este un termen umbrelă folosit pentru a descrie acele persoane a căror identitate sau expresie de gen diferă de așteptările convenționale date de sexul atribuit lor la naștere. Această categorie cuprinde: transsexualii – care trăiesc sau doresc să trăiască permanent ca membri ai sexului opus – travestiții – care se îmbracă în hainele sexului opus – persoanele intersex – care din punct de vedere genetic nu pot fi încadrate în nici unul dintre cele două genuri (masculin, feminin) – androginii, lesbienele foarte masculine, bărbații gay efeminați, oamenii care ar preferă să folosească alte pronume sau nici unul dintre ele, heterosexuali atipici etc. A fi transgender nu însemnă că ești homosexual. Mulți dintre transgenderi sunt heterosexuali. Identitatea sexuală și orientarea sexuală sunt două chestiuni distincte.
De exemplu o persoană înregistrată în actul de identitate ca femeie, dar care se simte bărbat, în cazul în care se simte atras de femei, se va considera bărbat heterosexual și nu femeie lesbiană.
Persoanele private de libertate care au altă orientare sexuală decât cea majoritară sau sunt bănuite că ar avea o orientare sexuală diferită (de orientare homosexuală sau bisexuală, transgender) constituie o categorie cu potențial de discriminare, caracterizată prin lipsa unui tratament egal. O persoană poate fi discriminată chiar și atunci când este asociată sau înrudită cu o persoană de orientare sexuală diferită.
Situația de risc apare atunci când orientarea lui sexuală îl pune în imposibilitatea de a conviețui în comunitatea carcerală (cameră de deținere etc.) atât ca urmare a unor amenințări sau chiar abuzuri fizice ori psihice.
Persoanele private de libertate cu dizabilități sunt cele care au deficiențe fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale de durată, deficiențe care, în interacțiune cu diverse bariere ce țin de mediul social și atitudinal, pot îngrădi participarea deplină și efectivă a persoanelor în societate, în condiții de egalitate cu ceilalți. (adaptare după definiția Organizației Națiunilor Unite).
Persoanele cu handicap sunt acele persoane cărora mediul social, neadaptat deficiențelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale, le împiedică total sau le limitează accesul cu șanse egale la viața socială, potrivit vârstei, sexului, factorilor materiali, sociali și culturali proprii, necesitând măsuri de protecție specială în sprijinul integrării lor sociale și profesionale.
Persoanele vârstnice reprezintă o categorie de populație vulnerabilă cu nevoi particulare, datorită limitărilor fiziologice și fragilității caracteristice fenomenului de îmbătrânire.
Situația de risc apare atunci când colectivitatea îi respinge sau îi domină în sens agresiv, profitând de limitările lor și imposibilitatea acestora de a-și apăra drepturile (ostilitatea colegilor de cameră, nerespectarea dreptului la odihnă conform vârstei, etc. impunerea sarcinilor de către cei dominanți din cameră).
Prin persoană cu tulburări psihice se înțelege persoana bolnavă psihic, persoana cu dezechilibru psihic sau insuficient dezvoltată psihic ori dependentă de alcool sau de droguri, precum și persoana care manifestă alte dereglări ce pot fi clasificate, conform normelor de diagnostic în vigoare din practica medicală, ca fiind tulburări psihice. (Lege nr. 487 din 11 iulie 2002 a sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice).
În sistemul penitenciar se face distincție între persoanele cu tulburări psihice în antecedente, compensate, care nu au recomandare de tratament pe o perioadă determinată și pacienții cu tulburări psihice decompensate, care necesită tratament psihiatric și îl urmează, sau care refuză.
Situațiile de risc apar atunci când colectivitatea îl respinge, îl instigă, îl folosește la diverse activități interzise sau josnice, îl domină, profitând de limitarea lui psihică, precum și în situațiile în care tulburările psihice constituie pericol pentru sine, față de ceilalți sau pentru siguranța locului de deținere.
Persoanele afectate de HIV/SIDA – sunt persoane infectate cu Virusul Imunodeficienței Umane care pot prezenta sau nu Sindromul Imunodeficienței Dobândite.
Stigmatizarea socială a persoanelor afectate de HIV/SIDA constă în devalorizarea acestora, grupurile sociale considerându-le ca fiind indezirabile, scandaloase, nedemne și surse de infectare.
La stabilirea locului de deținere unde își execută pedeapsa persoanele private de libertate afectate de HIV/SIDA se au în vedere următoarele aspecte: supravegherea persoanei de către un medic infecționist, prezentarea periodică pentru reevaluarea afecțiunilor la Institutul Național de Boli Infecțioase „Profesor Doctor Matei Balș” și reducerea riscului de contaminare cu germeni (riscul crește direct proporțional cu numărul persoanelor cu care intră în contact).
Etnia definește acei indivizi care se consideră sau sunt considerați de alții ca împărtășind caracteristici comune care îi diferențiază de alte colectivități dintr-o societate în cadrul căreia dezvoltă un comportament distinct.
Termenul a fost introdus pentru a stabili o distincție față de rasă, întrucât, deși un grup etnic poate fi indentificabil în termeni de trăsături rasiale, el poate împărtăși și alte caracteristici cu trăsături de civilizație și cultură (limbă, tradiții etc.) comune, precum și religia, ocupația sau politica.
Există riscul ca persoanele aparținând grupurilor etnice să fie supuse unui tratament diferit, deoarece limba lor maternă este asociată cu un anumit grup, de clasă, categorie sau rasă.
În acest sens, în sistemul penitenciar, diversitatea de limbă este protejată, făcându-se eforturi de a acomoda persoanele care vorbesc limbi diferite prin punerea la dispoziție a legislației execuțional-penale traduse și oferirea posibilității de a învăța limba română.
Discriminarea inversă definește situația în care minoritățile etnice discriminează membrii unui grup dominant sau majoritar.
Situația de risc apare atunci când se constituie grupul pe criteriu etnic și există tendința de dominare a acestuia asupra altor persoane private de libertate care nu aparțin grupului, ori a grupului majoritar asupra indivizilor etnici.
Se urmărește eliminarea stereotipurilor etnice și dezvoltarea unor relații nediscriminatorii, prin cunoașterea istoriei și a tradiției, precum și prin înțelegerea modului de viață specific unei anumite comunități etnice.
În acest scop, în sistemul penitenciar se desfășoară următoarele activități:
familiarizarea cu elementele specifice acestei etnii (imnul, drapelul, portul tradițional, meserii practicate);
implicarea persoanelor de etnie rromă în activități valorizatoare, din sfera celor specifice domeniului reintegrare socială;
influențarea pozitivă a persoanelor condamnate, de etnie rromă, prin prezentarea unor exemple de bună practică;
formarea unor atitudini prosociale față de persoane aparținând celorlalte etnii din România.
Persoanele care au săvârșit infracțiuni sexuale asupra minorilor sau persoanelor vârstnice. Situația de risc apare atunci când fapta pentru care sunt condamnate, dezavuată de societate, ajunge să fie cunoscută de alte persoane private de libertate, atrăgând amenințări sau chiar abuzuri fizice ori psihice.
Persoanele cu situație socio-familială deosebită. Situația de risc apare atunci când colectivitatea îi respinge sau îi domină în sens agresiv, profitând de limitările lor și imposibilitatea acestora de a-și apăra drepturile și îi folosește la diverse activități interzise sau josnice.
Aspecte specifice fiecărei categorii de persoane private de libertate cu risc de victimizare:
Pentru comportamentul autoagresiv: identificarea factorilor declanșatori, evaluarea consecințelor comportamentale;
Pentru victimele agresiunilor sexuale: evitarea stigmatizării.
Pentru cei cu dizabilități fizice sau mentale: menținerea statusului funcțional, activități ocupaționale simple, repetitive.
Pentru cei lipsiți de suport social: lucrul în echipă cu asistentul social, implicarea organizațiilor guvernamentale și neguvernamentale,
Pentru cetățenii străini și cei refugiați: depășirea barierelor generate de diferențele culturale și de cele de comunicare (necunoașterea limbii române).
Scopul realizării unor astfel de demersuri este de a diminua riscul față de stresul asociat schimbărilor de viață majore și traumatice, precum și față de patologia indusă de acestea, în rândul persoanelor private de libertate cu risc de victimizare.
Asistența psihologică vizează toate acele demersuri desfășurate de o persoană specializată în vederea promovării și menținerii sănătății psihice.
Situații dificile de viață (pierderi semnificative, suprasolicitare, eșec, conflict interpersonal, dificultăți în relația de cuplu etc.) pot accentua o vulnerabilitate personală preexistentă sau pot determina apariția unor conduite dezadaptative cu impact asupra sănătății psihice individuale.
În procesul de asistență psihologică, obiectivele fundamentale vizează:
– optimizarea potențialului individual și “deblocarea” resurselor personale;
– conștientizarea propriilor nevoi și limite;
– identificarea unor modalități realiste și funcționale de a face față situațiilor problematice.
Din această perspectivă psihologul nu are rolul de furnizor de soluții prefabricate din postura de “expert sfătuitor”, ci acela de a asista persoana în dificultate de-a lungul travaliului explorării și identificării resurselor personale, al procesului decizional și al implementării unor modalități funcționale și adaptative de soluționare a a situațiilor problematice.
Markerii psihologici ai riscului de victimizare sunt:
un Eu slab structurat și imatur;
stimă de sine scăzută;
autonomizare precară;
inflexibilitate intelectuală;
capacități și abilități limitate;
aptitudini insuficient dezvoltate;
structuri caracteriale cu o integrare deficitară a normelor morale;
reactivitate emoțională excesivă, labilă și distimică.
Markerii sociali ai riscului de victimizare sunt:
clasa socială, indicator global al mai multor dimensiuni, clasele defavorizate fiind considerate ca fiind mai expuse la stres și la patologizarea reacțiilor față de acesta prin: venitul scăzut, educația limitată (antrenează variate incompetente), statusul ocupațional;
familia de tip destructurat sau cu carențe afective, insecurizantă, excesiv autoritară sau manifest agresivă;
venitul scăzut, ca factor de victimizare predilect la bărbați;
educația scăzută, ca factor de victimizare predilect la femei;
rețeaua socială și suportul social insuficiente.
Focalizarea pe consecințele psiho-sociale și modul în care acestea se particularizează pentru fiecare persoană privată de libertate, presupune analiza detaliată a următoarelor aspecte:
starea persoanei private de libertate și a modului în care aceasta se adaptează la situațiile concrete ;
problematica legată de comportament;
dinamica și structura personalității;
comportamentul interpersonal;
mecanismele defensive și de coping, precum și conflictele și dinamica acestora;
identitatea și imaginea de sine;
determinanții sociali și situațiile curente de viață;
controlul și autocontrolul comportamentului și al emoțiilor etc.
Întocmirea listelor de probleme pentru fiecare situație care poate genera riscul de victimizare.
Întocmirea sau, după caz, reactualizarea Planului individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică din Dosarul de Educație și Asistență Psihosocială al fiecărei persoane vulnerabile, diferențiat, ținând cont de riscul de victimizare identificat.
Acțiuni sociale ce implică mobilizarea rețelei sociale a persoanei.
Aceste intervenții pot fi derulate împreună cu asistentul social și sunt destinate persoanelor lipsite de suport social, cu scopul de a diminua riscul de victimizare prin îmbunătățirea nivelului de trai, pe perioada privării de libertate și în cea post-detenție.
CAPITOLUL 2 . Strategii de prevenire și combatere a discriminării persoanelor private de libertate vulnerabile pe criterii entice.
2.1. Deceniul de incluziune a rromilor 1995 -2005.
Conform recensământului din 2011, ei numărau 621.573 de persoane (adică 3% din totalul populației), fiind al doilea grup etnic minoritar din România ca mărime, după cel maghiar.
Din acești 621.573 de oameni, 62% locuiesc în mediul rural (390.903). Există opinii că cifra estimată nu corespunde realității, fiindcă mulți din ei ar refuza să-și declare etnia. În Maramureș, Bucovina, Banat, Dobrogea și Moldova concentrația rromilor este sub media țării.
Deceniul de incluziune a rromilor a fost inițial o inițiativă susținută de opt state din Europa Centrală și de Sud-est, pentru a îmbunătăți statutul socio-economic și incluziunea socială a rromilor din regiune, ulterior proiectul fiind susținut de nouă state (Bulgaria, Croația, Cehia, Macedonia, România, Serbia, Muntenegru, Slovacia și Ungaria).
Proiectul a fost lansat în 2005 și deceniul a fost organizat între 2005 și 2015, reprezentând primul proiect multinațional din Europa destinat a îmbunătăți în mod activ situația rromilor.
Toate aceste țări au minorități rrome semnificative, aflate în situații de excludere socială și afectate de discriminare la nivelul societăților respective.
Cele patru domenii de intervenție ale Deceniului de incluziune a rromilor sunt: educația, ocuparea, sănătatea și locuirea.
În februarie 2005, cu ocazia lansării oficiale a Deceniului, guvernele țărilor menționate mai sus s-au angajat că vor încerca să reducă diferențele socio-economice între populațiile rrome și celelalte grupuri etnice din țările respective pentru a închide ciclul de sărăcie și excluziune prin care mulți rromi trec în prezent.
În România, Agenția Națională pentru Rromi (ANR), structura în cadrul administrației centrale, este responsabilă pentru coordonarea activităților legate de Deceniul de incluziune a rromilor.
2.2. Strategia Europa 2020 transpusă în Strategia Guvernului României din 14 ianuarie 2015 de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității rrome pentru perioada 2015-2020.
În anul 2010, România și-a asumat ținte pentru toate obiectivele Strategiei Europa 2020, inclusiv o țintă de reducere a numărului celor aflați în risc de sărăcie și incluziune socială cu 580.000 persoane.Așa cum a arătat Comisia Europeană, cauzele principale ale excluziunii sociale sunt: sărăcia, lipsa competențelor de bază și a oportunităților de învățare pe tot parcursul vieții sau discriminarea.
Acestea sunt cauze care explică și decalajul social dintre cetățenii români aparținând minorității rrome și restul populației; datele ne arată că populația rromă este afectată în proporție semnificativ mai mare, comparativ cu restul populației de: rată scăzută de ocupare, rată ridicată de părăsire timpurie a școlii, acumulare educațională scăzută și sărăcie.
Este foarte clar faptul că în acest context, obiectivele Strategiei Europa 2020, transpuse în ținte naționale, nu pot fi atinse în România fără a aborda problema decalajului de incluziune socială a rromilor comparativ cu restul populației.
Strategia Guvernului României din 14 ianuarie 2015 de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității rrome pentru perioada 2015-2020 poate fi considerată ea însăși un demers important pentru atingerea țintelor naționale ale Strategiei Europa 2020 transpuse în Programul Național de Reformă.
În anul 2011, la nivelul Uniunii Europene, au fost aprobate Cadrul European pentru strategiile naționale privind incluziunea rromilor (2011-2020) și, în 2013, Recomandarea Consiliului UE cu privire la măsurile de incluziune efectivă a rromilor în statele membre.
În domeniul educației, una dintre țintele asumate de România în cadrul Strategiei Europa 2020 este reducerea ratei abandonului școlar la maximum 11,3% (în anul 2013 rata părăsirii timpurii a școlii a fost de 17,3%). Având în vedere riscul ridicat de părăsire timpurie a școlii în rândul copiilor și tinerilor din zonele și grupurile dezavantajate (de exemplu în mediul rural, în rândul cetățenilor români aparținând minorității rrome etc.), atingerea acestui obiectiv este de o importanță majoră.
Tot în domeniul educației și în contextul Strategiei Europa 2020, România și-a asumat ca minimum 26,7% din persoanele cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani să fie absolvenți ai unei forme de educație terțiară (procentul absolvenților unei forme de învățământ terțiar din acest segment de vârstă era, în anul 2013, de 22,8 %). În acest context, o creștere a ponderii tinerilor rromi absolvenți ai unei forme de educație superioară ar asigura coagularea unei elite de tineri intelectuali de etnie rromă.
Între direcțiile de acțiune prevăzute în Strategie, remarcăm următoarele deziderate:
asigurarea condițiilor decente de viață persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile, în special cetățenii români aparținând minorității rrome, prin dezvoltarea infrastructurii de utilități publice;
asigurarea cadrului de reglementări și de instrumente de intervenție (inclusiv proiecte-pilot), în vederea îmbunătățirii condițiilor de viață a grupurilor vulnerabile (inclusiv rromi);
implementarea unor programe de construcții de locuințe în zonele cu populație rromă defavorizată;
înregistrarea sistematică gratuită a proprietăților în sistemul informatic integrat de cadastru și carte funciară (cu atenție specială pentru grupurile vulnerabile și cetățenii români aparținând minorității rrome);
participarea grupurilor vulnerabile și a cetățenilor români aparținând minorității rrome în cadrul procesului de înregistrare sistematică a proprietăților;
consolidarea capacității administrative a autorităților administrației publice locale în vederea planificării strategice și accesării de fonduri externe nerambursabile destinate incluziunii rromilor.
introducerea în programele de pregătire a specialiștilor în administrație publică, asistență socială, sănătate, învățământ etc. a unor module didactice referitoare la istoria, cultura și situația socioeconomică a cetățenilor români aparținând minorității rrome;
continuarea procesului de identificare a persoanelor fără certificate de stare civilă și fără acte de identitate în vederea înregistrării în registrele de stare civilă a actelor și faptelor de stare civilă aferente acestora, precum și procurării certificatelor de stare civilă și a actelor de identitate;
asigurarea reprezentării cetățenilor români aparținând minorității rrome în structurile administrației publice locale.
Stragia include și alte masuri:
Dezvoltarea programelor de tip "Școală dupa școală" in comunitatile rrome, prin includerea in randul beneficiarilor a minimum 10.000 de copii rromi de la nivel primar si gimnazial din școli unde ponderea elevilor rromi este peste 10%;
Continuarea programelor "A doua sansa" pentru cei care au abandonat școala (Program care este implemenat și în sistemul penitenciar);
Continuarea masurilor de actiune prin care sunt alocate locuri special pentru rromi in institutiile de invatamant superior, in scolile profesionale si liceale, etc.
În sectorul ocuparii, principalul obiectiv urmareste îmbunătățărea participarii la piata muncii a cetatenilor romani apartinand minoritatii rrome prin actiuni precum:
Campanii de informare pe piata muncii pentru asigurarea legaturii dintre angajatori si rromii care nu au de lucru (servicii gratuite de informare, mediere si consiliere a celor in cautarea unui loc de munca);
Facilitarea mobilitatii fortei de munca si antreprenorialului pentru rromi (prin acordarea unor prime de angajare, oferire de consultanta gratuita intreprinzatorilor incepatori);
Acordarea de facilitati pentru agentii economici care angajeaza candidati din grupuri defavorizate.
În domeniul sănătății, se urmărește îmbunățățirea accesului cetățenilor rromi la servicii de sanatate de bază, preventive și curative; reducerea riscurilor și prevenirea îmbolnăvirilor; prevenirea discriminării rromilor care accesează servicii de sănătate, prin măsuri precum:
Sustinerea programelor de burse pentru tinerii rromi care vor sa urmeze studii postliceale si universitare din domeniul serviciilor de sanatate;
Angajarea cu prioritate in comunitatile de rromi rurale a asistentului medical comunitar rrom si a mediatorului sanitar;
Consilierea populatiei rrome asupra dreptului la pachetul minimal de servicii de sanatate pentru persoanele care nu sunt incluse in sistemul asigurarilor sociale de sanatate si monitorizarea accesului acestora;
Inscrierea populatiei rrome pe listele medicilor de familie;
Informarea si consilierea femeilor si fetelor rrome privind sanatatea reproducerii, riscurile asociate mariajelor timpurii, sanatatea mamei si copilului, prevenirea si combaterea violentei domestice si a traficului de persoane;
Infiintarea unei linii verzi de sesizare a discriminarii pacientilor rromi care acceseaza serviciile de sanatate, de catre fiecare consiliu judetean.
În sectorul locuirii, obiectivul este asigurarea unor conditii decente de viata si asigurarea de servicii publice si de infrastructura. Printre măsurile avute in vedere sunt:
Construirea de locuinte sociale pentru asigurarea accesului nediscriminatoriu rromilor cu venituri mici;
Reabilitarea cladirilor in zone locuite de populatie rromă vulnerabilă;
Sprijinirea activitatii de cadastru si intabulare a proprietatilor imobiliare.
Pe lângă sectoarele mentionate, care se regăsesc și în recomandările europene, Strategia de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității rrome pentru perioada 2015-2020, se adresează domeniilor cultural, protectia copiilor, justitie, ordine publica, administratie si dezvoltare comunitară.
2.3. Proiecte implementate și accesate de Administrația Națională a Penitenciarelor.
Proiecte finalizate
Proiectul Marginteg 134588 – LLP – 2007 – Sl – GRUNDTVIG –GMP – „Cunoștințe pentru viitoarea integrare a persoanelor marginalizate și dezavantajate"
Proiectul Phare 2000 „Intărirea sistemelor judiciar și penitenciar din Rromânia"
Proiectul Phare 2003/005-551.04.17 – „Sprijin pentru îmbunătățirea activității sistemului penitenciar"
Proiectul Phare 2003/005-551.04.16 – „Sprijin pentru îmbunătățirea justiției pentru minori"
Proiectul Phare 2004/016-772.03.12 – „Lupta împotriva crimei organizate – o abordare inter-instituțională"
Proiectul Phare 2004/016-772.01.06 – „Continuarea îmbunătățirii sistemului penitenciar"
Proiectul Phare RO 2004/016-772.01.04.13 – „Continuarea procesului de informatizare a instanțelor și parchetelor – Livrare de echipamente IT pentru sistemul judiciar"
Proiectul Phare 2004/016-772.01.02/03 Societatea civilă – Componenta 3 – „Protecția drepturilor deținuților cu probleme de sănătate mintală"
Proiectul Pipeline Grundtvig 1 – 225935 – CP 1 – 2005 – „Parteneriate pentru Educație în Penitenciar: Învățarea în Medii Informatizate"
Proiectul „Prison Star"
Proiecte aflate în derulare
Proiectul POS-CCE/SMIS – CSNR – 38078: „SISTEM INFORMATIC INTEGRAT PENTRU MANAGEMENTUL ASISTENTEI MEDICALE IN PENITENCIARE"
GRANT: „Alinierea sistemului penitenciar din România la standardele europene, prin îmbunătățirea condițiilor de detenție și transport"
Proiect Phare RO 2004/016-772.01.04.13 : "Continuarea procesului de informatizare a instanțelor și parchetelor – Livrare de echipamente IT pentru sistemul judiciar"
Proiect PHARE RO 2004/016-772.01.04-16.02 – "Continuarea procesului de informatizare la nivelul sistemului judiciar – dezvoltarea și modernizarea sistemului electronic de management al dosarelor – ECRIS"
PHARE RO 2005/017-553.01.04.08 – "Continuarea procesului de informatizare la nivelul sistemului judiciar"
Proiect finanțat de Banca Mondială: „Reforma Sistemului Judiciar"- Componenta 3 – „Court Information System"
Proiect de prevenire a consumului și îngrijire a consumatorilor de droguri injectabile aflați în detenție
PHARE 2005/017-553.01.02 – „Advocacy pentru încadrarea în muncă a persoanelor care au fost condamnate penal"
PHARE 2005/017-553.01.02.15 – „Noua lege de executare a pedepselor – între Teorie și Practică"
ICONET (Informal Competences Net), în cadrul Programului Multilateral Lifelong Learning Leonardo da Vinci – „Transfer de inovație"
Proiectul 229542 – CP – 1 – 2006 – UK – GRUNDTVIG – G1 – GameOn
Phare 2005 – 2006 Incluziune socială.
____________________________________________________
Accesare fonduri – Proiecte în curs de contractare
Proiect FSE-POS DRU „Creșterea șanselor de incluziune socială a persoanelor aflate în detenție prin o mai bună educație, informare a societății și îmbunătățirea activităților în penitenciar".
Îmbunătățirea accesului tinerilor aflați în penitenciare la programe de formare profesională și integrarea pe piața muncii pe parcursul și după executarea pedepsei"
Participarea grupurilor vulnerabile în economia socială
PHARE RO 2006/ /018-147.01.04.06.02 – „Îmbunătățirea dotărilor necesare pentru sistemul de justiție pentru minori în România" (Proiect de investiții)
PHARE 2006/018-147.01.04.07.01 – „Dezvoltarea unităților penitenciare din România" (Proiect de asistență tehnică)
PHARE 2006/018-147.01.04.07.02 – „Dezvoltarea capacității sistemului penitenciar de a asigura securitatea la toate nivelurile, precum și îmbunătățirea condițiilor de detenție" (Proiect de investiții)
Proiectul PHARE – Transition Facility – „Asistență pentru asigurarea respectării drepturilor omului în penitenciar și creșterea eficienței sistemului penitenciar românesc"
PHARE RO 2006/018-147.01.04.10.01 – „Continuarea informatizării sistemului judiciar" (Proiect de investiții)
Proiect E-step – LLP-1-2007-1-UK-GRUNDTVIG-GMP
Proiect VET IN Prison – Pregătire vocațională pentru deținuți – 142558-2008-ES-LEONARDO-LMP
PHARE 2006/018-147.03.12 – „Dezvoltarea asistenței comunitare în domeniul sănătății mintale pentru deținuți".
Proiect: Stabilirea unui mecanism ecologic de reintegrare socială a deținuților.
Proiect finanțat printr-un grant acordat prin Mecanismul Financiar Norvegian 2009-2014 în cadrul programului RO23 "Sancțiuni corecționale, inclusiv sancțiuni non-privative de libertate".
Obiectiv specific: Consolidarea capacității sistemului penitenciar prin facilitarea procesului de reintegrare a foștilor deținuți prin îmbunătățirea competențelor acestora prin calificarea în construcții ecologice și meșteșuguri tradiționale și prin sensibilizarea opiniei publice cu privire la necesitatea de implicare a societății într-o mai mare măsură pentru a asigura reintegrarea foștilor deținuți.
Buget: 580.320 Euro
Perioada de implementare: iunie 2014 – aprilie 2016
Grupul țintă: este reprezentat de persoane private de libertate (deținuții de etnie rromă vor avea prioritate în procesul de selecție și se preconizează că acestea vor constitui mai mult de 50% din grupul țintă vulnerabil), personalul de penitenciar, autorități publice, societatea civilă, instituții culturale.
Rezultate: Componenta 1: formarea profesională a deținuților în domeniul construcțiilor ecologice și al meșteșugurilor tradiționale
Indicatori:
100 deținuți instruiți și calificați în eco-construcții și meșteșuguri tradiționale;
2 angajați ai Penitenciarului Tulcea–secția Chilia instruiți ca traineri calificați și certificați în construcții ecologice;
5 case ecologice construite pentru a găzdui ateliere de lucru și organizarea de evenimente;
Componenta 2: formarea profesională a personalului penitenciar în ceea ce privește un sistem de detenție bazat pe principii de ecologie umană
Indicatori:
50 de angajați din penitenciare (cu funcții de conducere în sistemul penitenciar) instruiți în implementarea conceptului de ecologie umană;
1 vizită de studiu în Norvegia;
Componenta 3: Creșterea conștientizării și implicării societății în ceea ce privește reintegrarea deținuților și a foștilor deținuți
Indicatori:
5 evenimente organizate pentru creșterea conștientizării;
1 plan de conștientizare și 1 strategie de comunicare dezvoltată;
Parteneriate încheiate cu reprezentanții societății / alte părți interesate.
O șansă la reintegrare socială prin meserii tradiționale practicate în Delta Dunării
Miercuri, 09 septembrie 2014, Administrația Națională a Penitenciarelor, în parteneriat cu Kriminalomsorgen-Region Sør (Serviciile Penitenciare din Regiunea de Sud, Norvegia), Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 și RromanoButiQ au lansat proiectul Stabilirea unui mecanism ecologic de reintegrare socială a deținuților.
Proiectul se adresează deținuților proveniți din medii defavorizate și cu nivel scăzut de școlarizare și vizează facilitarea accesului acestora la programe de reabilitare, derulate în Delta Dunării.
Abordând modele experimentate deja cu succes în Norvegia, proiectul va oferi deținuților abilități de reinserție socială, prin instruirea lor în meserii ecologice de nișă precum constructor de case eco, și vor participa la construirea a cinci case, pe grindul Tătaru care aparține Penitenciarului Tulcea – Secția Exterioară Chilia. Ulterior, în cele cinci case vor fi organizate cursuri de tâmplărie, marangozerie (constructor de bărci din lemn), împletituri de răchită și olărit. De asemenea, vor fi organizate schimburi de experiență și training specializat pentru ofițerii de penitenciar, susținute de colegii lor de la Penitenciarul din Bostoy, Norvegia.
Prin realizarea de evenimente artistice cu participare largă, se va urmări conștientizarea publicului cu privire la importanța implicării comunității în procesul de reintegrare socială a foștilor deținuți.
Proiectul este finanțat prin Mecanismul Financiar Norvegian 2009 – 2014 și se derulează în perioada iunie 2014 – aprilie 2016, de către Administrația Națională a Penitenciarelor, în parteneriat cu Kriminalomsorgen-Region Sør (Serviciile Penitenciare din Regiunea de Sud, Norvegia), Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 și RromanoButiQ.
Curs de formare pentru crearea unui sistem de detenție bazat pe principii de ecologie umană
În zilele de 10 și 11 martie 2015, în sala Constantin Găvenea a Hotelului Delta din Tulcea, a avut loc un training bazat pe principii de ecologie umană adresat personalului cu atribuții de conducere din sistemul penitenciar românesc, activitate a proiectului „Stabilirea unui mecanism ecologic de reintegrare socială a deținuților", în cadrul căruia Administrația Națională a Penitenciarelor este Promotor de Proiect, iar Ministerul Justiției este Operator de Program.
Acest curs a fost desfășurat în cadrul a două sesiuni (în octombrie 2014 și martie 2015) și a implicat participarea a 50 de directori de penitenciare și personal cu funcții de conducere din unitățile penitenciare din România.
Cursul a fost condus de domnul Arne Kvernvik Nilsen, fost guvernator al Penitenciarului Bastoy, primul penitenciar din lume dezvoltat pe principii ale ecologiei umane, care în prezent este reprezentant al partenerului norvegian Kriminalomsorgen-Region Sør (Serviciile Penitenciare din Regiunea de Sud, Norvegia).
Principalele teme abordate au vizat detalierea conceptului de sistem de detenție ecologic, particularități ale penitenciarului ecologic care presupune responsabilizarea și implicarea deținuților în problemele comunității, rolul sistemului de detenție ecologic în îmbunătățirea relației persoană privată de libertate-societate, precum și rezultatele înregistrate după punerea sa în aplicare în ceea ce privește creșterea șanselor de reintegrare socială a deținuților și foștilor deținuți și de diminuare a ratei recidivei.
În cadrul acestui workshop, a fost prezentat participanților un proiect-pilot, ce reprezintă o activitate din același proiect „Stabilirea unui mecanism ecologic de reintegrare socială a deținuților", care va fi dezvoltat pe grindul Tătaru, ce aparține Penitenciarului Tulcea-Secția Chilia, și presupune construirea unui ansamblu de 5 case ecologice și de implementarea unor ateliere ce vor pregăti deținuții în meserii ce țin de eco-construcții și meșteșuguri tradiționale. În acest context, a fost pusă în discuție posibilitatea de a replica proiectul-pilot și de a adapta principiile sistemului de detenție bazat pe valorile ecologiei umane în întreg sistemul penitenciar românesc.
Proiectul este finanțat printr-un grant acordat de Norvegia prin Mecanismul Financiar Norvegian 2009 – 2014, în cadrul programului RO23 – Servicii corecționale, inclusiv sancțiuni non-privative de libertate, se derulează în perioada iunie 2014 – aprilie 2016 și este implementat de către Administrația Națională a Penitenciarelor, în parteneriat cu Kriminalomsorgen-Region Sør (Serviciile Penitenciare din Regiunea de Sud, Norvegia), Penitenciarul Tulcea și consorțiul format din Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 și Asociația RromanoButiQ.
Statele membre ale Uniunii Europene continuă să înregistreze progrese în ceea ce privește integrarea rromilor, însă sunt necesare eforturi suplimentare.
CAPITOLUL 3. Discriminarea pe criterii rasiale și etnice.
3.1. Segregarea rromilor în societatea românească.
În data de 12.07.2011, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii s-a autosesizat cu privire la construirea zidului din jurul unui bloc de rromi din Baia Mare, pe baza articolelor aparute in presă. CNCD a analizat situatia de mai sus sub aspectul art. 2 alin. (5) coroborat cu art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si completarile ulterioare, referitor la instigarea la ura rasiala ori acel comportament care are ca scop sau vizeaza atingerea demnitatii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, indreptate impotriva comunitatii rrome. Conform procedurii de solutionare a petitiilor a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, dosarul a fost solutionat in termenul legal de 90 de zile.
Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a câștigat procesul intentat de primarul municipiului Baia Mare, Catalin Chereches, ca urmare a contestarii de catre acesta a Hotararii numarul 439/15.11.2011. Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul declarat de CNCD si, ca atare, a modificat sentinta recurata, in sensul ca respinge actiunea reclamatului ca nefondata.
In consecință, ICCJ a menținut hotararea CNCD, prin care s-a constatat ca ridicarea zidului din Baia Mare, prin care se delimitează blocurile locuite in majoritate de cetateni români de etnie rromă de strada principala, constituie fapta de discriminare. Cu aceasta ocazie, Consiliul a aplicat o sanctiune cu amendă contraventionala în cuantum de 6000 lei și a recomandat demolarea zidului despărțitor si luarea unor masuri pentru imbunătătirea condițiilor de locuire a rromilor din strada Horea.
CNCD a salutat decizia ICCJ, pe care o considerat-o un semnal puternic in domeniul prevenirii si combaterii discriminarii, si si-a exprimat deschiderea pentru a oferi expertiza si suport autoritatilor publice locale si centrale pentru identificarea si implementarea unor solutii pentru grupurile vulnerabile. (Bucuresti, 30 septembrie 2013)
Argumente primar Baia Mare: a construit zidul pentru a-i proteja pe cei care locuiesc în cartierul Horea și l-a pictat ulterior, cu ajutorul studenților de la Facultatea de Arte din Cluj, susținea dânsul, pentru a genera optimism în rândul celor care locuiesc acolo – “…avem porci, avem caracatite, scafandri, elefanti, pești, broaste testoase… În functie de societatea în care trăim” declara primarul în fața reprezentanților presei, în legătură cu picturile realizate de studenți. Ulterior acesta a fost cercetat pentru comiterea unor fapte de corupție.
Argumente ONG: Zidul respectiv a fost contestat chiar înainte de a fi inaltat. Organizatii precum Consiliul National pentru Combaterea Rromani Criss, Asociatia “Sanse Egale” si Amnesty International au protestat fata de “initiativele, considerate discriminatorii si abuzive, ale autoritatilor locale din Baia Mare de a construi un zid de beton imprejurul blocului in care locuiesc rromii pe strada Horea si de a adopta o hotarare de Consiliu Local cu privire la constructia unor locuinte sociale pentru categorii defavorizate pe un teren ce se afla in vecinatatea fostei hale de steril de la Meda”.
Construirea unui zid prin care sunt separați oamenii care au etnii diferite (în speță, etnia rromă) este în realitate o segregare efectivă, prin promovarea discriminării de către primarul orașului Baia Mare. Afirmațile acestuia au creeat stereotipuri negative la adresa rromilor.
CDNCD l-a amendat pe primarul Cătălin Cherecheș cu suma de 6.000 lei și a recomandat demolarea zidului despărțitor ridicat între strada Horea și strada principală din cartierul de rromi și luarea unor măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de locuire a rromilor din strada Horea. Totodată, s-a creat o deosebire pe bază de apartenență etnică care a avut ca efect atingerea dreptului la demnitate a acestora. Primarul din Baia Mare nu este singurul sancționat pentru discriminare. Fostul edil al Clujului, Sorin Apostu a primit o amendă de 8.000 de lei pentru mutarea rromilor din strada Coastei din municipiul Cluj Napoca la groapa de gunoi din Pata.
Este necesar să luăm cu toții o poziție fermă împotriva acestor acte de discriminare, deoarece unii funcționari din administrația publică, sub masca asigurării siguranței cetățenilor, aplică reguli diferite pentru cetățenii de etnie rromă din orașul Baia Mare prin izolarea acestora.
Societatea civilă prin reprezentanții săi și în mod special CNCD – prin Consiliul Director care emite hotărâri, ne arată normalitatea într-o țară europeană. Diversitatea trebuie acceptată și înțeleasă, nu înfierată și marginalizată.
17.01.2014 – Jurnaliștii străini au ajuns din nou în Romania, de data aceasta la Baia Mare, acolo unde locuiesc circa 116 de familii de rromi. Comunitatea de rromi evacuată din cartierul Craica trăiește acum printre ruinele unei fabrici dezafectate de cupru de la periferia orasului Baia Mare, intr-o mizerie crunta si intr-o saracie de neimaginat, se arata in reportajul celor de la BBC World.
"Eu nu vorbesc despre demolarea într-un mod brutal si abrupt, ci despre stramutarea lor intr-un loc in care sa aiba acces la utilitati", a spus primarul Chereches pentru cei de la BBC. Reporterii au vorbit cu membrii uneia dintre zecile de familii care isi duc veacul acolo. Gheorghe traieste in aceeasi incapere impreuna cu nevasta si cei noua nepoti. Pe holul pe care se joaca micutii, un vecin inhaleaza aurolac. Timp de decenii, aceasta a fost cea mai poluanta fabrica din Romania, insa acum este caminul celor 245 copii ai familiilor rrome .
“Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a implementat, în perioada 2014-2016, proiectul predefinit cu finantare externa nerambursabilă, denumit „Îmbunătățirea măsurilor antidiscriminare la nivel național prin participarea largă a specialiștilor si a societății civile”.
Proiectul a fost finantat in cadrul Mecanismului financiar SEE 2009-2014, Domeniul RO 10 – Copii si tineri la risc si initiative locale si regionale destinate reducerii inegalitatilor nationale si promovarii incluziunii sociale, avand ca principal partener Consiliul Europei, prin Directia de Cetatenie Democratica si Participare a Consiliului Europei.
Unul dintre obiectivele proiectului a fost de a crește nivelul de constientizare cu privire la noile provocari în dinamica fenomenului discriminarii in societatea româneasca, atât la nivel national, cât si la nivel local.”
3.2. Cazuistică.
Imaginați-vă cum trebuie să se simtă un rrom, când se confruntă cu o intoleranță ridicată, de care are parte încă de la naștere. Dacă vrea să meargă la școală, de multe ori este trimis în ultima bancă, „căci nu ne amestecăm cu țiganii”, dacă vrea să se angajeze, este uneori evitat sau acceptat în slujbe minore, „pentru că sigur va fura”. Și iată de ce generalizarea pe care o proclamă rasismul și răul pe care-l provoacă discriminarea reprezintă două erori majore de gândire.
Narcisa s-a născut la Bacău, într-un sat de rromi săraci și, pentru că nu avea ce mânca, bunica o lua prin trenuri, la cerșit. La 16 ani, a fost măritată și obligată să renunțe la școală, când reușise deja să ajungă în clasa a noua. Mai departe, lucrurile s-au înrăutățit pentru ea, dacă se mai putea asta. La 20 de ani avea deja doi copii pe care-i creștea singură, soțul fiind la închisoare. Ca să-i hrănească cerșea sau vindea fier vechi.
La 23 de ani a ajuns la Asociația Ovidiu Rrom, condusă de Leslie Hawke, iar după câțiva ani a devenit mediator sanitar pentru comunitatea rromă, iar în 2005 a absolvit, la New York, studiile Global Students Leadership. În 2007, aceasta era studentă la Facultatea de Pedagogie a Universității Babeș-Boylai din Cluj, plănuind să devină profesoară. Dacă la 23 de ani nu s-ar fi întâlnit cu o asociație care să o ajute, ci cu un grup de rasiști aroganți, Narcisa vindea fier vechi și în ziua de azi.
Anina Ciuciu s-a născut, de asemenea, într-o familie de rromi. La 9 ani a plecat cu familia în Europa, a cerșit în Italia și Franța. A luptat însă pentru viața ei și a învins destinul. Anul trecut tocmai se pregătea să termine un master în drept la Sorbona. Despre ea a fost scrisă o carte, „Mândră să fiu rromă. De la Fața Luncii la Sorbona: un destin de excepție”, bestseller în Franța, publicată tot în 2014 și în România. „Când se descoperă această identitate, deseori e o schimbare în privire, o suspiciune și o respingere. Am trăit asta în Franța și în România”, a declarat Anina Ciuciu.
Mircea Dumitru, din satul de rromi Toflea din Galați, a devenit primar în 2012, la doar 25 de ani. Este de atunci unul dintre cei mai tineri primari din România. A urmat la București Facultatea de Administrare a Afacerilor, a lucrat o perioadă în Capitală, dar a decis să revină în comunitatea în care s-a născut, pentru a ajuta la emanciparea ei.
În data de 13 mai 2015 două reprezentante APADOR-CH (Dollores Benezic și Georgiana Gheorghe) au vizitat comuna Racoș din județul Brașov pentru a a vorbi cu mai mulți cetățeni de etnie rromă care susțin că sunt abuzați în mod repetat de poliția din localitate (abuzurile se întâmplă de aproximativ patru-cinci ani – 40 de victime).
Comunitatea de rromi cuprinde 1200 de persoane, după declarația pastorului penticostal din localitate Ioan Dudaș și trăiește din culesul fructelor de pădure sau din munca cu ziua, prestată la diverse ferme din zonă. Polițiștii le aplică amenzi și bătaie atunci când îi surprind că sustrag lemne din pădure.
APADOR-CH a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție redeschiderea dosarelor penale pentru care în ultimii trei ani s-au adoptat soluții de netrimitere în judecată, privind plângerile locuitorilor din Racoș. Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni le furnizează rromilor consiliere juridică și asistență financiară (costuri deplasare la spitale din Rupea și Brașov, în cazurile în care oamenii care sunt bătuți).
CAPITOLUL 4. Sistemul drepturilor omului
4.1. Dreptul internațional al drepturilor omului.
„Drepturile omului sunt acele libertăți, imunități și beneficii stabilite în conformitate cu valorile contemporane, pe care orice ființă umană este îndreptățită să le pretindă de la societatea în care trăiește.” – Louis Lenkin – 1990
Drepturile fundamentale ale omului se bucură în zilele noastre de o multitudine de mecanisme și instrumente cu rol precis în protejarea și promovarea acestora.
Cu toate acestea, trebuie reținut că evoluția umanității a cunoscut perioade în care drepturile fundamentale ale omului au fost negate într-un mod odios și perioade în care aceste drepturi au configurat afacerilor interne și externe ale statelor.
Dreptul internațional al drepturilor omului este o ramură de drept cu vocație universală, ramură alcătuită din norme și principii indivizibile și independente menite să protejeze și să promoveze drepturile naturale inerente oricărei ființe umane, în scopul stabilirii ordinii în societatea de azi.
Sistemul drepturilor omului „a progresat în condițiile alternanței perioadelor luminoase cu cele de obscuritate”. Dreptul internațional ar trebui înțeles ca un complex de practici care urmăresc să convingă subiectele de drept internațional să-și extindă obligațiile la alții astfel încât să construiască o comunitate integrativă.
Dinamica mișcării pentru drepturile omului, în secolul XX, a fost și este legată de activitatea unor organizații internaționale precum și a unor ideologii.
În cadrul sistemului universal rolul decisiv a revenit Organizației Națiunilor Unite precum și organismelor sale specializate (OIM, UNESCO, UNICEF,OMS, etc).
Drepturile Omului au evoluat de la reglementări cu caracter general, care exprimau mai degrabă deziderate și idealuri, către un sistem complex care se adresează unor persoane aparținând unor grupuri cu potențial ridicat de vulnerabilitate (femei, copii, minorități etnice, lingvistice, religioase, etc.) sau aflate în situații cu grad ridicat de risc (refugiați, persoane traficate, victimele infracțiunilor comise cu violență, etc.).
Consiliul ONU pentru Drepturile Omului (CDO) din care fac parte reprezentanții din 47 state membre, este principalul organ interguvernamental cu atribuții în domeniul drepturilor omului și a fost creat pentru dezvoltarea, promovarea și protecția drepturilor omului în toate statele membre. Acesta face recomandări privind încălcări ale drepturilor omului în general și desigur în cazuri de încălcări masive și repetate. Secretariatul Consiliului este asigurat de către Înaltul Comisariat pentru Drepturile Omului.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului poate fi sesizată de orice persoană, care pretinde că un stat membru la Convenție i-ar fi încălcat un drept prevăzut de Convenția Europeană și Protocoalele sale adiționale. Rolul Curții este acela de a statua prin decizii în ce măsură autoritățile naționale a le statelor membre au respectat drepturile garantate.
Legislația europeană prevede că numai Comitetul de Miniștri este competent să monitorizeze hotărârile Curții Europene, iar statul pârât trebuie să-l informeze pe acesta în legătură cu măsurile luate pentru aplicarea hotărârilor Curții. Nu în ultimul rând, Comitetul de Miniștri se preocupă de eficientizarea activității Curții, de reformare continuă a acestui mecanism jurisdicțional european.
Autoritățile statale au obligația de a identifica și pedepsi persoanele responsabile de aplicarea unor rele tratamente. Acestea trebuie să deruleze o anchetă oficială aprofundată și efectivă în vederea identificării și pedepsirii persoanelor responsabile de aplicarea unor rele tratamente, contrare dispozițiilor acestui text, oricare ar fi acestea.
Dacă nu s-ar proceda astfel, dincolo de importanța sa fundamentală, interdicția legală absolută a torturii, a tratamentelor și pedepselor inumane sau degradante ar părea ca lipsită de eficiență practică; agenții responsabili ai statului s-ar putea considera ca având o anumită imunitate, ceea ce este de neconceput în sistemul Convenției.
Această obligație pozitivă de ordin procedural este înscrisă și în art. 6 al Convenției O.N.U. împotriva torturii sau a altor tratamente crude, inumane ori degradante. Instanța europeană a decis în mod constant că atunci când o persoană afirmă, în mod convingător, că a suferit, din partea membrilor forțelor de ordine ale statului tratamente contrare art. 3, dispozițiile acestui text, raportate din nou la obligația generală impusă statelor contractante de art. 1 al Convenției de a „recunoaște oricărei persoane aflată sub jurisdicția lor drepturilor și libertățile pe care ea le definește”, impun, în mod implicit, desfășurarea unei anchete, oficială și efectivă.
Îndatorirea Curții, într-o asemenea situație, constă în a cerceta și a vedea dacă legislația națională și aplicarea ei, inclusiv în privința anchetei efective, are asemenea lacune încât autoritățile nu sunt în măsură să-și îndeplinească aceste obligații. Curtea nu ar putea substitui aprecierea sa asupra faptelor celei făcută de autoritățile interne, după cum nici nu ar fi în măsură să se pronunțe asupra responsabilității penale a autorilor actelor incriminate.
Convenția impune numai desfășurarea de investigații de natură a conduce la pedepsirea persoanelor responsabile, dacă acestea există sau dacă li se poate determina neîndeplinarea obligațiile ce le reveneau, raportate la dispozițiile Convenției.
De aceea, Curtea a considerat că autoritățile naționale competente își îndeplinesc aceste obligații atunci când angajează o procedură penală împotriva agenților statului, oricare ar fi concluziile acesteia, în măsura în care ea s-a desfășurat corect și obiectiv
În anul 2014, statul român a pierdut 75 de procese contra CEDO, care arată că sistemul judiciar românesc este incapabil sa asigure procese corecte si conditii umane de detentie. Peste 40% din condamnările suferite de România au fost din cauza condițiilor de detenție asigurate de sistemul penitenciar.
CEDO a constatat 24 de încălcări ale dreptului la un proces echitabil. Statul a câștigat doar 2 procese, în 4 cauze a fost găsit vinovat pentru încălcarea dreptului la viață si are de plătit 1,56 milioane euro.
De la 1 ianuarie 2014 și până astazi, în cauzele privind Romania, judecătorii CEDO au constatat încălcări ale Art. 3 si Art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale, în nu mai puțin de 57 de situații.
Dreptul la un proces echitabil, garantat de Art.6 din Conventie, a fost incalcat de 24 de ori, in timp ce pentru nerespectarea Art.3 – Interzicerea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, statul a suferit 33 de condamnari, numar fara precedent de la ratificarea Conventiei (1994).
De asemenea, Romania a fost găsită vinovată în toate cele 4 dosare (soluționate prin hotărâri) în care i s-a imputat o încălcare a dreptului la viață, garantat de Art. 2 din Conventie.
Două cauze (Mocanu si altii impotriva Romaniei si Valentin Campeanu impotriva Romaniei) au fost examinate, în 2014, în Marea Cameră de 17 judecatori.
Celelalte 85 de hotarari au fost pronuntate în Camera de 7 judecatori (83) sau în Comitetul de 3 judecatori (2) ale Sectiei a III-a, din care face parte judecătoarea Iulia Antoanella Motoc, desemnata de Romania la CEDO, începând cu luna ianuarie 2014, in locul judecătorului Corneliu Bîrsan.
Prin condamnările suferite în 2014, Romania trebuie să achite persoanelor ale căror drepturi fundamentale au fost încălcate 1.565.275 euro daune morale, daune materiale și cheltuieli. În plus, în 5 (cinci) cauze care au vizat plângeri în materia protectiei proprietatii (Art. 1 din Protocolul 1 la Conventie), statul a fost obligat de CEDO să asigure executarea unor hotărâri judecatorești ale instanțelor naționale, altminteri, sa acorde respectivilor petenti sume cuprinse între 200.000 euro si 280.000 euro.
Printre primele Convenții internaționale la care România a aderat după Revoluția din 1989 a fost Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984. Pentru implementarea acestor prevederi internaționale Parlamentul României a adoptat Legea nr. 19/1990. În consecință, tortura sau orice altă formă de pedeapsă ori tratament degradant sau inuman sunt absolut interzise și nu pot fi tolerate în nicio circumstanță.
Din conținutul acestor dispoziții pot fi deduse principiile generale și esențiale pentru personalul penitenciar în activitatea pe care o desfășoară.
Demnitatea ființei umane este sentimentul interior generat de rațiune și conștiință care conferă acesteia superioritate față de lumea animalelor. Demnitatea se dobândește prin naștere, ca semn al egalității oamenilor în fața lui Dumnezeu și a semenilor lor, fără nici o discriminare.
Demnitatea este o valoare morală care dăinuie. Ea a fost promovată de toate societățile, de la cele antice până la cele contemporane. În vorbirea curentă, a fi demn înseamnă a avea autoritate morală, adică a fi corect, onest, a-i respecta pe ceilalți și a te bucura în același timp de respectul lor.
Doar o societate democratică poate să aspire la respectarea demnității umane, la asigurarea egalității șanselor pentru toți membrii săi. Numai într-o astfel de societate este posibil să existe legi care să-i ajute pe cei defavorizați, ameliorând astfel inegalitatea șanselor. Manifestarea demnității umane presupune mai mult decât egalitatea în fața legii, ea presupune egalitatea șanselor tuturor oamenilor.
4.2. Implicarea reprezentanților Uniunii Europene în monitorizarea României din punct de vedere al respectării drepturilor omului prin desfășurarea unor vizite.
"Comisia Europeană sprijină activ eforturile statelor membre de promovare a integrării grupurilor vulnerabile, inclusiv a rromilor. Pentru perioada 2014-2020 am alocat peste 90 de miliarde de euro pentru promovarea incluziunii sociale și combaterea discriminării. Invit toate statele membre să ia măsuri la nivel național, regional și local pentru a profita pe deplin de fonduri și a le utiliza în mod eficient în scopul de a facilita accesul comunității rrome la locuri de muncă, educație, locuințe și servicii medicale", a declarat Marianne Thyssen, comisarul european pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale, competențe și mobilitatea forței de muncă, potrivit unui comunicat al CE.
"Egalitatea de tratament și drepturile fundamentale sunt esența însăși a proiectului european. Rromii se confruntă cu o lungă istorie de excludere. În Europa, nimeni nu trebuie să fie discriminat din cauza originii sale etnice sau rasiale. A sosit momentul să ne intensificăm eforturile pentru a combate anti-țiganismul și a promova incluziunea deplină a rromilor", a afirmat la rândul său Frans Timmermans, vicepreședintele CE responsabil cu legiferarea, relațiile interinstituționale, statul de drept și Carta drepturilor fundamentale.
Vera Jourova, comisarul pentru justiție, consumatori și egalitate de gen, a subliniat că "incluziunea rromilor este o prioritate politică majoră pentru UE. Rromii continuă să fie discriminați și marginalizați în societate. Raportul din acest an arată că statele membre sunt pe drumul cel bun. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe rezultate concrete, în special la nivel local. Statele membre trebuie să combată mai activ discriminarea rromilor și să se concentreze pe eliminarea infracțiunilor motivate de ură și a stereotipurilor dăunătoare. Ne dorim ca rromii să beneficieze de un tratament egal cu ceilalți cetățeni ai UE la școală, la locul de muncă, în ceea ce privește locuințele și serviciile medicale".
Vizita în România – București 04/04/2014 – Centrul de plasament nr.4 pentru copii și tineri cu handicap, Snagov, România: "Sunt foarte preocupat de informațiile care prezintă mai multe cazuri de tratamente inumane și degradante aplicate persoanelor cu dizabilități care trăiesc în instituții închise.
România are nevoie să-și înființeze un mecanism național de prevenire a torturii, care să garanteze protecția eficace a drepturilor omului pentru persoanele private de libertate" a declarat azi Nils Muižnieks, Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, la sfârșitul unei vizite de cinci zile în România.
Comisarul a vizitat o instituție situată în Tâncabesti, lângă București, unde locuiesc mai mult de 50 de copii și tineri cu dizabilități. "Izolarea copiilor cu dizabilități în instituții precum cea pe care am vizitat-o nu poate duce decât la deteriorarea sănătății și la excluziunea socială a acestora. Plasarea persoanelor cu dizabilități în instituții perpetuează stigmatizarea și marginalizarea lor, care determină încălcarea drepturilor acestora la viață independentă și la includerea în societate, garantate de Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități, la care România este parte. Pentru a pune capăt acestei practici regretabile, este necesar un angajament ferm în direcția dez-instituționalizării și promovării autonomiei persoanelor cu dizabilitati”.
Pentru persoanele cu dizabilități intelectuale sau psihosociale ar trebui, de asemenea, luate măsuri pentru a înlocui sistemul substitut de luare a deciziilor cu un sistem asistat de luare a deciziilor. "Din păcate, modificările recente ale legislației interne nu au dus la eliminarea incapacității totale și a tutelei. Îndemn autoritățile să alinieze legislația la Convenție, în ceea ce privește drepturile persoanelor cu dizabilitati, de o așa manieră încât aceste persoane să beneficieze de capacitate juridică la fel ca și ceilalți, în toate aspectele vieții”.
Comisarul a salutat reînființarea Autorității naționale de protecție a copiilor. El și-a exprimat speranța că acest lucru va da un nou impuls eforturilor autorităților de a combate tendințele negative din ultimii ani, care au afectat în special copiii din grupurile sociale dezavantajate, cum ar fi rromii și persoanele aflate în sărăcie extremă. Comisarul s-a declarat preocupat, în special, de situația a mai mult de 80.000 copii pe care părinții i-au lăsat în România, întrucât au plecat să muncească în străinătate.
Comisarul a salutat, de asemenea, măsurile luate de autorități în 2013, mulțumită cărora aproape 5.000 copii rromi au fost înregistrați în registrul civil și mai mult de 30.000 adulții au obținut documente de identitate. "Încurajez autoritățile să continue aceste eforturi, care sunt esențiale pentru a permite persoanelor interesate să beneficieze de drepturi sociale fundamentale, cum ar fi accesul la îngrijire și accesul la educație."
Comisarul Muižnieks a remarcat cu satisfacție succesul măsurilor adoptate de România în vederea integrării copiilor și adolescenților rromi în sistemul de învățământ și promovării predării limbii romani și a istoriei rromilor în școli. "Rata de abandon școlar a elevilor rromi, estimată la 36%, rămâne totuși prea mare. Îndemn autoritățile să mobilizeze fondurile necesare și să folosească mai eficient mediatorii rromi, un instrument foarte util pentru mediere socială originar din România, din care numai jumătate sunt în prezent angajați.”
În fine, în timp ce observa cu satisfacție dispozițiile anti-discriminare încorporate în legislația națională și activitatea Consiliului național pentru combaterea discriminării, Comisarul a încurajat cu tărie autoritățile să combată mai energic infracțiunile comise cu ură. "Observ cu îngrijorare că autoritățile române par să subestimeze numărul de infracțiuni comise din motive de ură rasială în țară, a căror primele victime sunt rromi. Deși ONG-urile si mass-media au făcut referire în mod regulat la respectivele infracțiuni, nici una nu a făcut obiectul unei proceduri judiciare în 2013. S-a convenit ca o atenție specială să fie acordată discursurilor care instigă la ură și infracțiunilor comise cu ură, iar ofițerii care aplică legea și profesioniștii din domeniul dreptului să beneficieze în mod sistematic de instruire, care să le ofere capacitatea de a recunoaște infracțiunile motivate rasial, de a efectua investigații eficiente și de a pedepsi vinovații”.
Prin Legea nr. 109/2009, România a ratificat Protocolul opțional (OPCAT), adoptat la New York la 18 decembrie 2002, la Convenția împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984, asumându-și obligația de a înființa la nivel național Mecanismul Național de Prevenire a Torturii în locurile de detenție, în vederea consolidării protecției persoanelor private de libertate în locurile de detenție.
Potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 48/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, instituția Avocatul Poporului, ca autoritate publică autonomă și independentă față de orice altă autoritate publică, a fost desemnată ca singura structură națională care exercită prin Domeniul privind prevenirea torturii în locurile de detenție, atribuțiile specifice de Mecanism național de prevenire a torturii în locurile de detenție.
CONCLUZII ȘI CONSIDERAȚII FINALE:
Problemele populației de etnie rromă sunt importante, atât pentru România, cât și pentru celelalte țări europene. În special în Europa Centrală și de Est, ponderea populației de etnie rromă este crescută și, implicit, problemele sociale ale acestui grup necesită o atenție specială.
Fenomenul excluziunii sociale afectează grupuri sociale care sunt supuse riscului de marginalizare socială, în cadrul grupurilor vulnerabile fiind cuprinse, în special, următoarele categorii de persoane: copiii aflați în sistemul de stat de protecție a copilului, tinerii de peste 18 ani care părăsesc sistemul de stat de protecție a copilului, familiile cu mai mult de 2 copii și cele monoparentale, populația rromă, persoanele cu disabilități, persoanele eliberate din detenție.
Toate aceste categorii defavorizate se confruntă cu numeroase probleme legate de integrarea lor socială (conceptul de integrare este utilizat ca o alternativă preferată la noțiunea de “asimilare”, acesta presupunând menținerea culturii etniei – limbă, obiceiuri, tradiții – în același timp cu îmbunătățirea situației economice – în special prin accesul egal la educație și formare profesională), determinate de discriminarea în ceea ce privește accesul la educație și, ulterior, pe piața muncii.
O proporție însemnată dintre persoanele de etnie rromă se confruntă cu o situație de risc ridicat de sărăcie, de excludere și de marginalizare, ca rezultat al unui decalaj de dezvoltare cronicizat, întărit de menținerea unor atitudini discriminatorii. Rromii au fost afectați mai puternic decât restul populației de șocul sărăcirii în primii 10 ani ai tranziției, beneficiind cel mai puțin de rezultatele relansării economice din ultimii ani.
Populația rromă este victima unui adevărat cerc vicios: marginalizarea produsă de deficitul multiplu de condiții susține prejudecăți și atitudini discriminatorii care agravează excluziunea socială, afectează participarea la educație și reduce semnificativ șansele integrării pe piața muncii.
Asigurarea accesului egal la educație, la formare profesională și creșterea gradului de incluziune socială pentru persoanele aparținând grupurilor vulnerabile, deja începută, trebuie continuată pentru ca performanța pieței muncii să aibă în viitor beneficii, și în final să conducă la creșterea coeziunii sociale.
La recensământul din 20 octombrie 2011, înregistrarea etniei, limbii materne și a religiei s-a făcut pe baza liberei declarații a persoanelor recenzate. Pentru persoanele care nu au vrut să declare aceste trei caracteristici, precum și pentru persoanele pentru care informațiile au fost colectate indirect din surse administrative, informația nu este disponibilă pentru aceste 3 caracteristici.
Ca urmare, structurile prezentate în continuare pentru cele 3 caracteristici etno-culturale sunt calculate în funcție de numărul total de persoane care și-au declarat etnia, limba maternă și respectiv religia și nu în funcție de numărul total al populației stabile.
Informația privind etnia a fost disponibilă pentru 18.884,8 mii persoane (din totalul celor 20.121,6 mii persoane). S-au declarat români 16.792,9 mii persoane (88,9%). Populația de etnie rromă a fost de 621,6 mii persoane (3,3%) – Anexa 1.
Persoanele private de libertate rrome își declară cetățenia și etnia la arestare sau la depunerea în penitenciar, cu precizarea că, pe parcursul executării pedepsei privative de libertate, în cele mai multe situații, acestea preferă să nu declare faptul că aparțin etniei rrome, din diverse motive (teamă, rușine, ignoranță).
În prezent, în evidențele sistemului penitenciar, nu există o statistică a populației carcerale de etnie rromă (procentul estimativ fiind între 50-60%), dar acest aspect poate fi îmbunătățit. Un pas important a fost făcut în anul 2014, când a fost implementată o procedură de sistem cu privire la identificarea și modalitatea de aplicare a regimului penitenciar pentru persoanele vulnerabile având în vedere mai multe criterii, inclusiv cel etnic.
Pe mulți dintre deținuții rromi libertatea îi găsește, de regulă, nepregătiți sufletește, pesimiști în ceea ce privește reinserția socială, convinși că vor fi etichetați tot restul existenței, cu sentimentul că vor fi depășiți de viață, în ciuda eforturilor pe care le vor face.
Conform statisticilor Administrației Naționale a Penitenciarelor din România, rata recidivei în rândul persoanelor private de libertate era de 68%, iar cel mai important factor care influențează această rată este reintegrarea acestora în societate – Anexa 2.
Potrivit unei analize a Comisiei Europene din 2011, pragul riscului de sărăcie în România este încă extrem de scăzut (1,71 euro/zi/persoană), fapt care indică nevoia continuării programelor de convegență economică în România.
În același studiu, romii sunt indicați ca fiind principala categorie de populație afectată în mod direct de sărăcia extremă atât în România, cât și la nivelul UE, fapt care conduce la nevoia continuării și dezvoltãrii unor programe europene direcționate cãtre aceste grupuri vulnerabile.
Un alt fapt relevat de Institutul de Cercetare a Calității Vieții este ca cei mai mulți dintre rromii din România (71,7%) sunt lucrători pe cont propriu (zilieri).
Proporția mare de zilieri în totalul populației indică faptul că rromii se află într-o situație dificilă în ceea ce privește ocuparea și, implicit, procurarea veniturilor necesare asigurării traiului de zi cu zi. Studiile comunitare au dovedit că populația romă se poate mobiliza în jurul unui scop comunitar, social, că dorește sã fie implicată în procesul productiv.
Plecând de la acestă premisă și de la observarea dinamicii pieței muncii, au fost desfășurate activități de calificare profesională și consiliere pentru persoanele private de libertate de etnie rromă, în vederea reintegrărăii sociale a acestora și implicit, a reducerii riscului de recidivă (ex: Penitenciarul Botoșani – 140 persoane).
Legătura strânsă între penitenciar și reprezentanții societății civile devine deosebit de importantă pe linia recuperării sociale a individului și poate atenua șocul pe care fiecare persoană privată de libertate îl resimte la punerea sa în libertate, acesta fiind nevoită să facă față atât unui angrenaj socio-economic nepregătit să-l integreze, cât și prejudecăților la care este supusă în societate, toate acestea contribuind la eventuala orientare către lumea interlopă și, implicit, către o nouă cale infracțională.
Care sunt șansele deținuților rromi de a se reintegra în manieră reală în societate, după ce au fost eliberați? Răspunsul se poate constitui într-un veritabil ghid al unei cercetări ulterioare fundamentată pe o abordare interdisciplinară și transdisciplinară.
BIBLIOGRAFIE:
Gaetano Pentassuglia: Minorities in International Law, Strasbourg Cedex, Council of Europe Publishing House, 2002
Sammy Smooha: Types of democracy and models of conflict management in ethnically divided societies în Nations and Nationalism, vol. 8, no. 4, 2002
James Tully: „Introduction” în Alain-G. Gagnon și James Tully: Multinational Democracies, Cambridge: Cambridge University Press, 2001, pp. 2-3.
Sugar, Peter F. (ed.) (1980). Ethnic Diversity and Conflict in Eastern Europe. (California: ABC-Clio Inc.)
Project on Ethnic Relations (1991). Romanian-American Symposium on Interethnic Relations. Princeton, N.J.: Project on Ethnic Relations)
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
Project on Ethnic Relations (1991). Romanian-American Symposium on Interethnic Relations. Princeton, N.J.: Project on Ethnic Relations).
site-ul www.recensamantromania.ro
APADOR – CH , Studii și cercetări despre respectarea drepturilor deținuților 1999-2004.
Site-ul www.HotNews.ro
Site-ul http://arhiva.euractiv.ro/uniunea-europeana
Mona-Lisa NEAGU, Academia de Politie „Al. I. Cuza” Bucuresti, Consecintele socio-psihologice ale privarii de libertate
Ana Bălan, Emilian Stănișor, Marinela Mincă, Penologie, Editura Oscar Print, București, 2003.
Gheorghe Florian, Fenomenologie penitenciară, Editura Oscar Print, București, 2003.
F. Gheorghe, Psihologia penitenciară, Editura Oscar Print, București, 1996.
Ionescu&Cace, 2000; Voicu M. (c), 2007; Preoteasa&all, 2009, Studiu comunitar.
Site-ul http://www.liberties.eu/en/news/romania-police-police-abuses-roma-people.
Site-ul http://www.apador.org .
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Riscul de Vulnerabilizare al Persoanelor Private de Libertate Care Apartin Minoritatii Etniei Rrome (ID: 123623)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.