Rezultate ale Unor Cercetari Anterioare Referitoare la Folosirea Masajului Asupra Viitoarelor Mame

Masajul terapeutic este folosit de mii de ani pentru îmbunătățirea sănătății, reducerea stresului și relaxarea tensiunii intramusculare și gravidele trebuie să se bucure mai mult ca oricine de pe urma acestuia.

Există nenumărate dovezi istorice, cum ar fi cele găsite în zona Mesopotamiei, Chinei, Indiei sau Egiptului Antic, care atestă ca populațiile din acele vremuri cunoșteau în profunzime beneficiile masajului prenatal. În Grecia Antică, acum mai bine de 2500 de ani, Hipocrate aduce în discuție masajul pentru gravide, recomandându-l ca terapie mai mult decât benefică, uneori chiar miraculoasă, ce trebuie aplicată viitoarelor mămici.

Practic, dacă este efectuat corect de către un terapeut care știe ce face, masajul pentru gravide nu are vreun dezavantaj, ci dimpotrivă.

Astfel, masajul de întreținere la viitoarele mame reprezintă o tema de o importanță deosebită și la ora actuală, având în vedere beneficiile dovedite asupra sănătății mamei si copilului în timpul sarcinii.

Cercetările anterioare referitoare la folosirea masajului prenatal au evidențiat nenumărate avantaje. Vom evidenția pe scurt principalele avantaje asupra mamei și asupra copilului.

În ceea ce privește beneficiile asupra corpului femeii, masajul poate ameliora problemele neplăcute survenite din cauza transformărilor survenite pe parcursul sarcinii: dureri de spate (masajul urmărește relaxarea sau decontractura musculară, dar și inducerea unei stări generale de bine sau de relaxare generală ), umeri, gât picioare umflate (masajul picioarelor are scopul de a îmbunătăți circulația sangvină și limfatică și se realizează dinspre periferie spre regiunea inghinală) , travaliu mai ușor, (masajul scurtează durata travaliului și ameliorează durerile din timpul nașterii și scurtează durata travaliului și ameliorează durerile din timpul nașterii), stări de anxietate și simptome de depresie (masajul prenatal influențează benefic funcționarea sistemului nervos prin eliberarea “hormonului fericirii” (serotonina), acțiune cu repercursiuni directe asupra somunului, stării de oboseală, stresului, anxietății și depresiei prenatale).

Alte beneficii cuprind și relaxarea musculaturii și alinarea durerilor articulațiilor, îmbunătățirea sistemului circulator provocat de fluctuația hormonilor de sarcină, atenuarea durerii nervoase, reducerea migrenelor și îmbunătățirea calității somnului, reducerea edemelor și umflăturilor cauzate adesea de îngreunarea circulației și creșterea presiunii exercitate de uterul în continuă expansiune asupra vaselor de sange, îmbunătățește metabolismul general și cel local, menține elasticitatea pielii (masajul prenatal are un rol esențial și în prevenirea vergeturilor, prin creșterea sintezei de elastină și colagen, ajută la eliminarea toxinelor și la menținerea unui tonus ridicat).

În ceea ce privește beneficiile asupra fătului folosirea masajului prenatal acționează favorabil și asupra dezvoltării fatului, deoarece tehnicile de masaj prenatal ajută la îmbunătațirea circulației sangvine care aduce astfel mai mult oxigen și substanțe nutritive celor doi".

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Masajul prenatal este cel mai util mod de relaxare în sarcină, dar și de ameliorare a unora dintre cele mai neplăcute simptome de sarcină. Masajul prenatal nu este un moft, ci o necesitate. El ajută atât gravida, cât și fătul din burtică să facă față mai bine sarcinii. Cunoscând efectele masajului asupra organismului și considerând că acestea pot fi modelate în funcție de multiplele posibilități de adaptare a procedeelor și tehnicilor la scopul urmărit, mi-am propus să studiez importanța masajului de întreținere la viitoarele mame.

Scopul acestei lucrari este de a testa și aprofunda tehnicile de masaj asupra femeii însărcinate și de a evidenția concluziile personale rezultate din această cercetare. De aceea, mi-am propus să detaliez pe parscursul lucrării atât o fundamentare teoretică referitoare la corpul și psihicul femeii gravide, cât și o aplicare practică ce va cuprinde toate tehnicile de masaj ce se pot folosi la viitoarele mame.

CAPITOLUL II. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A PROBLEMEI STUDIATE

2.1. MODIFICĂRI ALE CORPULUI ȘI PSIHICULUI FEMEII ÎN PERIOADA SARCINII

Modificări ale corpului femeii în perioada sarcinii

În timpul sarcinii, organismul femeii suferă o serie de transformări normale, în limitele fiziologice, care însă pot da gravidei o stare de neliniște la începutul apariției lor. Treptat, acestea par să dispară, pe măsură ce viitoarea mămică este preocupată în primul rând de dezvoltarea normală a sarcinii.

Organismul matern este obligat să se adapteze noii situații create prin fertilizarea și grefarea oului. Sarcina aduce stimuli noi: prezența și dezvoltarea oului în cavitatea uterină, hormonii secretați de (corpul gestativ și placentă), produsul de concepție care conține și elemente paterne și metaboliții fetali care sunt trecuți în circulația maternă. Organele genitale suferă modificări evidente la nivelul uterului, colului uterin, ovarelor, trompelor, vaginului, perineului, sânilor.

Uterul suferă modificări importante în cursul sarcinii atât în ceea ce privește morfologia, structura, rapoartele, cât și proprietățile fiziologice. Uterul crește progresiv în cursul sarcinii. Creșterea se datorează hipertrofiei elementelor musculare și distensiei pereților uterini de către produsul de concepție.

În primele luni de sarcină se produce o îngroșare a peretelui uterin, urmată apoi de distensia lui în a doua jumătate a sarcinii. În primele luni uterul este globulos, apoi devine ovoid, cu extremitatea superioară mai voluminoasă.

În primele saptămâni de sarcină, uterul are situație pelvină, depășește simfiza pubiană la sfârșitul lunii a II-a, marginea lui superioară ajunge la ombilic în luna a V-a, iar la termen se apropie de apendicele xifoid.

Direcția uterului gravidei se păstrează în primele luni ca și în afara sarcinii adică se gășește în ax pubococcigian.

Rapoartele uterului cu organele vecine se schimbă pe măsură ce sarcina se dezvoltă. Anterior, vine în raport cu peretele abdominal, iar în partea inferioară cu vezica urinară dacă aceasta este plină. Posterior, uterul este în raport cu coloana vertebrală flancată de vena cava inferioară și de aortă, de mușchiul psoas, uretere și ansele pe intestinul subțire. În sus, marginea superioară a uterului atinge colonul transvers, stomacul, iar la dreapta vine în raport cu ficatul și vezica biliară. Marginea dreaptă este în raport cu colonul ascendent, iar marginea stângă cu ansele subțiri și colonul descendent.

Cele trei straturi ale uterului se modifică în cursul dezvoltării sarcinii și stratul muscular suferă cele mai mari modificări în cursul sarcinii. Aranjamentul fibrelor musculare este cel din afara sarcinii, dar straturile musculare sunt mult mai dezvoltate. Stratul extern longitudinal acoperă în totalitate mușchiul uterin. Stratul intern este constituit din fibre musculare care sunt mai dezvoltate la nivelul trompelor și orificiului intern al colului uterin constituind adevarate sfinctere.

Stratul mijlociu care se găsește între fibrele musculare externe și interne este alcătuit dintr-o rețea de fibre musculare. Stratul extern are fibre longitudinale și traversale și acoperă fundul uterin, ca un acoperiș. Stratul mijlociu (vascular) are fibre musculare în benzi ce se întretaie în toate direcțiile, având o orientare aproape circulară la nivelul vaselor uterine ca prin contracție să se producă constricția vaselor. Stratul intern subvascular are benzi musculare circulare.

Fluxul sangvin crește considerabil în uter. Se crede ca "volumul total de sange la o sarcină la termen variază între 500 si 700 ml pe minut. Consumul de O2 crește pe masura ce sarcina avansează către termen" (sursa). Mucoasa uterină suferă de asemeni modificări importante în cursul sarcinii.

Colul uterin se modifică puțin în cursul sarcinii, atât în ceea ce privește forma, cât și volumul, dar suferă modificări majore în substanța fundamentală și vascularizația lui; în cursul sarcinii apare o hipertrofie moderată și o inhibiție seroasă datorită căreia, la palpare, se simte moale. Orificiile colului rămân închise până la începutul travaliului.

Modificarea ovarelor. Ovulația încetează în cursul sarcinii, iar maturarea oricărui folicul ovarian este suspendată. De obicei, se constată un singur corp galben pe unul din ovare, a cărui activitate și utilitate este maximă în primele patru săptamani de sarcină. Vascularizația ovarului se dezvoltă considerabil în cursul sarcinii și în special cea venoasă.

Trompa uterină suferă puține modificari: epiteliul este ușor edemațiat, musculatura se hipertrofiază și hiperplaziază puțin.

Modificări ale vaginului. Vascularizația crește, mucoasa devine violacee. Peretele vaginal se modifică, pregătindu-se pentru distensia ce se va produce în cursul nașterii. Perineul este bine vascularizat și mult îmbogățit cu țesut conjunctiv. În ultimele luni de sarcină suferă o imbibație seroasă care va favoriza distensia acestuia în cursul nașterii.

Sânii suferă o serie o modificări: în primele săptămâni, gravida simte o stare de tensiune mamară, apoi sânii cresc în volum, iar la sfârșitul sarcinii își dublează volumul. Mamelonul crește în dimensiuni, este mai pigmentat și mai erectil. Areolele se pigmentează, iar la periferia lor se constată tuberculii Montgomery. La nivelul sânilor apar vergeturi roșii. În a doua jumătate a sarcinii, prin mamelon se elimină un lichid galben, dens, colostrul care este alcătuit din apă, albumine, grăsimi, glucide și celule rotunde sau ovoidale cu unul sau mai mulți nuclei.

Sistemul nervos este influențat de sarcină, în sensul producerii unei labilități. Sarcina este dominată de acțiunea progesteronului. În primele săptămâni apar modificări de gust, de miros.

"Sistemul endocrin suferă modificări deosebite în cursul sarcinii. La glandele endocrine existente, se mai adaugă corpul gestativ și placenta care sintetizează cantități importante de hormoni" (sursa). Hipofiza crește în volum, în special lobul anterior care își dublează sau triplează volumul. Uneori poate să reducă câmpul vizual prin compresiune pe chiasma optică.

În sarcină crește și producția de TSH (Hormonul de stimulare tiroidiană), MSH (hormonul melanocitostimulator), STH (hormon de creștere), ACTH (hormonul adrenocorticotrop), FSH (hormonul de stimulare foliculară) și LH (hormon luteinizant) se secretă o cantitate foarte redusă. Suprarenalele nu se atrofiază, aceasta denotă că placenta secretă ACTH sau un hormon similar. Hipofiza posterioară crește ușor, este locul de depozit a oxitocinei și vasopresinei, hormoni secretați de hipotalamus.

"În sarcină, crește neurofizina (proteina trensportoare de oxitocină, și vasopresina de la hipotalamusul la hipofiză). Oxitocina stimulează sinteza prostaglandinelor ce se produc în decidua. Prostaglandinele ar determina travaliul" (sursa).

"Tiroida crește în cursul sarcinii de la 15 gr la 40 gr. Uneori se poate vedea și clinic creșterea în volum a acesteia. Metabolismul bazal este crescut ajungând la + 25%. Deși hormonii tiroidieni cresc în sarcină, nu se produc fenomene de hipertiroidism. În sarcină, crește sescreția renală de iod, datorită creșterii filtrării glomerulare. Acest fapt face ca uneori să se suplimenteze alimentația gravidei cu iod. Placenta are proprietatea de a capta iodul și al transfera compartimentului fetal. Nivelurile hormonale tiroidiene cresc și în lichidul amniotic. Tiroida fetală ar secreta hormoni din săptămana a l2-a de sarcină" (sursa).

Paratiroidele cresc și ele în dimensiuni, iar dezvoltarea lor este în funcție de calcemie. Când nivelul calciului ionizat se reduce, secreția de hormoni crește. "Hiperparatiroidismul din cursul sarcinii este necesar pentru menținerea homeostaziei mamei și fătului. Nivelurile parathormonului (PTHI) sunt duble în sarcina la termen față de negravide. Nivelul calciului total seric deși ușor crescut la începutul sarcinii, scade la termen ajungând la 8,5 mg %" (sursa). Calciul trece prin placenta printr-un mecanism activ și pasiv. Nivelurile și necesarul de vitamina D (D3) sunt crescute în sarcină .

Suprarenalele suferă o ușoară modificare morfologică în cursul sarcinii. În cursul sarcinii, se constată o concentrație crescută de cortizol și transcortină.

Pancreasul endocrin: în sarcină crește insulina plasmatică, sursa fiind maternă. Sarcina are efecte diabetaogene prin următoarele mecanisme: placenta degradează și blochează prin anticorpi insulina.

Sistemul osteoarticular și muscular suferă o serie de modificări: femeia gravidă prezintă o lordoză care va compensa poziția anterioară a uterului gravid, menținând centrul de greutate în spate deasupra membrelor inferioare. Aceasta se obține prin creșterea mobilității articulațiilor sacro-iliace, sacrococcigiene și pubiană.

O mobilitate exagerată a acestor articulații determină durere. "În general, articulațiile bazinului suferă o relaxare al nivelului sinostozelor. Aceasta se datorează modificărilor endocrine din cursul sarcinii și în special relaxinei, hormon secretat de corpul gestativ și de endometru (decidua)" (sursa).

Oasele suferă un grad de decalcifiere, în cursul sarcinii, datorită nivelului calciului scăzut care stimulează secreția de hormon paratiroidian.

Musculatura abdominală, în ultimele luni de sarcină, devine mai extensibilă, iar pielea prezinta unele modificări particulare caracteristice sarcinii. La nivelul abdomenului, sânilor și coapselor se produc vergeturi. Acestea se datorează distanțării fibrelor elastice din țesutul cutanat lăsând să se vadă prin transparența epidermului țesutul subcutanat.

Sistemul respirator, în cursul sarcinii, suferă o hiperventilație. Se constată o creștere a volumului de aer curent pe minut. Aceasta se datorează creșterii consumului de O2 dar și creșterii sensibilității centrului respirator la bioxid de carbon. Ascensionarea diafragmului în ultimele luni de sarcină determină o descreștere a capacității funcționale reziduale a pulmonului. Cu toate acestea, capacitatea vitala și capacitatea respiratorie nu este modificată în sarcină. În sarcină consumul de 02 crește cu 15 – 30 %. Se constată o scădere a presiunii arteriale, a C02 și a presiunii alveolare a C02. Ph-ul arterial în sarcină e menținut la 4".

Inima suferă modificări de statică, datorită ridicării diafragmului gravidei. Este ascensionată și rotată spre stânga, suferind în același timp și o rotație în jurul axului. "Inima suferă o ușoara hipertrofie și dilatație datorită modificărilor endocrine, dar și creșterii volumului cardiac. Acesta crește cu aproximativ 75 ml. Sarcina nu produce modificări pe electrocardiogramă. În sarcină crește debitul cardiac cu 30% atinge maximul în intervalul 24 – 26 săptămâni. Uterul gravid în decubit dorsal poate exercita o presiune pe vene modificând semnificativ întoarcerea venoasă astfel: debitul cardiac scade TA scade și apare sincopa. Se corectează prin trecere în decubit lateral" (sursa).

Presiunea venoasă este crescută în membrele inferioare, datorită compresiunii uterului pe vena cavă și venele pelvine favorizând apariția varicelor la membrele inferioare și la nivelul vulvei. În ultimele luni de sarcină, stomacul și intestinul sunt deplasate în sus și la stânga.

În ceea ce privește sistemul urinar, filtrarea glomerulară și fluxul plasmatic urinar cresc în sarcina incipientă, apoi scad către termen. Fluxul renal este în funcție de poziția gravidei, scade dacă aceasta este în ortostatism și crește în decubit. "În timpul sarcinii apa totală crește cu maxim 7 litri (volumul plasmatic crește cu 30 – 50 %), restul apei se găsește în făt, în lichidul amniotic, în spațiile intercelulare. Glicozuria din timpul sarcinii nu este patologică, se datorează creșterii filtratului glomerular" (sursa). Modificările metabolice se produc în organismul matern ca un răspuns la dezvoltarea rapidă a fătului și placentei.

Creșterea în greutate este o modificare importantă din organism. O parte din greutate se datorează creșterii produsului de concepție și hipertrofiei uterului.

"Creșterea în greutate a unei gravide la termen este considerată normală dacă nu depășește 11-12 kg. În primul trimestru o femeie gravidă câștigă în greutate 1 kg., iar în următoarele cu 5,5 kg. pe fiecare trimestru" (sursa). Retenția de apă se datorează alterării metabolismului biochimic din sarcină. O retenție exagerată de apă poate duce la complicații severe.

"O femeie gravidă fără edeme are în organism apă reținută, repartizată în spațiul extracelular astfel: plasma 1300 ml., făt+placentă 2000 ml., uter+sân 700 ml., lichidul extracelular 2500 ml.,- totalizând 6,5 litri. Gravida cu edeme are 7,2 litri apă. Aceasta demonstrează că sarcina este însoțită în mod normal de o hidratare a tesuturilor. Edemele de sarcina normală dispar noaptea, când femeia stă în repaus" (sursa).

La o femeie gravidă sanătoasă, eliminarea excesului de apă se face prin rinichi. Există însă o filtrare renală scazută dacă femeia gravidă stă în ortostatism prelungit, moment când se produc sau se accentueaza edemele. În poziția culcat, funcția renală revine la normal.

Echilibrul electrolitic. Sărurile minerale joacă un rol deosebit în menținerea echilibrului mediu intern. În cursul sarcinii se produce o retenție marcata de Na. Potasiul este și el reținut în cursul sarcinii. Aceasta retenție de potasiu este necesară pentru formarea tesuturilor noi (uter, făt, placentă).

Clorul este reținut în sarcină odata cu sodiul, iar calciul este reținut de făt în primul trimestru (aproximativ 0,5 gr). La o gravidă normală s-a constatat o scădere a calciului seric până în luna a 8-a, după care are loc o ușoara creștere. Scăderea lui în sarcină se datorează dietei deficitare, cât și proteinelor plasmatice ce leagă calciul. Magneziul este, de asemeni, scăzut datorită probabil reducerii proteinelor plasmatice și fosforul scade cu 6% la începutul sarcinii, apoi crește înainte de naștere. Fierul se găsește în cantități mici în plasmă și în enzime. Gravida are nevoie de o suplinire în cursul sarcinii.

Echilibrul acido-bazic se modifică și el datorită hiperventilației din cursul sarcinii, care are ca rezultat scăderea CO2 din sânge.

Volumul sanguin crește în cursul sarcinii. "Creșterea volumului sanguin în cursul sarcinii este necesară pentru a compensa pierderile din cursul nașterii.Volumul hematiilor crește cu 30% atingând un volum de 450 ml. Leucocitele variază între 5000-12000 pe mm3. În timpul nașterii pot depăși 25000/mm3" (sursa). Coagularea sanguină este modificată în cursul sarcinii.

Crește sedimentarea sângelui (VSH) pe măsura ce sarcina merge către termen, de aceea în sarcina nu are nici o semnificație. Produsul de concepție, uterul și sângele matern sunt mai bogate în proteine decât în grăsimi sau hidrați de carbon. Glicozuria, deși constată în cursul sarcinii, nu are o semnificație patologică, dacă nu depășește anumite limite, pentru că se datorează lipsei reabsorbției glucozei la nivelul tubilor. Lipidele plasmatice cresc în cursul sarcinii și în special în a doua jumătate a ei. Aceasta creștere se face pe seama lipidelor totale.

Pe scurt," schimbările care se pot observa cel mai frecvent la majoritatea femeilor însărcinate sunt: oboseala, amețeli și stări de leșin, migrene (pot fi cauzate de schimbările hormonale, oboseală, stres sau foame), grețuri și vărsături, constipație (datorată încetinirii activității mușchilor intestinali), dureri de spate, urinări frecvente, respirație dificilă (din cauza creșterii nivelului de progesteron) , sensibilitatea dinților și a gingiilor, sensibilitatea ochilor, senzația de căldură(se explică prin creșterea volumului de sânge de la suprafața pielii în timpul sarcinii), arsuri și indigestii( apar mai ales în trimestrul al III-lea, din cauza presiunilor uterului asupra stomacului), mâncărimi (cauzate atât de creșterea volumului sanguin cât și de creșterea burticii și întinderea pielii de pe abdomen), sângerari nazale, scurgeri vaginale, probleme ale pielii (varice, acnee, vergeturi, linea nigra pe burtă sau pete pe față)" (sursa).

Oboseala nu este o stare obișnuită, cauzată de un efort fizic sau mental prelungit, ci o stare de epuizare și somnolență datorată schimbarilor majore prin care trece organismul mai ales în primele luni de sarcină. În cartea ”Ghidul viitoarei mame” Dr. Spock (2010) recomandă:“ nu numai că ar trebui să vă opriți atunci când obosiți, ci ar trebui să vă opriți înainte să ajungeți să obosiți! Niciodată nu este bine să vă suprasolicitați până la epuizare. Iar în timpul sarcinii este chiar foarte rău, căci suprasolcitatrea se răsfrânge nu numai asupra dumneavoastră ci și asupra copilului.”

Amețelile și senzația de plutire sunt totuși frecvente în rândul femeilor gravide, dintr-o varietate de motive: “în primul trimestru, amețelile pot apare deoarece încă nu există suficient volum de sânge pentru a umple sistemul circulator care se extinde rapid, în trimestru al doilea ele pot fi cauzate de presiunea exercitată de uterul care crește pe vasele de sânge materne.” (Dr. Spock, 2010)

Modificări ale psihicului femeii în perioada sarcinii

Este deja cunoscut faptul că sarcina aduce o mulțime de schimbări în plan fizic, acestea fiind evidente pentru mamică și pentru cei din jur. Specialiștii au descoperit însa că modificările apar și la nivel psihic, graviduțele schimbându-și modul de a gândi și acționa de-a lungul celor nouă luni de sarcină. "Starea psihosomatică din timpul sarcinii este influnțată de hormoni ca: hormonul de sarcină (HCG) și hormonul placentă (HPL)" (sursa). În prima jumătate a sarcinii hormonul HCG creează sentimentul difuz "sunt gravidă". În a doua jumătate a sarcinii acesta este îndepartat de hormonul HPL- sânii cresc și se pregătesc de alăptare. Progesteronul este hormonul care linistește sufletul și-l calmează.

Producția mare de estrogen îi activează instinctele, stimulează frica și îngrijorarea:"Oare copilașul meu va fi sănătos?" Prolactina are funcția ca în timpul sarcinii femeia să se simtă "feminină".

Endorfinele influențează starea sufletească, fiind propriul "mijloc de drogare" al organismului. Către sfârșitul sarcinii acești hormoni sunt responsabili de creșterea unui sentiment nedescris de fericire.

Pe durata  sarcinii, trăirile psihice pot fi mai vii, pot dura mai mult sau mai puțin decât în afara sarcinii, de multe ori apar fără vreo legătură evidentă cu faptele obiective, iar emoțiile „opuse” pot coexista într-o contradicție aparentă.

"Pe perioada sarcinii femeia trăiește o multitudine de stări emoționale, emoții care pot fi: depresia, anxietatea, vinovăția, tristețea, sensibilitatea crescută, calmul, furia, pierderea controlului, plictiseală, nesiguranță, încrederea crescută în propriile forțe" (sursa).

Depresia se datorează restricțiilor impuse de sarcină dar și de hormoni. Simptomele depresiei sunt: problemele de somn,  sentimentul continuu de tristețe, epuizare (oboseală) permanentă, pierderea interesului față de orice, 
gânduri de a face rău propriei persoane și altora, modificarea obiceiurilor alimentare ( lipsa apetitului sau apetit exagerat) , agitație excesivă și neliniște, schimbări exagerate de dispoziție și chiar gânduri autodistructive.

“ Dacă momentele de depresie sunt considerabile sau frecvente, puteți fi una din cele 10-16% dintre gravidele care suferă de depresie în timpul sarcinii” (Murkoff, H., Eisenberg, A., Hathaway, S., 2009).

În lucrarea “La ce să te aștepți când ești însărcinată” autorii Heidi Murkoff, Arlene Eisenberg, Sandee Hathaway (2009) prezintă principalii factori ai depresiei în timpul sarcinii: un istoric personal sau familial de tulburări de dispoziție, stresul financiar sau marital, lipsa sprijinului emoțional și a comunicării din partea tatălui copilului, spitalizarea sau repausul la pat datorită unor coplicații legate de sarcină.

Gravidele care suferă de depresie în timpul sarcinii au un risc oarecum crescut de depresie post-partuum.

O altă emoție suportată frecvent de majoritatea gravidelor este anxietatea. Aceasta este legată de îngrijoarea mamei față de :”starea de sănătate a copilului ei, în special dacă există antecedente, personale sau familiale de malformații sau alte probleme” (Murkoff, H., Eisenberg, A., Hathaway, S., 2009). Mama poate fi anxioasă și cu privire la propria sa sănătate, mai ales dacă a suferit sau suferă de anumite boli cronice sau complicații legate de sarcină.

Sentimentul de vinovăție este legat de momentele în care mama consideră că nu a făcut destul, că nu acționat la timp sau că a greșit în legătura cu sarcina. Motivele pentru care se poate simți vinovată sunt nenumărate: alimentație, odihnă, performanță profesională, activități casnice etc.

Tristețea poate fi cauzată de renunțarea sau întreruperea unor multitudini de activități, iar lipsa acestora poate fi dificilă, chiar dureroasă. Gravida renunță nu doar la alcool, țigări, anumite mâncăruri, ci și la vechiul stil de viață, confort, unele relații sociale.

“ Unele femei sunt mai sensibile decât altele fața de aceste modificări în special care sunt sensibile fața de schimbările hormonale similare care se petrec înainte de ciclu menstrual” (Curtis, G.B. și Schuler, J., 2010).

Sensibilitatea crescută se caracterizează prin sentimentalismul excesiv care poate apărea chiar și la femeile care nu au fost niciodată înclinate către astfel de emoții: lacrimile încep să curgă din cauza unor experiențe și impresii dintre cele mai banale, cuvintele unei alte persoane, spuse cu intensitate interioară îi pot crea gravidei o impresie de durată și o pot determina să plângă. Mamele care așteaptă un copil se pot surprinde pe ele însele și pe ceilalți, descoperindu-și abilități neașteptate și care nu s-au manifestat pâna atunci. De exemplu, unele dintre ele pot începe să deseneze frumos, să conceapă haine originale, să scrie poezie sau chiar să compună muzică.

”Pentru mamele însărcinate devin interesante și importante brusc multe lucruri pentru care anterior nu au avut suficient timp și efort. Ele încep să se îngrijoreze de situația care domină în casă. În ultimul trimestru de sarcină, înfloresc abilitățile lor de designer. Sentimentul de confort sau de inconfort depinde de starea psihologică a unei femei. Se poate schimba atitudinea față de soțul ei, apare dorința aproape maternă de a avea grijă de el.” (www.provita.ro )

Aproape toate interesele femeilor gravide, în ultimele săptămâni înainte de naștere, se concentrează asupra casei, unde în curând își va face apariția bebelușul. Această condiție este tipică chiar și persoanelor cărora nu le place deloc să se ocupe de gospodărie, și care au perceput până atunci treburile casnice drept ca o povară enervantă; "s-ar putea să vă surprindeți făcând curățenie, ștergând și frecând, ca totul să strălucească; vă preocupă dorința ca totul să fie impecabil, aranjat, curat; această frenezie a curățeniei anunță iminenta sosire pe lume a copilului; acest comportament instinctiv, este comun tuturor mamiferelor; femelele tuturor speciilor se agită, când se apropie momentul, pentru a face cuibul cât mai primitor. Și după cum se vede, nici specia umană nu scapă de această rânduială.” (Delahaye, M.C., 2009)

Pe toata perioada sarcinii pot să apară, în unele cazuri, tulburări nevrotice și tulburări psihotice. Acestea apar mai ales în primele luni și pot îmbrăca aspecte diferite ale:” sindomului obsesional (idei obsedante, verificări, ritualuri obsesive); sindromului fobic (fobii legate de momentul nașterii, de aspectul somatic al copilului, agorafobie sau claustrofobie); sindromului isteric (apare ca o cerință a unui surplus de afectivitate, tandrețe, ca o dorință a femeii însarcinate de a fi în centrul atenției)”. (www.qbebe.ro )

2.2. PREGĂTIREA PENTRU SARCINĂ ȘI IMPORTANȚA ACESTEIA

Orice femeie care dorește sa aibă un copil ar trebui să știe că pregătirea corpului pentru sarcină, atât fizic, cât și psihic, cu cel puțin o lună de zile înainte de concepție, este cel mai bun lucru pe care îl poate face pentru sănătatea ei și a viitorului copil. "Pregătirea pentru sarcină poate avea următoarele beneficii: conceperea unui copil mult mai ușor, o sarcină sănătoasă și o recuperare mult mai rapidă după naștere" (www.qbebe.ro).

Primul aspect de care trebuie să țină seama o femeie care vrea vrea să rămână însărcinată este sănătatea organelor reproducătoare și nu numai. Astfel, vizita la medicul ginecolog trebuie să fie o prioritate pentru pentru a-ți recomanda analizele prenatale. Și viitorii tătici ar trebui să-și facă analizele generale (de preferat cu 90-100 de zile înainte de concepție). Efectuarea unui examen medical înainte de sarcină are ca obiect și rezolvarea eventualelor probleme de sănătate ale femeii în legătură cu sistemul imunitar sau eventualele incompatibilități în cazul unei medicații în curs.

Sfaturile medicului au în vedere: evitarea antiinflamatoarelor nesteroidiene cum ar fi Aspirina și Ibuprofenul deoarece acestea pot crește foarte mult riscul de pierdere a sarcinii, mai ales dacă sunt luate în perioada de conceptie sau mai mult de o săptămâna; administrarea unei doze zilnice de vitamine prenatale (0,4 mg de acid folic); efectuarea unui control stomatologic, ținerea evidenței ciclului menstrual; adoptarea unui regim de viață sanatos cu o dietă echilibrată, renunțarea la cafeină și evitarea alcoolului, a drogurilor și a diferitelor medicamente sau substanțe dăunătoare sarcinii; exercitii fizice regulate. Trebuie avut grijă ca temperatura corpului să nu depășească 38 de grade, orice stare febrilă va fi tratată la recomandarea medicului și se vor evita activitățile care pot determina supraîncalzirea corpului. De asemenea, trebuie evitate băile fierbinți și sauna.

O atenție deosebită va fi acordată evitării razelor X, “fiindcă o expunere la rezele X poate avea consecințe imprevizibile asupra viitorului embrion” (Delahaye, M.C., 2009), frecventarea bolnavilor contagioși deorece sunt numeroși viruși care pot avea consecințe grave cum ar fi provocarea avortului spontan sau producerea de malformații, inhalarea și manipularea produselor toxice chiar și a produselor de uz curent ca solvenți, vopsele, lacuri sau spray-uri. Trebuie evitat și consumul de alcool, drogurile, fumatul, cafeaua. În ceea ce privește consumul de alcool acesta”este responsabil de malnutriție, de întârziere în dezvoltarea fătului, de malformații grave, în pecial cardiace.” (Delahaye, M.C., 2009).

Drogurile trebuie suprimate în totalitate, iar fumatul și cofeina trebuie reduse la minimum posibil.

Investigațiile, în preconcepție, ocupă un loc primordial. La acest prim consult se va face un examen ginecologic, se va măsura tensiunea arterială și greutatea și se vor recolta analize de sânge și urină. Acest set de analize poate fi diferit de la o pacientă la alta, în funcție de factori genetici, istoric familial, etc. "Cele mai importante analize sunt (Delahaye, M.C., 2009):

hemoleucograma, grup de sange si Rh: oferă informații asupra unei eventuale anemii, trombocitopenii sau a unei infecții în organism. Grupa de sânge și Rh-ul ne informează asupra unei posibile incompatibilități sanguine mama-făt. În cazul în care mama are grupa 0 +/- și RH -, automat soțul își va determina grupa de sânge și Rh-ul;

AgHBS, AC anti HVC sunt markeri ai infecției virale cu virusul hepatic B și C. În caz ca viitoarea mămică are Ag HBS absent și AC HBS absenți poate opta pentru vaccinarea împotriva virusului hepatic B. Pentru virusul C nu există tratament. În cazul în care virusul B sau C este prezent la mama, nașterea va avea loc prin operație cezariană;

Testul pentru depistarea infecției cu virusul HIV este o analiză obligatorie;

Glicemia este și ea o analiză importantă pentru că ne oferă informații asupra unui posibil diabet zaharat;

Chlamidia: analiza se recoltează de la nivelul colului uterin. În caz de pozitivitate, tratamentul este obligatoriu, ținând cont că unele studii arată implicarea acestor infecții în avortul spontan;

Secreția vaginală trebuie urmărită deoarece ne poate oferi indicii despre o eventuală infecție;

Rubeola este o analiză de importanța majoră; pentru prevenirea bolii se impune vaccinarea, înaintea oricărei sarcinii, a femeilor care nu sunt imune;

Testul Babeș-Papanicolau recomandat pentru depistarea unor eventuale displazii cervicale sau cancer la colul uterin;

Analizarea pentru depistarea sifilisului deoarece acest virus poate provoca numeroase complicații pe timpul sarcinii cum ar fi: moartea fătului în uter, exces de lichid amniotic, naștere prematură sau chiar avort".

Pentru a avea o sarcină sănătoasă, aceasta trebuie planificată din timp și trebuie rezolvate înainte toate problemele medicale. Dacă s-a folosit ca metoda de contracepție administrarea de anticoncepționale, trebuie să se aștepte un ciclu normal după oprirea pastilelor și copilul poate fi conceput abia după aceea. Revenirea ovulației poate fi întârziată în urma unui tratament cu anticoncepționale, dar nu este nicidecum afectată definitiv ci doar pentru o scurtă perioadă de timp.

Pe perioada sarcinii este foarte importantă mișcarea, o alimentație sănătoasă și un consum cât mai mare de lichide. Trebuie, de asemenea, ca noua mamică să-și găsească un medic obstetrician care să-i urmărească sarcina, un medic neonatolog, care se va ocupa de nou-născut imediat după naștere și bineințeles un medic pediatru, care se va ocupa ulterior de copil. De aceea, e important să se facă imunizările necesare și să se aștepte o anumită perioadă, recomandată de medic, înainte de a rămâne însărcinată.

2.3 Fundamentarea teoretică a masajului și importanța acestuia pentru femeile însărcinate

“Masajul este o prelucrare metodică a părților moi ale corpului, prin acțiuni manuale sau mecanice, în scop fiziologic sau curativo-profilactic”( Adrian Ionescu 1992).

În urmă cu câteva zeci de ani, atunci când a fost formulată această definiție, se considera că masajul este o "prelucrare", deoarece se acționează din afara corpului, subiectul masat nu cheltuiește energie și nu i se cere o participare activă la efectuarea lui. Din acest punct de vedere, cercetările ulterioare, și mai ales cele din ultima perioadă, dovedesc faptul că subiectul nu poate fi privit ca un "obiect" asupra căruia se acționează. Astfel, situația intersubiectivă (relațională) în care se află terapeutul și subiectul în timpul aplicării masajului nu poate fi asimilabilă actului în sens unic, direcționat doar de la cel ce dă la cel ce primește, de la un subiect care acționează la un subiect pasiv, asupra căruia se acționează. Această atitudine trasează limite abuziv restrictive și minimizează participarea subiectului la actul terapeutic.

Conștient sau nu, subiectul răspunde gestului terapeutic, organismul său declanșând un număr foarte mare de acțiuni adaptative sau de înlăturare a perturbărilor. Pornind de la nivel muscular, masajul activează reactivitatea întregului sistem nervos; aceste stimulări determinate de masaj, stabilesc un continuu dialog cu centrii superiori, fenomen cu atât mai uimitor cu cât s-a dovedit că este și foarte bine diferențiat calitativ. Astfel, s-a constatat că receptorii au un fel de conștiință care poate frâna mesajele perturbatoare pentru centrii superiori, această posibilitate de triere a aferențelor dovedind organizarea și structurarea sistemului nervos central. Se poate vorbi, în acest context de o "trăire" a masajului, care presupune din partea subiectului o reacție, reactive care se declanșează având punct de plecare vârful ierarhic al reglării nervoase și care urmărește o perfectă conștientizare a imaginii corporale. Dialogul astfel stabilit între cei doi protagoniști – terapeut și subiect – este un dialog fără cuvinte, dar real, prin simțuri, reacții, în care aceștia sunt implicați în paralel, la fel de activ (din acest punct de vedere este greșită atitudinea unor terapeuți care încurajează pseudosomnolența sau sporovăiala superficială).

Având în vedere toate aceste aspecte, definiția pe care, în momentul de față, o considerăm a fi mai corectă este: “masajul constă în aplicarea, manuală, mecanică sau electrică, metodică și sistematică, a unor procedee specifice asupra părților moi ale corpului, în scop igienic (fiziologic), profilactic și terapeutic-recuperator” (Mârza, D. și Mîrț, C., 2001).

“Masajul se execută folosind o serie de acțiuni numite "procedee", specifice fiecărei metode. În cadrul fiecărui procedeu se diferențiază o serie de tehnici de aplicare. Succesiune: metodă – procedee – tehnici”( prof. univ. dr. Doina Mârza Dănilă)

Masajul are un câmp de aplicație extra-medical, ocupându-se de menținerea (eventual îmbunătățirea) proprietăților funcționale ale întregului organism la cote optime (masajul igienic/fiziologic) și unul strict medical, ocupându-se de prevenirea apariției unor perturbări în funcționalitatea organismului (masajul profilactic), tratarea – în paralel cu alte metode terapeutice – unor afecțiuni (masajul terapeutic) și recuperarea posttraumatisme sau afecțiuni, prin înlăturarea sechelelor (masajul recuperator). Așadar, masajul are ca obiect de studiu omul și modalitățile de acționare prin intermediul cărora poate contribui la asigurarea unei stări de sănătate optime. În general, masajul prezintă o gamă largă de indicații, dar are și unele contraindicații, fie totale și definitive, fie parțiale și temporare, grupate în funcție de localizarea lor pe țesuturi și organe. Indicațiile și contraindicațiile masajului vor fi discutate detaliat la fiecare dintre metodele care vor fi studiate, acum amintind doar câteva cu caracter general.

Astfel, contraindicațiile totale și definitive sunt relativ puține, acestea fiind dictate de îmbolnăviri maligne grave, care s-ar putea înrăutăți. Și din acest punct de vedere însă, în ultima perioadă aria s-a restrâns, deoarece s-a constatat că există posibilități de acționare, care nu dăunează ci, dimpotrivă – fără a trata afecțiunea – își aduc contribuția la diminuarea unor simptome.

Mai frecvente sunt contraindicațiile temporare, care sunt determinate de unele îmbolnăviri sau tulburări ușoare și trecătoare, masajul fiind indicat după vindecarea acestora.

Dacă pornim de la țesuturile superficiale, primele contraindicații ale masajului sunt bolile de piele (de natură parazitară, inflamatorie, eczeme, erupții, arsuri și plăgi, tumori maligne, etc.).

Nici în cazul unor inflamații ale organelor nu este indicat masajul. În cazul bolilor infectocontagioase, în hemoragii cerebrale, etc. contraindicațiile sunt totale. În hemoragii, boli de cord și vase (cu caracter acut), boli acute ale sistemului respirator, ale aparatului digestiv, sistemului endocrin, contraindicațiile sunt definitive sau temporare, în funcție de particularitățile individuale ale bolnavului și ale bolii.

“Masajul este, alături de gimnastica medicală, un mijloc de bază, specific al kinetoterapiei, putând fi considerat indispensabil din punct de vedere al aplicării unui tratament eficient. Folosirea secvențelor alternante în cadrul ședințelor de exercitare din kinetoterapie trebuie să înlocuiască concepția convențională, depășită a alegerii mijloacelor pe baza ideii de "îmbinare – înlănțuită" a două tehnici cu aceeași esență, acest mod de lucru ducând la creșterea eficienței și la scurtarea timpului în care se obțin rezultatele” (prof. univ. dr. Doina Mârza Dănilă)

Referitor la masajul femeilor însărcinate, condițiile de bază materială rămân aceleași: masajul se practică, de preferință, într-o încăpere specială, numită sală sau cabinet de masaj care se poate amenaja într-o singură sală mai mică sau într-o sală mare, prin împărțirea sa în boxe mai mici, separate prin paravane sau draperii ȋn care temperatura optimă pentru masaj este de aprox. 18-200 și care șă fie spațioasă, luminoasă, bine aerisită. Camera de masaj trebuie să prezinte posibilități de întreținere a unei igiene perfecte: pereți placați cu faianță sau vopsiți în ulei, podea acoperită cu gresie sau linoleum, pentru a putea fi curățate și dezinfectate cât mai ușor; să fie prevăzută cu instalație de apă curentă; să aibă mobilierul strict necesar: banchetă de masaj (de preferință cu posibilități de reglare a poziției și înălțimii), scaun pentru masseur, dulap pentru diverse materiale ajutătoare (aparate, unguente etc.), masă sau birou pentru acte.

Terapeutul trebuie să îndeplinească următoarele condiții specifice (Mârza, D. și Mîrț, C., 2001): să fie sănătos, armonios dezvoltat, rezistent la oboseală, prin menținerea și dezvoltarea permanentă a calităților motrice de bază, psihice și intelectuale, printr-un regim corect de viață și muncă. El va evita muncile fizice grele și chiar sporturile ce obosesc excesiv și activitățile care pot înăspri sau leza mâinile; să posede o foarte bună coordonare și abilitate manuală, întreținută prin exerciții specifice executate zilnic; mâinile trebuie să fie cât mai largi, cărnoase, cu pielea caldă, moale, uscată și netedă, cu degete suple și abile; să aibă un simț tactil foarte bine dezvoltat, auz fin și vedere bună.

Terapeutul trebuie să posede aptitudini psihice deosebite, să aibă foarte bune cunoștințe de anatomie, biomecanică, fiziologie, simptomatologie, să aibă simț de autoconservare, pentru a-și putea doza corespunzător efortul în vederea desfășurării întregii activității în condiții egale de eficiență. Pentru aceasta el va trebui să cunoască execuția corectă a procedeelor și tehnicilor de masaj, să lucreze cu calm și fără grabă, să facă mici pauze în care să-și relaxeze membrele superioare (după fiecare regiune masată, după fiecare pacient sau la fiecare oră de lucru), să-și însușească și să practice tehnici de relaxare și să cunoască și să respecte principiile moralității și etica profesională.

Pentru profesiunea de maseur nu sunt indicate persoanele: cu deficiențe fizice, organice sau psihice; cu asimetrii faciale, defecte ale nasului, gurii, deformații ale capului și deficient motrice; cu boli ale aparatului respirator, cardio-vascular, digestiv și renal; cu hiperhidroză palmară sau cu boli de piele; maseurii își vor întrerupe activitatea în perioadele în care mâinile lor prezintă leziuni sau alte afecțiuni, până la vindecarea lor completă.

Pentru aplicarea masajului trebuie respectate normele de igienă care se aplică maseurului ( igiena strictă a echipamentului de lucru , o igiena și estetica capului și mâinilor maseurului; nu se vor folosi deodorante, parfumuri și creme puternic mirositoare,care l-ar putea deranja pe pacient; nu se va fuma în timpul programului și nu se vor consuma ȋn nicun caz băuturi alcoolice) și norme de igienă care aplică pacientului (respectarea unei igiene corecte a corpului și îmbrăcăminții; golirea, înainte de aplicarea masajului, a vezicii urinare și, dacă este posibil, a colonului; se recomandă ca subiectul să-și aducă un prosop mare sau un cerșaf pe care să-l așeze pe bancheta de masaj peste cel existent).

Masajul igienic (fiziologic) se recomandă să se aplice în cursul dimineții, cel terapeutic putând să fie aplicat și pe parcursul zilei dar obligatoriu la un interval de 2-3 ore înainte sau după servirea mesei și în așa fel încât ședința de masaj să se încheie cu cel puțin 1/2 oră înaintea mesei următoare.

Cel masat este sfătuit să pastreze în timpul ședinței o poziție comodă de repaus, să-și relaxeze musculatura și să evite orice încordare fizică și psihică. În anumite cazuri, este recomandat să urmărească desfășurarea manevrelor de masaj și să comunice executantului tot ce simte. Pentru a nu-și obosi foarte repede membrele superioare se recomandă lucrul cu mâinile sub nivelul umerilor.

“Efectele masajului depind în bună măsură de felul cum sunt orânduite și îmbinate între ele diversele procedee tehnice. Adaptarea acestor procedee la caracterele anatomice și funcționale ale fiecărei regiuni sau segment, țesut sau organ, precum și la necesitățile fiecărui caz în parte depinde întotdeauna de priceperea și experiența executantului. De regulă, masajul se începe prin manevre ample, suple și ușoare, cu caracter pregatitor și progreseaza încet în amplitudine și forță, pâna ce atinge intensitatea necesară, după care scade treptat, iar ședința se încheie prin manevre lungi, liniștitoare. Urmărim, după cum se vede, un fel de curbă ascendentă și descendentă a intensității manevrelor, care se repetă pe fiecare regiune sau segment al corpului.”( www.scritub.com).

Durata ședinței de masaj variază după preferințe, dar mai ales după necesități; uneori sunt agreate manevrele lente și ușoare, care prelungesc durata masajului, alteori sunt indicate manevrele scurte, vii și cu intensitate crescută, care scurtează sedința. Masajul local poate dura 10-15 min, cel regional 15-30 min, iar cel general 50 – 60 minute. 0 sedință de masaj nu trebuie să depășească niciodată durata de o ora, pentru că devine obositoare atât pentru cel masat, cât și pentru cel care masează.

După ședințele de masaj cu caracter stimulant, se recomandă câteva exerciții fizice de înviorare și de respirație, care permit reluarea oricărei activitați, fizice sau intelectuale. După ședințele lungi de masaj linistitor, apare nevoia de repaos și de menținerea relaxării, care poate să dureze de la câteva minute, la o jumătate de oră și chiar mai mult.

“Efectele unei ședințe de masaj se pot resimți chiar din timpul acesteia sau imediat după, dar slăbesc și chiar dispar după câteva ore. Din acest motiv, pentru menținerea efectelor obținute, se recomandă: o în scop terapeutic se efectuează 1-2 serii a câte 10-12 ședințe de masaj; o când se recomandă continuarea masajului și peste aceste limite, el poate fi reluat după o pauză de câteva zile sau săptămâni; o spre sfârșitul tratamentului, în funcție de posibilități, ședințele de masaj vor fi treptat rărite și, eventual, înlocuite cu ședințe de automasaj; o întregul tratament este bine să fie aplicat de același terapeut; o în cazul în care asupra unui subiect lucrează doi terapeuți în același timp, ei vor trebui să-și coreleze acțiunile, executând procedeele simultan, simetric, cu aceeași tehnică, în același timp, cu aceeași amplitudine, intensitate și ritm, în același sens. Excepțiile sunt foarte rare și se referă la tehnici speciale de masaj, în situații special”( prof. univ. dr. Doina Mârza Dănilă)

Ȋn ceea ce privește mijloacele ajutătoare care se folosesc ȋn masajul clasic (aparate de masaj pneumatice, aparate de percuție, aparate care funcționează pe bază de vibrații, aparate pentru detectarea punctelor de presopunctură), acestea nu se pot aplica ȋn masajul special dedicate femeilor ȋnsărcinate.

De asemenea, în practica masajului traditional se folosesc o serie de ingrediente, care pot fi împărțite în două categorii: unele care se folosesc doar din punct de vedere mecanic, pentru a facilita alunecarea mâinii pe tegumente, de genul talc, uleiuri, creme și a doua categorie, folosite în scop terapeutic, de genul alifiilor care conțin substanțe cu efect farmacologic.

Ȋn cazul masajului femeilor ȋnsărcinate, această gamă de produse ajutătoare este mult mai restrânsă deoarece tot ce pătrunde ȋn organismul mamei poate să influențeze fătul ȋn dezvoltarea lui. Astfel, uleiurile de masaj trebuie alse cu mai mare atenție și este foarte important să fie citite ȋntotdeauna etichetele uleiurilor de masaj, dar și pe cele ale produselor de ingrijire corporală, deoarece unele uleiuri comercializate conțin substanțe chimice sau din plante care pot interfera cu buna dezvoltare a bebelușului ȋn burtică.

Este indicat ca ȋn această perioadă, terapeutul să opteze doar pentru uleiuri de masaj naturale, bio, din plante, care au efect terapeutic, relaxant, dar și profilactic asupra sanatății și organismului mamei.

Pentru masajul femeilor ȋnsărcinate sunt recomandate următoarele uleiuri: uleiul de citrice (neroli sau mandarine);

uleiul de lavandă;

uleiul de eucalipt;

uleiul de bergamotă;

uleiul de arbore de ceai;

uleiul de musețel german;

ulei de argan;

ulei de cocos;

ulei de masline;

uleiul de migdale;

ulei de jojoba.

Uleiuri esențiale interzise ȋn sarcină:

uleiul de busuioc;

uleiul de lemn de cedru;

uleiul de fenicul;

uleiul de lemongrass;

uleiul de maghiran,

uleiul de rozmarin;

uleiul din lemn de trandafir;

uleiul de salvie;

uleiul de cimbru.

“Specialiștii nu au dovezi stiințifice cu privire la efectele secundare pe care aceste uleiuri le pot avea ȋn sarcină, de aceea, sfătuiesc gravidele să stea departe de ele, ca măsura de precauție"( www.copilul.ro)

”Este foarte important ca terapeutul să aibă o pregatire specială ȋn tehnica masajului prenatal. El trebuie să posede cunoștințe solide despre anatomie și ȋn special anatomia femeii gravide. Este recomandat ca masajul prenatal să fie efectuat cel puțin o dată pe săptămâna, pentru a beneficia cu adevarat de toate avantajele sale”( www.promama.ro) .

Ȋn perioada de graviditate sunt recomandate următoarele tipuri de masaj: masaj clasic, de relaxare, masaj terapeutic, masaj aromaterapeutic, drenaj limfatic,masaj pentru inducerea travaliului, pentru gravidele care depășesc DPN.

“ Masajul, ca și metodă de prelucrare analitică și sistematică a țesuturilor moi, la gravidă, este folosit pentru menținerea elasticității tegumentului și musculaturii, prevenirea vergeturilor, a celulitei, favorizarea schimburilor metabolice tec. Masajul se poate realiza la nivelul membrelor inferioare, superioare, spatelui, abdomenului și sânilor. Când face baie sau duș, gravida poate fi educate să realizeze un automasaj la nivelul abdomenului, sânilor (folosind tehnici ciurculare) și chiar la nivelul membrelor inferioare (dacă este posibil)” ( Gabriela Ochiană, Kinetoprofilaxie-kinetoterapie în obstetrică-ginecologie, Editura Pim 2006, pag. 69).

Ȋnainte de a proceda la realizarea masajului femeii ȋnsărcinate, terapetul trebuie să realizeze o serie de examinări menite de stabili starea pielii și a țesutului subcutanat, țesutului muscular, tendoanelor, articulațiilor, circulației, sistemului nervos.

Scopul examinării pielii și a țesutului subcutanat al gravidei are drept scop stabilirea unor informații privitoare la următoarele elemente: existenței unor senzații de furnicături, mâncărimi, tensiuni, arsuri, dureri spontane sau provocate, senzații care însoțesc adesea o hiperestezie, culoarea ( urmărindu-se variațiile patologice ca: eritem, cianoză, melanodermie,vitilogo, paloare, ca și topografia lor); granulația și relieful ( aspectul putând fi "capitonat", atunci când paniculul adipos subcutanat este gros și dacă este însoțit de o anumită distrofie ca în cazul celulitei din obezitate), fanerele ( aspectul lor dând indicații asupra troficității); aspectele patologice ( tendință hemoragică, negi, micoză, papule,

vezicule, bășici, eczeme, infecții sau: unele ulcerații, cicatrici, vergeturi, acnee, cuperoză).

O altă metodă de examinare a gravidei este palparea care permite să se aprecieze temperatura (o temperatură cutanată crescută poate fi un semn inflamator, iar o temperatură scăzută, mai ales la nivelul extremităților, trădează tulburări devascularizație), umiditatea( pielea umedă, pielea uscată sau pielea grasă pot impune anumite tehnici de masaj), grosimea ( prin studiul comparativ se poate recunoaște fie o diminuare a grosimii, fie o creșteredatorată grosimii stratului cornos sau a stratului adipos; mobilitatea (ea poate fi diminuată în cazul fibrozei sau a cicatricilor, sau crescută în unele afecțiuni ale fibrelor elastice), consistența și elasticitatea (ȋn mod normal, pielea este suplă dar fermă și rezistentă la palpare, iar după deformare are posibilitatea de a-și relua forma inițială); sensibilitatea (se testează, mai ales, sensibilitatea la ciupire, putându-se detecta fie o hiperestezie superficială, fie o durere mai profundă, în legătură cu alte alterări structural);aspecte patologice( se urmărește depistarea cicatricilor, vergeturilor, escarelor,ulcerațiilor, pierderilor de substanță, acneei, cuperozei, infiltratelor, edemelor)

Examinarea țesutului muscular la pacienți ca și la femeia ȋnsărcinată se realizează printr-o examinarea vizuală care permite aprecierea unei amiotrofii, prin comparație (existența unui edem poate masca pierderea de volum muscular) și prin palparea mușchilor( ȋn cazul gravidelor palparea mușchilor abdominali este interzisă) și aceasta dă informații asupra următoarelor aspecte: volum (atrofii sau hipertrofii), sensibilitate musculară (cea mai frecventă fiind la nivel osteo-articular și a sistemului nervos), tonus (hipertonii, indurații, fibroze, hematoame, stări inflamatorii, nuclei de osificare, aponevrozită, ruptură musculară.

Examinarea tendoanelor se realizează prin palpare pentru a evidenția durerile inserției și rupturile ce pot surveni în urma traumatismelor.

Ȋn ceea ce privește examinarea articulațiilor, se pot obține informații importante din dialogul cu clientul (referitoare la fenomenelor dureroase și asupra eventualelor fenomene de blocaj), prin examinarea vizuală (dă informații despre creșterea volumului unei revărsări, unei hipertrofii a epifizelor sau unui edem periarticular) și prin palparea ligamentelor, capsule, sinovialei și interliniei articulare.

Examinarea circulației are ȋn vedere circulația venoasă , limfatică și cea arterială în membrele inferioare ȋn vederea obținerii unor informații în legătură cu module de exprimare a diferitelor pulsuri la nivelul ȋntregului membru, iar examinarea sistemului nervos are ȋn vedere depistarea existenței unor tulburări trofice, precum și testarea sensibilității (hiperestezie cutanată, hiperestezie profundă, hipoestezie sau anestezie).

La finalul examinării, specialistul va nota toate observațiile intr-o fișă de evaluare care va avea următorul model:

Model de fișa de examinare

FIȘĂ DE EXAMINARE

în vederea aplicării masajului

SUBIECT:……………….

SEX:……………………….

VÂRSTĂ:………………..