Restaurare, Reconversie. Exemple de Cetati Restaurate

CUPRINS

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

CAPITOLUL 2

RESTAURARE, RECONVERSIE. EXEMPLE DE CETATI RESTAURATE

2.1. RESTAURARE ȘI REABILITARE

2.2. EXEMPLE DE CETĂȚI RESTAURATE

2.2.1. Cetatea Alba Carolina

2.2.1. Cetatea Neamț

CAPITOLUL 3

SITUAȚIA CENTRELOR CULTURALE ORTODOXE

3.1. CENTRUL CULTURAL

3.2. CENTRE CULTURALE ORTODOXE

3.2.1. Centrul cultural „Sf. Nectarie”

3.2.2. Centrul Internațional Ecumenic Vulcana Băi

3.2.3 Centrul Cultural Ortodox Catedrala cu Lună Oradea

3.2.4 Centrul Cultural – Educațional pentru Copii și Tineret de la Nou Român

3.2.5 Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice din Chambesy – Geneva

3.2.6 Parohia Ortodoxă Română Nașterea Maicii Domnului din Freiburg

3.2.7 Asociația Culturală Română BANATUL -Biserica Ortodoxă Română Sf. Ioan Botezătorul

CAPITOLUL 4

STUDIU DE CAZ: REABILITAREA ȘI RECONVERSIA CETĂȚII INEU- CENTRU CULTURAL ORTODOX

4.1. CONTEXTUL ISTORIC

4.1.1 Istoria vieții religioase

4.1.2. Aspecte economice

4.2. ANALIZA URBANĂ

4.3. CONCEPTUL DE ARHITECTURĂ

4.3.2. Lucrări propuse pentru clădirea existentă

4.3.3. Situația existentă a clădirii și descriere arhitecturală

4.3.4. Descriere amenajari interioare pe zone și funcțiuni

CAPITOLUL 5

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXA

Capitolul 1

Introducere

Introducere

Tema proiectului de diplomă este Centru cultural ortodox – Reabilitare și reconversie cetate Ineu.

Pornind atât de la definirea acestor activități – restaurarea unei structuri arhitectonice constă în descrierea caracteristicilor și trăsăturilor unui obiectiv , așa cum apăreau într-o anumită perioadă, iar reabilitarea înseamnă redarea utilității unei clădiri sau structuri prin: reparații, modificări sau schimbări , cât și de la chestiunile cărora trebuie să li se acorde o atenție deosebită în asemenea situație și anume : necesitatea de a se păstra destinația inițială, cu menținerea trăsăturilor originale, distinctive; plasarea acestor obiective în contextul temporal corespunzător, cu identificarea schimbărilor survenite de-a lungul timpului; atenția și grija care trebuiesc acordate caracteristicilor de stil sau artizanale; cazul în care există elemente de arhitectură în stare de uzură avansată, este indicată repararea și nu înlocuirea; în situația în care este necesară înlocuirea, materialul folosit trebuie să să se potrivească cu originalul ca: design, culoare și compoziție; curățirea fațadelor trebuie făcută cu metode nedistructive; conservarea resurselor arheologice foarte afectate; modificările contemporane se pot face dacă nu distrug materialele istorice sau elementele arhitecturale; construcția de anexe la care se poate renunța ulterior fără afectarea structurii de bază, mi s-a părut că o astfel de activitate reprezintă o provocare și dă șansa de salvare a unui obiectiv istoric.

Un număr mare de obiective istorice au fost salvate și readuse la strălucirea apropiată de cea inițială cum ar fi: Parthenonul grecesc, Sfinxul, Piramidele din Egipt, Colosseum-ul din Roma, Palatul Alhambra din Granada, Marele Zid chinez, etc

În consecință, pornind de la chestiunile menționate, ideea acestei teme s-a născut ca urmare a studierii istoriei castelului din Ineu. Pentru reconversie, destinația de centru cultural ortodox mi-a părut foarte potrivită în spatial istoric al cetății, în contextual cunoașterii faptului că Mitropolia Banatului ar avea nevoie de un spațiu complex, cu funcțiuni mixte care să deservească bisericile din zonă.

Având în vedere că în această zonă a țării nu există un asemenea spațiu și ținând cont de beneficiile social-culturale care pot rezulta și nu în ultimul rând, dezvoltarea turismului ecumenic în zonă, prin revitalizarea unui monument istoric, a rezultat tema proiectului.

De regulă, oriunde în lume, investițiile în cultură și patrimoniu sunt neprofitabile pe termen scurt și mediu. Este îndeobște cunoscut faptul că un monument istoric poate fi asemănat cu un veșnic „om bolnav" pentru întreținerea căruia se cheltuiește foarte mult. Cu toate acestea, din experiența altor țări, se poate concluziona că: investițiile în prevenție și conservare sunt considerabil mai mici decât cele legate de reconsolidare sau restaurare completă, iar pe termen mediu dar mai ales pe termen lung, turismul aduce venituri considerabile țării respective. Este bine de mers pe principiul verificat de altfel peste tot în lume și anume că: un monument istoric important poate salva din punct de vedere economic, o întreagă zonă.

Cetatea este administrată de către Consiliul Local al orașului Ineu și este într-o stare de deteriorare avansată cu toate că, la nivelul administrației locale, cel puțin declarativ, au fost analizate și s-au propus diverse planuri de refacere a monumentului, acestea rămânând în stadiul de proiect, am considerat deci potrivită avansarea ideii de reabilitare și reconversie a Cetății Ineului într-un Centru cultural ortodox care poate să polarizeze propovăduirea ortodoxismului și prin diverse activități cultural-religioase, educative , turism ecumenic, etc.

Capitolul 2

Restaurare, reconversie. Exemple de cetati restaurate

2.1. Restaurare și reabilitare

Activitatea de restaurare trebuie să implice toate activitățile care duc la protecția și restaurarea unui monument de artă, nu pentru o satisfacție momentană ci pentru a rezista și pune în valoare monumentul pe termen lung, pentru că scopul final al restaurării “este restaurarea operelor de artă pentru a le transmite generațiilor și a face educație estetică și istorică în timpurile prezente și următoare” .

Când se dorește punerea în opera a unei restaurări, trebuie să se știe de la ce se pornește; de aceea este foarte importantă cercetarea istorică coroborată cu cea practică. Trebyie studiată structura pentru a se putea stabili materialele cu care se poate lucra. O astfel de cercetare nu are un caracter definitiv, pentru că pe parcursul lucrării trebuie adaptată situației de lucru.

“Este esențial, de asemenea, ca atunci când se începe o restaurare a ansamblului arhitectural, să fie asigurat din punct de vedere al acoperișului și al rezistenței, pentru a nu se produce degradări și, de aceea, se obișnuiește ca restaurarea să aibă loc ulterior consolidărilor de arhitectură. Restauratorul începe, treptat, prin salvarea tuturor elementelor, care ar putea să se piardă și sunt părți autentice din pictura originală. Aceste lucrări au mai multe etape, de consolidare a suportului, de consolidare a stratului de culoare, de refacere a integrității suportului, de injectări, care, la un moment dat, pot să dea stabilitate”.

2.2. Exemple de cetăți restaurate

2.2.1. Cetatea Alba Carolina

A fost construită de arhitectul Italian Giovanni Morando Visconti. După mai mulți ani de muncă și restaurare, Cetatea Alba Carolina oferă o lecție de istorie pe viu, tuturor vizitatorilor. Au fost restaurate principalele puncte și monumente istorice: Traseul celor Trei Fortificații conține elemente istorice din trei epoci diferite, Traseul Eroilor Neamului, Traseul de Nord, Traseul Porților Cetății, din care fac parte cele șase porți

„Traseul porților cetății începe de pe latura estică, cu poarta I, foarte frumos decorată, având pe ea statuile lui Venus și Marte, scene din Antichitate și, desigur, simbolul Casei de Austria, pajura bicefală. Deoarece această fortificație bastionară a fost construită în secolul XVIII-lea de către Imperiul Austriac. Urmează poarta a II-a a cetății, care a fost distrusă în anul 1937, iar apoi refăcută în cadrul unui proiect cu finanțare europeană. Poarta a III-a este cea mai importantă din cele șase, foarte bogat decorată, având pe ea statuia lui Carol al VI-lea, împăratul în timpul căriua a fost ridicată această cetate, desigur foarte mult scene cu semnificație simbolică. Pajura bicefală este cea mai mare din cele șase porți și cea mai importantă pe acest traseu. Urmeazã pe latura vesticã ultimele trei porți, poarta a IV-a, unde se află punctul de informare turistică, poarta a V-a și poarta a VI-a”, conform explicațiilor celui de la firma restauratoare.

Fig. 1

2.2.1. Cetatea Neamț

La prima restaurare condusă de arhitectul Ștefan Balș, in perioada anilor 1968 – 1972, au fost realizate:

la zidurile de incintă lucrări de inchidere a spărturilor și plombări;

lucrări de protejare a coronamentului și de redare a unei imagini coerente a expresivității fațadelor;

refaceri la contraforturi și completări la porțile de intrare;

podul de acces in cetate, pe o structură modernă, care păstrează o imagine caracteristică și firească a construcțiilor medievale de această factură;

un sistem de iluminat arhitectural nocturn, care a contribuit in mod deosebit la atragerea vizitării permanente a monumentului.

Incepând din 2002 până în 2006 cu sprijinul Consiliului județean, Ministerului Culturii și Cultelor, Institutului Național al Monumentelor Istorice s-a obținut un proiect PHARE pentru continuarea și finalizarea restaurării anterioare.

Fig. 2

Capitolul 3

Situația centrelor culturale ortodoxe

3.1. Centrul cultural

Termenul de centru sau complex cultural este de proveniență franceză și, în funcție de contextul urban în care este plasat și de amploarea sa, poate să cunoască diferite posibilități de dezvoltare.

Intr-o abordare dimensională, Viena este definită ca fiind centrul cultural al Europei, locul de unde a pornit muzica clasică și artele elevate, ale căror ecouri se fac simțite în ramura economică a turismului.

Apoi, abordând din punct de vedere social, urmează sectorul care deserveste local, comunitățile urbane având o amplasare strategică, cu funcțiuni deosebite și scopul de a valorifica un anumit patrimoniu.

O altă abordare a termenului de complex cultural, este cea din punctul de vedere al reprezentării și susținerii nevoilor unei comunităti restranse (fiind rezultatul unor analize  sociale aprofundate), având “scopul de a induce implinire la nivel de grup social si mai cu seamă, de individ”.

Asemenea programe sunt găzduite fie de imobile care au fost supuse conversiei, fie intr-unele nou realizate (într-un sit vital la nivelul unei anumite zone), prin grija autorităților sau a generozității unor investitori.

Un centru cultural trebuie eminamente să se exprime printr-un spațiu deschis, accesibil și primitor, pentru a putea exploata și/sau pune în valoare formele de relief din zona respectivă.

In ceea ce privește scopul, un centru cultural trebuie să sprijine procesul de formare și perfecționare prin cultură și arte, să promoveze  talentele,  ideile, creațiile de valoare, să valorifice tradițiile populare.

O instituție de acest gen concentrează o gamă diversă de activități și cursuri de muzică, arte
plastice,  arte vizuale, teatru, coregrafie, limbi străine, ateliere de creație pentru copii și tineret, etc

Pentru ca un centru cultural să se poată spune că funcționează în condiții foarte bune trebuie să aibă reușite în formarea și cizelarea celor înscriși la cursurile și celelalte activități puse la dispoziție însă, în aceeasi masură este în serviciul întregii comunități datorită spațiilor publice anexate centrului și a acțiunilor derulate acolo.

Existența unui asemenea centru creează posibilitatea de a pune în valoare spațiul cultural local și posibilitatea de a se stabili legături culturale cu spațiul național și chiar international.

In afara serviciilor de creație, într-un spațiu cultural se asigură și posibilitatea de a se prezenta și cumpăra obiecte de artă, de a se organiza expoziții și conferințe.

Impactul economic asupra comunitătii este și el semnificativ, grație proiectelor care se implementează local. “Se conturează astfel un spirit al locului cu insemnatate valoroasă pentru comunitate”.

3.2. Centre culturale ortodoxe

Societatea modernă care se caracterizează prin “deculturalizare, manipulare mediatică, a pierderii valorilor culturale tradiționale, a dezinformării”, necesită să se ia poziție și să se ofere alternative tinerei generații, și nu numai. In societatea de consum străine, ateliere de creație pentru copii și tineret, etc

Pentru ca un centru cultural să se poată spune că funcționează în condiții foarte bune trebuie să aibă reușite în formarea și cizelarea celor înscriși la cursurile și celelalte activități puse la dispoziție însă, în aceeasi masură este în serviciul întregii comunități datorită spațiilor publice anexate centrului și a acțiunilor derulate acolo.

Existența unui asemenea centru creează posibilitatea de a pune în valoare spațiul cultural local și posibilitatea de a se stabili legături culturale cu spațiul național și chiar international.

In afara serviciilor de creație, într-un spațiu cultural se asigură și posibilitatea de a se prezenta și cumpăra obiecte de artă, de a se organiza expoziții și conferințe.

Impactul economic asupra comunitătii este și el semnificativ, grație proiectelor care se implementează local. “Se conturează astfel un spirit al locului cu insemnatate valoroasă pentru comunitate”.

3.2. Centre culturale ortodoxe

Societatea modernă care se caracterizează prin “deculturalizare, manipulare mediatică, a pierderii valorilor culturale tradiționale, a dezinformării”, necesită să se ia poziție și să se ofere alternative tinerei generații, și nu numai. In societatea de consum se fac investiții cu precădere în lucruri materiale cu ținta de a se atinge un anumit nivel de confort și bunăstare. Cu toate acestea, nu trebuie uitate: spiritul, cultura, credința creștină, pentru a se evita eșecul la care ajunge o societate aflată exclusiv în slujba confortului și a plăcerilor imediate.

Există în țară și chiar și în străinătate (în zonele cu un număr mai mare de români ortodocși) o procupare pentru înființarea și dezvoltarea unor centre de cultură ortodoxă In cele ce urmează am făcut o trecere în revistă a unor asemenea centre.

3.2.1. Centrul cultural „Sf. Nectarie”

 Centrul cultural ortodox “Sfântul Nectarie” se găsește în comuna Bucium, jud. Brașov. Biserica este în renovare.

Scopuri țintă: ridicarea nivelului cultural al localnicilor, petrecerea timpului liber într-un mod folositor și educative și întărirea comunității prin participarea la activități și discuții comune.

Centrul cultural își propune: Organizarea de activități și jocuri recreative pentru copii; în parohie se desfășoară  deja proiectul național „Hristos împărtășit copiilor” care, din cauza numărului de copii implicați care crește de la un an la altul, are nevoie de un spațiu adecvat (în prezent se desfășoară la casa parohială); Vizionarea de documentare, vizionarea de filme cu caracter educativ-formativ, pe categorii de vârstă; vizionarea imaginilor din acțiunile comune (concerte, pelerinaje, drumeții, serbări, spectacolele grupului folcloric local „Buciumul tradiției” etc.); Existența unui spațiu funcțional pentru o bibliotecă și sală de lectură pentru a se desfășura  mese rotunde și grupuri de discuții pe diferite teme; organizarea de ateliere de creație pentru copii; organizarea de cercuri de istorie, pentru o mai bună cunoaștere a trecutului și a tradițiilor; amenajarea unui spațiu de întâlnire și organizare a activităților grupului de copii cu vârste între 9-14 ani „Micii apostoli”, implicat deja în diverse acțiuni sociale și culturale. (Coordonator: Pr. paroh Marius Corlean, Natalia Corlean)

3.2.2. Centrul Internațional Ecumenic Vulcana Băi

Centrul Internațional Ecumenic din localitatea dâmbovițeană Vulcana Băi, unic în Europa, cuprinde trei lăcașe de cult: o sinagogă, o moschee și o biserică ortodoxă. Centrul a fost construit în 1991 și funcționează sub egida UNESCO – Comisia Națională a României din 1993.

Așezarea inter-religioasă de la Vulcana Băi se găseștela 20km de municipiul Târgoviște, și reprezintă un loc de pelerinaj pentru creștini, evrei și musulmani.

Sinagoga, moscheea și biserica sunt construite pe cele trei coline din zona numită Brăneasca, din Vulcana Băi fiind construite pornind de la cele trei culte monoteiste: mozaismul, islamismul și creștinismul.

Actualmente se oficiază slujbe doar în biserica ortodoxă; sinagoga și moscheea există simbolic în Centru, având însă posibilitatea de a se oficia slujbe, în cazul în care există credincioși care doresc să se roage aici.

Din anul 2000, Biserica ortodoxă (Fig. 1) a fost declarată ca fiind cu regim de mânăstire. Hramul bisericii este ''Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul''. Aici este păstrată o mică părticică din moaștele Sfântului Ioan Botezătorul, dăruite de Patriarhul Ierusalimului, Diodor. Pe cea mai înaltă colină din cele trei, este construită Biserica Ortodoxă, dimensiunile acesteia fiind mai mari decât celelalte două lăcașe de cult, pentru a evidenția faptul că numărul de credincioși este mai mare. Construcția respectă stilul tradițional, sub formă de cruce, dispunând de toate camerele unei biserici: altar, naos, pronaos și pridvor deschis, în stil brâncovenesc.

''Interiorul este împodobit cu picturi în frescă, realizate de pictorul Emil Stoica, din localitatea Șotânga. Sculpturile interioare sunt realizate în lemn de tei de familia Dobra, din Vulcana Băi. Ctitorul unic al bisericii este Ioan Popescu, actual director al Centrului Ecumenic'' – a precizat starețul Agatanghel.

Fig. 5 Moscheea

Mozaismul este reprezentat la Centrul Internațional Ecumenic de sinagoga evreiască (Fig. 2). În ceea ce privește construcția, este una simplă, cu 12 ferestre, care reprezintă semințiile lui Israel. De asemenea, apar Steaua lui David și sfeșnicul cu șapte brațe. Moscheea de la Centrul Internațional Ecumenic este diferită de celelalte clădiri prin faptul că este îndreptată spre Mecca, și nu spre Răsărit (Fig. 3).

La zidirea și ctitorirea lăcașelor de cult au ajutat un creștin, Ion Popescu, doi evrei, frații Rubi și Michael Zimmerman, și o familie de musulmani, Leila și Omar Akill.

Centrul Internațional Ecumenic, conform spuselor starețului Agatanghel, primește turiști din toată lumea, în special la sfârșit de săptămână. Într-o lună vin în medie 200 turișăti, cu precădere din Belgia, Germania și Franța , pentru rugăciune și reculegere.

3.2.3 Centrul Cultural Ortodox Catedrala cu Lună Oradea

In conformitate cu Statutul pentru Organizarea și Functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, la initiativa Preasfintitului Parinte Episcop Sofronie al Oradiei, s-a infiintat în septembrie 2009, prin Decizie Chiriarhală, Centrul Cultural Ortodox Catedrala cu Luna Oradea. Necesitatea înființării acestui centru cultural derivă din importanța cultural-bisericească pe care Catedrala cu Luna, ca și catedrală episcopală, o are atât in municipiul Oradea, cât și în județul Bihor. Catedrala este o adevărată bijuterie arhitecturală, pictura este realizată de pictorul Ieremia Profeta, având un iconostas de o foarte mare valoare, unul dintre cele mai valoroase din această zonă a Europei, dispune de o bogată colecție de obiecte vechi bisericești, dar și dependințe care se pretează la găzduirea unor manifestări de cultură. In turnul bisericii se găsește un mecanism care arată fazele lunii.

Biserica cu Lună reprezintă un monument de primă importanță pentru ortodocșii din Bihor și totodată, este un punct de atracție cultural-turistic.

Obiective:

Activități de conservare, restaurare și promovare a valorilor patrimoniale mobile și immobile;

Colaborarea cu Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, respectiv cu Cancelaria și Oficiul Chiriarhului, sectorul cultural și comunicare, sectorul patrimoniu și construcții bisericești și sectorul invățământ și activităti cu tineretul, pe de o parte, și păstrarea unei stranse legături cu Parohia și administrația parohială, pe de altă parte. De asemenea, Centrul are in grija și celelalte biserici monumente-istorice, care dețin bunuri de patrimoniu național cultural bisericesc de pe aria Municipiului Oradea, prin intermediul oficiilor administrative in a căror grijă se află bunurile respective;

Organizarea de conferințe, simpozioane, lansări de carte, manifestări cu caracter științific, cultural și muzical (festivaluri de muzică sacră, concerte corale bisericești, concursuri de interpretare a imnografiei bisericești ș.a.); publicarea de buletine informative: revista, anuar, pliante, ilustrate, in functie de fondurile disponibile

Prezentarea de specialitate, grupurilor de pelerini, vizitatori și turiști.

3.2.4 Centrul Cultural – Educațional pentru Copii și Tineret de la Nou Român

Clădirea fostei Școli Generale din Arpașu de Jos, a fost cedată de Primărie, spre folosința Parohiei Ortodoxe din Nou Român, pentru ca să se poată desfășura activități catehetice și extra-școlare într-un spațiu adecvat, altul decât cel din locașul sfintei biserici sau Biroul parohial, precum și o serie de alte activități destinate întregii comunități din sat.În această locație, a fost înființat Centrul  Cultural – Educațional pentru Copii și Tineret “Sfântul Ierarh Andrei Șaguna – Mitropolitul Transilvaniei”, cu sprijinul Primăriei Arpașu de  Jos  și a Școlii Gimnaziale “Vasile Cucu –  Paltin” din  localitate. În acest Centru se vor desfășoară cursurile catehetice din cadrul proiectului “Hristos împărtășit copiilor”, activitățile din cadrul proiectului “Alege Școala”, se predau cursuri de pictură din cadrul Cercului de pictură “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, se organizează repetițiile Corului de copii din sat, meditații gratuite la materii precum Limba și Literatura Română, Limba Engleză, Matematică, precum și alte activități distractiv – recreative.

3.2.5 Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice din Chambesy – Geneva

Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice din Chambesy, aflat in Geneva, Elvetia. In cadrul centrului se găsește o mănăstire supusă direct patriarhului ecumenic din Constantinopol (stavropighie) și un Institul Teologic Ortodox de Studii Postuniversitare.

Localitatea Pregny-Chambesy este situate la trei kilometri nord de Geneva, pe malul sud-vestic al lacului Geneva. Cea mai veche mărturie documentară asupra localității datează din anul 1113, numită fiind Priniacum. Mai târziu, in anul 1277, se numea Sambesie. Cu toate acestea, până in anul 1960, localitatea s-a numit Pregny. O treime din localnici sunt romano-catolici, mare parte sunt reformați suedezi, există și în jur de o sută de localnici creștin-ortodocși.

Centrul din Chambesy a fost intemeiat in iunie 1966, cu binecuvantarea patriarhului ecumenic Atenagora, ca urmare a dorinței manifestate în acest sens încă din 1902, 1904 si 1920, după cum rezultă din mai multe enciclice patriarhale ecumenice.

Intre anii 1961-1968 au avut loc mai multe conferinte pan-ortodoxe, majoritatea neavand loc intr-un sediu adecvat. Centrul a fost intemeiat in Geneva deoarece aici se afla, atat sediul Consiliului Mondial al Bisericilor, cat și cel al Miscării Ecumenice pentru Unitatea Creștinilor. A fost zidita o clădire principală, apoi Biserica Sfantul Apostol Pavel, iar apoi alte clădiri necesare.

Scopurile inființării Centrului Ortodox Ecumenic, sunt: să informeze lumea creștină apuseană, iar în special Europa de Vest, despre slujirea, invațătura, tradiția și teologia Bisericii Ortodoxe; să studieze teologia și viața spirituală a altor Biserici și Confesiuni creștine; sa sprijine comunicarea dintre Bisericile Ortodoxe locale si, astfel, sa promoveze unitatea acestora; sa promoveze spiritul ecumenic, prin cultivarea relatiilor dintre Biserica Ortodoxă și alte Biserici si Confesiuni crestine, in dorința de a tinde spre unitatea creștină primară.

Institutul Teologic Ortodox de Studii Postuniversitare are misiunea de a colabora cu Școala Teologica Romano-Catolica, din cadrul Universității din Freiburg, și cu Școala Teologică Protestantă, din cadrul Universității din Geneva.

3.2.6 Parohia Ortodoxă Română Nașterea Maicii Domnului din Freiburg

Parohia Ortodoxă Română Nașterea Maicii Domnului din Freiburg a fost înființată de românii ortodocși, stabiliți aici la sfârșitul celui de-al 2-lea război mondial, în marea lor majoritate refugiați de război cărora li s-au alăturat în timp și alți români ortodocși. În anul 1949, a fost fondată Biblioteca Română și Institutul Român din Freiburg, azi singurul centru cultural românesc de proporții impresionante din Germania.

La Freiburg se oficiază servicii religioase în limba română încă din anul 1946.
Pentru românii din străinătate, Biserica a însemnat și înseamnă o frântură de patrie, păstrarea tradițiilor. Acest lucru s-a făcut remarcat, (precum odinioarăa la Berlin), și la Freiburg, prin multe și diferite activități românești pe plan religios și cultural. Aici a funcționat o vreme Școala româneascăa suplimentară, cu discipline cum ar fi: limba română, religia, muzica, istoria și geografia României, dansuri populare românești.

Nu puțini au fost românii, care s-au evidențiat în mod deosebit prin diferite activități slujind prin acestea comunității românești din Freiburg și românismului în general .

In Europa mai există centre culturale ortodoxe românești în Austria, Elveția, Polonia, etc.

3.2.7 Asociația Culturală Română BANATUL -Biserica Ortodoxă Română Sf. Ioan Botezătorul

La inițiativa unui grup de români plecați de peste 40 de ani din Banat, s-a înființat Asociația culturală română Banatul în Kitchener, Canada. De-a lungul timpului, au venit români din Moldova, Transilvania, Muntenia, Dobrogea, animați și ei de idealurile: păstrării limbii, tradițiilor și obiceiurilor românești.   

Toți acești români au înțeles că “singurul mod de a ține legatura spirituală și culturală cu locurile natale și tradițiile străbune, este de unirea sub un singur steag, cel al românismului prin ortodoxie și  folclor”. Societatea Culturală Banatul a fost constituită la inițiativa unor oameni inimoși, prin efort financiar propriu. A fost achiziționat un imobil care a servit cu atât ca biserică cât și pentru centru cultural.

In timp, pentru că spațiul existent nu corespundea nevoilor comunității, s-a cumpărat un teren și s-au turnat fundațiile la actuala biserică și sală. Toate acestea s-au făcut cu mari eforturi materiale suportate numai și numai din donațiile generoase ale comunității române și prin activități culturale și comerciale.

In Kitchener, comunitatea românească este destul de importantă și se pare că se apropie de 10,000 de suflete. Formațiile de dansuri populare încîntă la fiecare manifestare culturală. Există și un cenaclu literar -Muntele Măslinilor și un număr de  echipe de fotbal (soccer), care participă in campionatele locale.

Toate aceastea ca și multe alte activități descriu bogata viața spirituală și culturală a acestei  insule de românism situat la cîteva mii de mile distanță de patria mamă.

Din exemplele prezentate se poate desprinde concluzia că Centrele culturale ortodoxe iși propun ca pe lângă activitățile specific religioase să dezvolte și activități de cultură și propagandă pentru ortodoxism și pentru stabilirea unor bune relații inter-confesionale.

Capitolul 4

studiu de caz: Reabilitarea Și reconversia CetĂȚii Ineu- Centru cultural ortodox

4.1. CONTEXTUL ISTORIC

Istoricul cetății Ineu, capodoperă a arhitecturii Renașterii târzii, se suprapune istoriei localității Ineu, după cum este menționat în și .

Urmele de veche locuire în zona Ineului sunt rare, pentru că nu era formată câmpia actuală și terenul era foarte mlăștinos.

Continuitatea vieții omenești în această zonă este atestată de o serie de izvoare istorice, chiar din epoca bronzului când se forma populația daco-getică pe întreg teritoriul Carpato-danubiano-pontic. Prezența dacilor pe aceste locuri poate fi dovedită arheologic prin existența mai multor tezaure cu monede dacice (cel mai bogat fiind descoperit la Șilindia din apropierea Ineului).

Descoperirile de la Moroda: o brățară de argint și un fragment din inel, trei fragmente dintr-o brățară și un inel de bronz, găsite împreună cu zece monede republicane, cea mai recentă fiind de pe vremea lui Iulius Caesar, indică fără tăgadă prezența populației dacice

O bună parte a fostului stat al dacilor a fost înglobată, după ce a fost cucerită de romani, în noua provincie imperială Dacia. Izvoarele contemporane lor, menționează acțiuni ale dacilor liberi (rămași în afara granițelor provinciei romane),în special legat de acțiunile lor războinice îndreptate împotriva noii stăpâniri din Dacia ocupată. Descoperirile arheologice din apropierea Ineului dovedesc că aceste părți au fost locuite de către dacii liberi.

După părăsirea provinciei Dacia de către armata și administrația romană, procesul de romanizare al dacilor liberi s-a desfășurat nestingherit prin colaborarea directă cu populația Daco-romană din fosta provincie.

Triburilor sarmatice au putut pătrunde după ce trupele romane au fost retrase, fapt atestat arheologic prin cimitire și morminte răzlețe. Sarmații rămân în zonă până la venirea hunilor, fiind apoi asimilate de localnici sau alte populații migratoare.

Populația băștinașă de aici, care ca și în restul teritoriului țării noastre poate fi identificată la sfârșitul mileniului I după Hristos, cu românii, poate fi documentată arheologic chiar prin așezările ei stabile. Ineul și împrejurimile sale au intrat așadar în aria de etnogeneză a poporului român.

Incă din 1295 este atestată documentar o fortareață ridicată în centrul unui cnezat românesc; importanța acesteia crește în timp până la a deveni centrul unui domeniu feudal, cuprinzând 51 sate. Cu adevărat importantă va fi insă dupa 1541, când Transilvania devine principat autonom și când, împreună cu Caransebeș, Lugoj, Lipova, Oradea, formează pentru cele trei țări romane o zonă importantă (in centura vestică) de apărare antiotomană. După o rezistență eroică este cucerită de turci în 1566.

Fig. 13 preluata din

Armatele ardelene, în 1595, încearcă să recucerească câmpia Aradului. Luptele au fost urmărite și de pe câmpul de luptă din Țara Românească. In timp ce se lupta pentru recucerirea Bucurestilor, a sosit vestea că trupele ardelene au ajuns sub zidurile Ineului, pentru ca în final, la 22 octombrie 1595 garnizoana otomana să fie nevoită să capituIeze. In urma victoriei de la Șelimbăr, noiembrie 1599, cetatea intră sub stăpânirea lui Mihai Viteazul. Țara Românească a trimis un pârcălab pentru a exercita jurisdicția pe tot cuprinsul comitatului Zarand. In lupta de la Mirăslău (1600) garnizoana Ineului participa la bătălie alături de Mihai Viteazul. In drumul său către Praga (pentru tratative cu imparatul Rudolf), trece prin cetatea Ineu poposind conform legendei sub copacul Tisa, din parcul orășenesc. Pentru a corespunde noilor condiții de luptă rezultate ca urmare a dezvoltării tehnicii militare (în special a artileriei), s-a impus necesitatea adaptării construcției cetății la noile condiții de luptă. De aceea, începând cu anul 1645 lucrările au fost executate sub conducerea lui Gavril Haller, după cum indică placa așezată atunci pe poarta cetății. Gavril Haller a studiat arhitectura militară în Italia iar soluțiile sale originale erau conforme stilului Renașterii târzii (Fig. 14).

Fig. 14 Cetatea Ineu

Cetatea se compunea practic, din două elemente respectiv (Fig. 12): primul, cetatea interioară cu două nivele, existentă până în zilele noastre, cu o formă pătratică, fiind strajuită la colțuri de patru bastioane circulare etajate, permițând acțiunea eficace a artileriei urmele unor deschizaturi adaptate pentru gurile de foc vazindu-se și în zilele noastre; al doilea element, situat in exterior, la o distanță de câteva sute de metri forma un brâu de ziduri din piatră, tot în formă pătratică, în colțuri având bastioane. Din păcate, s-au păstrat doar rămășițele bastionului dinspre Crișul Alb, situat în grădina școlii. Zidurile erau înconjurate pe trei părti de șanțuri cu apă, pe cea de a patra latură curge Crișul Alb. In 1658 turcii o cuceresc din nou, fapt relatat și de Miron Costin, la sfârșitul secolului este cucerită de trupele habsburgice. După o scurtă perioadă de folosire de catre grănicerii mureșeni (1700 – 1745) cetatea este lăsată in părăsire, partea interioara a fost totuși refacută pe la1870, însă în mare măsura deformată. In ultimii ani, s-au luat măsuri de consolidare a cetății.

In această perioadă Ineul devine un irnportant centru economic, politic și cultural. Aici exista o reședință episcopală ortodoxă (secolul XVI – XVII), totodată Ineul fiind un puternic centru cultural romanesc, unde se pare că se editau și cărți.

Cetatea a fost restaurată în anul 1870, într-un stil neoclasic combinat cu baroc. In anii 1970 a fost reparată, însă acțiunea a fost mai degrabă una inutilă, srticând mai mult decât a reparat. Comuniștii au transformat Cetatea Ineului în școală pentru cei cu nevoi speciale atat din punct de vedere fizic, cât și psihic. Din anul 1998 aici a funcționat o școală normală, însă nu în cetatea propriu-zisă, ci în niște anexe amenajate special pentru cursuri, internat și ateliere de lucru.

Pe lângă importanța strategică avută înainte, Cetatea Ineu a devenit în zilele noastre importantă datorită arhitecturii sale.

Poziția ei geografică nu permitea intrarea in Transilvania pe cursul râului Crișul Alb, fapt ce a condus la lupte înverșunate între turci, austrieci pe de o parte și, cei din Ardeal de de altă parte. Privind din punct de vedere arhitectural, monumentul este una dintre puținele clădiri care au în componență elemente ale Renașterii târzii, apărute dupa prima restaurare.

4.1.1 Istoria vieții religioase

In este prezentată viața bisericească în zonă și este arătat faptul că viața bisericească și episcopală în zona Mureșului inferior și a Crișului Alb, corespunzătoare zonei geografice a comitatelor Arad și Zărand, este atestată documentar din secolul al XV-lea. In actele Papei Inocențiu al II-lea se amintește despre existența unei episcopii în părțile

Ineului (încă din 1205) cu episcopi și călugări separate de Biserica Romei.

In perioada respectivă, episcopii care aveau jurisdicția în parohiile din zonă, aveau sediul fie la Lipova, fie la Ineu (Ienopolea), în mănăstirile “sf. Ierarh Nicolae” sau Hodoș-Bodrog.. Cu toate că nu s-a păstrat nici un document oficial al Intemeierii Episcopiei de la Lipova sau Ineu,este cunoscut faptul că în această zonă si-au desfășurat activitatea de pastorație episcopi cunoscuți din istoriografia eclesială. Sunt menționate nume de episcopi ai Ienopolei încă din anul 1479.

In secolul XVI, o parte din familia sârbească Brancovici s-a refugiat din Herțegovina și au rămas în zonă deținând proprietăți în comitatele Arad, Zărand și Timiș. Cetatea Ineului a fost în stăpânirea comitelui Sava Brancovici, ai cărui descendenți au devenit călugări și episcopi de Ienopolea.

In anul 1689 este atestat documentar un episcop, Isaia Diacovici, “episcop al Lipovei și Ienopolei”.

Din punct de vedere jurisdictional, Episcopia Ienopolei a depins mult timp de Patriarhia sârbească de la Ipek și Karloviț. Cu toate acestea, recunoașterea oficială a Mitropoliei Ardealului, a fost făcută de împăratul Francisc Iosif I, în anul 1864.

Se poate concluziona că viața bisericească din cetatea Ienopole – Ineu , atestată de timpuriu încă din sec. XV, având episcopi, protopopi și preoți importanți a contribuit la întărirea vieții religioase și la realizările istorice din această regiune a țării.

4.1.2. Aspecte economice

Cu toate că nu există o planimetrie a târgului Ineului, dispunem de o descriere din 1781 a aspectului ambiental din zona centrală și intr-o oarecare măsură, a periferiei. In mijlocul târgului se aflabiserica ortodoxă din: “material lemnoase și bine acoperită cu scânduri de stejar, având turle clădite deasupra din lemn și prevăzute cu clopote”.In afara cetății se găsea o veche moschee, transformată de romano-catolici în biserică. In afară de lăcașele de cult se găsea casa parohială a catolicilor, clădirea primăriei “din lemn și data cu lut și acoperită cu paie”. Se mai putea găsi un local, o fabrică de bere, aproape de cetate. Pe malul Crisului Alb se găsea “moara domenială pentru facerea făinii” construită din grinzi și acoperită cu scânduri, casa morarului. Intre case și edificii publice se aflau grădini de zarzavat iar pe înălțimile neîmpădurite din jurul localității se aflau culturi de viță de vie.

O descriere a localității Ineu din perioada ocupației otomane a parvenit datorită cronicarului turc Evlia Celebi. Se menționează că localitatea a devenit târg ca urmare a dezvoltării meșteșugurilor și a așezării sale pe drumul de pe valea Crișului Alb. Târgul capătă un aspect oriental ca urmare a construirii aici a patru moschei și a unor locuințe a demnitarilor turci.

4.2. Analiza urbană

Amplasamentul studiat este cel al cetății Ineu, monument istoric de clasa A.

In urma analizei urbanistice, am tras urmatoarele concluzii:

Din punctul de vedere al circulației auto:

Existența a două axe principale de trafic auto și pietonal care leagă centrul orașului de zonele marginale;

aglomerarea circulației in zona centrală;

numărul insuficient de locuri de parcare;

lipsa unor piste pentru bicicliști.

Din punctul de vedere al zonificării, orașul este ocupat, în procentaj mare, de zone rezidențiale, predominând in zona centrală, locuințe cu parter commercial.

Spațiul verde din orașul Ineu este reprezentat de parcuri (parcul dendrologic Ineu ), squaruri, grădini și aliniamente stradale. Zona verde aflată în lungul malului Crișului Alb este neamenajată, cu aspect defavorabil.

În ceea ce privește regimul de înălțime a clădirilor din zonă, predomină clădiri cu regim de înălțime P și P+1. Semnalele verticale sunt reprezentate prin cladiri, turnurile bisericilor. Regimul de înălțime scade odata cu depărtarea de centrul istoric al localității.

Cadrul construit conține monumente istorice cu valoare mare pentru locuitorii orașului, clădirile cu valoare valoare istorica si arhitecturală fiind concentrate in zona centrala.

Fig. 18 DEGRADAREA CETĂTII (Arhiva personală)

a. Exterior b. Interior

Țesutul urban este dens dezvoltat pe axa majoră de extindere a localității

Restaurare

Analiza degradărilor

Fisuri de suprafață;

Fisuri structurale;

Exfolieri de suprafață;

Desprinderi până la cărămidă;

Desprinderi de ornament/elemente lipsă;

Șarpanta afectată structural/ învelitoarea din țiglă ceramică solzi lipsă sau degradată.

Analiza crustelor

Cristalizări de săruri;

Igrasie (infiltrări de apă la nivel capilar);

Depuneri de murdărie (licheni, ciuperci, etc);

Sprijinirea vegetației.

Analiză paraziți

Cofrete de instalații electrice abandonate;

Instalația de încălzire abandonată;

Intervenția necorespunzătoare.

4.3. conceptul de arhitectură

4.3.1. Premise

Perioada care mi-a atras atenția și asupra careia m-am concentrat, este cea care cuprinde secolele XV-XVIII, când cetatea găzduiește atât o importantă episcopie ortodoxă cât și un puternic centru cultural românesc unde se editau și cărți. Până la mijlocul secolului XVIII, aici se afla și o biserică din lemn, în care există un potir cu inițialele M Ko, probabil Matei Corvin. Vasile Mangra (mitropolit, istoric) în studiul său privind Episcopia Aradului, vorbește despre o episcopie ortodoxă la Ienopole.încă din secolul XV, acest fapt realizându-se și pentru că Ineul a fost cea mai însemnată întăritură a Ardealului. De asemenea, aici există și un târg, pentru care avem o descriere din 1781.

Conceptul principal în realizarea temei a fost acela de a îmbina istoria, cultura și religia într-o funcțiune care să se adreseze atât publicului laic, cât celui cleric.

Pentru soluțiile de reabilitare și refuncționalizare, se va avea ca punct principal MONUMENTUL și respectarea lui, astfel încât structura existentă să nu fie afectată, respectiv, toate corpurile care alcătuiesc obiectul, fațadele și șarpanta. Intervențiile asupra existentului se limiteazăt la recompartimentări interioare, cu eventuale goluri/ umpluturi noi, desfaceri ale unor pereți nestructurați și intervenții ne-istorice.

De asemenea, intervențiile exterioare vor fi cu caracter reversibil.

4.3.2. Lucrări propuse pentru clădirea existentă

Refuncționalizarea Cetății Ineului – inființare Centru Cultural Ortodox;

Asigurarea accesului persoanelor cu dizabilități (rampe cu panta de maxim 8%) și a circulației exterioare și interioare, mobilarea grupului sanitar și a spațiilor pentru exigențele acestora;

Revizuirea (consolidarea) elementelor de șarpantă;

Reabilitarea fațadelor;

Tâmplăria exterioară: stratul exterior se conservă prin reparații (arderea tuturor straturilor de vopsele, chituire și revopsire), iar stratul din interior se va schimba cu tâmplărie din lemn stratificat cu geam termoizolator,

Reparații la spațiile interioare: refacerea pardoselilor, tencuielilor, zugrăvelilor, vopsitoriilor și a mobilierului.

Reabilitarea termică in zona de interventie: termoizolarea pardoselii peste sol si a placii sub pod;

Imbunătățirea controlului accesului printr-un sistem „control acces”.

Reabilitarea canalizării menajere și pluviale.

4.3.3. Situația existentă a clădirii și descriere arhitecturală

Din punct de vedere arhitectural, clădirea Cetatea Ineului este o cetate / castel tipică de câmpie, cu elemente din Evul Mediu timpuriu, cu aspect aparent medieval, dar cu fațade tratate preponderant în stil baroc prin organizarea lor ca segmente centrale determinând simetrii. Șarpantele sunt realizate în stil eclectic, semi-ingineresc, cu caracter gotic. A fost catalogată în multe lucrări străine de specialitate în care apare, ca fiind în stil renascentist.

De-a lungul existenței sale, construcția a suferit modificări funcționale, structurale și arhitecturale. Se constată intervenții și adăugiri ulterioare, goluri de uși si ferestre înfundate. Se pot observa, de asemenea, intervenții de tipul reparații curente.

Cetatea actuală a fost construită între anii 1645-1652, în timpul principilor transilvăneni Rakoczi și Rakoczi al II-lea (fiind folosită de către aceștia și ca reședință de vară), după planurile arhitectului austriac Gabriel Haller. Totuși, istoria acestor locuri menționează că aici a existat o fortificație anterioară, atestată documentar în jurul anilor 1295. Este compusă din cinci tronsoane, trei donjoane, un turn mic ornamental și două curți interioare – una mare la turnul de intrare, cu legătură printr-o poartă înspre curtea mică. Accesul în clădire se face astfel: o intrare principală la fațada vestică, două intrări secundare la fațada estică și o intrare secundară la fațada sudică.

Fig. 21 (Arh.pers)

Clădirea are regimul de înălțime D+P+1E. În plan, clădirea are o lungime maxima de 78,04 m și o lățime maxima de 66,63 m. Înălțimea construcției variază între 7,00 m și 12,00 m la cornișă de la cota ±0.00 a clădirii, înălțimea maximă la coama este de 19,82 m de la cota ±0.00 a clădirii . Cota ±0.00 corespunde cotei ce reprezintă nivelul pardoselii din interior de la parter. Cota terenului sistematizat variaza intre -0,10 m si -0,60m.

Acoperișul este de tip șarpantă, pe scaune din lemn ecarisat de rășinoase cu învelitoare din țiglă ceramică. Jgheaburile și burlanele pentru evacuare ape pluviale de pe clădire sunt din tablă zincată.

Sistemul constructiv adoptat este din ziduri de piatră vulcanică, piatră de râu, caramidă și calcar, grosimea variind intre 1.5 – 3m. Planșeele sunt realizate pe structură de lemn.

4.3.4. Descriere amenajari interioare pe zone și funcțiuni

demisol

La nivelul demisolului se propune amenajarea unei Săli de conferințe, reprezentând spațiu pentru simpozioane, congrese, întâlniri liturgice. Spațiile conexe sălii de conferință sunt: un spațiu tehnic, spațiu de depozitare, grupuri sanitare pe sexe, garderoba și un foaier de acces cu zona de asteptare. Demisolul va avea legatura subterana cu piațeta urbană propusă pe locul vechiului șanț de apărare de pe latura sudică și cu biserica adiacentă acesteia. Deasemenea, va avea conexiune cu tronsonul vestic print-un culoar de legatură cu spațiul expo aflat la demisol în acest tronson.

In zona de pe latura sudică a castelului, pe locul vechiului șanț cu apă, am dorit organizarea unui spațiu public urban, constituit dintr-o succesiune de piațete și amfiteatre, zone similare dar cu caracter distinct. Spațiile se organizează de-a lungul unei axe de circulație ce leagă latura estică și vestică a castelului.

Ideea de târg se regăsește și aici prin crearea unor spații comerciale destinate comercianților locali – pâine de casă, ouă, brânzeturi, legume, țesături, toate găzduite de cel mai generos amfiteatru.

Pe lângă târg, mai există un amfiteatru multifuncțional, teatru de vară, cinema în aer liber/loc de stat. Piațeta de legătură are în centru un ochi de apă. Adiacentă acesteia se află o cafenea.

Capătul de perspectivă al acestui spațiu urban este biserica propusă pentru a deservi centrul

ortodox, construită pe locul unei moschei, marcată acum planimetric pentru recunoaștere.

Aceasta biserică are toate caracteristicile spațiului de cult ortodox (împărțire tripartită, iconostas, Pantocrator) și se află la nivelul parterului.

Intreg amplasamentul este străbătut de alei; pe partea vestică, cea dinspre drum, propunându-se o promenadă generală.

parter

Conceptul are la baza structurarea pe trei zone:

Zona nordică, cu caracter laic, unde turiștii pot vizita muzeul cu mărturii arheologice, vechi biblii și icoane; atelierul de restaurare a icoanelor unde se pot observa stilurile de lucru; atelierul de picture icoane pe sticlă, atelierul de sculptură icoane în lemn, cât și un spațiu de expoziție cu vânzare al rezultatelor finale. Accesul se face printr-un atrium rezultat in urma acoperirii curtii mici, dar si din curtea principala.

Zona centrală are un caracter mixt, fiind destinată atât publicului vizitator cât și clerului. Avand în vedere contextul istoric, am dorit reintroducerea târgului de meșteșuguri tradiționale (pielărie, cizmărie, olărit, impletituri, țesaturi, broderii) in interiorul cetății, mai exact in tronsonul estic al zonei centrale, care dobândește caracter comercial, loc de interacțiune neguțător-cumpărător. La târg vor participa meșteri populari și meșteșugari, artiști plastici și artizani, ale cșror creații păstreaza tradițiile culturale, folclorice și religioase românești, dar și producători tradiționali cu produse agro-alimentare Aceștia vor expune obiecte din ceramică, icoane și sculpturi, oua incondeiate, straie populare minutios lucrate, impletituri din nuiele, obiecte din lemn sau din piele, din lana sau margele, incantatoare prin autenticitatea lor. De cealalta parte a curtii și anume in tronsonul vestic, zona mediana, se va amenaja un spatiu de primire cu standuri expozitionale. Delimitarea dintre zona Nordica și cea central o face tronsonul median, care va gazdui un restaurant cu specific medieval și bucataria cu spatiile conexe.

Zona sudică devine “Școala dogmelor” și cuprinde ateliere de creație literară (stihuri, mărturii despre Hristos, beletristică), scenete religioase, cursuri canto, organizarea periodică de concursuri corale/creație, scenete, între bisericile din zonă.

etaj

La nivelul etajului propun spații de cazare (zece camera și un apartament episcopal), săli de seminar pe teme de arheologie, istorie, arhitectură, istoria artelor, rânduieli liturgice cât și zone de studiu cum ar fi: biblioteca și sălile de proiecție. Tot aici se găsește și un spațiu de rugăciune/ meditație.

Podul

Se va schimba astereala și, eventual, căpriorii putreziți/ atacați de bacterii ce se vor constata după dezvelirea învelitorii existente.

Va fi refacută învelitoarea întregii clădiri înlocuind țigla ceramică.

Reabilitarea termică se va realiza prin schimbarea tâmplăriei exterioare și termoizolarea plăcii peste teren și a celei de sub pod.

Compartimentările interioare

Pereții de compartimentare interiori propuși, vor fi realizați pe structură de metal ușoară și închidere din gipscarton.

Reabilitarea fațadelor

Lucrări de reparații pe fațade:

Refacere culori pe registrele fațadei: folosirea zugravelilor siliconate.

Reparațiile la fațada exterioară: reparații locale unde tencuiala este degradată – în zona burlanelor este necesară refacerea tencuielii pe un tronson de câte 1m de o parte și de alta a acestora.

Reparații pereți în câmpuri, brâuri cu tencuială groasă:

desfacerea straturilor până la tinci;

înlăturarea tencuielii degradate în zonele neaderente la stratul support;

curățirea rosturilor;

perierea și spălarea cu apă;

aplicarea unui strat de amorsă pentru reparații;

aplicarea unui strat de tencuială pentru reparații;

aplicarea unui strat de tencuială fină pentru reparații (pe bază de var);

aplicarea a două straturi de zugrăveală pe bază de silicat.

Reparații pereți în zona burlanelor (circa 1m +1m lățime)

desfacerea în întregime a tencuielilor vechi;

curățirea rosturilor;

perierea și spălarea cu apă;

aplicarea unui strat de amorsă pentru reparații;

aplicarea unui strat de tencuială Poroasă pentru reparații (pe baza de var);

aplicarea unui strat de tencuială fină pentru reparații (pe bază de var);

aplicarea a două straturi de zugrăveală pe bază de silicat.

Reparații profile din tencuială (ancadramente, profile):

desfacerea straturilor până la tinci;

înlăturarea tencuielii degradate în zonele neaderente la stratul suport (zidărie de cărămidă);

curățirea rosturilor;

perierea și spălarea cu apă;

aplicarea unui strat de amorsă pentru aderență;

aplicarea unui strat de tencuială fină pentru reparații (pe bază de var);

aplicarea a două straturi de zugrăveală pe bază de silicat.

Reparații decorații mărunte:

desfacerea straturilor până la tinci;

perierea și spălarea cu apă;

aplicarea unui strat de amorsă;

aplicarea unui strat de adeziv pentru șpaclu;

aplicarea a două straturi de zugrăveală pe bază de silicat;

ornamentele originale din tencuială se vor reface prin folosirea șabloanelor.

Tâmplăria exterioară

Stratul exterior se conservă prin reparații (arderea tuturor straturilor de vopsele, chituire și revopsire), iar stratul din interior se va schimba cu tâmplărie din lemn stratificat cu geam termoizolator.

Învelitoarea

Se va schimba astereala și, eventual, căpriorii putreziți/ atacați de bacterii ce se vor constata după dezvelirea învelitorii existente.

Va fi refacută învelitoarea întregii clădiri înlocuind țigla ceramică.

Se vor reabilita coșurile de ventilație/ fum ale clădirii și se vor refolosi pentru ventilarea spațiilor interioare.

Învelitoarea va fi prevăzută cu parazăpezi.

Finisaje interioare

Tencuielile interioare degradate vor fi refăcute folosind tencuială pe bază de var și zugrăveli lavabile de calitate superioară.

Tâmplăria interioară

Se vor executa reparații la tâmplărie, montarea chederelor de cauciuc pentru etanșare, schimbarea feroneriei, vopsitorii în 3 straturi cu vopsea pe bază de ulei. Tâmplăria de compartimentare în grupuri sanitare va fi realizată din plăci MFC pe structură metalică.

Pardoseli

Se vor utiliza pardoseli de marmură de Moneasa în zona accesului și a coridoarelor, în ideea utilizării materialelor locale.

In restul spațiilor se vor folosi pardoseli rezistente la tranzit și uzură.

Grupurile sanitare vor avea ca pardoseali finite gresie ceramică antiderapantă.

Capitolul 5

Concluzii

Acest Centru cultural ortodox se dorește a fi o comunitate vie, educatoare pentru viața comunitară creștină, școala unde se invață a trăi drept, un ajutor și un nucleu pentru societatea civilă.

Obiectivele principale ale Centrului:

Asigurarea activităților de conservare, restaurare și promovare a valorilor patrimoniale;

Promovarea Cetății Ineului ca monument și Bisericii Ortodoxe în zona Ineului;

Punerea în valoare a întregului ansamblu monumental al Cetății Ineului, prin prezentarea adecvată, de specialitate a acestuia, grupurilor de pelerini, vizitatori și turiști.

Reintroducerea târgului de meșteșuguri, creându-se astfel un centru important, de interes în zonă.

Anexa

Ineu

Ineu

Preluată din

Moscheea turceasca la 1850

Cetatea văzută de pe unul dintre cele două poduri

Preluată din

Preluată din

Cetatea Ineului azi

BibliogrAFIE

Anexa

Ineu

Ineu

Preluată din

Moscheea turceasca la 1850

Cetatea văzută de pe unul dintre cele două poduri

Preluată din

Preluată din

Cetatea Ineului azi