Repararea Prejudiciului Cauzat Pasagerilor
PROIECT DE LICENȚĂ
REPARAREA PREJUDICIULUI CAUZAT PASAGERILOR
CUPRINS
INTRODUCERE
1. DISPOZIȚII GENERALE CU PRIVIRE LA CONTRACTUL DE TRANSPORT
1.1. Noțiunea si caracterele juridice ale contractului de transport
1.2. Elementele contractului de transport
II. ASPECTE TEORETICO – PRACTICE CU PRIVIRE LA REPARAREA PREJUDICIULUI CAUZAT PASAGERILOR
2.1. Speța
2.2. Obligațiile principale ale cărăușului în cadrul contractului de transport de persoane și bagaje
ÎNCHEIERE
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei studiate. Dezvoltarea economică deosebită a tuturor țărilor europene – în a doua jumătate a secolului al XX-lea – precum și inevitabila creștere a volumului legăturilor economice – schimburilor comerciale, atât în interiorul țării, cît și între țări au condus la o dezvoltarea corespunzătoare a relațiilor comerciale în general, și a transportului, în special. Contractul de transport de călători și bagaje a căpătat în timp o importanță foarte mare atît pentru persoanele, cît și pentru stat. Este de menționat că statul deasemenea ocupă un rol important în sporirea volumului de contracte, prin crearea condițiilor favorabile pentru ambele părți, deoarece actualmente statul nu acordă o finanțare destulă în domeniul transportului de călători, mai ales celui urban și rural.
Transporturile reprezintă o ramură a economiei naționale. Rolul transportului se manifestă prin acordarea unor prestații specifice, destinația cărora este deplasarea încărcăturilor și a persoanelor fizice în spațiu. Activitatea întreprinderilor de transport nu are ca rezultat producerea bunurilor materiale, însă întreprinderile de transport (cărăușii,transportatorii) participă la procesul de producere a bunurilor materiale dat fiind faptul că în economia națională are loc deplasarea permanentă a materiei prime și a altor bunuri în cadrul sferei de producție, deplasarea din sfera de producție în cea de consum.
Nu toate deplasările în spațiu ale bunurilor materiale prin intermediul organizațiilor de transport au ca efect nașterea obligațiilor civile. Pentru acestea sunt caracteristice următoarele aspecte:
temeiul juridic al obligațiilor civile sunt raporturile oneroase, bazate pe acțiuni de natură co-mercială. Transportarea tehnologică în cadrul unei întreprinderi de producție a bunurilor materiale (de la un depozit la altul, deplasarea produselor la depozit ș. a.) nu are ca efect obligația civilă de transport;
se impune de a lua în considerație modul de transportare. Deplasarea în spațiu a bunurilor și persoanelor fizice în sensul raporturilor contractuale civile presupune transportarea "în" sau "pe" unitatea de transport (camion, în vagon, pe navă etc.);
transportarea bunurilor și a persoanelor e efectuată de către cărăușii (transportatorii) publici, constituirea cărora are ca scop prestarea serviciilor de transport în baza contractului de transport.
Gradul de cercetare a temei. Cercetarea contractului de transport deopotrivă cu cel de transport de bunuri, a fost determinată, în primul rând, de faptul că prevederile legale ale actualului Cod civil sunt, în marea majoritate a lor, noi, ele nu au funcționat anterior în Republica Moldova.
În doctrina civilă și în știința dreptului civil din alte state, contractul de transport de bunuri supus cercetării în această teză, este tratat în studii de rezistență citate cu prisosință în lista bibliografică.
Scopul și obiectivele acestei lucrări este de a ne familiariza cu drepturile și obligațiile pe care le au părțile în cadrul contractului de transport de călători și bagaje, cu elementele pe care trebuie să aibă acest contract, tipurile de contracte, precum și modalitățile de apărare a drepturilor sale născute din contract.
Din cele menționate mai sus, putem evidenția următoarele obiective ale prezentei lucrări:
familiarizarea cu drepturile și obligațiile pe care le au părțile în cadrul contractului de transport de călători și bagaje;
evidențierea elemetelor contractului de transport;
evidențierea tipurilor de contracte de transport de călători și bagaje;
modalitățile de apărare a drepturilor născute din contract, în cazul încălcării lor.
Suportul metodologic și teoretico-științific al investigației derivă din obiectivul, scopul și sar-cinile cercetării. Studiul reprezintă o sinteză a gândirii și practicii internaționale și naționale cu referire la transporturi și contractul de transport de bunuri.
Prezenta lucrare a fost elaborată ținînd cont de legislația în vigoare a Republicii Moldova, legislația românească și cea din Federația Rusă. De asemenea în cadrul prezentei teze au fost cercetate surse științifice ale autorilor autohtoni cît și a celor din țările vecine. Legislația de baza pe care se axează prezenta lucrare constă din: Codul Civil al Republicii Moldova, Codul navigației maritime comerciale al Republicii Moldova, Codul transporturilor auto al Republicii Moldova, Legea cu privire la protecția consumatorului, Legea cu privire la transporturi, Legea aviației civile și alte acte normative.
Metodele și procedeele folosite au fost determinate de pronunțatul caracter interdisciplinar al fenomenului supus cercetării. Investigarea s-a bazat pe studierea materialului legislativ existent în do-meniu, folosind diversificat, în plan diacronic și sincronic, diverse metode generale și speciale: metoda istorică, comparativă, sistemică, metoda analizei și sintezei juridice, metoda tipologică, observarea, cercetarea de acte internaționale etc.
Structura și conținutul de bază al lucrării. Ținând cont de actualitatea și importanța temei studiate, scopul și sarcinile cercetării, obiectivele, a fost determinată următoarea structură a lucrării: introducere, două capitole, fiecare cuprinzând din subcapitole, încheiere și referințe bibliografice.
I. DISPOZIȚII GENERALE CU PRIVIRE LA CONTRACTUL DE TRANSPORT
Noțiunea și caracterele juridice ale contractului de transport
Transportul mărfurilor între persoane fizice și juridice expeditoare și destinatare, al persoanelor și bagajelor se realizează în bază de contract de transport. Dispozițiile legale ce reglementează contractul de transport se conțin atât în Codul civil, cât și în alte acte normative speciale [ 13, p. 99 ], menționate anterior.
Cod civil conține o definiție de ordin general, care nu depinde de obiectul transportării. Astfel, conform art. 980 Cod civil, prin contractul de transport o parte (cărăuș, transportator) se obligă față de cealaltă parte (pasager sau client) să o transporte împreună cu bagajele ei sau, respectiv, să transporte încărcătura la locul de destinație, iar cealaltă parte se obligă să plătească remunerația convenită. Este necesar de concretizat, că în conformitate cu prevederile articolului 980 Cod civil, transportarea gratuită a persoanei sau a bunului făcută în afara activității de antreprenoriat nu cade sub incidența regulilor aplicabile contractului de transport și privesc doar obligații de prudență și diligență [ 29, p. 118 ].
Pentru comparație, menționăm o definiție originală a contractului de transport ce se aplică numai în raporturile comerciale de antreprenoriat. Astfel, art. 413 al Codului comercial român stipulează că contractul de transport are loc între expeditor sau acela care dă însărcinarea pentru transportul unui bun și întreprinzătorul care se obligă a-1 face în numele său propriu și pe socoteala altuia, ori unul dintre aceștia și cărăușul ce se însărcinează a-1 face.
Caracterele juridice. Contractul de transport are următoarele caractere juridice:
• Este un contract sinalagmatic (bilateral) deoarece dă naștere unor obligații reciproce și interde-pendente pentru părțile contractante: cărăușul se obligă să transporte încărcătura, călătorul și bagajul în punctul de destinație, iar expeditorul și călătorul, să plătească taxa de transport convenită;
Este un contract cu titlu oneros, deoarece fiecare parte urmărește să obțină un echivalent, o contraprestație în schimbul obligației asumate;
Contractul de transport e un contract consensual, deoarece se în cheie valabil prin simplul consimțământ al părților. Consensualitatea contractului de transport rezultă din definiția legală dată acestui contract [ 12, p. 255 ].
Contractul de transport face parte din categoria contractelor prestări de servicii de aceia poate avea multe tangențe comune, însă vom evidenția și multe particularități [ 17, p. 201 ].
E un contract translativ de drepturi. Clientul transmite cărăușului dreptul de posesie asupra încărcăturii, care la atingerea punctului de destinație, cărăușul urmează s-o restituie.
E un contract cu conținut patrimonial în contractul de transport părțile pretind la executa-rea unor obligații care pot fi evaluate pecuniar. Pornind de la aceasta părțile la contract pot în mod cert să aprecieze atât valoarea eventualelor daune care pot fi cauzate, cât și avantajele pe care le urmăresc ca rezultat al executării contractului.
Este un contract ce poate fi încheiate atât personal cât și prin reprezentant. La încheierea contractului de transport legislatorul nu limitează posibilitatea încheierii acestuia prin reprezentant.
E un contract numit și reglementat. E un contract care își găsește în mod detaliat reglementă–rile în ce privește condițiile și efectele încheierii acestuia.
E un contract de executare succesivă. La acest contract părțile stabilesc de regulă perioada de executarea contractului, care presupune acte de executare succesive, eșalonate în timp.
Este un contract ce poate fi atât principal cât și accesoriu Atunci cânt clientul urmărește transportarea,fără ca aceasta să fie condiționată de felul de executare a altui contract,acesta transport apare drept unul principal. Însă, când, spre exemplu la încheierea unui contract de vânzare cumpărare, părțile au încheiat și un contract de transport, prin care vânzătorul s-a obligat să transporte bunul la cumpărător,dobândind în acest caz calitatea de cărăuș,iar cumpărătorul-calitatea de client. În asemenea caz contractul de transport dobândește caracterul de contract accesoriu, deoarece din momentul din care se induce rezoluțiunea contractului, aceeași soartă o va urma și contractul de transport.
Este de regulă un contract negociabil, dar poate fi și de adeziune. Atunci când e vorba de contractele de transport de pasageri cu rute stabilite,de regulă este vorba de un contract de transport de adeziune, unde cărăușul stabilește condițiile de călătorie, timpul deplasării și prețul călătoriei, iar călătorul fie acceptă fie nu acceptă aceste condiții.
Este un contract revocabil. Articolul 20 al Codului transportului auto stabilește dreptul călătorului de a restitui biletul de călătorie până la plecarea autobusului din gară. Astfel, pasagerul e în drept să restituie biletul oricând până la plecarea autobusului din gară,cu restituirea costului biletului [ 29, p. 169 ].
Este necesar în ce privește prevederile articolului 981 Cod civil, de făcut diferențiere între con-tractul obligatoriu și obligația de a încheia contractul de transport. Astfel, contractul (de transport rămâne un contract negociabil, iar prin prisma prevederilor articolului 981 Cod civil, pentru persoanele care fac publică oferta de a încheia contractul de transport, încheierea contractului este obligatorie.
În actele normative anterioare adoptării noului Cod civil, contractul de transport era reglementat ca un contract real, astfel încât pentru încheierea lui valabilă se impunea atât consimțământul părților, cât și transmiterea (preluarea) mărfii. Caracterul real al contractului de transport nu poate fi acceptat în prezent deoarece nu explică apariția obligațiilor părților până la preluarea încărcăturii de către cărăuș (obligația expeditorului de a pregăti încărcătura pentru transportare și obligația cărăușului de a pune la dispoziția clientului mijlocul de transport comandat) [ 13, p. 100 ]. Această afirmație este discutabilă dat fiind faptul că legislația națională în vigoare admite posibilitatea consensualitățiiate fi acceptat în prezent deoarece nu explică apariția obligațiilor părților până la preluarea încărcăturii de către cărăuș (obligația expeditorului de a pregăti încărcătura pentru transportare și obligația cărăușului de a pune la dispoziția clientului mijlocul de transport comandat) [ 13, p. 100 ]. Această afirmație este discutabilă dat fiind faptul că legislația națională în vigoare admite posibilitatea consensualității contractului de transport. Argumentarea o găsim în p. 7 al Regulamentului transporturilor auto de mărfuri unde se menționează că "conform contractului de transportare a mărfurilor agentul transportator se obligă în termenul stabilit să primească iar expeditorul de mărfuri (destinatarul mărfurilor) să prezinte la transport mărfurile în volumul convenit".
O opinie cu privire la caracterul real al contractului găsim și în doctrina română. Astfel, în litera-tura de specialitate se menționează că "un aspect controversat este acela al caracterului de contract real al transportului de mărfuri. S-a susținut că, în măsura în care obiectul transportului este constituit din mărfuri, predarea acestora constituie o condiție definitorie pentru realizarea contractului. Contractul de transport dobândește astfel caracter real. în sprijinul acestei opinii a fost invocat Regulamentul de transport pe calea ferată, potrivit căruia contractul de transport se încheie numai la predarea mărfii pentru transport" [ 31, p. 387 ].
Contractul de transport face parte din categoria contractelor de prestări Servicii,având ca obiect deplasarea în spațiu a încărcăturii, călătorilor și bagajelor. Prestarea serviciilor are un caracter de fapt. De menționat că nu orice deplasare a mărfurilor formează obiectul unui contract de transport. Astfel, transportul informațional, transportul prin conducte nu poate forma obiectul unei activități de trans-port, în special în cazurile când aceste activități se realizează prin instalații proprii, nefiind necesare unele operațiuni specifice transportului, cum ar fi preluarea de către cărăuș a mărfii, conservarea ei și predarea destinatarului. Ca particularități ale contractului de transport pot fi menționate:
• reglementarea juridică a contractului de transport se conține nu numai în Codul civil, dar și în acte normative speciale, de ordin departamental, ce conțin norme atât de drept privat, cât și public;
• calitatea specială a participanților acestui contract, inclusiv numărul acestora;
• obiectul de bază al contractului de transport îl constituie serviciile care au natură nu de drept, ci de fapt și se manifestă prin deplasarea în spațiu a încărcăturilor, călătorilor și bagajelor;
• contractul de transport poate fi atât consensual, cât și real;
• contractul de transport este strâns legat de alte contracte civile. Această legătură se manifestă prin faptul că contractul de transport are menirea de a asigura executarea contractelor de vânzare-cumpărare, de antrepriză ș.a.;
• răspunderea părților în contractul de transport, manifestată prin unele particularități esențiale.
Deoarece la transportare se folosesc diferite mijloace de transport, iar în calitate de obiecte ale transportării pot fi diferite mărfuri, bagaje ,pasageri și contractul de transport se caracterizează printr-o varietate de forme. E necesar să menționăm și varietatea de acte normative ce reglementează relațiile de transport, astfel în afară de Codul civil aceste relații se reglementează de: Legea aviației civile din 09.07.1997, Codul transporturilor auto, aprobat prin legea 19.07.98, Regulamentul transporturilor auto de mărfuri, călători și bagaje aprobat de ministerul transporturilor și comunicațiilor al Republicii Moldova din 09.12.1999, Codul navigației comerciale al Republicii Moldova, aprobat prin Legea Republicii Moldova din 30.09.1999, etc. [ 17, p. 200 ].
În literatura de specialitate se utilizează diferite criterii pentru clasificarea tipurilor de transport sau a tipurilor contractului de transport. Cea mai răspândită clasificare a tipurilor de transport este fundamentată pe tipul (mijlocul) de transport folosit. Din aceste considerente se disting următoarele tipuri de transport: feroviar, maritim, aerian, naval (fluvial) și auto [ 12, p. 254 ].
Este deosebit de important de reținut, că în contractele de transport, pentru aprecierea corectă a conținutului drepturilor și obligațiilor părților la contract o deosebită importanță are tipul transportului perioada și modul de transportare, tipul încărcăturii, categoria pasagerului etc. [ 29, p. 166 ].
În Legea Republicii Moldova cu privire la transporturi în afară de aceste tipuri de transport mai sunt menționate transportul urban, electric și prin conducte.
Dat fiind faptul că în baza acestei clasificări se constituie sistemul legislativ cu privire la transpor-turi (legi și coduri), prezenta clasificare reprezintă și clasificarea juridică de bază a contractelor de transport.
În transportul auto, legislația prevede următoarele tipuri de transporturi:
transportul de folos public:
transportul pe rute regulate;
transporturi neregulate (ocazionale):
transporturi la comandă;
transporturi turistice;
transporturi în regim taxi;
transporturi de folos propriu.
Transportul de folos public – activitatea de transport efectuată contra plată de către un agent transportator, cu condiția respectării reglementărilor în aceste transporturi.
Transporturi pe rute regulate – activitate de transportare a pasagerilor conform periodicității sta-bilite în orarul de circulație, aprobat de organul competent, pentru care sunt percepute taxe, iar pasagerii sunt îmbarcați și debarcați în stații prestabilite.
Transporturi la comandă – activitate de transportare ocazională a pasagerilor, efectuată de agentul transportator în bază de contract (cerere) încheiat în fiecare caz concret, pentru un anumit grup de pasageri anterior constituit, nominalizat în lista de control.
Transporturi turistice – operațiuni de transport ce asigură deplasarea ocazională în scop turistic a unui grup de pasageri, prin intermediul unei agenții de turism.
Transporturi în regim taxi – operațiuni de transport efectuate contra plată cu autoturisme special amenajate.
Transporturi în folos propriu – operațiuni de transport fără încasarea unei taxe sau a echiva-lentului în natură ori în servicii, cu respectarea condițiilor prevăzute de legislație.
În transporturile maritim, naval, feroviar, de asemenea, se disting diferite tipuri de transporturi, care pentru Republica Moldova nu prezintă un interes deosebit.
În funcție de obiectul transportat se disting transporturi de mărfuri, călători și bagaje. Uneori se evidențiază și transportul poștal.
În funcție de criteriul teritorial acceptabil pentru Republica Moldova, deosebim transportul național și internațional. După numărul de cărăuși și tipurile de transport C. civil specifică transportul succesiv și combinat.
În baza art. 982 Cod civil, transport succesiv este transportul efectuat de mai mulți cărăuși, care se succed, utilizând același mod de transport (vehicul). Transport combinat este transportul în care cărăușii se succed, utilizând diferite moduri de transport (vehicule).
În doctrina română, în funcție de formele aplicate în practică,transporturile se clasifică în urmă-toarele categorii (tipuri):
· transporturi succesive și combinate efectuate de cărăuși independenți unul de altul, în această situație deplasarea e efectuată de diferiți cărăuși pe distanțe diferite. Fiecare cărăuș încheie cu clientul contracte distincte, executându-și obligațiile independent;
transporturi succesive și combinate executate prin intermediar (persoana care prestează ser-vicii de expediție) în acest caz cărăușii efectuează transportul tot independent unul de altul, pe distan-țele ce le revin. Contractele de transport sunt, de asemenea, multiple și distincte, în funcție de numărul de cărăuși, dar sunt încheiate între cărăuși și expeditorul clientului. Expeditorul activează în raport cu cărăușii în temeiul contractului de expediție pe care 1-a încheiat cu clientul său. Aceste două categorii de transport nu prezintă particularități în ce privește regimul juridic, fiecare cărăuș fiind responsabil pentru executarea obligațiilor sale distincte;
transporturi succesive și combinate efectuate în temeiul unui document unic de transport, în acest caz raporturile apar între client și cărăușii succesivi în baza unui document de transport [ 15, p. 294 ].
Art. 993 CC prevede un tip nou de transport, care nu era cunoscut anterior legislației naționale, dar care era recunoscut și aplicat în transportul internațional. Acest tip de transport este reglementat de Convenția relativă la contractul de transport internațional al mărfurilor pe șosele, încheiată la 19 mai 1956 la Geneva. Astfel, art. 993 Cod civil stipulează că dacă vehiculul pe care este încărcat bunul ce se transportă parcurge o porțiune de drum pe mare, pe cale ferată, pe un fluviu sau canal sau pe calea aerului, iar bunul nu este descărcat (transbordat), dispozițiile normelor cu privire la transporturile de bunuri se aplică asupra întregului transport.
În pofida faptului că în prezent acest tip de transport, nu are o denumire aparte, totuși el poate fi numit transportarea bunului într-o unitate de transport (vehicul) fără descărcare (transbordare) pe parcursul transportării.
Legislația națională permite să evidențiem încă o formă (modalitate) a contractului de transport – contractul de organizare a transporturilor. Astfel, conform acestui contract, agentul transportator se obligă în termenul stabilit să primească,iar expeditorul de mărfuri (destinatarul mărfurilor) să prezinte la transport mărfurile în volumul convenit. O astfel de normă se conține și la art. 133 alin. 3 din Codul navigației maritime comerciale. În contractul de organizare a transporturilor se determină volumul, termenele și alte condiții ce privesc prezentarea mijlocului de transport și a încărcăturii transportate, precum și alte condiții ce se referă la organizarea procesului de transportare a încărcăturii. Acest con-tract nu are ca obiect transportarea încărcăturii, ci obligativitatea încheierii contractului de transport propriu-zis.
Din această definiție rezultă scopul principal al contractului – obligația părților de a prezenta marfa pentru transportare și recepționare în acest scop, fapt care impune părților obligația de a încheia contractul de transport [ 12, p. 258 ].
În literatura de specialitate se utilizează diferite criterii pentru clasificarea tipurilor de transport sau a tipurilor contractului de transport.
Printre criteriile de clasificare, cea mai răspândită clasificare a tipurilor de transport este fundamentată pe tipul mijlocului de transport folosit. Astfel, în funcție de tipul mijlocului de transport, deosebim următoarele tipuri:
feroviar;
maritim;
aerian;
naval (fluvial);
auto.
În conformitate cu Legea Republicii Moldova cu privire la transporturi din 1997 este dată noțiunea fiecăriu din tipurile de transport sus numite , conform art. 15.
Art. 16 din legea dată caracteristica transportului feroviar – în sistemul transportului feroviar întră întreprinderile transportului feroviar care efectuează transportul de călători, mărfuri, bagaje, materialul rulant, care le aparține, liniile ferate de comunicație, precum și întreprinderile industriale, de construcție, de comerț și de aprovizionare, instituțiile de învățământ, organizații de cercetări științifice, de proiectare și de construcție de obiecte de menire socială și alte întreprinderi și organizații care asigură funcționarea ritmică a transportului feroviar și dezvoltarea lui [7].
Transportul aerian este definit în art. 18 al legii sus numite ca – aici întră întreprinderile ce efectuează transportul aerian de călători și mărfuri, aerofotografieri, lucrări agricole speciale, precum și aeroporturile, aerodromurile, aerocluburile, mijloace de transport, sisteme de comandă al traficului aerian, atelierile de reparație a aviației civile, instituțiile de învățământ, alte întreprinderi, organizații care asigură funcționarea transportului aerian [26, p.41].
Transportul naval, art. 19 al Legii nr. 1194 din 1997. În sistemul transportului naval întră întreprinderile transportului naval care efectueză transportarea de călători, mărfiri, porturile și debarcările navale, șantierele de reparații navale, întreprinderile de telecomunicații, construcții, plantațiile de întărire a malurilor, indicatoarele de nave de pe maluri, obiectele de menire socială, alte întreprinderi, organizații care asigură funcționarea transportului naval [3].
Un alt tip de transport este transportul auto, ce își găsește consacrarea în legea sus numită, art. 17 – transportul auto efectuează transportarea călătorilor, mărfurilor, materialul reluant care le aparține, întreprinderile de reparație a automobilelor și de recondiționare a anvelopelor, întreprinderile de transport și expediere, precum și autogările și spațiile auto, organizații de reparație și construcție, instituțiile de învățământ, alte întreprinderi și organizații care asigură funcționarea transportului auto [4].
În afara de aceste tipuri de transport Legea RM nr. 1194 din 1997 mai menționează transportul urban electric și prin conducte.
Art. 20 al Legii RM nr. 1194/1997 definește transportul urban electric ca transport care efectuează transportul de călători și mărfuri, materialul reluatn, linii de troleibuze, depourile de reparații și exploatare, încăperile de servicii, calea ferată funiculară, telefericele, atelierele de reparație a materialului rulant și de producere a pieselorde schimb, instalațiile gospodăriei energice și de telecomunicație, instalațiile de aprovizionare, instituțiile de învățământ, instituțiile de cerecetări științifice, de proiectare și construcție, alte întreprinderi și organizații ce asigură funcționarea transportului urban electric.
Și în art. 21 acestei legi este menționat și transportul prin conducte. Dar fiind faptul că în baza acestei clasificări se constituie sistemul legislativ cu privire la transport, clasificarea dată reprezintă și clasificarea juridică în baza contractelor de transport [7].
Transportul de folos public – reprezintă activitatea de transport efectuată contra plată de către un agent transportator, cu condiția respectării reglementării în aceste transporturi.
Ordonanța nr. 86/30.08.2001 privind serviciile de transport public local de călători a României prevede că putem numi transportul public local de călători și transportul special urban și suburban de persoane, efectuat prin curse regulate, dacă întrunește condițiile următătoare:
este efectuat pe teritoriul unei localități urbane sau rurale, precum și între localitatea respectivă și localitățile limitrofe;
se execută pe rute și pe frecvențe prestabilite, iar călătorii sunt îmbărcați sau debarcați în puncte de oprire fixe;
se percepe un tarif de transport prin care se asigură transportarea unor grupe persoane sau persoane determinate, cum ar fi elevii sau studenții, la înstituțiile de învățământ și retur, al personalului care face naveta, al militarilor și al altor asemenea grupuri, separat sau împreună cu alte persoane, precum și transportul care se desfășoară pe anumite rute, cum ar fi transporturile între platformele industriale și localități [23, p. 173].
Contractul de transport public de călători se realizează prin mijloacele de transport în comun. Acestea pot fi:
autobuze urbane, autovehicole destinate și echipate pentru
transportul de persoane și al bagajelor acstora; autobuze din această categorie vor fi amenajate pentru transportul de pasageri așezați pe scaune sau în picioare, având cel puțin 17 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducătorului auto, care asigură posibilitatea unui schimb rapid de pasageri în stații;
tramvaie;
troleibuze;
minibuze sau microbuze, autovehicole destinate prin contrucție transportării a 10-17 persoane pe scaune, inclusiv cel al conducătorului auto, dar nu mai mult de 22 de persoane pe scaune sau în picioare.
Tot în conformitatea cu ordonanță dată, acestui tip de transport sunt puse la bază următoarele principii:
– respectarea drepturilor și intereselor legitime ale călătorilor;
– asigurarea deplasării în condiții de siguranță și de confort;
– protecția mediului;
– tratamentul egal și nedescriminatoriu pentru toți utilizatori;
– servicii de calitate în condițiile unor tarife accesibile;
– administrarea eficientă a bunurilor și a fondurilor bănești;
– dezvoltarea durabilă [14, p. 225].
Însă trebiue de menționat că aceste principii sunt și trebuie de utilizat nu numai la acest tip de transport.
Transportul pe rute regulate – activitatea de transportare a pasagerilor conform peridiocității stabilite în orarul de circulație aprobat de organul competent, pentru care sunt percepute taxe, iar pasagerii sunt îmbărcați și debarcați în stații prestabilite.
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1348/2003 stipulează că transportul pe rute regulate la rândul său se devizează în funcție de regimul executării:
Transport obișnuit;
Transport rapid (cu nu număr limitat de opriri întermediare);
Transport expres (fără opriri intermediare) [8].
Transport la comandă – activitatea de transportare ocazională a pasagerilor, efectuată de agentul transportator în baza contractului sau cererii încheiat în fiecare caz concret.
Transportul turistic – operațiuni de transport care asigură deplasarea ocazională în scop turistic a unui grup de pasageri prin intermediul unei agenții de turism.
Transport în regim taxi – operațiuni de transport efectuate contra plată cu autoturisme special amenajate.
Transport în folos propriu – reprezintă operațiuni de transport fără încasarea unei taxe sau echivalentului în natură ori în servicii, cu respectarea condițiilor prevăzute de Hotărârea Guvernului RM nr. 1348/2003.
În funcție de criteriu teritorial acceptabil pentru Republica Moldova deosebim transportul național și transportul internațional.
Cel național este transport care are drept scop deplasarea călătorului în limitele teritoriului Republicii Moldova.
Transportul internațional – transport care deplasează călătorul dintr-o țară în alta.
Un alt criteriu de clasificare se face în funcție de numărul de cărăuși. Astfel deosebim – transport succesiv și transport combinat.
În baza art. 982 CCRM, transportul succesiv este transportul efectuat de mai mulți cărăuși, care se succed, utilizând același mod de transport [2].
Transportul combinat este transportul în care cărăușii se succed, utilizând diferite moduri de transport. Mai există o defirențiere a contractului de transport auto în dependență de distanța pe care o parcurge: în trafic urban; în trafic suburban;în trafic interurban.
În trafic urban contractul de transport auto se efectuează cu un autovehicolul pe teritoriul unei localități În trafic suburban – se execută cu un autovehicol între localitățile situate la o distanță de cel mult . În trafic înterurban – contractul se execută între localități situate la o distanță de peste [13, p. 101].
În doctrina română, în funcție de formele aplicate în practica, transporturile se clasifică în următoarele categorii:
transporturi succesive și combinate efectuate de cărăușii independenți unul de altul. În aceasta situație deplasarea este efectuată de diferiți cărăuși pe distanțe diferite. Fiecare cărăuș încheie cu clientul contract destinct, executându-și obligațiile independent.
Transporturi succesive și combinate executate prin intermediar. În acest caz cărăușii efectuează transportul independent unul de altul pe distanțe ce le revin. Fiecare cărăuș fiind responsabil obligațiilor sale distincte.
Transporturi succesive și combinate efectuate în temeiul unui document unic de transport. În acest caz raporturile apar între client și cărăușii succesivi în baza unui document de transport [22, p. 426].
Obiectul activității de transport presupune deplasarea în spațiu a bunurilor, mărfurilor și persoanelor de către un transportator, activitate care este o modalitate de înfăptuire a intereselor de natura socio-economică, reglemantate juridic.
Normele juridice în materia transporturilor de mărfuri și persoane și cele care vizează activitatea cărăușilor în calitatea de profesioniști fac parte din ramura dreptului civil [27, p. 145].
Pentru ca activitățile de transport să fie considerate fapte de comerț acestea trebuie să se desfășoară în mod repetat, organizat și profesional de către o întreprindere specializată.
În general, dreptul transporturilor este ansamblu normelor juridice care reglementează raporturile ce se stabilesc, se modifică sau se sting în pracesul de organizare și executare a transportului de marfuri sau pasageri.
Totodată, transportul a ridicat și ridică unele probleme privind siguranța efectuării fiecărei deplasări în condițiile de deplină securitate. Tocmai datorită intensificării transportului, s-a văzut necesară elaborarea unor norme cît mai complete, în măsura să garanteze nu numai eficacitatea acesteia , ci și un alt grad de securitate pentru călători, cît și pentru marfă [25, p. 69].
1.2. Elementele contractului de transport
1. Subiecții. Ca și orice contract civil, contractul de transport are următoarele elemente: părțile, obiectul, prețul, forma și termenul, care vor fi consecutiv examinate în acest paragraf.
Părțile, care se numesc cărăuș – persoana care se obligă să transporte și client, pasager care e trans-portat sau transportă mărfuri, ce pot fi atât persoane fizice sau juridice ce dispun de capacitate de exerci-țiu necesară. Clientul care face publică dorința de a încheia un contract de transport de persoane și bunuri este obligată să încheie un contract de transport, cu excepția cazurilor în care există un motiv serios de a refuza. De multe ori la contractul de transport a încărcăturilor expeditorul mărfii nu corespunde cu desti-natarul, sau transportatorii se schimbă și acestea din urmă tot sunt părți ale contractului. Astfel articolul 983 Cod civil prevede că, în cazul când transportatorul transmite, total sau parțial, executarea obligațiilor sale, persoana care îl substituie este considerată parte a contractului de transport. Plata făcută de client unuia dintre transportatori este liberatorie [ 12, p. 201 ].
Cărăușul. Drept cărăuș poate apărea orice persoană fizică sau juridică care își asumă obligația de a transporta încărcătura, călătorul și bagajul acestuia. "Se numește cărăuș persoana ce-și ia însărcinarea ca într-un mod oarecare să transporte, sau să facă a se transporta, un obiect oarecare." în transportul feroviar, calitatea de cărăuș o are Calea Ferată a Moldovei, care este întreprindere de stat monopolistă; în transportul maritim, proprietarul navei sau o altă persoană care deține nava în posesiune și folosință (armatorul).Transportul aerian poate fi executat numai de o persoană ce deține documentele eliberate de Administrația de Stat a Aviației Civile a Republicii Moldova,în transportul auto în calitate de cărăuș activează agentul transportator, care, conform art. 3 al Codului transporturilor auto, poate fi orice per-soană fizică sau juridică care transportă cu autovehiculele bagaje și mărfuri ale agenților economici și ale cetățenilor, ori execută sau organizează, din proprie inițiativă sau prin înțelegere cu expeditorul de mărfuri (destinatarul mărfurilor) operațiuni prevăzute în contractul de transport și expediție [19,p. 215].
Față de cărăuș legea stipulează unele cerințe speciale, printre care menționăm:
cărăușul trebuie să fie înregistrat într-o formă organizatorico-juridică prevăzută de legislația cu privire la antreprenoriat;
cărăușul trebuie să dispună de o licență corespunzătoare. În unele cazuri,de exemplu în trans-portul aerian, cărăușul trebuie să dispună și de alte documente și autorizații. Astfel, în baza art. 17 al Legii nr. 1237/1997, transportul aerian poate fi executat numai de către o persoană fizică sau juridică ce posedă un certificat valid de operator aerian, o licență pentru genul respectiv de activitate aeronautică și o autorizație de exploatare a rutei aeriene sau o autorizație de zbor. În calitate de cărăuș, de regulă, activează organizațiile specializate de transport public-calea ferată, întreprinderile auto ș.a. Transpor-tul departamental, adică autovehiculele și alte mijloace de transport, ce aparțin cu titlu de proprietate unor întreprinderi, efectuează operații de transport al mărfurilor în cadrul acestor întreprinderi și în virtutea faptului că conducătorii (șoferii) acestor mijloace de transport se află în relații de muncă cu întreprinderile date, contractul de transport nu se încheie.
Dacă în cadrul transportării unei încărcături sau a călătorilor și bagajelor participă câteva între-prinderi de transport,acestea sunt considerate ca parte unică a contractului de transport. Astfel, în baza art. 983, alin. 1 CC, în cazul când transportatorul transmite, total sau parțial, executarea obligațiilor sale, persoana care îl substituie este considerată parte a contractului de transport.
Destinatarul. O particularitate a contractului de transport este și faptul participării la acest contract a unui subiect deosebit, numit destinatar. În Codul civil anterior acest subiect era direct indicat în lege art. 383 Cod civil. În Codul civil în definiția contractului de transport nu se nominalizează acest subiect, însă în alte acte normative care reglementează raporturile de transport, inclusiv în cele depar-tamentale, destinatarul figurează ca participant la contractul de transport. Astfel, art. 3 al Codului transportului feroviar stipulează că destinatarul de mărfuri e persoana fizică sau juridică împuternicită cu recepționarea mărfurilor, bagajelor și mesageriilor.
Din aceste considerente în literatura de specialitate problema statutului juridic al destinatarului rămâne discutabilă. Unii autori consideră contractul de transport ca un contract în favoarea unui terț, alții sunt de părere că clientul și destinatarul reprezintă o parte contractuală. A treia opinie consideră destinatarul parte de sine stătătoare a contractului de transport [ 28, p. 416 ].
Mai există o viziune conform căreia contractul de transport este considerat multilateral, în care toți participanții dispun de drepturi și obligații anumite. În literatura de specialitate română s-a afirmat că ar fi mai bine să se adopte un nou punct de vedere, potrivit căruia acest contract ar fi considerat tripartit.
În doctrina română se menționează că "participanții la constituirea și executarea contractului de transport de mărfuri sunt expeditorul, cărăușul și destinatarul.
Contractul de transport se încheie însă între expeditor și cărăuș, al treilea subiect de drept implicat direct în contractul de transport intervenit între expeditor și cărăuș este beneficiarul sau destinatarul. Destinatarul, deși nu a luat parte la contractul intervenit între expeditor și cărăuș, dobândește un drept din acest contract. Dreptul lui constă în a cere să i se predea bunul transportat și de a-1 ridica de la cărăuș. Destinatarul devine astfel, în temeiul particularităților contractului de transport, titularul unui drept propriu…". Pe aceleași poziții se situează și O. Căpățînă, care menționează că destinatarul poate fi considerat titular de drepturi autonome, născute nemijlocit din contractul de transport.
2. Obiectul. contractului de transport este constituit din două părți componente, care corespund obligațiilor principale ale părților: prestarea serviciilor de fapt de deplasare în spațiu a încărcăturilor, călătorilor și bagajelor și achitarea plății convenite.
Serviciile de deplasare în spațiu includ nu numai transportarea propriu-zisă a încărcăturii, călăto-rilor și bagajelor, ci și alte operațiuni de fapt, accesorii transportului (încărcarea și descărcarea mărfii, cântărirea ei, păstrarea ei în cursul transportării etc.) [ 12, p. 264 ].
a) obiectul intrinsec îl formează:
– Transmisiunea încărcăturii. La încheierea contractului de transport părțile pot conveni asupra modului și condițiilor de transmitere a încărcăturii. Astfel, părțile pot conveni asupra faptului, că trans-misiune a încărcăturii se consideră momentul când cărăușul are acces la încărcăturii sau fie în momen-tul când clientul-predător a amplasat încărcătura în mijlocul de transport a cărăușului. Acest moment prezintă o importanță deosebită având în vedere faptul,că cărăușul răspunde de integritatea mărfii din moment ce el a intrat în posesia acesteia și are posibilitatea reală de a asigura paza și integritatea aces-teia. Odată cu transmiterea încărcăturii clientul și cărăușul întocmesc act prin care confirmă primirea mărfii. De regulă aceasta este foaia de trăsură, care pe lângă aceasta mai este și confirmare a faptului că a fost încheiat contract de transport.
– Îmbarcarea pasagerilor. După regulile de călătorie a pasagerilor, în rutele regulate pasagerii sunt îmbarcați doar la stațiile special amenajate. Se consideră îmbarcare a persoanei în mijlocul de transport momentul când aceasta este în posibilitate să fie transportată.
– Recepționarea încărcăturii. Recepționarea presupune primirea de către destinata a încărcăturii. Momentul recepționării încărcăturii deseori poate fi confundat cu momentul sosirii transportului la punctul de destinație. Momentul sosirii la punctul de destinație de regulă e diferit de cel de recepție a încărcăturii, deoarece însăși recepționarea poate avea loc o perioadă mult mai îndelungată și la respect-tarea căreia, de regulă, se obligă destinatarul. Părțile pot conveni asupra faptului că momentul recepțio-nării se va considera momentul când unitatea de transport a sosit la locul de destinație, însă aceasta va presupune, că deîndată cărăușul a pus la dispoziție destinatarului încărcătura spre a fi descărcată sau debarcată de către acesta. La recepționarea mărfii destinatarul sau clientul.
Debarcarea pasagerilor. Ca și îmbarcare a pasagerilor debarcarea acestora la transportul de pasageri cu rute regulate poate avea loc doar la stațiile special destinate pentru aceasta.
Înștiințarea cărăușului despre natura și conținutul încărcăturii. La efectuarea încărcării clientul înștiințează cărăușul referitor la conținutul și natura mărfii. El preîntâmpină cărăușul despre eventua-lele pericole ce pot apărea în legătură cu careva situații excepționale (accident sau deteriorare), iar în funcție de posibilități, asigură cărăușul cu mijloacele necesare de preîntâmpinare a eventualelor peri-cole produse de această încărcătură, dacă asemenea utilaje nu sunt sau nu trebuie să fie în înzestrarea cărăușului.
Asigurarea integrității încărcăturii. Cărăușul pe tot parcursul e obligat să asigure integritatea încărcăturii. Astfel, el este obligat să evită careva pierderi sau deteriorări ale încărcăturii.
-Transportarea încărcăturii. Acesta constituie categoria cheie a obiectului în contractul de trans-port. Prin transportare se are în vedere asigurarea deplasării cu mijloace și suporturi ale cărăușului a anumitei încărcături. Comparativ cu alte categorii de contracte prin care de asemenea se asigură depla-sarea anumitor mărfuri,contractul de transport e caracterizat prin faptul,că marfa nu are capacitatea de a se deplasa de sine stătător ci e deplasată cu ajutorul mijloacelor de transport speciale. Spre exemplu deși gazele naturale sunt deplasate la distanțe de mii de kilometri prin conducte speciale, această deplasare nu va nimeri sub incidența reglementărilor ce contractul de transport, pe când transportarea a 4000 litri de gaz într-o cisternă special amenajată va constitui contract de transport.
Transportarea bagajelor. In contractul de transport de pasageri odată cu transportarea călă-torilor cărăușul asigură ;transportarea bagajelor acestora.
Despăgubirea pentru daunele cauzate încărcăturii,bagajelor sau călătorului. La contractul de transport de bunuri, cărăușul poartă răspundere de integritatea încărcăturii. Cărăușul este exonerat de la răspundere pentru distrugerea sau deteriorarea încărcăturii dacă aceasta se datorează culpei clientului, viciului despre care cărăușul nu cunoștea sau perisabilității naturale a încărcăturii, precum și datorită forțelor majore. La cauzarea daunelor pasagerilor și bagajelor acestora cărăușul de asemenea va despă-gubi integral, dacă nu se va demonstra culpa pasagerului sau intervenția forțelor majore. Totodată, transportatorii de pasageri, sunt obligați să încheie contract de asigurare pentru daunele cauzate călătorilor.
Achitarea plății pentru transport sau călătorie. Constituie de asemenea o categoriile de bază a obiectului în contractului de transport, în această privință are importanță momentul când clientul este obligat să efectueze plata pentru transport. Astfel, în contractul de transport de pasageri sau bunuri taxa pentru transport este achitată la începutul parcursului, dacă contractul nu prevede altfel.
b) obiectul extrinsec îl formează:
– Bagajele, care constituie bunurile personale ale pasagerului, care constituie valori materiale sau nemateriale și care acesta le are în timpul călătoriei. Bagajele pot fi deținute la pasager în timpul călă-toriei sau pot fi transportate în locuri special amenajate pentru transportarea bagajelor.
încărcătura, care reprezintă bunurile materiale sau nemateriale ce sunt transmise de către client cărăușului și care urmează a fi transportate către cărăuș.
Taxa pentru transportare, ce reprezintă o sumă bănească cu privire la care se obligă pasagerul sau clientul pentru transportul efectuat. Este necesar de făcut diferențiere între taxa pentru transportare și sumele bănești care pot fi percepute de către cărăuș pentru servicii accesorii trans-portului, cum ar fi plata pentru procurarea prealabilă a biletului ș.a.
Tipul transportului, care reprezintă categoria unității de transport cu care se face transportarea. La categoria respectivă face parte transportul auto, feroviar, aerian, fluvial, maritim etc.
– Starea și înzestrarea transportului, care reprezintă acele caracteristici ce le posedă unitatea de transport cu care se face transportarea încărcăturii. Astfel, substanțele periculoase pot fi transportate doar cu unități de transport special înzestrate cu mecanisme de transportare. In unele cazuri, clientul poate stabili cerințe speciale pentru unitatea de transport și la transportarea încărcăturilor nepericuloase cum ar fi banii, armele, substanțe medicamentoase, unele categorii de produse alimentare (ex. laptele, carnea etc.).
– Modul de transportare, care poate fi continuu, succesiv și combinat. Transportarea continuă presupune realizarea transportării doar cu o singură unitate de transport de la punctul de plecare până la punctul de destinație. Transportarea succesivă presupune efectuarea transportării de către mai mulți cărăuși, dar cu același tip de transport. Astfel, spre exemplu, efectuarea transportării unui vagon de marfa de la Chișinău la Moscova poate avea loc cu înlocuirea pe parcursul deplasării de către mai mulți cărăuși, tipul de transport rămânând același – feroviar. Transportarea combinată presupune efectuarea transportării cu înlocuirea a mai multor tipuri de transport – feroviar,auto,maritim etc. Și în cazul trans-portului succesiv și în cazul transportului combinat, clientul poate înainta pretențiile către primul, ulti-mul sau acel transportator care prin acțiunile sale a cauzat o careva daună sau a dus la întârziere. La rândul său acesta poate face acțiune în regres față de cărăușul care s-a făcut vinovat de cauzarea daunei. Plata integrală făcută către unul din cărăuși la contractul de transport combinat sau succesiv constituie plata făcută față de toți transportatorii.
Documentele însoțitoare ale mărfii, care reprezintă-categoria de acte care confirmă proveniența mărfii (atunci când este necesar), documentele necesare vămuirii, precum și alte documente care
asigură cărăușul în ce privește trecerea inofensivă a parcursului.
Cauza contractului de transport. Contractul de transport este încheiat de către părți în scop de asigurare a deplasării pasagerilor sau încărcăturilor în punctul de destinație, iar odată cu aceasta -obținerea profitului de către cărăuș ca rezultat al transportării [ 29, p. 172 ].
3. Forma. Contractul de transport se încheie,de regulă, în formă scrisă, prin întocmirea documen-tului respectiv de transport, în art. 994, alin. 1 Cod civil se menționează că contractul de transport de mărfuri e constatat printr-o scrisoare de trăsură (conosament sau alt document echivalent), în contractul de transport maritim de mărfuri forma acestuia se manifestă prin documente care au o denumire speci-ală, cum ar fi charter, conosament sau prin alte acte. În contractul de transport feroviar documentele de transport sunt numite, conform art. 3 al Codului transportului feroviar, în felul următor: scrisoare de trăsură, foaie de expediție, document de călătorie, recipisă de bagaje, recipisă de mesagerii. Referitor la transportul auto de călători și bagaje, biletul este considerat ca document care con-firmă plata și dreptul la călătorie al pasagerului, încheierea contractului de transport între agentul transportator și pasager, precum și faptul asigurării obligatorii a pasagerului, iar chitanța este considerată drept document care confirmă plata și primirea bagajelor pentru transport.
Importanța formei scrise a contractului se manifestă prin faptul că această formă servește drept dovadă, până la proba contrară, a încheierii și a cuprinsului contractului de transport,precum și a pre-luării încărcăturii de cărăuș art. 1000, alin. 1 Cod civil. O novație foarte importantă pentru legislația națională este faptul că lipsa, pierderea sau deteriorarea scrisorii de trăsură nu afectează valabilitatea contractului de transport art. 994, alin. 2 Cod civil. Scrisoarea de trăsură se întocmește în cel puțin trei exemplare originale, ce se semnează de către client și cărăuș. Primul exemplar se păstrează la client, al doilea însoțește încărcătura, iar al treilea este trimis cărăușului. Dacă bunurile sunt încărcate în mai multe vehicule sau dacă este vorba de încărcături de diferite feluri ori de încărcături repartizate în diferite locuri, atât cărăușul, cât și clientul pot cere întocmirea unui număr de scrisori de trăsură egal cu numărul vehiculelor folosite sau cu numărul categoriilor de încărcături sau al locurilor de unde se expediază încărcăturile. La scrisoarea de trăsură trebuie să fie anexate documentele necesare trecerii prin vamă ori altor operațiuni similare, anterioare momentului livrării la destinație art. 999, alin.1 Cod civil. Spre deosebire de legislația națională, Convenția relativă la contractul de transport internațional al mărfurilor pe șosele, încheiată la 19 mai 1956 la Geneva, stabilește și conținutul scrisorii de trăsură. Datele de identificare ale scrisorii de trăsură sunt de asemenea stipulate la art. 415 al Codului comercial român. Astfel scrisoarea de trăsură trebuie să cuprindă următoarele mențiuni: data semnătura clientului natura, greutatea, măsura și numărul lucrurilor și după caz, felul împachetării, sigiliile, mărcile de co-merț (elementele necesare identificării mărfurilor transportate); numele și domiciliul clientului; numele și domiciliul (sediul) cărăușului; localitatea de destinație; persoana destinatarului; prețul transportului, sumele datorate cărăușului pentru expediție, pentru cheltuielile anticipate; timpul în care trebuie efectuat transportul,orice alte stipulații convenite de părți [ 12, p .265].
4. Termenul. O obligație principală a cărăușului e transportarea la timp a bunurilor și pasagerilor la punctul de destinație. Termenele de transport pot fi stabilite de lege sau de contract. Regula generală constă în faptul că aceste termene sunt stabilite de codurile, legile și alte acte normative cu privire la transporturi pentru fiecare tip de transport separat. Termenele de transport diferă,bunăoară,de viteza cu care se deplasează cărăușul, de volumul, dimensiunile mărfii ș.a. Sunt stabilite termene reduse pentru transportarea mărfurilor perisabile.
Termenul contractului de transport depinde de tipul de transport, viteza de deplasare a mijlocului de transport, de distanța la care încărcătura sau călătorul și bagajele urmează a fi deplasate și de alte circumstanțe.
Termenele de transport și, bineînțeles, termenele contractului de transport pot fi stabilite de lege sau de contract. Regula generală constă în faptul că aceste termene sunt stabilite de codurile, legile și alte acte normative cu privire la transporturi pentru fiecare tip de transport separat. Termenele de transport diferă în funcție de viteza cu care se deplasează cărăușul, de volumul, dimensiunile mărfii ș.a. Sunt stabilite termene reduse pentru transportarea mărfurilor perisabile.
Dacă termenele de transport nu sunt stabilite de lege sau de contract, transportarea urmează să fie efectuată într-un termen rezonabil. Pentru aprecierea acestui termen pot fi luate în considerație urmă-toarele criterii: termenele de transportare stabilite pentru tipul de transport respectiv, distanța, viteza de deplasare a cărăușului, volumul mărfii, starea drumurilor ș.a.
În stabilirea termenului în contractul de transport un rol important îi revine cărăușului, obligația legală a căruia constă în faptul că transportarea trebuie să fie efectuată pe calea cea mai scurtă și cea mai rezonabilă. Se impune respectarea acestor criterii în ansamblu. Prin urmare, cărăușul trebuie să aleagă ruta cea mai favorabilă pentru client din punctul de vedere al lungimii ei și al eficienței trans-portării. Dacă există câteva căi de transportare, transportarea trebuie să fie efectuată pe calea cea mai scurtă și cea mai accesibilă pentru transportul respectiv în cazul dat, ținându-se cont de starea acestei căi, care trebuie să asigure integritatea mărfii pe tot parcursul transportării. Aceste circumstanțe urmează a fi luate în considerație la stabilirea termenului contractului de transport atât de încărcături, cât și de călători și bagaje [ 29, p. 175 ].
5. Prețul. În contractul de transport prețul acestuia are o denumire legală specială – taxa de trans-port, care, în baza art. 985 CC,se stabilește prin acordul părților,dacă legea nu prevede altfel,în contrac-tul de transport maritim de mărfuri taxa de transport se numește navlu. Taxa de transport se stabilește de organele de stat competente în cazul transporturilor regulate. Astfel,tarifele în transportul de mărfuri pe calea ferată sunt reglementate de Ministerul Transporturilor și Comunicațiilor.
În transportul neregulat cuantumul taxei de transport se determină prin acordul părților luându-se în considerație următoarele circumstanțe: distanța, viteza mijlocului de transport, felul mărfii,greutatea, capacitatea și tipul mijlocului de transport, parcursul în gol ș.a. [ 13, p. 103 ].În contractul de transport maritim de mărfuri cu participarea agenților economici străini, taxa de transport (navlul) se stabilește prin acordul părților, luându-se în considerație practica și uzanțele internaționale de transport maritim.
Obligația principală a clientului e plata taxei de transport, mărimea căreia poate fi convenită prin acordul părților dacă legea nu prevede altfel. Prin urmare, această normă dispozitivă poate fi utilizată de părți numai într-un singur caz dacă legea nu stipulează modalitatea de stabilire a plății de transport.
Taxele de transport sunt stabilite de organele competente în baza Nomenclatorului de tarifuri și servicii, prețurile și tarifele cărora se reglementează de ministere, executivele raionale și primăriile municipiilor aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 547 din 4 august 1995. Astfel, conform anexei nr. 2 la această hotărârea în competența Ministerului Economiei de comun acord cu Organele publice de specialitate e stabilirea Tarifelor la toate tipurile transportului de pasageri (cu excepția taximetrilor și transportului de uz comun)în competența Ministerului Transporturilor stabilirea Tarifelor la transportul feroviar, la traficul de mărfuri, în competența Comitetelor executive raionale și primăriilor municipale – stabilirea Tarifelor pentru transportarea pasagerilor în transportul de uz comun (pe teritoriul raionului orașului și altor localități). Pentru transportul auto Ministerul Transporturilor și Comunicațiilor se autorizează cu dreptul de stabilirea de tarife pentru transporturile de pasageri cu automobilul pe teritoriul Republicii Moldova. În aviația civilă tarifele pentru transporturile aerian internaționale de pasageri sunt elaborate de Administrația de Stat a Aviației Civile în baza Regulamentului cu privire la modul de aprobare a tarifelor pentru transporturile internaționale de pasageri, aprobat prin ordinul Administrație de Stat a Aviației Civile, nr. 88 din 17.12.2002.
În contractul de transport se aplică o normă dispozitivă cu privire la timpul achitării taxei de transport. Regula generală constă în faptul că taxa de transport se plătește până la transportarea pasage-rului și bagajului sau a încărcăturii. Prin urmare, prin lege sau în baza contractului pot fi stabilite alte modalități și perioade de achitare a taxei de transport. Bunăoară, plata va fi achitată parțial la transmi-terea încărcăturii pentru transportare și parțial după executarea contractului, sau chiar după executarea contractului.. Excepție are loc la transportarea pasagerilor de către taximetri, când taxa de transport se achită după executarea obligațiilor contractule. Legea expres stipulează o garanție pentru asigurarea dreptului cărăușului de a primi taxa de transport. Astfel, cărăușul are dreptul de retenție asupra bagaju-lui și încărcăturii până la achitarea taxei de transport. Acest drept are o importanță deosebită în cazurile când taxa de transport este plătită nu după regula generală, adică până la transportare pasagerului și bagajului sau a încărcăturii, dar în alte perioade de timp.
II. ASPECTE TEORETICO – PRACTICE CU PRIVIRE LA REPARAREA PREJUDICIULUI CAUZAT PASAGERILOR
2.1. Speța
Cetățeanul Cojocaru Ion a decis să plece peste hotarele Republicii Moldova și mai exact în Italia.
A procurat un bilet tur – retur Chișinău – Sibiu – Padova, Padova – Sibiu – Chișinău. Fiind efectuate toate pregătirile de rigoare, cetățeanul Cojocaru Igor a urcat în autocarul pus la dispoziție de transportator. Deplasare a fost una de succes pentru dl. Cojocaru, care a avut posibilitatea de a fuma în salonul autocarului cu șoferii, deși erau și pasageri nemulțumiți de acest fapt, ei au fost avertizați că pot schimba mijlocul de transport la bunul lor plac oricînd.
Dar întoarcerea spre casă după efectuarea prenotării a fost ghinionistă. Distanța Pedova – Sibiu a fost parcursă cu o întîrziere la grafic de 4 ore și autocarul cu destinația Chișinău din Sibiu era deja plecat. Cetățeanul Cojocaru Ion a ajuns în Sibiu unde a avut două opțiuni: 1. Să aștepte la un hotel autocarul spre Chișinău care v-a fi în ziua următoare (cazarea din cont propriu); 2. Să plece spre Iași cu alt autocar, dar distanța Iași – Chișinău să fie parcursă din cont propriu.
Acțiunile dlui Cojocaru Ion, drepturile și obligațiile transportatorului urmează să fie analizate.
2.2. Obligațiile principale ale cărăușului în cadrul contractului de transport de persoane și bagaje.
Transportatorul are o multitudine de obligații pe care trebuie să le respecte. Respectarea acestor obligații este foarte importantă, deoarece deplasarea se efectuiază prin intermediul mijlocului de pericol sporit.
Astfel în sarcina transportatorului cad următoarele obligații:
1) cărăușul care face oferta publică de transport de persoane și bunuri este obligat să încheie un contract de transport, cu excepția cazurilor în care există un motiv serios de a refuza (art. 981, CCRM). Deoarece aceasta obligația rezultă și din principiul egalității de tratament, pe care trebuie să-l aplice tuturor călătorilor;
2) să încaseze taxa de transport;
3) să pună la dispoziția călătorului mijlocul de transport corespunzător în stare bună, care poate fi utilizat pentru transportarea pasagerilor și bagajelor;
4) să verifice biletele deținute de călători. Transportatorul verifică corespunderea biletului cu data, clasa și numele călătorului de regulă în transportul aerian;
5) să preia bagajul;
6) să păstreze bagajul în timpul călătoriei, cât și după această, dar nu mai mult de 30 de zile;
7) să elibereze bagajul pasagerului sau persoanei împuternicite. Bagajul se eliberează în timpul orelor de program. Bagajul se eliberează în baza recipisei de bagaj. În cazul în care posesorul recipisei de bagaj a pierdut-o, eliberarea bagajelor se poate face, în mod excepțional, cu sau fără plata unei cauțiuni;
8) să realizeze îmbarcarea și debarcarea pasagerilor doar la stații sau în locuri autorizate. Conform Regulamentului transporturilor auto de călători și bagaje, îmbarcarea în și debarcarea din taximetru a pasagerului se permite doar din partea dreaptă în direcția circulației, din partea trotuarului sau marginii drumului.
Este interzisă îmbarcarea sau debarcarea pasagerilor din autovehicolul oprit la culoarea roșie a semaforului, precum deschiderea ușilor taximetrului până la oprirea lui deplină.
9) în salonul unității de transport trebuie să se afle indicatorul cu numele și prenumele șoferului, trusa medicală, substanțe antiincendiare;
10) să transporte pasagerul de la punctul de pornire până la locul de destinație;
11) să deplaseze călătorul într-un termen prevăzut în contract, de lege sau într-un termen rezonabil. Pentru aprecierea acestui termen pot fi luate în considerație următoarele criterii: termanul de transportare obișnuit pentru tipul de transport respectiv, distanța, viteza de deplasare a cărăușului, starea drumurilor;
12) să informeze pasagerul despre data și ora plecării și sosirii mijlocului de transport sau să informeze într-un termen rezonabil despre orice schimbare apărută;
13) să acorde călătorului locul conform documentului de călătorie (bilet) sau să-i acorde locul de o clasă superioară fără a percepe o taxa suplimentară sau de o clasă inferioară, dar cu acordul călătorului cu restituirea supraplății;
14) să transporte pasagerul pe calea cea mai scurtă și cea mai rezonabilă;
15) să transporte pasagerul la destinație în maxima siguranță (art. 987, alin. (2) CCRM). Executarea acestei obligații presupune parcurgerea a trei etape: îmbarcare, transportare și debarcare. Pe parcursul acestor trei etape are loc întinderea obligației cărăușului, care este ținut să organizeze și să gestioneze tot procesul de transportare a pasagerilor [10];
16) să asigure pasagerul conform Legii privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă;
17) să dețină actele necesare pentru transport. De exemplu în transportul maritim sunt necesare o serie de acte de bord prevăzute în art. 39 al Codului navigației maritime comerciale:
a) certificatul de naționalitate;
b) certificatul de proprietate asupra navei;
c) certificatul de bună stare de navigabilitate;
d) certificatul de clasă;
e) certificatul de tonaj (pentru navele a căror stare tehnică este supravegheată de societățile de clasificare);
f) certificatul de bord liber (înălțimea minimă de bord liber);
g) certificatul echipajului minim;
h) rolul de echipaj;
i) lista de pasageri aflați la bord;
j) certificatul de pasageri, dacă nava transportă mai mult de 12 pasageri;
k) jurnalul de bord;
l) jurnalul de mașini;
m) jurnalul sanitar;
n) patenta de sănătate;
o) licența pentru exploatarea stației radio de transmisie, jurnalul radio-telegrafic (dacă nava are stație radio);
p) jurnalul operațiunilor de prevenire a poluării mării; (art.39, al Codul navigației maritime comerciale);
18) să acorde pasagerului în caz de reținere mijlocului de transport, camera de odihnă, camera într-un hotel etc.;
19) să dispună de numărul necesar de aparate de cântărit pentru cântărirea bagajelor. Aparatele de cântărit trebuie să corespundă standartelor;
20) să respecte legislația în vigoare [2].
Respectarea drepturilor și obligațiilor este garantată de stat.
Drepturile și obligațiile persoanelor ( călătorilor).
Legislația în vigoare acordă călătorului o serie de drepturi, de care acesta poate beneficia:
1) să aleagă clasa mijlocului de transport, de exemplu: de clasa I, de clasa II, clasa economică; cupeul sau vagonul cu locuri rezervate cu tichet;
2) să ocupe locul indicat în bilet în cazul transportului aerian, feroviar, sau un loc liber în cazul transportului urban sau suburban;
3) să transporte în mod gratuit un copil de pînă la 5 ani. În transportul auto vîrsta este de pînă la 6 ani, dacă nu ocupă un loc aparte de șezut, iar în cazul cînd
este însoțit de cîțiva copii cu vîrste de pînă la 6 ani pentru fiecare copil, în afară de unul transportat gratis, să achite 50% din costul total al călătoriei pasagerului matur cu dreptul de a ocupa un loc separat pentru șezut. Călătoria copiilor cu vîrste de la 6 la 10 ani inclusiv este achitată în mărime de 50% din costul deplin al călătoriei pasagerului matur, avînd dreptul a ocupa un loc separat pentru șezut. Pentru călătoria copiilor în vîrstă de peste 10 ani se achită tariful deplin conform Regulamentului transportului auto de călători și bagaje. În transportul aerian călătoria gratuită se acordă copiilor cu vîrstă de pînă la 2 ani. În cazul solicitării depline a taximetrului, se permite transportarea, suplimentar, a cel mult un copil în vîrstă de pînă la 6 ani. Copiii cu vîrste de peste 6 ani sînt asimilați pasagerilor maturi și ocupă loc separat de șezut. În caz că pasagerul matur este însoțit de cîțva copii în vîrstă de pînă la 6 ani, li se oferă un loc separat pentru doi copii [28, p.47].
4) să transporte bagajele și bagaje de mînă. Bagajele sunt bunuri de uz personal și alte obiecte pe care le ia o persoană cu sine în călătorie. Potrivit regulamentelor în vigoare, bagajele se pot clasifica astfel:
bagaje neînregistrate (de mînă), aflate în paza călătorului;
bagaje înregistrate, care se transmit cărăușului și sunt transportate separat de călător.
Potrivit art. 17 și 21 din Regulamentul de transport a României, bagajele se
pot clasifica astfel:
bagajele neînregistrate, aflate în paza călătorului;
bagajele în depozit temporar;
bagajele înregistrate .
Bagajele în depozit temporar sunt acelea bagaje care fac obiectul unui contract de depozit, ele sunt predate numai spre păstrare și pază în depozitul gării, contra unei taxe tarifare, nu și transportarea lor.
Însă în Codul transportului aerian al Federației Ruse și anume, în art. 103,
nu se face deosebirea între regimul juridic a bagajului, astfel încât nu se face deosebirea
între bagajul de mână și cel înregistrat, asftel alcătuind o singură noțiune [24, p. 326].
Sunt considerate bagaje obiectele călătorului transportate separat în secție sau în magazia de bagaje. Bagajele de mînă sunt considerate obiectele călătorului permise
spre transportare fără plată în salonul mijlocului respectiv de transport. La predarea bagajului în secție de bagaj, călătorului se eliberează recepisa, buletinul de bagaj sau un jeton cu număr (etichetă), duplicatul (cotorul) căruia se fixează de bagaj. În punctul de destinație bagajul este eliberat pasagerului la prezentarea documentului [20, p. 178]
Sunt considerate bagaje obiectele destinate uzului personal al călătorului, fotoliile portabile sau pe rotile pentru bolnavi, cărucioarele pentru copii, instrumentele muzicale în cutii sau huse, valizele, bicicletele etc.
Se permite de a lua în salon cîteva unități de bagaje mici (poșete) care vor fi acceptate pentru transportare în limita normei de bagaje gratis.
Transportatorul, însă nu poartă responsabilitatea pentru acesta. Greutatea fiecărui articol nu trebuie să depășească și dimensiunea 45*35*15 cm. Un singur articol este permis în bagaj de salon. Bagajul voluminos, adică are în sumă și bagajul greu (fiecare articol avînd peste poate fi acceptată pentru transportare numai cu acordul preliminar al transportatorului. Potrivit p. 32 al Regulamentului transporturilor auto de călători și bagaje, bagajele de mînă sunt considerate obiectele cu greutatea de pînă la cu gabarite care nu depășesc 60*40*20 cm și care nu incomodează alți pasageri . În Federația Rusă călătorul are drept să transporte gratuit pe calea ferată și pe calea maritimă nu mai mult de , cu mijlocul de transport auto nu mai mult de și nu mai mult de cu transportul aerian [16, p. 59]. Însă la transportul auto se admit bagajele cu gabaritele în limitele 60*40*20 – 100*50*30 cm și cu greutatea de cel mult . De regulă, bagajele se transportă în secție de bagaje, iar în lipsa unei asemenea secții – în salonul autobuzului, norma pentru un pasager fiind: în autobuzele fără secție de bagaje – un loc; în autobuzele cu secție de bagaje – 2 locuri. În autobuzele fără secție de bagaje locul pentru bagaje este stabilit nemijlocit de către șofer în așa mod, încît să fie asigurată trecerea fără obstacole a pasagerilor prin ușile de intrare și de ieșire. Biletul de bagaje poate fi procurat la casele de bilete sau la controlorul care dirijează îmbarcarea, iar în lipsa caselor – la șoferul sau taxator. În autobuzele de rută urbană cu tarif unic călătorul efectuiază autotaxarea pentru transportarea unui loc de bagaj prin compostarea unui tichet [25, p. 189].
Pe unele rute bagajele pot fi transportate separat de pasageri cu automobile de bagaje. În cazul taximetrelor se admite transportarea fără plată a bagajelor, care conform gabaritelor, pot fi plasate liber în portbagaj cu capota închisă.
În salonul taximetrului se permite transportarea diverselor obiecte (tele – , video-aparataj și alte obiecte de uz casnic și cultural), care pot fi plasate liber pe banchetele din urmă, trec liber prin ușile taximetrului, nu deteriorează și nu murdăresc căptușeala și echipamentul din salon, nu încurcă șoferului la conducerea automobilului și nu-i acoperă cîmpul vizual. Este necesar să menționăm că pasagerii aflați în tranzit beneficiază de dreptul preferențial asupra serviciilor camerei de bagaje de mână și altor bagaje. Nu se înregistrează și nici nu se expediază bagajele care n-au fost predate cu cel puțin 15 min înainte de plecare a mijlocului de transport cu care urmează a fi transportate;
5) să transporte unele articole doar cu acordul prealabil al transportatorului, ca de exenplu: medicamente, articole cosmetice în cantități mici necesare pasagerului pe durata călătoriei, spray pentru păr, parfum;
6) să declare valoartea bagajului, achitînd taxa stabilită. Valoarea declarată
nu trebuie să depășească costul real al bagajelor.
În cazul în care valoarea declarată a bagajelor este mare, cărăușul are dreptul să-i ceară călătorului să prezinte spre examinare conținutul bagajelor și, dacă se constată necorespunderea flagrantă a sumei valorii declarate cu conținutul bagajelor, să stabilească valoarea lor reală sau să refuze primirea bagajelor cu valoarea care a fost declarată;
7) să transporte contra plată animalele (câini, pisici), animale mici și păsări în cuști, colivii sau purtate pe brațe. Călătorul are dreptul să tansporte în vagoanele de clasă, fără plată, dacă nici un călător nu protestează. Dacă sunt proteste din partea călătorilor, hotărăște conducătorul sau organul de control.
Fiecare vânător, echipat de vînătoare, are dreptul să ia în vagoane de clasă a II-a cel mult doi câini de vânătoare cu plata tarifului unei jumătăți de bilet clasa a II-a tren de persoane pentru fiecare, emițându-i-se recipisa de bagaje. Vânătorii care călătoresc în compartimente rezervate, pot lua câte un câine fiecare, transportul fiind gratuit. Pentru câinii în plus se plătește tariful de mai sus. Fiecare câine de vânătoare să poarte botnițe;
8) să obțină în timp util informații despre serviciile de transport, condițiile și modul de circulație;
9) să rezilieze contractul în orice moment, dacă nu cauzează întârzieri. Acest drept poate fi realizat prin posibilitatea de a returna biletul până la plecarea mijlocului de transport. De exemplu, în contractul de transport feroviar, în caz de returnare a biletului, călătorului i se restituie:
– cu cel puțin 15 ore până la plecarea trenului – costul integral al biletului de călătorie și al suplimentului de cușetă;
– cu mai puțin de 15 ore, dar cu cel puțin 4 ore până la plecarea trenului – costul biletului și 50% din suplimentul de cușetă;
– cu mai puțin de 4 ore până la plecarea trenului – costul biletului;
În transportul auto la returnarea biletului în casa de bilete cu cel mult 2 ore până la plecarea autobuzului, se întoarce costul deplin al călătoriei minus comisionul achitat pentru vânzarea preliminară, iar la întoarcerea biletului după acest termen, însă cu cel mult 15 minute până la plecarea autobuzului, poate recupera costul călătoriei minus 15% din costul biletului și comisionului achitat pentru vânzarea preliminară a biletului [8].
Deasemenea călătorul are dreptul să restituie biletul și să primească integral costul în cazul neacordării locului indicat în bilet sau dacă i s-a acordat un loc de clasă inferioară decât cea prevăzută în bilet. Dacă călătorul acceptă un loc de o clasă mai joasă, i se restituie diferența dintre suma plătită și plata cuvenită pentru călătoria în aceste condiții. Dacă călătorului i se acordă un loc de o clasă superioară, el are dreptul să călătorească fără a plăti o taxă suplimentară.
În cazul sistării călătoriei, ce nu depinde de transportator sau în cazul când pasagarul nu dorește să-și continuie călătoria, i se restituie costul călătoriei pentru distanța neparcursă, iar în cazul întreruperii călătoriei din culpa transportatorului, călătorului i se restituie costul integral al călătoriei. În caz de deces, boală, accident sau alte cazuri de natură analogă apărute pe parcurs, călătorul sau succesorii, după caz, pot rezilia contractul și pretinde restituirea diferenților de taxi pentru parcursul neefectuat. La fel pasagerul beneficiază gratuit de posibilitatae de a se folosi de camera de odihnă, de camera destinată mamei și copilului, precum și de un loc într-un hotel în cazul sistării călătoriei aeriene din vina transportatorului sau în cazul reținerii forțate a mijlocului de transport.
10) să rezilieze contractul fără a plăti despăgubiri, atunci când este previzibil că vor avea loc întârzieri în comparație cu timpul și durata convenită (art. 992, alin. (3) CCRM). În transportul auto aceasta este posibil dacă autobuzul întârzie mai mult de o oră p. 9 al Regulamentul transportului auto de călători și bagaje. În aceste cazuri, nu se naște obligația de despăgubire. Obligația pasagerului de despăgubire a cărăușului nu poate avea loc în cazul rezilierii din inițiativa pasagerului când acestuia îi devin cunoscute împrejurări în sfera transportului despre care pasagerul nu putea să știe la încheierea contractului și care, dacă le cunoștea, i-ar fi dat un motiv întemeiat să nu încheie contractul de transport [23, p.48].
Acestea împrejurări, după cum rezultă din lege, țin de activitatea transportului și nu au un caracter obiectiv care nu depind de el [27, p.59].
11) să înnoiască documentele de călătorie sau să le modifice. După încheierea contractului de transport de pasageri și bagaje, călătorul are dreptul ca, pe parcursul călătoriei sau chiar după începerea ei, să ceară modificarea contractului prin:
amânarea călătoriei;
întreruperea călătoriei;
folosirea unei clase superioare sau inferioare;
a unei rute mai scurte sau mai lungi;
a unui tren de rang superior sau inferior.
În legislația română, dreptul la întreruperea călătoriei au numai posesorii următoarelor legitimații: bilet de călătorie dus-întors; abonamentul săptâmânal; abonamentul lunar cu număr limitat de călătorii; biletul cu tarifare în tren și biletul eliberat în tren; biletul de călătorie gratuit, în interesul serviciului, emis pentru călătoria în grup [18, p. 75].
Potrivit p. 9 al Regulamentului transporturilor auto de călători și bagaje, înnoirea biletului este posibil achitând suplimentar 25% din costul biletului, sau să-și recupereze costul călătoriei minus 25% din costul biletului și comisionul achitat, în cazul întârzierii la autobuz în decursul a 3 ore, iar în cazul întârzierii din motive de boală sau din cauza unui accident – în decursul a 72 ore din momentul plecării autobuzului. Pentru înnoirea biletului de călătorie în cazul întârzierii cu peste 72 ore pasagerul depune o cerere în scris pe numele șefului autogării, anexând documentele ce confirmă îmbolnăvirea sau producerea accidentului. În caz de întârziere la tren cu cel mult 3 ore, iar ca urmare a bolii sau a unui accident – cu cel mult 3 zile din momentul plecării trenului pentru care a fost procurat biletul, să obțină recunoașterea biletului pentru un alt tren, achitând suplimentul de cușetă, sau restituirea de către cărăuș a costului biletului, scăzând costul suplimentului de cușetă, sau în cazul de îmbolnăvirea în drum, să prelungească termenul de valabilitatea a documentului de călătorie pe întreaga durata a bolii (la prezentarea certificatului eliberat de instituția medicală), (art. 112 al Codului transportului feroviar);
12) să fie transportat din stația de plecare la cea de destinație, pe un anumit parcurs;
13) să facă opriri pe parcursul călătoriei, prelungind valabilitatea documentului de călătorie (bilet) pe un termen de cel mult 10 zile;
14) să călătorească cu mijlocul de transport ce pleacă mai devreme decât acel mijloc pentru care a fost procurat biletul – în documentul de călătorie;
15) să preia bagajul în schimbul prezentării documentului de bagaj;
16) să verifice integritatea bagajului;
17) să expedieze o înștiințare scrisă transportatorului sau agentului acestuia în cazul:
a) deteriorării grave a bagajelor de cabină – înainte de debarcare sau în timpul debarcării;
b) deteriorării grave a bagajelor predate în magazie – pînă la sau la luarea lor în primire;
c) pierderii sau deteriorării aparent nevizibile – în termen de 15 zile din ziua debarcării sau primirii bagajelor (sau din ziua în care trebuiau să-i fie predate).
În cazul în care starea bagajelor a fost verificată în comun de către părți la momentul luării lor în primire, înștiințarea nu este necesară;
18) să se adreseze în instanța de judecată în caz de încălcare a drepturilor sale;
19) să i se recupereze prejudiciul cauzat.
Pe lângă drepturile călătorului de care el poate beneficia, lui îi revin și o serie de obligații:
1) să achite taxa de transport. Potrivit art. 985, alin.(2) CCRM, taxa de transport se plătește până la transportarea călătorului, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. În unele cazuri prevăzute de lege această obligația nu apare, de exemplu: veteranii, invalizii, copiii până la o vârstă anumită pentru fiecare tip de transport. Prin urmare, de regulă, taxa de transport este achitată de călător în momentul procurării biletului, adică în momentul încheierii contractului.
În unele cazuri, de exemplu în transportul public în comun achitarea are loc pe parcursul călătoriei, iar în caz de transportare cu taximetrele taxa poate fi acitată și după efectuarea transportării;
2) să achite taxa pentru bagaj;
3) să păstreze biletul până la punctul de destinație și să-l prezinte la cererea reprezentanților organelor de control;
4) să respecte ordinea de urcare și coborâre din mijlocul de transport: să urce, să coboare, să țină deschise sau să forțeze deschiderea ușilor mijlocului de transport în timpul mersului acestuia, să deschidă ușile mijlocului de transport în cazul opririi sau staționării înainte de a se fi asigurat că nu există nici un pericol;
5) să respecte regulile transportării călătorilor și bagajelor, precum și ordinea publică: să scoată mâinile și capul prin ferestrele deschise, să folosească utilajul de avariere fără vreo necesitate, în afara cazurilor excepționale, să arunce din mijlocul de transport orice obiecte, să nu călătorească pe acoperișul vagonului, autobuzului etc., pe scări, să nu scrie pe pereții mijlocului de transport, să deschidă ferestre fără consimțământul tuturor călătorilor, să scoată încălțăminte;
6) să declare valoarea următoarelor mărfuri:
metale prețioase și articole din ele, pietre prețioase, obiecte de artă, tablouri, obiecte de anticariat, lucrări de artă, covoare, mașini experimentale, utilaje și dispozitive, la care prețurile nu sunt aprobate;
obiecte de uz casnic.
7) să ocupe locul indicat pe billet. Aceasta obligația poate decade în cazul când cărăușul propune un alt loc de șezut;
8) să se prezinte la înregistrarea cu 40 min înainte de timpul indicat în billet, în cazul transportului aerian;
9) să prezinte documentele necesare la înregistrarea;
10) să nu transporte, din motive de siguranță, articolele interzise:
explozibil, muniții, artificii;
materiale iritante sau ofensive;
gaze comprimate: butan, oxigen, propan;
materialele corosive: acizi, mercur, baterii;
substanțe lichide și solide inflamabile: acetone, alcool, chibrituri;
materiale magnetice, substanțe toxice;
materiale radioactive;
materiale oxidante: nitrați, peroxizi;
arme ofensive;
obiecte ascuțite;
substanțe otrăvitoare;
caustice și rău mirositoare;
obiectele și substanțele care ar putea murdări îmbrăcămintea altor pasageri, bagajele lor și salonul mijlocului de transport [10].
11) să nu sustragă atenția șoferului de la conducerea mijlocului de transport în timpul deplasării;
12) să nu fumeze în mijloc de transport, în sala de așteptare, holuri, cu excepția locurilor unde fumatul este permis, să nu se afle în stare de ebrietate;
13) să nu activeze mecanismele de deschiderea și închidere a ușilor, în afara cazurilor de evitare a avariilor și accidentelor;
14) să preia bagajul la termen. Nerespectarea acestei obligații poate duce la cheltuieli suplimentare, deoarece bagajul se păstrează gratuit timp de 24 de ore, la neridicarea bagajului în termen de 30 de zile, se comercializează.
Fiecare călător trebuie să respecte toate obligațiile ce le revin, deoarece orice încălcare a acestor obligații duce la urmări negative, adică la nașterea răspunderii civile, cât și la posibilitatea apariției răspunderii chiar penale [17, p.29].
Nerespectarea obligațiilor de către călător duce la posibilitatea stingerii unor drepturi.
Răspunderea cărăușului pentru nerespectarea condițiilor contractului de transport de persoane și a bagajului.
Conform art. 988, alin. (1) CC, cărăușul este ținut să repare prejudiciul cauzat pasagerului, cu excepția cazului când acest prejudiciu este rezultatul unei forțe majore, al stării de sănătate a pasagerului sau al faptei acestuia. Cărăușul este ținut să repare prejudiciul și în cazul în care acesta se datorează stării sale de sănătate, a prepușilor săi sau a stării ori funcționării vehiculului.
Răspunderea cărăușului în contractul de transport de persoane poate fi divizată în două părți: răspunderea pentru vătămarea sănătății pasagerului și răspunderea pentru cauzarea unui prejudiciu de ordin pur material. De, regulă, cărăușul poartă răspundere pentru prejudiciu cauzat în toata cazurile, însă legea prevede expres trei situații când cărăușul este exonerat de răspundere, și anume:
când prejudiciul este rezultatul unei forțe majore;
starea de sănătate a pasagerului;
este rezultatul faptei pasagerului [2].
Prin urmare, în asemenea situații cauzarea prejudiciului nu ține de comportamentul cărăușului, nu a survenit din culpa lui și acesta nu poartă nici o răspundere.
Răspunderea cărăușului pentru prejudiciile care rezultă din întârziere este exclusă dacă altfel nu s-a convenit în mod expres sau dacă transportatorul nu a acționat cu intenție sau din culpă gravă (art. 988, alin. (2) CCRM). Pentru prejudiciul cauzat pasagerului, care se datorează stării de sănătate a cărăușului, acesta din urmă este obligat să repare prejudiciul cauzat pasagerului. Această regulă se aplică și în cazul în care prejudiciul se datorează stării de sănătate a prepușilor săi sau a stării ori funcționării vehicolului. Din esența acestei norme rezultă că cărăușul poartă răspundere și în cazul culpei sale. Cărăușul este ținut să repare și prejudiciul care se datorează stării sau funcționării vechicolului, deoarece cărăușul este obligat să asigure funcționarea și starea normală a unității de transport. Această regulă corespunde pe deplin normei generale cu privire la răspunderea pentru prejudiciul cauzat de un izvor de pericol sporit.
Conform art. 989 CCRM, cărăușul răspunde pentru pierderea, distrugerea sau deteriorarea bagajelor care i-au fost încredințate de pasager, cu excepția cazului când va dovedi forța majoră, viciul propriu al bunului sau vina pasagerului [12, p.57].
Regula generală prin care se stabilește răspunderea cărăușului pentru bagaje constă în faptul că acesta răspunde pentru pierderea, distrugerea sau deteriorarea bagajelor încredințate de pasager. Se consideră că bagajul a fost încredințat cărăușului din momentul în care acest bun a fost transmis cărăușului, fapt care este confirmat prin eliberarea către pasager a unui document special care poartă denumirea de chitanță sau a unui alt semn, bunăoară a unui jeton cu număr (etichetă), cotorul căruia se fixează de bagaj [17, p 135].
Transportul succesiv, cum am menționat în Capitolul I, este un tip de transport care este efectuat de mai mulți cărăuși care se succed utilizând același mod de transport (vehicul), ( art. 982, CCRM).
Astfel este necesar să enumerăm unele particularități în domeniul răspunderii cărăușilor succesiv pentru prejudiciul cauzat mărfii, pasagerilor și bagajelor lor. Fiecare dintre transportatori succesiviv își asumă răspunderea executării transportului pe întrega sa parte de drum.
Astfel, în cazul apariției unui litigiu, trebuie să stabilim întendirea obligațiilor a fiecărui cărăuș și să-l individualizăm, adică să stabilim anume cine era responsabil pentru partea de drum unde s-a produs prejudiciu, deoarece transportul succesiv implicând prin ipoteză o pluralitate de cărăuși, reclamantul în cererea de reparare a prejudiciului suferit trebuie să știe contra cui poate introduce acțiunea judiciară. Soluția este dată de Convenția C.M.R. art. 36 diferă după cum instanța este sesizată sau nu cu o acțiune principală.
Prin acțiunea principală privind răspunderea pentru pierdere, avarie sau întârziere poate fi îndreptată de către solicitantul despăgubirilor, cu respectarea normelor de competență, la alegerea sa, numai împotriva unuia dintre următorii executanți ai deplasării mărfurilor:
Primul transportator, fără a distinge dacă daunele provin din propriul fapt sau datoria acțiunii sau inacțiunii cărăușilor subsecvenți, deoarece s-a obligat prin scrisoare unică să ajungă marfa în stare repfectă la destinație. Răspunderea pârâtului este angajată pentru primul segment al deplasării prin calitatea sa de transportator străbătut acea distanță, iar pentru restul itenerarului prin calitatea de comisionar de transport față de cărăuși subsecvenți [18, p. 254], în mod obișnuit, acțiunea contra primului transportator este introdusă de către expeditor.
Ultimul transportator, deoarece își asumă răspunderea pentru întregul traseu, în măsură în care nu a formulat rezerve în scrisoare unică în momentul începerii deplasării.
Transportatorul intermediar, care a executat partea de itinerar în cursul căreia s-a produs faptul cauzator al pierderi, avarierii sau întârzierii. Reclamantul se găsește pe o poziție procesuală mai deficilă decât dacă ar fi introdus acțiunea contra primului sau ultimului cărăuș, deoarece trebuie să facă dovada prealabilă că paguba s-a ivit efectiv pe segmentul de itinerar străbătut de vehicol pârâtului.
Din interpretarea reglementărilor menționate rezultă că partea care a suferit prejudiciul consecutiv pierderii or avarierii sau întârzierii la punctul de destinație poate îndrepta acțiunea în același timp împotriva mai multor din acești transportatori
În cadrul transportului aerian legislația română prevede unele exepții de la răspunderea transportatorului, adică sunt unele circumstanțe care exonerează pe transportator de la răspunderea. Astfel, legislația română face trimiterea la art. 20 al Convenției de la Montreal din 1999, care menționează:
Regimul are ca obiect răspunderea în toate domeniile transportului aerian, atât de persoane, cât și de mărfuri sau bagaje. Există din acest punct de vedere deplină asemănare între clauzele care pot să degreveze pe cărăuș în orecare dintre contractele pe care le-a încheiat cu pasagerul sau cu expeditorul încărcăturii;
Temeiul general al exonerării îl constituie culpa reclamantului ori a persoanei de la care derivă drepturile sale. Culpa poate consta în neglijență sau altă acțiune greșită ori omisiune imputabilă persoanelor menționate, dacă vreuna dintre aceste circumstanțe a provocat sau a favorizat dauna, vătămarea ori decesul. [15, p. 328].
Transportatorul beneficiează de exonerare fie integrală, fie numai parțială de răspundere, în masură în care organul de jurisdicție apreciează că fapta reclamantului a contribuit în exclusivitate sau doar într-o anumită proporție la producerea daunei, vătămării sau decesului.
Convenția de la Montreal din 1999 stabilește răspunderea transportatorului pentru vătămări corporale sau deces a unui pasager, cu condiția ca accidentul care a provocat aceste consecințe să fie produs la bordul aeronavei sau timpul oricăreia dintre operațiunile de îmbarcare sau de debarcare [24, p. 129].
În aceste cazuri potrivit Convenției sus numite, dacă daunele nu depășesc 100000 DST (Dreptul Social de Tragere) pentru fiecare pasager, transportatorul nu poate exclude sau diminua răspunderea sa.
În măsura în care daunele depășesc 100000 DST pentru fiecare pasager, transportatorul nu va fi răspunzător dacă dovedește că:
Acea daună nu s-a datorat nici negligenții sale, nici altei acțiuni greșite ori omisiunii din parta sa sau a prepușilor ori mandatarilor săi;
Acea daună a survenit numai datorită negligenței sau altei acțiuni greșite ori omisiunii a unei terțe părți.
În cazul unor asemenea accidente de aviație, care au avut ca urmare decesul sau vătămarea pasagerilor, art. 128 din Convenția din 1999 prevede că transportul, dacă este prevăzut în legislația sa națională, va efectua fără întârziere plăți în avans unei persoane fizice sau persoanelor fizice care au dreptul să pretindă despăgubiri, cu scopul de a satisface necesitățile economice ale menționatelor persoane. Aceste plăți în avans nu constituie însă o recunoaștere a răspunderi și pot fi compensate de orice sumă achitată ulterior de către transportator cu titlu de daune [27, p. 138].
O altă răspundere poate fi angajată transportatorului în cauzl întârzierii transportului. În acest caz, daunele survenite din cauza întârzierii, răspunderea transportatorului este pentru fiecare pasager în limita de 4150 DST.
Acestă plafonare nu se aplică dacă se dovedește că dauna a survenit datorită unei acțiuni sau omisiuni a transportstorului, a prepușilor sau mandatarilor săi, făcută cu intenție de a provoca o daună sau din imprudență, precum și în cunoștință de cauză că ar putea rezulta o daună. Se cere însă condiția ca, în cauzl unor acțiuni sau omisiuni ale prepușilor sau mandatarilor săi, să se facă dovafa că aceștea au acționat în cadrul atribuțiilor lor de serviciu.
La fel Convenția de la Montreal conține și prevederi referitoare la răspunderea pentru daune produse bagajelor, făcând accent pe actegoria bagajului, înregistrate sau neînregistrate.
Referitor la bagajele înregistrate, răspunzător pentru daune de transport, fără să ceară pasagerului reclamant sarcina de a face dovada vreunei culpe. În sensul arătat, se prevede că transportatorul este răspunzător prntru daunele survenite datorită distrugerii, pierderii sau deterioarării bagajului înregistrat, cu singură condiție ca evenimentul care a provocat aceste pagube să fi avut loc la bordul aeronavei sau în perioada în care transportatorul avea în grijă bagajul înregistrat [20, p. 365].
Dacă transportatorul recunoaște pierderea unui asemenea bagaj sau dacă acesta nu a ajuns la destinație în termen de 21 de zile de la data la care ar fi trebuit să sosească, pasagerul este îndreptățit să-și exercită împotriva transportatorului drepturile care decurg din contractul de transport [14, p. 237].
Totuși răspunderea transportatorului încetează, dacă și în măsura în care dauna a survenit datorită unui defect al bagajului, calității sau viciului acestuia.
În cazul unui bagaj neînrgistrat, inclusiv al obiectelor personale ale pasagerului, transportatorul poartă răspunderea, dacă dauna survine din vina sa, a prepușilor sau a mandatarilor săi. De astă dată, spre deosebire de cele arătate mai sus, pasagerul-reclamant urmează așadar ca, în acest scop, să facă dovada culpei transportatorului, care nu mai este prezumată.
La transportul bagajului, răspunderea transportatorului în caz de distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere este limitată la suma de 1000 DST pentru fiecare pasager.
Prin excepție, despăgubirea poate fi mai mare în două situații, fie dacă transportatorul, prepușii sau mandatarii săi au provocat dauna printr-o acțiune sau omisiune deliberată, fie dacă pasagerul a declarat valoarea bagajului înregistrat [16, p .102].
În acest scop pasagerul, în momentul în care predă transportatorului bagajul înregistrat, trebuie să facă o declarație specială privind interesul în livrarea la destinație și să plătească o sumă suplimentară, eventual cerută de cărăuș. În acest caz transportatorul răspunde pentru plata unei sume care nu o va depăși pe cea declarată, afară dacă numai dovedește că în realitate această sumă este mai mare decăt interesul efectiv al pasagerului în livrarea la destinație.
În acest scop pasagerul, în momentul în care predă transportatorului bagajul înregistrat, trebuie să facă o declarație specială privind interesul în livrarea la destinație și să plătească o sumă suplimentară, eventual cerută de cărăuș. În acest caz transportatorul răspunde pentru plata unei sume care nu o va depăși pe cea declarată, afară dacă numai dovedește că în realitate această sumă este mai mare decăt interesul efectiv al pasagerului în livrarea la destinație. Cărăușul nu poartă răspundere pentru pierderea documentelor, banilor sau a altor bunuri de mare valoare, cu excepția cazului când i s-a declarat natura sau valoarea bunului și el a acceptat sa îl transporte. Cărăușul nu este, cu atât mai mult, răspunzător pentru pierdera bagajelor de mână, care au rămas sub supravegherea pasagerului, cu excepția cazului când acesta va demonstra vinovăția cărăușului (art. 989, alin. (2) CCRM). În asemenea situații este necesar ca această declarație să fie cumva documentată, fapt care va confirma atât valoarea documentelor, banilor sau altor bunuri de mare valoare, cât și răspunderea cărăușului. În această declarație pot fi descrise sau enumerate toate bunurile și alte obiecte pentru care cărăușul și-a asumat răspunderea [15, p. 108].
La fel cărăușul nu poartă răspunderea pentru pierderea bagajelor de mână care se află sub supravegherea pasagerului. Cărăușul poartă răspunderea pentru pierderea bagajelor de mână doar într-un singur caz, și anume când pasagerul va demonstra vinovăția cărăușului pentru pierderea bagajului de mână. Prin urmare, din esența legii rezultă că referitor la răspunderea cărăușului pentru pierderea bagajelor de mână se aplică prezumția nevinovăției acestuia.
Cărăușul poartă răspunderea patrimonială pentru pierderea, lipsa sau deteriorarea (alterarea) bagajelor din momentul primirii pentru transport și până la eliberarea lor destinatarului, dacă nu va face dovadă, că integritatea bagajelor nu a fost asigurată din cauza unor circumstanțe pe care cărăușul nu le-a putut preveni și înlătura.
Volumul răspunderii cărăușului este determinat de legislația în vigoare. În baza art. 146 al Codului transportului feroviar, prejudiciul cauzat în timpul transportării bagajelor se repară de calea ferată în felul următor:
în cazul pierderii sau lipsei bagajelor – în mărimea valorii totale sau parțiale a bagajelor;
în cazul deteriorării (alterării) bagajelor în mărimea sumei corespunzătoare deprecierii valorilor, iar dacă recuperarea bagajelor deteriorate (alterate) este imposibilă, în mărimea valorii acestora;
în cazul pierderii bagajelor predate pentru transport cu valoarea declarată – în mărimea valorii declarate [12, p . 164]
O dată cu declararea prejudiciului cauzat prin pierdere, lipsa sau deteriorarea (alterarea) bagajelor, calea ferată restituie expeditorului taxa de transport și alte plăți aferente, încasate pentru transportul bagajelor pierdute, lipsă sau deteriorate (alterate).
Agenții transportatori, poartă răspundere materială pentru pierderea, vătămarea sau deteriorarea, lipsa obiectelor predate la camera de păstrare sau primite la transport, dacă nu vor dovedi că acesta a avut loc nu din vina lor.
Pentru pierderea și lipsa obiectelor primite la transport sau predate la camera de păstrare agentul transportător poartă răspundere astfel:
pentru bagajele primite la transport sau obiectele predate la camera de păstrare cu declararea valorii – în mărimea valorii declarate, dacă nu va fi demonstrat că ea este mai mică decât costul lor real;
pentru bagajele primite la transport fără declararea valorii – în mărimea de 0,1 salarii minime pentru un kg de greutate a bagajului indicată în chitanță de bagaje sau jetonul cu număr (etichetă). Dacă greutatea bagajelor nu este indicată, în calcul se iau ;
pentru obiectele predate la camera de păstrare fără declararea valorii – în mărimea de 0,2 salarii minime pentru un kg de greutate indicată în chitanță;
pentru deteriorarea sau vătămarea obiectelor transpontatorul achită suma cu care s-a redus costul lor [7].
Depășirea termenului de transportare a bagajelor.
Pentru depășirea termenului de transportare a bagajelor, la predarea acestora, calea ferată de destinație plătește destinatarului mărfurilor, în baza actului întocmit la cererea acestuia, o penalitate în conformitate cu Regulamentul transportului de călători, bagaje și mesagerii pe calea ferată.
ÎNCHEIERE
În condițiile actuale ar fi de neconceput existența societății umane moderne fără existența unui sistem de transporturi corespunzător.
Activitatea de transport asigură relizarea unui drept fundamental al cetățenilor Republicii Moldova, respecriv dreptul la libera circulație în țară și străinătate.
Distribuirea ulterioară pînă la nivelul consumatorilor de orice categorie este asigurată prin mijlocirea transporturilor. În condițiile actuale ar fi de neconceput existența societății umane moderne fără existența unui sistem de transporturi corespunzător.
Astfel s-a simțit necesitatea adoptării unii legislații care să reglementeze toată această sferă. Legislația în vigoare trebuie să corespundă nu numai politicii de stat, dar și a realității și necesităților exintente în societate.
Latură inseparabilă a activității economice a societății umane, transporturile reprezintă ’’sistemul circulator’’ al întregii planete și, în același timp, al fiecării țări în parte, constituit în cadrul unui sistem național de transport, cu obiective specifice și implicații profunde în domeniul producției materiale și al schimbului.
Actual, după dezvoltare transportului, această temă preocupă pe mulți savanți, deoareca ea se înfățișează ca fiind o ramură distinctă a producției materiale, a activității economice în general, cu caracteristici proprii.
Obiectul activitații de transport constă deci în deplasarea în spațiu demărfuri, bunuri și persoane, aceasta nefiind un scop în sine, ci un mijloc de realizare a multitudinii de interese practice, cu efecte economico-sociale dintre cele mai diverse.
Nu toate deplasarile în spațiu constitue obiectul activitații de trensport, supuse contractului de transport, de asemenea alte deplasări în spațiu, ce au ca obiect transportul în interes propriu și/sau personal, transportul de energie electrică, transportul de lichide și gaze prin conducte și alte activități asemănatoare, nu pot forma obiectul unui contractului de transport.
Sub aspect social, călătoriile asigură contactele de familie, culturale, artistice, sportive la orice distanță. Numarul deplasărilor de acest fel s-a multicipat considerabil în lumea contemporană.
Transoprtul a contribiut la un avînt remarcabil al turismului, organiyat de multe ori în grup prin agenți speciali.
Pe plan economic transportul se analizează ca o fază inseparabilă a producției și desfacerii de mărfuri sau de servicii.
În circumstanțe de forță majoră , precum spitalizarea, incendii, inundații, cutremur de pamînt, au devenit posibile intervenții salvatoare imediate și de anvengură, în sprijinul bolnavilor sau sinistraților. În fine, nu poate fi omis (din păcate) rolul primordial al transportului de trupe, de armament, de aprovizionări, în pregătirea și desfășurarea războiului modern, tot mai distrugator.
În relațiile internaționale, cerința schimburilor între economiile naționale în scopul de a deveni treptat complementare și de a înlesni specializarea unor regiuni, implică de asemenea organizarea corespunzatoare a transporturilor.
Contractul de transport ocupă un loc important în domeniul dezvoltării economice și culturale. Așadar, el prezintă un domeniu important în activitatea economico-socială, deoarece prin intermediul transportului se realizează deplasarea în spațiul a persoalelor și bunurilor, în vederea satisfacerii nevoilor materiale și spirituale ale societății omenești.
Lucrarea prezentă, circumscrisă unui domeniu mai restrâns al contractelor civile, în special al contractului de transport de bunuri – este vorba despre caracterele contractului, modul de încheiere, elementele, modalități de încetare, răspunderea părților – își propune să prezinte problematica acestui contract, așa cum ea s-a conturat până acum în literatura de specialitate și în practica judiciară, să pună în lumină chestiunile controversate, să problematizeze și să propună soluții la noile probleme ce se pot formula în contextul juridic creat de actualul cadru legislativ al statului de drept în țara noastră.
BIBLIOGRAFIE
Acte normative
Constituția Republicii Moldova, din 29 iulie 1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 1 din 12.08.1994. [online]
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311496
Codul Civil a Republicii Moldova, Nr. 1107-XV din 06.06.2002. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr.82 din 22.06.2002.
[online] http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=325085
Codul transporturilor feroviar adoptat 14.11.2003. În: Monitorul Oficial Nr. 26 din 15.11.2003 Promulgat: 03.11.2003. http://www.dejure.md/index.php?go=utile&n=29
Codul navigației maritime comerciale al Republicii Moldova, aprobat prin Legea Nr. 599 din 30 septembrie 1999. În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 1-4, din 15.10.2001.
[online] http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311697
Codul transporturilor auto Nr. 116-XIV din 29.07.1998. În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 90-91/581 din 01.10.1998.
[online] http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311547
Legea cu privire la protecția consumatorului Nr.105 din 13.03.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 126 din 27.06.2003. [online]
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=312731 (14.04.2010).
Legea aviației civile Nr. 1237-XIII din 09.07.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 69-70/581 din 23.10.1997. [online]
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=312747 (11.04.2010).
Legea cu privire la transporturi Nr. 1194-XIII, 21.05.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 67-68/553 din 16.10.1997. [online]
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311553 (12.04.2010).
Hotărîrea Guvernului privind metodologia de calculare a tarifelor pentru serviciile de transportare a călătorilor (pasagerilor) și bagajelor cu transportul auto Nr. 1167 din 29.10.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 171-174/1028 din 02.11.2007. [online]
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=325638 (04.04.2010).
Ordinul Ministerului Transportului și Gospodăriei Drumurilor cu privire la aprobarea Regulamentului de călători, bagaje și mesagerii pe calea ferată Nr.83 din 28.04.2005. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr.139-141 din 15.05.2005. [online]
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=304988
Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 854 din 28.07.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 124-125/910 din 08.08.2006. [online]
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=316972
Regulamentul cu privire la modul de aprobare a tarifelor pentru transporturile aeriene internaționale regulate de pasageri, ordinul nr.88/GEN din 17.12.2001. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 46-48/119 din 04.04.2002. [online] http://www.caa.md/legal_acts/88
Monografii
Baieș S., Roșca N. Dreptul comercial. Chișinău: Editura F.E.P. 2004. 456 p.
Baieșu A., Chibac Gh., Efrim O., Rotari A., Drept Civil. Contracte speciale. Volumul III.Chișinău: Editura Cartier Juridic , 2005. 688 p.
BloșencoA. Drept civil. Partea specială. Note de curs.Chișinău:Cartdidact, 2003.624 p.
Bobica N. Dreptul Transporturilor. Note de curs, Iasi:Editura fundației “Chemarea”, 1994. 218 p.
Căpățână O.Titlu gratuit în actele juridice. București: Editura Rosetti, 2003. 340 p.
Chibac G., Cimil D. Drept civil. Prelegeri. Unele categorii de obligații.Chișinău: Centrul Editorial al USM, 2002. 190 p.
Ceavdari M., Axiuc V. Culegere de modele de documente precontractuale, contractuale, postcontractuale (în conformitate cu Codul Civil al Republicii Moldova în vigoare). Chișinău: Vivar-Editor, 2006. 559 p.
Cojocari E., Cojocari V., Drept Civil Partea Generală și Specială. Întrebări și Răspunsuri. Chișinău: Elena-V.I., 2004. 528 p.
Deak F. Tratat de drept civil. Contracte speciale.București: Editura Universul Juridic, 2001. 574 p.
Dogaru I., Sâmbrian T., Drăghici P., Oroveanu-Hanțiu A., Ionescu S. Drept civil român. Tratat, Vol. III. Bucuresti: Editura Craiova, 1997. 382 p.
Filip Gh., Filip L., Roditis C. Dreptul transporturilor. București:Editura Șansa SRL , 1998. 493 p.
Loader C. Manual de contracte civile speciale. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2000. 377 p.
Macovei L. Codul civil în 1624 de tabele. Chișinău: Cartea, 2002. 448 p.
Motică R. I., Moțiu F. Contracte civile speciale. Teorie și practică judiciară. București: LUMINA LEX, 2000. 383 p.
Poalelungi M. Manualul judecătorului la examinarea pricinilor civile. Chișinău: Cartier, 2006. 415 p.
Piperea Gh. Dreptul transporturilor (ediția a 2-a).Bucuresti: CH Beck, 2005. 232 p.
Prescure T. Curs de contracte civile. București:Editura Rosetti, 2003. 470 p.
Petrescu R. Drept comercial roman. Ediție revăzută și adăugită. București: Oscar Print, 1998. 612 p.
Piperea Gh. Dreptul transporturilor. Ediția a 2-a. București: AII Beck, 2005. 455 p.
Pop A., Ciobanu T., Dreptul Transporturilor. București: ALL, 1989. 596 p.
Scurtu Șt. Contracte de transport de mărfuri în trafic intern și internațional.Craiova: Editura THEMIS, 2001. 418 p.
Stanciu C., Niță V.I. Interferențe și fundamente civile în contractul de transport. În: Revista de Științe Juridice, Craiova, 2008. p. 218 -220.
Stancu Gh. Curs de dreptul transporturilor. București: LUMINA LEX, 2007. 480 p.
Toma T.Drept civil. Contracte. Iași: Editura Fundației Chemarea, 1998. 287 p.
Trofimov I. Drept civil. Contracte speciale. Chișinău: Editura Elena – V.I., 2004. 256 p.
Trofimov I. Drept Civil. Contracte civile. Chișinău: Tipografia Centrală, 2004. 384 p.
Turianu C., Filip Gh. Dreptul Transporturilor. Ediție revăzută și adăugită. București: Casa de editură și presă “ Șansa ”SRL, 1996. 415 p.
Articole de specialitate
Munteanu G. LADC cere protecția consumatorului. În: Dreptul Nr. 6 din 15.02.2008, p. 4-6.
Sedlețchi I., Magherescu D. Prevederile internaționale în legături cu contractul de transport aerian. În: Revista națională de drept Nr. 3 din martie 2006, p. 18-19.
BIBLIOGRAFIE
Acte normative
Constituția Republicii Moldova, din 29 iulie 1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 1 din 12.08.1994. [online]
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311496
Codul Civil a Republicii Moldova, Nr. 1107-XV din 06.06.2002. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr.82 din 22.06.2002.
[online] http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=325085
Codul transporturilor feroviar adoptat 14.11.2003. În: Monitorul Oficial Nr. 26 din 15.11.2003 Promulgat: 03.11.2003. http://www.dejure.md/index.php?go=utile&n=29
Codul navigației maritime comerciale al Republicii Moldova, aprobat prin Legea Nr. 599 din 30 septembrie 1999. În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 1-4, din 15.10.2001.
[online] http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311697
Codul transporturilor auto Nr. 116-XIV din 29.07.1998. În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 90-91/581 din 01.10.1998.
[online] http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311547
Legea cu privire la protecția consumatorului Nr.105 din 13.03.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 126 din 27.06.2003. [online]
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=312731 (14.04.2010).
Legea aviației civile Nr. 1237-XIII din 09.07.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 69-70/581 din 23.10.1997. [online]
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=312747 (11.04.2010).
Legea cu privire la transporturi Nr. 1194-XIII, 21.05.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 67-68/553 din 16.10.1997. [online]
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311553 (12.04.2010).
Hotărîrea Guvernului privind metodologia de calculare a tarifelor pentru serviciile de transportare a călătorilor (pasagerilor) și bagajelor cu transportul auto Nr. 1167 din 29.10.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 171-174/1028 din 02.11.2007. [online]
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=325638 (04.04.2010).
Ordinul Ministerului Transportului și Gospodăriei Drumurilor cu privire la aprobarea Regulamentului de călători, bagaje și mesagerii pe calea ferată Nr.83 din 28.04.2005. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr.139-141 din 15.05.2005. [online]
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=304988
Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 854 din 28.07.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 124-125/910 din 08.08.2006. [online]
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=316972
Regulamentul cu privire la modul de aprobare a tarifelor pentru transporturile aeriene internaționale regulate de pasageri, ordinul nr.88/GEN din 17.12.2001. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 46-48/119 din 04.04.2002. [online] http://www.caa.md/legal_acts/88
Monografii
Baieș S., Roșca N. Dreptul comercial. Chișinău: Editura F.E.P. 2004. 456 p.
Baieșu A., Chibac Gh., Efrim O., Rotari A., Drept Civil. Contracte speciale. Volumul III.Chișinău: Editura Cartier Juridic , 2005. 688 p.
BloșencoA. Drept civil. Partea specială. Note de curs.Chișinău:Cartdidact, 2003.624 p.
Bobica N. Dreptul Transporturilor. Note de curs, Iasi:Editura fundației “Chemarea”, 1994. 218 p.
Căpățână O.Titlu gratuit în actele juridice. București: Editura Rosetti, 2003. 340 p.
Chibac G., Cimil D. Drept civil. Prelegeri. Unele categorii de obligații.Chișinău: Centrul Editorial al USM, 2002. 190 p.
Ceavdari M., Axiuc V. Culegere de modele de documente precontractuale, contractuale, postcontractuale (în conformitate cu Codul Civil al Republicii Moldova în vigoare). Chișinău: Vivar-Editor, 2006. 559 p.
Cojocari E., Cojocari V., Drept Civil Partea Generală și Specială. Întrebări și Răspunsuri. Chișinău: Elena-V.I., 2004. 528 p.
Deak F. Tratat de drept civil. Contracte speciale.București: Editura Universul Juridic, 2001. 574 p.
Dogaru I., Sâmbrian T., Drăghici P., Oroveanu-Hanțiu A., Ionescu S. Drept civil român. Tratat, Vol. III. Bucuresti: Editura Craiova, 1997. 382 p.
Filip Gh., Filip L., Roditis C. Dreptul transporturilor. București:Editura Șansa SRL , 1998. 493 p.
Loader C. Manual de contracte civile speciale. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2000. 377 p.
Macovei L. Codul civil în 1624 de tabele. Chișinău: Cartea, 2002. 448 p.
Motică R. I., Moțiu F. Contracte civile speciale. Teorie și practică judiciară. București: LUMINA LEX, 2000. 383 p.
Poalelungi M. Manualul judecătorului la examinarea pricinilor civile. Chișinău: Cartier, 2006. 415 p.
Piperea Gh. Dreptul transporturilor (ediția a 2-a).Bucuresti: CH Beck, 2005. 232 p.
Prescure T. Curs de contracte civile. București:Editura Rosetti, 2003. 470 p.
Petrescu R. Drept comercial roman. Ediție revăzută și adăugită. București: Oscar Print, 1998. 612 p.
Piperea Gh. Dreptul transporturilor. Ediția a 2-a. București: AII Beck, 2005. 455 p.
Pop A., Ciobanu T., Dreptul Transporturilor. București: ALL, 1989. 596 p.
Scurtu Șt. Contracte de transport de mărfuri în trafic intern și internațional.Craiova: Editura THEMIS, 2001. 418 p.
Stanciu C., Niță V.I. Interferențe și fundamente civile în contractul de transport. În: Revista de Științe Juridice, Craiova, 2008. p. 218 -220.
Stancu Gh. Curs de dreptul transporturilor. București: LUMINA LEX, 2007. 480 p.
Toma T.Drept civil. Contracte. Iași: Editura Fundației Chemarea, 1998. 287 p.
Trofimov I. Drept civil. Contracte speciale. Chișinău: Editura Elena – V.I., 2004. 256 p.
Trofimov I. Drept Civil. Contracte civile. Chișinău: Tipografia Centrală, 2004. 384 p.
Turianu C., Filip Gh. Dreptul Transporturilor. Ediție revăzută și adăugită. București: Casa de editură și presă “ Șansa ”SRL, 1996. 415 p.
Articole de specialitate
Munteanu G. LADC cere protecția consumatorului. În: Dreptul Nr. 6 din 15.02.2008, p. 4-6.
Sedlețchi I., Magherescu D. Prevederile internaționale în legături cu contractul de transport aerian. În: Revista națională de drept Nr. 3 din martie 2006, p. 18-19.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Repararea Prejudiciului Cauzat Pasagerilor (ID: 123546)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.