Relatiile Externe Si de Securitate ale Uniunii Europene

Relațiile externe și de securitate ale Uniunii Europene

Introducere

În ultimul deceniu, Uniunea Europeană era văzută mai mult ca o ,,putere civilă” care reușea să asigure stabilitate mai mult prin mijloace economice și politice decât prin cele militare. În prezent Uniunea Europeană dorește construirea și dezvoltarea unui profil global în arena securității internaționale, profitând de o viziune strategică, cuprinsă în propria Strategie de Securitae (SES).

Dimensiunea operațională a Politicii Europene de Securitate și Apărare reprezintă astăzi o realitate. Putem consemna demersurile Uniunii Europene în gestionarea situației de securitate atât în Balcani și Caucaz, cât și în Africa, Orientul Mijlociu și Asia, exprimate până în prezent prin lansarea a unui număr de 15 operații în aceste perimetre geografice. Toate aceste evoluții reprezintă etape majore ale unui amplu proces de reconfigurare a rolului pe care Uniunea Europeană îl are în gestionarea securității globale.

P.E.S.C – (Politica Externă și de Securitate Comună)

Politica Externă și de Securitate Comună reprezintă unul dintre pilonii importanți ai UE. După Tratatul de la Roma, construcția europeană se concentrează mai mult pe aspecte economice, mai exact pe crearea unei piețe comune, iar ,,politica externă comună” nu se regăsește în tratatele semnate de statele europene. Statele membre ale Comunității europene au încercat să se concentreze și să coopereze asupra problemelor politice internaționale abia în anul 1970, dar foarte important, aceasta se făcea doar la nivel interguvernamental, în cadrul ,,cooperării politice europene”.

Această cooperare interguvernamenală a fost oficializată prin Actul Unic European, abia în anul 1986 la Maastricht, unde pentru prima dată statele membre au inclus în tratat ,,politica externă comună” ca obiectiv principal. La 1 noiembrie 1993, după intrarea în viguare a tratatului, Uniunea Europeană reușește să se facă auzită pe scena internațională asupra conflictelor armate.

Dispozițiile PESC au fost reavizate de Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în viguare în 1999. De atunci, articolele 11 și 28 ale Tratatului asupra Uniunii Europene sunt expres consacrate PESC ( anexa nr.3, Actorii PESC ).

P.E.S.C din perspectiva Tratatului de la Maastricht

Premisele dezvoltării PESC au fost decise de TUE, care prevede la articolul J.4 al Titlului V următoarele: ,,Politica externă și de securitate comună înglobează toate problemele referitoare la securitatea Uniunii Europene, inclusiv stabilirea, în perpectivă, a unei politici de apărare comune.”

Obiectivele propuse PESC sunt:

Protejarea valorilor, intereselor fundamentale și a independenței Uniunii;

Întărirea, pe toate căile, a securității Uniunii și a statelor membre;

Păstrarea păcii și întărirea securității internaționale, în acord cu principiile Cartei ONU, Actului Final de la Helsinki și Cartei de la Paris;

Promovarea cooperării internaționale;

Dezvoltarea și consolidarea democrației, legalității, respectului pentru drepturile omului și a libertăților fundamentale.

În Tratatul de la Maastricht statele membre încurajează politica externă și de securitate a Uniunii Europene și totodată o vor servi loial și solidar reciproc. În cazul unei acțiuni contrare intereselor Uniunii, acestea se vor abține. Consiliul Uniunii Europene definește principiile și liniile directoare pentru PESC. Acesta ia decizii pentru definirea și implementarea PESC pe baza liniilor directoare de către Consiliul European.