Relatia Clima – Agricultura In Judetul Arges

RELAȚIA CLIMĂ – AGRICULTURĂ ÎN JUDEȚUL ARGEȘ

CUPRINS

INTRODUCERE

În lucrarea prezentă vom prezenta relația dintre climă și agricultură din județul Argeș, analizând datele oferite de stațiile meteorologice din Pitești și Câmpulung, din perioada 1971-1980.

Stația meteorologică Pitești este situate

Stația meteorological Câmpulung

Capitolul I : FACTORII GENETICI AI CLIMEI

Clima județului Argeș este rezultatul intercțiunii principalilor factori, și anume cei radiativi, dinamici, fizico-geografici și antropici.

Pe teritoriul județului Argeș se întersectează paralela de 45o latitudine nordică cu meridianul de 25o longitudine estică, lucru ce poziționează județul la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord, dintre Oceanul Atlantic (vest) și Munții Urali (est), adică în plină zonă temperată. În consecință, această localizare geografică ii imprimă spațiului în discuție un anumit potențial radiativ și un climat cu variații periodice specifice de la iarnă la vară și de la zi la noapte.

Factorii fizico-geografici au un rol climatogen foarte important. Aceștia se impun prin modificarea direcției și a intensității circulației atmosferice genrale, prin procesele complexe de transformare a energiei și a materiei, crearea unei circulații locale specifice ș.a.

Factorii climatogeni radiativi

Factorii climatogeni radiativi sunt reprezentați de radiația : solară direct, difuză, globală, reflectată, efectivă, terestră, atmosferică și bilanțul radiativ. Se consideră că energia radiant are un rol determinant în definirea climatică deoarece în absența acesteia restul factorilor climatogeni nu pot exista sau manifesta.

Energia pe care Soarele o emite este diferită atât din punct de vedere cantitativ, cât și din punct de vedere calitativ, la limita superioară a atmosferei și la suprafața terestră. Cantitatea de energie este diminuată în momentul trecerii ei prin atmosfera terestră, ai cărei constituenși exercită atât o acțiune selectivă sau globală, cât și una de difuzie moleculară sau totală. O altă parte din cantitatea de radiație este reflectată de formațiunile noroase din atmosferă.

Intensitatea tuturor fluxurilor de energie radiantă care străbat atmosfera depinde pe de o parte de condițiile atmosferice generale, iar pe de altă parte, de starea și însușirile suprafeței active.

Partea din radiația solară ce ajunge nealterată la suprafața terestră, sub forma unui fascicul de raze paralele, reprezintă fluxul radiației solare directe (S), iar intensitatea ei depinde de înalțimea la care se află Soarele deasupra orizontului și de transparența atmosferei.

Radiația solară difuză (D) provine din împrăștierea (difuziunea) provocată de prezența moleculelor gazoase, particulelor solide și lichide din atmosferă. Însumând radiația solară direct și cea difuză se obține radiația solară globală (Q). Astfel, în situația cerului senin Q=S+D, iar când cerul este acoperit, când norii împiedică radiația solară direct să ajunge pe suprafața terestră, se obține Q=D.

Radiația reflectată (R) este partea radiației solare globale ce ajungând la suprafața Pământului este reflectată în funcșie de proprietățile fizice și culoarea acesteia.

Absorbind o parte din radiația solară incidentă suprafața terestră se încălzește și, ca orice corp cu temperatura mai mare de zero absolut ( 0˚K), emite energie radiantă. Aceasta poartă numele de radiație terestră (Et).

Cea mai mare parte a radiației terestre este absorbită de atmosferă, care se încălzește și astfel emite la rândul ei energie radiantă în toate direcțiile. Fracțiunea îndreptată înapoi către suprafața terestră poartă denumirea de radiația atmosferei (Ea).

Diferența dintre radiația terestră și radiația atmosferei reprezintă radiația efectivă (Re).

Bilanțul radiativ (B) al suprafeței terestre este dat de diferența dintre suma tuturor fluxurilor de undă scurtă și lungă primite și cedate de aceasta sub forma radiațiilor reflectate și emise.

Atmosfera este străbătută de sus în jos și de jos în sus de numeroase fluxuri radiative de undă scurtă sau lungă și în funcție de diferența dintre suma radiațiilor primite și a celor cedate suprafața terestră se încălzește mai mult sau mai puțin, prin urmare are o climă mai caldă sau mai rece.

Factorii climatogeni dinamici

Faptul că suprafața terestră recepționează și transformă selective energia solară în energie termică, crează diferențe Brice importante între zonele atmosferice de deasupra oceanelor și cele de deasupra continentelor.

Fiind situate în partea central-sudică a regiunii sinoptice natural europene, județul Argeș se află sub influența permanent a celor patru mari centri barici de acțiune atmosferică, responsabili de evoluția vremii pe întregul continent.

Principalii centri barici de acțiune atmosferică întâlniți în țara noastră sunt :

-Anticiclonul Azorelor: se formează în partea de est a vastului anticiclon atlantic, între 20 și 40o latitudine nordică (Geografia României, vol. I, 1983). Acest anticiclon își exercită influența în aproape tot cursul anului, dar mai ales în două interval : mai-iulie și noiembrie-ianuarie. Acest anticiclon este cel ce impune circulația vestică, ce determină mai ales, averse de ploaie, descărcări electrie și grindină, care se produc în special după-amiaza când convecția termică devine maximă; vara se deplasează către N și E; este alimentat cu aer cald subtropical.

-Anticiclonul Est-european: determină o vreme geroasă și lipsită de precipitații, mai ales în sudul și estul țării, centrul și vestul fiind influențate foarte rar, datorită arcului carpatic ce se impune ca barieră orografică în calea maselor de aer polar.

-Anticiclonul Scandinav și cel Groenlandez determină schimbări bruște în aspectul vremii, având o frecvență mai mare toamna și primavera.

-Anticiclonul Nord-african transportă aer cald tropical, însoțit uneori de praf si numai rareori se încarcă cu umezeală de deasupra Mării Mediterane, are o mare instabilitate termică determinând fenomene orajoase, în sudul și sud-vestul țării, influențele anticiclonului resimțindu-se mai ales în Oltenia, Muntenia , Dobrogea și sudul Moldovei. Persistența în lunile de vară, contituie una dintre cauzele producerii secetelor în Câmpia Română, Dobrogea și sudul Moldovei.

-Ciclonii Mediteraneni: se formează în bazinul central-vestic al Mării Mediterane. Sunt impuși de ciocnirea aerului polar cu cel tropical, cu precădere iarna. (Geografia României, vol. I, 1983) Ei au o frecvență mare iarna, apărând mai rar și în a doua parte a verii și la începutul toamnei, ceea ce le imprimă un character de semipermanență. Aerul cald și umed transportat intră în contact cu aerul rece transportat de Anticiclonul Siberian și determină intensificarea vântului , căderi abundente de precipitații solide și apariția viscolului, mai ales în estul și sud-estul țării.

-Ciclonul Islandez: se află tot timpul deasupra nordului Oceanului Atlantic, fiind alimetat și acticat de curenții reci polari. Acționeaza mult mai rar, la sfârșitul toamnei și începutul iernii. Acționează în tandem cu Anticiclonul Azorelor, mai mult iarna, când anticiclonul sze retrage către sud, iar vara se resimte foarte puțin, fiind împins spre N.

Circulația generală a atmosferei este detrminată de încălzirea diferențiată a maselor de aer din emisfera nordică, în mod exclusive a celor situate pe arealele extreme ale Eurpoi. Este factorul climatogen care stă la baza tuturor variațiilor neperiodice manifestate în clima județului, atât pe parcursul celor patru anotimpuri, cât și de la un an la altul. Principalele tipuri de circulație atmosferică întâlnite în țara noastră sunt : circulația vestică, polară, tropical și de blocare.

1.3. Factorii climatogeni fizico-geografici

Județul Argeș este situat în partea central-sudică a României, în colțul de N-V al Munteniei, pe valea superioară a râului Argeș. Acesta este delimitat de paralela de 44°22’ latitudine nordică la sud și de cea de 45°36’ latitudine nordică la nord, iar la est de meridianul de 25°19’ longitudine estică și la vest de cel de 24°26’ longitudine estică, astfel suprafața sa de 682631 ha desfășurându-se pe 1°14’ latitudine și 0°53’ longitudine.

Județul se învecinează la nord cu județele Sibiu și Brașov, la sud cu județul Teleorman, la vest cu județele Vâlcea și Olt si la est cu județul Dâmbovița. Din punct de vedere administrative cele mai importante orașe ale Argeșului sunt : Pitești ( reședință de județ, cu aproximativ 185000 locuitori), Câmpulung ( atestat documentar în 1300, deci cel mai vechi oraș din Muntenia), Costești, Curtea de Argeș, Topoloveni etc.

Relieful este repartizat proporționat, coborând în trepte dinspre nord spre sud, de la aproximativ 2500 m până la circa 130 m , de la cei mai înalți munți, munții Făgăraș, cu vârfurile Negoiu și Moldoveanu, la câmpie, respectiv câmpiile Găvanu Burdea și Câmpia Piteștiului. Predominante, însă, sunt unitățile deluroase, care ocupa 55% din suprafața județului, reprezentate de Podișul și Subcarpații Getici.

Clima în județul analizate este temperat-continentală, cu diferențieri în funcție de unitățile de relief. În zona montană stratul de zăpadă poate persista , în zonele adăpostite, până în luna august, iar precipitațiile pot atinge valoare de 1000 mm pe an, valoarea scăzând ușor spre sud, până la 700 – 900 mm anual. Temperature variază , coborând dinspre sud spre nord, de la aproximativ 10°C , în zonele joase de câmpie, până la -2°C în zona montană înaltă. Vânturile dominate sunt cele dinspre vest și nord-vest, dar bineînteles sunt resimțite și cele dinspre sud și sud-est.

Vegetația variază și ea în funcție de altitudine. În zona de nord, zona montană, întâlnim pășuni alpine extinse, urmate de păduri de brad, fag și stejar, iar în zona cea mai joase întâlnindu-se stepa.

Solurile întâlnite în județul Argeș variază în funcție de tipul de relief, de altitudine, determinând la rândul lui un anumit tip de vegetație. Astfel, în nordul județului, unde este prezentă zona montană, sunt întâlnite solurile brun acide, brune-podzolice feriiluviale, regosoluir și rendzine; în cadrul etajului pădurilor de rășinoase și de amestec sunt soluri brun acide montane de pădure cu diferite grade de podzolire și soluri podzolice montane.Dealurile piemontane și subcarpatice ale Argeșului prezintă soluri Silvestre, podzolice brune și brune-gălbui, iar în cadrul podișurilor piemontante Cotmeana și Cândești sunt soluri pozdolice pseudogleice și brunde-gălbui cu aciditate ridicată. În final, în zona sudică, de câmpie, apar soluri pseudogleizate, iar în lungul văilor, soluri brun roșcate și brun-roșcate podzolice.

În ceea ce privește hidrografia, principalul curs de apă este reprezentat de râul Argeș, la care se adaugă afluenții săi : Vâlsan, Râul Doamnei, Râul Târgului, Bughia, Bratia etc, iar în zona deluroasă având izvoarele și râurile: Teleorman, Cotmeana, Vedea, Neajlov.

1.4. Factorii climatogeni antropici

În dorința sa de a avea un trai mai bun și mai comod, omul provoacă schimbări în cursul normal al naturii. În ceea ce privește condițiile climatice locale, acestea sunt modificate prin acționarea asupra factorilor fizico-geografici, iar principalii factori de influență cu caracter constant sunt : materialele de construcții din care este alcătuit orașul, sistemul de canalizare și spațiile verzi, extinderea platformelor industrial, defrișările pădurilor, extinderea suprafețelor agricole, a celor acvatice artificiale, crearea mijloacelor moderne de transport etc.

Astfel, omul produce modificări în cadrul temperaturilor (ce descresc dinspre zonele intens construite spre cele cu densitate mai mică), umezelii (valoare mai scăzută în înteriorul orașului), precipitațiilor ( slaba permeabilitate a suprafeței active construite în cazul caderilor de precipitații, prin intermediul căruia, se eliminp în același timp și apele menajere și cele industrial).

Capitolul II – CARACTERISTICILE PRINCIPALELOR ELEMENTE CLIMATICE

2.1 Temperatura aerului

În cea mai simplă definiție temniție temperatura aerului reprezintă “starea de încălzire sau răcire pe care o are atmosfera la un moment dat” (Ciulache, 1985). Temperatura aerului este o însușire fizică, care prezintă varațiile temporale periodice (diurne și anuale) și neperiodice (de la un an la altul și de lungă durată). Variază atât în timp, cât și în spațiu, fiind o consecință indirectă a fluxului radiației solare pe suprafața Pământului ( Tișcovschi și Diaconu, 2005).

2.1.1. Temperatura medie anuală

Tabelul nr. 1 – Mediile lunare multianuale ale temperaturii aerului (°C), la stațiile meteorologice Pitești și Câmpulung, în perioada 1971-1980

Pe baza tabelului și graficului de mai sus putem să evidențiem următoarele aspecte legate de evoluția regimului anual al temperaturii aerului la stațiile meteorologice Pitești și Câmpulung, în perioada de timp 1971-1980:

-în luna februarie, temperatura medie lunară crește cu 2oC în Pitești și 1,5°C în Câmpulung, datorită creșterii intensității radiației globale

-în luna martie, temperature crește cu 4oC în Pitești și doar cu 2,2°C în Câmpulung, aproape de două ori mai puțin, ca urmare a creșterii substanțiale a duratei strălucirii Soarelui ce determină înregistrarea unor valori mai mari ale intensității radiației globale și implicit a temperaturii.

-în luna aprilie, temperatura medie lunară crește cu 5,4oC la stația meteorologică din Pitești și cu 4,8°C la stația din Câmpulung, datorită schimbării regimului circulației atmosferice și intensificării radiației solare globale.

-în luna mai, temperatura continuă să crească până la 14,9oC în Pitești, respectiv până la 12,8°C în Câmpulung.

-în luna iunie, temperatura crește cu 3,5oC, ajungând la valoarea de 18,4oC în Pitești și cu 3,3°C, crescând până la valoarea de 16,1°C în Câmpulung. Deși această lună aparține solstițiului de vară, nu este cea mai călduroasă din cauza intensității radiației globale și consumului ridicat de căldură, realizat în procesul evaporării.

-în luna iulie, se înregistrează valoarea cea mai ridicată a temperaturii medii atât în Pitești, cât și în Cîmpulung, atingând 19,9oC și , respectiv 17,4°C.

-în luna august, temeperatura medie începe să scadă cu 0,9oC în Pitești și cu 0,7°C în Câmpulung, ca urmare a diminuării consumului de căldură în procesul evaporării.

-în luna septembrie, temperatura medie continuă să scadă cu 3,9oC în Pitești și cu 3,7°C în Câmpulung , ca urmare a scăderii perioadei de strălucire a Soarelui.

-în luna octombire, temperatura scade față de luna precedentă pentru ambele stații meteorologice, cu 5,6oC în Pitești, respectiv 5,2°C în Câmpulung.

-în luna noiembrie, continuă scăderea temperaturii aerului, valoarea ajungând la 4,4oC în Pitești și la 3,2°C în Câmpulung, datorită scăderii intensității radiației globale, accentuării inversiunilor termice și frecvenței mai mari a adevecțiilor redci din nord. La acestea se adaugă și intensificarea răcirilor nocturne care determină cele mai ample scăderi de temperatură de la o lună la alta.

-în luna decembrie, procesele caracteristice de iarnă se accentuează, iar scăderea temperaturii continuă, ajungând la valoarea de 0,5oC în Pitești și mult mai scăzută în Câmpulung, atingând valori negative de -0,4°C.

2.1.2. Regimul anual al temperaturii medii lunare, anotimpuale și semestriale

Tabelul nr.2 – Variația de la un an la altul a mediei temperaturii aerului față de media multianuală a stației meteorologice Pitești, în perioada 1971-1980

Pentru stația meteorologică din Pitești, în perioada 1971-1980, a fost calculată valoarea medie multianuală de 9,6 oC. Valori medii anuale mai mici decât aceasta au fost înregistrate în anii 1973, 1976, 1978 și 1980, fiind de 9,4 oC, respectiv 8,8 oC, 9,2 oC și 8,8 oC. Valoriile medii anuale ce depășesc media multianuală s-au înregistrat în anii 1971-9,8 oC, 1972-9,8 oC, 1974- 9,7 °C, 1975, 1977-10,1 oC și 1979-9,9 oC. În schimb pentru stația meteorologică de la Câmpulung media multianuală calculată este mai scăzută, și anume de 7,9°C. Această valoare este depășită de mediile multianuale în anii 1971-8,1°C ,1972-8,1°C , 1974-8,0°C , 1975-8,6°C , 1977-8,4°C și 1979-8,2°C.

Tabelul nr.4 – Abaterile valorilor medii din fiecare an față de media multianuală a temperaturii aerului la stația meteorologică Pitești, în perioada 1971-1980

Pentru stația meteorologică din Pitești, în perioada 1971-1980, abaterea maximă negativă a fost de -0,8 oC și s-a înregistrat în anii 1976 și 1980 , iar abaterea maximă pozitivă a fost de 0,7 oC înregistrată în anul 1975. Abateri negative s-au mai înregistrat în anii 1973 și 1978 cu valori de -0,3 oC, respectiv -0,4 oC, iar abaterile pozitive au fost înregistrate în anii 1971, 1972, 1974, 1977 și 1979 cu valori de 0,2 oC , 0,2 oC , 0,1 oC , 0,5 oC și 0,3 oC.

Tabelul nr.5 – Abaterile valorilor medii din fiecare an față de media multianuală a temperaturii aerului la stația meteorologică Câmpulung, în perioada 1971-1980

Analizând tabelul nr.5 si figura 7 observăm că și valorile abaterilor înregistrate la stația din Câmpulung sunt foarte asemănătoare cu cele de la stația din Pitești. Și in acest caz valoarea maxima negative se înregistrează în anul 1976 și atinge tot 0,8°C și cea pozitivă este tot de 0,7°C, tot în anul 1975. Ca și în primul caz se întâlnesc abateri poztive în anii 1971, 1972, 1974, 1977 și 1979 cu valori de 0,2°C , 0,2°C , 0,1°C , 0,5°C și 0,3°C, iar cele negative se înregistrează în anii 1973, 1978 și 1980 cu valori de -0,3°C, -0,5°C și respective -0,7°C.

Tabelul nr. 6 – Mediile anotimpuale și semestriale la stația meteorologică Pitești, în perioada 1971-1980

Sursa: date prelucrate de la ANM

Tabelul nr. 7 – Mediile anotimpuale și semestriale la stația meteorologică Câmpulung-Muscel, în perioada 1971-1980

Sursa: date prelucrate de la ANM

Analizând tabelele nr. 6 și 7 observăm că atât mediile anotimpuale, cât și mediile semestriale prezintă valori ușor mai ridicate în cazul stației din Pitești, decât în cea din Câmpulung. Și anume, pentru primavera , în Pitești se înregistrează 9,7°C , iar în Câmpulung 7,9°C; pentru vară în Pitești sunt 19,1°C și în Câmpulung 16,8°C; pentru toamnă se înregistrează pentru Pitești și Câmpulung 9,7°C, respective 8,0°C și în cele din urmă, pentru iarnă în Pitești se înregistrează -0,2°C , iar în Câmpulung -1,2°C. În ceea ce privește mediile semestriale în Pitești se înregistrează în semestrul cald 16,2°C, iar în cel rece 2,9°C si în Câmpulung înregistrăm 13,9°C, respective 1,7°C. Per total, analizând valorile înregistrate la cele două stații, diferențele de temperature variază între 1,2°C și 2,3°C.

2.1.3. Temperatura maximă și minimă mijlocie (media maximelor și minimelor lunare)

Tabelul nr.8 – Variația medie lunară multianuală a temperaturii aerului la stația Pitești, în perioada 1971-1980

În tabelul nr.4 și în figura 6 este reprezentată variația medie lunară la stația meteorologică din Pitești. Atât maxima medie lunară, cât și media lunară și minima medie lunară prezintă o curbă ascendentă din luna ianuraie, de la valorile de 0,9°C, respectiv -1,6°C și -3,9°C până în luna iulie, unde sunt înregistrate 21oC, respectiv 19,9 oC și 18,4 oC, după care urmează o curbă descendentă până în luna decembrie , când se înregistrează 3,0 oC, resprectiv 0,5 oC și -2,2 oC.

Tabelul nr.9 – Variația medie lunară multianuală a temperaturii aerului la stația Câmpulung, în perioada 1971-1980

În cazul stației de la Câmpulung ca și în cazul stației din Pitești mediile lunare multianuale prezintă o curba ascendentă din ianuarie până în iulie, urmată de o curbă descendentă până în luna decembrie. Media minimă variază de la -4,8°C la 16,0°C , coborând în decembrie până la -2,7°C, maxima variază de la 0,8°C la 18,7°C și la 1,8°C, iar media anuală fluctuează de la -2,3°C la 17,4°C și la -0,4°C.

Tabelul nr. – Temperatura minimă absolută la stațiile meteorologice Pitești și Câmpulung, în perioada 1971-1980

Sursa: date prelucrate de la ANM

În tabelul numărul sunt prezentate temperaturile minime la stațiile Pitești și Câmpulung. În ambele cazuri minima absolută este atincă în luna ianuarie și înregistrează -14,1°C , în Pitești si -14,9°C în Câmpulung, observându-se că diferența dintre cele două stații este de doar 0,8°C. Cea mai ridicată minimă se înregistrează în luna iulie , cu valorile de 10,2°C în Pitești și 8,4°C în Câmpulung; în acest caz diferența dintre cele două stații este mai ridicată, ajungând la 1,8°C. Reprezentarea minimelor este formată dintr-o curbă ascendentă din ianuarie până în iulie, urmată de o curbă descendentă până în decembrie, până la valoare de -11,1°C, respective -12,4°C, cu o diferență între cele două stații de 1,3°C. Privind doar media anuală a minimelor , putem observa că în Câmpulung temperature este mai scăzută cu o medie de 1,8°C.

Tabelul nr. – Temperatura maxima absolută la stațiile meteorologice Pitești și Câmpulung, în perioada 1971-1980

Sursa: date prelucrate de la ANM

Ș în ceea ce privește maxima absolută, din analiza mediilor anuale observâm, la fel ca în cazul precedent, că Piteștiul prezintă o temperature mai ridicată decât în Câmpulung, tot cu o medie de 1,8°C. Astfel, analizând tabelul numărul observăm că minima maximelor se înregistrează în luna ianurie, cu valori de 10,9°C și 10,6°C, în Pitești și În Câmpulung, cu diferența dintre cele două de 0,3°C, iar maxima se înregistrează , bineînteles, în luna iulie cu valori de 32,4°C în Pitești și 29,5°C în Câmpulung, diferența fiind de 2,9°C. Ca și în cazul minimelor reprezentarea grafică a maximelor este formată dintr-o curbă ascendentă din luna ianuarie până în luna iulie, urmată de o curbă descendentă până în luna decembrie, unde atinge valori de 12,5°C și , respectiv, 11,7°C, cu o diferență de 0,8°C.

2.1.4. Amplitudinea anuală a temperaturilor medii lunare

Amplitudinea termică reprezintă înregistrarea celei mai mari temperature medii lunare în iulie și a celei mai mini în ianuarie atestată continentalismului regimului termic al Județului Argeș (Ciulache,1997).

Tabelul nr. – Amplitudinea termică la stația meteorologică Pitești, în perioada 1971-1980

Tabelul nr. – Amplitudinea termică la stația meteorological Câmpulung, în perioada 1971-1980

Analizând tabelele și figura observăm că deși în Câmpulung valorile sunt ușor mai scăzute decât în Pitești, ambele curbe ale amplitudinii termice prezintă aceleași variații. În primul an amplitudinea crește de la 18,8 °C la 22,7 °C în Câmpulung, respectiv de la 19,9 °C la 24,2 °C în Pitești. În următorii 2 ani se înregistrează scăderi și creșteri, până în anul 1975 când se înregistrează valori foarte scăzute în ambele cazuri, și anume 20 °C în Câmpulung și 20.5 °C în Pitești (cea mai scăzută valoare). Din 1976 până în 1978 valorile scad din nou de la 21,4°C la 19,6 °C în Câmpulug ( cea mai scăzută valoare ) și de la 23,4 °C la 21,6 °C în Pitești. În ultimii 3 ani valorile cresc, ajungând șa 22,2°C în Câmpulung și 23,9°C în Pitești.

2.1.5. Numărul mediu lunar și anual de zile cu temperaturi caracteristice

Deosebit de importantă pentru agricultură este cunoașterea datelor medii de trecere a temperaturilor prin anumite praguri și a duratei medii ale intervalelor cu temperature mai mici sau mai mari decât pragurile respective. Astfel, vom analiza în continuare numărul zilelor de iarnă, de îngheț, de vară și tropicale.

Tabelul nr. – Numărul de zile cu temperaturi caracteristice la stația meteorologică Pitești, în perioada 1971-1980

Sursa: date prelucrate de la ANM

Numărul de zile cu temperaturi caracteristice pentru stația meteorologică din Pitești, în perioada 1971-1980 sunt reprezentate în tabelul nr.8. Zilele de iarnă sunt zilele în care temperatura maximă este mai mică sau egală de 0oC, zilele de îngheț sunt cele în care temperatura minimă mai mică sau egală de 0oC, zilele de vară sunt zilele în care temperatura maximă este mai mare sau egală de 25oC și zilele tropicale sunt acele zile în care temperatura maximă este mai mare sau egală de 30oC.

Pentru stația meteorologică din Pitești zilele de iarnă au o medie anuală de 18,4 zile și se înregistrează în lunile ianuarie, februarie, martie, noiembrie și decembrie; cea mai mare medie a acestor zile se înregistrează în luna ianuarie, 9,1 zile, iar cea mai mică în luna noiembrie, 0,9 zile.

Zilele de îngheț au o medie anuală de 101,9 și se înregistrează în lunile ianuarie, februarie, martie,aprilie, octombrie, noiembrie și decembrie. Cea mai mare medie a zilelor de îngheț este în luna ianuarie, 27,3 zile și cea mai mică în aprilie, 0,8 zile.

Zilele de vară au o medie de 69,6 și se formează în lunile aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie și octombrie, cu cea mai mare valoare în luna iulie, 21,8 zile și cea mai mică în aprilie, 0,2 zile.

Zilele tropicale au o medie de 9 și sunt înregistrate în lunile mai, iuni, iulie, august și septembrie, cu cea mai mare valoare în iulie, 4,1 zile și cea mai mică în mai, 0,1 zile.

2.1.6. Înghețul

Înghețul reprezintă acel fenomen meteorologic, ce se întâlnește în special în lunile de iarnă, dar și în anotimpurile de tranziție, în care temperature aerului scade sub 0°C. Acesta este un factor foarte important pentru activitatea din domeniul agriculturii, fiind foarte important să se cunoască datele medii și extreme ale primului și ultimului îngheș, dar și duratele medii și extreme ale intervalelor fără îngheț. ( Ciulache, 1997). În funcție de procesul care îi determină apariția, înghețul este adectiv (datorat unei advecții de aer rece) și radiativ ( produs de o răcire radiativă intensă).

2.2. Temperatura solului la suprafață

Temperatura solului are o mare importanță în climatologie. În primul rând, de ea depinde încălzirea aerului din imediata apropiere a solului, procesele de evaporare, biochimice, de transformare a materiei organice din sol, cele de dizolvare sau precipitare s unor săruri solubile. Temperature solului este influențată pe de-o parte de cantitatea de energie solară incidentă pe suprafața lui și pe de altă parte de schimburile reciproce cu atmosfera și cu stratele mai adânci ale solului; totodată temperatura solului este influențată și de factori precum : așezarea geografică, capacitatea solului de a se încășzi sau răci mai repede sau mai încet( în funcție de structură, căldura specifică, culoare, umiditate, conductibilitate calorică), prezența sau lipsa vegetației sau a stratului de zăpadă.

Schimbul de căldură dintre suprafață și stratele de adâncime se produce în două sensuri: către stratele mai adânci (ziua și vara, la suprafața solului aportul de căldură depășește pierderile) și de la stratele mai adânci către suprafața mai rece ( noaptea și iarna, pierderile de căldură depășesc cantitățile primite). Fluxul pozitiv ( de sus în jos ) împiedică ziua o încălzire prea puternică a suprafeței solulu, iar fluxul negativ ( de jos în sus) împiedică răcirea excesivă în cursul nopții ( Tișcovschi și Diaconu, 2005).

2.3. Umezeala aerului

“Umezeala sau umiditatea aerului este definită prin conținutul în vapori de apă existenți la un moment dat în atmosferă, fiind o însușire importantă a aerului, atât din punct de vedere meteorologic, cât și bioclimatic” (Tișcovschi și Diaconu. 2005). Mărimile care definesc umezeala aerului sunt : tensiunea vaporilor de apă (e), tensiunea de saturație (E), umezeala absdolută (a), umezeala relativă (R), umezeala specifică (q), deficitul de saturație (d), punctul de rouă (Td).

2.3.1. Regimul anual și lunar al umezelii relative

Umezeala relativă este proporția vaporilor de apă existent în aer față de cantitatea de vapori de apă maxima posibilă la o anumită temperatură ( R%=)

Tabelul nr. – Evoluția umezelii relative la stațiile meteorologice Pitești și Câmpulung, în perioada 1971-1980

Analizând tabelul si graficul de mai sus observăm că pentru stația din Pitești valorile pentru umezeală fluctuează mult mai amplu decat pentru Câmpulung. Aceasta din urmă prezintă valori între 74,0% și 81,2%, minima fiind în martie și maxima în noiembrie, iar diferența dintre cele două valori fiind doar de 7,2%. Curba reprezentatică pentru statia din Câmpulung pornește de la valoare de 77,9%, în ianuarie, urcând ușor până la valoare de 80,8% în luna februarie, iar în umatoarele două luni prezentând o ușoară scădere, până la 74,0%, valoarea minima înregistrată; în continuare umezeala crește în următoarele 7 luni, până atinge valoarea maxima de 81,2%, umând ca în luna decembrie să scadă până la 80,6%. Pentru stația din Pitești curba reprezentativă pentru umezeală atinge valoarea maxima 82,9% în luna februarie și minima de 66,8% în luna iulie, diferența fiind de 16,4%, de cel putin 2 ori mai mare decat în Câmpulung. Umezeala în Pitești urca ușor din ianuarie în februarie, de la 82,4% la 82,9%, iar apoi coboară treptat până în luna iulie, când atinge valoarea minima, iar apoi urcă până la sfârșitul anului, până la valoarea de 82,2%.

2.4. Nebulozitatea

Norii reprezintă un sistem de particule fine de apă și/sau cristale mici de gheață aflate în suspensie în atmosferă, care se formează când sunt prezente nuclee de condensare și este atins punctual de rouă și este realizată saturația lu suprasaturația. Gradul cu care aceștia acoperă bolta cerească reprezintă nebulozitatea.

Aprecierea gradului de acoperire cu nori a bolții cerești vizibile de pe platforma meteorological se face vizual și se notează în grade de nebulozitate (optimi sau zecimi). Prezența norilor are următoarele consecințe : diminuarea duratei strălucirii Soarelui, energiei calorice și luminoase provenite de la Soare, diminuarea radiației efective, prin modificarea bilanțului radiativ al suprafeței active și atmosferei.

2.4.1. Regimul anual al nebulozității

Nebulozitatea depinde de

Tabelul nr. – Evoluția nebulozității la stațiile meteorologice Pitești și Câmpulung, în perioada 1971-1980

În figura , se constată faptul că , atât la Pitești, cât și la Câmpulung, cele mai mari valori sunt înregistrate în luna februarie, 7,0 zecimi și respective, 6,9 zecimi, iar cele mai reduse vara, în lunilr iulie și august, 4,6 zecimi la Pitești și 5,2 zecimi la Câmpulung. De asemenea, observăm că față de media anuală de 5,7 zecimi la Pitești și 5,9 zecimi la Câmpulung, abaterile sunt negative în perioada iunie-octombrie.

2.5. Durata de stălucire a Soarelui

Teoretic, durata de strălucire a Soarelui ar trebui să coincidă cu timpul scurs de la momentul răsăririi la momentul apunerii Soarelui, însă acest lucru nu este posibil tot timpul din cauza apariției sistemelor noroase care opresc radiația solară directă să ajungă la suprafața terestră. Durata de strălucire a Soarelui depinde de anumiți factori : meteorologici ( transparența atmosferei și nebulozitatea), geografici (latitudinea, înclinarea și expoziția versanților) și astronomici ( unghiul înâlțimii Soarelui, unghiul azimutal și declinația Soarelui).

Tabelul nr. – Variația medie lunară multianuală a duratei de strălucire a Soarelui la stațiile Pitești și Câmpulung, în perioada 1971-1980

Cu ajutorul tabelului nr. și a figurii , observăm atât pentru Câmpulung, cât și pentru Pitești valoarea cea mai mare pentru numărul de ore de strălucire a Soarelui se înregistrează în luna august, și anume 287,8 ore în Pitești și 248,3 ore în Câmpulung. Minimele se înregistrează, în mod normal, în lunile de iarnă, când, așa cum am observant mai sus, nebulozitatea prezintă valori mai ridicate, și anume pentru Pitești minima este de 93,8 ore, iar pentru Câmpulung 98,0 ore, ambele valori fiind înregistrate în luna februarie. Pentru ambele stații numărul de ore de strălucire a Soarelui depășește media anuală în intervalul mai-octombire.

2.6. Precipitațiile atmosferice

Precipitațiile atmosferice sunt produsele finite ale condensării și sublimării vaporilor de apă din atmosfera liberă ce cad din nori și ajung la suprafața terestră sub formă lichidă (ploaie, burniță), solidă (ninsoare, grindină, măzăriche) sau sub ambele forme în același timp (lapoviță). Importanța precipitațiilor atmosferice constă în intensitatea, durata și frecvența acestora, având un rol pozitiv sau negative. Factorii care influențează precipitațiile atmosferice sunt circulația generală a atmosferei și principalele caractere ale reliefului.

2.6.1. Regimul anual, anotimpual, semestrial și lunar al precipitațiilor

Precipitațiile atmosferice au o extraordinară variabilitate spațială și temporală determinată de multitudine proceselor pluviogenetice. Analizând șirurile lungi de date pot fi distinse unele trăsături generale cu caracter stabil, ale repartiției în spațiu și evoluția în timp a cantităților de precipitații. Astfel, în tabelele vom analiza cantitățile de precipitații din Pitești și Câmpulung, în perioada 1971-1980.

Tabelul nr. – Evoluția cantității de precipitații, în perioada 1971-1980, la stația meteorologică Pitești

Prin intermediul tabelului nr. și a figurii observăm că pentru perioada 1971-1980, la stația meteorologică din Pitești, cantitatea de precipitații prezintă o curbă ascendentă din luna februarie, când se înregistrează valoarea minima, de 29,7 l/m³, până în luna iunie, când atinge maximul , și anume 124,8 l/m³, iar apoi începe să fluctueze prezentând ușoare creșteri și scăderi până în decembrie , când ajunge la valoarea de 30,4 l/m³.

Tabelul nr. – Evoluția cantității de precipitații, în perioada 1971-1980, la stația meteorologică Câmpulung

În tabelul nr și figura este prezentată evoluția cantității de precipitații, în perioada 1971-1980, șa stația meteorologică din Câmpulung. Astfel, se observă că , la fel ca în cazul Piteștiului, cea mai mare cantitate este înregistrată în luna iunie, 130,6 l/m². La fel ca în cazul prezentat anterior minima este înregistrată tot în luna februarie, cu valoarea de 36,1 l/m². După luna iunie, valorile cantității de precipitații începe să fluctueze, ajungând în decembie la 38,8 l/m².

În ceea ce privește mediile anuale observăm că în Pitești cantitatea este cu 133,2 l/m² mai mică decât în Câmpulung.

2.6.2. Cantitățile maxime de precipitații căzute în 24 de ore

Tabelul nr. – Evoluția cantității de precipitații maxime, în 24 de ore, în perioada 1971-1980, la stațiile meteorologice Pitești și Câmpulung

În ceea ce privește cantitatea maximă de precipitații , cu ajutorul figurii se observă că cele mai mari cantități , pentru ambele stații meteorologice, sunt înregistrate în lunile mai, iunie și iulie, cu o valoarea mai mare pentru stația din Pitești, decât cea din Câmpulug (28,8 l/m² , 37,5 l/m² și 36,7 l/m² în Pitești și 28,1 l/m², 31,2 l/m² și 25,9 l/m² în Câmpulung). Valorile minime în ambele situații sunt înregistrate în luna februarie, cu valori de 9,7 l/m² în Pitești și 11,5 l/m² în Câmpulung.

Analizând mediile anuale , observăm că spre deosebire de precipitațiile totale lunare, cantitatea maximă este mai mică în Câmpulung cu 19,4 l/m² decât în Pitești.

2.8. Vântul

Vântul reprezintă mișcarea pe orizontală a aerului, aproape paralelă cu suprafața terestră, datorată diferențelor de presiune din diferite regiuni rezultate în urma încălzirii inegale a suprafeței terestre. Acest fenomen se caracterizează prin direcție, viteză și intensitate.

Direcția vântului reprezintă sectorul de unde bate vântul și nu direcția către care acesta bate.

Viteza vântului este distanța pe care o parcurge aerul în deplasarea sa pe orizontală în intervalul de timp.

2.8.1. Frecvența și viteza vântului

Frecvența și viteza vântului vor fi analizate pe cele 8 direcții principale.

Tabelul nr. – Frecvența vânturilor pe direcții la stația Pitești, în perioada 1971-1980

Tabelul nr. – Viteza vânturilor pe direcții la stația Pitești, în perioada 1971-1980

În urma analizei tabelului nr și figurii , se observă că cea mai mare frecvență se înregistrează pe direcția NV (28,6 %), iar cea mai mica pe direcția S (4,7%). Valori mai ridicate se mai înregistrează pe direcțiile V și E (13,1%, respective 12,4%), iar cele mai scăzute în SE, SV și N (6,3%, 6,6% și respective 8,7%), iar calmult atmosferic atinge valoarea de 15,9%.

Analizând tabelul nr și figura observăm că viteza nu prezintă mari diferențe între punctele cardinal, valorile fluctuând între 2 m/s și 4 m/s. Cea mai mare valoare este înregistrată în E (4 m/s), iar cea mai mică în S (2,1 m/s), iar pe celelalte directii viteza nu depășește 3 m/s.

2.8.2. Calmul atmosferic

2.8.3. Vânturile locale

2.9. Fenomene atmosferice de risc

2.9.1. Bruma

2.9.2. Chiciura și poleiul

2.9.3. Viscolul

3 RELAȚIA CLIMĂ – AGRICULTURĂ ÎN JUDEȚUL ARGEȘ

3.1. Principalele culturi agricole

Principalele cinci culture agricole din județul Argeș sunt grâul și secara, porumbul, cartoful, sfecla de zahăr și floarea-soarelui. Pentru a analiza suprafața și producția cultivată din această zonă am analizat datele din anii 1990, 1991, 1992, 1993 și 1994, în cele 139 zone administrative din județ. Astfel, vom observa cum aceste culturi agricole sunt influențate de relief, sol, temperaturi, precipitații etc, județul Argeș având o extindere de peste 1° latitudine, suprafața pe care sunt întâlnite principalele forme de relief (munte, podiș, subcarpați, câmpie), care, la rândul lor influențează factorii de care depind culturile agricole.

3.2. Cerințele agroclimatice ale principalelor culturi din județul

Grâul prezintă anumite condiții în ceea ce privește temperatura și umiditatea grâul; astfel, temperatura minimă de germinare este de 1-2°C, iar dacă după semănat temperatura solului este de 14-15°, grâul răsare în 8-10 zile, cu condiția ca în col să fie suficientă umiditate. În perioada de înfrățire este nevoie de o temepratură de 8-10°C. Înfloritul și polenizarea se desfășoară la temperaturi de 20-22°C.

Din punctul de vedere al solului, grâul dă rezultate bune pe soluri luto-argiloase și lutoase, fertile, cu o bună permeabilitate și aerație, cele mai bune fiind : brune-deschise de stepă, cernoziomurile, brune-roșcate de pădure și fertile aluvionare.

Secara prezintă o perioadă de vegetație de 280-290 de zile, dar în cazul în care temperaturile din lunile mai și iunie sunt mai scăzute cu 2°C față de normal, această perioadă crește cu 7-10 zile. Totalul de grade acumulate în perioada de vegetație variază între 1800-2100°C. În perioada de înfrățire, temperatura trebuie să fie de 6-12°C, pentru formarea paiului este nevoie de o temperature de 14 °C, pentru înflorire 14-16 °C, iar pentru umplerea bobului, 18-20 °C. Față de umiditate, secara prezintă cerințe moderate, coeficientul de transpirație fiind de 250-400.

În ceea ce privește solul, secara nu este foarte pretențioasă, dezvoltându-se pe terenuri sărace, datorită sistemului săr radicular profund și a capacității mari de absorbție. Ea se dezvlotă pe soluri acide (podzoluri) și soluri nisipoase, ușor pietroase și cele moderat alcaline.

Cerințele sfeclei de zahăr fată de condițiile climatice variază în funcție de momentele de dezvoltare. Astfel, în faza de încolțire și de îngroșare a rădpcinilor, are nevoie de o bună aprovizionare cu apă și temperaturi de 10-15°C. În a doua fază este nevoie de o cantitate mult mai mare de umiditate și de temperature de 18°C. în a treia fază, de maturitate, precipitațiile nu mai sunt atât de importante, iar temperature trebuie sa aibă în jur de 16°C.

Pentru sfecla de zahăr sunt recomandate solurile fertile, profunde, structurate, cu reactive neutră sau ușor alcalină, cele mai bune fiind solurile : aluviale, cernoziomurile și brun-roșcate de pădure.

Fiind o plantă cu origine subtropicală, porumbul asigură recolte mari în zonele cu precipitații bogate și uniform repartizate, iar cerințele sale față de temperatură diferă în funcție de fazele de dezvoltare. Astfel, in prima fază de germinație temperature este de 8-10°C , iar o răsărire rapidă și uniform este asigurată de o temperature ce nu coboară sun 15°C. După răsărire, cerințele cresc, iar temperature trebuie să fie în jur de 21°C.

Solurile pe care se cultivă porumbul sunt : cernoziomurile, brun-roșcate de pădure, podzoluri, aluviuni, lăcoviști, nisipoase etc.

Floarea-soarelui prezintă o serie de cerințe față de temperature și umiditate. Astfel, în perioada de germinație temperature este de 3-5°C, în timpul înfloritului temperature optima este de 18-22°C.

Solurile cele mai potrivite pentru floarea-soarelui sunt : lutoase, profunde, mijlocii, bogate în substanțe nutritive și cu reserve cât mai mari de apă.

3.3. Grâul și secara

Grâul este una dintre cele mai vechi plante cultivate, extinderea eu bazându-se pe importanța sa, pe faptul că din boabele sale se opține pâinea, produsele de patiserie, acestea reprezentând hrana de baza pentru cea mai mare parte a populației. Boabele de grâu conțin 68% hidrați de carbon, 14-15% substanțe proteice, 2% grasimi și vitamin, toate acestea fiind necesare organismului uman.

Secara este o plantă foarte importantă în alimentația oamenilor și a animalelor, fiind bogată în proteine (10-14%) și de amidon (65-70%). La fel ca și în cazul grâului, din faina obținută din secară se prepară pâinea, dar această are o calitate inferioară pâinii de grâu.

Pentru a analiza suprafața cultivate cu grău și secară, zonele administrative din judeș au fost împărțite în 6 grupa (1-650 ha, 651-1300 ha, 1301-1950 ha, 1951-2600 ha, 2601-3250 ha și peste 3250 ha). Cea mai răspândită grupă este cea care reprezintă cele mai mici suprafețe, și anume 1-650 ha; această este întâlnită în nordul și centrul județului, excepție făcând doar localitățile Albeștii de Muscel (651-1300 ha), Pietroșani și Cosești (1301-1950 ha). În zona sudică a județului suprafața variază, însă cele mai răspândite sunt grupele de 651-1300 ha și 1301-1950 ha, dar în evidență sunt localitățile Bîrla și Cornu, care prezintă 1951-2600 ha și Buzoești, unde e atinsă suprafața maximă de 3260,2 ha.

Pentru producție s-au stabilit tot 6 grupe (0-2000 tone, 2001-4000 tone, 4001-6000 tone, 6001-8000 tone, 8001-10000 tone și peste 10000 tone), iar răspândirea acesteia este aproximativ direct proporțională cu suprafața cultivate. Astfel, cele mai mici producții, de 0-2000 tone sunt întâlnite în zona nordică și centrală, fară excepții. În zona sudică, la altitudini mai mici de 500 m producția de grâu și secară variază între 2000 tone și peste 10000 tone. Producția de 2001-4000 tone este întâlnită în localitățile: Albota, Oarja, Suseni, Rătești, Teiu, Negrași, Stolnici, Hîrsești, Recea, Slobozia, Popești etc, 4001-6000 tone în localitățile : Căldăraru, Ungheni, Izvoru, Mozăceni, Rociu, Căteasca, Costești și Lunca Corbului, 6001-8000 tone se înregistrează doar în localitatea Bârla, grupa de 8001-10000 tone nu este întâlnită în nicio localitate, iar peste 10000 se întâlește în localitatea Buzoești, unde producția atinge maxima din județ, și anume 13800 tone.

Per total, vorbind atât de suprafața cultivată cât și de producți, grâul și secara atinge cele mai mici valori în zona nordică și central, unde întâlnim, ca forme de relief, munte, subcarpați și podiș, din punct de vedere climatic, temperatuie mai scăzute, precipitații mai bogate, iar cele mai mari valori în zona sudică, în zona de câmpie, unde sunt îndeplinite toate cerințele acestor culturi. Maximul ca suprafață și producție cultivată este înregistrat în comuna Buzoești, situate într-o zona tipică de câmpie, cu altitudini ce variază între 180-210 metri, unde temperature medie anuală este 10,1 °C, iar precipitațiile ating 550-600 mm pe an. Cele mai răspândite soluri sunt cele brun-roșcate luvice, vertice și pseudogleizate. Toate aceste caracteristici ale comunei întrunesc condițiile minime cerute de grâu și secară și asigură o producție însemnată a acestora.

3.4. Sfecla de zahăr

Sfecla de zahăr se numără printre cele mai tinere culturi, extinzându-se pe suprafețe întinse datorită progreselor realizate de amelioratorii europeni. În momentul introducerii în cultură , avea un conținut de zahăr de 6%, în 1838-1867 oscilează între 8,8-10%, ulterior crescând ușor, până în 1910 când a atins maximul de 20,5%, valoare ce nu a putut fi depășită în prezent, decât cu valori foarte mici.

Sfecla de zahăr nu înregistrează, în cadrul județului Argeș, suprafețe și producții foarte extinse. Astfel, pentru suprafața cultivată s-au stabilit 6 grupe cu maxima de peste 50 ha ( 0-10 ha, 11-20 ha, 21-30 ha, 31-40 ha, 41-50 ha și peste 50 ha). Cele mai mici valori se înregistrează în zona nordică și centrală, în zonele de munte și podiș, dar coboră ușor și spre sud, în zona de câmpie. Localitățile în care se întâlnesc suprafețe de 11-20 ha sunt : Lunca Corbului, Costești, Rătești, Izvoru, Mozăceni și Slobozia. Suprafețe de 21-30 ha sunt întâlnite în localitățile Buzoești și Recea, cele de 31-40 ha sunt întâlnite în localitățile Popești și Miroși, iar cele de 41-50 ha în Bîrla și Ungheni. Maximul este atins în localitatea Căldăraru, cu valoarea de 51,6 ha.

În ceea ce privește producția, s-au stabilit 5 grupe representative, însă cu valori destul de reduse, ultima grupă fiind de peste 600 tone (0-140 tone, 141-280 tone, 281-420 tone, 421-660 tone și peste 660 tone). Ca și în cazul suprafeței, cele mai mici valori se întâlnesc în zona nordică și centrală, în zonele de munte și podiș, dar și în sud, în zone de câmpie. Valorile de 141-280 tone se întâlnesc în localitățile Răteșri, Buzoești, Hîrsești, Bârla, Izvoru și Slobozia, iar cele de 281-420 tone se întâlnesc în două localități, în Recea și Miroși. Cele mai mari valori se întâlnesc în localitățile Ungheni și Căldăraru, cu 604,7 tone și respective 731 tone.

Căldăraru este localitatea în care se întâlnesc cele mai mari valori în cazul sfeclei de zahăr, atât ca suprafața, cât și ca producție. Este situate în zona de câmpie, aparținând subdiviziunii Găvanu-Burdea, temperatura medie anuală este de 10-11°C, iar precipitațiile de aproximativ 500 mm, factori ce favorizează dezvoltarea sfeclei de zahăr în această zonă.

3.2.3. Porumbul

Porumbul este una dintre cele mai importante culture agricole datorită potențialului mare de producție , multiplelor întrebuințări și particularităților fitotehnice și biologice. Boabele de porumb sunt bogate în protein (10%), substanțe extractive neazotate (66-68%), grăsimi (4-6%), celuloză (2%), cenușă (1,5%) și apă (13%). În alimentația omului, porumbul este folosit sub formă de mămăligă, fulgi, floricele, porumb fiert, copt etc.

Porumbul are o răspândire importantă în cadrul județului Argeș. Pentru suprafață am stabilit 7 grupe (1-500 ha, 501-1000 ha, 1001-1500 ha, 1501-2000 ha, 2001-2500 ha, 2501-3000 ha și peste 3001 ha). Cele mai reduse suprafețe, de 1-500 ha, se întânesc în zona nordică și central, totuși, se întâlnesc și localități cu 501-1000 ha ( Băiculești, Bascov, Uda, Vedea, Bărăști, Poiana Lacului, Săpata, Moșoaia, Albota, Bradu, Oarja, Ștefănești și Mioveni). Suprafețele de 1001-1500 ha sunt întâlnite în localitățile : Călinești, Căteasca, Rătești, Teiu, Leordeni, Mozăceni, Izvoru, Slobozia, Miroși și Hîrsești. În localitățile Costești, Suseni, Stolnici, Negrași, Căldăraru și Popești sunt suprafețe de 1501–2000 ha. Suprafețele de 2001-2500 ha sunt întâlnite doar în trei localități (Lunca Corbului, Rociu și Recea), iar cele de 2501-3000 ha într-o singura localitate (Ungheni). Suprafețele maxime de peste 3000 ha sunt întâlnite în localitățile Bârla cu 3040,8 ha și Buzoești 3085 ha.

Pentru producție s-au stabilit 6 grupe în care sunt evidențiate valori însemnate pentru această cultură (1-1500 tone, 1501-3000 tone, 3001-4500 tone, 4501-6000 tone, 6001-7500 tone și peste 7500 tone). Deși se cultivă în cantități importante, cea mai răspândită este prima grupă cu 1-1500 tone, dar această se întâlnește aproape omogen în partea nordică și centrală, unde întâlnim zonele de munte și podiș. Localitățile care împiedică această omogenitate sunt Mălureni, Băiculești, Bascov, Ștefănești, Mioveni, Uda și Vedea, unde se înregistrează 1501-3000 tone. Aceeași valoare a producției se mai întâlnește și în localitățile : Poiana Lacului, Moșoaia, Albota, Săpata, Bradu, Oarja, Teiu, Mozăceni și Hîrsești. Producția de 3001-4500 tone se înregistrează în special în zona sud-estică , în localități precum : Călinești, Căteasca, Suseni, Rătești, Leordeni, Negrași, Recea, Izvoru, Slobozia, dar și în localitatea Stolnici. Producția de 4501-6000 tone este întâlnită în 7 localități ( Lunca Corbului, Costești, Căteasca, Corbu, Bârla, Căldăraru și Popești), cea de 6001-7500 tone într-o singură localitate ( Ungheni), iar peste 7500 tone în localitatea Buzoești, și anume 8190 tone.

Dacă, în cazul suprafeței, Bârla este printre primele două localități, pentru producție este în a patra categorie, cu 5939,2 tone, însă comuna Buzoești atinge cele mai mari valori, atât ca suprafață, cât și ca producția cultivată, iar cele mai mici valori, în ambele cazuri, se întâlnesc în zonele de munte și podiș.

3.2.4. Floarea soarelui

În țara noastră, floarea-soarelui este cea mai importantă plantă uleioasă cultivate. Semințele de floarea-soarelui conțin 50-55% ulei față de greutatea lor și 65-70% față de greutatea miezului. În alimentația oamenilor, ulei este folosit fie direct pentru prajit sau în salate, fie în industria alimentară, în prepararea conservelor de legume și de pește.

Pentru analiza suprafeței cultivate cu floarea-soarelui, s-au stabilit 7 grupe ( 0-250 ha, 251-500 ha, 501-750 ha, 751-1000 ha, 1001-1250 ha, 1251-1500 ha și peste 1500 ha) cu cea mai mare răspândire a primei grupe, întâlnită în zona nordică și centrală. O răspândire mai extinsă îâ are și a doua grupă, de 251-500 ha, în special în zona de sud-est a județului, în localități precum Rociu, Teiu, Negrași, Recea, Mozăceni și Slobozia și în două localități din sud-vestul județului ( Hîrsești, Căldăraru). În zonele de sud, sud-vest predomină suprafețele de 501-750 ha, în localitățile : Luna Corbului, Costești, Stolnici, Ungheni și Izvoru. Suprafețele de 751-1000 ha, 1001-1250 ha și 1251-1500 ha sunt foarte slab răspândite, prima grupă fiind întâlnită în doar două localități ( Bârla și Popești), iar celelalte două, în nicio localitate. Ultima grupa de peste 1500 ha este întâlnită într-o singură localitate, în Buzoești, și anume 1529,8 ha.

Pentru producție s-au stabilit 6 grupe ( 0-450 tone, 451-900 tone, 901-1350 tone, 1351-1800 tone, 1801-2250 tone și peste 2250 tone), a căror răspândire este direct proportional cu suprafețele cultivate. Astfel, cele mai mici producții se înregistrează în zonele de munte și podiș, în zona nordică și central, dar pătrunde ușor și în zona de câmpie din sud. Producția de 451-900 tone se întâlnește în comunele : Rociu, Mozăceni, Ungheni, Căldăraru, Lunca Corbului și Stolnici. De asemenea, grupele de 901-1350 tone, 1351-1800 tone și 1801-2250 tone sunt foarte slab răspândite, prima fiind în doar patru localități ( Bțrla, Izvoru, Popești și Costești), iar următoarele două nu sunt întâlnite în nicio localiate. Peste 2250 tone se produc doar în Buzoești, producția atingând mai exact 2658,6 tone.

Atât pentru suprafața cultivate, cât și pentru producția propriu-zisă de floarea-soarelui cele mai neproductive localități sunt cele nordice și central, situate în zonele de munte, podișuri și dealuri înalte, iar cea mai productivă comună este Buzoești, situate. Bineînteles în zona sudică a județului, în zonă joasă, de câmpie.

3.2.5. Cartofi

Cartoful a fost introdus în Spania, iar ulterior a devenit cultură specifică Europei. Este o plantă foarte importantă în alimentația omului, în unele țări chiar înlocuind pâinea, dar mai este folosit și în industria alcoolului, amidonului, dextrinei și glucozei.

Cartoful pereferă temperaturile medii de 15-18°C, la temperature de sub 0°C înghețând, iar la peste 28-29°C tubercululul oprindu-se din formare. În ceea ce privește umiditatea, prefer zonele cu precipitații de 600-650mm

Cele mai bune producții de cartof se obțin pe solurile : ușoare, bogate în substanțe nutritive și cu conținut bogat de humus.

Dacă pentru culturile analizate anterior cel mai mari producții se obțineau în zona sudică, de câmpie, cartoful are o răspândire mult mai vastă și mai puțin uniformă, întâlnindu-se în toate zonele, în toate unitățile de relief. Astfel, pentru suprafața cultivată s-au stabilit 6 grupe (0-25 ha, 26-50 ha, 51-75 ha, 76-100 ha, 101-125 ha și peste 125 ha), dar nu cu valori însemnate. Cea mai însemnată este prima grupă, aceasta întâlnindu-se atât în zona nordică, cât și în cea sudică. în localitățile : Nucșoara, Berevoiești, Lerești, Valea-Mare Pravăț, Bughea de jos, Poienarii de Muscel, Domnești, Morărești, Cuca, Ciomăgești, Uda, Drăganu, Băbana, Săpata, Bradu, Oarja, Căteasca, Rociu, Teiu, Negrași, Mozăceni, Slobozia, Izvoru, Recea, Ungheni, Căldăraru și Stolnici. De asemenea, suprafețele de 26-50 ha se întâlnesc în toate zonele județului, atât în nord, cât și în sud și centru, pe de altă parte o răspândire însemnată o au și suprafețele de 51-75 ha, dar se întâlnesc doar în centru și sud. Suprafețele de 76-100 ha se întâlnesc doar în centru și foarte puțin în zona central-estică a județului, în localități precum : Pietroșani, Vlădești, Schitu Golești, Mihăești, Bălilești, Stâlpeni, Merișani, Leordeni și Topoloveni. Suprafețele de 101-125 ha se întâlnesc doar în trei localități (Mălureni, Hârtiești și Mioveni), iar cea de peste 125 ha într-o singură localitate (Călinești-144,6 ha).

Și în cazule producției de cartofi s-au stabilit tot 6 grupe (30-300 tone, 301-570 tone, 571-840 tone, 841-1110 tone, 1111-1380 tone și peste 1381 tone), a căror răspândire este la fel de neuniformă ca și în cazul suprafețelor cultivate. Cea mai mare răspândire o au primele 3 grupe întâlnite pe toată suprafața județului. Producții însemnate, de 841-1110 tone se întâlnesc în localități din centrul județului , precum : Pietroșani, Bălilești, Stâlpeni, Mihăilești, Merișani, Mioveni și Leordeni. O răspândire foarte mică o au producțiile cele mai însemnate de 1111-1380 tone și peste 1381 tone, acestea întâlnindu-se în 3 si respectiv 2 localități : Mălureni, Călinești și Mioarele, și respectiv Schitu Golești (1397 tone) și Hârtiești (1597,6 tone).

Deși localitățile cu cele mai întinse suprafețe și cele mai mari producții nu coincid, cele 3 localități importante pentru aceasta cultură sunt situate în zona central-estică a județului, în zona de podiș.

Concluzii