Realizarea Jachetei Pentru Femei

CAPITOLUL II

MATERIA PRIMĂ UTILIZATĂ PENTRU REALIZAREA PRODUSULUI

Produsul “Jachetă pentru femei” este realizat din trei fire, fiecare din acestea fiind din polyester în amestec cu lână, vâscoză și alpaca, proporția fiind de 75% poliester, 10% lână, 10% vâscoză și 5% alpaca, finețea fiind de 14/1 Nm.

II.1. PROPRIETĂȚILE FIBRELOR TEXTILE ȘI CARACTERISTILE DETERMINANTE

Proprietățile fibrelor textile depind in general de câțiva factori determinanți ai compoziției acestora (fibra naturală, chimică, sintetică), astfel influențând proprietățile fibrelor tricotate care sunt realizate din fibrele obținute din astfel de fibre.

Corelația dintre proprieățile fibrelor, factorii de care depind aceste proprietăți și caracteristicile determinante ale structurilor tricotate este prezentată în tabelul II.1.

II.1. Proprietățile fibrelor textile și caracteristicile determinante

II.2. POLIESTERUL

Poliesterul este o categorie de polimeri care conțin grupa funcțională ester în lanțul lor principal. Ca un anumit material, cel mai frecvent se referă la un polietilen tereftalat tip numit (PET). Poliesterii includ produse chimice care apar în mod natural, cum ar fi în cutin de cuticule de plante, precum și sintetice prin polimerizare de tip pas de creștere, cum ar fi polybutyrate. 

Poliesterii naturali și cei câțiva sintetici sunt biodegradabili, dar cei mai mulți poliesteri sintetici nu sunt. În funcție de structura chimică, poliesterul poate fi un termoplastic sau termorigid. 

Fibrele țesute sau tricotate din fire de poliester sau fire sunt utilizate pe scară largă în îmbrăcăminte, de la tricouri și pantaloni, la jachete și pălării, lenjerie de pat, pături, mobilier tapițat și carpete. Fibrele din poliester de uz industrial, fire și cabluri sunt utilizate în armături de anvelope, țesături pentru benzi transportoare, centuri de siguranță, țesături acoperite și întăriri din plastic cu absorbție de energie înaltă. Fibra de poliester este folosită ca amortizare și ca material izolant în perne, cuverturi și tapițerie. Țesăturile din poliester sunt rezistente împotriva petelor, în fapt, singura clasă de coloranți care poate fi utilizată pentru a modifica culoarea de țesătură de poliester sunt cei cunoscuți sub numele de coloranți dispersați.

În timp ce hainele sintetice, sunt percepute, în general, de mulți ca având un simț mai puțin natural față de țesăturile din fibre naturale (cum ar fi bumbacul si lâna), țesăturile din poliester pot oferi avantaje specifice peste materiale naturale, cum ar fi îmbunătățirea rezistenței materialului la riduri, durabilitate și o retenție mare a culorii. Ca urmare, fibrele de poliester sunt uneori filate împreună cu fibre naturale pentru a produce o bucată cu proprietăți mixte. Fibrele sintetice, de asemenea, au posibilitatea de a crea materiale cu rezistență superioară la apă, vânt și rezistența la mediu în comparație cu fibrele derivate din plante, și sunt uneori redenumite, astfel încât să sugereze similitudinea lor sau chiar superioritatea față de fibrele naturale (de exemplu, mătasea din China, care este un termen în industria textilă pentru o fibră de poliester 100% țesută să semene cu o bucată de mătase și să copieze durabilitatea acesteia). 

Poliesterii sunt, de asemenea, folosiți pentru a face sticle, filme, prelate, canoe, ecrane cu cristale lichide, holograme, filtre, filme dielectrice pentru condensatori, izolare de film de sârmă și benzi izolatoare. Poliesterii sunt utilizați pe scară largă ca un finisaj pe produsele din lemn de înaltă calitate, cum ar fi chitare, piane și interioarele autoturismelor sau ale iahturilor.

Principalele utilizări ale fibrei de poliester pe piață:

Figura II.1 Utilizări ale fibrei de poliester

Beneficiile poliesteru-lui:

• respiră ușor

• non iritant

• inodor

• non toxic

• non alergenic

Poliesterul este denumirea fibrei extrudate din polietilen tereftalat (PET), o fibră sintetică utilizată pe scară largă în mod tradițional, în îmbrăcăminte și lenjerie de pat. Majoritatea fibrelor din poliester pe care le folosim au fost reciclate din diferite surse, cum ar fi pungi de plastic și ambalaje. Poliesterul nu eliberează substanțe chimice, iar fibra de poliester folosită în izolare este aceeași cu cea găsită în îmbrăcăminte și în lenjeria de pat. Poliesterul este, de asemenea, utilizat pe scară largă în aplicații medicale datorită naturii sale în condiții de siguranță. 

Fibrele de poliester nu conțin și nici nu produc substanțe ce conțin ozon sau gaze. Ele sunt, de asemenea, fără miros și conțin substanțe chimice organice volatile (COV) neglijabile. Poliesterul este clasificat ca fiind "nu mai toxic decât lemnul". Performanțele sale de izolare termică au fost dovedite în Polar Fleece și îmbrăcăminte similară în timpul expedițiilor în cele mai reci locuri de pe pământ. Izolarea care este îmbinată termic rămăne neschimbată de-a lungul timpului, spre deosebire de alte forme de izolație care utilizează lianți chimici care se pot descompune în timp, rezultând o pierdere de performanță. Este, de asemenea, protejat împotriva focului depășind cerințele Codului de Construcții din Australia, fiind testat în conformitate cu AS1530 P3. Izolarea poliesterului este incredibil de ușor de instalat. Nu este necesară îmbrăcăminte sau echipament de protecție și vine în lățimi care se potrivesc la peste 90% din toate încadrările unei case standard. Nu există probleme de sănătate asociate cu fibre de poliester: ele sunt non iritante, non toxice si non alergice. 

Proprietățile fizice:

– masa moleculară este de ordinul a 15.000.

– densitatea 1,38 g/cm3.

Umiditatea fibrelor de poliester: repriza este cuprinsă între 0,4% și 1% la Acest lucru explică stabilitatea acestor proprietăți mecanice în stare umedă și uscarea rapidă a articolelor confecționate.

Proprietățile electrice: 

Este un izolator electric, acest lucru fiind datorat unui conținut mic de umiditate și se va păstra până la o temperatură de 180°C.

Contracția la- aer cald : 12% la 180°C.

– apă fierbinte: 5 – 9%.

Acțiunea căldurii asupra fibrelor de poliester: înmuierea are loc la la 220°C, iar topirea la 260°C , se vor degrada la 300°C.

Proprietățile mecanice specifice pentru fibrele de poliester

Rezistența acestora în stare uscată: 

Rezistența standard: 0,37 – 0,50 N/tex;

Rezistență înaltă: 0,73 – 0,83 N/tex;

Alungirea la rupere în stare uscată a fibrelor de poliester :

Alungirea standard: 13-40%;

rezistență înaltă: 11 – 14%;

Modulul de elasticitate pentru fibrele de poliester:

standard: 90 – 110 cN/tex;

rezistență înaltă: 110 – 195 cN/tex;

Proprietăți termice pentru fibrele de poliester

Fibra de poliester este o fibră puțin inflamabilă.Atunci când este în apropierea flăcării începe să se topească, iar apoi la contactul cu flacăra aceasta arde cu topire, obținându-se un reziduu negricios. Pierderea de rezistență la căldura uscatănu este foarte mare.

Proprietățile chimice

Acțiunea -acizilor: rezistența la acizi este bună și acizii organici atacă.

-bazelor: în condiții clasice de tratare rezistă foarte bine la baze.

-oxidanților: este rezistent la acțiunea oxidanților și reducătorilor. În prezența clorului, la temperatura de 50°C timp de o săptămână, pierderea de rezistență este de 25%.

Acțiunea solvenților: se dizolvă la cald în dimetilformamidă, acid sulfuric la 98%. și fenol la 90%.

II.3 LÂNA

Lâna este fibra textilă obținută de la oi si alte animale, inclusiv cașmir de la capre, mohair de la capre, de asemenea, obținută de la lame și cămile. Lână are mai multe calități care o disting de păr sau blană: este ondulată, este elastică, și se crește in capse (clustere).

Figura II.2 Lână

Scalarea lânei și sertizarea ei o face mai ușor de rotit, ajutând fibrele individuale să se atașeze reciproc, astfel încât acestea să rămână împreună. Din cauza încrețirii, țesăturile de lână au un volum mai mare decât alte produse textile, și rețin aerul, ceea ce face ca materialul să-și păstreze căldura. Izolația funcționează în ambele sensuri: beduinii și tuaregii foloseau haine de lână pentru a păstra căldura și pentru a proteja organismul. 

Finețea fibrelor de lână

O caracteristică de bază care determină filabilitatea.

Este apreciată prin diametrul fibrei, care este exprimat în micrometrii.

Clasificare după finețe:

foarte fine (17 – 19 μm, merinosul extrafin) și fine (19-23 nm), acestea fiind cele mai apreciate.

fibre medii(19-32 μm);

fibre groase (peste 32 μm).

Lungimea fibrelor

Lungimea fibrelor constituie principalul factor care îi determină tehnologia de prelucrare. În filatura de lână pieptănată se folosesc fibrele foarte fine și fine cu lungimea medie peste 60 mm, iar sub această valoare în filatura de lână cardată. Fibrele semigroase și groase, cu pondere mare, în filatura de lână semipieptănată.

Lungimea influențează, gradul de netezime, comportarea la frecare, pilozitatea, rezistența firelor.

Din punct de vedere al lungimii se poate distinge o valoare naturală și alta reală. Valoarea naturală fiind determinată de distanța dintre capete pe direcția axei fibrei, iar cea reală, distanța dintre capete la întinderea fibrei. Raportul dintre cele două lungimi este gradul de ondulare.

Din punct de vedere al lungimii, fibrele se clasifică astfel:

lungăcu lungimea medie peste 100 mm;

mediecu lungimea medie între 60-100 mm;

scurtăcu lungimea medie între 30-60 mm.

Lâna românească, are lungimea medie, în funcție de rasă:

merinos 50 – 80 mm;

spancă 50- 100 mm;

țigaia 60-120 mm;

stogoșă 80- 160 mm;

țurcană 100-300 mm.

Culoarea

Culoarea lânii – determinată de pigmenții cuprinși în celulele din coaja fibrei:

albă;

alb-gălbuie;

neagră (diferite nuanțe de negru, inclusiv cafeniu-închis);

cenușie (albă și neagră);

multicoloră (nici neagră, nici roșcată).

cea merinos și spancă este aproape exclusiv albă.

Luciul

Luciul fibrelor depinde de uniformitatea fibrei și de gradul de netezime al acesteia, , de proprietățile stratului cortical, de forma și poziția solzilor, de structura și gradul de dezvoltare al stratului medular și de pigmentare.

Luciul lânii spălate depinde de conținutul de apă al lânii. După felul luciului, poate fi: cu luciu argintiu (cea fină și semifină), mătăsos sau mată (fibra groasă).

Ondulația

Gradul de ondulare al lânii influențează modul de prelucrare a acesteia, cu efecte asupra capacității de împâslire a țesăturilor (postavurilor) și a caracteristicilor firelor. Ondulațiile pot fi în spațiu, cât și în plan.

Gradul de ondulare depinde de finețea fibrei: lâna groasă are 1-4 ondulații/cm; medie are 7-8 ondulații/cm, iar cea fină are 12-13 ondulații/cm.

Higroscopicitatea fibrelor

Higroscopicitatea lânii este cea mai mare dintre fibrele naturale. În condiții obișnuite lâna absoarbe din aer 15-18% vapori apă, iar în atmosfera saturată de vapori de apă umiditatea poate ajunge până la 40%. Până la o anumită limită, odată cu creșterea umidității lânii crește și elasticitatea, iar rezistența scade. Higroscopicitatea lânii crește cu dezvoltarea canalului medular și are efect asupra umflării ei prin creșterea diametrului cu până la 18%, iar lungimea cu 1%. Umiditatea lânii prezintă interes în procesele tehnologice (elasticitatea, încărcarea cu electricitate statică) și în operațiile comerciale.

Proprietățile fizico-mecanice sunt în dependență și de cantitatea de apă din fibre. Prin scăderea conținutului de apă, proprietățile fibrelor se înrăutățesc de aceia este necesar să se acorde atenție mărită la uscarea lânii.

Absoarbe bine umezeală corpului și o elimină cu moderație.

Repriza lânii este de 17%, iar la cea merinos este de 18,25% fiind cea mai mare dintre fibrele textile.

Rezistența fibrelor

Rezistența lânii este datorată stratului cortical și se apreciază prin:

rezistența la rupere, în cN;

rezistența specifică la rupere, în cN/tex.

Rezistența la rupere depinde de finețea fibrei, și anume:

merinos 6÷18 cN;

spancă 8÷18 cN;

țigaia 16÷26 cN;

stogoșă 27÷28 cN;

țurcană groasă 48÷80 cN.

Rezistența specifică este mai mare la fibra fină, decât la cea groasă și se încadrează între 10÷18 cN/tex, la uscat. În mediul umed lâna pierde 10-20% din rezistența specifică.

Elasticitatea

Elasticitatea conferă produselor de lână moliciune, voluminozitate, tușeu, neșifonabilitate și rezistență la uzură. Ea poate fi privită sub trei aspecte:

elasticitatea ondulațiilor, care depinde de rasă și de conținutul de usuc;

elasticitatea de volum, care face ca o cantitate de lână comprimată să-și reia volumul inițial;

elasticitatea la întindere, care se manifestă prin revenirea la lungimea inițială după îndepărtarea forței de întindere.

Prin umezire, lâna devine plastică, mai ales în prezența temperaturii de 100°C. Pe această proprietate de termoplasticitate se bazează călcarea, calandrarea, presarea și eliminarea încrețiturilor fibrelor din palele de lână pieptănată.

  Comportarea față de produși chimici:

La acțiunea soluțiilor alcaline fibrele nu rezistă. Astfel îmbrăcămintea se spală în anumite condiții, cu detergenți cu PH-ul 7. La o concentrație de 15%, soluțiile alcaline distrug fibrele. Acizii minerali diluați 5% nu influențează deloc proprietățile fibrelor. Pe această proprietate se bazează carbonizarea lânii, adică curățirea de resturi vegetale. La acțiunea apei oxigenate pigmenții sunt distruși, dacă este concentrată rezultă degradare. Solvenții nu au nicio acțiune asupra fibrelor, este curățată chimic.

Lâna se întâlnește sub următoarele forme:

tunsă sau fibră virgină, obținută prin tundere de pe oi vii;

tăbăcărească, obținută de pe oi sacrificate;

regenerată, obținută prin destrămarea țesăturilor și tricoturilor.

Utilizarea fibrelor

Datorită bunei izolări termice se folosește pentru îmbrăcăminte călduroasă, pardesiuri, articole de tricotaje și cuverturilor.

Aspectul, neșifonabilitatea naturală, rezistența la uzură, o recomandă pentru costume bărbați și femei.

Capacitatea de împâslire o indică pentru obținerea de pălării, pături etc.

Se folosește cu succes la stofe de mobilă, covoare, mochete.

II.4. VÂSCOZA

Vâscoza este cea mai importantă fibră din categoria fibrelor artificiale celulozice și are o tradiție îndelungată. Cu un secol în urmă, se căuta o fibră de finețe asemănătoare mătasei, care este costisitoare și în procesul de căutare s-a descoperit că firele de celuloză dizolvate pot fi filate. Vâscoza este destinată pentru căptușeli, fiind folosită în industria îmbrăcămintei la rochii, fuste, bluze, tricouri, jachete și pantaloni. 

Fibra de vâscoză provine din natură. Materialul principal este celuloza derivată din lemn. Lemnul de pin Southern crescut în Florida este deosebit de potrivit, deoarece conține 60-70% celuloză. Diverse procese transformă celuloza într-o soluție de filare groasă, care este presată prin duze fine. Astfel sunt produse fibre extrem de subțiri continue, utilizate în principal pentru a fi o alternativă a mătasei. Există, de asemenea fibre discontinue de vâscoză, realizate prin tăierea filamentelor în lungimi specifice. 

Figura II.3. Fibra de vâscoză

Proprietăți fizice ale celofibrei

Densitatea: 1,50 – 1,52 g/cm3;

Umiditatea: repriza este de 13 %.

Proprietăți electrice: nu se încarcă cu electricitate statică.

Acțiunea căldurii: se descompune la temperatura de 190°.

Proprietăți mecanice ale fibrelor de celofibră

Rezistența în stare uscată:

normală: 0,13-0,15 N/tex;

polinozică: 0,16 – 0,83 N/tex;

HWM: 0,23 – 0,36 N/tex.

Alungirea la rupere în stare uscată:

normală: 14-18%;

polinozică: 7-11%;

HWM: 13,6-14,6%.

Modulul de elasticitate:

standard: 48 – 68 cN/tex;

polinozică: 93 cN/tex;

HWM: 74-176 cN/tex.

Rezistența în mediu umed a celofibrei față de rezistența în mediu condiționat este:

44-54 % , pentru normală;

56 – 63%, polinozică;

55 -65 % HWM.

Alungirea în mediu umed:

16-22 %, pentru normală;

7-13 % , polinozică;

17-18 %, WHM.

Proprietăți chimice specifice celofibrei (vâscozei)

Acțiunea acizilor: rezistența mică la acizi tari.

Acțiunea bazelor: rezistență mică la baze tari.

Acțiunea oxidanților: rezistență mică.

Acțiunea solvenților: rezistă la solvenți organici, clorit de sodiu, acetonă, apă fierbinte, insolubilă în acid formic.

Alte proprietăți:nu este atacată de molii și alte insecte.

II.5. ALPACA

Lâna de alpaca este fibra naturală recoltată de la o alpaca. Este ușoară sau grea în greutate, în funcție de modul în care este toarsă. Este un suport durabil de lux, având fibrele mătăsoase și moi. Este similară cu lâna de oaie, dar materialul este mai călduros, nu este fileu, și nu are lanolină, ceea ce îl face hipoalergenic. Lâna de alpaca este natural hidrofobă și dificil de aprins. Huacaya, o alpaca care crește fibre moi, spongioase, are sertizare naturală, făcând astfel un fir natural elastic potrivit pentru tricotat. Rasa Suri produce o lână care este mai potrivită pentru mărfurile țesute. Designerul Armani a folosit Suri alpaca la costume de bărbați și femei.

Lâna de alpaca se folosește în diferite produse, de la haine foarte simple și ieftine făcute de comunitățile aborigene până la produse sofisticate, realizate industrial și costisitoare, cum ar fi costumele. În Statele Unite, grupuri de crescători alpaca mai mici s-au unit împreună pentru a crea un "co-op de fibre," pentru a face fabricarea produselor din fibra de alpaca mai puțin costisitoare.

Figura II.4. Lâna de Alpaca

Fibra de alpaca este similar ca structură cu fibra de lână de oaie. Moliciunea sa este datorată unei suprafațe diferite față de lână de oaie. Crescătorii americani au consolidat moliciunea prin selectarea unui diametru de fibre fine, similar cu lâna merinos. Diametrul fibrelor este o trăsatură moștenită atât de ​​alpaca cât și de oi. Diferența baremelor de fibre individuale, comparativ cu lâna de oaie, de asemenea, creează o strălucire lucioasă, care este prețuită la alpaca. 

Fibrele de alpaca au o rezistență la tracțiune mai mare decât fibrele de lână. În prelucrare, șuvițele le lipsesc coeziunea, iar mănunchiurilor le lipsesc puterea. Mai multe răsuciri sunt necesare, în special la Suri, iar acest lucru poate reduce moliciunea unei fibre. Alpaca are o lână foarte fină și lucioasă. Ea nu reține apa și poate rezista în mod eficient la radiația solară. Aceste caracteristici garantează animalelor o haină permanentă și adecvată pentru a se proteja împotriva schimbărilor extreme de temperatură.