Provincii Biogeografice de Larice din Romania

Economie

Provincii Biogeografice de Larice din Romania

Byadmin ianuarie 1, 2024

INTRODUCERE:

În lucrarea de față s-a realizat un studiu dendrocronologic pentru specia de Larice (Larix decidua) din România.

Numele acestei științe (dendrocronologia ) provine din cuvinte grecești ( dendron-arbore, cronos-timp, logos-știință) acestea pot fi definite ca știința care se ocupă cu dezarhivarea informației din trecutul unui arbore cu ajutorul inelelor depuse de acesta în decursul timpului. Stabilind cu exactitate perioada formarii inelului dar și a variației lățimii acestuia (Fritts 1976) (Schweingruber 1988), atât densitatea, cât și structura (Sass and Eckstein 1995).

Coniferele la începutul sezonului de vegetație formează lemnul timpuriu cu pereții celulari subțiri dar cu dimensiuni mai mari decât cele din lemnul târziu realizând pereți mai groși dar cu dimensiuni mai reduse ale celulelor. La acestea trecerea de la lemnul timpuriu la lemnul târziu se face brusc evidențiindu-se celulele din lemnul târziu printr-un colorit mai închis, rezultând: inelul anual (Schweingruber 1996).

Extragerea de informații de la arborii din zona temperată se poate realiza din seriile de creștere radială, acestea oferindu-ne informații detaliate despre variația factorilor interni și externi care influențează creșterile în diametru. Caracterizarea unei populații de arbori dintr-o anumită zonă cu un anumit habitat se poate realiza prin relațiile dintre parametrii de mediu lunari, temporali și caracteristicile inelelor anuale (Fritts 1976).

În optimul arealului geografic al unei specii cu condiții favorabile de creștere, factorii de mediu devin rareori restrictivi. Cu cât avansăm mai mult spre extremitățile arealului natural condițiile de mediu au un impact limitativ din ce în ce mai mare asupra speciei respective având ca efect reducerea proceselor fiziologice și implicit a creșterilor.

La limita superioară altitudinală a vegetației forestiere procesele fiziologice sunt limitate de reacția temperaturilor. Dacă arborii luați în studiu se află într-o zonă unde influența factorilor de mediu sau climatici nu sunt limitativi, este dificilă extragerea informațiilor favorabile a variației condițiilor de mediu din trecut. Iar interdatarea seriilor de creștere din astfel de zone crează deosebite probleme (Popa 2004).

Inelul de creștere al arborilor variază de la un sezon de vegetație la altul și (de la un an la altul) atât în ceea ce privește structura sa, atât densitatea cât și lățimea. Aceste elemente fluctuante dețin informații deosebit de importante privind relația dintre arborii și factorii de mediu, cum condițiile de mediu limitative variază anual, tot așa variază și structura acestuia. Măsurarea acestora se realizează relativ ușor și tinde sa reflecte condițiile generale pentru un arboret (Cook and Kairiukstis 1990).

Dendrocronologia este știința care ajută în sens larg la elucidarea cauzelor care determină variația caracteristicelor unei secvențe multi anuale de inele de creștere, utilizând metode și material specific, pentru identificarea evenimentelor și schimbărilor care s-au produs în ecosistemele forestiere (Popa, 2004).

Lumina, rezervele de apă și nutrienții, temperaturi, vântul, poluarea solului și a aerului, dunele de natură mecanică, activitatea umană., etc. toți acești factori de natură antropică sau abiotică au un impact pozitiv sau negativ asupra arborilor (Parascan and M. 2001).

Figura 1 Principali factorii de creștere cu influență asupra inelului anual.

Sursa: http://www.scribd.com/doc/31450090/Dendrocronologia

Creșterile radiale pot fi influențate de factorii abiotici în diferite maniere și cu diferite intensități. În mod obișnuit este imposibil de probat influența unui singur factor, deoarece creșterea arborilor este sub influența conjugată a acestora. În același mod și reacția la nivelul diferitelor organe ale arborilor este diferită (Popa, 2004).

Cel mai utilizat obiect de studiu al dendrocronologiei și discipline care derivă din aceasta este seria dendrocronologică. Aceasta oferă o serie de parametri în decursul timpului prin inelul anual (lățimea totală, lățimea lemnului timpuriu sau lemnului târziu, structură, densitate etc.) determinată prin măsurători și transformată prin metode specifice (standardizare) într-o serie de indici.

Giurgiu (1976) afirmă ,, arborele își scrie într-un limbaj specific propria istorie. Arborele înregistrează pe răboj nu numai anii, dar și starea timpului. Se afirmă că arborele este un conștiincios cronicar (letopiseț) al timpurilor de mult apuse. Se justifică afirmația potrivit căreia arborele reprezintă un fitoclimatograf de mare sensibilitate, capabil să înregistreze și să depoziteze informații privind acțiunea factorilor de mediu “. Descifrarea acestui dendroalfabet constituie obiectul dendrocronologiei (Popa, 2004).

La nivel internațional s-au realizat rețele dendrocronologice constituindu-se la rândul lor din mai multe serii dendrocronologice, astfel în baza de date internațională ITRDB (International Tree-Ring Database) sunt înregistrate peste 2850 de serii cronologice. Dintre acestea 56 sunt pentru brad, 139 pentru molid și 15 pentru larice. La nivelul României existând 3 serii dendrocronologice acestea realizându-se pentru specia molid

Sursa :(http://huriricane.ncde.noaa.gov/pls/paleo/fm_createpages.treering).

Ecosistemele forestiere din România au un potențial dendrocronologic ridicat, dacă corelăm cu o lipsă a integrării cercetările românești din domeniu în circuitul internațional. Creând astfel șansa de realizare a unei rețele de serii dendrocronologice în România pentru lanțul Carpatic care să asigure suportul cercetărilor și studiilor din acest domeniu (Popa, 2004).

Descifrarea informațiilor de mediu înregistrate în mod obiectiv de către arbore timp de sute de ani se realizează printr-o tehnică dendrocronologică, reprezintă o provocare pentru cercetarea forestieră (Popa, 2004).

SCOP ȘI OBIECTIVE

Pentru lucrarea de față scopul a fost ales după observarea pădurilor din românia prin experiența iesirilor în teren din ultimii ani, am observat că există un potențial dendrocronologic mare pentru studii știintifice de calitate. Eu am ales studierea acestei specia Larix decidua deoarece în țară la noi se regăsesc puține studii făcute pe aceasta și cred ca ar trebui să avem un studiu cât mai amplu deaorece mai există puține zone în care mai găsim această specie.

Scopul principal al acestei lucrări fiind realizareaa de biozone pentru specia Larice (Larix decidua) din România

Obiective :

O1 Separarea zonelor bioclimatice de Larice din România.

O2 Realizarea unor serii de referință pentru Larix decidua din țara noastră.

O3 Reacția Laricelui la microclimat.

STADIUL ACTUAL AL CUNOȘTINȚELOR

Istoricul dendrocronologiei în străinătate

Cercetările dendrocronologice au ca scop studierea inelului anual al arborilor deoarece este indicatorul de reacție cel mai ușor de determinat dar și cel mai semnificativ în fața numeroșilor factori de mediu (Tissescu, 1990).

Primele cercetări care sau făcut asupra inelului de creștere și relația acestora cu factorii de mediu este încă din antichitate. Pliniu cel Bătrân, în lucrarea ,, Naturalis Historia ’’ face o serie de notații asupra creșteri arborilor (Corona,1983).

O altă persoană care a lăsat însemnări cu privire la legătura dintre precipitații și creșterile anuale ale pinului din Toscana, Italia (Corona, 1986) este Leonardo da Vinci (1452-1519) acesta remarcând influența precipitațiilor asupra lățimii inelului anual. Acesta precizează în lucrarea ,, Trattato della Pittura ’’ că ,, inelele din ramurilor tăiate din arbori arată numărul de ani și în raport cu grosimea lor, anii care au fost mai mult sau mai puțin secetoși ’’ (Corona, 1983).

În America de Nord persoana care a atras atenția asupra posibilității informației care se află în inelul anual este Twining în 1833. Dar ,, părintele studiului inelelor anuale ’’ este considerat în general a fi A. E. Douglass, acesta a fost un astronaut care a fost interesat de relația dinamică a climatului și ciclicitatea naturală a activității solare. Pentru a testa relația sa acesta a avut nevoie de înregistrări climatice pe o perioadă lungă de timp, prin acest fapt a realizat că variația lățimii inelelor anuale din sud-vestul Statelor Unite ale Americii, zona aridă poate da informații despre variația anuală de precipitații pe o perioadă lungă de timp..

Mai târziu, în anul 1737 doi francezi Duhmel și Buffon realizează un portret caracteristic al anului 1709, cu ajutorul unor trunchiuri de arbore identificând posibilitatea unor înghețuri în urmă cu 29 de ani (Fritts, 1976). John Hill, în lucrarea ilustrată ,, Construcția trunchiului ’’ din 1770 prezenta ,,cercurile anotimpurilor ’’ , adică lemnul târziu și cel timpuriu din cadrul inelului anual (Flocea 1996).

În Germania la sfârșitul secolului al XIX-lea, Theodor Hartig (1805-1880) și Robert Hartig (1839-1901) realizează cercetări privind dinamica sezonieră și dezvoltă conceptul creșteri timpurii și celei târzi (Schweingruber, 1996; Vitas, 1998). T. Hartig și R. Hartig în anul 1898, stabilesc factori care influențează creșterea arborilor, acestea sunt influențați direct de temperatura aerului, precipitații și lungimea perioadei de vegetație.

F. N. Schvedov, în 1882, observă o strânsă legătură între precipitațiile înregistrate și lățimea inelelor anuale de la salcâm de lângă Odessa-Ucraina, afirmând că există o posibilitate de a realiza o analiza a prognozări climatului (Kairiukstis și Shiyatov, 1990; Vitas, 1998).

Seria cea mai lungă din America de Nord, provine din lemn arheologic, și este de peste 8400 de ani, putându-se extinde până la 10 000 de ani.

În Europa, dendrocronologia este o știință relativ tânără, fată de cercetările de pe continental American, dar în această perioadă există numeroase rețele dendrocronologice care permit analiza în urmă cu peste două decenii a dinamici climatului ( Eckstein și Aniol, 1981); (Schweingruber, Braker et al. 1987); (Briffa et al., 1990).

Pentru stejar în Europa avem o serie dendrocronologică de 10.479 de ani, ajungând până în anul 8480 Î.Ch. Mai avem o serie cronologică de 2012 ani pentru pinul silvestru european, aceasta a fost dezvoltată pentru a oferi o secvență completă până la ultima glaciațiune (Kromer și Spurk, 1998).

În Italia sau realizat cercetări pentru specia Larix decidua, probele fiind extrase de la altitudinea de 1700-2730 m, s-au obținut serii pe o perioadă de 150 de ani

Istoricul dendrocronologiei în România

În România cercetările sunt la început, în ceea ce privește domeniul dendrologic și dendroclimatologic, în conformitate cu cerințele metodologice impuse pe plan internațional. S-au creat serii de bază dendrocronologice pentru a se putea realiza studii dendroclimatologice și nu numai. Acestea creează un caracter fundamental în domeniul forestier prin cercetările științifice trecute și viitoare (Sidor 2009).

Cercetările dendrocronologice de la noi din țară s-au cantonat mai mult pe partea ecologică, evaluând impactul degradării mediului și axându-se pe influenta poluării asupra creșteri arborilor și arboretelor dar și pe diversitatea structurală al ecosistemelor forestiere (Cenușă 1992, Cenușă 1993, Cenușă 1996).

Prin analiza studiilor istorice de dendrocronologie se pot identifica mai multe etape distincte (Popa 2004).

O etapă primară al tehnici dendrocronologiei s-a efectuat în cadrul auxologiei forestiere reprezentând studiile și cercetările cu caracter explorator (Giurgiu 1979), fiind scoase în evidentă variațiile ciclice ale creșteri la brad. Iar în baza a unui număr mic de arbori (1-2 rondele) s-a elaborate prima serie de indici de creștere în masivele Rodna și Retezat pentru Pinus cembra (Seghedin, 1977; Soran și Gârlea, 1981; Pânzaru și Soran, 1983: Popa, 2004).

O altă serie dendroconologică este realizată pe trunchiul fosil de stejar din albia Siretului (Dumitriu-Tătăranu și Popescu, 1983), în această metodă s-a eliminat influentele vârstei analiza statistică realizându-se pe variațiile sezoniere. În aceeași etapă se poate observa că cercetările dendrocronologice s-au realizat prin corelarea creșteri radiale cu regimul precipitațiilor (Giurgiu 1977) aceste cercetări pot avea rol și în domenii colaterale (istoriografie, arheologie) (Giurgiu, 1987, ; Alexandrescu, 1995); (Flocea 1996) .

Un prim pas important în dezvoltarea acestei științe în tara la noi a fost efectuat de către Ionel Popa acesta continuând cercetările dendrocronologice, realizând astfel în 2004 primul tratat dendrocronologic din România în lucrarea sa ,,Fundamente metodologice și aplicații de dendrocronologie ”.

Un alt studiu s-a realizat în partea vestică a munților Apuseni, unde s-au utilizat trei serii dendrocronologice pentru molid, brad și fag, realizându-se o analiză a relației climat-arbore (Kern and Popa 2007). Pentru standardizarea seriilor de creștere s-a aplicat o funcție cubică spline cu o lungime de 30-60 de ani. Următoarea etapă din cadrul studiului a fost realizata cu ajutorul programului informatic Dendroclim 2000 o analiză corelativă a relației climat-arbore (Biondi and Waikul 2004). Din acest studiu reiese faptul că speciile de rășinoase au o corelație semnificativă cu temperaturile medii a lunii iulie a anului anterior și cu suma precipitațiilor din luna aprilie a anului actual (Popa and Sidor 2010).

În țară la noi a mai fost realizat un studiu localizat în Carpați de Curbură (Lepșa, munții Vrancei) analizând răspunsul dendroclimatologic la molid, brad și pin silvestru (Sidor și Popa, 2007). Rezultatele obținute au arătat că deficitul apei din sol corelată cu lipsa precipitațiile mai ales din sezonul de vegetație este un factor limitativ pentru cele trei specii din munții Vrancei (Sidor, 2009) .

LOCALIZAREA SUPRAFEȚELOR

Pentru realizarea acestei lucrări s-au folosit un număr de 8 suprafețe de proba din diferite zone ale țări cu altitudini cuprinse intre 480-1500 m. Fiecare suprafață are un cod dat de zona din care provine ( PATA, Pătrăuți; PALA, Păltinoasa; CDVA, Codrii Voievodesii; PRHA, Prihodiște; CHLA, Ceahlău; BARA, Baia de Arieș, (Vidolm); BALB, Bâlea; VALC, Văliug ).

Din cele opt suprafețe, cinci dintre ele se află în partea de nord-est a României din care patru sunt în județul Suceava iar una în județul Neamț. Celelalte trei fiind poziționate în centru și respectiv vestul țării în județele Alba, Sibiu și Caraș Severin.

Două dintre suprafețe se află în Podișul Sucevei (Păltinoasa 600 m; Pătrăuți 480 m), ultima fiind situată în Dealul Dragomirnei aceasta fiind poziționată între Dealul Pietrosul, Dealul Zmăului și Dealul Cel Mare.

În Păltinoasa suprafața se situează pe Dealul Ciungi la nord delimitat de comuna Pârtești de jos iar la sud este limitată de Capul Codrului respectiv râul Moldova. La vest se află orașul Gura Humorului în continuarea acestuia întâlnim Obcina Tarnița și Arșița iar în partea estică avem comunele Ciprian Porumbescu și Drăgoieti.

Suprafața de proba Codrii Voievodesii se află la o altitudine de 700 m în Obcinele Bucovinei în partea nordică a Obcinei Mari în zona Bâtca Mare la nord avem Poiana Stânișoarei la est și sud-est Păd. Laura și Păd. Voievodeasa. În partea sudică Dealul Paltinului și localitatea Sucevița iar în nord-vest comuna Putna.

Figura 2 Localizarea suprafețelor și separarea în cele două zone.

La o altitudine ceva mai mare 850 m se află suprafața de la Prihodiște, aceasta face parte din partea estică a Munților Rarău fiind delimitată la sud-vest de Codrii Seculari Slătioara iar la nord de râul Moldova și Obcina Mare. În limita de est avem Vf. Arșița Caprei iar în direcția vestică se observă Cheile Moara Dracului din Munții Rarău și într-un plan mai îndepărtat Obcina Feredeului.

Dintre toate suprafețele din nord-estul României altitudinea cea mai mare o deține Ceahlăul (1250 m) fiind situate în Parcul National Ceahlău ,, Polița cu Crini ” . Limitele masivului fiind clar definite la nord Bistricioara, est și sud prin văile râurilor:, Bistrița (Lacul Izvorul muntelui- Bicaz) și Bicaz, în partea vestică avem văile Pînticului și Jidanului (Capra).

Această suprafața de probă se află la limita superioară altitudinală a laricelui de pe Vf. Toaca, situându-se în partea vestică a acestuia. În partea de nord-est Cabana Fântânele, Izvorul Muntelui, nord-vest Stațiunea Durău, limita sudică Obcina Lacurilor și Vf. Ocolașu Mare iar în partea sud-vestică Obcina Tirșoasei.

Suprafața din Masivul Munților Meridionali a fost poziționată la o altitudine de 1500 de m situându-se în Munții Făgărașului în apropiere de cascada Bâlea de aici rezultând și numele acestei serii. În partea sud-vestică avem Vf. Negoiul, în sud Vf. Paltinu, în est și sud-est Lacul Bâlea și Vf. Iezer iar la nord avem Depresiunea Făgaraș respectiv râul Olt.

Ultimele două suprafețe se afla în Munții Occidentali (gruparea M. Trascăului respectiv M. Semenic).

Figura 3 Rezervația naturală de Larice de la Vidolm.

Sursa : http://cesavezi.ro/obiective-turistice/7-rezervatii-naturale/1327-laricetul-de-la-vidolm#!/catid=undefined

În ceea ce privește locația din Baia de Arieș ( Vidolm) altitudinea este de 900 m și se afla în Rezervația de Larice Vidolm situată mai exact pe valea Arieșului în partea sudică este delimitată de către un platou suspendat Piatra cu Urdă, la nord, nord-vest Muntele Mare, în est Vf. Ugerului iar în sud-vest M. Găina.

A doua suprafață se află în partea sudica a Munților Occidentali în gruparea Munților Semenic cu numele de Văliug. Aceasta este la o altitudine de 500 m ca și orientare avem în sud-vest Lacul Berezova respectiv Lacul Văliug, sud-est M. Grîna și M. Brebu Nou iar la nord-vest Lacul Secu.

Clima

În cele opt suprafețe, principalul factor care realizează o diferență climatică este altitudinea, urmat de expoziția versantului și gradul de acoperire cu vegetație. Datele climatice sau extras de pe site-ul http://climexp.knmi.nl deoarece nu avem în toate zonele centre meteorologice de înregistrare a datelor astfel acestea se întind pe o perioadă de 108 ani, din 1901 până în 2009. Pe fiecare serie în parte s-a realizat o medie anuală pe toată lungimea seriei atât a temperaturi cât și a precipitațiilor iar pentru a vedea cum variază aceste elemente în decursul timpului s-au efectuat medii decenale.

După cum observă și în tabelul de mai jos din totalul seriilor temperatura medie anuală variază de la (4.5°C Ceahlău și Prihodiște) temperaturile cele mai scăzute, acestea fiind influențate de ceața care este prezentă peste 70% din timpul unui an http//www.ceahlaupark.ro , la ( 8 – 8.4 °C în Văliug și Pătrăuți) temperaturile cele mai ridicate.

Tabel 1 Media temperaturilor, variația acestora pentru fiecare serie și altitudinea.

În centru și vestul țării avem o temperatura medie ceva mai ridicată față de cele din nord de la aceeaș altitudine ( Baia de Arieș ,,Vidolm” 5.8°C respectiv 6.9 °C la Bâle) având influențe ale climatului de tip mediteranean. Pentru cele din podișul Sucevei ajung la ( 6.4 grade C°, Păltinoasa și Codrii Voievodesii ). Temperatura are un trend ascendent o dată cu coborârea în altitudine, suprafețele care nu respectă acest trend sunt influențate de expoziție sau de curenții mediteraneeni.

Precipitațiile scad treptat de la vest la est datorită scăderi influențelor mediteraneene si cele oceanice, dar cresc o dată cu avansarea în altitudine. Din cele opt suprafețe, precipitațiile maxime se inregistrează în Baia de Arieș variind între (750-950 mm/an) și cele mai scăzute în zona Pătrăuți între (500-600 mm/an). Surprinzătoare este suprafața de la Văliug care în ciuda faptului că se află la o altitudine de 500 m în această zonă media precipitațiilor este de (843 mm/an ). Acest lucru nu mă duce cu gândul decât la faptul că, curenții mediteraneieni încărcați cu precipitații au o influență majoră în această zonă .

Tabel 2 Precipitațiile medii, variația acestora pe fiecare serie și altitudinea

Pentru specia Larix decidua vântul este un factor important deoarece influențează evapotranspirația accentuându-i procesele fiziologice. De cele mai multe ori această specie o găsim în jurul crestelor montane și pe văile bine aerisite. Pe teritoriul Moldovei avem curenți baltici și un vânt care suflă in general iarna aducând furtuni de zăpadă, viscol și ger, iar vara aduce un aer fierbinte și uscat din răsărit cu viteze de (30-35 m/sec). Mai este denumit „ Traista goală” sau ,, Vânt de miazănoapte ” . Iar în partea vestică curenții oceanici și mediteraneeni și un vânt cald și uscat (20-30 km/oră) ce aduce secetă în partea de vest a Transilvaniei poreclit „ Sărăcilă” .

METODOLOGIA PRELEVĂRII CAROTELOR ȘI ELABORAREA SERIILOR DENDROCRONOLOGICE

Metodologia prelevării carotelor și elaborarea datelor pe care am abordat-o a mai fost folosită și de alte mari personalități din silvicultură (Fritts, 1976; Schweingruber, 1988; Cook și Kairiukstis, 1990; Popa, 2004; Speer, 2010) fiind surprinsă într-o mare parte din tratatele lor dendrocronologice mai detaliat.

Figura 4 Prelevarea probelor cu ajutorul burghiului Pressler

Rețeaua dendrocronologică este bazată pe prelevarea carotelor cu ajutorul burghiului Pressler și implicit prelucrarea probelor de creștere provenite doar de la arborii vii. Selectarea arborilor s-a realizat urmărind ca aceștia să nu fie într-o zonă cu antropizare redusă și cu absența factorilor perturbatori (atacuri de insecte, rupturi de vint).

Etapă teren

Probele au fost prelevate de la 20-25 de arbori, câte două probe perpendiculare pe arbore de la o înălțime de 1,30 m de la sol. Probele au fost extrase cu grija și puse în tuburi speciale din hârtie, acestea ajutând la uscarea lor lentă și la transportarea în condiții de siguranță. După uscare probele au fost lipite de suporți speciali din lemn.

Ulterior acestea sunt șlefuite cu bandă abrazivă cu o granulație (80-400) din ce în ce mai mica pentru obținerea unei evidențieri cât mai clară a inelelor anuale.

Etapă birou (măsurare, prelucrare statistică primară și superioară)

Măsurarea lățimi inelelor anuale s-a realizat cu digital pozițiometru Lintab 6 cu o precizie de 0.001 mm (Rinntech, 2005). Tot o dată cu această măsurătoare s-a realizat și marcarea probelor prin procedeul clasic 1 punct – deceniu (ex. 1910), 2 puncte – interval de 5 decenii (ex. 1950), și 3 puncte pentru secole (ex. 2000).

Figura 5 Probă marcată prin procedeul clasic.

Verificarea seriilor și fiabilitatea acestora s-a realizat prin interdatarea seriilor individuale astfel descoperindu-se eventualele nesincronizări. Interdatarea s-a realizat prin metoda comparării grafice a seriei medii cu cele individuale cu ajutorul programului TSAPwin. În cei ce privește procesarea statistică și verificarea fiabilități s-a efectuat cu ajutorul programului COFECHA (Holmes, 1983; Cook et al., 1997) prin intercalarea sub perioadelor de 50 de ani realizând astfel o analiză prin corelația acestora.

Calcularea parametrilor statistici specifici s-a realizat pentru fiecare serie dendrocronologică în parte, aceștia constau în: abaterea standard, sensibilitatea, auto corelația de ordinul I, creșterea medie (Douglass, 1941; Fritts, 1976; Cook și Kairiukstis, 1990; Popa, 2004).

Seriile dendrocronologice au fost toate standardizate pentru a putea separa și maximiza informația indicatorilor climatici de cei non-climatici. Astfel se realizează o modificare a seriei de creștere nestaționară într-o serie de indici staționari cu medie 1 și varianță aproximativ constantă. Influența vârstei a fost eliminata prin folosire a funcției cubică spline cu o periodicitate egală de 67% din lungimea seriei (Cook și Kairiukstis, 1990).

Prin folosirea mediei biponderate sa realizat seria medie a indicilor de crștere standardizați cu ajutorul programul informatic ASTRANwin. Din aceasta la rândul ei reieșind trei tipuri de seri dendrocronologice, utilizându-se doar seria dendrocronologică reziduală deoarece autocorelația este eliminată din seria indicilor de creștere radiali (Cook și Kairiukstis, 2006).

Pentru stabilirea raspunsului climat arbore sa realizat o corelație între indici reziduali și dinamica factorilor meteorologici. Obținerea datelor meteorologice pentru realizarea relației climat arbore pentru toată rețeaua au fost extrase de pe site-ul ,, Climate Explorer ” din baza de date climatice CRU TS 3.1.2 cu rezoluție de 0.5°x 0.5° (Mitchell și Jones, 2005).

După stabilirea gridului cel mai apropiat de perioada 1901-2009 din care face parte seria dendrocronologică respectivă se extrag setul de date meteorologice (temperaturii și precipitații lunare). Aceste date au fost prelucrate statistic ulterior prin programul DENDROCLIM 2000 (Biondi și Waikul, 2004).

REZULTATELE CERCETĂRILOR :

Seriile dendrocronologice

Cercetarile din această lucrare s-au realizat pe o singură specie (Larix decidua) realizându-se pe opt zone din țara noastră.

Seria dendrocronologică cu codul BARA ( Baia de Arieș, „Văliug ”) este reprezentată de un numar de 44 de carote care se întind pe o perioadă de 152 de ani, din 1853 până în 2005, aceasta fiind semnificativă din anul 1860.

Analiza curbei de crșterii medie are o tendință de descreștere exponentială o dată cu creșterea in vârstă a arborilor, seria fiind relativ stabilă mai evident este un regres auxologic în perioada 1900-1910. Ani cei mai semnificativi negativi din această perioadă fiind 1904 și 1908.

Figura 6 Seria dendrocronologică pentru larice Baia de Arieș „ Vidolm ” – BARA (A- Creșterea radială medie: albastru – variația anuală a creșterilor, roșu – valoarea cubică spline pe 20 de ani, gri – intervalul de încredere; B – seria dendrocronologică indici: albastru – variația reziduală indici, roșu – valori curbă spline e 20 de ani, gri – interval de încredere; C – Compararea indicilor standard și reziduali: verde – indici standard, albastru – indici reziduali; D – Distribuția în timp a seriei dendrocronologică: gri – intervalul de incredere).

Seria dendrocronologică cu codul BALB – ( Bâlea ) este realizată din 39 de carote întinzându-se pe o perioadă de 92 de ani, din 1914 până in 2006 și este semnificativă din anul 1918, aceasta fiind cea mai scurtă dintre serii.

Prin analiza graficului curbei creșterii medii observam că avem o perioadă de progres auxologic 1920-1930. După acest an începe să descrească evidențiindu-se o perioadă de regres 1951-1957 anul 1952 fiind foarte semnificativ. În continuare seria continuă cu un progres 1959-1970 după această perioadă seria devine relativ constantă.

Figura 7 Seria dendrocronologică pentru larice Bâlea – BALB (A- Creșterea radială medie: albastru – variația anuală a creșterilor, roșu – valoarea cubică spline pe 20 de ani, gri – intervalul de încredere; B – seria dendrocronologică indici: albastru – variația reziduală indici, roșu – valori curbă spline e 20 de ani, gri – interval de încredere; C – Compararea a indicilor standard și reziduali: verde – indici standard, albastru – indici reziduali; D – Distribuția în timp a seriei dendrocronologice: gri – intervalul de încredere).

Seria dendrocronologică cu codul CDVA – (Codrii Voievodesii ) este realizată din 40 de carote întinzându-se pe o perioadă de 166 ani, din 1838 până in 2004 și este semnificativă din anul 1844,

După cum putem analiza graficul creșterii medii această serie este în mare parte constantă doar la început avem o variație negativă din anul 1853 până în 1880 anul cel mai semnificativ pentru această perioadă este 1877 . În continuare mai avem două progrese auxologice 1881-1891 1967-1977 în rest aceasta tinde sa se normalizeze .

Figura 8 Seria dendrocronologică pentru larice Codrii Voievodesii – CDVA (A- Creșterea radială medie: albastru – variația anuală a creșterilor, roșu – valoarea cubică spline pe 20 de ani, gri – intervalul de încredere; B – seria dendrocronologică indici: albastru – variația reziduală indici, roșu – valori curbă spline e 20 de ani, gri – interval de încredere; C – Compararea a indicilor standard și reziduali: verde – indici standard, albastru – indici reziduali; D – Distribuția în timp a seriei dendrocronologice: gri – intervalul de încredere).

Seria dendrocronologică cu codul CHLA – (Ceahlău ) este realizată din 32 de carote întinzându-se pe o perioadă de 196 de ani, din 1819 până in 2010 și este semnificativă din anul 1860 .

Prin analizarea creșterii medii putem observa variația perioadelor cu progres și regres auxologic pe întregimea acestei serii. Perioadele mai semnificative din această serie cu un regres auxologic sunt 1875-1892, anul 1883 este un an care dă un regres auxologic major pentru această perioadă. Un alt regres avem în perioada 1912-1921. Progresele auxologice fiind slab evidente însă variați mai evidente avem în perioada 1922-1927 anul mai reprezentativ fiind 1926 și o altă perioadă 1978-1987 cu anul semnificativ 1986.

Figura 9 Seria dendrocronologică pentru larice Ceahlău – CHLA (A- Creșterea radială medie: albastru – variația anuală a creșterilor, roșu – valoarea cubică spline pe 20 de ani, gri – intervalul de încredere; B – seria dendrocronologică indici: albastru – variația reziduală indici, roșu – valori curbă spline e 20 de ani, gri – interval de încredere; C – Compararea a indicilor standard și reziduali: verde – indici standard, albastru – indici reziduali; D – Distribuția în timp a seriei dendrocronologice: gri – intervalul de încredere).

Seria dendrocronologică cu codul VALC – (Văliug ) este realizată din 33 de carote întinzându-se pe o perioadă de 129 de ani, din 1877 până în 2006 și este semnificativă din anul 1890.

Această serie după analiza creșterii medii are un regres auxologic în 1896-1910 anul 1893 fiind mai semnificativ pentru această perioadă. Și două progrese 1939-1953 ani mai semnificativi fiind 1945 și 1950 iar a doua perioadă 1981-1987 cu anul semnificativ 1986.

Figura 10 Seria dendrocronologică pentru larice Văliug – VALC (A- Creșterea radială medie: albastru – variația anuală a creșterilor, roșu – valoarea cubică spline pe 20 de ani, gri – intervalul de încredere; B – seria încredere; C – Compararea a indicilor standard și reziduali: verde – indici standard, albastru – indici reziduali; D – Distribuția în timp a seriei dendrocronologice: gri – intervalul de încredere).

Seria dendrocronologică cu codul PATA – ( Pătrăuți ) este realizată din 32 de carote întinzându-se pe o perioadă de 114 ani, din 1890 până in 2004 și este semnificativă din anul 1896.

După analizarea graficului cu creșterii medii observăm un regres auxologic la începutul 1913-1932 anul cel mai semnificativ acestei perioade fiind 1918. Ulterior această serie mai prezintă două perioade cu progres auxologic 1948-1962, 1996-2003 anii semnificativi acestor perioade sunt 1951 și 2002.

Figura 11 Seria dendrocronologică pentru larice Pătrăuți – PATA (A- Creșterea radială medie: albastru – variația anuală a creșterilor, roșu – valoarea cubică spline pe 20 de ani, gri – intervalul de încredere; B – seria dendrocronologică indici: albastru – variația reziduală indici, roșu – valori curbă spline e 20 de ani, gri – interval de încredere; C – Compararea a indicilor standard și reziduali: verde – indici standard, albastru – indici reziduali; D – Distribuția în timp a seriei dendrocronologice: gri – intervalul de încredere).

Seria dendrocronologică cu codul PRHA – ( Prihodiște ) este realizată din 24 de carote întinzându-se pe o perioadă de 118 ani, din 1886 până in 2004 și este semnificativă din anul 1894.

Se evidențiază pe graficul creșterii medii ca avem atât progrese auxologic cât și în prima cu regrese auxologice pe perioade scurte 1937-1944, 1971- 1977 anul care a avut o influență mare în perioadele cu regres fiind 1940. Progrese cu variații mici existând în perioadele 1916-1925, 1961-1971, 1978-1991 un an ceva mai semnificativ este anul 1990.

Figura 12 Seria dendrocronologică pentru larice Prihodiște – PRHA (A- Creșterea radială medie: albastru – variația anuală a creșterilor, roșu – valoarea cubică spline pe 20 de ani, gri – intervalul de încredere; B – seria dendrocronologică indici: albastru – variația reziduală indici, roșu – valori curbă spline e 20 de ani, gri – interval de încredere; C – Compararea a indicilor standard și reziduali: verde – indici standard, albastru – indici reziduali; D – Distribuția în timp a seriei dendrocronologice: gri – intervalul de încredere).

Seria dendrocronologică cu codul PALA – ( Păltinoasa ) este realizată din 40 de carote întinzându-se pe o perioadă de 114 ani, din 1890 până in 2004 și este semnificativă din anul 1893.

Analiza creșterii medii ne arată faptul că avem un regres auxologic la început 1899-1907 și un regres cu perioadă mai lungă dar variație mică 1926-1947, ani semnificativi acestei perioade fiind 1933 și 1947 . După aceste două perioade avem un progres surprinzător în perioada 1947-1952 în rest aceasta are un trend descrescător tinzând să se normalizeze.

Figura 13 Seria dendrocronologică pentru larice Păltinoasa – PALA (A- Creșterea radială medie: albastru – variația anuală a creșterilor, roșu – valoarea cubică spline pe 20 de ani, gri – intervalul de încredere; B – seria dendrocronologică indici: albastru – variația reziduală indici, roșu – valori curbă spline e 20 de ani, gri – interval de încredere; C – Compararea a indicilor standard și reziduali: verde – indici standard, albastru – indici reziduali; D – Distribuția în timp a seriei dendrocronologice: gri – intervalul de încredere).

DETERMINAREA ANILOR CARACTERISTICI.

Factorii de mediu dețin un rol important in viața arborilor deoarece aceștia pot influența pozitiv sau negativ procesele pe care arborele le desfășoară pentru a putea supraviețui în anumite condiții de vegetație într-un arboret, acesta inregistrează prin variațiile inelul anual evenimentele de natură climatică din trecut. Prin punerea cap la cap a informațiilor climatice scrise de anumite persoane s-au luate din baza de date climatologică unde se poate observa dacă există o corelație între ani cu evenimente deosebite (ani secetoși sau ani ploioși) și lățimea inelului anual. Astfel ne putem da seama că arborele respectiv prin sensibilitatea s-a raspunde pozitiv sau negativ la o serie de factorii în funcție de microclimatul în care se află.

Figura 14 Anii caracteristici seria BALB – Bâlea

Pentru seria de la Bâlea cu o lungime de 92 de ani s-au înregistrat un număr de 21 da ani caracteristici pozitivi și 23 de ani caracteristici negativi.

Anii caracteristici pozitivi care au fost surprinși în peste 50% din seriile individuale sunt: 1914, 1919. 1928, 1932, 1933, 1937, 1940, 1944, 1947, 1949, 1952, 1953, 1961, 1969, 1972, 1975, 1980, 1989,1991, 1993, 1999, 2001, 2005.

Anii caracteristici negativi care au fost surprinși în peste 50% din seriile individuale sunt: 1914, 1915, 1918, 1924, 1931, 1934, 1935, 1939, 1942, 1946, 1950, 1951, 1958, 1964, 1967, 1970, 1979, 1985, 1994, 1995, 2002.

Anii caracteristici pozitivi consecutivi sunt: 1932-1933, 1952-1953. Anii caracteristici negativi consecutivi: 1914-1915, 1934-1935, 1950-1951, 1994-1995.

Anii pozitivi semnificativi ai acestei serii sunt: 1924, 1931, 1958, 1994, 2002. Dintre aceștia menționăm că 1958 cu o semnificație de 97,4% este un an călduros (N. Topor, 1963) cu temperaturi peste media normală înregistrându-se în lunile mai 14.2 °C și iunie 14.4 °C medie pe lună. Corelat cu faptul că în ani precedenți au fost temperaturi mai scăzute, la întâlnirea unui an cu temperaturi mai ridicate, plus că acestea au fost la începutul intrări în vegetație, acest lucru mă face să cred că efectul evoluției aceasteia foarte accentuată este dată de către acești factori. Același lucru îl putem spune și despre 1994 și 2002 ultimul menționat având în luna iunie o medie lunară de 16 °C.

Anii negativi semnificativi ai acestei serii sunt: 1919, 1933, 1944, 1952, 1969, 2005. Dintre aceștia menționăm ca anul 1952 cu o semnificție de 100% a fost un an cu precipitații bogate în lunile mai și iunie acest lucru afectându-i intrarea în vegetație. Un alt factor menționat în literatura de specialitate precizează că a fost un an cu o toamnă ploioasă corelat cu precipitațiile bogate de la începutul sezonului de vegetație, denotă faptul că a fost un an cu o perioadă scurtă de vegetație. Tot în literatura de specialitate este menționat și anul 1944 cu o iarnă bogată în precipitați cu o primăvară și o toamnă răcoroasă (N. Topor, 1963).

Figura 15 Anii caracteristici seria BARA – Baia de Arieș ,,Vidolm”

Pentru seria de la Baia de Arieș ,,Vidolm” cu o lungime de 152 de ani s-au înregistrat un număr de 36 da ani caracteristici pozitivi și 40 de ani caracteristici negativi.

Anii caracteristici pozitivi care au fost surprinși în peste 50% din seriile individuale sunt: 1853, 1854, 1860, 1863, 1864, 1870, 1872, 1876, 1880, 1888, 1891, 1898, 1903, 1907, 1911, 1914, 1920, 1926, 1929, 1934, 1935, 1941, 1945, 1949, 1956, 1963, 1969, 1970, 1975, 1979, 1983, 1986, 1990, 1993, 1999, 2003.

Anii caracteristici negativi care au fost surprinși în peste 50% din seriile individuale sunt: 1857, 1862, 1866, 1869, 1874, 1875, 1877, 1886, 1889, 1895, 1904, 1908, 1909, 1918, 1919, 1924, 1925, 1928, 1931, 1933, 1936, 1939, 1943, 1947, 1948, 1951, 1955, 1961, 1964, 1965, 1968, 1974, 1977, 1980, 1985, 1988, 1991, 1994, 2001, 2005.

Anii caracteristici pozitivi consecutivi sunt: 1853-1854, 1863-1864, 1934-1935, 1969-1970.

Anii caracteristici negativi consecutivi sunt: 1874-1875, 1918-1919, 1924-1925, 1964-1965,

Anii pozitivi semnificativi ai acestei serii sunt: 1926, 1941, 1963, 1975, 1986. Anii mai semnificativi sunt 1975 cu o semnificație de 100% acest an este catalogat drept un an cu temperaturi scăzute și cu precipitații bogate având un trend crescător din luna mai 116 mm/lună până în iulie 180 mm/lună. Un alt an este 1941 menționat în literatura de specialitate ca fiind un an cu temperaturi foarte reduse și excesiv de ploios (N. Topor, 1963).

Anii negativi semnificativi ai acestei serii sunt: 19004 ,1943, 1977, 1980, 1988, 2005. Pentru anul 1943 cu o semnificație de 95.5% în literatură este menționată ca fiind un an secetos cu o iarnă cu precipitații reduse de aici reiese faptul ca arborele a suferit un deficit hidric același lucru îl putem spune și despre anul 1977. Un alt an caracteristic este anul 2005 cu un exces de precipitații, media luni mai 114 mm, iunie 140 mm/lună , iulie 242 mm/lună în aceste condiții cel mai plauzibil răspuns pe care se poate da este acela că arborele a suferit un exces hidric.

Figura 16 Anii caracteriștici seria CDVA – Codrii Voievodesii

Pentru seria de la Codrii Voievodesii cu o lungime de 166 de ani sau înregistrat un număr de 40 da ani caracteristici pozitivi și 47 de ani caracteristici negativi.

Anii caracteristici pozitivi care au fost surprinși în peste 50% din seriile individuale sunt:1838, 1843, 1847, 1851. 1852, 1858, 1864, 1871, 1880, 1887, 1890, 1891, 1899, 1903, 1911, 1913, 1914, 1922, 1923, 1926, 1930, 1934, 1935, 1939, 1941, 1944, 1950, 1955, 1957, 1959, 1967, 1970, 1975, 1979, 1985, 1986, 1994, 1997, 2001, 2002.

Anii caracteristici negativi care au fost surprinși în peste 50% din seriile individuale sunt: 1838, 1839, 1845, 1848, 1850, 1853, 1861, 1865, 1869, 1877, 1883, 1889,1893, 1901, 1902, 1904, 1909, 1912, 1915, 1917, 1924, 1925, 1927, 1928, 1931, 1933, 1936, 1937, 1938, 1943, 1946, 1947, 1951, 1954, 1958, 1964, 1965, 1968, 1977, 1980, 1987, 1992, 1996, 1999, 2000, 2003, 2004.

Anii caracteristici pozitivi consecutivi sunt: 1851-1852, 1890-1891, 1913-1914, 1922-1923, 1934-1935, 1985-1986, 2001-2002.

Anii caracteristici negativi consecutivi sunt: 1838-1839, 1901-1902, 1924-1925, 1927-1928, 1936-1938, 1946-1947, 1964-1965, 1999-2000, 2003-2004.

Anii pozitivi semnificativi ai acestei serii sunt: 1930, 1934, 1979, 1985, 1997, 2001. Anii mai semnificativi sunt 1934 cu o semnificație de 97,5% în literatura de specialitate este menționat ca fiind un an cu ploii abundente în perioada de vară, luna iunie având o medie de 111 mm/lună. Mă face să cred că ascensiunea fulminantă din anul respectiv a fost influențată și de perioada precedentă acestuia în care avem precipitații mai scăzute decât anul respectiv. Un alt an caracteristic este 2001 în care avem un an cu precipitații abundente, în luna iunie media este de 144 mm/lună iar in iulie 126 mm/an.

Anii negativi semnificativi ai acestei serii sunt:1893, 1946, 1947, 1964, 1980, 1987. Anii negativi cei mai caracteristicii din această serie fiind 1946 cu o semnificație de 97.5% și 92.2% pentru anul 1947. Acești doi ani sunt prezentați in literatură ca fiind extrem de secetoși, datele climatice confirmând scrierile, înregistrându-se temperaturii medii de 14,8 °C în luna mai, 18.1 iunie și 19.3 în iulie, aceste date sunt pentru anul 1946 anul 1947 având temperaturi ceva mai scăzute . Un alt an caracteristic este 1987 în acest an au fost temperaturi ridicate in timpul sezonului de vegetație, media luni iunie fiind 16 °C, iulie 19.3 °C . Cumulate cu o iarnă cu temperaturi scăzute media luni ianuarie -10°C si precipitații reduse au concurat la o acumulare scăzută de biomasă.

Pentru seria de la Ceahlău cu o lungime de 152 de ani sau înregistrat un număr de 31 de ani caracteristici pozitivi și 32 de ani caracteristici negativi.

Figura 17 Anii caracteristici seria CHLA – Ceahlău

Anii caracteristici pozitivi care au fost surprinși în peste 50% din seriile individuale sunt: 1852, 1853, 1857, 1864, 1872, 1880, 1893, 1900, 1909, 1911, 1923, 1926, 1932, 1935, 1936, 1938, 1942, 1945, 1946, 1950, 1951, 1957, 1976, 1979, 1986, 1990, 1994, 1999, 2002, 2007, 2008, 2009.

Anii caracteristici negativi care au fost surprinși în peste 50% din seriile individuale sunt: 1856, 1862 , 1871, 1878, 1879, 1883, 1884, 1898, 1902, 1914, 1916, 1920, 1929, 1934, 1940, 1943, 1947, 1948, 1952, 1955, 1960, 1977, 1980, 1985, 1988, 1991, 1992, 1997, 2001, 2005, 2010.

Anii caracteristici pozitivi consecutivi sunt: 1852-1853, 1935-1936, 1945-1946, 1950-1951, 2008-2009

Anii caracteristici negativi consecutivi sunt: 1878-1879, 1883-1884, 1947-1948, 1991-1992.

Anii pozitivi semnificativi ai acestei serii sunt: 1926, 1950, 1979 1986. Anul cel mai reprezentativ este 1986 cu o semnificație de 81.3% din datele climatice reiese faptul că a fost un an cu temperaturi ridicate în primăvară temperatura medie pe lunile mai și iunie fiind de 12°C, respectiv 13°C. Un alt an caracteristic este 1950 in literatura de specialitate este caracterizat ca fiind un an cu o primăvară secetoasă si o vară extrem de secetoasă (N. Topor,1963).

Anii negativi semnificativi ai acestei serii sunt: 1934, 1952, 1960, 1997, 2010.Anul cel mai reprezentativ negativ este 1997 cu o semnificație de 90.6% este caracterizat printr-un an cu temperaturi scăzute acesta în concordanță cu precipitațiile bogate din sezonul estival au creat un efect negativ pentru arbore . Un alt an caracteristic este 1960 literatura de specialitate încadrându-l ca fiind un an ploios cu temperaturi scăzute acest fapt reiese și din datele climatice unde media precipitațiilor luni mai este de 155 mm. De aici reiese faptul că temperaturile scăzute și precipitațiile din luna mai i-au îngreunat pornirea în vegetație.

Figura 18 Anii caracteristici seria PRHA – Prihodiște

Pentru seria de la Prihodiște cu o lungime de 118 ani sau înregistrat un număr de 36 de ani caracteristici pozitivi și 39 de ani caracteristici negativi.

Anii caracteristici pozitivi care au fost surprinși în peste 50% din seriile individuale sunt: 1887, 1890, 1891, 1894, 1896, 1899, 1906, 1907, 1908, 1911, 1920, 1923, 1926, 1930, 1931, 1935, 1944, 1949, 1950, 1953, 1955, 1957, 1958, 1963, 1966, 1967, 1978, 1979, 1982, 1986, 1989, 1990, 1994, 1997, 2001, 2002.

Anii caracteristici negativi care au fost surprinși în peste 50% din seriile individuale sunt: 1886, 1888, 1889, 1893, 1897, 1898, 1902, 1903, 1909, 1914, 1915, 1921, 1927, 1928, 1933, 1940, 1941, 1947, 1948, 1952, 1956, 1959, 1960, 1964, 1965, 1973, 1977, 1980, 1981, 1984, 1985, 1988, 1991, 1992, 1996, 1998, 1999, 2003, 2004.

Anii caracteristici pozitivi consecutivi sunt: 1890-1891, 1906-1908, 1930-1931, 1949-1950, 1957-1958, 1966-1967, 1978-1979, 1989-1990, 2001-2002.

Anii caracteristici negativi consecutivi sunt: 1888-1889, 1897-1898, 1902-1903, 1914-1915, 1927-1928, 1947-1948, 1964-1965, 1980-1981, 1984-1985, 1991-1992, 1998-1999, 2003-2004.

Anii pozitivi semnificativi ai acestei serii sunt: 1926, 1944, 1979, 1986, 1990, 1994. Anii caracteristici mai semnificativi din această serie sunt 1986, 1990 cu semnificați de 100%. Acesti ani sunt reprezentați de temperaturi ridicate care au făcut ca după o perioadă de ani precedenți negativi să izbucnească creșterile la întâlnirea anilor cu temperaturi ceva mai ridicate. Același lucru îl putem spune și despre anul 1994 doar că la acesta au concurat și precipitațiile foarte scăzute din anul respectiv.

Anii negativi semnificativi ai acestei serii sunt: 1909, 1933, 1940, 1980, 1988. Cel mai semnificativ an este 1988 cu semnificație de 100%. Factorii care au concurat la semnificația lui negativă au fost precipitațiile de la începutul sezonului de vegetație media pe luna iunie fiind de 100 mm și pe iulie 112 mm/lună. Temperaturile fiind normale nu-mi rămâne să cred decât că factorul precipitații a produs un exces hidric. Alți ani caracteristici fiind 1933 și 1940 literatura de specialitate îi caracterizează ca fiind ani reci și relativ ploioși acest lucru se confirmă și prin datele climatice fiind ani cu media anuală cea mai mică de pe întreaga serie 1933 2,7°C respectiv 1940 2.6°C.

Figura 19 Anii caracteristici seria VALC – Văliug

Pentru seria de la Văliug cu o lungime de 129 de ani sau înregistrat un număr de 34 de ani caracteristici pozitivi și 33 de ani caracteristici negativi.

Anii caracteristici pozitivi care au fost surprinși în peste 50% din seriile individuale sunt: 1879, 1880, 1884, 1885, 1887, 1890, 1893, 1901, 1905, 1911, 1912, 1915, 1923, 1931, 1935, 1939, 1942, 1945, 1946, 1949, 1950, 1958, 1961, 1971, 1976, 1979, 1982, 1986, 1990, 1993, 1997, 2000, 2003, 2006.

Anii caracteristici pozitivi care au fost surprinși în peste 50% din seriile individuale sunt: 1877, 1878, 1882, 1883, 1886, 1891, 1897, 1902, 1903, 1909, 1913, 1919, 1928, 1933, 1940, 1943, 1947, 1951, 1954, 1957, 1960, 1965, 1967, 1974, 1977, 1980, 1988, 1989, 1991, 1994, 2001, 2004, 2005.

Anii caracteristici pozitivi consecutivi sunt: 1879-1880, 1884-1885, 1911-1912, 1945-1946, 1949-1950.

Anii caracteristici ngativi consecutivi sunt: 1877-1878, 1882-1883, 1902-1903, 1965-1967.

Anii pozitivi semnificativi ai acestei serii sunt: 1935, 1945, 1950, 1986.Anii caracteristici mai semnificativi sunt 1986 cu o semnificație de 90.9% se caracterizează printr-un an cu temperaturi ridicate datele climatice arată că media lunii mai este de 14,9°C și iunie 15,7°C acestea grăbind intrarea în vegetație realizând un sezon de vegetație mai lung. Același lucru îl putem spune și despre anul 1950 fiind unul dintre cei mai secetoși din serie cu o medie lunară în aprilie de 10 ,8°C continuând un trend ascendent în luna iulie având media pe luna de peste 20°C. Un alt an caracteristic menționat in literatura de specialitate este 1935 caracterizându-l ca fiind un an secetos în toate anotimpurile (N. Topor, 1963).

Anii negativi semnificativi ai acestei serii sunt: 1919, 1947, 1974, 1980. Anul cel mai semnificativ negativ este 1919 cu o semnificație de 100% din datele climatologice acesta arată ca avem precipitații bogate din luna aprilie media lunară fiind de 114,7 mm și în mai 118 mm. Acest lucru duce la prelungirea perioadei de intrare în vegetație, fiind menționat ca an ploios si în literatura de specialitate confirmând datele. Un alt an semnificativ este 1974 care este excesiv de ploios întâlnim în lunile estivale foarte multe precipitații medii ale lunilor mai 142 mm, iunie 217 mm, iulie 138 mm provocând un exces hidric.

Anii caracteristici seria PATA – Pătrăuți

Pentru seria de la Pătrăuți cu o lungime de 114 de ani sau înregistrat un număr de 33 de ani caracteristici pozitivi și 33 de ani caracteristici negativi.

Anii caracteristici pozitivi care au fost surprinși în peste 50% din seriile individuale sunt: 1891, 1894, 1897, 1902, 1908, 1913, 1916, 1919, 1923, 1926, 1929, 1933, 1938, 1941, 1944, 1947, 1948, 1951, 1955, 1957, 1961, 1962, 1966, 1967, 1972, 1975, 1982, 1988, 1992, 1994, 1997, 1998, 2002.

Anii caracteristici negativi care au fost surprinși în peste 50% din seriile individuale sunt: 1890, 1892, 1893, 1895, 1907, 1915, 1918, 1921, 1924, 1927, 1928, 1930, 1931, 1937, 1939, 1940, 1943, 1945, 1946, 1958, 1963, 1964, 1968, 1974, 1979, 1983, 1986, 1987, 1990, 1993, 1996, 2000, 2004.

Anii caracteristici pozitivi consecutivi sunt: 1947-1948, 1961-1962, 1966-1967, 1997-1998.

Anii caracteristici negativi consecutivi sunt: 1892-1893, 1927-1928, 1930-1931, 1945-1946, 1963-1964, 1986-1987.

Figura 20 Anii caracteristici seria PATA – Pătrăuți

Anii pozitivi semnificativi ai acestei serii sunt:1933, 1941, 1951, 1988. Anul cel mai caracteristic, cu o semnificație de 93,8 % este 1941, în studiile de specialitate este caracterizat drept un an ploios acest fapt se dovedește și din datele climatologice în care avem precipitații semnificative din luna aprilie, media luni fiind de 117 mm. Un alt an caracteristic cu o semnificație ceva mai mică 87.5%, este 1988 acest an cu precipitații a urmat după o perioada de ani cu temperaturi ridicate astfel sa produs o accelerare a proceselor care depun masă lemnoasă. Din datele climatice a reieșit faptul că media luni iunie este de 100 mm precipitații.

Anii negativi semnificativi ai acestei serii sunt: 1918, 1946, 1963, 1986, 1990, 1996. Anii caracteristici cei mai semnificativi sunt 1990 cu o semnificație de 96,9% din datele climatologice reiese un an cu temperaturi foarte ridicate mediile lunare fiind , mai 14,5°C, iunie 17,4°C, iulie 19°C producând arborelui un stres hidric. Un alt an semnificativ este 1946 în literatura de specialitate este menționat ca fiind un an cu o primăvară secetoasă si o vară extrem de secetoasă acest lucru este confirmat și de datele climatice media lunilor iunie și iulie fiind de peste 20°C.

Anii caracteristici PALA – Păltinoasa

Pentru seria de la Păltinoasa cu o lungime de 114 ani sau înregistrat un număr de 34 de ani caracteristici pozitivi și 30 de ani caracteristici negativi.

Anii caracteristici pozitivi care au fost surprinși în peste 50% din seriile individuale sunt: 1891, 1892, 1897, 1907, 1908, 1911, 1916, 1923, 1926, 1930, 1934, 1935, 1939, 1944, 1945, 1949, 1950, 1957, 1961, 1963, 1966, 1967, 1970, 1973, 1975, 1979, 1985, 1986, 1989, 1990, 1997, 1998, 1999, 2002.

Anii caracteristici negativi care au fost surprinși în peste 50% din seriile individuale sunt: 1890, 1893, 1902, 1904, 1909, 1915, 1919, 1924, 1928, 1933, 1936, 1937, 1943, 1946, 1947, 1954, 1964, 1968, 1971, 1972, 1977, 1980, 1981, 1984, 1987, 1988, 1991, 1996, 2000, 2004.

Anii caracteristici pozitivi consecutivi sunt: 1891-1892, 1907-1908, 1934-1935, 1944-1945, 1949-1950, 1966-1967, 1985-1986, 1989-1990, 1997-1999.

Anii caracteristici pozitivi consecutivi sunt: 1936-1937, 1946-1947, 1971-1972, 1980-1981, 19871988.

Figura 21 Anii caracteristici seria PALA – Păltinoasa

Anii pozitivi semnificativi ai acestei serii sunt: 1930, 1979, 1985, 2002.Anul cu cea mai mare semnificație 95% este 1979 ,din datele climatice reiese faptul ca anul din punct de vedere al temperaturilor au fost normale însă cu medii ceva mai mari la precipitații iulie 162 mm. Acest lucru a făcut ca procesele fiziologice sa aibă un ritm mai avansat fată de perioada precedentă lui în care procesele s-au desfăsurat mai lent din cauza temperaturilor ridicate și a precipitațiilor insuficiente. Același lucru se poate spune si despre anul 1930 urmând după o perioadă cu ani secetoși acesta având precipitații bogate în luna mai cu o medie de 146 mm pornește în vegetație foarte puternic.

Anii negativi semnificativi ai acestei serii sunt: 1909, 1933, 1947, 1964, 1987,1996. Anul caracteristic negativ cu semnificația cea mai mare este 1987 cu o semnificație de 100%. Acest an se caracterizează prin temperaturi ridicate și precipitații foarte reduse mediile lunare fiind, iunie 16°C și iulie 19°C. De aici reiese faptul că arborele a avut un stres hidric. Un alt an caracteristic este 1964 precipitații scăzute și cu temperaturi ridicate în luna iunie media lunară este de 19°C, precipitațiile căzute neacoperind deficitul de apă din sol creându-i astfel un disconfort hidric.

Mai jos avem două tabele în care se prezintă anii caracteristici care au avut influențe negative sau pozitive care sau resimțit în cel puțin două serii.

Tabel 3 Ani caracteristici pozitivi rgăsiți în cele două serii

După cum observăm în (Tabelul 3) anii care se regăsesc în mai multe suprafețe sunt cantonați în partea dreaptă. Suprafețele cu altitudine mai mică se pare că au o sensibilitate mai mare față de factori climatici. Anii care sunt cei mai semnificativi regăsindu-se în patru zone sunt: 1979 și 2002 se pare că anul 1979 este caracterizat în literatura de specialitate ca fiind un an cu ploi abundent în vară același lucru s-a confirmat și din datele climatice. Se pare că temperturile ridicate din cursul primăveri a facut ca suprafețele din Ceahlău și Prihodiște să aibă o pornire în vegetație puternică dar și mai rapidă realizând astfel o perioadă de vegetație mai lungă. Pentru suprafețele Codrii Voievodesii și Păltinasa intrarea în vegetație s-a realizat ceva mai dificil aceasta folosindu-se doar de precipitațiile acumulate în sol de pe parcursul sezonului rece, factorul care a înfluențat pozitiv sunt precipitațiile bogate din cursul verii cumulate cu temperaturile normale care au creat un sezon de vegetație benefic acestora . Anul 2002 a fost un an secetos dar se pare că seceta lui s- a resimțit mai puternic în centrul țări deoarece a răspuns pozitiv suprafața de la Bâlea mă face să cred acest lucru deoarece suprafețele Codrii Voievodesii, Păltinoasa și Pătrăuți au răspuns de asemenea pozitiv deși ele răspund pozitiv la precipitații, din datele cliamatice a reieșit faptul că temperaturile sunt un pic mai ridicate dar precipitațiile bogate din luna iulie se pare că le-au fructificat la maxim dându-ne astfel un an pozitiv.

Tabel 4 Anii caracteristici negativi regăsiți în cel puțin două serii.

Din (Tabelul 4) observăm că sunt mai mulți ani negativi decât în cel cu ani pozitivi dintre aceștia cei care s-au resimțit mai puternic au fost 1980, 1991, 1977, 1943 și 1947. Anul 1980 este cel mai semnificativ dintre aceștea resimțind-se în cinci suprafețe, din datele climatice a reieșit că a fost un an cu temperaturi scăzute de asemenea și precipitații acești doi factori se pare că au fost cei care au dus la resimțirea pe o suprafață atât de întinsă. Același lucru îl putem spune și despre anul 1933 și 1977 în literatura de specialitate sunt prezentați ca fiind ani ploiosi cu temperaturi mici acest fapt reieșind și din datele climatice, în anul 1977 în media lunii septembrie fiind de -10°C (Topor 1963). Un alt an care s-a înregistrat ca fiind negativ este 1947, acest an este prezentat în literatură ca fiind excesiv de secetos fapt confirmat și de datele climatice fiind afectate mai semnificativ suprafețele sub 800 m altitudine creându-le un deficit hidric.

CUANTIFICAREA RELAȚIA CLIMAT-ARBORE.

În acest capitol se vor prezenta rezultatele cercetărilor dendroclimatologice din cele opt suprafețe (Ceahlău, Prihodiște, Văliug, Bâlea, Codrii Voievodesii, Păltinoasa, Pătrăuți, Baia de Arieș) pentru specia Larix decidua.

După cum știm arborii în fiecare an acumulează biomasă formând în fiecare sezon de vegetație câte un inel anual. Aceste creșteri radiale variază de la un an la altul în funcție de factorii climatici negativi s-au pozitivi anteriori s-au din perioada de creștere activă. Fiecare specie reacționează diferit la schimbările climatice în funcție de caracteristicile ecologice ale acesteia.

Din cercetările care s-au realizat de-a lungul timpului asupra creșterii arborilor și-a formării inelului anual, a reieșit faptul că variația acestuia nu este determinată doar de un singur factor limitativ, pentru formarea creșterilor radiale contribuind o serie întreagă de factorii care pot afecta ritmul normal de creștere ( Pallardy, 2008).

Pentru realizarea funcției corelative de tip Pearson am avut nevoie de date climatice care s-au extras de pe site-ul ( Climate Explorer, http://climexp.knmi.nl) din baza de date grid CRU TS 3.1.2 și indicii de creștere reziduali, graficele realizându-se in Microsoft Excel.

Graficele realizate arată răspunsul climatic la temperaturile medii, maxime și precipitații, s-a încercat asocierea lor câte două după răspunsul climatic semnificativ.

Figura 22 Răspunsul climatic Ceahlău și Prihodiște

După cum putem observa în graficele de mai sus temperaturile au un grad de semnificație pozitiv în aceste două suprafețe . În cele două suprafețe valorile foarte semnificativ pozitive se găsesc în lunile aprilie, mai, Ceahlău, mai ,iunie, Prihodiște curent și octombrie precedent. Pentru pornirea în vegetație se pare că aceste suprafețe depind amândouă de temperaturile luni mai însă laricele de pe Ceahlău are nevoie de temperaturi semnificative cu o lună mai devreme (Aprilie) pentru activarea procesului de bioacumulare. Precipitațiile fiind acumulate în sol din perioada anotimpului rece, iar cele din primăvară devin un surplus pentru arbore.

În graficele de mai jos avem cele două zone reprezentativ semnificativ prin răspunsul la temperaturile medii și maxime . Cele două zone Văliug și Bâlea răspund puternic semnificativ în luna mai curent iar pentru Bâle și octombrie precedent, de aici reiese faptul că pentru intrarea în vegetație suprafețele depind de temperaturile luni mai dar suprafața de la Bâlea are nevoie și de o toamnă mai lungă cu precipitații puține și temperaturi ceva mai ridicate reacționând pozitiv în luna octombrie ajutând la lignificarea lemnului.

Figura 23 Răspunsul climatic Văliug și Bâlea

În suprafețele, Codrii Voievodesii și Păltinoasa răspunsul pozitiv climat-arbore semnificativ pentru cele două este dat de către precipitațiile lunii iunie curent și iunie septembrie și noiembrie precedent. Aceste suprafețe aflându-se la o altitudine mai mică sunt foarte des afectate de către temperaturile ridicate din sezonul estival creându-le un disconfort hidric din această cauză acestea au un răspuns puternic semnificativ la precipitațiile din vară. Iar pentru luna noiembrie răspunsul pozitiv dat mă face să cred ca acesta are nevoie de o perioadă de tranziție fără variații mari ale factorilor perturbatori trecerea făcându-se treptat, pregătindu-se astfel pentru sezonul rece.

Figura 24 Răspunsul climatic Codrii Voievosesii și Păltinoasa

Pentru ultimele suprafețe Pătrăuți și Baia de Arieș graficele ne arată răspunsul semnificativ pozitiv la precipitații. Pentru Pătrăuți puternic semnificative avem lunile iunie și iulie curent de aici ne putem da seama ca odată cu venirea lunilor de vară cu temperaturi ridicate in zona de deal duc la fenomenul de secetă. De aici rezultă faptul că precipitațiile căzute în lunile de vară sunt o mană cerească pentru acesta. Pentru suprafața de la Baia de Arieș lunile cu precipitații semnificative sunt iunie curent, iunie și septembrie precedent. Despre lunile iunie curent și precedent, putem menționa că temperaturile ridicate în concordanță cu radiațiile solare creează la altitudinile mai mari un proces de evapotranspirație ridicat acest fapt ducând la fenomenul de stres hidric din sol. Astfel precipitațiile căzute în această perioadă ajută la depășirea acestui prag. Luna septembrie precedent fiind puternic semnificativă în graficul precipitațiilor ne arată faptul că pentru încheierea sezonului de vegetație și pentru formarea lemnului târziu acesta are nevoie de o lună cu temperaturi mai scăzute și cu cantități de precipitații ceva mai însemnate.

Figura 25 Răspunsul climatic Pătrăuți și Baia de Arieș

ANALIZA CLUSTER

Figura 26 Analiza Cluster

Prin analiza cluster se demonstrează faptul că Larix decidua din România se împarte în două biozone determinate climatic.

Una din biozone este compusă din zonele montane Ceahlău, Prihodiște Văliug și Bâlea. Gruparea celor patru zone confirmă rezultatele date de reacția climat-arbore, toate aceste zone raspunzând pozitiv la factorul temperaturi. Acesta influențează creșterile arborilor atât la începutul sezonului de vegetație cât și pe parcursul acestuia.

A doua biozonă este reprezentată de suprafețele Baia de Arieș, Codrii Voievodesii, Păltinoasa și Pătrăuți acestea fiind cantonate în zona de joasă altitudine. Aceste patru zone sunt caracterizate ca fiind zone cu temperaturi ridicate care raspund pozitiv la influentele climatice de natură hidrologică. Putem spune că precipitațiile au o mare influență asupra intrării în vegetație a arborelui cât și pe parcursul acestuia având influență directă asupra lățimii inelului anual.

CONCLUZII:

În acest capitol se vor prezenta pe scurt obiectivele urmărite în lucrarea de față și rezultatele obținute de pe urma procedeelor realizate.

Ceea ce s-a urmărit în mod special la această lucrare este modul de asociere a zonelor observând care sunt factorii care le diferențiază sau grupează pentru formarea de biozone.

Pentru cele opt serii sau realizat studii atât dendrocronologice cât și dendroclimatologice. Pentru început sau extras datele climatologice pentru fiecare zonă în parte pentru a se putea observa variația decenală a precipitațiilor și a temperaturilor cât si media acestora pe întreaga serie.

Temperaturile au arătat că au un trend crescător o dată cu coborârea în altitudine astfel media seriei cea mai mică înregistrată este în Ceahlău și Prihodiște 4,5°C și cea mai ridicată în Pătrăuți 8.4°C.

În același mod s-a realizat mediile și pentru precipitații, acestea reducându-se treptat de la vest la est dar valorile se măresc odată cu creșterea în altitudine. Din totalitatea suprafețelor precipitațiile minime se înregistrează în Pătrăuți variind între 500-600 mm/an și cele maxime în Baia de Arieș variind intre 750-900 mm/an. Spre deosebire de aceste suprafețe zona Văliug deși se află la o altitudine de 500 m acesta înregistreză o medie de 843 mm/an. Fiind situată în partea de vest a României mă face să cred că curenții oceanici și cei mediteraneeni sunt cei care au o influențată majoră în ceia ce privește cantitatea de precipitații din zona respectivă.

Un alt pas făcut pentru continuarea lucrări este acela de reprezentare a datelor dendrocronologice și dendroclimatologice într-o serie de grafice. Pentru fiecare zonă s-a realizat determinarea lungimi seriilor și observarea perioadelor în care variază lățimea inelului anual în decursul timpului prin indici de creștere.

Astfel a reieșit faptul că seria care se întinde pe perioada cea mai mare de ani este Ceahlăul cu o lungime de 196 de ani fiind semnificativă pe o perioadă de 191 de ani. Iar cea mai scurtă este suprafața de la Bâlea cu o lungime de 92 de ani .

În ceia ce privește creșterile radiale suprafața de la Bâlea este reprezentată atât de cel mai mic inel anual măsurat 0,09 mm cât și media cea mai mica 1.72 mm din toate zonele. Cel mai mare inel anual sa înregistrat la Codrii Voievodesii 9,70 mm însă media cea mai mare o înregistrează suprafața de la Păltinoasa cu 3.14 mm.

În continuare s-a realizat un calcul pe baza lățimii inelului anual din care au reieșit anii caracteristici pozitivi și negativi pentru fiecare serie în parte. S-a observat că seriile care au un răspuns pozitiv la temperaturi se regăsesc la cele din zona montană , iar pentru precipitații cele din zonele cu altitudini mai mici. Anii care sau regăsit atât pe seriile de joasă altitudine dar și în zona montană au fost ani în general cu valori extreme, exemplu seceta din anul 1947. Pe lângă acești ani cu valori extreme se pot regăsi și ani care au influențe din toamna precedentă, acestea în strânsă corelație cu clima din anul curent pot să realizeze un an semnificativ pozitiv sau negativ atât pentru serile de la atitudini mari cât si la cele de altitudine joase.

În ceia ce privește relația climat arbore seriile Văliug, Bâlea, Codrii Voievodesii, Ceahlău și Prihodiște răspund semnificativ pozitiv la temperaturi. Toate cele patru seriile au un răspuns pozitiv în lunile de la începutul sezonului de vegetație Ceahlăul și Prihodiște fiind primele care au nevoie de temperaturi, acestea răspunzând pozitiv semnificativ în luna aprilie și mai. De aici reiese faptul ca acestea acumulează precipitații de pe timpul iernii iar în primăvară depinde doar de temperaturi pentru pornirea în vegetație precipitațiile din primăvară fiind un surplus. Celelalte două suprafețe Văliug și Bâlea răspund cu o lună mai târziu în luna mai. Se pare că din cele patru seri doar Văliug nu răspunde semnificativ în luna octombrie precedent de aici mă duce cu gândul că suprafețele de la altitudini mari depind în luna octombrie de temperaturi pentru a evita înghețurile timpuri și realizarea lignificării inelului anual.

Pentru suprafețele Codrii Voevodesii, Păltinoasa, Baia de Arieș și Pătrăuți răspunsul climatic cel mai semnificativ îl au la precipitațiile. Din acestea Păltinoasa și Codrii Voievodesii au totuși răspuns semnificativ în luna martie Codrii Voievodesii, martie și mai Păltinoasa la temperaturi. De aici reiese faptul ca acestea două suprafețe pentru a evita înghețurile târzii au nevoie de temperaturi în luna martie iar după perioada de acumulare a precipitațiilor din primăvară pentru pornirea în vegetație au nevoie de temperaturi și în luna mai. O dată cu venirea temperaturilor mai ridicate acestea răspund puternic semnificativ la precipitațiile luni iunie atât precedent cât și curent fiind la o altitudine mică lipsa precipitațiilor este mai pronunțată decât cea a temperaturilor. Luna noiembrie semnificativ de la seria Codrii Voievodesii mă face să cred că această zonă are nevoie de o trecere treptată la sezonul rece.

Suprafețele Baia de Arieș și Pătrăuți răspund puternic semnificativ doar pentru precipitații. Baia de Arieș are răspunsul pzitiv în lunile iunie precedent și curent plus septembrie precedent, de aici reiese faptul că pentru a putea rezista sezonul estival acesta are nevoie de o pornire în vegetație cu precipitații bogate iar pentru a-și putea încheia sezonul de vegetație din nou un septembrie care să-i mărească perioada de închidere a inelului timpuriu. Pentru Pătrăuții este foarte evident ca la altitudinea de 480 m la care se află acesta în perioada estivală are un stres hidric din acest cauză are răspuns puternic semnificativ la precipitațiile din lunile mai ,iunie și iulie curent.

Ultimul capitol a fost realizarea unei analize cluster care nu a făcut nimic alt ceva decât să confirme etapele care sau realizat înaintea acestuia arătându-ne prin determinările climatice că suprafețele se împart în două biozone.

Una din biozone este compusă din zonele montane Ceahlău, Prihodiște Văliug și Bâlea care răspund la temperaturii deoarece în zona de munte acestea nu duc lipsa precipitațiilor. Surprinzător este suprafața de la Văliug care deși este la o altitudine mică 500 m este o zonă bogată în precipitații de aici reiese faptul ca zona vestică este influențată puternic de curenții mediteraneeni, răspunzând astfel pozitiv la temperaturi.

În a doua biozonă sunt suprafețele Baia de Arieș, Codrii Voievodesii, Păltinoasa și Pătrăuți acestea fiind reprezentate de zona de joasă altitudine. Răspunsul lor este puternic semnificativ pentru precipitații în special în lunile de intrare în sezonul de vegetație cât și pe parcursul acestuia fiind zone în care se instalează foarte repede stresul hidric.

Rezultatele obținute pot fi folosite în continuare ca bază pentru cercetările dendroclimatologice ulterioare putând astfel să avem o serie de referință cât mai amplă pentru laricele din România.

Bibliografie

Alexandrescu, A.F., 1995, Elaborarea de serii dendrocronologice pe termen lung la molid și brad. Referat științific final. I.C.A.S. București. 89 p

Biondi, F. and K. Waikul (2004). "DENDROCLIM 2002: A C++ program for statistical calibration of climate signals in tree-ring chronologies." Computers and Geosciences 30: 303-311.

Briffa, K., Jones, P.D., 1990. Basic chronology statistics and assessment. În Cook, E.R.,Kairiukstis, L.A. (eds.). Methods of dendrochronology. Applications in the enviromnentalsciences. Kluwer Academic Publishers. Dordrecht. 137-152.

Cenușă, R. (1992). Cercetări asupra structurii, volumului ecologic și succesiunii ecosistemelor forestiere de limită altitudinală din Carpații nordici Călimani și Giumalău. București, A.S.A.S: 45.

Cenușă, R. (1993). Cercetări privind structura și funcționalitatea ecosistemelor naturale de molid. Câmpulung Moldovenesc, I.C.A.S.

Cenușă, R. (1996). Meteorologie și climatologie forestieră. Suceava.

Cook, E. R. and L. A. Kairiukstis, Eds. (1990). Methods of dendrochronology. Applications in the enviromnental science, Kluwer.

Flocea, M. (1996). "Aplicații ale dendrocronologiei în domeniul studiilor de impact." Bucovina forestiera 1-2: 31-43.

Fritts, H. C. (1976). Tree rings and climate. London, Academic Press.

Giurgiu, V. (1977). Variația creșterilor la arbori, starea timpului și anii de secetă. Buletin Informativ, Academia de științe Agricole și Silvice. 5: 222-235.

Giurgiu, V. (1979). Dendrometrie și auxologie forestieră. București, Editura Ceres.

Kern, Z. and I. Popa (2007). "Climate-growth relationship of tree species from a mixed stand of Apuseni Mts., Romania." Dendrochronologia 24: 109-115.

Kairiukstis, L., Shiyatov, S., 1990. Dendrochronology in the USSR. În Cook, E.R., Kairiukstis,L.A. (eds.). Methods of dendrochronology. Applications in the enviromnental sciences.Kluwer Academic Publishers. Dordrecht. 13-17.

Kromer, B., Spurk, M., 1998. Revision and Tendative Extension of the Tree-ring based 14C Ca-libration, 9200-11855 CalBP. Radiocarbon. 40: 1117-1125.

Parascan, D. and D. M. (2001). Fiziologia plantelor lemnoase. Brașov, Editura Pentru Viață.

Pallardy, G., Stephen (2008) Physiology of woody plants. Third Edition. Elsevier Academic Press.

Popa, I. (2004). Fundamente metodologice și aplicații de dendrocronologie. București, Editura Tehnică Silvică.

Popa, I. (2004). Variabilitatea spațială a indicilor de competiție în pădurea naturală. ICAS, CNCSIS: 31.

Popa, I. and C. Sidor (2010). Rețeua romaneasca de dendrocronologie RODENDRONET 1. Conifere, Editura Silvica.

Pânzaru, G., Soran, V., 1983. Dendroecologia zâmbrului (Pinus cembra L.) din RezervațiaBiosferei Pietrosu Mare, Munții Rodnei. Rezervația naturală Pietrosul Rodnei la 50 ani. BaiaMare.

Sass, U. and D. Eckstein (1995). "The variability of vessel size in beech (<i>Fagus sylvatica</i> L.) and its ecophysiological interpretation." Trees – Structure and Function 9(5): 247-252.

Schweingruber, F.-H. (1996). Tree Rings and Environment. Dendroecology. Birmensdorf, Swiss Federal Intitute of Forest, Snow and Landscape Research WSL/FNP

Schweingruber, F.-H., et al. (1987). "Temperature information from a European dendroclimatological sampling network." Dendrochronologia 5: 9 – 34.

Schweingruber, F. H. (1988). Tree Rings: Basics and Applications of Dendrochronology, Springer.

Seghedin, T., 1977. Parcul Național al Munților Rodnei. Ocrotirea naturii și mediului înconjură-tor.Tomul 21(1).

Soran, V., Gârlea, D., 1981. Cercetări asupra dendrocronologiei și dendroecologiei zâmbruluidin Munții Retezat. Ocrotirea naturii și mediului înconjurător

Sidor, C. (2009). Relația climat-arbore în ecosistemele de la limita superioară a pădurii, evaluată prin tehnici de dendroclimatologie și xilologie. Facultatea de Silvicultura. Suceava, Universitatea Stefan cel Mare: 184.

Topor, N. (1963). Anii ploioși și secetoși din Republica Populară Romînă. București, C.S.A Institutul Meteorologic.

Twining, A.C. 1833. On the growth of timber. American Journal of Science and Arts 24: 391-393.

Vitas, A., 1998. Dendroclimatological research of spruce forests in the west and centralLithuania. Mater Thesis. Vytautas Magnus University. Kaunas. 60 p.

.

http://climexp.knmi.nl

http://huriricane.ncde.noaa.gov/pls/paleo/fm_createpages.treering

http://cesavezi.ro/obiective-turistice/7-rezervatii-naturale/1327-laricetul-de-la-vidolm#!/catid=undefined