Profesia Didactica Prin Prisma Schimbarilor Societatii

Trăim perioada de tranziție de la societatea industrială la societatea cunoașterii sau a învățării. E nevoie ca energia, cunoștințele, deprinderile dobândite sau în curs de dobândire să fie folosite în modul cel mai eficient pentru rezolvarea problemelor, pentru dezvoltarea deprinderilor și a calificărilor sociale și mentale.

De la începutul anilor ’90 a devenit tot mai clar faptul că lucrurile sunt într-o uimitoare schimbare, complexitate, dinamică, rapiditate, tensiune, individualizare, influențate de tehnologii noi, tehnologii ale informației, etc. Toate acestea reprezintă pentru sistemul de învățământ cerințe noi, pentru care trebuie căutate și găsite răspunsuri noi.

Schimbările structurale ale societății se întrevăd și în procesul de învățare.

Învățarea tradițională implica:

Respectarea unor răspunsuri tradiționale și a unor conținuturi tradiționale

Realizarea unui proces de adaptare

Transmitere a cunoștințelor cunoscute și stabilite

Învățarea nouă se bazează pe:

Căutarea continuă de noi răspunsuri, căi și soluții la aceleași întrebări

Creație, inovație, descoperirea adevărului și a noilor sale utilizări

Deprinderea de dezvoltare a propriilor competențe

Proces dinamic, mereu în conectare, învățare pentru viitor

Ajutor propriu în procesele mentale, ca management și comportare în și pentru situații pedagogice

Democratizarea societății determină o democratizare a învățării: voluntariat, acord privind planurile de predare, privind nevoia de oferte, de perfecționare, pluralitate și multitudine a cunoștințelor.

Până de curând se urmărea selectarea, planificarea, prelucrarea și transmiterea multitudinii de informații. Devine însă tot mai clar faptul că simpla acumulare de informații este insuficientă. Este nevoie și de o permanentă conștientizare autoorganizată. Urmărind evoluția modului de organizare al învățării, se observă următoarele transformări:

Potrivit Consiliului Internațional pentru Educație în secolul XXI, în acest prim secol al mileniului III, educația se sprijină pe patru piloni importanți: a învăța să știi, a învăța să faci, a învăța să trăiești împreună cu alții și a învăța să fii.

În funcție de această optică, dar și de implicațiile globalizării asupra indivizilor, ale problematicii lumii contemporane, educatorii din învățământ urmează să îndeplinească roluri noi.

Așa, de exemplu, prin metodologia de aplicare a noului curriculum național, li se cere educatorilor din învățământ să creeze activități de învățare adecvate obiectivelor proiectate, ținând seamă, desigur, de natura subiectului lecției și de particularitățile clasei sau ale grupei de elevi.

Un alt rol nou ar putea fi acela de mediator în procesul cunoașterii sau de consiliere, alături de rolul tradițional de transmițător de informații, la care nu se renunță dar a cărui pondere este, vizibil, în scădere, în cadrul învățământului modern, centrat pe competențe.

Acest rol este strâns legat de cel dinainte, dar are o arie de acțiune mult mai largă, în sensul că relațiile de colaborare între profesor și elev se extind și dincolo de lecția propriu-zisă. Profesorul îi poate însoți pe elevi la biblioteci și la mediateci, dar și în călătoriile pe internet, îi poate consilia în selectarea diverselor surse de informare, ca și în ceea ce privește alcătuirea unor lucrări legate de disciplina sa ori adiacente acesteia.

De asemenea, profesorul este astăzi un veritabil agent al schimbării, pregătindu-și elevii în această perspectivă care se constituie, tot mai mult, într-o dimensiune a omului contemporan.

Nu în ultimul rând, profesorul este chemat să se implice în luarea deciziilor de politică educațională la diferite niveluri, precum și în procesul, complex și dificil, de inserție profesională și socială, corespunzătoare noilor condiții ( piață concurențială a muncii, societate democratică, stat de drept, etc.)

O seamă de roluri noi, sau de roluri vechi reconsiderate, derivă și din implicațiile educației permanente asupra programelor școlare. Acestea tind să se integreze atât în plan orizontal cât și pe verticală, să fie centrate pe valori, atitudini și motivație, să cultive independența, propria responsabilitate, autoanaliza critică, flexibilitatea și autoînvățarea, facilitând dezvoltarea oamenilor în așa fel încât aceștia să întâmpine schimbarea cu interes, entuziasm și nu cu frică și rezistență.

Dezvoltând la elevi capacitatea de a face față în mod eficace viitorului, profesorul este dator să țină seama de o serie de elemente noi ale procesului de învățare:

A avea informația sau a fi capabil să localizezi informația

A avea deprinderi intelectuale ce pot fi generalizate la un nivel mai înalt

A poseda strategii generale pentru rezolvarea problemelor

A-și stabili propriile obiective

A evalua rezultatele propriei învățări

A fi motivat adecvat

A avea o imagine de sine adecvată

Școala în ansamblul ei și fiecare educator au obligația să-i ajute pe elevi să-și formeze o imagine corectă despre ei și să-și fixeze țeluri în viață în raport cu aptitudinile și posibilitățile lor reale.

O dată cu extinderea noilor tehnologii ale comunicației și informației în educație și în învățământ, înseși rolurile tradiționale ale educatorilor se cer reconsiderate.

El nu mai este unicul deținător al informației iar învățarea se poate face și fără sprijinul nemijlocit al profesorului. În aceste condiții, după unele opinii, profesorul și elevii devin un fel de ,,colegi” în activitatea de învățare, beneficiind împreună de noile virtuți ale mass-media, care vor reprezenta în viitor ,,cel mai puternic profesor și cel mai puternic influențator.”

Devine evident faptul că nu se poate standardiza întreaga activitate a educatorilor. Mai întâi pentru că educația este un fenomen complex care vizează toate dimensiunile ființei umane și, în al doilea rând, pentru că elevii sunt foarte diferiți unii față de alții.

Standardizarea parțială a activității educatorilor din învățământ, poate urma câteva direcții:

În urma unor dezbateri să se descrie un set de competențe ale educatorilor, cuprinzând două segmente: un trunchi comun valabil pentru toți educatorii, și unele cerințe speciale, în funcție de nivelul elevilor

Profilul de competență definit pe plan național să stea la baza tuturor programelor de formare a personalului didactic

Fișele postului și cele de evaluare să aibă la bază standarde derivate din profilul de competență derivat, pentru a se limita aprecierile subiective ale evaluatorilor

Standardele pentru profesia didactică să fie revăzute periodic, pentru a le adapta la dinamica dezvoltării științifice.

Desfășurându-și activitatea profesională în cadrul școlii, profesorul nu încetează de a fi educator și în afara ei, urmărind bineînțeles obiective specifice și apelând la mijloace și forme adecvate. Numai în măsura în care profesorul își continuă misiunea și în afara cadrului profesional pe care i-l oferă școala poate fi considerat un educator al poporului său. Cele două laturi ale activității sale,

școlară și extrașcolară, nu numai că se suprapun , dar se și întregesc și se completează reciproc, imprimând acestei profesii un rol sporit în progresul general al învățământului.

De altfel, activitatea didactică este marcată de numeroase situații inedite, neprevăzute, care nu sunt avute în vedere la elaborarea programelor de formare inițială și continuă a educatorilor.

Din acest motiv, profesorii, dincolo de pregătirea lor de bază și de experiență, trebuie să aibă și o mare capacitate de a se adapta la realitățile vieții școlare, fiind capabili să rezolve situații-problemă dintre cele mai diverse. Tactul, răbdarea și capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a soluționa conflictele sunt caracteristici care se pot dobândi printr-un efort personal considerabil, pe parcursul carierei didactice.

Bibliografie:

Ioan Jinga, Educația și viața cotidiană – Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2005

Ioan Nicola, Tratat de pedagogie școlară – Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1998

Emil Păun, Educația și rolul ei în dezvoltarea social – economică – Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2004