Profesia de Asistent Social

Cuprins

1. Definitie………………………………………………..3

2. Exemple de cuvinte cu care particularizam definitia profesiei de asistent social……………………………….4

3. Scurt istoric al asistentei sociale…………………….5

4. Notiuni introductive…………………………………..6

5. In asistenta sociala, teoria modeleaza practica………10

6. Tipuri de teorii care modeleza practica………………12

7. Practica in asistenta sociala………………………….13

8. Concluzii……………………………………………..15

9. Bibliografie…………………………………………..16

Definitie

Definitia cadru este formulata de catre Federatia Internationala a Asistentilor Sociali (IFSW) si pe baza acesteia este particularizata de catre fiecare asistent social intr-un context specific.

IFSW are statut consultativ special la Consiliul Economic si Social (ECOSOC) si la UNICEF. In plus, IFSW lucreaza cu Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), Oficiul Inaltului Comisar al Natiunilor Unite pentru Refugiati (UNHCR), Oficiul Inaltului Comisar al Natiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR).

IFSW reprezinta asistentii socialo din 90 de tari de pe toate continentele. IFSW este cea care defineste profesia de asistent social.

Definitia profesiei de asistent social:

Profesia de asistent social promoveaza schimbarea sociala, rezolvarea problemelor in relatiile umane, precum si dezvoltarea abilitatilor si libertatea oamenilor pentru sporirea bunastatii.

Herbert Paulischin spunea ca definitia IFSW este doar primul nivel de definire. Aceasta definitie este abstracta, nu este descriptiva. De aceea este necesar sa existe un al doilea nivel, cel descriptiv. Aici intervine fiecare asistent social, particularizand definitia la practica profesionala. Dar nu trebuie sa uitam ca punctul de plecare in particularizarea definitiei la activitatea si obiectivele noastre trebuie sa fie DEFINITIA PROFESIEI aprobata de catre asistentii sociali pin IFSW.Ca sa putem particulariza, trebuie sa ne uitam la elementele pe care se bazeaza profesia.

2. Exemple de cuvinte cu care particularizam definitia profesiei de asistent social

3. Scurt istoric al asistentei sociale

Intre primul si al doilea razboi mondial, ca urmare a distrugerilor provocate, problemele de asistenta sociala s-au amplificat. Starea de saracie a locuitorilor a crescut, bolnavii s-au inmultit, multi copii au ramas orfani, au aparut cersetorii si vagabonzi mai multi si toate aceste carente sociale au necesitat indreptarea atentiei pentru inlaturarea acestor probleme. Primul recensamant in domeniul problemelor de asistenta sociala in Romania s-a facut la inceputul anului 1936. Cu toate ca numarul acestor unitati pare fi destul de mare, ele nu puteau cuprinde decat un numar redus de asistati, deoarece aceste asociatii particulare nu aveau decat o capacitate foarte mica, de numai 4-5 persoane.

Societatile de binefacere din perioada (1930-1936) erau organizate in scopul de a participa la ocrotirea nationala si la munca in asistenta sociala. Aceste societati de binefacere aveau fixate atributiile prin statutul aprobat de Ministerul Sanatatii si Ocrotirilor Sociale. Actiunile de asistenta sociala reprezinta orice prestatie de servicii care nu se acorda automat in conditii imperativ impuse de lege, ci de la caz la caz, dupa o judecare a situatiilor individuale. Primele inceputuri de organizare a asistentei sociale – pe baza de lege in Romania s-au facut in anul 1981 prin Regulamentul Organic.

4. Notiuni introductive

Asistenta sociala se leaga de SCHIMBARE, dar schimbarea INTELEASA CA DEZVOLTARE. Profesia de asistent social are un loc aparte in structura unei societati. De altfel, dezvoltarea sociala este legata de profesia de asistent social.

Asistentii sociali si profesorii in asistenta sociala exprima intelegerea naturii si a aspiratiilor profesiei. Acestea sunt definitii elaborate de catre persoane care sunt implicate si angajate in practica profesionala. Asta pentru ca orice schimbare economica sau sociala creeaza noi provocari pentru oameni. Iar asistentul social este cel care trebuie sa fie activ in oferirea asistentei, suportului pentru ca schimbarea sa fie in directia dezvoltarii si a adaptarii, nu a disfunctionalitatii si a excluziunii.

Asistentul social este specialistul care trebuie sa intervina si sa sustina functionabilitatea sociala a omului atunci cand acesta nu mai stie cum sa acceseze noile oportunitati pentru a-si rezolva problemele, nu mai identifica resursele, nu stie care sunt cele mai potrivite resurse pentru a-si rezolva problemele, are nevoie ca pentru o perioada de timp limitata sau nelimitata altcineva sa-i preia sarcinile pentru ca el nu mai poate sa isi realizeze obligatiile in societate sau familie, nu stie cum sa intre in sisteme in care nu a fost niciodata sau tocmai a iesit din acestea (cum ar fi cazul pietei muncii), nu stie ca trebuie sa-si schimbe modelele de functionare cu unele eficiente… si aici putem continua cu toate aspectele care tin de dezvoltarea sociala, coeziunea sociala si procesul de crestere a puterii omului de a face fata provocarilor sociale si economice.

Asistenta sociala este o profesie practica, dar actiunile asistentului social sunt ghidate de teorie si cercetare. Asistenta sociala a fost privita doar ca o practica oarecare, lipsita de fundamentul stiintific si de baza metodologica ce caracterizeaza disciplinele academice consacrate. Daca asistenta sociala are o metodologie specifica, atunci trebuie sa-i putem identifica urmatoarele elemente: teoriile de referinta, metodele si tehnicile de cunoastere si interventie, procedeele de evaluare a realitatii empirice si de reconstructie teoretica a acesteia, precum si de evaluare a gradului de eficienta a demersului asistential. Potrivit Cristinei De Robertis, asistenta sociala poate fi examinata din mai multe perspective. Una dintre ele se refera la asistenta sociala in termeni de "acte profesionale"(intervievarea clientului, vizita la domiciliu, constituirea dosarelor clientilor, initierea demersurilor de ajutorare); alta trateaza asistenta in termeni de rol si de functie(rolul de informare, de ajutorare, de punere in relatie, de mediere).

Ca stiinta si profesie, asistenta sociala are origini moderne, dar ca activitate de intrajutorare a saracilor are o istorie indelungata, fiind asociata cu ideea de caritate si filantropie atestata de diverse documente si scrieri religioase stravechi. La inceputul secolului trecut, Abraham Flexner considera ca asistenta sociala nu este o profesie, intrucat nu detine cunostinte specializate care sa poata fi aplicate rezolvarii problemelor sociale.

Ca sistem asistenta sociala se refera la totalitatea programelor sociale, a formelor si activitatilor structurate de suport-sprijin desfasurate de factori specializati, din institutii publice sau private, ONG-uri, pentru asigurarea conditiilor elementare, minime, de viata indivizilor, grupurilor aflate in situatii de risc crescut pentru o integrala normala/demna a lor in comunitate.

In societatea contemporana, asistenta sociala se orienteaza spre realizarea urmatoarelor functii:

►identificarea si inregistrarea segmentului populatiei ce face obiectul activitatilor de asistenta

►diagnoza problemelor socioumane cu care persoanele vulnerabile sau grupurile cu risc crescut se pot confrunta intr-o anume perioada de timp si in anumite ►conditii socioeconomice si culturale date

►dezvoltarea unui sistem coerent de programe, masuri, activitati profesionalizate de suport si protectie a acestora

►identificarea variatelor surse de finantare a programelor de sprijin

►constientizarea propriilor probleme de catre cei aflati in situatii de risc

►stabilirea drepturilor si modalitatilor concrete de acces la serviciile specializate de asistenta sociala, prin cunoasterea cadrului legislativ – insitutional

►suportul prin consiliere, terapie individuala sau de grup, in vederea refacerii ►capacitatilor de integrare socioculturala si economica

►preventie, promovarea unor strategii de prevenire a situatiilor defavorizate

►dezvoltarea unui program de cercetari stiintifice la nivel national si local privind dimensiunea problemelor celor aflati in situatii speciale

Inca din primele lucrari de prezentare a asistentei sociale mentionam ca "in societatea moderna asistenta sociala a devenit o activitate complexa, multidisciplinara, inalt specializata si profesionalizata, distincta de alte domenii de specializare. Asistenta sociala desemneaza un ansamblu de institutii, programe, masuri, activitati profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunitatilor cu probleme speciale, aflate temporar in dificultate, care datorita unor motive de natura economica, socioculturala, biologica sau psihologica, nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace si eforturi proprii un mod normal, decent de viata. Obiectivul interventiei asistentei sociale este de a sprijini pe cei aflati in dificultate sa obtina conditiile necesare unei vieti decente, ajutandu-i sa-si dezvolte propriile capacitati si competente pentro o functionare sociala corespunzatoare.

Obiectivul asistentei sociale este de a-i sprijini pe cei aflati in dificultate sa obtina conditiile necesare unei vieti decente, ajutandu-i sa-si dezvolte propriile capacitati si competente pentru o mai pronuntata functionare sociala. Ajutorul are in vedere insa o perioada limitata de timp – pana cand persoanele aflate in nevoie isi gasesc resursele sociale, psihologice, economice pentru a putea duce o viata normala autosuficienta.

5. In asistenta sociala, teoria modeleaza practica.

Multa vreme, asistenta sociala a fost privita doar ca o practica oarecare, lipsita de fundamentul stiintific si de baza metodologica ce caracterizeaza disciplinele academice consacrate.

Practica in asistenta sociala nu este posibila fara cunaostere teoretica. Teoria face diferenta pentru asistentul social. Teoria ne asigura trecerea de la filantropie la profesie. Este motivul pentru care sustinem ca doar asistentul social cu studii superioare poate sa practice asistenta sociala. Pentru ca el intelege mecanismele care ghideaza comportamentele, atitudinile si alegerile unei persoane, dar si riscurile si impactul acestora. Si este diferenta care face ca munca asistentului social sa fie eficienta, iar schimbarea produsa in viata beneficiarului si beneficiile obtinute sa aiba sustenabilitate.

Asistentii sociali practicieni simt ca nu fac parte din acelasi club cu teoreticienii. Practicienii spun ca pentru a va imprieteni cu continuturile teoretice este bine sa recunoasteti aspectele care va creaza dificultate. Apoi sa alegeti lucrarile care prezinta teoretizari intr-o forma cu care sunteti familiarizati.

Multi studenti in asistenta sociala, considera ca teoria este predata intr-un mod in care ei nu pot intelege aplicarea acesteia in practica. Lopez in 2011 spunea ca teoria este predata ca fiind o reteta in timp ce studentii nu sunt niciodata invatati sa gateasca. Daca trebuie sa pastram identitatea, statutul si valoare profesiei de asistent social prin armonia dintre teorie si practica, atunci asistentii sociali practicieni trebuie sa sa gaseasca legatura dintre teoretizare si actiune.

Pentru asta insa, asistentii sociali practicieni trebuie sa vada teoria ca pe o sursa de inspiratie, ca pe un loc unde isi gasesc idei care transforma cazurile intr-o calatorie care ii inspira, nu care ii epuizeaza. In evaluarea realizata in asistenta sociala, teoria ne ajuta sa organizam datele colectate si sa identificam aspectele implicate. In asistenta sociala avem nevoie sa analizam datele pe care le-am obtinut in evaluare pentru a ne da seama cum a ajuns beneficiarul in aceasta situatie si care sunt factorii care au generat situatia prezenta.

In asistenta sociala suntem in situatia sa facem predictii despre ce se poate intampla in viitor in baza factorilor care actioneaza in prezent si a dinamicii lor. In asistenta sociala trebuie sa elaboram planul de interventie care include acele activitati care, implementate, duc la schimbarea planificata. Teoriile trebuie validate in practica, iar Sheppard (1998) spunea ca doar beneficiarii de servicii si asistentii sociali practici stiu daca o teorie poate fi validata sau nu in practica,

Profesorul Malcom Payne afirma ca odata ce o teorie a fost aplicata intr-un context cultural specific, aceasta capata o noua abordare si devine un stimul pentru o practica noua si o abordare noua, specifica contextului.

Boddy si Statham faceau urmatoarele diferente referitoare la cunoasterea utilizata de catre asistentul social in practica:

1. Cunoasterea tacita – aceasta este uneori legata de practica inteligenta; o cunoastere care deriva din propria experienta si propriile calitati

2. Cunoasterea functionala – aceasta este cunoasterea de care ai nevoie pentru a realiza sarcini specifice la standarde specifice bazate pe competente si calificari

3. Cunoasterea profesionala – este un tip de cunoastere care este descrisa ca imbinand anumite competente profesionale si experienta practica cu o baza solida a teoriilor care stau la baza acestora

6.Tipuri de teorii care modeleaza practica

I. Teorii care sustin profesia de asistent social

Aceste teorii fac referire la identitatea profesiei.

II. Teorii care sustin interventia

Aceste teorii ghideaza modul in care asistentul social intervine in viata beneficiarului.

Acestea sunt teorii pe care asistentul social le uilizeaza pentru a furniza serviciile de suport:

-teorii centrate pe sarcina

-teorii de interventie in situatii de criza

III. Teorii care sustin cunoasterea

Acest pachet de teorii echipeaza asistentii sociali cu intelegerea situatiei beneficiarului.

Acestea sunt teorii pe care asistentii sociali le utilizeaza pentru a analiza situatia beneficiarului, comportamente.

Tipuri de teorii:

-teoriile privind atasamentul

-teoriile privind modificarea comportamentului si a atitudinilor

-teoriile privind atribuirea

-teoriile privind mecanismele de aparare ale eului

-teorii privind perceptia subiectiva a realitatii

-teorii privind dinamica rolurilor in familie

7. Practica in asistenta sociala

I. Practica tehnica

In practica tehnica asistentul social urmeaza proceduri administrative legate de anumite drepturi si beneficii. Practica tehnica poate fi adecvata si potrivita in situatii simple sau in arii specifice unui caz. Practica tehnica este o forma de practica in care asistentul social problematizeaza situatiile in care se afla beneficiarul. Totodata este un proces mintal prin care asistentul social incearca sa structureze si sa restructureze o experienta, o problema sau cunostintele pe care le detine.

II. Practica reflexiva

In practica reflexiva sau practica inteligentei asistentul social isi ghideaza actiunile prin cunostinte din asistenta sociala, stiintele sociale, umaniste si cunostinte privind contextul social, economic si cultural in care se afla beneficiarul.

Kolb spunea ca un om nu poate sa invete din experienta decat daca reflecta asupra acelei experiente si face conexiuni cu alte experiente pe care le detine. Practica reflexiva ii ajuta pe asistentii sociali sa analizeze comunicarea si relatia profesionala cu beneficiarii si colegii. Prin acest proces asistentii socialo pot sa identifice elemente care sa le imbunatateasca interactiunea su cooperarea cu cei implicati in caz sau in contextul de mumca.

Practica reflexiva ii ajuta pe asistentii sociali sa examineze si analizeze procesul prin care ajunge la o decizie. Intelegerea modului in care sunt luate deciziile este necesara atat pentru munca asistentului social cu beneficiarii cat si pentru suportul oferit beneficiarilor pentru intelegerea propiului proces prin care iau decizii.

Malcom Payne apreciaza ca interventia asistentului social se bazeaza pe mai multe surse ale cunoasterii si de aceea putem vorbi depre o structura complexa a cunoastereii si a practicii in asistenta sociala

8. Concluzii

Asistenta Sociala este un asamblu de institutii, programe, masuri, activitati profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunitatilor, cu probleme speciale, aflate temporar in dificultate, care din cauza unor motive de natura economica, socio-culturala, biologica sau psihologica nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace si eforturi proprii, un mod normal, decent de viata.

Binele pe care ni-l asiguram propriei persoane este precar si instabil pana cand este asigurat tuturor si incorporat in viata de zi cu zi, suna un citat al lui Jane Adams.

Obiectivul principal al asistentei sociale este de a veni in ajutorul persoanelor aflati in dificultate pentru ca acestia sa obtina conditiile necesare unei vieti decente. Acest ansamblu de masuri urmareste sa dezvolte in randul segmentelor de persoane defavorizate propriile capacitati si competente pentru o mai pronuntata functionare sociala. Asistentul social, protectorul si militantul acestei cauze demne, trebuie sa aiba in vedere interactiunea constanta dintre doi factori: individul si mediul lui de viata socio-economic, politic, cultural, familial, moral, avand cunostinte despre dezvoltarea lui umana, despre personalitatea lui, cat si despre contextul socio-cultural si moral in care traieste.

9. Bibliografie

Lucrari de specialitate:

MALCOM, PAYNE, Teoria moderna a asistentei sociale, Editura Polirom, Iasi, 2011

GEORGE, NEAMTU, Tratat de asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi, 2003

ANA, MUNTEA, Practici in asistenta sociala, Editura Polirom , Iasi, 2007

KARLA, KROGSRUD MILEY, MICHAEL O'MELIA, BRENDA DuBOIS, Practica asistentei sociale, Editura Polirom, Iasi, 2006

LESLIE, M. TUTTY, MICHAEL, A. ROTHERY, Cercetarea calitativa in asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi, 2005

COSMIN, GOIAN, Deprinderi in asistenta sociala, Editura Institutul European, 2004

ANTONIO, SANDU, Asistenta sociala aplicata. Tehnici de cercetare si modele de interventie, Editura Lumen, 2013

ELENA, ZAMFIR, Asistenta sociala fata in fata cu societatea riscurilor, din perspectiva politicilor sociale, Editura Alternative, Bucuresti, 1995

ELENA, ZAMFIR, Diagnoza problemelor sociale si dezvoltare comunitara, Editura Expert, Bucuresti, 2000

ELENA, ZAMFIR, Asistenta sociala in Romania. Teorie si actiune sociala, Editura Mitropoliei, Craiova, 2009

MARIA, BULGARU, Aspecte teoretice si practice ale asistentei sociale, Editura CE USM, Chisinau, 2003

GEORGETA JURCAN, Manualul lucratorului social stradal, Editura EquiLibre, Bucuresti, 2000

TUDOR GHEORGHE, Managementul institutiilor de asistenta sociala din perspectiva mutatiilor previzibile din lumea contemporana, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 2013

Surse electronice:

15. www.asociatiaproas.ro

16. www.imparte.ro

17. www.filosofie.ugal.ro

18. www.prostemcell.ro