Procesul de Transformare a Organizatiilor Militare

Introducere

Procesul de transformare a organizatiilor militare " a determinat nevoia imbunatatirii procesului de comunicare, atat in interiorul structurilor militare cat si intre acestea si componentele societatii civile. Comunicarea si tehnicile de comunicare sunt de extrema utilitate in interiorul organizatiei militare."

Intr-o organizatie militara, grupurile actioneaza ca si intermediar, atat catre societate cat, si catre individ. Astfel, ele pot influenta individul prin valorile sale, dar si prin standardul comportamental al grupului caruia ii apartine.

O organizatie militara poate fi considerate si o "structura sociala", ce are un grad inalt de formalizare, unde, normele dar si structura ierarhica poate impune un anumit tip de comportament. Astfel, procesul de influentare sociala poate suferi transformari specifice mediului din care face parte, deoarece apare formalismul.

In procesul comunicational, comandantul , va trebui sa tina cont de caracteristicile grupului, de structura lui, de dimensiune, de rol, de compunerea lui dar, si de coeziune. "Liderul trebuie sa aiba incredere in priceperea si capacitatea de perfectionare a subordonatilor sai."

Intr-o organizatie militara, poate ca mai mult decat in orice alte organizatii, resursa ce mai de prêt este omul, deoarece de el depinde realizarea obiectivelor propuse. Pentru ca acesta sa dea un randament cat mai bun, chiar maxim, intr-un grup, el trebuie sa fie ajutat, influentat cu scopul de a-si canaliza energia intr-o anumita directive dorita. Toate aceste actiuni ale comandantilor unei organizatii militare, sunt cristalizate intr-un concept ce poarta numele de "conducere". Exercitarea actului de conducere poate fi considerata un act de influentare personala, prin comunicare, ce urmareste atingerea obiectivelor organizatie.

Atat in cazul comunicarii interpersonale, cat si in comunicarea de grup, comandantul poate influenta calitatea comunicarii, atat in calitatea sa de initiator si coordonator al comunicarii cat, si in calitate de receptor.

La randul lor, subordonatii( executantii) pot influenta procesul comunicarii atat din postura de receptori, cat si din cea de emitatori.

Procesul de comnicare in cadrul unei organizatii militare are acelasi component ca si in cadrul oricarei alte organizatii, insa pentru fiecare tip de comunicare sunt caracteristici specifice domeniului militar.

Astfel, comunicarea vertical se realizeaza intre comandanti si subordonatii lor, dar si intre nivelurile de conducere din cadrul organizatiei, fiind un tip de comunicare foarte intens. Acest tip de comunicare este intalnit in retaua de comunicare in tip stea.

Reteau de tip stea presupune ca liderul este figura principal, lui i se raporteaza toate informatiile si el directioneaza si filtreaza fluxul informational. Liderul dirijeaza actiunile celorlati membrii ai grupului.

Comunicarea orizontala se realizeaza intre comandanti si executantii aflati pe acelasi nivel ierarhic. Acest tip de comunicare este specific retelei de tip cerc, adica asigura independenta de actiune a membrilor organizatiei si a unui climat placut, precum si a unei relatii de buna colaborare.

In reteau de comunicare de tip cerc membrii tind sa comunice intre ei, deoarece pozitia si rolul liderului nu sunt foarte bine conturate. Unul dintre mebrii grupului poate sa-si impuna rolul de lider.

Comunicarea oblica are loc intre cadre care se situeaza pe niveluri ierarhice diferite, operand cu diferite activitati. Tipul acesta de comunicare este specific retelei de comunicare de tip Y.

Reteaua de comunicare de tip Y imprumuta caracteristicile de la celelalte tipuri de retele de comunicare. Este considerat cel mai eficient tip de retea, avand o structura democratica la varf.

Totusi, in activitatea practica a organizatiilor militare nu se intalnesc aceste tipuri de retele, prezentate mai sus, dar servesc unor analize ale retelelor de comunicare din cadrul organizatiei.

Managementul participativ poate fi considerat un sistem managerial modern. Acesta poate fi promovat, avand rezultate remarcabile, doar daca in organizatie exista o stransa colaborare intre membrii grupului,o comunicare atat interpesonala dar si de grup, manifestandu-se o convergenta de interese intre toti membrii acesteia, indiferent de pozitia lor ierarhica. Astfel, se constituie o baza necesara pentru stabilirea in consens a obiectivelor tinta ale organizatiei, a programelor atat pe teremn mediu cat si pe termen lung, pentru fundamentarea deciziilor dar, mai ales pentru realizarea acestora.

Participarea membrilor organizatiei, in management este strans legata de manifestarea democratiei, aceasta generand, in mod obiectiv, un anumit grad de implicare a acestora in diferite actiuni managerial, de la elaborarea si adoptarea deciziilor, pana la indeplinirea obiectivelor tinta.

Participarea membrilor presupune doua actiuni: implicare si integrare.

Implicarea membrilor organizatiei se sprijina pe atitudinile, interesele, valorile, ideologiile lor si se sprijina pe motivatia acestora.

Integrarea intre organizatie si individ, adaptarea si asimilarea acestuia in organizatie, exprima capacitatea membrilor de a influenta si uneori chiar controla deciziile organizationale.

Toti membrii organizatiei urmaresc binele acesteia, implicandu-se cu toate fortele atat in procesele de conducere, cat si in cele de executie.

Rolul mamagementului participative intr-o organizatie consta in elaborarea de tehnici pentru a include opiniile membrilor in decizii strategice si tactice. Acest tip de management este tot mai des intalnita in diferite tipuri de organizatii, fiind un proces intr-o continua dezvoltare atat calitativa cat si cantitativa.