Procedura de Instituire a Tutelei
PROIECT DE LICENȚĂ
PROCEDURA DE INSTITUIRE A TUTELEI
DE CĂTRE RUDELE DE CLASA – II – A
CUPRINS
INTRODUCERE
1.NOȚIUNI GENERALE PRIVIND TUTELA ȘI CURATELA
1.1. Considerații generale privind tutela și curatela
1.2. Istoricul apariției și dezvoltării instituției tutelei și curatelei
1.3. Instituirea tutelei și curatelei
II. ASPECTE TEORETICO – PRACTICE PRIVIND PROCEDURA DE INSTITUIRE A TUTELEI
2.1. Speța
2.2. Caractere juridice ale tutelei
ÎNCHEIERE
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Știința juridică este în permanentă dezvoltare și mereu se confruntă cu diferite greutăți din ce în ce mai evidente privind delimitarea precisă a domeniului dreptului, determinând totuși limitele obiectului investigat prin referire tocmai la sfera raporturilor și normelor juridice, denumite în mod convențional ramuri ale dreptului. Problema noastră este că, de data aceasta, delimitările trebuie realizate în cadrul aceleiași ramuri de drept. Greutăți apar în orice ipoteze, datorită faptului că normele juridice, instituțiile sau ramurile sistemului de drept, adică componentele sistemului juridic, suferă permanente mutații realizându-se de la simplu la complex, de la inferior la superior. Dreptul civil este o ramură de drept care reglementează raporturile juridice prin care membrii societății interacționează între ele. Este inimaginabilă existența unei societăți în care valorile umane să nu fie apărate de ceea ce se numește drept. Dreptul civil este una dintre cele mai vechi ramuri ale dreptului. Încă din antichitate era susținută ideea că „dreptul pe care fiecare popor și l-a rânduit el însuși îi este propriu și se numește drept civil (jus civile) fiind un drept propriu al societății”. Dreptul civil este chemat, ca prin normele sale, să contribuie la ocrotirea valorilor omului, atât patrimoniale, cât și nepatrimoniale. De asemenea, dreptul civil constituie o garanție a formării unei conștiințe juridice corecte, precum și a respectării și întăririi morale, o asemenea contribuție o aduce dreptul civil, bunăoară, prin sancționarea abuzului de drept ori prin recunoașterea unor efecte juridice pozitive, favorabile pentru buna-credință.
Actualitatea temei este pusă în discuție de către specialiștii de drept civil, unde avem situații diferite, însă des ne ciocnim cu cazuri familiale ce nu sunt bine controlate de către stat și anume, pentru a avea rezultate eficiente, va trebui cu siguranță să se implice autoritățile tutelare, aplicând unele măsuri de constrângere, pentru a lua decizii în cazuri concrete, în favoarea persoanelor ce necesită ajutor.
Problemele actuale în societate ce au tangențe cu copii minori apar din cauza neglijenței sau a insuficienței de atenție, posibil și a lipsei definitivă de atenție, ce lasă amprentă în dezvoltarea copilului, în unele cazuri fiind lăsați buneilor sau rudelor apropiate, părinții fiind plecați peste hotare, sau folosirea de către părinți a substanțelor psihotrope, făcând abuz de alcool și își pierd controlul asupra lor afectând în mod direct la dezvoltarea normală și sănătoasă a copiilor.
Scopul și obiectivele tezei. Scopul propus este de a evidenția și de a supune unei analize științifice, caracterul personal și gratuit al tutelei și curatelei, procesul de manifestare și implementare a caracterelor în cadrul instituirii acestora în societatea civilă. În interesul meu este de a cerceta mai bine sensul acestei teme, și de a cunoaște importanța ei în viața de toate zilele. Mi-am dorit să cunosc mai aprofundat problemele cu care se confruntă societatea în zilele de azi și să găsesc o soluție de rezolvare a acestor situații și anume, prin ce metode se soluționează problemele apărute. Obiectivele temei investigate sunt: – Să cunoaștem cât mai eficient sistemul de protecție a asistenței sociale a copilului și familiei cu copilul:
Să cunoaștem condițiile care trebuie îndeplinite de tutori;
Să implementăm metode mai productive pentru a depista copii rămași fără îngrijire părintească;
Să urmărim executarea corespunzătoare a procesului de protecție a copilului;
Să relevăm factorii de risc care afectează situația copilului în familie;
Să facem recomandări privind perfecționarea sistemului de protecție a copilului și cadrului legislativ;
Să cunoaștem drepturile și obligațiile copilului care se află sub protecție tutelară.
Metodologia cercetării
Cercetarea științifică a condițiilor și procedurii instituirii tutelei și curatelei se bazează pe folosirea unei metodologii, un ansamblu de procedee și metode cu ajutorul cărora se poate de studiat instituția în cauză privind toată complexitatea sa. Din metodele ce stau la baza cercetării au fost folosite: metoda logică, filozofică, cantitativă, calitativă, istorică și comparativă.
În lucrarea dată metoda istorică este folosită spre descrierea unor momente semnificative privind evoluția caracterului personal sau gratuit al tutelei și curatelei, folosind metoda comparativă stabilim evenimentele identice și cele divergențe ale tutelei/curatelei, în comparație cu alte sisteme existente, totodată facem acele completări necesare, pentru a ajunge la un nivel cât mai înalt. Astfel, folosind metoda filosofică am făcut unele excepții, am desfășurat în noțiuni generale caracterul gratuit și personal, precum și metoda cantitativă, anume în ce cantitate este amplu reglementat, dar metoda calitativă privind calitatea folosirii de către autoritățile tutelare spre soluționarea acestor situații ce le avem în societate în diverse varietăți.
Importanța teoretică și valoarea aplicativă a rezultatelor cercetării. Despre importanță a-și vrea să menționez următoarele: teoretic sunt cunoscute metode suficiente pentru abordarea acestei probleme, care însă nu sunt sistematizate într-o lucrare științifico-didactică, din punct de vedere practic problema este soluționată de specialiștii din sistemul asistenței sociale și protecții familie în mod individual, inclusiv autoritățile tutelare.
Pe larg sunt folosite și cercetate actele normative de peste hotare, cum ar fi: Codul civil al României, evidențiem Declarațiile, Tratatele și Convențiile la care s-a aderat cel mai important factor cercetat științific a caracterului personal sau gratuit al tutelei/curatelei ce joacă un rol important în dreptul civil unde totodată deservește această temă pe deplin.
Structura lucrării a fost determinată de obiectul și scopul de cercetare, ea conține două capitole, introducere, încheiere, suportul bibliografic.
1. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND TUTELA ȘI CURATELA
1.1. Considerații generale privind tutela și curatela
Intervenția statului în viața particulară poate fi privită ca un fenomen obișnuit. Totuși, în opinia unor savanți, intervenția statului în raporturile private nu reprezintă un criteriu de distincție între cele două ramuri ale dreptului, public și privat. Când statul se manifestă într-un raport de drept în calitate de autoritate, de titular al puterii, puterea luând o decizie, ne găsim în domeniul dreptului public. Însă, după cum știm statul când apare în calitate de parte într-un raport juridic oarecare, suntem în prezența unui act de drept privat pe care îl încheie statul asemenea unui particular [39, p.190].
Autoritatea tutelară efectuează sistematic urmărirea educației și a condițiilor de trai ale copiilor plasați spre educare în familii sub tutelă sau curatelă și acordă ajutoare posibile la educarea acestor copii. Controlul obligatoriu se efectuează o dată în an sau, după caz, de mai multe ori, când apare necesitatea de a lucra cu copilul și familia. După fiecare control se întocmește un proces-verbal care se păstrează în dosarul copilului. De asemenea, la desfacerea adopției instanța judecătorească poate, dacă este în interesul minorului ca părinții lui să nu redobândească exercițiul drepturilor și îndatoririlor părintești, și se instituie tutela [23, p.119]. De regulă, tutela și curatela este o sarcină gratuită dar excepție poate fi atunci când minorului îi aparțin bunuri de valoare care necesită administrare permanentă, atunci autoritatea tutelară încheie cu un administrator pe care l-a desemnat un contract de administrare fiduciară ce poate avea un caracter oneros [17, p.299]. Capacitatea deplină de exercițiu constă în aptitudinea persoanei fizice de a-și exercita drepturile subiective civile și de a-și asuma obligații prin încheierea personal și singură a tuturor actelor juridice îngăduite de lege. Rezultă că titularii acestei capacități sunt toate persoanele fizice cu excepția celor lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă. Art. 8 din Decretul nr. 31/1954 dispune: „Capacitatea deplină de exercițiu începe de la data când persoana devine majoră". Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de optsprezece ani. Minorul care se căsătorește dobândește prin aceasta capacitatea deplină de exercițiu. Din dispozițiile acestui text rezultă două moduri de dobândire a capacității depline de exercițiu:
a) prin împlinirea majoratului civil, care este stabilit la 18 ani;
b) prin încheierea căsătoriei de către femei înainte de majorat (de 18 ani).
Într-adevăr, art. 14 din Codul familiei prevede că bărbatul se poate căsători numai dacă a împlinit vârsta de 18 ani, iar femeia dacă a împlinit vârsta de 16 ani. Legiuitorul apreciază că, minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu are discernământ și deci nu i se poate îngădui să încheie personal acte juridice [2, art.22]. Lipsirea minorului, care nu a împlinit 14 ani, este o măsură de protecție, instituită de lege cu scopul de a-1 ocroti pe acesta de propria sa neștiință, datorită frăgezimii vârstei. Art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 dispune: „Pentru cei ce nu au capacitate de exercițiu, actele juridice se fac de reprezentanții lor legali". Din acest text se desprinde concluzia, că persoanele lipsite de capacitate de exercițiu nu pot participa personal la încheierea actelor juridice, ci numai prin reprezentare, adică caracterul personal este înlăturat și
se respectă caracterul gratuit căci se folosește de către reprezentant.
Reprezentarea este procedeul tehnico-juridic prin care o persoană numită reprezentant, încheie un act juridic în numele și pe seama altei persoane, numită reprezentat, astfel încât efectele actului încheiat se produc direct în persoana celui reprezentat [35, p.310].
Tutela este o natură juridică complexă, pentru minorul lipsit de ocrotire părintească, ea constituie un mijloc de ocrotire, iar pentru tutore, apare ca o sarcină gratuită și obligatorie, de onoare, de încredere, deoarece tutorele, ca și părinții, are datoria de a contribui efectiv la creșterea tinerei generații. De aceea, legea prevede incapacitatea pentru unele persoane de a fi tutore fiindcă tutela este o sarcină personală ceea ce impune exercitarea personală de către tutore a obligațiilor ce-i revin în această calitate. Este exclusă, așadar, reprezentarea în exercitarea tutelei, dar admisă posibilitatea ca tutorele să dea mandat unei alte persoane pentru un act civil determinat, nu însă un mandat general pentru toate actele minorului. Acest caracter este consecința faptului că instituirea tutelei are în vedere persoana tutorelui [38, p.190]. Pentru o bună funcționare a tutelei, se constituie acele principii generale, care necesită a fi aplicate, ele sunt următoarele:
– exercitarea tutelei în interesul exclusiv al copilului minor;
– independența patrimonială dintre minor și tutore;
– exercitarea de către stat, prin organele de autoritate tutelară a unui control permanent asupra modului de realizare a tutelei.
Cele două feluri de tutelă/curatelă nu trebuie confundate întrucât diferă regimul juridic aplicabil fiecăreia. Astfel, după cum am văzut, curatela celui lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă este guvernată de regulile aplicabile tutelei, în schimb, curatela persoanei fizice cu capacitate rol permanent asupra modului de realizare a tutelei.
Cele două feluri de tutelă/curatelă nu trebuie confundate întrucât diferă regimul juridic aplicabil fiecăreia. Astfel, după cum am văzut, curatela celui lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă este guvernată de regulile aplicabile tutelei, în schimb, curatela persoanei fizice cu capacitate de exercițiu deplină care se află într-o situație deosebită este cârmuită de regulile aplicabile mandatului. Cazurile de instituire a curatelei capabilului sunt prevăzute de art. 152 C. fam., precum și de alte dispoziții legale înscrise în alte acte normative. Alături de curatela persoanei lipsite de capacitate de exercițiu sau a persoanei cu capacitate de exercițiu restrânsă (așa-numita curatela a incapabilului), legea reglementează și așa-numita curatela a capabilului, care este o măsură de ocrotire luată în favoarea persoanei fizice cu capacitate de exercițiu deplină, dar care se află într-o situație deosebită, expres prevăzută de lege. Despre curatela incapabilului care este necesară persoanei slab dezvoltată mintal (copii cu afectări psihologic, bătrâni, maturi cu abateri serioase ș.a.), menționăm că se instituie în cazuri deosebite. Atunci, când este nevoie să fie instituită curatela persoanei capabile se are în vedere a copilului, la fel este făcută preventiv o verificare la care se iau în considerație starea materială a lui, starea sănătății și modul de trai și dacă avea unele bunuri mobile sau imobile ce le-a moștenit sau le va moșteni.
Pentru cazurile în care copilul are unele bunuri dar sunt în posesia părinților ce sunt lipsiți de drepturile părintești, tutorele sau curatorul de regulă duce evidență despre folosirea lor și nu permite înstrăinarea bunurilor de către părinții lipsiți de drepturile părintești din cauza abuzului de alcool, substanțelor psihotrope sau a bolii mintale. Tutela există atâta timp cât este copilul minor la atingerea majoratului se transformă în curatelă. Curatela este importantă și are menirea de a pregăti minorul spre viitorul său, însă totodată îi asigură protecție juridic la general.
După părerea autorului V. Cebotari, minorul care se căsătorește, dobândește capacitatea deplină de exercițiu, și atunci nu mai este necesară instituirea tutelei sau curatelei. De obicei, copii care se află sub tutelă/curatelă nu întotdeauna sunt orfani [17, p.310], însă în legislație este prevăzut, că copilul este în drept să comunice cu părinții și rudele lui și are dreptul la opinia sa odată ce împlinește 10 ani, exprimându-și opinia proprie la soluționarea tuturor problemelor care îi ating drepturile și interesele legitime. A-și menționa, că în dreptul italian există două feluri de curatele a minorului, curatela ordinară și specială, dar în dreptul francez curatela nu este un regim de reprezentare, ci de asistență, care a înlocuit în 1968 instituția tradițională a consiliului judiciar. În opinia noastră, protecția copilului se reglementează cât mai eficient, dar în același timp are la bază în cadrul legislativ următoarele principii de bază și suport:
a) principiul respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului;
b) egalitatea șanselor și nediscriminarea;
c) responsabilizarea părinților în exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești;
d) primordialitatea responsabilității părinților în respectarea, garantarea drepturilor copilului;
e)descentralizarea serviciilor de protecție a copilului, intervenția multisectorială și parteneriatul dintre instituțiile publice și organismele private autorizate;
f) asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil;
g) respectarea demnității copilului;
h) ascultarea opiniei copilului și luarea în considerare a acesteia, ținând cont de vârstă;
i) asigurarea stabilității, continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului, ținând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecție;
j) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil,
k) asigurarea protecției împotriva abuzului și exploatării copilului;
l) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelație cu ansamblul reglementărilor din această materie [21, p.8]. Consider, că respectarea principiilor sus menționate are importanță în dezvoltarea mai eficientă și calitativă a copilului.
După cum știm, statul reprezintă interesele societății prin diferite metode pentru a proteja orice persoană fizică de diferite abuzuri și intervine atunci când este necesar pentru a soluționa conflictele apărute. Dreptul civil determină calitatea persoanei și o împuternicește în drepturi, care îi îmbunătățesc situația și îi asigură un mod decent de trai. Pentru ca orice persoană fizică să aibă drepturi depline el trebuie să posede mai multe calități despre care vom vorbi în continuare.
Una din aceste calități este capacitatea de drept civil a persoanei, pe lângă capacitatea de folosință, cuprinde și capacitatea de exercițiu. Se știe că simpla existență a persoanei fizice este suficientă pentru a avea drepturi și obligații civile. Această existență însă, nu este îndeajuns pentru ca subiectul de drept civil să poată încheia personal acte juridice civile.
Numai persoana fizică, ajunsă la o anumită maturitate psihică poate încheia în mod valabil și conștient singur acte juridice civile. Această maturitate psihică, este condiția în care legea recunoaște persoanei fizice capacitatea de exercițiu. Maturitatea psihică și, prin urmare, capacitatea de exercițiu se dobândesc numai după ce minorul ajunge la o anumită vârstă. De aceasta a ținut seama legiuitorul, stabilind deosebirea dintre simpla existență a omului, suficientă pentru a i se conferi calitatea de subiect de drept civil, și aptitudinea lui de a acționa pe deplin, în mod conștient și sigur, necesară pentru a i se conferi capacitatea de a participa la viața juridică, încheind personal acte juridice civile [12, p.303].
Deci, persoanele care pot fi numite tutori sau curatori sunt numai acele persoane majore care dispun de capacitate deplină de exercițiu. Curatela poate fi instituită și persoanelor ce nu dispun de capacitate de exercițiu deplină. În literatura de specialitate vom întâlni definiția legală cât și diverse definiții. Premisele capacității civile de exercițiu a persoanei fizice sunt pe de o parte existența capacității civile de folosință, iar pe de altă parte, existența discernământului, adică existența puterii individului de a-și reprezenta corect consecințele juridice ale manifestării sale de voință, precum și premisa ce se apreciază în raport cu vârsta chiar și cu starea sănătății minții.
Noțiunea. Prin curatelă se înțelege aceea instituție de drept prin intermediul căreia se asigură temporar sau subsidiar ocrotirea unei persoanei fizice aflată în anumite situații expres prevăzute de lege, care o pune în imposibilitatea de a-și exercita drepturile și de a-și apăra interesele proprii, având nevoie de un ocrotitor legal [24, p.236]. Tutela minorului reprezintă ansamblul dispozițiilor legale prin care se înfăptuiește ocrotirea acestuia când este lipsit de ocrotirea părintească. Pot fi numiți tutori (curatori) o singură persoană fizică sau soțul și soția împreună dacă nu se află în vreunul din cazurile de incompatibilitate care vor fi menționate mai jos și au consimțit expres. La numirea tutorelui (curatorului) se iau în considerare calitățile morale și alte calități personale, posibilitățile candidatului de a-și îndeplini obligațiile de tutore (curator), relațiile lui și ale membrilor familiei lui cu copilul. Numirea tutorelui la copilul care a atins vârsta de 10 ani se face numai cu acordul copilului. Prin ocrotirea persoanei fizice se înțelege ansamblul mijloacelor de drept civil prin intermediul cărora se asigură recunoașterea și protecția drepturilor subiective civile și a intereselor îndreptățite ale acesteia, precum și mijloacele de protecție ale persoanei fizice ca participantă la circuitul civil.
Drepturile civile pot fi limitate prin lege organică doar în temeiurile prevăzute de Constituția Republicii Moldova. Tutela și curatela ca instituție de ocrotire a minorilor, a persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu și a persoanelor cu capacitate de exercițiu limitată este o instituție nouă pentru Codul civil. Anterior această instituție a fost reglementată de C. F./1969 (art.126-153). Odată cu intrarea în vigoare a C.F. la 26 aprilie 2001 instituția tutelei și curatelei a rămas să fie reglementată în acest act normativ numai în măsură în care ea este privită ca o formă de ocrotire a minorilor rămași fără îngrijirea părintească [3, art.142]. Consider, că ocrotirea drepturilor patrimoniale a minorilor și a persoanelor lipsite de capacitatea de exercițiu sau limitate în capacitate de exercițiu de la 26.04.2001 și până la intrarea în vigoare a prezentului Cod a fost reglementată insuficient, cu efecte minore asupra societății. În opinia noastră, criteriul științific al noțiunilor principale este discutat de mai mulți specialiști ce are o mare importanță în crearea diferitor reguli generale ce îi revine statului, cel care asigură persoana fizică cu protejare și libertate accesibilă în viața de toate zilele. Astfel, statul se manifestă ca un eveniment principal al sistemului politic format din totalitatea organelor puterii de stat, care î-și exercită puterea pe un anumit teritoriu. Acționând în acele direcții necesare pentru o stabilitate eficientă a societății, liniștea și apărarea orânduirii sociale, dar în același timp respectarea principiilor democratice. Conform codului civil al Republicii Moldova din 2008 avem stipulat în art.17 că, persoana fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi și obligații civile. Însă, în art.19 C.C. se definește că: capacitatea de exercițiu este aptitudinea persoanei de a dobândi prin fapta proprie și de a exercita drepturi civile, de a-și asuma personal obligații civile și de a le executa [2, art.19].
Potrivit legislației noastre avem și alte situații, atunci când persoana fizică nu are capacitate deplină de exercițiu, dar statul vine cu reglementarea cazurilor apărute conform legislației.
La fel sunt folosite metode eficiente pentru a păstra acele drepturi a persoanei fizice de care va putea beneficia prin intermediul altei părți. Pe lângă răspunderea civilă de drept comun pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinii tutelei, în Codul familiei este prevăzută, ca sancțiune specială a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a sarcinii tutelei, sancțiunea îndepărtării din sarcina tutelei.
În societatea noastră cea mai importantă problemă la momentul actual este dezvoltarea minorilor, unde se instituie tutelă sau curatelă în cazuri necesare. Tutela și curatela minorilor este una din formele de ocrotire a copiilor prin care se asigură educația în familie, apărarea drepturilor și intereselor personale și patrimoniale cu ajutorul tutorilor sau curatorilor [36, p.279].
Tutela și curatela poate fi examinată în mai multe accepțiuni:
– ca instituție juridică prin care se înțelege totalitatea normelor juridice ce reglementează o anumită categorie de relații sociale;
– ca activitate a autorităților tutelare, a tutorilor și curatorilor pentru educarea minorilor, apărarea drepturilor și intereselor lor;
– ca raport de familie, care se stabilește în baza celor două accepțiuni indicate mai sus, între tutore și curator și minorul de sub tutelă sau curatelă.
Tutela și curatela ca instituție juridică, la rândul ei, are o natură complexă. Ea reprezintă o instituție juridică a dreptului civil, fiind o categorie a asistenței juridice care poate fi acordată persoanelor fizice în scopul completării capacității de exercițiu [25, p.525 ].
Cât despre activitățile tutelare, vom defini toate drepturile și obligațiile ce le acordă minorilor, vom face referire la importanța ce o prezintă în societate.
În cazul activității autorității tutelare vom duce cont și de scopul urmărit în interesul statului și totodată în interesul minorului. Situația minorului în general trebuie să tindă spre evoluții pozitive, astfel un mijloc ar fi: menținerea lor sau reintegrarea acestora în familie biologică, iar dacă acest lucru nu este posibil se impune plasarea lui într-un mediu cât mai apropiat de cel familial. Consider că, raportul de familie trebuie bine cercetat sub diferite aspecte însă principalul rol este aplicarea caracterului personal și gratuit de către tutelă și curatelă determinând poziția minorului în societate spre soluționarea cazurilor ce apar, pentru că lasă amprentă în viața minorului și are importanță spre educarea corectă a minorului ce se simte pe deplin dorit, iubit de cei apropiați. Pentru că există necesitatea instituirii curatelei se va face studiere cum era aplicată și cum a apărut tutela și curatela, care era importanța ei și anume în ce situații concrete se instituia și cum s-a dezvoltat această instituție, adică apariția ei istorică.
1.2. Istoricul apariției și dezvoltării instituției tutelei și curatelei
Fiecare jurist este curios să cunoască cum a evoluat și cum a purces dezvoltarea tutelei și curatelei studiind mai aprofundat în întregime, pentru a modifica unele momente spre binele societății. Scopul pus în fața mea a fost să cunosc trecutul și să fac o analiză la prezent pentru a aduce unele propuneri eficiente în realizarea justiției pentru a evita suferințele minorilor.
Cunoscând trecutul și înțelegând prezentul, putem vorbi despre apariția și dezvoltarea tutelei și curatelei. Cercetând momentele istorice vom spune, că nu în zadar încă romanii considerau istoria o călăuză a vieții. Deci, istoria se bazează pe două repere fundamentale: timp și spațiu. Perioada ce s-a scurs de la apariția primelor comunități umane și până în prezent pune în discuție de către specialiștii în domeniul civil dezvoltarea rapidă cu un nivel înalt, special de perfecționare a legii civile. În trecut societatea cunoștea mai puține calități omenești și nu dispuneau de toate însușirile omenești, dar până în prezent societatea a trecut prin multe transformări. La romani, puterea părintească se numea patria potestas și așezământul de temelie al edificiului social. În epoca veche a dreptului roman, puterea părintească pare a fi absolută. Tutela (lat. tueri, a proteja) era organizată, în dreptul roman pentru incapabilii nevârstnici (până la 14 ani) independenți (sui iuris), pentru că cei dependenți (alieni iuris) se aflau sub supravegherea capului de familie (pater familias) și beneficiau de ajutorul acestuia [31, p.223].
Funcția principală a tutorelui roman era de a îngriji de patrimoniul copilului, ci nu de persoana acestuia. În orânduirea juridică a tuturor statelor s-a stabilit, ca impuberii să stea sub tutelă, fiind în firea lucrurilor ca cel care nu a ajuns la majorat să fie condus prin supravegherea altuia. Aproape, că nu există stat în care să nu li se permită părinților a lăsa prin testament un tutore copiilor lor impuberi [8,p.159]. Tutela impuberilor putea fi instituită prin testament, prin lege, sau de către magistrat. După 14 ani, copilul își administra singur averea, fiind asistat până la 25 de ani de un curator [21, p.115].
Însă, în prezent fiecare individ, odată ce se naște se nasc și drepturile lui, dar când atinge vârsta de 14 ani poate deja să încheie unele contracte cu încuviințarea tutorelui, însă când atinge vârsta majoră de 18 ani este în drept să încheie de sine stătător orice contrat juridic ce îl dorește el. Deși, actualmente orice individ este liber de conștiința sa, în drept privat roman Legea celor XII table reglementează curatela nebunilor (furioși) și risipitorilor (prodigi), iar mult mai târziu legea Plaetoria prevedea curatela minorilor (anul 192-191 î-Hr.), luând în considerare lipsa de experiență a tinerilor sub vârsta de 25 ani, cei care profitau de aceasta erau notați cu infamia. Măsura îi proteja pe tineri, dar le bloca practic posibilitatea de a încheia acte juridice, pentru că terții renunțau să discute cu asemenea persoane, dar în același timp căutăm situații avantajoase, din dorința de a evita complicațiile.
Menționez spre atenție că totuși tutela și curatela este și a fost mereu în evoluție care pune la bază drepturile minorului și specialiștii de drept sunt cointeresați să se dezvolte societatea și să prospere, însă dacă vorbim de dreptul roman vedem că scopurile erau nu pe deplin cercetate.
În vechiul drept roman tutela și curatela era strâns legată de modul de organizare al familiei ce urmăreau ocrotirea intereselor familiei agnatice și nu a incapabililor puși sub tutelă sau sub curatelă. Incapabilii erau socotiți de fapt cei ce aveau personalitate, aveau capacitate de drept, dar nu aveau reprezentarea urmărilor faptelor lor. Astfel, sunt cazurile risipitorilor, nevârstnicilor (persoane care nu au împlinit vârsta de 14 ani) sau a nebunilor. Supravegherea incapabililor era pentru agnați, adică pentru rudele civile, nu numai un drept, dar și o obligație, legea urmărind, prin organizarea tutelei și curatelei să împiedice pe incapabili să-și risipească bunurile în detrimentul rudelor agnatice chemate, eventual la moștenire. Deci, rudele civile erau cointeresate să-i protejeze pe incapabilii de fapt, întrucât ele veneau la succesiunea incapabililor și, orice risipă se răsfrângea în mod indirect și asupra lor. Se observă, că tutorii erau moștenitorii prezumtivi, mai mult chiar tutela legitimă era acordată agnaților în ordinea în care veneau la moștenire. Până în secolul al II-lea î.e.n., incapabilul care nu avea agnați nu avea nici tutore, semn că tutela se instituia numai atunci când interesele agnaților erau amenințate. Chiar dacă agnații erau incapabili, păstrau dreptul de a veni la tutelă. Nu întâmplător în epoca veche tutela era cuprinsă în sfera lui manus, ca și celelalte puteri. Deci, ne-am face o idee greșită dacă ne-am închipui că romanii au creat instituții pentru protecția incapabilului. Ceea ce îi interesa pe romani nu era protecția individului și necesitatea unei anumite îngrijiri din cauza stării lui, ci interesul lor purtat asupra bunurilor persoanei. De aceea, instituțiile create pentru remedierea incapacității de fapt, tutela și curatela, nu sunt în interesul individului, ci în interesul familiei civile, în interesul agnaților și gentililor care fiind în același timp succesori legali ai incapabilului își vedeau interesele periclitate datorită stării acestuia. Astfel se explică faptul, că chiar dacă agnatul era nebun sau impuber, păstra dreptul la tutelă legitimă [23, p.167 ]. Cunoaștem, că drepturile copilului nu erau puse mai aprofundat în discuție de specialiștii în drept civil însă, actualmente se prezumă fiind baza îmbunătățirii calităților omenești datorită educației copilului la care necesită perfecționare a calităților de educare a copilului. Trecutul nu avea la bază ocrotirea persoanelor, și nici nu juca rol important pentru conducerea statului, domina dreptatea făcută cu cruzime, ce atenta la drepturile omului, dar în prezent ne putem bucura de drepturi egale și protejare la un nivel înalt. Problematica ocrotirii minorului și protecției copilului, în general sa aflat în cercetare permanentă atât în atenția organismelor interne, cât și internaționale încă de la adoptarea, Declarației Universale a Drepturilor Omului, astfel diferite calitativ de cele ale adulților, drepturile copilului fac obiectul a numeroase documente, cu sau fără forță juridică [7, p.12].
Axându-se pe cu caractere universale sau regionale, care enunță principiile, standardele și normele ce trebuie respectate de către state în raporturile lor cu cei mai tineri cetățeni sau resortisanți ai săi [31, p.297].
Nu este un secret că drepturile omului au fost pe acest teritoriu în toate timpurile un subiect extrem de dezbătut. Datorită eforturilor întreprinse de societatea civilă, în ultimul timp drepturile omului încep a deveni adevăr viabil al societății noastre în sensul că, indivizii se pătrund tot mai des de stipulările cuprinse în Declarația Universală: toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi; orice ființă umană are dreptul la viață, la libertate și la securitatea persoanei sale; nimeni nu poate fi ținut în sclavie sau servitute; sclavajul și comerțul cu sclavi sânt interzise sub toate formele; nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viața sa personală, în familia, în domiciliul sau în corespondența sa, nici la atingeri aduse onoarei sau demnității sale; în exercitarea drepturilor și libertăților sale aceste stipulări devenind tot mai des obiect al litigiilor soluționate de instanțele de judecată în temeiul cererilor puse pe rol de către persoanele cărora li s-au încălcat drepturile sau li s-a lezat onoarea și demnitatea. Important e că, în etnogeneza noastră cei mai vechi strămoși, geto-dacii, au avut o importanță mare și pe plan juridic, contribuind la păstrarea și transmiterea unor elemente fundamentale ale organizării politice și instituțiilor juridice [9, p.120].
Tutela străveche și veche nu era legată de ideea de incapacitate, și corespunde unui stadiu de început în evoluția familiei patriarhale bazându-se pe ideea de conservare a averii. Familia patriarhală este un grup, care în primele secole ale cetății prezintă o puternică coeziune ce avea o avere comună, care trebuia apărată împotriva actelor ce ar fi avut drept consecință diminuarea ei. Șeful de familie și femeia, mai mică de 12 ani, erau lipsiți de experiență necesară și puteau pune în primejdie averea familiei prin acte juridice inoportune. Grație tutelei, administrarea bunurilor era încredințată unor persoane cu experiență din familie, ei erau acei care ar fi venit la moștenire în cazul morții copilului impuber, aceștia erau frații mai mari sau unchiul după tată, de pildă și în lipsa lor, gentilii în bloc. În familia străveche și veche, agnații și gentilii primeau succesiunea, tutela și curatela. Tutela și curatela ca instituție juridică, la rândul ei, are o natură complexă. Ea reprezintă o instituție juridică a dreptului civil, fiind o categorie a asistenței juridice care poate fi acordată persoanelor fizice în scopul completării capacității de exercițiu a lor. Ca urmare, transformări importante apar în domeniul tutelei, ea evoluează dintr-o putere asupra copilului, într-o instituție de protecție. Atunci își face loc ideea de incapacitate care trebuie remediată. Concepția mai nouă despre tutelă și curatelă se regăsește în definiția dată de Servius: el prezintă tutela asupra impuberului ca o putere, dar în scopul de a-l proteja. Așadar, pe timpul lui Servius tutela avea rolul de a proteja tâlharul care din cauza vârstei nu se putea apăra.
Dacă aducem în discuție tutela femeii, nu s-a putut urma o evoluție, ea nu corespundea unei incapacități reale, din această cauză decade spre finele republicii și dispare în epoca clasică. În aceeași perioadă, o concepție asemănătoare și-a făcut loc în privința curatelei nebunului și a prodigului, care persistau la aceea vreme în societatea romană. Evoluția ideilor privind tutela și curatela se accentuează spre finele republicii sub influența tutelei dative. Tutela dativă este conferită unor persoane din afara familiei agnatice, tocmai pentru că tânărul nu are agnați sau pentru a îndepărta pe agnați și gentili. Tutela se instituie în baza cutumei străvechi (tutela legitimă), în baza testamentului sau a hotărârii magistratului judiciar (tutelă dativă). Tutela legitimă este tutela de tip străvechi. Ea provine moștenitorilor prezumtivi ai copilului sau dacă nu există agnați, gentililor. Nu pot fi tutori decât bărbații, având în vedere scopul urmărit de tutelă
(de a păstra averea în familia patriarhală).
Referitor la tutela copilului emancipat ce revine de asemenea patronului, poate fi după caz, tatăl său, sau un străin. Șeful familiei are dreptul de a numi unul sau mai mulți tutori. Numirea tutorului se stipulează prin testament imediat după instituirea de herede. Magistrații au luat obiceiul de a ratifica numirea de tutore prin testament, chiar dacă testamentul ca act era nul pentru un viciu de formă. Spre binele copilului, pot fi numiți tutori prin testament și mama impuberului, cu condiția ca mama să nu se recăsătorească, la fel putea fi numită și bunica. Tutela dativă a apărut se pare pentru impuberii plebei care nu aveau adesea agnați sau gentili și a fost creată de o Lege Atilia, votată înainte de anul 186 î.H. Mai târziu, Legile Iulia și Titia au extins [32, p.276], tutela dativă în provincii, unde tutorul era numit de guvernator. La epoca clasică și postclasică tutela dativă este foarte obișnuită. Împăratul Claudius dă consulilor dreptul de a numi tutorii, Marcus Aurelius creează un pretor tutelar. Din cauza numărului mare de cazuri, acești magistrați superiori lasă magistrații municipali să se ocupe de numirea lor. În timpul lui Iustinian, competența magistraților depinde de averea pupilului. Când pupilii au o avere mai mare de 500 de bani în aur, numirea se face de magistrații superiori, aceștia procedau la o anchetă prealabilă asupra cinstei și solvabilității viitorilor tutori.
Din această cauză, nu se cerea de la tutorii numiți de magistrații superiori o cauțiune că vor administra bine averea pupilului. Dacă tutorii sânt numiți de magistrații inferiori fără o anchetă prealabilă, li se cere o promisiune întărită de garanți. În străvechiul și vechiul drept roman, tutorul era în poziția unui stăpân, față de averea pupilului său. El se comporta ca șeful de familie și dispunea prin acte juridice, de bunurile administrate. Din timpurile mai vechi, îngrijirea persoanei pupilului a fost încredințată mamei sau unei alte rude apropiate [19, p.298]. În epoca clasică, ideea că tutorul este un proprietar al averii pupilului a fost părăsită, în legătură cu transformările sociale și economice la care ne-am referit mai sus.
Tutorul are la îndemână, pentru a administra averea pupilului, două procedee : negotiorum gestio și auctoritas tutoris. Negotiorum gestio înseamnă gestiune de afaceri, tutorul administrează averea pupilului. Actele juridice pe care le încheie cu această ocazie, produc efecte numai asupra tutorului, pentru că vechiul drept roman nu cunoștea principiul reprezentării în actele juridice. Astfel, dacă tutorul vindea un sclav al pupilului, în act tutorul apărea ca înstrăinat or și el devenea creditor al prețului. Dacă, dimpotrivă, dobândește ceva pentru pupil, prin mancipație sau altfel, în act el apare ca dobânditor. În general, se poate spune că efectele actelor juridice încheiate de tutor pentru pupil se produc numai în persoana tutorului care devine, după caz, creditor sau debitor, proprietar, titular al altor drepturi reale. Așadar, actele juridice încheiate de tutor pentru pupil nu produceau nici un efect în persoana pupilului. Procedeul era destul de complicat și mai prezenta inconvenientul că una din părți putea să se găsească la finele tutelei în stare de insolvabilitate. Astfel, dacă la sfârșitul tutelei tutorul era insolvabil, atunci tânărul nu putea să primească ceea ce eventual i se datora, însă tutorele nu poate face acte de înstrăinare a bunurilor minorului decât cu încuviințarea, prealabilă a autorității tutelare. Codul familiei permite o excepție de la această regulă, în sensul că tutorele poate înstrăina, fără prealabila încuviințarea a autorității tutelare, bunurile supuse pieirii ori stricăciunii, precum și bunurile devenite nefolositoare pentru minor, dacă valoarea acestora din urmă nu depășește suma de 250 lei. Scopul actual al tutelei este de a acorda copiilor lipsiți de ocrotire părintească o familie în care ei să fie educați în condiții apropiate celor din familia de origine. Tutela și curatela ca instituție juridică, la rândul ei, are o natură complexă și reprezintă o instituție juridică a dreptului civil, pe când în acea perioadă avea importanță mare exercitarea drepturilor tutorului [12, p.298].
În continuare vom determina că este absolut necesară existența instituirii tutelei și curatelei pentru ca să fie o claritate, o dezvoltare socială cu rezultate excelente, dar trebuie de atras atenția la instituirea și calitățile instituirii aplicate la acest capitol. Astfel perfectând acest sistem al tutelei și curatelei, încercăm să depășim acele etape care ar duce societatea, dar și viitorul acesteia spre niște degradări cu nivel înalt. Cunoașterea trecutului umanității și derularea actuală a vieții omenești ne face să înțelegem conținutul și forma fenomenului juridic, sensul evenimentelor trecute și al regularităților privite în succesiunea lor neîntreruptă [30, p.194]. Actualmente, instituirea tutelei și curatelei are menirea de a reglementa orice situație în societatea ce contribuie cu soluții eficiente la dezvoltarea minorului pentru a stopa agresiunile în familii cercetând caz la caz. De regulă, instituirea tutelei și curatelei este aplicată copiilor lipsiți de ocrotirea părintească întru determinarea și administrarea intereselor copiilor. Evoluția istorică a lăsat amprentă spre reglementarea cazurilor ce apar în relațiile sociale ce se produc în urma conflictelor în societate determinând poziția omului și viitorul copilului.
1.3. Instituirea tutelei și curatelei
Din punct de vedere istoric evoluțiile ce au avut loc sunt bine cercetate, însă actual instituirea tutelei și curatelei se pune în discuții de specialiștii de drept civil la fel și de drept al familiei, fiind ca bază principală într-u dezvoltarea unei generații mai sănătoase. Multe studii au arătat, că progresele concrete înregistrate în domeniul asigurării egalității genurilor în viața privată și publică a unei țări contribuie la o dezvoltare mai rapidă și durabilă a economiei și democrației acesteia. Deși, violența în familie și traficul de ființe umane afectează cât bărbații atât și femeile, precum și toate sectoarele societății, indiferent de sex, vârstă, apartenență etnică sau afiliere religioasă, aceste probleme afectează în mod disproporționat femeile din Moldova, iar dacă suferă femeile sigur că suferă și copii ce suportă consecințele urmate. Instituirea tutelei sau curatelei reprezintă o formă de protecție a copiilor minori, orfani și rămași fără ocrotire părintească, având drept scop educația, instruirea și întreținerea acestora. Tutela sau curatela se instituie asupra copiilor rămași fără ocrotire părintească în scopul educației și instruirii acestora, precum al apărării drepturilor și intereselor lor legitime [33, p.311]. Tutela și curatela se instituie de câtre autoritățile administrației publice locale, în termen de cel mult o luna din momentul primirii cererii respective, în baza avizului scris al autorității tutelare. Până la numirea tutorelui sau curatorului, atribuțiile lor sunt exercitate de autoritatea tutelară. Atunci, când autoritatea tutelară are informație primită, pentru necesitatea instituirii tutelei și curatelei se va face cu mare precauție de a nu leza drepturile și interesele legitime ale persoanelor ce au nevoie de tutelă și curatelă.
Scopul tutelei sau curatelei este, de a acorda copiilor lipsiți de ocrotire părintească o familie în care să fie educați în condiții apropiate celor din familia de origine. Tutela și curatela este o sarcină de încredere, deoarece, între tutore, curator și minorul de sub tutelă/curatelă, se stabilesc relații de familie în urma cărora minorul dobândește un mediu familial necesar dezvoltării lui, ocrotirii drepturilor și intereselor sale legitime. În domeniul educației, atât tutorele cât și curatorul are aceleași drepturi s-au obligații asemenea părintelui [38, p.298]. Tutela se instituie asupra copiilor care nu au atins vârsta de 14 ani. La atingerea vârstei de 14 ani, tutela se transformă în curatelă, fără adoptarea de către autoritatea tutelară a unei hotărâri suplimentare. Curatela se instituie asupra copiilor în vârstă de la 14 la 18 ani. Până la numirea tutorelui sau curatorului, atribuțiile lor sânt exercitate de autoritatea tutelară. Persoanele ce cunosc cazuri unde este necesară instituirea tutelei sau curatelei sunt obligați în termen de 5 zile de la data aflării că asupra persoanei trebuie instituită tutela sau curatela, să înștiințeze autoritatea tutelară. Instituirea curatelei se face fie la cerere, fie din oficiu. Potrivit art.154 C. fam.: curatela se poate institui la cererea celui care urmează a fi reprezentat, a soțului său, a rudelor, precum și a tutorelui.
La înștiințarea autorităților tutelare pot interveni:
a) cei apropiați persoanei, precum și administratorul și locatarii casei în care locuiește;
b) serviciul de stare civilă, în cazul înregistrării unui deces, precum și notarul public, în cazul deschiderii unei succesiuni;
c) instanța judecătorească, lucrătorii procuraturii și ai poliției, în cazul pronunțării, aplicării sau executării unei sancțiuni privative de libertate;
d) autoritățile administrației publice locale, instituțiile de ocrotire, precum și orice altă persoană.
Unele reglementări ale instituției tutelei și curatelei pot fi considerate ca fiind de drept administrativ și anume, termenul și ordinea de instituire. La alegerea tipului de plasament se va ține cont de proveniența etnică a copilului, de apartenența lui la o anumită cultură, religie, limbă, de starea sănătății și de dezvoltarea copilului în vederea creării condițiilor de viață, care ar asigura continuarea educației acestuia. Conform legislației în vigoare se susțin unele condiții ale instituirii tutelei și curatelei ce se instituie asupra minorilor în cazurile:
decesului părinților;
decăderii părinților din drepturile părintești;
de declarare a părinților ca fiind incapabili;
de boală sau absență îndelungată a părinților;
de eschivare de la educația copiilor, de la apărarea drepturilor și intereselor lor legitime;
în cazul refuzului părinților de a-și lua copiii din instituțiile educative, curative sau din alte instituții în care se află aceștia;
• în alte cazuri, dacă aceste cazuri corespund intereselor majore ale copilului [6,art.127].
Desigur, în cazurile necesității tutelei sau curatelei se aplică procedura de instituire a tutelei și curatelei. Conform art. 38 alin.4 al Codului civil și art.143 al Codului familiei nu poate fi tutore sau curator: – minorul sau persoana lipsită și limitată în capacitatea de exercițiu; cel decăzut din drepturile părintești; cel declarat incapabil de a fi tutore sau curator din cauza stării de sănătate; cel căruia, din cauza exercitării necorespunzătoare a obligațiilor de adoptator, i s-a anulat adopția sau cel căruia i s-a restrâns exercițiul unor drepturi politice sau civile, fie în temeiul legii, fie prin hotărâre judecătorească, precum și cel cu rele purtări; cel ale cărui interese vin în conflict cu interesele persoanei puse sub tutelă sau curatelă; cel înlăturat prin act autentic sau prin testament de către părintele care exercita singur, în momentul morții, ocrotirea părintească; cel care, exercitând o tutelă sau curatelă, a fost îndepărtat de la ele; cel care se află în relații de muncă cu instituția în care este internată persoana asupra căreia se instituie tutela sau curatela; care nu are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova [2, art.38].
În asemenea situații se fac cercetări asupra cazurilor date și se va hotărî despre necesitatea instituirii tutelei sau curatelei. Decizia cu privire la instituirea tutelei sau curatelei urmează să fie luată de către autoritatea tutelară de la locul de trai al copilului în termen de o lună din momentul când autoritatea tutelară a aflat despre necesitatea instituirii tutelei sau curatelei. În decizia „Cu privire la instituirea tutelei sau curatelei asupra minorilor” se indică neapărat dacă se acordă indemnizații lunare și dacă există spațiul locativ ce aparține copilului, totodată se indică interzicerea tranzacției acestuia fără acordul organului de tutelă sau curatelă [6,art.127]. Cât despre curatelă menționăm este mijlocul juridic, permanent sau temporar și subsidiar, de ocrotire a persoanei fizice și se disting două categorii de curatelă: – curatela propriu-zisă, pentru ocrotirea unei persoane capabile, aflată în imposibilitatea de a-și administra singură patrimoniul, datorită unor situații speciale (boală, bătrânețe, infirmitate fizică etc.). – curatela incapabilului, pentru ocrotirea vremelnică a unei persoane lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă. Distincția între curatela propriu-zisă și curatela incapabilului are în vedere următoarele:
1)premisele celor două instituții: curatela propriu-zisă se instituie pentru ocrotirea unei persoane cu capacitate deplină de exercițiu, dar în imposibilitate de a-și exercita drepturile datorită unor situații speciale, curatela incapabilului are în vedere ocrotirea unei persoane lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă;
2)regimul juridic diferit: curatelei propriu-zise i se aplică regulile de la mandat, iar curatelei incapabilului i se aplică regulile de la tutelă.
Curatela se instituie în următoarele situații:
dacă, o persoană, deși capabilă, nu poate, personal, să-și administreze bunurile sau să-și apere interesele în condiții mulțumitoare și din motive temeinice, nu-și poate numi un reprezentant (curatela persoanelor cu deficiențe fizice);
dacă, din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deși capabilă, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare; (curatela persoanei aflată în caz de urgență);
dacă, din cauza bolii sau din alte motive, părintele sau tutorele este împiedicat să îndeplinească un anumit act în numele persoanei ce o reprezintă sau ale cărui acte le încuviințează (curatela părintelui sau tutorelui);
dacă o persoană fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat mandat general (curatela persoanei ce lipsește îndelungat de la domiciliu);
dacă o persoană a dispărut fără a se avea știri despre ea și nu a lăsat un mandat general (curatela dispărutului) [28, p. 202].
Alte cazuri de curatelă:
curatela succesorală notarială se instituie numai dacă nu există un custode al succesiunii, curatorul fiind numit de către notar.
curatela moștenirii acceptată sub beneficiu de inventar de succesorul unic. În acest caz moștenitorul unic exercită o acțiune în justiție împotriva moștenirii;
curatela surdomutului, cel ce nu știe să scrie nu poate accepta o donație decât cu asistarea unui curator special numit după regulile stabilite pentru minori [30, p.179].
Hotărârea despre numirea tutorelui sau curatorului este luată de conducătorul administrației publice locale și poate fi contestată la organele administrației publice locale ierarhic superioare sau în instanța de judecată. Părinții, rudele apropiate instituțiile educative, curative și alte persoane interesate au dreptul de a contesta hotărârea.
Din momentul aflării știrilor despre necesitatea instituirii tutelei sau curatelei, atribuțiile acestora sunt executate de autoritățile tutelare prin numirea unui reprezentant care va avea grijă până la numirea tutorelui (curatorului) să asigure ocrotirea drepturilor și intereselor persoanelor minore, cu capacitate de exercițiu. Asupra fiecărui caz de numire a tutorelui sau curatorului autoritatea tutelară deschide un dosar personal unde sunt păstrate toate documentele necesare cât și procesele-verbale ale controlului condițiilor de viață a tutelatului și inventarierii bunurilor lui. Ultimul loc de domiciliere al părinților se consideră și domiciliul copilului. Tutela sau curatela se instituie asupra copilului la locul lui de naștere, deoarece anume aici se poate de confirmat lipsa părinților. Tutela și curatela se instituie atunci când ambii părinți ai minorului se află în imposibilitatea permanentă de a-și exercita drepturile și îndatoririle părintești. În situația când ambii părinți fiind morți, necunoscuți, decăzuți din drepturile părintești, puși sub interdicție, dispăruți ori declarați morți, copilul este lipsit de îngrijirea ambilor părinți, atunci va fi pus sub tutelă [31, p.51].
În caz de lipsă îndelungată а părinților (plecare la muncă peste hotarele țării, etc.) este obligatorie instituirea tutelei sau curatelei asupra minorilor de către persoanele, desemnate de părinți, în scopul reprezentării legale а minorului. În asemenea cazuri părinții, bunicii, depun în adresa autorității tutelare cerere în care indică numele tutorelui și că își asumă responsabilitatea de а întreține copilul. Curatela nu se poate institui decât cu consimțământul celui reprezentat, în considerarea faptului că cel pus sub curatelă este și rămâne o persoană capabilă.
Consimțământul persoanei ocrotite este o condiție de validitate pentru înființarea curatelei, indiferent de persoana sau organul ce au avut inițiativa să ceară luarea acestei măsuri. Este un mod cu totul excepțional, curatela se consideră valabil instituită în absența consimțământului, numai atunci când a existat o imposibilitate obiectivă și acesta nu a putut fi dat.
În această situație de excepție se consideră că avea un consimțământ tacit al persoanei ocrotite, prezumție care se întemeiază pe ideea că măsura de ocrotire se instituie în exclusivitate la interesul persoanei capabile care ar fi consimțit în instituirea curatelei dacă ar fost în măsură să o facă [23, p.330].
Instituirea curatelei, ca orice act juridic, presupune un consimțământ pe deplin conștient și liber, nealterat de vreun viciu de consimțământ. În literatura juridică s-a subliniat că dreptul celui pus sub curatela fără consimțământul său de a nu recunoaște actele săvârșite de curator în numele său, suferă o dublă limitare [12, p.303].
La cererea autorității tutelare, instanța judecătorească poate hotărî luarea copilului de la părinți fără decăderea acestora din drepturile părintești, dacă aflarea copilului împreună cu părinții prezintă pericol pentru viața si sănătatea lui, și punerea acestuia la dispoziția autorității tutelare. În cazuri excepționale, dacă există un pericol iminent pentru viața și sănătatea copilului, autoritatea tutelara poate decide luarea copilului de la părinți, comunicând acest fapt procurorului în termen de cel mult 24 de ore. În termen de 7 zile se va porni o acțiune în instanța judecătorească privind decăderea din drepturile părintești sau luarea copilului de la părinți fără decăderea lor din aceste drepturi. Dacă această cerință nu este îndeplinită, copilul va fi înapoiat părinților. Cererea privind luarea copilului de la părinți fără decăderea acestora din drepturile părintești se examinează cu participarea obligatorie a autorității tutelare.
La cererea părinților, instanța judecătorească poate sa le înapoieze copilul dacă aceasta nu contravine intereselor copilului. Însă ași menționa, că cunoaștem cu toții cazuri concrete unde minorii sunt tratați violent și evident sfârșitul poartă consecințe destul de grave cu amprente pe viitor. Astfel în urma procedurilor legale de instituire a tutelei/curatelei, menționăm că este necesar ca atitudinea tutorului/curatorului trebuie să fie cât mai conexă relațiilor sociale să se sincronizeze cu minorul pus sub tutelă, să existe o legătură durabilă și eficientă.
În recenta Convenție cu privire la drepturile copilului se prevede în art. 2, pct. 1 că.: ,,Statele părți se angajează să respecte drepturile care sunt enunțate în prezenta convenție și să le garanteze tuturor copiilor care țin de jurisdicția lor fără nici o distincție indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie: copilului, părinților sau a reprezentanților săi legali, de originea lor națională, etnică sau socială, de situația lor materială, de incapacitatea lor, de nașterea lor sau de altă situație" [6, p.21].
Reieșind din cele menționate anterior cazuri avem diferite, copii sunt abandonați, pedepsiți cu cruzime, fizic sunt aplicate leziuni corporale ce se termină tragic pentru viața și sănătatea copilului de exemplu: în SUA o tânără de 32 ani și-a pus copilul(fetița) în cuptorul cu microunde pentru a-l pedepsi pe soțul din cauza infidelității acestuia.
Persoanei în cauză i-a fost aplicată pedeapsă respectivă, însă ființa nevinovată nu mai este, de aceea trebuie ca instituirea tutelei să aibă loc mai devreme decât să se întâmple asemenea cazuri, astfel ar fi mai eficient să fie făcute cercetări în fiecare familie pentru a evita abuzul de violență asupra copiilor. Cazuri similare sânt frecvent întâlnite și ar fi bine de aplicat cele mai avantajoase condiții spre îmbunătățirea modului de trai și de existență a copiilor. O împrejurare similară are semnificația unei condiții rezolutorii pentru confruntarea criminalității ce ține deja de altă ramură de drept.
Astfel, într-o ultimă ipostază, referitor la instituirea tutelei și curatelei, am putea spune că este un avantaj cantitativ și calitativ într-u exercitarea drepturilor recunoscute copilului. În timpul tutelei copilul va beneficia de o stare de sănătate mai bună, deoarece tutorii reprezintă garanții că vor preveni situațiile care pun în pericol viața, creșterea și dezvoltarea copilului, în asemenea mod vom evita situațiile existente expuse mai sus și în același timp vom asigura o creștere mai productivă a minorului, [27, p.164] care necesită a se afla în proces de instituire a tutelei copilului În această lucrare încercăm să ajungem la ideea, că familia unde crește copilul este ca un nucleu de bază al societății.
Desigur, că în contextul de astăzi această formulă poate să nu sune tocmai prea bine, sau poate s-ar putea spune, că este o noțiune căzută în desuetudine, având în vedere că suntem spectatorii unei degradări generale a valorilor de orice fel, fie ele sociale, morale sau culturale, astfel în urma acestor procese suferă copii, viitorul de bază al societății.
Tocmai de aceea considerăm, că acum este momentul în care putem și trebuie să vorbim despre acest lucru, pentru că această degradare nu se datorează numai problemelor materiale ale societății, ci și a felului cum înțelegem noi ca indivizi să ne comportăm în fața viitorului nostru, adică a copiilor, cum acționăm în diferite situații, ce metode de protecție întocmim pentru a apăra aceste ființe nevinovate.
Unii specialiști în domeniul dat menționează că, la numirea tutorelui (curatorului) se iau în considerare calitățile personale, posibilitățile candidatului de a-și îndeplini obligațiile de tutore(curator), relațiile lui și ale membrilor familiei lui cu copilul [17, p.311].
Consider că în domeniul instituirii tutelei și curatelei este necesară o atenție deosebită și ar fi eficient să fie cercetată fiecare familie în parte de către specialiștii în domeniu, chiar la domiciliul minorului pentru a verifica nivelul de trai, comportamentul cu minorii și respectiv dacă nu se face abuz de agresivitate din partea lor față de copii, fiindcă a influența în educarea copiilor în familie este ca un suport al societății de care am putea ține cont spre creșterea unei generații mai sănătoase mintal și psihologic, aceasta ar presupune aplicarea caracterului personal și gratuit cu bună credință a părinților.
II. ASPECTE TEORETICO – PRACTICE PRIVIND PROCEDURA DE INSTITUIRE A TUTELEI
2.1. Speța
Familia Popescu a fost întemeiată în anul 1992. În familie s-au născut doi copii, fiica Maria, anul nașterii 1998 și Ion, anul nașterii 1999. În anul 2000 – tatăl, Popescu Vasile a fost concediat de la serviciu. Unicul întreținător a rămas mama – Popescu Elena.
Popescu Vasile a început să abuzeze în utilizarea băuturilor alcoolice,iar în anul 2009 a plecat peste hotarele țării la lucru.
Popescu Elena – mama fără a primi ajutor material din partea soțului plecat peste hotarele țării a decis să plece și ea în altă țară – Italia pentru a lucra și asigura necesitățile copiilor săi minori.
Plecarea mamei este posibilă dacă copiii minori vor avea un tutore. S-a decis tutore să fie bunica copiilor Maria și Ion.
Bunica este rudă de clasa a II – față de nepoții, astfel procedura urmează să fie desfășurată.
2.2. Caractere juridice ale tutelei
Dacă, pentru minorul lipsit de ocrotire părintească, tutela se înfățișează ca mijloc de ocrotire, pentru tutore ea reprezintă ca o sarcină. Prin urmare, e vorba de caracterele juridice ale sarcinii tutorelui [29, p.298]. Enunțarea textelor legale privitoare la numirea tutorelui evidențiază competența exclusivă,în această etapă, a autorității tutelare care prezintă suficiente garanții de seriozitate și moralitate. Opțiunea autorității tutelare trebuie să aibă în vedere numai interesele copilului minor. Tutela minorului reprezintă ansamblul dispozițiilor legale prin care se înfăptuiește protejarea acestuia când este lipsit de ocrotire părintească [30, p.194]. Prin curatela minorului înțelegem, acea instituție de drept civil prin intermediul căreia se asigură, temporar și subsidiar, ocrotirea unui minor aflat în anumite situații expres prevăzute de lege, care îl pun în imposibilitatea de a-și exercita drepturile și de a-și apăra interesele prin ocrotitorul său legal. Caracterele juridice și principiile generale ale curatelei sunt consacrate protecției speciale a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi, acestea fiind modalitățile în care poate fi înfăptuită protecția alternativă a copilului. Caracterele juridice ale tutelei și curatelei sunt următoarele: legalitatea, obligativitatea sarcinii curatelei, gratuitatea socială și personală a curatelei.
Legalitatea și instituirea tutelei sau curatelei în cazurile ce se deschide tutela ori curatela, este procedura de numire a tutorelui, obligația pentru anumite persoane de a îndeplini sarcina de tutore, precum și încetarea tutelei sunt prevăzute de lege prin norme imperative.
Obligativitatea tutelei și curatelei determină că, cel numit tutor sau curator nu poate refuza această sarcină" decât în situații deosebite, motivate biologic, social și moral, de exemplu:
a) persoana care a împlinit 60 de ani;
b) femeia însărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani;
c) persoana care crește și educă 2 sau mai mulți copii;
d) persoana care exercită o altă tutelă sau curatelă.
Legalitatea și obligativitatea tutelei sau curatelei este o sarcină ce creează o protecție eficientă având la bază protecția definitivă a copilului indiferent de maturitatea sa totodată protejând-ul nu numai din punct de vedere material dar și juridic ca fiind principalul aspect al îndatoririlor tutelei sau curatelei. Toate mijloacele juridice ce sunt folosite în scopul ocrotirii minorului se consideră ca fiind niște sarcini ce necesită a fi îndeplinite obligatoriu și să fie din toate aspectele legal îndeplinite cu bună credință, însă în părerea autorilor este caracterizat ca o unitate în diversitate privit sub aspect general. Tutela și curatela minorilor este una din formele de ocrotire a copiilor prin care se asigură educația în familie, apărarea drepturilor și intereselor personale și patrimoniale cu ajutorul tutorilor sau curatorilor [29, p.298].
Tutela sau curatela este subiect de drept civil independent. Capacitatea de folosință este recunoscută în mod egal tuturor persoanelor fizice. Ea apare, după regula generală, odată cu nașterea persoanei și încetează o dată cu moartea ei este inseparabilă de persoană pe tot parcursul vieții, indiferent de vârstă și starea sănătății. Cu toate acestea, capacitatea de folosință nu este o stare naturală a omului ca vederea sau auzul, și nu apare în mod natural, ci o dată cu nașterea omului, în virtutea legii. Anume legea atribuie persoanei fizice această calitate firească. Un exemplu elocvent în acest sens servește perioada în care o categorie de oameni nu erau considerați subiecte, ci obiecte, ei putând fi vânduți, cumpărați sau chiar uciși. Astăzi este de neînchipuit ca omul, prin lege, să fie privat de capacitatea de folosință, adică să nu aibă calitatea de subiect de drept. Principalele caractere juridice ale capacității de folosință sunt: legalitatea; generalitatea; egalitatea și universalitatea; inalienabilitatea; intangibilitatea [13, p.263].
Legalitatea capacității de, folosință persoanei fizice exprimă ideea, că această capacitate este de domeniul legii, este creația legiuitorului, adică este recunoscută de legea civilă. Acest caracter înseamnă că în privința recunoașterii calității de subiect de drept civil omului luat individual, voința subiectivă (individuală) nu poate avea nici o semnificație juridică. Legalitatea capacității de folosință a persoanei fizice decurge din art. 15 din Constituție și art. 18 din Codul civil. Respectiv, art. 15 din Constituție prevede: „Cetățenii Republicii Moldova beneficiară de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea", iar art. 18 alin. (1) din Codul civil dispune: „Capacitatea de a avea drepturi și obligații civile (capacitatea de folosință) se recunoaște în egală măsura tuturor persoanelor fizice".
Generalitatea capacității de folosință a persoanei fizice exprimă caracterul abstract și atotcuprinzător al posibilității omului de a avea drepturi și obligații civile[ 25, p.29]. Referitor la generalitate, s-a statuat ideea că, în ultimă analiză, ea prefigurează potențial toate drepturile subiective pe care le poate dobândi o persoană fizică, nu se confundă cu aceste drepturi, ci exprimă numai aptitudinea generală, abstractă de a le dobândi. Acest caracter al capacității de folosință rezultă și din prevederile art. 18 din Codul civil, în care se stipulează capacitatea de a avea drepturi și obligații civile fără a se îngrădi sfera drepturilor și obligațiilor civile pe care le poate avea persoana fizică.
Egalitatea capacității de folosință a persoanelor fizice se bazează pe principiul egalității în fața legii civile. Acest caracter reiese atât din normele constituționale, și din prevederile art. 18 alin. (1) din Codul civil, conform căruia „capacitatea de a avea drepturi ce recunoaște în egală măsură tuturor persoanelor fizice". Din aceste prevederi rezultă că sexul, rasa, naționalitatea, gradul de cultură, originea, religia nu au nici o înrâurire asupra capacității de folosință. Egalitatea în capacitatea de folosință este garantată și apăra atât prin mijloace de drept civil și penal.
Astfel, Declarația universală a dreptului omului proclamă în art. 1: „Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate si în drepturi"; la art. 6 prevede: „Toți oamenii sânt egali în fața legii, fără nici o deosebire,și au dreptul la o egală protecție a legii". Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prevede expres în art. 3: „Statele părți la prezentul pact se angajează să asigure dreptul egal al bărbaților și al femeilor de a se bucura de toate drepturile civile și politice enunțate în prezentul pact".
Inalienabilitatea capacității de folosință a persoanei fizice exprimă ideea că această capacitatea nu poate forma obiect de renunțare, în tot sau în parte, și nici obiect de înstrăinare. Dacă s-ar admite renunțarea sau înstrăinarea capacității de folosință, ar însemna renunțarea la ființa umană, la existenta omului ca subiect de drept. În conformitate cu acest caracter juridic, orice act juridic prin care o persoană fizică ar dispune (prin renunțare ori înstrăinare) în tot sau în parte este lovit de nulitatea absolută. Capacitatea de folosință având caracter legal, subiectul de drept nu poate renunța la aptitudinea sa generală și abstractă de a avea drepturi și obligații civile. Calitatea de subiect de drept nu poate fi știrbită prin voința persoanei fizice. Interzicerea renunțării sau înstrăinării capacității de folosință a persoanei fizice nu trebuie confundată cu renunțarea la un anumit drept subiectiv civil, cu înstrăinarea acestuia, operațiuni juridice pe deplin posibile. O persoană fizică poate să renunțe la o anumită moștenire deschisă în favoarea sa ori să înstrăineze sau poate să-și retragă printr-un act juridic civil unilateral ori prin convenție capacitatea de folosință renunțând la aptitudinea de a dobândi capacitatea de moștenitor etc., nu poate să renunțe la nici o fracțiune din calitatea sa de subiect de drept civil [20, p.290].
Intangibilitatea exprimă caracteristica capacității de folosință a persoanei fizice de a nu i se putea aduce limitări, îngrădiri, decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege. Acest caracter juridic reiese din prevederile art. 23 alin. (3) din Codul civil, conform căruia nimeni nu poate fi limitat în capacitatea de folosință decât în cazurile și în modul prevăzute de lege. Așadar, numai prin lege se pot stabili cazurile de limitare a capacității .de folosință, însă nici prin lege persoana fizică nu poate fi lipsită total de această capacitate, ci doar îngrădită (limitată) în ea. Omul pierde integral capacitatea de folosință numai în cazul dispariției sale ca subiect de drept.
Universalitatea capacității de folosință constă în faptul că această capacitate este recunoscută tuturor persoanelor fizice. Acest caracter reiese și din art. 6 al Declarației universale a dreptului omului, care prevede că fiecare om are dreptul să i se recunoască începutul capacității de folosință de la nașterea lui. Momentul nașterii persoanei fizice este, de regulă, o dată certă, de o importanță practică deosebită, căci de la ea persoana poate avea drepturi și obligații ce se confirmă și se probează cu actul medical, întocmit la momentul producerii evenimentului. Pe baza acestui certificat medical, data nașterii se trece în actul de naștere al copilului.
Exemplu.
Cu privire la instituirea tutelei
asupra minorei
În temeiul cererii domnilor Ivanov Liudmila și Ivanov Alexandr, domiciliați în orașul Bender, str. Pobeda, 10, ap. 35, privind instituirea tutelei asupra minorei Luchianova Anastasia, data nașterii 14.06.2006, ținând cont de faptul că mama singură Luchianova Oxana, data nașterii 05.09.1980, domiciliată în or. Slobozia, a fost decăzută din drepturile părintești în privința fiicei conform Hotărârii Judecătoriei Slobozia nr. 2-1268-2007 din 27.11.2007; în conformitate cu art. art. 142-147 ale Codului Familiei al Republicii Moldova; art. art. 41, 42 ale Codului Civil al Republicii Moldova; art. 59 din Legea nr. 436-XVI din 28.12.2006 „Privind administrația publică locală”; în baza prevederilor pct. 11, lit. v), pct.12 din Regulamentul de organizare și funcționare a preturilor de sector, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 22/65 din 05.05.2005,
Pretorul sectorului Centru
D I S P U N E:
1. Se desemnează domnii Ivanov Liudmila și Ivanov Alexandr, domiciliați în orașul Bender, str. Pobeda, 10, ap. 35, tutori asupra minorei Luchianova Anastasia, data nașterii 14.06.2006.
2. Se obligă domnii Ivanov Liudmila și Ivanov Alexandr să întocmească și să prezinte anual autorității tutelare, în termen de 30 de zile de la sfârșitul anului calendaristic, un raport privind modul în care s-a îngrijit de cel pus sub tutelă și despre administrarea și dispunerea de bunurile acestuia.
3. Controlul asupra executării prezentei dispoziții se pune în sarcina dlui Ivan Luchiancicov,
vicepretor.
Pretor Vladimir Șarban
Cu privire la instituirea tutelei
asupra minorei
În temeiul cererii cetățenei Rusu Aurica, domiciliată în municipiul Chișinău, str-la Ion Vatamanu, 15, ap. 1, privind instituirea tutelei asupra minorei Poiata Andriana, data nașterii 28.05.2001, ținând cont de faptul că mama Poiata Ana a decedat la 08.11.2010, tata Poiata Iurie și-a exprimat acordul la instituirea tutelei asupra fiicei; în conformitate cu art. art. 142-147 ale Codului Familiei al Republicii Moldova, art. art. 38, 41, 42 ale Codului Civil al Republicii Moldova, art. 59 din Legea nr. 436-XVI din 28.12.2006 „Privind administrația publică locală”; în baza prevederilor pct. 11, lit. v), pct.12 din Regulamentul de organizare și funcționare a preturilor de sector, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 22/65 din 05.05.2005,
Pretorul sectorului Centru
DISPUNE:
1. Se desemnează cetățeana Rusu Aurica tutore asupra minorei Poiata Andriana, data nașterii 28.05.2001.
2. Se obligă cetățeana Rusu Aurica să întocmească și să prezinte anual autorității tutelare, în termen de 30 de zile de la sfârșitul anului calendaristic, un raport privind modul în care s-a îngrijit de cel pus sub tutelă și despre administrarea și dispunerea de bunurile acestuia.
3. Controlul asupra executării prezentei dispoziții se pune în sarcina dlui Ivan Luchiancicov,
vicepretor.
Pretor Vladimir Șarban
Caracter personal al tutelei
Ocrotirea și reprezentarea copiilor minori se înfăptuiește, de regulă, de către părinții cărora le revin drepturi și obligații privind persoana minorului și bunurile acestuia, precum și obligația de a-l reprezenta sau asista la încheierea actelor juridice civile [21, p.45].
Tutela sau curatela este o sarcină socială, de onoare, de încredere, deoarece tutorele, ca și părinții, are datoria de a contribui efectiv la creșterea tinerei generații. De aceea, legea prevede incapacitatea pentru unele persoane de a fi tutore [3,art.117].
Tutela sau curatela este o sarcină obligatorie și cel ce a fost numit tutore nu poate refuza această încredere decât în cazurile anume prevăzute de lege [26, p.560].
Tutela sau curatela este o sarcină personală ceea ce înseamnă că nu se poate transmite. Dacă tutorele își încetează activitatea, dar funcționarea tutelei ar fi încă justificată, autoritatea tutelară este în drept să ia măsurile necesare pentru ca ocrotirea minorului să fie totuși asigurată.
Tutorele își îndeplinește îndatoririle ca un părinte și poartă un caracter gratuit, deoarece nu primește remunerație, acest caracter trebuie îndeplinit cu bună credință în baza legii. Caracterul gratuit este consacrat în legislație și se prevede ca o sarcină ce necesită îndeplinirea ei gratuită, însă atunci când minorul se realizează ca personalitate pe viitor îndeplinirea acestor sarcini poartă consecințe în favoarea tutelei. Pentru ca să fie pe deplin folosit caracterul gratuit și să nu determine un alt tip de caractere, autoritatea tutelară efectuează sistematic urmărirea educației și a condițiilor de trai ale copiilor plasați spre educare în familii sub tutelă sau curatelă și acordă ajutoare posibile la educarea acestor copii. Controlul obligatoriu se efectuează o dată în an sau, după caz, de mai multe ori, când apare necesitatea de a lucra cu copilul și familia. După fiecare control se întocmește un proces-verbal, care se păstrează în dosarul copilului [25, p.302].
Tutela este o natură juridică complexă, pentru minorul lipsit de ocrotire părintească, ea constituie un mijloc de ocrotire, iar pentru tutore, apare ca o sarcină gratuită și obligatorie, de onoare, de încredere, deoarece tutorele, ca și părinții, are datoria de a contribui efectiv la creșterea tinerei generații. Tutela este o sarcină personală, ceea ce impune exercitarea personal de către tutore a obligațiilor ce-i revin în această calitate. Este exclusă, așadar, reprezentarea în exercitarea tutelei, dar admisă posibilitatea ca tutorele să dea mandat unei alte persoane pentru un act civil determinat nu însă un mandat general pentru toate actele minorului. Acest caracter este consecința faptului că instituirea tutelei are în vedere persoana tutorelui [17, p.50].
Tutela se deschide în cazurile când minorul este lipsit de ocrotirea părintească. De asemenea, la desfacerea adopției instanța judecătorească poate, dacă este în interesul minorului ca părinții lui să nu redobândească exercițiul drepturilor și îndatoririlor părintești, să instituie tutela ce determină existența caracterului gratuit.
Numirea tutorelui se face de către autoritatea tutelară, și este specificat acest caracter ca existent și chiar atunci când instituirea tutelei se decide de către instanța judecătorească. Tutorele are capacitatea de exercițiu deplină ce constituie regula, iar lipsa capacității de exercițiu sau capacitații de exercițiu restrânsă constituie excepții de la regulă. Capacitatea deplină de exercițiu constă în aptitudinea persoanei fizice de a-și exercita drepturile subiective civile și de a-și asuma obligații prin care este existent caracterul personal unde la încheierea personală și singură a tuturor actelor juridice îngăduite de lege își are importanța sa [14, p.221].
Tutela este o sarcină gratuită și obligatorie, în virtutea căreia o anumită persoană denumită tutore, este chemată a exercita drepturile și îndatoririle părintești față de un copil minor, ai cărui părinți sunt decedați ori imposibilitatea permanentă de a-și exercita atribuțiile. Tutela este strict personală, fiind instituită, în considerarea persoanei tutorelui. Prin urmare, ea trebuie exercitată personal de către tutore, acesta neputând substituind locul său o altă persoană care să-i îndeplinească atribuțiile [24, p.168].
Tutela și curatela este o sarcină de încredere, deoarece între tutore, curator și minorul de sub tutelă sau curatelă se stabilesc relații de familie în urma cărora minorul dobândește un mediu familial necesar dezvoltării lui și ocrotirii drepturilor și intereselor sale legitime. În domeniul educației, atât tutorele cât și curatorul are aceleași drepturi și obligații ca și părintele [18, p.299].
Caracterul personal al tutelei presupune obligativitatea îndeplinirii sarcinii de tutore de către cel desemnat, neadmițându-se reprezentarea. De asemenea, caracterul personal trebuie să includă și un interes superior al tutorelui față de celelalte cerințe pe care le are în cadrul exercitării procesului tutelar. Astfel caracterele tutelei minorului sunt analizate în semnul de sarcină a tutelei. Tutorele se obligă personal de a contribui efectiv, și în toate modurile posibile pentru asigurarea eficientă și efectivă a creșterii minorului. Din existența totală a sarcinii personale, mai putem nominaliza și celelalte sarcini care sunt în același timp și caractere ale tutelei sau curatelei, cum ar fi:
– sarcina socială, adică tutela trebuie să aibă loc conform normelor existente într-o societate, să nu derive de la baza principală, să nu existe abateri pentru a evita creșterea unui copil în cadrul unor valori care se prezumă a fi dăunătoare și aflate în contradicție cu bunele moravuri ale societății,
– dacă abordăm sarcina legală, atunci ea constituie un caracter important în cadrul tutelei. Personalitatea tutelei și curatelei e manifestată prin faptul, că este instituită în considerarea persoanei tutorelui, ce trebuie să o exercite personal, argumentându-și de fiecare dată poziția sa, în detrimentul obligațiilor pe care le deține, în cadrul acestui caracter ce trebuie să domine principiul respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului.
Instituirea curatelei nu aduce nici o atingere capacității celui reprezentat. Este obligatoriu ca curatorul să ție seama de cauza sau motivul care a generat nevoia instituirii curatelei. Legea nu stabilește o ordine de prioritate cu privire la persoanele apte de a primi sarcina de tutore care duc o răspundere completă ce ține de educația și sănătatea minorului [20, p.211].
Generic, tutela minorului se deschide atunci, când minorul este lipsit de ocrotire părintească și atunci când își asumă răspunderea , obligațiile față de minorul ce îl ea sub ocrotire, el deja își incriminează caracterul personal. Tutorele îndeplinește din nume propriu, cu siguranță, fără să fie impus de cineva obligațiile și îndatoririle părintești cu bună credință, aceasta îl redă pe caracterul personal ca fiind existent în orice caz de tutelă și curatelă.
Dacă caracterul personal la instituția tutelei este aplicat pe deplin, atunci la instituția curatelei este privit sub un aspect mai restrâns, având mai puține tangențe, deja minorul este de sine-stătător aproximativ și nu necesită îngrijire personală, deci o parte a caracterului personal este realizat, rămâne doar răspunderea juridică, la acest capitol minorul nu este bine pregătit și necesită suport juridic ce îl oferă autoritățile tutelare.
Legiuitorul apreciază că, minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu are discernământ, deci nu i se poate îngădui să încheie personal acte juridice. Lipsirea minorului, care nu a împlinit 14 ani, este o măsură de protecție, instituită de lege cu scopul de a-1 ocroti pe acesta de propria sa neștiință, datorită frăgezimii vârstei [ 21,p.30].
Curatela este necesară într-u educarea bunurilor moravuri ale minorului ce este în plină dezvoltare pentru a-l determina în societate ca personalitate. În toate cazurile are importanță luarea deciziilor ce țin de viața personală a minorilor aflați sub curatelă.
Deci, ași menționa în concluzie, că caracterul personal al tutelei și curatelei este compus din sarcinile personale pe care și le asumă a îndeplini pe parcursul existenței tutelei și curatelei, fiindcă ele sunt îndeplinite în nume propriu de persoană împuternicită.
Curatela este sarcină personală ceea ce înseamnă că nu se poate transmite. Dacă curatorul își încetează activitatea, dar funcționarea curatelei ar fi încă justificată, autoritatea tutelară este în drept să ia măsurile necesare, pentru ca ocrotirea minorului să fie totuși asigurată.
În obligațiile tutorelui se conține la fel și caracterul personal ce are menirea de a îndeplini în nume propriu hotărâri, acte juridice ce sunt importante pentru existența minorului. Pentru ca tutorele să-și poată îndeplini în bune condiții această obligație, legea prevede că minorul pus sub tutelă locuiește la tutore, fiind necesară încuviințarea autorității tutelare pentru ca minorul să aibă o altă locuință. Din acest text se desprinde concluzia, că tutorele sau curatorul are cea mai importantă menire și cuprinde cele mai importante atribuții ce i le încredințează legiuitorul pentru a reprezenta toate interesele persoanei puse sub tutelă sau curatelă.
Cu privire la instituirea tutelei
asupra minorilor
În temeiul cererii doamnei Kleșnina Svetlana, domiciliată în municipiul Chișinău, str-la Avicena, 16, privind instituirea tutelei asupra minorilor Sandu Igor, data nașterii 15.11.2000, și Sandu Victor, data nașterii 07.06.2002”, ținând cont de faptul că mama singură Sandu Olesea a fost decăzută din drepturile părintești în privința copiilor, conform Hotărârii Judecătoriei sectorului Centru nr. 2-3025 din 17.10.2007; în conformitate cu art. art. 142-147 ale Codului Familiei al Republicii Moldova; art. art. 41, 42 ale Codului Civil al Republicii Moldova; art. 59 din Legea nr. 436-XVI din 28.12.2006 „Privind administrația publică locală”; în conformitate cu Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 198 din 16 aprilie 1993, cu modificările ulterioare, pct. 7 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire și plată a indemnizațiilor pentru copiii adoptați și cei aflați sub tutelă/curatelă, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 581 din 25 mai ; în baza prevederilor pct. 11, lit. v), pct.12 din Regulamentul de organizare și funcționare a preturilor de sector, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 22/65 din 05.05.2005,
Pretorul sectorului Centru
DISPUNE:
1. Se desemnează doamna Kleșnina Svetlana tutore asupra minorilor Sandu Igor, data nașterii 15.11.2000, și Sandu Victor, data nașterii 07.06.2002.
2. Se stabilesc indemnizații lunare tutorelui Kleșnina Svetlana pentru întreținerea minorilor Sandu Igor, data nașterii 15.11.2000, și Sandu Victor, data nașterii 07.06.2002.
3. Se obligă doamna Kleșnina Svetlana să întocmească și să prezinte anual autorității tutelare, în termen de 30 de zile de la sfârșitul anului calendaristic, un raport privind modul în care s-a îngrijit de cei puși sub tutelă și despre administrarea și dispunerea de bunurile acestora.
4. Controlul asupra executării prezentei dispoziții se pune în sarcina dlui Ivan Luchiancicov,
vicepretor.
Pretor Vladimir Șarban
Caracterul gratuit al tutelei
În vederea îmbunătățirii cadrului normativ în materie, considerăm că sunt necesare anumite propuneri pentru a îmbunătăți calitatea aplicării caracterului gratuit al tutelei și curatelei, pentru a obține rezultate calitative cu respectarea garantată a drepturilor copilului. Interesul superior al copilului este și unul din principiile generale în conformitate cu care se realizează respectarea și garantarea drepturilor copilului. Privită ca instituție juridică, tutela minorului reunește ansamblul dispozițiilor legale care reglementează ocrotirea minorului printr-o altă sursă decât părinții.
Prin ocrotirea persoanei fizice se înțelege ansamblul mijloacelor de drept civil, prin intermediul cărora se asigură recunoașterea și protecția drepturilor subiective civile și a intereselor îndreptățite ale acesteia, precum și mijloacele de protecție ale persoanei fizice ca participantă la circuitul civil. Totalitatea mijloacelor folosite în scopul ocrotirii minorului formează sistemul mijloacelor de ocrotire a persoanei fizice. Acest sistem a fost caracterizat în literatura juridică ca o unitate în diversitate. Este unitate, deoarece finalitatea lui este ocrotirea minorului, dar diversitate fiindcă este alcătuit din mijloacele juridice de ocrotire, furnizate de fiecare ramură a dreptului. Normele dreptului civil asigură protecție prin mijloace speciale exercitate în interesul persoanei ocrotite, în primul rând al copiilor, care rămași fără căldură părintească necesită instituirea tutelei sau curatelei, după caz [ 26, p.410].
Oricum, caracterul gratuit fiind existent în îndatoririle fundamentale ale tutelei și curatelei determină interesul superior care este licit, moral și în acord cu interesul public, stimulând dezvoltarea copilului ca fiind pozitivă. Tutela este o sarcină gratuită și obligatorie, în virtutea căreia o anumită persoană, denumită tutore, este chemată a exercita drepturile și îndatoririle părintești față de un copil minor, ai cărui părinți sunt decedați ori în imposibilitatea permanentă de a-și exercita atribuțiile. Savantul I.Filipescu definește tutela ca „ansamblu dispozițiilor legale prin care se înfăptuiește ocrotirea minorului când acesta este lipsit de ocrotirea părintească [ după 25, p.525]. Tutela sau curatela este o sarcină gratuită, dar în anumite împrejurări, autoritatea tutelară poate acorda tutorelui o remunerație ce nu poate depăși 10% din veniturile bunurilor minorului și aici avem unele dubii prind gratuitatea acestei sarcini dar așa este prevăzut de către autoritățile tutelare ca fiind un ajutor material din partea statului. Alături de alți autori, considerăm că tutela este mijlocul juridic, instituit de lege, pentru ocrotirea minorului lipsit de ocrotirea părintească. Scopul tutelei sau curatelei este de a acorda copiilor lipsiți de ocrotirea părintească o familie în care ei să fie educați în condiții apropiate celor din familia de origine, fiind o sarcină de încredere, deoarece între tutore/curator și minorul de sub tutelă/curatelă se stabilesc relații de familie în urma cărora minorul dobândește un mediu familial necesar dezvoltării lui, ocrotirii drepturilor și intereselor sale legitime.
Tutela se exercită numai în interesul exclusiv al minorului pentru a scoate în evidență acele necesități oportune pentru creșterea și dezvoltarea acestuia în societate.
În situația care numai unul dintre părinți se află în această imposibilitate, tutela nu se va deschide, ocrotirea minorului fiind asigurată de celălalt părinte. Tutela sau curatela minorilor este una din formele de ocrotire a copiilor prin care se asigură educația în familie, apărarea drepturilor și intereselor personale și patrimoniale cu ajutorul tutorilor sau curatorilor[19, p.298].
Gratuitatea prezintă un caracter de o valoare importantă în cadrul tutelei/curatelei, manifestându-se prin faptul că între copil și tutore, ar trebui să existe o legătură cât mai puternică și reală în același timp. Gratuitatea ar trebui să domine ca caracter de bază, deoarece tutorele/curatorul trebuie să-și exercite obligațiile și îndatoririle ca un adevărat părinte, ci nu așteptând plăți ca și cum ar executa niște servicii în urma cărora să fie remunerat. Tutela este strict personală, fiind instituită instituu personae, în considerarea persoanei tutorelui. Prin urmare, ea trebuie exercitată personal de către tutore, acesta neputând substituind locul său o altă persoană care să-i îndeplinească atribuțiile [ 30, p.168].
Capacitatea de exercițiu restrânsă asigură minorului o trecere graduală de la lipsa capacității de exercițiu, când actele sale juridice sunt încheiate de reprezentantul său legal, iar capacitate de exercițiu deplină, când acesta încheie personal și singur actele juridice. În etapa intermediară a capacități de exercițiu restrânsă, minorul este „îndrumat" de ocrotitorul său legal, iar încuviințarea prealabilă a actelor juridice constituie o „pregătire" a acestuia pentru viața juridică la care va participa singur, odată cu împlinirea majoratului.
Tutela este o sarcină gratuită și obligatorie, în virtutea căreia o anumită persoană, denumită tutore, este chemată a exercita drepturile și îndatoririle părintești față de un copil minor, ai cărui părinți sunt decedați ori în imposibilitatea permanentă de a-și exercita atribuțiile, sunt necunoscuți, au fost puși sub interdicție de către autoritățile tutelare sau instanța de judecată, de a se apropia de copil, ori sunt declarați dispăruți [18, p.299].
Așa cum se subliniază în literatura noastră juridică expresia de interes al minorului se definește prin prisma obligației legale a părinților de a crește copilul îngrijind de sănătatea sa fizică, morală și intelectuală, potrivit cu însușirile sale, spre a-l face folositor societății. Aprecierea interesului minorului urmează a se face de fiecare dată, în limitele fixate prin dispozițiile legale, cu referire la conținutul acestor dispoziții, precum și regulile de convețuire socială. Considerăm că, caracterul gratuit al tutelei și curatelei presupune obligativitatea îndeplinirii sarcinii de tutore de către cel desemnat, bazându-se pe unele principii și determinând o importanță ca temei cercetare, fiind apreciată de autoritățile tutelare ca bază necesară care fără existența acestui caracter nu ar fi posibilă tutela sau curatela.
Dreptul și obligațiile tutorelui
Tutela minorului este o instituție juridică prin care se asigură, de către persoana numită tutore, protecția persoanei și a patrimoniului copilului care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinților săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora. Dacă pentru minorul lipsit de ocrotirea părintească tutela reprezintă un mijloc de ocrotire, pentru tutore ea constituie o sarcină legală, obligatorie, gratuită și personală. Totodată trebuie de menționat că drepturile și obligațiile părinților privind educația copiilor și cele ale tutorilor sau curatorilor asupra minorilor sunt niște fenomene diferite, deoarece primele apar în baza rudeniei de sânge, iar cele din urmă, apar în baza actelor administrative[15, p.301]. Drepturile și obligațiile tutorelui, curatorului sunt cele privind persoana minorului, care sunt reglementate de legislația familiei și altele ce țin datele privind bunurile minorului, care sunt reglementate de legislația civilă, având același conținut ca și drepturile și îndatoririle părintești. În doctrină s-a exprimat asemenea opinii căreia îi evidențiem că orice copil are drepturi ce necesită protejare. Evident că, ocrotirea persoanei minorului și a bunurilor sale nu poate fi asigurată pe deplin numai prin aplicarea exclusivă a reglementărilor de drept civil, ci deopotrivă și a celor ce aparțin altor ramuri de drept cum ar fi, dreptul familiei, mai ales cu privire la persoana minorului, a normelor de drept procesual civil, de drept al muncii și securității sociale etc. În opinia autorului L.Mărgineanu sunt cercetate drepturile copiilor aflați sub tutelă sau curatelă, ea menționează că copii au următoarele drepturi:
de a locui împreună cu tutorele (curatorul) lor;
la condiții normale de întreținere, educație și instruire;
la dezvoltare multilaterală și la respectarea demnității umane;
la pensia de întreținere și la alte plăți sociale;
la spațiul locativ ocupat anterior de către părinții lor sau la asigurarea cu spațiu locativ, în modul stabilit;
la apărarea drepturilor lor în modul stabilit;
la comunicare cu părinții și rudele;
la exprimarea propriei opinii în procesul soluționării problemelor care le ating drepturile și interesele legitime [33, p.312].
La fel ca și conținutul ocrotirii minorului prin părinți, cel al ocrotirii lui prin tutelă este format dintr-o latură personală, alcătuită din drepturi și obligații pe care tutorele le are cu privire la persoana minorului, și o latură patrimonială compusă din drepturile și obligațiile pe care tutorele le exercită și le îndeplinește privitor la bunurile copilului.
În ceea ce privește ocrotirea minorului prin latura personală tutorele are următoarele drepturi și obligații:
– să se ocupe de educația copilului aflat sub tutela/curatela sa;
– să aibă grijă de sănătatea, dezvoltarea fizică, psihică, spirituală, morală a copilului;
– să determine de sine stătător procedeele, mijloacele de educație a copilului aflat sub tutelă sau curatelă, luând în considerare eventualele recomandări ale autorității tutelare.
– să creeze condiții sanitaro-igienice, hrană, medicamente ce ar asigura dezvoltarea normală a celui pus sub tutelă/curatelă, în dependență de vârsta copilului;
– să ceară de la orice persoană, inclusiv rudele apropiate, înapoierea copilului pe care acestea îl rețin fără temei legal sau fără o hotărâre corespunzătoare a instanței judecătorești;
– nu este în drept să împiedice contactele copilului cu rudele lui, cu excepția cazurilor în care contactele respective contravin intereselor acestuia [3, art. 146 ];
– să asigure învățământul obligatoriu al copilului aflat sub tutelă/curatelă, ținând cont de opinia copilului el poate alege instituția de învățământ și forma de studii pe care le va urma copilul, fiind obligat să asigure frecventarea de către copil a școlii până la sfârșitul anului de învățământ în care acesta atinge vârsta de 16 ani;
– tutorele mai are menirea de al supraveghea pe minor în cadrul instituirii tutelei, și de a răspunde din punct de vedere juridic pentru faptele care se abat de la lege, aici avem în vedere încălcările pe care le poate face un minor.
Însă referitor la latura patrimonială care este compusă din drepturile și obligațiile pe care tutorele le exercită și le îndeplinește privitor la bunurile copilului definim următoarele:
să folosească bunurile minorului cu bună credință în folosul minorului;
să ducă cont cheltuielilor de care are nevoie minorul;
are obligația de întreținere a copilului;
are obligația de a calcula și a da o dare de seamă anuală a cheltuielilor folosite pentru întreținerea copilului.
Privitor la bunurile minorului tutorele are aceleași obligații ca și părinții firești ai acestuia, în unele situații aceste obligații sunt reglementate distinct în raport de vârsta minorului și în dependență de acesta. Astfel, până la data la care minorul împlinește vârsta de 14 ani tutorele are obligația de a administra bunurile minorului, așa cum prevede legea evitând acele abateri care sunt în defavoarea lui și de a menține bunurile într-un echilibru constant.
În cazurile prevăzute de lege, în pricinile ce se nasc din raporturi juridice civile, matrimoniale, familiale, de muncă și din alte raporturi juridice, minorul care a atins vârsta de 16 ani poate să-și exercite personal drepturile procedurale și să-și îndeplinească obligațiile desinestătător în cazul declarării capacității depline de exercițiu (emancipării) sau al încheierii căsătoriei. Astfel minorul care a împlinit vârsta de 14 ani încheie acele juridice cu încuviințarea prealabilă a tutorelui, astfel evitând situațiile de conflict legal care pot apărea. Curatorul minorului în vârsta de la 14 ani la 18 ani își dă consimțământul la încheierea actelor juridice pe care cel aflat sub curatelă nu este în drept să le încheie de sine stătător, totodată ajutându-l pe minor în realizarea drepturilor, îndeplinirea obligațiilor și îl protejează împotriva abuzurilor unor terți. Respectiv după împlinirea acestei vârste se stabilește, că minorul își exercită drepturile și își execută obligațiile, însă numai cu încuviințarea prealabilă a tutorelui, spre al apăra împotriva abuzurilor din partea celor de-al treilea. La fel ca și în cazul ocrotirii minorului prin părinți, actele juridice de gestiune a patrimoniului copilului se împart în trei categorii:
acte pe care tutorele le poate încheia singur, în numele și pe seama minorului, cum sunt actele de conservare a bunurilor minorului și actele de administrare a patrimoniului acestuia, inclusiv cele de înstrăinare a unor bunuri supuse pieirii sau stricăciunii, precum și a bunurilor de mică valoare devenite nefolositoare.
acte pe care tutorele le poate încheia numai cu încuviințarea prealabilă a autorității tutelare cum sunt actele de dispoziție de înstrăinarea sau gajarea bunurilor minorului, renunțarea la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum și orice alte acte care depășesc dreptul de a administra. Din această categorie fac parte și ridicarea de la bancă a sumelor de bani care întrec nevoile întreținerii minorului și ale administrării bunurilor sale, ori a hârtiilor de valoare depuse pe numele minorului, precum și plata creanțelor pe care le au față de minor tutorele, soțul, o rudă în linie dreaptă, ori frații și surorile tutorelui;
acte interzise tutorelui cum sunt donațiile făcute de tutore în numele minorului, garantarea obligației altuia, precum și actele juridice încheiate între tutore, soțul, o rudă în linie dreaptă, ori frații și surorile tutorelui pe de o parte de minor, și de alta [37,p.12].
În opinia noastră, tutorele sau curatorul este reprezentantul legal al minorului ce apără atât drepturile cât și interesele copilului în relațiile cu persoane fizice, juridice, inclusiv în instanța de judecată fără mandat special, determinând de sine stătător procedeele, mijloacele de educație a copilului ținând cont de opinia lui, luând în considerație recomandările autorității tutelare.
Metodele de educație a copilului vor exclude maltratările de orice fel, discriminarea, violența fizică, psihică și exploatarea copilului. Astfel, ținând cont de opinia și vârsta copilului, el poate fi plasat în grădinița pentru copii, școala generală, școala de muzică, de sport etc.
Principalul este ca copilul aflat sub tutelă/curatelă trebuie să absolvească învățământul obligatoriu de nouă clase, prevăzut de legea învățământului Republicii Moldova. Desigur, dacă copilul are capacitățile necesare și dorința de a învăța, tutorele și curatorul trebuie să-1 ajute ca el să urmeze studiile în continuare. Suntem de acord, că tutorele sau curatorul este obligat să informeze autoritatea tutelară despre starea sănătății copilului, iar în caz de necesitate, să ceară plasamentul copilului într-o instituție curativă sau sanatorială. Conform art. 46 alin. 3 Codul Muncii, se permite încadrarea în muncă a minorilor care au împlinit vârsta de 15 ani cu acordul scris al curatorului, dacă nu va fi periclitată sănătatea, dezvoltarea, instruirea și pregătirea profesională a acestuia, dacă acest proces va dăuna minorului atunci curatorul are tot dreptul de a cere rezilierea contractului individual de muncă.
Tutorele/curatorul este obligat să ducă evidența sumelor de bani primite și cheltuite pentru minor, cât și a bunurilor ce i-au fost transmise spre administrare și să prezinte autorității tutelare dări de seamă anuale care să conțină informațiile privind starea sănătății, îngrijirea și educația minorului. După un control riguros, raportul tutorelui/curatorului este confirmat de conducătorul autorității tutelare sau, după caz, sunt cerute informații adăugătoare.
Îndeplinirea de către tutore sau curator a obligației de educație a copilului nu poate fi efectuată atunci când ei locuiesc separat, de aceea legislația impune tutorele/curatorul să locuiască împreună cu copilul aflat sub tutela sa[3,art.146]. Curatorul și minorul aflat sub curatelă care a împlinit vârsta de 14 ani pot locui separat doar cu permisiunea autorității tutelare, dacă aceasta nu influențează negativ asupra educației copilului. Domiciliul comun poate fi atât la locul de trai al tutorului/curatorului, cât și în locuința acestuia sau la locul de trai al copilului. Însă, la momentul instituirii tutelei/curatelei, de regulă, se cunoaște domiciliul copilului, tutorului și al curatorului.
Menționez, că tutela sau curatela este o îndatorire ce durează pe parcursul minorității copilului, și în problema domiciliului pot interveni diferite schimbări. De exemplu, tutorele sau curatorul își procură altă locuință, sau o schimbă în alt sector al municipiului, adică își realizează dreptul de a-și alege liber domiciliul. Legislația în vigoare, respectând dreptul tutorelui/curatorului la libertatea alegerii domiciliului, stipulează că el este obligat să comunice autorității tutelare informația privind schimbarea domiciliului.
Comunicarea despre noul domiciliu al copilului aflat sub tutelă/curatelă, face posibil exercitarea de către autoritatea tutelară a controlului continuu ținând cont de situațiile apărute. Abuzul de drepturile sau de obligațiile de tutore, folosirea în interes de profit a tutelei ori curatelei în dauna intereselor celui pus sub tutelă/curatelă, ori lăsarea copiilor fără supraveghere, se pedepsește în conformitate cu legislația în vigoare, aplicându-se măsurile necesare.
În societatea de azi , dreptul la viață, integritate fizică și mentală, de a nu fi supus torturii sau altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, precum și alte drepturi și obligații sunt consfințite în Constituție și în alte legi, precum cele la combaterea traficului, violența în familie și protecția victimelor și martorilor. Ocrotirea de către stat și societate a copilului, familiei și maternității constituie în Republica Moldova o preocupare politică, socială și economică de prim ordin[9, p.203]. Prezenta lege stabilește statutul juridic al copilului ca subiect independent, prevede asigurarea sănătății fizice și spirituale a copilului, formarea conștiinței lui civice pe baza valorilor naționale și general-umane, acordarea unei griji deosebite și protecții sociale copiilor lipsiți temporar sau permanent de anturajul familiei sau care se află în alte condiții nefavorabile sau extreme. Pentru o protecție eficientă intervine statul cu diferite modalități ce asigură conform legislației în vigoare protecție persoanei fizice chiar din momentul ce se naște. Caracterul gratuit și personal al tutelei și curatelei are îndeosebi cea mai mare legătură în realizarea drepturilor și obligațiilor față de copii și este o datorie a lui să întocmească și să prezinte anual autorităților tutelare în termen de 30 zile de la sfârșitul anului calendaristic, un raport privind modul în care s-a îngrijit de cel pus sub tutelă și despre administrarea și dispunerea de bunurile materiale acestuia. Avem cazuri când locuința nu coincide cu domiciliul său, cu condițiile ce le are copilul, aici intervin autoritățile tutelare de la locuința copilului unde se face controlul despre efectuarea îndatoririlor și exercitarea drepturilor părintești precum și de calitățile îndeplinirii lor. Considerăm, că scopul principal ce îl urmărim, poate fi determinat spre folosirea personală și gratuită a drepturilor și obligațiilor tutorilor/curatorilor pe durata ocrotirii părintești ce e cuprinsă în mod firesc de la momentul nașterii copilului până la ajungerea sa la majorat, deci pe toată perioada în care acesta este lipsit de capacitatea deplină de exercițiu [17, p.313]. După cum vom arăta mai jos, tutorele poartă răspundere față de minorul ce îl are sub tutelă, are drepturi la fel și obligații ce trebuie respectate, de aceea, în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a îndatoririlor tutorelui, tutorele va răspunde, după caz, din punct de vedere administrativ, penal, civil.
În concluzie, ași menționa, că drepturile și obligațiile tutorelui sau curatorului desemnează sintagma de ,, ocrotire a copilului" determinată prin totalitatea drepturilor și obligațiilor ce revin unei persoane, părinților în primul rând, recunoscute în scopul asigurării condițiilor necesare creșterii, educării și formării pentru viață a copilului. Toate îndatoririle se întemeiază pe relații trainice formând o familie ce se conțin relații de prietenie și ajutor reciproc între membrii ei și nu pe avere, deoarece finalitatea principală este creșterea, educarea și pregătirea pentru viață a copilului, în care se constituie ca bază caracterul personal și gratuit.
Competența autorității tutelare
Există posibilitatea ca atunci când întâlnim denumirea de „autoritate tutelară” în publicații precum ziare și reviste, la știrile și reportajele de la radio și televizor, sau o auzim pur și simplu în diferite discuții, ne întrebăm probabil, ce reprezintă această autoritate, ce competentă și atribuții are și în cadrul căror autorități funcționează.
Autoritatea tutelară este instituția creată pe lingă autoritățile publice locale (primăriile orășenești și municipale) având atribuții privitor la stabilirea și organizarea tutelei, la supravegherea, controlul și îndrumarea activității de ocrotire a minorului și a altor persoane cu diferite incapacități. Obiectul de activitate al Serviciului de autoritate tutelară este subordonat atît Codului familiei, Codul civil și alte legi ale Republicii Moldova.
Așadar obiectul de activitate al serviciului autorității tutelare se desfășoară în concordanță cu dispozițiile legislative privind protecția și promovarea drepturilor copilului, protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, și persoanele cu tulburări psihice[42, net.].
Autoritatea tutelară efectuează anchete sociale referitor la minorii implicați în procesul de divorț, în cazul instituirii tutelei și curatelei; de asemenea monitorizează minorii asupra cărora s-a instituit prin instanța de judecată, și efectuarea controalelor periodice ale tutorilor/curatorilor.
Mai putem menționa pentru fiecare caz în parte se întocmește o anchetă socială ce cuprinde ca faze: identificarea cazului, verificarea complexă la domiciliu, datele personale și familiale, starea sănătății, starea mintală, concluzii și propuneri, respectiv descrierea situației concrete a fiecărei persoane. Din ancheta socială efectuată reies probleme cu care se confruntă minorul, sau persoana aflată în dificultate, iar autoritatea tutelară propune o măsură adecvată situației. În funcție de măsura propusă, anchetele sociale sunt înaintate către poliție, judecătorie, instituție cu caracter social, sau autoritatea tutelară v-a emite dispoziții în conformitate cu aspectele relevate.
În ceea ce privește competența teritorială a autorității tutelare cu privire la ocrotirea minorilor, aceasta aparține aceleia de la domiciliul minorului, atât în cazul tutelei acestuia cât și în situațiile în care acesta se află temporar sub curatelă. De activitatea sa de ocrotire a minorului, autoritatea tutelară exercită următoarele categorii de atribuții:
a). atribuții de control și îndrumare a persoanei ce necesită instituirea tutelei/curatelei;
b). atribuții ca organ de decizie, în stabilirea numelui copilului, rezolvarea neînțelegerilor dintre părinți cu privire la exercițiul drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor părintești, aprobarea ca părintele decăzut din drepturile părintești să păstreze legături personale cu copilul.
c). atribuții în cazul în care legea prevede ascultarea autorității tutelare în situația încredințării copiilor la divorț, modificarea măsurilor luate în caz de divorț cu privire la încredințarea copiilor, încredințarea copilului din afara căsătoriei în cazul în care a fost recunoscut de ambii părinți, stabilirea locuinței copilului la unul dintre părinți când aceștia nu locuiesc împreună, nu se înțeleg cu privire la această locuință și este cazul să hotărască instanța judecătorească, stabilirea întinderii și modalității de executare a obligației de întreținere ce revine părinților față de copii, în caz de neînțelegere;
d). atribuții ca parte în proces, cererea cu privire la modificarea măsurilor privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii, dacă s-au schimbat împrejurările existente la pronunțarea divorțului, cererea cu privire la încredințarea copilului unei instituții de ocrotire sau a unei alte persoane, dacă creșterea copilului în casa părintească este primejduită, cererea cu privire la decăderea părinților din drepturile părintești, cererea de punere sub interdicție judecătorească și de ridicare a acestei interdicții [11, p.168].
Cunoaștem situații când se aplică tutela sau curatela asupra copiilor care sunt întreținuți și educați în instituțiile de stat. Tot aici ași vrea să mențin, că avem copii care deja din momentul nașterii se află în instituțiile de stat fiind întreținuți și educați pe termen determinat. În cazul care, asupra copiilor întreținuți și educați în instituțiile de stat nu este instituită tutela, obligațiunile tutorelui sânt puse pe seama administrației instituției respective. Plasamentul temporar al copilului aflat sub tutelă sau curatelă în instituțiile de stat nu anulează drepturile și obligațiile tutorelui față de acesta. Deseori la noi în țară se dublează formele de protecție a copilului, adică se instituie tutelă asupra minorului și apoi se plasează într-o instituție rezidențială, ceia ce este numai în detrimentul copilului. Nici o instituție rezidențială nu poate înlocui familia copilului, fie biologică, fie familie extinsă. Neexercitarea ori exercitarea necorespunzătoare a drepturilor părintești, precum și neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a drepturilor părintești atrage răspunderea părinților [16, p.166].
Astfel, potrivit legislației, după numirea tutorelui și în prezența acestuia, un delegat al autorității tutelare va verifica la fața locului toate bunurile minorului, întocmind, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, un inventar care va fi supus aprobării autorității tutelare. Creanțele pe care le are minorul față de tutore, soțul, o rudă în linie dreaptă ori frații sau surorile tutorelui, pot fi plătite numai cu aprobarea autorității tutelare. Cheltuielile necesare pentru întreținerea minorului și administrarea bunurilor sale se acoperă din veniturile acestuia. În cazul în care veniturile minorului nu sânt îndestulătoare, autoritatea tutelară va dispune vânzarea bunurilor minorului, pentru ai asigura acestuia întreținerea suficientă.
Dacă minorul este lipsit de bunuri și nu are părinți sau alte rude care sânt obligate de lege să-i dea întreținere, autoritatea tutelară va cere direcției pentru probleme de muncă și protecției sociale să contribuie la întreținerea lui. Autoritatea tutelară este în competență să verifice sumele de bani care întrec nevoile întreținerii minorului și ale administrării bunurilor sale, precum și hârtiile de valoare, ce vor fi depuse, pe numele minorului, la o casă de păstrare de stat, de unde nu vor putea fi ridicate decât cu încuviințarea autorității tutelare. Controlul permanent exercitat de către stat asupra tutelei se va efectua de autoritatea tutelară exercitând un control efectiv și continuu asupra modului în care tutorele își îndeplinește îndatoririle sale cu privire la persoana și bunurile minorului. primirea dărilor de seamă, anuale și generală, verificarea gestiunii și descărcarea tutorelui;
Curatorul trebuie să-l ajute pe cel de sub curatelă să-și îndeplinească obligațiile și să-l protejeze de abuzul terților persoane. Ajutorul se poate manifesta prin diferite forme: sfaturi, consultații, adresări la diferite instituții pentru adolescenți sau instituții curative, care ar putea schimba situația celui limitat în capacitatea de exercițiu, distribuirea corectă a sumelor primite pentru asigurarea întreținerii materiale, dar în același timp și înlăturarea neajunsurilor care pot apărea pe parcurs [20, p.318].
În opinia noastră acest sistem necesită careva perfecționări la nivel legal, așa cum încearcă parlamentul prin diferite modificări și adăugări privitor, la competența autorităților tutelare.
În baza studiului pe care l-am efectuat încercăm să venim cu o propunere referitor la competența autorităților tutelare. Am institui un sistem bine organizat compus din inspectori de autoritate tutelară, desigur că merge vorba despre inspectori de specialitate care să dețină o serie de cunoștințe cu studii superioare, să aibă un volum de aptitudini, deprinderi, cunoștințe atât în domeniu legislației cât și în domenii tangente cum ar fi psihologia, sociologia, Să aibă capacitatea de utilizare a limbajului de specialitate, să comunice eficient situațiile concrete, pentru a ajuta persoanele aflate în dificultate.
Să persiste ca atitudini tendințele caracterului de responsabilitate, obiectivitate și dea dovadă de profesionalism.
Acești inspectori ar deține un control mai riguros, dar și cu efecte pozitive asupra societății, ei își vor desfășura meseria și își ar aduce aportul major în cadrul autorităților tutelare.
De asemenea situația acelor aflați în cadrul instituirii tutelei/curatelei independent de statutul capacității de exercițiu fie restrânsă sau limitată, v-a adapta o nouă treaptă datorită consilierii primite la timp și perfecționării acestui sistem la un nivel mai înalt.
Cunoaștem situații când se aplică tutela sau curatela asupra copiilor care sunt întreținuți și educați în instituțiile de stat. Tot aici ași vrea să mențin, că avem copii care deja din momentul nașterii se află în instituțiile de stat fiind întreținuți și educați pe termen determinat. În cazul care, asupra copiilor întreținuți și educați în instituțiile de stat nu este instituită tutela, obligațiunile tutorelui sânt puse pe seama administrației instituției respective. Plasamentul temporar al copilului aflat sub tutelă sau curatelă în instituțiile de stat nu anulează drepturile și obligațiile tutorelui față de acesta. Deseori la noi în țară se dublează formele de protecție a copilului, adică se instituie tutelă asupra minorului și apoi se plasează într-o instituție rezidențială, ceia ce este numai în detrimentul copilului. Nici o instituție rezidențială nu poate înlocui familia copilului, fie biologică, fie familie extinsă. Neexercitarea ori exercitarea necorespunzătoare a drepturilor părintești, precum și neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a drepturilor părintești atrage răspunderea părinților [16, p.166].
Astfel, potrivit legislației, după numirea tutorelui și în prezența acestuia, un delegat al autorității tutelare va verifica la fața locului toate bunurile minorului, întocmind, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, un inventar care va fi supus aprobării autorității tutelare. Creanțele pe care le are minorul față de tutore, soțul, o rudă în linie dreaptă ori frații sau surorile tutorelui, pot fi plătite numai cu aprobarea autorității tutelare. Cheltuielile necesare pentru întreținerea minorului și administrarea bunurilor sale se acoperă din veniturile acestuia. În cazul în care veniturile minorului nu sânt îndestulătoare, autoritatea tutelară va dispune vânzarea bunurilor minorului, pentru ai asigura acestuia întreținerea suficientă.
ÎNCHEIERE
Din toate timpurile dreptul s-a ocupat de ocrotirea persoanei fizice. Minorul reprezintă subiect de interes pentru toate ramurile de drept fiind studiat în mod direct sau indirect în cadrul întregului sistem de drept. În domeniul dreptului „minorul" beneficiază de calificarea juridică de „persoană fizică", prin această noțiune, dobândind calitatea de titular de drepturi și obligații.
Tema cercetată studiază în profunzime caracterele juridice ale tutelei și curatelei, dar în special am făcut referire la caracterul personal și gratuit ce derivă din îndeplinirea drepturilor și obligațiilor de către tutore și curator. În esența acestei teme cu denumirea ,,Caracterul personal și gratuit al tutelei și curatelei" se face referire la unele aspecte ce determină poziția copilului pe viitor, anume îndeplinirea corespunzătoare și cu bună credință de tutore și curator are însemnătate la educarea unei generații sănătoase și bine educate. În ceea ce privește aplicarea caracterului gratuit de către tutore și curator, înseamnă a îndeplini drepturile și obligațiile ce îi sunt însărcinate fără a primi recompensă pentru serviciile prestate. Nici un părinte care-și dorește binele copilului său, nu va îngriji un copil cu scop de întoarcere a acestor îndatoriri, însă copilul fiind bine educat și îngrijit, va acorda sprijin părinților, din singurul fapt că își iubește părinții fiindcă la timpul său a primit căldura părintească, protecția și îngrijirea materială.
În lucrarea dată s-a menționat că este absolut necesară existența instituirii tutelei și curatelei pentru ca să fie o claritate, o dezvoltare socială cu rezultate excelente, dar s-a atras atenția la instituirea și calitățile instituirii aplicate la acest capitol. Astfel, am încercat să facem referire acestui sistem al tutelei și curatelei, am încercat să depășim acele etape care ar duce societatea, dar și viitorul acesteia spre niște degradări cu nivel înalt. Cunoașterea trecutului umanității și derularea actuală a vieții omenești ne face să înțelegem conținutul și forma fenomenului juridic, sensul evenimentelor trecute și al regularităților privite în succesiunea lor neîntreruptă.
Actualmente, am descris instituirea tutelei și curatelei ca fiind una din pilonii principali care are menirea de a reglementa orice situație în societatea ce contribuie cu soluții eficiente la dezvoltarea minorului pentru a stopa agresiunile în familii cercetând caz la caz. Principala problemă este instituirea tutelei și curatelei, care îmbracă în sine acele caractere juridice ce îi face mai eficientă și clară de aplicat copiilor lipsiți de ocrotirea părintească întru determinarea și administrarea intereselor lor pentru o dezvoltare normală în direcția dată. Însă, după cum am menționat în această lucrare, istoricul apariției temei cercetate era destul de pierdut în dezvoltare, specialiștii din domeniul dat au făcut mari cercetări unde au creat norme speciale impunând ca să fie respectate și prin aceasta s-a produs o evoluție istorică ce a lăsat amprentă.
Menționăm că aplicarea caracterului personal și caracterului gratuit în domeniul instituirii tutelei/curatelei este necesară dar totodată redă o atenție deosebită și ar fi eficient să fie cercetat în fiecare familie de către specialiștii în domeniu dacă sunt respectate, existente și puse în aplicare. Autoritatea tutelară prin complexitatea sa de atribuții ce le-am determinat în această lucrare va stabili chiar la domiciliul minorului pentru verificarea nivelului de trai, a comportamentului cu minorii și respectiv dacă nu se face abuz de agresivitate din partea lor față de copii, fiindcă a influența în educarea copiilor în familie este ca un suport al societății de care am putea ține cont spre creșterea unei generații mai sănătoase mintal și psihologic, aceasta ar presupune aplicarea caracterului personal și gratuit cu bună credință a tutorilor și curatorilor.
Tot în această lucrare au fost cercetate un șir de principii care au folosit ca o parte a pilonilor de bază ce mențin poziția temei cercetate spre existență a ei.
Consider, că respectarea principiilor menționate are importanță în dezvoltarea mai eficientă și calitativă a copilului ocrotindu-l de abuz psihologic, deoarece în concepția legiuitorului nostru finalitatea principală a ocrotirii părintești este creșterea, educarea și pregătirea pentru viață a copilului. Astfel putem aborda concluzia că tutorele sau curatorul au o menire necesară și cuprind atribuții importante ce i le-a încredințat legiuitorul pentru a reprezenta toate interesele persoanei puse sub tutelă sau curatelă, fiind responsabile pentru viața și integritatea copilului, și în același timp pentru dezvoltarea multilaterală a acestuia.
În opinia noastră considerăm că, caracterul gratuit al tutelei și curatelei presupune obligativitatea îndeplinirii sarcinii de tutore de către cel desemnat, bazându-se pe unele principii și determinând o importanță temei cercetate, fiind apreciată de autoritățile tutelare ca bază necesară care fără existența acestui caracter nu ar fi posibilă tutela sau curatela.
Dacă instituirea tutelei sau curatelei ar fi aplicată la timp și s-ar respecta cerințele impuse spre aplicare ca fiind obligaționale atunci am stopa prin diferite metode agresivitatea produsă în adresa copiilor fiind existentă în domeniul dat. Fiecare copil își dorește un mod decent de trai la care să beneficieze de o protecție completă. Pentru, ca copilul să aibă o maturitate normală, trebuie să fie pronunțată copilăria, trebuie să nu conțină traume din punct de vedere abuzul fizic cât și psihic, ce părinții în multe cazuri nu-și dau seama și urmăresc asemenea modalități de educație, considerând că este normal asemenea comportament pentru educarea copilului lor.
Pe parcursul studiului efectuat am ajuns la concluzia, cât de necesară și importantă este aplicarea celor două caractere personal și gratuit, în exercitarea îndatoririlor ce și le asumă tutorii și curatorii, dând o imporanță deosebită dezvoltării minorului și manifestării active ale acestuia în cadrul societății, în același timp și a persoanelor limitate sau restrânse în capacitatea de exercițiu puse sub curatelă în baza hotărârilor judecătorești.
Deci ași menționa, că drepturile și obligațiile tutorelui sau curatorului desemnează sintagma de ,, ocrotire a copilului" determinată prin totalitatea drepturilor și obligațiilor ce revin unei persoane, părinților în primul rând, recunoscute în scopul asigurării condițiilor necesare creșterii, educării și formării pentru viață a copilului. Toate îndatoririle se întemeiază pe relații trainice formând o familie ce se conțin relații de prietenie și ajutor reciproc între membrii ei și nu pe avere, deoarece finalitatea principală este creșterea, educarea și pregătirea pentru viață a copilului, în care se constituie ca bază caracterul personal și gratuit ce construiește miezul principal al dezvoltării normale a minorului. Sau făcut cercetări în domeniul educației cu mulți ani în urmă și s-a constatat că agresivitatea influențează mentalitatea copilului și că în viitor el repetă aceasta pe următoarea generație. De aceea importanța aplicării tutelei și curatelei atunci când minorul o necesită poartă în sine un caracter gratuit și personal, dar din păcate puțin se lucrează asupra calității acestora, unde a-și vrea să mențin este de un nivel puțin mai înalt ca înainte, dar nu și-a atins stadiul potrivit ceea ce se lucrează pe deplin asupra lor.
Considerăm, că scopul principal ce îl urmărim poate fi determinat de drepturile și obligațiile tutorilor sau curatorilor, pe durata ocrotirii părintești, este cuprinsă în mod firesc de la momentul nașterii copilului până la ajungerea sa la majorat, deci pe toată perioada în care acesta este lipsit de capacitatea de exercițiu deplină. După cum am menționat în lucrare tutorele poartă răspunderea față de minorul ce îl are sub tutelă, la fel cum și curatorul răspunde de persoanele care fac abuz de alcool, droguri, și de alte substanțe psihotrope, inclusiv minorii aflați în capacitate de exercițiu limitată, și cei declarați incapabili din cauza stării de sănătate.
Menționez, că este corectă implicarea autorităților tutelare, dar trebuie să fie produsă ca proces un pic mai devreme, pentru a preveni acele situații. Orice caz semnalat ar putea fi stagnat la timp dacă instituțiile potrivite ar avea un nivel mai înalt de cercetare, asupra copiilor aflați în dificultate. În țara noastră avem împrejurări unde copilul este foarte rău protejat, dar avem și familii unde copii sunt bine educați posedând cele mai înalte calități. Familia pentru copil este tot ce are mai scump copilul din viață sa, însă, ar putea avea copilul obiecte cât mai prețioase și la infinit, dar dragostea părintească odată ce lipsește nu poate fi recuperată în timp, iar în asemenea cazuri se vor lua măsuri concrete și se va institui tutela sau curatela pentru evitarea sau stagnarea violenței existente în mediul său de trai.
De asemenea respectarea principiilor are importanță în dezvoltarea mai eficientă și calitativă a copilului, ocrotindu-l de abuzul psihologic, deoarece în concepția legiuitorului nostru finalitatea principală a ocrotirii părintești este creșterea, educarea și pregătirea pentru viață a copilului, astfel tutorul și curatorul au menirea necesară care cuprinde atribuții importante.
Situația familiei din Republica Moldova se află într-o criză acută, determinată la rândul său, de o mulțime de factori sociali, economici și politici. Plecarea cetățenilor moldoveni în alte țări în căutarea unui loc de muncă și a unui trai mai decent, este una din cauzele care determină creșterea ratei divorțurilor, dar și a numărului copiilor abandonați. Astfel soțiile își lasă copiii în grija soților sau chiar ambii părinți pleacă peste hotare și lasă copiii fie pe seama bunicilor, în cel mai bun caz, fie pe seama rudelor sau prietenilor. Instituția familiei ar trebui să-și mențină funcționalitatea și rezistența la orice schimbări și cerințe ale timpului. Însă provocările economiei în tranziție și turbulențele sociale economice fac tot mai dificilă această misiune. Dacă copilul este lăstarul educației, atunci familia este rădăcina educației. În lipsa unei familii copilul se expune unui potențial risc de influiență distructivă asupra personalității sale din partea societății. Educația și cultura joacă un rol important în viața unui copil.
Referitor la sarcinile ce se cer a fi îndeplinite în cadrul tutelei și curatelei propun ca caracterul personal și gratuit să fie detaliat descris și îndeplinit cu bună credință.
În legislație avem foarte puține determinări referitor la caractere, dar nu trebuie de uitat că copiii sunt mai importanți și este nevoie de a face modificări special incluse pentru cazuri individuale. În opinia noastră doresc să fac unele propuneri:
Să se creeze o instituție de inspectori tutelari care să dețină un control mai riguros și obiectiv, asupra cazurilor aflate în competența autorităților tutelare.
Să fie incluse cercuri pentru tratamentul psihologic al părinților, consiliere și mediere.
Să-și aducă un aport mai mare tutorele și curatorul în urma exercitării obligațiilor care le dețin conform legislației, evidențiind la un nivel mai înalt caracterul personal și gratuit.
Să se stabilească de organele competente îndemnizații mai mari, dar și reale pentru copiii aflați sub tutelă, așa încât acest proces să nu devină ca o sarcină economică și o dificultate birocratică pentru acestea.
Autoritățile tutelare să ducă o evidență mai strictă asupra copiilor rămași fără ocrotire părintească și să le ofere suportul necesar, să acționeze cu promptitudine maximă.
În urma acestei lucrări ne implantăm gândul că totuși lucrurile vor evalua pozitiv, cu referire la dezvoltarea minorului și a persoanelor incapabile. Autoritățile tutelare în caz de necesitate vor porni procesul de instituire a tutelei și curatelei, alegând persoanele potrivite și cu capacități determinate, în grija cărora rămân persoanele aflate în dificultate. Încercăm să reînviem ideea că familia este instituția fundamentală în societate și temei de educație a copilului. De aceia mergem pe ideea ca tutorii, curatorii să fie niște persoane cât mai apte, competente și să nu întâlnească dificultatea economică în cadrul executării obligațiilor.
BIBLIOGAFIE
Izvoare normative
Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994, În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 1 din 18.08.1994. http://gov.gov.md/www.gov.md/file/cadrul_juridic/md/Constitutia.pdf
Codul Familiei al Republicii Moldova Nr.1316 din 26.10.2000, În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 47-48 din 26.04.2001, p. 4-25.
Codul Penal al Republicii Moldova, Nr. 985 din 18.04.2002, În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.128-129 din 13.09.2002.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=286230
Codul Civil al Republicii Moldova Nr. 1107 din 06.06.2002, În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 82-86 din 22.06.2002, p. 2-174.
Legea cu privire la proprietate, Nr. 459 din 22.01.1991, În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 3-6 din 30.06.1991.
http://www.law-moldova.com/laws/rom/o_sobstvennosti_ro.txt
Legea cu privire la notariat, Nr. 1453 din 27.06.2003, În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 94 din 21.11.2002, p. 12-24.
Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10.12.1948, în vigoare pentru Republica Moldova din 28.07.1990, În: ediția oficială “Tratate internaționale”, 1998, volumul 1. www.scj.md/…/Declarația20%universală20%a20%drepturilor20%omului.doc.
Convenția de cu privire la legea aplicabilă pentru regimurile matrimoniale din 14.03.1978, în vigoare din 01.09.1992. http://www.hcch.net/index_en.php?act=conventions.text&cid=87
Primul Protocol Adițional ția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 20.03.1952, în vigoare pentru Republica Moldova din 31.05.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 135 din 31.05.1994.. http://www.caleidoscop.org/resurse/legislatie/primul-protocol-aditional-la-conventia-pentru-apararea-drepturilor-omului-si-a-libertatilor-fundamentale-incheiat-la-paris-la-20-martie-1952
Monografii, articole de specialitate
Albu I. Dreptul familiei. București: Ed. Didactică și pedagogic, 1975. 118 p.
Baieș S., Roșca N. Drept civil. Drepturile reale principale. Chișinău: Tipografia centrală, 2001. 195p.
Baieș S., Roșca N. Drept civil. Drepturile reale principale. Chișinău: Tipografia centrală, 2005. 302 p.
Bârsan C. Drept civil. Drepturi reale principale. București: All Beck, 2001. 384 p.
Beliu Gh. Drept civil roman. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil. București: Lumina Lex, 2001. 342 p.
Borov G. Drept civil. Partea general. Persoanele. București: All Beck, 2001. 1230 p.
Cebotari V., Cebotari S. Considerații generale privind noțiunea și conținutul contractului matrimonial. În: Revista națională de drept, Nr.10/2002, p. 29-31.
Corhan A. Dreptul familiei. Teorie și practică. București: Lumina Lex, 2001. 551 p.
Cosmovici P. M. Drept civil. Drepturile reale. Obligațiile codului civil. București: All Beck, 1998. 646 p.
Crăciunescu C. M. Regimuri matrimonial. București: All Beck, 2000. 280 p.
Dumitriu R. Drept civil. București: Lumina Lex, 2000. 410 p.
Cantacuzino M. Elementele dreptului civil. București: All, 1998, 655 p.
Filipescu I. P. Tratat de dreptul familiei. București: All Beck, 2000. 586 p.
Hamangiu C., Rossetti Bălănescu I., Băicoianu A. Drept civil român. Vol 3. București: Lumina Lex, 1998. 976 p.
Hamangiu C., Rossetti Bălănescu I., Băicoianu A. Tratat de drept civil român. București: All Educațional S.A., 1998. 417 p.
Mărgineanu L., Mărgineanu G. Dreptul familiei. Chișinău: Elena-V. I., 2002. 417 p.
Molcuț E., Oancea D. Dreptul roman. București: Universul,1993. 276 p.
Trif R. M. Desfacerea căsătoriei prin divorț și partajul bunurilor commune. București: Hamangiu, 2004. 490 p.
Țîclea A., Gheorghe B. Drept civil. Curs pregătit pentru examenul de licență. București: Lumina Lex, 1997. 150 p.
Ungureanu O. Drept civil. Introducere. București: All Beck, 2000. 346 p.
Urs I. R., Ilie-Todică C. Drepturi reale. Doctrină. Aplicații. Practică. București: Oscar Print, 2003. 416 p.
Vasilescu P. Regimuri matrimonial. București: Rosetti, 2003. 246 p.
Site internet
Contractul matrimonial în Franța [online].
http://lexinter.net/ENGLISH/civil_code.htm (citat 12.03.2014)
Comentariul convenției matrimoniale în Franța [online]. http://www.unhcr.org/refworld/publisher,NATLEGBOD,,FRA,4da6e78c2,0.html (citat 09.09.2013)
Contractual matrimonial [online]. http://www.lex-just.org/ (citat 10.04.2014)
Contractul matrimonial potrivit noului cod civil [online]. http://www.srdo.ro/conventia-matrimoniala/ (citat 17.02.2014)
Convenția matrimonială [online]. http://www.avocatbodea.ro/articole/conventiamatrimoniala.htm (citat 16.02.2014)
Pînzari V. Unele considerente cu privire la regimul contractual al bunurilor soților în legislația familială a Republicii Moldova [online]. http://studia.law.ubbcluj.ro/articol.php?articolId=241 (citat 05.01.2014)
BIBLIOGAFIE
Izvoare normative
Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994, În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 1 din 18.08.1994. http://gov.gov.md/www.gov.md/file/cadrul_juridic/md/Constitutia.pdf
Codul Familiei al Republicii Moldova Nr.1316 din 26.10.2000, În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 47-48 din 26.04.2001, p. 4-25.
Codul Penal al Republicii Moldova, Nr. 985 din 18.04.2002, În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.128-129 din 13.09.2002.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=286230
Codul Civil al Republicii Moldova Nr. 1107 din 06.06.2002, În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 82-86 din 22.06.2002, p. 2-174.
Legea cu privire la proprietate, Nr. 459 din 22.01.1991, În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 3-6 din 30.06.1991.
http://www.law-moldova.com/laws/rom/o_sobstvennosti_ro.txt
Legea cu privire la notariat, Nr. 1453 din 27.06.2003, În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 94 din 21.11.2002, p. 12-24.
Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10.12.1948, în vigoare pentru Republica Moldova din 28.07.1990, În: ediția oficială “Tratate internaționale”, 1998, volumul 1. www.scj.md/…/Declarația20%universală20%a20%drepturilor20%omului.doc.
Convenția de cu privire la legea aplicabilă pentru regimurile matrimoniale din 14.03.1978, în vigoare din 01.09.1992. http://www.hcch.net/index_en.php?act=conventions.text&cid=87
Primul Protocol Adițional ția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 20.03.1952, în vigoare pentru Republica Moldova din 31.05.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 135 din 31.05.1994.. http://www.caleidoscop.org/resurse/legislatie/primul-protocol-aditional-la-conventia-pentru-apararea-drepturilor-omului-si-a-libertatilor-fundamentale-incheiat-la-paris-la-20-martie-1952
Monografii, articole de specialitate
Albu I. Dreptul familiei. București: Ed. Didactică și pedagogic, 1975. 118 p.
Baieș S., Roșca N. Drept civil. Drepturile reale principale. Chișinău: Tipografia centrală, 2001. 195p.
Baieș S., Roșca N. Drept civil. Drepturile reale principale. Chișinău: Tipografia centrală, 2005. 302 p.
Bârsan C. Drept civil. Drepturi reale principale. București: All Beck, 2001. 384 p.
Beliu Gh. Drept civil roman. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil. București: Lumina Lex, 2001. 342 p.
Borov G. Drept civil. Partea general. Persoanele. București: All Beck, 2001. 1230 p.
Cebotari V., Cebotari S. Considerații generale privind noțiunea și conținutul contractului matrimonial. În: Revista națională de drept, Nr.10/2002, p. 29-31.
Corhan A. Dreptul familiei. Teorie și practică. București: Lumina Lex, 2001. 551 p.
Cosmovici P. M. Drept civil. Drepturile reale. Obligațiile codului civil. București: All Beck, 1998. 646 p.
Crăciunescu C. M. Regimuri matrimonial. București: All Beck, 2000. 280 p.
Dumitriu R. Drept civil. București: Lumina Lex, 2000. 410 p.
Cantacuzino M. Elementele dreptului civil. București: All, 1998, 655 p.
Filipescu I. P. Tratat de dreptul familiei. București: All Beck, 2000. 586 p.
Hamangiu C., Rossetti Bălănescu I., Băicoianu A. Drept civil român. Vol 3. București: Lumina Lex, 1998. 976 p.
Hamangiu C., Rossetti Bălănescu I., Băicoianu A. Tratat de drept civil român. București: All Educațional S.A., 1998. 417 p.
Mărgineanu L., Mărgineanu G. Dreptul familiei. Chișinău: Elena-V. I., 2002. 417 p.
Molcuț E., Oancea D. Dreptul roman. București: Universul,1993. 276 p.
Trif R. M. Desfacerea căsătoriei prin divorț și partajul bunurilor commune. București: Hamangiu, 2004. 490 p.
Țîclea A., Gheorghe B. Drept civil. Curs pregătit pentru examenul de licență. București: Lumina Lex, 1997. 150 p.
Ungureanu O. Drept civil. Introducere. București: All Beck, 2000. 346 p.
Urs I. R., Ilie-Todică C. Drepturi reale. Doctrină. Aplicații. Practică. București: Oscar Print, 2003. 416 p.
Vasilescu P. Regimuri matrimonial. București: Rosetti, 2003. 246 p.
Site internet
Contractul matrimonial în Franța [online].
http://lexinter.net/ENGLISH/civil_code.htm (citat 12.03.2014)
Comentariul convenției matrimoniale în Franța [online]. http://www.unhcr.org/refworld/publisher,NATLEGBOD,,FRA,4da6e78c2,0.html (citat 09.09.2013)
Contractual matrimonial [online]. http://www.lex-just.org/ (citat 10.04.2014)
Contractul matrimonial potrivit noului cod civil [online]. http://www.srdo.ro/conventia-matrimoniala/ (citat 17.02.2014)
Convenția matrimonială [online]. http://www.avocatbodea.ro/articole/conventiamatrimoniala.htm (citat 16.02.2014)
Pînzari V. Unele considerente cu privire la regimul contractual al bunurilor soților în legislația familială a Republicii Moldova [online]. http://studia.law.ubbcluj.ro/articol.php?articolId=241 (citat 05.01.2014)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Procedura de Instituire a Tutelei (ID: 123181)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.