Principiul de Maxim

Principiul de maxim

Cuprins

Introducere

Principiul de maxim unu-dimensional

Principiul de maxim

Principiul de maxim generalizat

Problema cu condi¸tii ini¸tiale

Probleme cu condi¸tii la frontier˘a .

Aproximarea ˆın problemele cu condi¸tii la frontier˘a

Aproximarea ˆın probleme cu condi¸tii ini¸tiale

Problema cu valori proprii

Ecua¸tii eliptice

Operatorul Laplace

Operatori eliptici de ordinul al doilea

Transform˘ari

Principiul de maxim al lui Eberhard Hopf

Teoreme de unicitate pentru probleme cu condi¸tii la frontier˘a

Principiul de maxim generalizat

Aproximarea ˆın probleme cu condi¸tii la frontier˘a

Identit˘a¸tile lui Green ¸si func¸tia lui Green

Valori proprii

Principiul Phragm`en – Lindel¨of

Teorema celor trei cercuri a lui Hadamard

Derivatele func¸tiilor armonice

Estim˘ari ale limitelor pentru derivate

Operatori parabolici

Ecua¸tia c˘aldurii .

Operatorul parabolic unu-dimensional

Operatorul parabolic general

Teoreme de unicitate pentru probleme cu condi¸tii la limit˘a

Principiul Phragm`en – Lindel¨of

Principiul de maxim

Preliminarii

Principiul de maxim parabolic ¸si disipativitate

Caracterizarea operatorului P verificˆand principiile de maxim

Principiul de maxim slab

Principiul compar˘arii

Principiul de maxim tare

Principiul de maxim parabolic tare

Bibliografie

Capitolul 1

Introducere

Unul dintre cele mai folositoare ¸si mai bine cunoscute instrumente folosite

ˆın studiul ecua¸tiilor cu derivate par¸tiale este principiul de maxim. Acest principiu este generalizarea faptului elementar al matematicii c˘a orice func¸tie f(x) care satisface inegalitatea f00 > 0 pe un interval [a,b]ˆı¸si atinge valoarea maxim˘a ˆıntr-unul din capetele intervalului. Spunem c˘a solu¸tiile inegalit˘a¸tii f00 > 0 satisfac un principiu de maxim. Mai general, func¸tiile care satisfac o inecua¸tie diferen¸tial˘a ˆıntr-un domeniu D ¸si, din aceast˘a cauz˘a, ˆı¸si ating maximul pe frontiera lui D se zice c˘a posed˘a un principiu de maxim.

Studiul ecua¸tiilor cu derivate par¸tiale ˆıncepe frecvent cu o clasificare a ecua¸tiilor ˆın diferite tipuri. Ecua¸tiile cel mai frecvent studiate sunt cele de tip eliptic, parabolic ¸si hiperbolic. Din cauz˘a c˘a ecua¸tiile din aceste trei clase apar ˆın mod natural ˆın multe probleme din fizic˘a, matematicienii interesa¸ti de ecua¸tiile cu derivate par¸tiale au avut tendin¸ta s˘a-¸si concentreze eforturile asupra celor care prezint˘a interes atˆat din punct de vedere al matematicii, cˆat ¸si al fizicii. De aceea,ˆın studiul problemelor orientate spre fizic˘a, se poate observa tendin¸ta de a studiaˆın detaliu anumite ecua¸tiiˆın timp ce altele sunt efectiv ignorate. Multe probleme asociate ecua¸tiilor de tip eliptic, parabolic ¸si hiperbolic expun principii de maxim, de aceea studiul se va axa asupra lor.

De obicei exist˘a o interpretare fizic˘a natural˘a a principiului de maxim

ˆın problemele de ecua¸tii diferen¸tiale care apar ˆın fizic˘a. ˆIn aceste situa¸tii, principiul de maxim ne ajut˘a s˘a aplic˘am intui¸tia fizic˘a modelelor matematice. Prin urmare, oricine ˆınva¸t˘a despre principiul de maxim face cuno¸stin¸t˘a cu ecua¸tiile cu derivate par¸tiale clasic importante ¸si, ˆın acela¸si timp, descoper˘a motivele importan¸tei lor.

Principiul de maxim ne permite ob¸tinerea de informa¸tii despre solu¸tii ale ecua¸tiilor diferen¸tiale f˘ar˘a cuno¸stin¸te explicite despre solu¸tii ˆınse¸si. ˆIn particular, principiul de maxim este o unealt˘a folositoare ˆın aproximarea solu¸tiilor, un subiect de mare interes pentru mul¸ti cercet˘atori.

Principiul de maxim pentru ecua¸tii cu derivate par¸tiale poate fi specializat pe func¸tii de o variabil˘a ¸si,ˆın acest caz, principiul de maxim unu-dimensional este mai legat de ecua¸tii diferen¸tiale ordinare de ordinul doi decˆat de ecua¸tii cu derivate par¸tiale.

De¸si principiul de maxim pentru ecua¸tia lui Laplace ¸si pentru alte cˆateva tipuri de ecua¸tii a fost cunoscut de aproximativ o sut˘a de ani, abia relativ recent Eberhard Hopf a stabilit principii de maxim puternice pentru operatori eliptici generali de ordinul al doilea. Spre deosebire de cazul operatorilor eliptici, principiul de maxim pentru operatori parabolici ˆımbrac˘a o form˘a diferit˘a. Lucrarea prezint˘a principiul de maxim tare al lui Nirenberg ¸si, ca ¸si ˆın cazul operatorilor eliptici, principiul poate fi folosit pentru a scoate ˆın eviden¸t˘a rezultate referitoare la aproxim˘ari ¸si unicitate.

Nota¸tii

Nota¸tiile folosite sunt ˆın mare masur˘a standard. Un domeniu D ˆın spa¸tiul Euclidian este o mul¸time deschis˘a ¸si conex˘a. Frontiera lui D este notat˘a de obicei cu ∂D. Simbolurile ∪ ¸si ∩ sunt folosite pentru reuniunea, respectiv, intersec¸tia mul¸timilor. Literele boldate reprezint˘a vectori ¸si nota¸tiile uxi ¸si ∂u/∂xi sunt folosite pentru derivatele par¸tiale.

Litera L urmat˘a de paranteze drepte denot˘a un operator liniar care ac¸tioneaz˘a asupra func¸tiilor. Adic˘a L aloc˘a fiecarei func¸tii u de o anumit˘a clas˘a o func¸tie L[u] de o alt˘a clas˘a. Spunem c˘a L este liniar dac˘a, oricum ar fi definite L[u1] ¸si L[u2], cantit˘a¸tile L[αu1 + βu2] ¸si αL[u1] + βL[u2] sunt de asemenea definite pentru orice constante α ¸si β ¸si ecua¸tia L[αu1 +βu2] = αL[u1] + βL[u2] are sens.

Capitolul 2

Principiul de maxim unu-dimensional

2.1 Principiul de maxim

O func¸tie u(x) care este con¸tinut˘aˆın intervalulˆınchis [a,b]ˆı¸si atinge maximul

ˆıntr-un punct din acest interval. Dac˘a u(x) are derivata a doua continu˘a ¸si dac˘a u are un punct de maxim local ˆıntr-un punct c ˆıntre a ¸si b, atunci ¸stim c˘a

u0(c) = 0, u00(c) ≤ 0. (2.1)

Presupunem c˘a pe un interval deschis de forma (a,b), u satisface o inegalitate diferen¸tial˘a de forma

L[u] ≡ u00 + g(x)u0 > 0, (2.2)

unde g(x) este o func¸tie oarecare m˘arginit˘a. Atunci este clar c˘a rela¸tiile (2.1) nu pot fi satisf˘acute ˆın niciun punct c din (a,b). ˆIn consecin¸t˘a, oricˆand (2.2) are loc, maximul lui u pe intervalul respectiv nu poate fi atinsˆın alt loc decˆat ˆın capetele a sau b. Acesta este cel mai simplu caz de principiu de maxim .

O tr˘as˘atur˘a esen¸tial˘a a argumentului de mai sus este cerin¸ta ca inegalitatea (2.2) s˘a fie strict˘a; adic˘a presupunem c˘a u00 + g(x)u0 nu este niciodat˘a zero. ˆIns˘a aceast˘a cerin¸t˘a este mult prea restic¸tv˘a ¸si e important s˘a fie eliminat˘a dac˘a acest lucru e posibil. Observ˘am c˘a pentru inegalitatea nestrict˘a

u00 + g(x)u0 ≥ 0,

solu¸tia u = constant˘a este admis˘a. Pentru o asemenea solu¸tie constant˘a, maximul este atins ˆın fiecare punct. Aceast˘a excep¸tie este singura posibil˘a.

TEOREMA 1. (Principiul 1-dimensional)

Presupunem c˘a u = u(x) satisface inegalitatea diferen¸tial˘a

L[u] ≡ u00 + g(x)u0 ≥ 0 pentru a < x < b, (2.3)

cu g(x) o func¸tie m˘arginit˘a. Dac˘a u(x) ≤ M ˆın (a,b) ¸si dac˘a maximul M al lui u este atinsˆıntr-un punct c interior lui (a,b), atunci u ≡ M.

Demonstra¸tie. Presupunem c˘a u(c) = M ¸si c˘a exist˘a un punct d ∈ (a,b) astfel ˆıncˆat u(d) < M. Vom ajunge astfel la o contradic¸tie. Convenim ca d > c. Definim func¸tia z(x) = eα(x−c) − 1

cu α o constant˘a pozitiv˘a ce va fi determinat˘a. Observ˘am c˘a z(x) < 0 pentru a < x < c, c˘a z(x) > 0 pentru c < x < b ¸si c˘a z(c) = 0.

Dintr-un calcul simplu rezult˘a c˘a

L[z] ≡ z00 + g(x)z0 = α[α + g(x)]eα(x−c).

Alegem α suficient de mare ˆıncˆat L[z] > 0 pentru a < x < d. Adic˘a alegem α astfel ˆıncˆat s˘a satisfac˘a inegalitatea

α > −g(x);

putem face ˆıntotdeauna acest lucru din moment ce g(x) este m˘arginit˘a.

Definim acum

w(x) = u(x) + εz(x),

unde ε e o constant˘a pozitiv˘a aleas˘a astfel ˆıncˆat s˘a satisfac˘a inegalitatea

.

Presupunerea c˘a u(d) < M ¸si faptul c˘a z(d) > 0 face posibil˘a g˘asirea unui astfel de ε. Apoi, din moment ce z este negativ pentru a < x < c, avem

w(x) < M pentru a < x < c;

din defini¸tia lui ε,

w(d) = u(d) + εz(d) < u(d) + M − u(d),

astfel c˘a

w(d) < M.

ˆIn punctul c, w(c) = u(c) + εz(c) = M.

De aici w are un maxim mai mare sau egal cu M care este atinsˆıntr-un punct interior al intervalului (a,d). Dar

L[w] = L[u] + εL[z] > 0,

ˆın a¸sa fel ˆıncˆat, avˆand ˆın vedere rezultatul anterior privind inegalitatea (2.2), w nu-¸si poate atinge maximul ˆın intervalul (a,d). Astfel ajungem la o contradic¸tie.

Dac˘a d < c, folosim func¸tia auxiliara

z = e−α(x−c) − 1

cu α > g(x) pentru a ajunge la aceea¸si concluzie.

Cheia demonstra¸tiei anterioare este construc¸tia func¸tiei z(x) cu propriet˘a¸tile:

L[z] > 0;

z(x) < 0 pentru x < c; (iii) z(x) > 0 pentru x > c;

(iv) z(c) = 0.

(dac˘a d < c, inegalit˘a¸tile (ii) ¸si (iii) sunt inversate.) Func¸tia z nu este ˆıns˘a unic˘a. De exemplu, func¸tia

z(x) = (x − a)α − (c − a)α

cu α suficient de mare are acelea¸si patru propriet˘a¸ti.

Aplicˆand teorema 1 lui (−u) ob¸tinem principiul de minim care afirm˘a c˘a o func¸tie neconstant˘a care satisface inegalitatea diferen¸tiala L[u] ≤ 0 nu ˆı¸si poate atinge minimul ˆıntr-un punct interior.

Condi¸tia de m˘arginire pentru g ˆın enuntul teoremei 1 poate fi relaxat˘a. Dac˘a g este m˘arginit˘a pe fiecare interval [a0,b0] complet interior lui [a,b], atunci concluzia teoremei 1 ˆınc˘a este valabil˘a. Aplic˘am pur ¸si simplu argumentul pe fiecare subinterval [a0,b0] care con¸tine punctele c ¸si d ˆın interiorul s˘au. Trebuie observat c˘a este posibil pentru g s˘a fie m˘arginit˘a pe fiecare subinterval ˆınchis al lui (a,b) ¸si totu¸si s˘a fie nem˘arginit˘a cˆand x tinde la a sau b. De exemplu, g(x) = 1/(1 − x2) este m˘arginit˘a pe fiecare subinterval ˆınchis al lui (−1,1). Acesta poate p˘area un punct minor, dar se dovedeste c˘a multe dintre ecua¸tiile diferen¸tiale din fizica matematic˘a au coeficien¸ti g care devin nem˘argini¸ti la capetele intervalului de defini¸tie.

Metoda folosit˘a ˆın demonstrarea teoremei 1 ne permite ob¸tinerea informatiilor suplimentare despre func¸tii care satisfac o inegalitate de tipul (3). Teorema urm˘atoare stabile¸ste un rezultat precis ˆın acest sens.

TEOREMA 2.

Presupunem c˘a u o func¸tie neconstant˘a care satisface inegalitatea u00 +g(x)u0 ≥ 0ˆın (a, b) ¸si are derivate lateraleˆın punctele a ¸si b ; mai presupunem c˘a g este m˘arginit˘a pe orice subinterval ˆınchis al lui (a,b). Dac˘a maximul lui u este atins pentru x = a ¸si g este m˘arginit˘a inferior pentru x = a, atunci u0(a) < 0. dac˘a maximul apare pentru x = b ¸si g este m˘arginit˘a superior pentru x = b, atunci u0(b) > 0.

Demonstra¸tie. Presupunem c˘a u(a) = M, c˘a u(x) ≤ M pentru a ≤ x ≤ b

¸si c˘a pentru un anumit punct d ∈ (a,b) avem u(d) < M. ˆInc˘a o dat˘a definim o func¸tie auxiliara

z(x) = eα(x−a) − 1 cu α > 0.

Alegem α > −g(x) pentru a ≤ x ≤ d astfel ˆıncˆat L[z] > 0. Apoi construim func¸tia

w(x) = u(x) + εz(x)

cu ε ales astfel ˆıncˆat

.

Din cauz˘a c˘a L[w] > 0, maximul lui w pe intervalul [a,d] trebuie s˘a fie atins la unul dintre capete. Avem

w(a) = M > w(d),

ˆın a¸sa fel ˆıncˆat maximul are loc ˆın a . A¸sadar, derivata lateral˘a a lui w ˆın a nu poate fi pozitiv˘a:

w0(a) = u0(a) + εz0(a) ≤ 0.

Totu¸si,

z0(a) = α > 0,

¸si astfel

u0(a) < 0,

care este rezultatul dorit.

Dac˘a maximul apare pentru x = b, argumentul este similar.

Observa¸tii.

Dac˘a o func¸tie u care satisface (3) are un punct de maxim relativ ˆıntr-un punct interior c, atunci exist˘a un interval (a1,b1) care con¸tine c in interiorul s˘au, pe care u(x) ≤ u(c). Atunci teorema 1 arat˘a c˘a u(x) = u(c) pe acest interval. Aplicˆand teorema 2 tuturor intervalelor care au unul dintre capete c, observ˘am c˘a valoarea u(c) la maximul relativ este de fapt valoarea minima a lui u pe intervalul (a,b).

Dac˘a o func¸tie u care satisface (3) are puncte de minim relative ˆın dou˘a puncte c1 ¸si c2 ale intervalului (a,b), atunci trebuie s˘a aiba un maxim relativ ˆıntr-un punct situat ˆıntre c1 ¸si c2. Rezult˘a apoi din observa¸tia (i) c˘a u(c1) = u(c2) ¸si c˘a u(x) este constant˘a pe intervalul (c1,c2).

O func¸tie care satisface (3) nu poate avea puncte de inflexiune orizontale (u are un punct orizontal de instruim func¸tia

w(x) = u(x) + εz(x)

cu ε ales astfel ˆıncˆat

.

Din cauz˘a c˘a L[w] > 0, maximul lui w pe intervalul [a,d] trebuie s˘a fie atins la unul dintre capete. Avem

w(a) = M > w(d),

ˆın a¸sa fel ˆıncˆat maximul are loc ˆın a . A¸sadar, derivata lateral˘a a lui w ˆın a nu poate fi pozitiv˘a:

w0(a) = u0(a) + εz0(a) ≤ 0.

Totu¸si,

z0(a) = α > 0,

¸si astfel

u0(a) < 0,

care este rezultatul dorit.

Dac˘a maximul apare pentru x = b, argumentul este similar.

Observa¸tii.

Dac˘a o func¸tie u care satisface (3) are un punct de maxim relativ ˆıntr-un punct interior c, atunci exist˘a un interval (a1,b1) care con¸tine c in interiorul s˘au, pe care u(x) ≤ u(c). Atunci teorema 1 arat˘a c˘a u(x) = u(c) pe acest interval. Aplicˆand teorema 2 tuturor intervalelor care au unul dintre capete c, observ˘am c˘a valoarea u(c) la maximul relativ este de fapt valoarea minima a lui u pe intervalul (a,b).

Dac˘a o func¸tie u care satisface (3) are puncte de minim relative ˆın dou˘a puncte c1 ¸si c2 ale intervalului (a,b), atunci trebuie s˘a aiba un maxim relativ ˆıntr-un punct situat ˆıntre c1 ¸si c2. Rezult˘a apoi din observa¸tia (i) c˘a u(c1) = u(c2) ¸si c˘a u(x) este constant˘a pe intervalul (c1,c2).

O func¸tie care satisface (3) nu poate avea puncte de inflexiune orizontale (u are un punct orizontal de inflexiune ˆın x = c dac˘a u0(c) = 0 ˆın timp ce u cre¸ste strict sau descre¸ste strict pe un interval ce-l con¸tine pe c.) dac˘a ar exista un astfel de punct, am putea alege un subinterval ˆın care acest punct s˘a fie capat (fie stˆang, fie drept, oricare este potrivit) pe care u s˘a ˆı¸si atinga maximul ˆın c. Atunci teorema 2 ar fi contrazis˘a.

Un rezultat analog teoremei 2 este valabil pentru solu¸tiile lui L[u] ≤ 0, producˆand un principiu de minim asociat. Ob¸tinem acest principiu aplicˆand teorema 2 func¸tiei (−u).

Putem demonstra teorema 2 ˆınaintea teoremei 1. Atunci urm˘atorulargument duce la teorema 1 imediat. Dac˘a u are un maxim ˆıntr-un punct interior c, atunci u0(c) = 0. Aplicˆand teorema 2 intervalelor (a,c) ¸si (c,b) concluzion˘am c˘a u e constant˘a.

M˘arginirea lui g este necesara pentru concluziile teoremelor 1 ¸si 2. Ecua¸tia u00 + g(x)u0 = 0

cu

pentru x 6= 0 g( ) =

0 pentru x = 0

are solu¸tia

u = 1 − x4.

Teorema 1 este ˆın mod evident ˆınc˘alcat˘a pe intervalul −1 ≤ x ≤ 1, deoarece u are un maxim ˆın x = 0. Teorema 2 este ˆınc˘alcat˘a pe [0,1] pentru c˘a u0(0) = 0. Rezultatele teoremelor 1 ¸si 2 nu sunt aplicabile pentru c˘a g nu este m˘arginit˘a inferior pe intervalul (0,1).

Consider˘am acum inegalitatea diferen¸tiala mai general˘a

(L + h)[u] ≡ u00 + g(x)u0 + h(x)u ≥ 0.(4)

Cele mai simple exemple arat˘a c˘a ˆın cel mai bun caz putem doar spera pentru o forma modificata a principiului de maxim; ecua¸tia

u00 + u = 0

are solu¸tia u = sinx care ˆı¸si atinge maximul ˆın x = π/2. Nici chiar condi¸tia h(x) ≤ 0 nu este suficienta pentru a produce un principiu de maxim nerestic¸tonat. Observ˘am c˘a ecua¸tia

u00 − u = 0

are solu¸tia

u = −ex − e−x,

careˆı¸si atinge valoarea maxim˘a (-2)ˆın punctul x = 0. Vom ar˘ata c˘a o solu¸tie neconstant˘a a lui (2.4) cu h ≤ 0 nu poate atinge un maxim nenegativˆıntr-un punct interior.

Este u¸sor de v˘azut c˘a dac˘a inegalitatea stict˘a

(L + h)[u] > 0, cu h ≤ 0,

are loc pe un interval deschis (a,b), atunci u nu poate avea un maxim nenegativ ˆın interiorul lui (a,b). De fapt, pentru fiecare astfel de maxim, avem u0 = 0, u00 ≤ 0, hu ≤ 0, contrazicˆand inegalitatea stict˘a anterioar˘a. Acest fapt ne permite s˘a extindem teoremele 1 ¸si 2 f˘ar˘a a altera argumentul ˆın niciun alt felˆın afar˘a de a alege α suficient de mare pentru ca (L+h)[z] > 0.

Constanta α din func¸tia eα(x−c) − 1 (sau func¸tia e−α(x−c) − 1, dac˘a d e la stˆanga lui c) trebuie doar s˘a satisfac˘a

α2 + αg(x) + h(x)[1 − e−α(x−c)] > 0

(sau α2 − αg(x) + h(x)[1 − eα(x−c)] > 0).

Din moment ce h(x) ≤ 0, e suficient ˆın oricare dintre cazuri s˘a alegem α astfel ˆıncˆat

α2 − α|g(x)| + h(x)

Aceasta se poate realiza cu siguranta dac˘a func¸tiile g(x) ¸si h(x) sunt m˘arginite. Din nou putem ar˘ata c˘a este suficient ca ele s˘a fie merginite pe fiecare subintervalˆınchis al lui (a,b). ˆın acest fel ob¸tinem urm˘atoarele dou˘a teoreme, care extind teoremele 1 ¸si 2.

TEOREMA 3.

Dac˘a u(x) satisface inegalitatea diferen¸tial˘a

(L + h)[u] ≡ u00 + g(x)u0 + h(x)u ≥ 0. (4)

ˆıntr-un interval (a,b) cu h(x) ≤ 0, dac˘a g ¸si h sunt m˘arginite pe fiecare subinterval ˆınchis ¸si dac˘a u atinge o valoare maxim˘a nenegativ˘a M ˆıntr-un punct c, atunci u(x) ≡ M.

Observ˘am c˘a dac˘a h nu este identic zero, atunci singura constant˘a nenegativ˘a M formeaz˘aand (4) este M = 0.

TEOREMA 4.

Presupunem c˘a u este o solu¸tie neconstant˘a a inegalit˘a¸tii diferen¸tiale (4) avˆand derivate laterale ˆın a ¸si b, c˘a h(x) ≤ 0 ¸si c˘a g ¸si h sunt m˘arginite pe fiecare subinterval ˆınchis al lui (a,b). Dac˘a u are un maxim nenegativˆın a ¸si dac˘a func¸tia g(x)+(x−a)h(x) este m˘arginit˘a inferior ˆın punctul x = a, atunci u0(a) < 0. Dca u are un maxim nenegativ ˆın b ¸si dac˘a g(x) − (b − x)h(x) este m˘arginit˘a superior ˆın x = b, atunci u0(b) > 0.

ˆIn a extinde demonstra¸tia teoremei 2 la teorema 4, trebuie doar s˘a observ˘am c˘a

(L + h)[eα(x−a) − 1] = eα(x−a)[α2 + αg + h(1 − e−α(x−a))] ≥ eα(x−a)[α2 + αg + α(x − a)h].

COROLAR. Dac˘a u satisface (4) ˆın (a,b) cu h(x) ≤ 0, dac˘a u e continu˘a pe [a,b] ¸si dac˘a u(a) ≤ 0, u(b) ≤ 0, atunci u(x) < 0 ˆın (a,b) ˆın afar˘a de cazul u ≡ 0.

2.2 Principiul de maxim generalizat

Studiem inegalitatea diferen¸tial˘a

(L + h)[u] ≡ u00 + g(x)u0 + h(x)u ≥ 0, a < x < b, (1)

f˘ar˘a condi¸tia ca h(x) s˘a fie nepozitiv˘a. Presupunem c˘a putem g˘asi o func¸tie w care are derivata a doua continu˘a pe [a,b] ¸si care satisface inegalit˘a¸tile

w > 0 pe [a,b] (2)

(L + h)[w] ≤ 0, pentru w ∈ (a,b). (3)

Definim noua variabil˘a dependent˘a

.

Un calcul simplu produce urm˘atorul fapt:

(L + h)[u] = (L + h)[vw] = wv00 + (2w0 + gw)v0 + (L + h)[w]v ≥ 0.

ˆImp˘ar¸tind cu w > 0, vedem c˘a v satisface inegalitatea diferen¸tiala

Inegalitatea (4), cˆand este luat˘aˆın considerare cu (2) ¸si (3), arat˘a c˘a v = u/w satisface teoremele 3 ¸si 4.

Argumentul anterior depinde de existenta unei func¸tii w care satisface (2)

¸si (3). Vom ar˘ata acum c˘a dac˘a h(x) este m˘arginit˘a, dac˘a g(x) este m˘arginit˘a inferior ¸si dac˘a intervalul [a,b] este suficient de scurt, atunci exist˘a o func¸tie w care ˆındepline¸ste inegalit˘a¸tile (2) ¸si (3). De fapt, o asemenea func¸tie este dat˘a de

w = 1 − β(x − a)2,(5)

dac˘a β care e o constant˘a este determinat˘a convenabil. Pentru a vedea acest lucru, evalu˘am

Din moment ce, prin presupunere, g ¸si h sunt m˘arginite inferior, exist˘a constantele G ¸si H astfel ˆıncˆat g ≥ G ¸si h ≥ H. Presupunem c˘a a ¸si b sunt suficient de apropiate una de cealalta pentru ca

0 pentru a ≤ x ≤ b.

Din moment ce h(x) este de asemenea m˘arginit˘a superior, putem alege β astfel ˆıncˆat

.

Astfel, datorita relatiei (6), avem (L+h)[w] ≤ 0 ˆın (a,b). Dac˘a lungimea lui (a,b) e de asemenea suficient de mica astfel ˆıncˆat

β(b − a)2 < 1,

atunci (5) arat˘a c˘a w > 0 pe [a,b]. ˆın acest fel, func¸tia w cu propriet˘a¸tile dorite poate fi construit˘a ˆıntotdeauna.

Discutia anterioar˘a conduce la urm˘atorul principiu de maxim generalizat.

TEOREMA 5.

Presupunem c˘a operatorul L + h este dat de relatia (1) cu h(x) m˘arginit˘a ¸si cu g(x) m˘arginit˘a inferior. Pentru orice interval [a,b] suficient de scurt, poate fi g˘asit˘a o func¸tie w care ˆındepline¸ste relatiile (2) ¸si (3). Atunci dac˘a u este o func¸tie oarecare care satisface relatia (1) ˆın (a,b), func¸tia u/w satisface principiile de maxim date ˆın teoremele 3 ¸si 4.

Observa¸tie. Teorema 5 arat˘a c˘a o func¸tie u care satisface (1) nu poate oscila prea rapid, pentru c˘a dac˘a u > 0 ˆıntre dou˘a zerouri ale sale x = a ¸si x = b, atunci u/w trebuie s˘a aiba un maxim pozitiv ˆıntre ele. De aici, teorema 5 numai dac˘a distanta b − a dintre aceste zerouri e atˆat de mare ˆıncˆat aceast˘a teorema nu este valabil˘a. Astfel g˘asim c˘a u poate avea cel mult dou˘a zerouri (intre care u e negativ˘a) ˆın orice interval (a,b) unde teorema 5 este valabil˘a.

Dac˘a u este o solu¸tie a ecua¸tiei u00 + g(x)u0 + h(x)u = 0, putem aplica acela¸si ra¸tionament atˆat pentru u cˆat ¸si pentru −u a descoperi c˘a u poate avea cel mult un zero ˆın orice interval (a,b) ˆın care teorema 5 e valabil˘a.

Fie r(x) o solu¸tie pentru ecua¸tia diferen¸tiala

r00 + g(x)r0 + h(x)r = 0, (7)

cu g ¸si h func¸tii m˘arginite. Presupunem c˘a u nu este identic zero ¸si ca

r(a) = 0.

Tinˆand cont de observa¸tia care urmeaza teorema 5, stim c˘a r nu se poate anula pe o anumit˘a distanta la dreapta lui a. Dac˘a r are vreun zero la dreapta lui a, ˆıl marcam pe primul cu a∗ ¸si ˆıl numim punctul conjugat al lui a. Astfel r nu ˆı¸si schimba semnul ˆın intervalul (a,a∗) ¸si, pentru avantaj, presupunem c˘a

r(x) > 0 pentru a < x < a∗.

dac˘a w > 0 pe [a,a∗], func¸tia r/w se anuleaz˘a ˆın a ¸si ˆın a∗ ¸si e pozitiv˘a pe (a,a∗). Rezult˘a c˘a are un maxim ˆın (a,a∗). De aceea, prin teorema 5, w nu poate satisface (3). Pe de alta parte, dac˘a b este un punct oarecare din (a,a∗), poate fi g˘asit˘a o func¸tie w astfel ˆıncˆat r/w satisface principiul de maxim din teorema 5. Pentru a vedea acest lucru, observ˘am ˆıntˆai c˘a r(x) este m˘arginit˘a inferior de un num˘ar pozitiv pe orice subinterval [c,b] inclus ˆın (a,a∗). Prin urmare, pentru un ε > 0 suficient de mic, func¸tia

w(x) = r(x) + ε[2 − eα(x−a)]

e pozitiv˘a pe [a,b]. Dac˘a α e ales astfelˆıncˆat (L+h)[2−eα(x−a)] ≤ 0ˆın (a,b), atunci w este o func¸tie pentru care teorema 5 este valabil˘a.

Concluzion˘am c˘a dac˘a a∗ este conjugatul punctului a, atunci exist˘a un punct w > 0 astfelˆıncˆat teorema 5 r˘amˆane valabil˘a pe intervalul [a,b] dac˘a ¸si numai dac˘a b < a∗. dac˘a r(x) (solu¸tia lui (7) care satisface r(a) = 0) nu are niciun zero la dreapta lui a, alegem a∗ = ∞ ¸si teorema 5 este valabil˘a pe fiecare interval [a,b].

Dac˘a h(x) este nem˘arginit˘a sau dac˘a g nu este m˘arginit˘a inferior, nu poate exista un interval [a,b] pentru care teorema 5 tine. De exemplu, func¸tia

satisface u00 + x−4u = 0.

Vedem c˘a u se anuleaz˘a pentru x = 1/nπ, n = 1,2,…, ¸si astfel nu pot exista func¸tii w > 0cu proprietatea c˘a u/w satisface un principiu de maxim ˆın oricare din intervalele [0,1/nπ], n = 1,2,….

2.3 Problema cu condi¸tii ini¸tiale

Ne va interesa o solu¸tie a ecua¸tiei diferen¸tiale

u00 + g(x)u0 + h(x)u = f(x) (1)

care satisface condi¸tiile ini¸tiale

u(a) = y1, u0(a) = y2. (2)

Func¸tiile f, g ¸si h sunt date ˆıntr-un interval (a,b), cu g ¸si h m˘arginite; y1 ¸si y2 sunt constante prescrise. Oricˆand o solu¸tie a lui (1)ˆın intervalul (a,b) este determinat˘a ˆındeplinind condi¸tiile (2), spunem c˘a o problema cu condi¸tii ini¸tiale a fost rezolvat˘a.

Existenta solu¸tiilor unei asemenea probleme cu condi¸tii ini¸tiale rezult˘a din teoria general˘a a ecua¸tiilor diferen¸tiale ordinare. Unicitatea unor asemenea solu¸tii, de¸si tot o consecin¸t˘a a teoriei generale, rezult˘a u¸sor din principiul de maxim generalizat. Urm˘atoarea teorema produce rezultatul principal.

TEOREMA 6.

Presupunem c˘a u1(x) ¸si u2(x) sunt solu¸tii ale problemei (1) ˆıntrun interval (a,b) ¸si c˘a u1 ¸si u2 satisfac acelea¸si condi¸tii ini¸tiale (2). Atunci u1 ≡ u2 ˆın (a,b).

Demonstra¸tie. Definim u(x) = u1(x) − u2(x). Atunci u satisface ecua¸tia

u00 + g(x)u0 + h(x)u = 0

care are condi¸tiile ini¸tiale

u(a) = u0(a) = 0.

Presupunem acum c˘a u nu este identic zero ˆın (a,b). Vom ob¸tine o contradictie.

Conform teoremei 5, exist˘a ε > 0 a c˘arui marime depinde numai de g ¸si h ¸si exist˘a o func¸tie w astfel ˆıncˆat maximul lui u/w pe intervalul (a,a + ε) trebuie s˘a fie atins la capete. Observ˘am de asemenea c˘a −u satisface aceea¸si ecua¸tie cu acelea¸si condi¸tii ini¸tiale. De aceea, din nou conform teoremei 5, maximul lui −u/w trebuie s˘a fie atins ˆıntr-unul dintre capete, a sau a + ε. De aici, oricare din maximul sau minimul lui u/w trebuie s˘a se atinga ˆın a.

Dar pentru x = a

.

Din moment ce u/w satisface teorema 4, concluzion˘am c˘a u/w e func¸tie constant˘a. Pentru c˘a u(a) = 0, aceast˘a constant˘a e zero. Asta ˆınseamn˘a c˘a u este identic zero pe intervalul [a,a + ε]. ˆIn particular,

u(a + ε) = 0, u0(a + ε) = 0.

Putem acum repeta argumentul ca s˘a concluzion˘am c˘a u ≡ 0 ˆın (a + ε,a+2ε), ε fiind neschimbat, din moment ce m˘arimea s˘a depinde numai de frontierele lui g ¸si h ˆın (a,b). Avem nevoie s˘a executam acest proces numai de un num˘ar finit de ori ca s˘a deducem c˘a u ≡ 0 ˆın (a,b).

2.4 Probleme cu condi¸tii la frontier˘a

Cea mai simpla problem˘a a condi¸tiilor la frontier˘a prive¸ste determinarea unei solu¸tii a ecua¸tiei

u00 + g(x)u0 + h(x)u = f(x) (1)

ˆıntr-un interval (a,b) supus condi¸tiilor la frontier˘a

u(a) = y1, u(b) = y2. (2)

ˆIntrebarilor despre unicitatea solu¸tiilor lui (1) care satisfac (2) li se poate raspunde folosind principiul de maxim. Totu¸si, situa¸tia de aici nu este la fel de deschis˘a ca ˆın cazul problemei cu valori ini¸tiale. Ecua¸tia simpla

u00 + u = 0

are solu¸tiile u1 = sinx ¸si u2 ≡ 0 pentru 0 ≤ x ≤ π ¸si amandou˘a solu¸tiile satisfac condi¸tiile la frontier˘a u(0) = u(π) = 0. Urm˘atorul rezultat da una dintre cele mai simple teoreme de unicitate pentru probleme cu condi¸tii la frontier˘a.

TEOREMA 7.

Presupunem c˘a u1(x) ¸si u2(x) sunt solu¸tii ale lui (1) careˆındeplinesc condi¸tiile la frontier˘a (2). Dac˘a h(x) ≤ 0 ˆın (a,b), atunci u1 ≡ u2.

Demonstra¸tie. Fie u(x) = u1(x) − u2(x). Atunci u satisface ecua¸tia

u00 + g(x)u0 + hu = 0 (3)

¸si condi¸tiile la frontier˘a

u(a) = u(b) = 0.

Conform teoremei 3, stim c˘a u(x) ≤ 0 ˆın (a,b). Din moment ce func¸tia

−u(x) satisface aceea¸si ecua¸tie cu acelea¸si condi¸tii la frontier˘a, putem aplica teorema 3 func¸tiei −u(x) ca s˘a concluzion˘am c˘a −u ≤ 0 ˆın (a,b). A¸sadar, u ≡ 0 in (a,b).

Acum ne indreptam aten¸tia asupra unei probleme cu condi¸tii la frontier˘a mai generale, una care contine condi¸tiile la frontier˘a ca un caz special. Consider˘am solu¸tii ale lui (1) care ˆındeplinesc urm˘atoarele condi¸tii la frontier˘a:

unde y1, y2, θ ¸si φ sunt constante prescrise cu 0 ≤ θ ≤ π/2, 0 ≤ φ ≤ π/2. Observ˘am c˘a atunci cˆand θ = φ = π/2 condi¸tiile (4) se reduc la condi¸tiile (2).

TEOREMA 8.

Presupunem c˘a u1(x) ¸si u2(x) sunt cele dou˘a solu¸tii ale lui (1) care ˆındeplinesc condi¸tiile la frontier˘a (4). Dac˘a h(x) ≤ 0 ˆın (a,b), atunci u1 ≡ u2, afar˘a de situa¸tia h ≡ 0, θ = φ = 0, caz ˆın care u1 ¸si u2 pot diferi printr-o constant˘a.

Demonstra¸tie. Ca ¸si mai ˆınainte, definim u = u1 −u2. Atunci u satisface (3)

¸si condi¸tiile la frontier˘a

Func¸tia u ≡ M, o constant˘a nenula,ˆındepline¸ste aceste condi¸tii dac˘a ¸si numai dac˘a h ≡ 0, θ = 0 ¸si φ = 0. Dac˘a presupunem c˘a u este o solu¸tie neconstant˘a pozitiv˘a ˆıntr-un anumit punct, vom ajunge la e contradictie. Din teorema 3, u atinge maximul s˘au pozitiv ˆın a sau ˆın b. Presupunem c˘a maximul este atinsˆın a. Putem aplica teorema 4, care afirm˘a c˘a u0(a) < 0. Din moment ce 0 ≤ θ ≤ π/2 ¸si u(a) > 0, prima condi¸tie din (5) este ˆınc˘alcat˘a. Asem˘an˘ator, dac˘a maximul se atinge ˆın b, a doua condi¸tie din (5) este ˆınc˘alcat˘a. Concluzion˘am c˘a oricare ar fi o solu¸tie neconstant˘a, ea nu poate fi niciodat˘a pozitiv˘a. Acela¸si ra¸tionament aplicat lui −u arat˘a c˘a u nu poate niciodat˘a s˘a fie negativ˘a.

Astfel u ≡ 0 pe [a,b].

De¸si este posibila stabilirea teoremelor de unicitate pentru probleme cu valori la frontier˘a f˘ar˘a restic¸ta ca h(x) s˘a fie nepozitiv˘a, trebuie a avea grija ˆıntr-o discutie legata de condi¸tiile precise implicate. De exemplu, ecua¸tia simpla

u00 + u = 0

cu condi¸tiile la frontier˘a u(a) = u(b) = 0 are numai solu¸tia u ≡ 0 cˆat timp b − a < π. Pe de alta parte, stim c˘a rezultatul este fals dac˘a b − a = π.

Rezultatul precis ˆın aceste cazuri este ob¸tinut prin aplicarea principiului de maxim generalizat dat ˆın teorema 5.

TEOREMA 9.

Presupunem c˘a u1(x) ¸si u2(x) sunt solu¸tii ale lui (1) care satisfac acelea¸si condi¸tii la frontier˘a (2). Dac˘a b < a∗, unde a∗ este punctul conjugat al lui a, atunci u1 ≡ u2.

Demonstra¸tia teoremei 9 este aceea¸si cu cea de la teorema 7, exceptˆand faptul c˘a este folosit principiul de maxim dat de teorema 5. De remarcat c˘a din defini¸tia punctului conjugat, unicitatea e¸sueaz˘a cˆand b = a∗.

2.5 Aproximareaˆın problemele cu condi¸tii la frontier˘a

Presupunem c˘a vrem s˘a g˘asim o solu¸tie a ecua¸tiei

(L + h)[u] ≡ u00 + g(x)u0 + h(x)u = f(x) pentru a < x < b (2.4)

care satisface condi¸tiile la limit˘a

u(a) = y1, u(b) = y2. (2.5)

ˆIn majoritatea cazurilor, este imposibil˘a g˘asirea unei astfel de solu¸tii ˆın mod explicit. Este de dorit s˘a aproxim˘am o solu¸tie astfel ˆıncˆat s˘a cunoa¸stem o limit˘a explicit˘a pentru eroare. O asemenea aproximare este echivalenta cu determinarea linitelor inferioare ¸si superioare pentru valorile solu¸tiei.

Vom presupune c˘a func¸tiile f, g ¸si h sunt m˘arginite ¸si, maiˆıntˆai, c˘a h ≤ 0

ˆın (a,b). ˆIn aceste circumstante, este posibil s˘a folosim principiul de maxim din teorema 3 pentru a ob¸tine o limit˘a pentru o solu¸tie u f˘ar˘a a sti cine este u.

Presupunem c˘a putem g˘asi o func¸tie z1(x) cu propriet˘a¸tile:

Atunci func¸tia v1(x) ≡ u(x) − z1(x)

satisface (L + h)[v1] ≥ 0 ¸si v1(a) ≤ 0, v1(b) ≤ 0.

Principiul de maxim dat de teorema 3 din sec¸tiunea 1 poate fi aplicat lui v1 ¸si concluzion˘am c˘a v1 ≤ 0 pe [a,b]. Asta ˆınseamn˘a c˘a

u(x) ≤ z1(x) pentru a ≤ x ≤ b.

Func¸tia z1(x) este o limit˘a superioar˘a pentru u(x).

Asem˘an˘ator, o margine inferioar˘a pentru u poate fi ob¸tinut˘a g˘asind o func¸tie z2(x) cu propriet˘a¸tile:

(L + h)[z2] ≥ f(x)

¸si

z2(a) ≤ y1, z2(b) ≤ y2.

Principiul de maxim aplicat lui z2(x) − u(x) arat˘a c˘a

u(x) ≥ z2(x) pentru a ≤ x ≤ b.

Func¸tiile z1(x), z2(x) cu propriet˘a¸tile dorite sunt construite u¸sor: putem folosi func¸tii polinomiale, ra¸tionale, exponentiale, etc.

De exemplu, putem lua z1(x) = A{2 − e−α(x−α)} ¸si incerc˘am s˘a alegem A ¸si α astfel ˆıncˆat s˘a fie satisf˘acute relatiile (2.6) ¸si (2.7). Alegem α suficient de mare ca

(L + h)[e−α(x−a)] = (α2 − αg + h)e−α(x−a) > 0

pentru a ≤ x ≤ b.

Definim o constant˘a k prin relatia

¸si alegem A astfel ˆıncˆat

Adic˘a A este cel mai mare dintre cele patru numere dintre parantezele drepte.

Alegˆand A ¸si α ca mai sus, func¸tia z1(x) = A{2− e−α(x−a)} satisface (2.6) ¸si (2.7). Pentru a determin˘a o margine inferioar˘a, alegem

z2(x) = B{2 − e−α(x−a)},

unde α este ales ca la 0]. Atunci

B{2 − e−α(x−a)} ≤ u(x) ≤ A{2 − e−α(x−a)} pentru a ≤ x ≤ b.

ˆIn particular, avem

] (2.8)

pentru a ≤ x ≤ b.

Teorema de unicitate din sec¸tiunea 4 pentru probleme cu condi¸tii la frontier˘a cu h ≤ 0 rezult˘a din (2.8), din moment ce f ≡ 0, y1 = y2 = 0 implica u ≡ 0 pentru a ≤ x ≤ b.

Dac˘a u este o solu¸tie a lui (2.4), (2.5) ¸si u e o solu¸tie a problemei similare

,

atunci diferenta u − u satisface

.

Inegalitatea (2.8) arat˘a c˘a

Astfel, dac˘a toate cantit˘a¸tile

sunt mici, atunci |u(x) − u(x)| este mic, oricare ar fi x ∈ (a,b).

ˆIn aceste circumstante, spunem c˘a solu¸tia u a problemei (2.4), (2.5) depinde continuu de f(x) ¸si de valorile la limit˘a y1, y2.

Abordam acum problema aproxim˘arii solu¸tiilor problemei mai generale cu condi¸tii la limit˘a ˆın dou˘a puncte, despre care am discutat ˆın sec¸tiunea 4. Presupunem c˘a u e o solu¸tie a ecua¸tiei

(L + h)[u] ≡ u00 + g(x)u0 + h(x)u = f(x) pentru a < x < b (2.9)

care satisface condi¸tiile la limit˘a

(2.10)

Cantit˘a¸tile θ ¸si φ sunt constante prealocate. Presupunem c˘a

0 ≤ θ ≤ π/2, 0 ≤ φ ≤ π/2, h(x) ≤ 0.

Analog dezvoltarii problemei mai simple cu limit˘a ˆın dou˘a puncte, g˘asim o func¸tie z1(x) cu propriet˘a¸tile:

(2.11)

(2.12)

Atunci func¸tia v1 ≡ u − z1 ˆındepline¸ste:

(L + h)[v1] ≥ 0

−v10 (a)cosθ + v1(a)sinθ ≤ 0, v10 (b)cosφ + v1(b)sinφ ≤ 0.

Dac˘a v1 e vreodat˘a pozitiv˘a, teorema 3 afirm˘a c˘a maximul s˘au pozitiv este atinsˆın a sauˆın b. Dac˘a e atinsˆın a, avem 0. Din moment ce

,

acets lucru se poate ˆıntampla numai dac˘a ) = 0. Teorema 4 afirm˘a apoi c˘a v1(x) e o constant˘a pozitiv˘a, implicˆand astfel faptul c˘a h ≡ 0.

Asem˘an˘ator, v1 nu poate avea un maxim pozitiv ˆın b cu excep¸tia cazului cˆand φ = 0 ¸si h ≡ 0, din moment ce

.

Concluzion˘am c˘a v1(x) ≤ 0 cu excep¸tia cazului cˆand θ = φ = 0 ¸si h ≡ 0.

Asta ˆınseamn˘a c˘a u(x) ≤ z1(x).

Similar, dac˘a z2 satisface inegalit˘a¸tile

) (2.13)

(2.14)

¸si dac˘a h nu e identic zero sau θ ¸si φ nu sunt ambele zero, atunci u(x) ≥ z2(x). Astfel ob¸tinem urm˘atorul rezultat referitor la aproximare.

TEOREMA 10.

Presupunem c˘a u(x) e o solu¸tie a lui (2.9), careˆındepline¸ste condi¸tiile

la limit˘a (2.10), ¸si c˘a ¸si . Presupunem de asemenea c˘a nu au loc toate egalit˘a¸tile θ = 0, φ = 0, h ≡ 0. Dac˘a z1(x) ˆındepline¸ste condi¸tiile (2.11), (2.12) ¸si dac˘a z2(x) satisface condi¸tiile (2.13) (2.14), atunci

z2(x) ≤ u(x) ≤ z1(x).

Func¸tiile concrete z1 ¸si z2 ˆındeplinind condi¸tiile teoremei 10 sunt u¸sor de g˘asit ca func¸tii polinomiale, exponentiale ¸si a¸sa mai departe.

Renuntam acum la ipoteza h ≤ 0, 0 ≤ θ ≤ π/2, 0 ≤ φ ≤ π/2. ˆInmul¸tind condi¸tiile la limit˘a (2.10) cu (−1) dac˘a e nevoie, putem face ˆıntotdeauna cosθ ≥ 0 ¸si cosφ ≥ 0. De aceea presupunem, f˘ar˘a a pierde din generalitate, c˘a −π/2 < θ ≤ π/2, −π/2 < φ ≤ π/2.

Pentru a putea folosi principiul de maxim generalizat din sec¸tiunea 2, presupunem c˘a putem g˘asi o func¸tie pozitiv˘a w(x) care satisface inegalit˘a¸tile

(L + h)[w] ≤ 0 ˆın (a,b), (2.15)

(2.16)

Alegem ¸si g˘asim c˘a v trebuie s˘a satisfac˘a

,

Putem scrie aceste ecua¸tii sub forma (2.9) ¸si (2.10),

, (2.17)

(2.18)

unde H = (L + h)[w]/w ≤ 0, G = (2w0/w) + g,

,

Din (2.16) putem alege θ ¸si φ astfel ˆıncˆat 0 ≤ θ ≤ π/2, 0 ≤ φ ≤ π/2. (Dac˘a

θ = π/2, lu˘am θ = π/2 ¸si dac˘a φ = π/2 lu˘am φ = π/2.)

Presupunem c˘a exist˘a o func¸tie w(x) pozitiv˘a pe [a,b], care satisface condi¸tiile (2.15) ¸si (2.16). Dac˘a z1 ¸si z2 ˆındeplinesc condi¸tiile (2.11), (2.12) ¸si z1 z2

(2.13), (2.14), respectiv, atunci func¸tiile ¸si satisfac condi¸tiile analoage

w w

relativ la ecua¸tia (2.17) cu condi¸tiile la limit˘a (2.18). Rezulta, din teorema

10, c˘a avem inegalit˘a¸tile

cu excep¸tia cazului cˆand

Excep¸tia apare cˆand inegalit˘a¸tile (2.15) ¸si (2.16)sunt ecua¸tii. De aceea, dac˘a exist˘a o func¸tie pozitiv˘a w(x) care satisface (2.15) ¸si (2.16), dar astfel ˆıncˆat nu toate inegalit˘a¸tile sunt ecua¸tii, ob¸tinem limitele

z2(x) ≤ u(x) ≤ z1(x) (2.19)

ca mai ˆınainte.

Dac˘a w satisface (2.15) ¸si (2.16) cu semnul egalit˘a¸tii ¸si nu al inegalit˘a¸tii, putem adauga orice multiplu de w unei func¸tii u ca ˆın (2.9), (2.10) ca s˘a ob¸tinem o alta solu¸tie. Asta ˆınseamn˘a c˘a solu¸tia nu e unic˘a. Desigur, poate s˘a nu existe niciuna, dar dac˘a exist˘a macar una, atunci sunt mai multe. Cu siguranta nu toate vor satisface (2.19).

Dac˘a inegalitatea (2.19) are loc pentru solu¸tia lui (2.9), (2.10), atunci solu¸tia w a lui

(L + h)[w] = 0 ˆın (a,b) (2.20)

care ˆındepline¸ste condi¸tiile la limit˘a

(2.21)

trebuie s˘a fie nenegativ˘a. Acest lucru e u¸sor de v˘azut alegˆand z2 ≡ 0. Dac˘a w = 0 ˆıntr-un punct interior, avem de asemenea ¸si w0 = 0 in acel punct. Teorema de unicitate pentru problema cu condi¸tii ini¸tiale implica faptul c˘a w ≡ 0, care contrazice condi¸tiile la limit˘a (2.21). Asadar, w nu se poate anulaˆıntr-un punct interior. Dac˘a w se anuleaz˘a la unul din capete, s˘a zicem ˆın a, atunci prima condi¸tie din (2.21) devine w0(a)cosθ = −1; faptul c˘a w e nenegativ˘a implica w0(a) ≥ 0, o contradictie. De aceea, w(a) > 0 ¸si, similar, w(b) > 0. Rezult˘a c˘a w > 0 pe [a,b].

Am stabilit urm˘atorul rezultat, ˆın ipoteza c˘a problema (2.20), (2.21) are solu¸tie.

TEOREMA 11.

Fie u o solu¸tie a lui (2.9), (2.10) cu −π/2 < θ ≤ π/2, −π/2 < φ ≤ π/2. Fie z1 ¸si z2 ˆındeplinind inegalit˘a¸tile (2.11), (2.12) ¸si, respectiv, (2.13) ¸si (2.14). Atunci limitele

z2(x) ≤ u(x) ≤ z1(x) (2.22)

sunt valabileˆın (a,b) dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a o func¸tie w pozitiv˘a pe [a,b] care ˆındepline¸ste inegalit˘a¸tile (2.15) ¸si (2.16) astfel ˆıncˆat nu toate inegalit˘a¸tile din (2.15) ¸si (2.16) sunt egalit˘a¸ti.

Dac˘a h ≤ 0, 0 ≤ θ ≤ π/2 ¸si 0 ≤ φ ≤ π/2, atunci func¸tia w ≡ 1 satisface condi¸tiile (2.15), (2.16) ¸si teorema 10 rezulta imediat.

func¸tia w nu apare ˆın inegalit˘a¸tile (2.22). De aceea este de dorit s˘a ob¸tinem o teorema care elimin˘a complet w ¸si care ofera condi¸tii referitoare la z1 ¸si z2, garantˆand c˘a ele formeaz˘a limitele inferioare ¸si superioare. Urm˘atorul rezultat da condi¸tia necesara ¸si suficienta ˆın acest caz.

TEOREMA 12.

Presupunem c˘a z1(x) ¸si z2(x) ˆındeplinesc inegalit˘a¸tile (2.11), (2.12)

¸si, respectiv, (2.13), (2.14), astfelˆıncˆat egalitatea nu are loc simultan in toate condi¸tiile. Fie g(x) m˘arginit˘a inferior pe fiecare interval [a,c] ¸si m˘arginit˘a superior pe fiecare interval [c,b], cu a < c < b. Fie u(x) o solu¸tie a problemei (2.9), (2.10). Atunci limitele

z2(x) ≤ u(x) ≤ z1(x) (2.23)

sunt valabile dac˘a ¸si numai dac˘a z2(x) ≤ z1(x) pentru a ≤ x ≤ b.

Demonstra¸tie. Dac˘a (2.23) are loc, este evident c˘a z2(x) ≤ z1(x). Presupunem acum c˘a diferenta z1(x)−z2(x) este nenegativ˘a ¸si trebuie s˘a ar˘at˘am c˘a (2.23) are loc. Dac˘a q(x) ≡ z1(x) − z2(x)

e strict pozitiv˘a pe [a,b], putem alege q ca func¸tia w din teorema 11. Toate cerintele sunt ˆındeplinite ¸si (2.23) este valabil˘a. De aceea, este suficient s˘a studiem posibilitatea ca func¸tia q s˘a aiba un zero pe [a,b].

Conform cu (2.11), (2.12), (2.13) ¸si (2.14), q satisface inegalit˘a¸tile

(L + h)[q] ≤ 0, (2.24)

(2.25)

¸si, avˆand ˆın vedere ipoteza, egalitatea nu poate avea loc in toate condi¸tiile (2.24), (2.25).

Mai ˆıntˆai presupunem q(c) = 0 ˆıntr-un punct interior c. Atunci q are un minim local ˆın c ¸si astfel q0(c) = 0. Concluzion˘am din teorema 6 c˘a q ≡ 0. Atunci egalitatea are loc ˆın toate condi¸tiile din (2.24), (2.25), contrar ipotezei.

Singura posibilitate ramasa este ca q > 0 ˆın (a,b), dar q = 0 ˆıntr-un capat, s˘a zicem x = a. Atunci, conform teoremei 5, q0(a) > 0. Dar astfel prima inegalitate din (2.25) e ˆInc˘alcat˘a, cu excep¸tia cazului cˆand θ = π/2. Asem˘an˘ator, dac˘a q se anuleaz˘a ˆın b, φ trebuie s˘a fie egal cu π/2. Dac˘a q se anuleaz˘a ˆıntr-unul sau ˆın ambele capete, atunci nu satisface condi¸tiile cerute de w ˆın teorema 11. In aceste circumstante, vom ar˘ata fie c˘a toate egalit˘a¸tile din (2.24), (2.25) au loc, fie c˘a putem g˘asi o func¸tie w(x), pozitiv˘a pe [a,b], care poate fi folosit˘a ca func¸tie auxiliara ˆın teorema 11.

Consider˘am ˆıntˆai cazul q(b) = 0 ¸si q(a) > 0. A¸sa cum am v˘azut anterior, trebuie s˘a avem φ = π/2. Construim func¸tia r(x) astfel ˆıncat

(L + h)[r] = 0, r(a) = cosθ, r0(a) = sinθ.

Dac˘a θ < π/2, atunci r e pozitiv˘a ˆın a ¸si dac˘a θ = π/2 avem r(a) = 0 ¸si r > 0 langa x = a.

Definim acum func¸tia

¸si observ˘am c˘a v(a) ≥ 0 ¸si ca

.

Din moment ce (L+h)[r] = 0 ¸si (L+h)[q] ≤ 0, v verifica o ecua¸tie diferen¸tial˘a de ordinul al doilea cu coeficien¸tii lui v nepozitivi. Atunci, conform teoremelor 3 ¸si 4 aplicate oric˘arui subinterval de forma [a,c], ori v(c) > v(a) ¸si v0(c) > 0, ori v(x) ≡ v(a) pe ˆıntreg subintervalul [a,c]. ˆIn oricare din cazuri, r(x) > 0 pentru x ∈ (a,b). Vom ar˘ata c˘a ¸si r(b) > 0.

Dac˘a v(x) ≡ v(a) pe [a,b], q este proportionala cu r; rezult˘a c˘a (L + h)[q] = 0 ¸si −q0(a)cosθ+q(a)sinθ = 0. Din moment ce egalitatea nu are loc ˆın toate condi¸tiile din (2.24) ¸si (2.25), rezult˘a c˘a q(b) > 0, contrar ipotezei. Astfel, pentru un anumit num˘ar c ∈ (a,b), trebuie s˘a avem

v(c) > v(a) ≥ 0 ¸si v0(x) > 0 pentru x ≥ c.

Acum

.

Punand

ψ(x) ≡ r0q − q0r,

g˘asim din ecua¸tia diferen¸tial˘a pentru r ¸si inegalitatea diferen¸tial˘a pentru q c˘a

ψ0(x) + gψ(x) = −r(L + h)[q] ≥ 0. Atunci dac˘a g ≤ M pe intervalul [c,b], vedem c˘a

;

ˆın consecin¸t˘a,

ψ(x) ≥ ψ(c)e−M(x−c).

ˆIn particular ψ(b) ≥ ψ(c)e−M(b−c) > 0.

Din moment ce ψ = r0q − q0r ¸si q(b) = 0, q0(b) < 0, rezult˘a ca r(b) > 0. Am ar˘atat astfel c˘a r > 0 pe ˆıntreg intervalul (a,b]. Mai mult, (L + h)[r] = 0 ¸si

−r0(a)cosθ + r(a)sinθ = 0.

Din moment ce φ = π/2, avem r0(b)cosφ + r(b)sinφ = r(b > 0). Astfel func¸tia w(x) = q(x) + r(x) satisface cerintele teoremei 11.

Dac˘a q(a) = 0 ¸si q(b) > 0, ar˘at˘am ˆıntr-un mod asem˘an˘ator c˘a solu¸tia lui

(L + h)[s] = 0 s(b) = cosφ

s0(b) = −sinφ

e pozitiv˘a ˆın [a,b), astfel ˆıncˆat w = q + s ˆındepline¸ste condi¸tiile teoremei 11. ˆIn sfarsit, dac˘a θ = φ = π/2 ¸si q(a) = q(b) = 0, g˘asim c˘a r > 0, cu excep¸tia cˆand x = a, ¸si s > 0, exceptˆand x = b, astfel ˆıncˆat w = r + s ˆındepline¸ste condi¸tiile teoremei 11.

Observa¸tii.

Dac˘a egalitatea tine pentru toate condi¸tiile (2.11), (2.12) ¸si (2.13),(2.14), ambele z1 ¸si z2 satisfac toate condi¸tiile din (2.9), (2.10). Dac˘a sunt distincte, stim c˘a solu¸tia nu e unic˘a; dac˘a z1 ≡ z2 poate s˘a fie sau poate s˘a nu fie unic˘a.

Este u¸sor de v˘azut din demonstra¸tie c˘a m˘arginirea lui g la capete poate fi ˆınlocuit˘a cu g m˘arginit˘a pe fiecare subinterval ˆınchis al lui (a,b), m˘arginit˘a superior pentru m˘arginit˘a inferior

pentru x < c2, unde c1, c2 sunt numere din (a,b).

2.6 Aproximareaˆın probleme cu condi¸tii ini¸tiale

ˆIn sec¸tiunea 3 am discutat despre unicitatea solu¸tiei problemei cu condi¸tii ini¸tiale. Adic˘a am ar˘atat c˘a exist˘a cel mult o solu¸tie a ecua¸tiei

(L + h)[u] ≡ u00 + g(x)u0 + h(x)u = f(x) pentru x > a, (2.26)

care satisface condi¸tiile ini¸tiale

u(a) = y1, u0(a) = y2. (2.27)

Ca ¸siˆın cazul problemei cu condi¸tii la limit˘a, de obicei nu e posibil s˘a rezolvam explicit problema cu condi¸tii ini¸tiale. De aceea este important s˘a putem g˘asi o solu¸tie aproximat˘a ¸si s˘a m˘arginim eroarea ˆın aproximare. Vom face ascest lucru mai ˆıntˆai ˆın ipoteza c˘a

h(x) ≤ 0

de-a lungul intervalului [a,b]ˆın care soluitia lui (2.26), (2.27) va fi aproximat˘a. Presupunem c˘a putem g˘asi o func¸tie z1(x) cu propriet˘a¸tile

(L + h)[z1] ≥ f(x) pentru a ≤ x ≤ b, (2.28)

. (2.29)

Definind func¸tia v1(x) ≡ z1(x) − u(x),

avem

(L + h)[v1] ≥ 0 ¸si .

Din moment ce v1(a) ≥ 0, func¸tia v1 are un maxim nenegativ pe oricare subinterval [a,x0] al lui [a,b]. Aplicˆand principiul de maxim dat ˆın teorema 3, acest maxim trebuie s˘a fie atins fieˆın a, fieˆın x0. Din moment ce 0, concluzion˘am ˆın plus din teorema 4 c˘a maximul nu poate fi atins ˆın a doar dac˘a nu cumva v1 este constant˘a pe intervalul (a,x0). Astfel, teorema 3 arat˘a c˘a pentru orice x0 > a, avem

v1(x0) ≥ v1(a) (2.30)

¸si

. (2.31)

) pentru x ≥ a. (2.33)

Din moment ce z1(a) − y1 ≥ 0, inegalitatea (2.32) implica u(x) ≤ z1(x).

Observ˘am c˘a func¸tia z1(x)−[z1(a)−y1] de asemenea satisface condi¸tiile (2.28)

¸si (2.29), dar este egala cu u in punctul x = a. Inegalitatea u(x) ≤ z1(x) cu z1(x) ˆınlocuit de z1(x)−[z1(a)−y1] este din nou (2.32). Astfel, nu se pierde din generalitate ˆınlocuind (2.32) cu inegalitatea mai simpla u(x) ≤ z1(x).

Limitele inferioare pot fi ob¸tinute ˆıntr-un mod similar. Presupunem c˘a putem g˘asi o func¸tie z2 astfel ˆıncat inegalit˘a¸tile

(L + h)[z2] ≤ f(x) pentru a ≤ x ≤ b (2.34)

¸si

(2.35)

sunt adev˘arate. Atunci, prin teoremele 3 ¸si 4, g˘asim

u(x) ≥ y1 + z2(x) − z2(a)

¸si

.

F˘ar˘a pierderea generalitatii, putem ˆınlocui prima inegalitatea cu u(x) ≥ z2(x).

Am stabilit astfel urm˘atorul rezultat.

TEOREMA 13.

Dac˘a u(x) e o solu¸tie a problemei (2.26) care satisface condi¸tiile ini¸tiale (2.27) ¸si dac˘a z1(x) ¸si z2(x) ˆındeplinesc (2.28) ¸si (2.29) ¸si, respectiv, (2.34) ¸si (2.35), atunci

z2(x) ≤ u(x) ≤ z1(x) (2.36)

¸si

. (2.37)

De observat c˘a inegalit˘a¸tile (2.28) ¸si (2.34) sunt inversele celor necesare pentru limitele superioare ¸si inferioare din problemele cu condi¸tii la limit˘a. Dac˘a func¸tiile z1(x) ¸si z2(x) descrise ca mai sus pot fi g˘asite, atunci inegalit˘a¸tile (2.36) ¸si (2.37) arat˘a c˘a u(x) ¸si u0(x) sunt aproximate de aceste func¸tii. Aceast˘a aproximare poate fi f˘acut˘a f˘ar˘a a cunoa¸ste solu¸tia u. Acuratetea aproxim˘arii va depinde de cˆat de bine putem alege func¸tiile z1 ¸si z2.

Exemplu. S˘a g˘asim limite pentru valoarea u(1) a solu¸tiei problemei cu condi¸tii ini¸tiale

,

Aceast˘a solu¸tie u(x) e numita func¸tie Bessel de ordinul zero cu argument imaginar ¸si e notat˘a de obicei I0(x).

Este convenabil s˘a alegem func¸tii polinomiale pentru z1(x) ¸si z2(x). Lu˘am

z1(x) = c1x2 + 1.

Atunci (0) = 0. Alegem constanta c1 astfel ˆıncat

(L + h)[z1] = c1(4 − x2) − 1

este nenegativ˘a pentru 0 ≤ x ≤ 1. Valoarea este potrivita ¸si avem c˘a

+ 1 pentru 0 ≤ x ≤ 1.

ˆIn particular, . Asem˘an˘ator, dac˘a lu˘am z2(x) = c2x2 + 1 ¸si alegem

, atunci

(L + h)[z2] ≤ 0

¸si (0) = 0. Asadar + 1 pentru 0 ≤ x ≤ 1. Limitele inferioare ¸si superioare pentru u(1) sunt

1.250 ≤ u(1) ≤ 1.333 (2.38)

Pentruˆımbun˘at˘a¸tirea limitelor, folosim por¸tiunea din teorema 3 care da limitele pentru u0(x) ˆın func¸tie de

Pentru aˆımbun˘at˘a¸ti limita superioar˘a, consider˘am maiˆıntˆai un subinterval [0,t], unde t < 1. Alegˆand aceea¸si func¸tie

z1(x) = c1x2 + 1 pentru 0 ≤ x ≤ t,

ˆındeplinind inegalitatea

(L + h)[z1] = c1(4 − x2) − 1 ≥ 0 pentru 0 ≤ x ≤ t

luˆand .

ˆIn acest fel g˘asim

¸si

pentru 0 ≤ x ≤ t.

ˆIn particular,

.

Acum trebuie s˘a integram aceast˘a ultima inegalitate relativ la t ˆıntre limitele 0 ¸si 1. Avem c˘a

.

Astfel avem limita superioar˘a

u(1) ≤ u(0) + 0.288 = 1.288. (2.39)

Acest procedeu nu aduce nicio ˆımbun˘at˘a¸tire limitei inferioare a lui u(1) folosind o func¸tie de forma z2 = c2x2 + 1. Totu¸si, alta metoda, aceea a subdiviziunilor intervalului, poate fi folosit˘a pentru aˆımbun˘at˘a¸ti limita inferioar˘a.

ˆImp˘ar¸tim intervalul (0,1)ˆın dou˘a p˘ar¸ti ¸si definim z2(x) separat pe fiecare bucata. Pentru intervalul 0, alegem z2 ca mai ˆınainte:

.

ˆIn acest fel ob¸tinem limitele

,

.

Pentru intervalul 1, definim

.

Cu aceast˘a defini¸tie, sunt continue pe [0,1]. Vom alege c3 astfelˆıncat

pentru 1. Aceast˘a inegalitate va tine dac˘a

pentru .

Nu e greu de v˘azut c˘a membrul drept cre¸ste; astfel, alegerea

satisface condi¸tiile. ˆIn acest fel ob¸tinem

.

Combinˆand aceast˘a inegalitate cu (2.39), ob¸tinem

1.258 ≤ u(1) ≤ 1.288

sau u(1) = 1.273 ± 0.015 (de fapt, u(1) = 1.2661).

Alte ˆımbun˘at˘a¸tiri ale limitei inferioare pot fi f˘acute ˆımp˘ar¸tind intervalul (0,1) ˆın mai multe subintervale ¸si definind z2(x) separat pe fiecare subinterval. Limitele inferioare pentru u ¸si u0 la capatul fiec˘arui interval sunt pe post de valori ini¸tiale ale lui pe urm˘atorul interval. Aceast˘a alegere pentru valorile ini¸tiale are ca efect faptul c˘a func¸tia z2(x) are prima derivata continu˘a, dar nu neaparat o derivat˘a de ordinul al doilea continu˘a pe [0,1]. Limita superioar˘a poate fi ˆımbun˘at˘a¸tit˘a ˆın aceea¸si manier˘a.

Metoda subdiviziunilor din exemplul anterior sugereaza urm˘atoarea schema general˘a pentru a ob¸tine limite inferioare ¸si superioare. Presupunem c˘a ˆımp˘ar¸tim intervalul [a,b] ˆın N subintervale

a = x0 < x1 < … < xN−1 < xN = b.

Vom alege z1(x) polinom de gradul al doilea pe fiecare subinterval ¸si alegem coeficien¸tii polinomului astfel ˆıncat sunt continue de-a lungul intervalului [a,b]. De asemenea, z1 va fi aleasa astfel

ˆıncˆat inegalitatea (2.28) tine ˆın fiecare subinterval (xi−1,xi). Lu˘am

z1(x) = ci(x − xi)2 + di(x − xi) + ei

pentru xi ≤ x ≤ xi+1, i = 0,1,…,N − 1. Constantele ci, di, ei, i =

0,1,…,N − 1 ¸si num˘arul N de subintervale vor fi alese astfel ˆıncˆat toate condi¸tiile impuse s˘a fieˆındeplinite. Continu˘am pas cu pasˆıncepˆand cu intervalul (x0,x1). Condi¸tiile ini¸tiale

necesit˘a ca e0 = y1 ¸si d0 = y2. De aceea avem ˆın (x0,x1)

z1(x) = c0(x − x0)2 + y2(x − x0) + y1.

ˆIn acest interval, inegalitatea

(L + h)[z1] ≥ f(x)

devine

c0[2+2g(x)(x−x0)+h(x)(x−x0)2]+g(x)y2 +h(x)[y2(x−x0)+y1] ≥ f(x).

(2.41) Dac˘a g(x) ¸si h(x) sunt m˘arginite, atunci x1 poate fi ales suficient de aproape de x0 astfel ˆıncˆat coeficientul lui c0 ˆın (2.41) e pozitiv pentru x0 ≤ x ≤ x1. Dac˘a, in plus, f este m˘arginit˘a, atunci c0 poate fi ales suficient de mareˆıncˆat (2.41) tine pentru to¸ti x ∈ (x0,x1).

Ne ocupam acum de intervalul (x1,x2), cu z1(x) definit˘a astfel: z1(x) = c1(x − x1)2 + d1(x − x1) + e1 pentru x1 ≤ x ≤ x2.

Pentru a asigura continuitatea lui , alegem

(2.42)

ˆIn intervalul (x1,x2), inegalitatea corespunz˘atoare lui (2.41) devine

c1[2+2g(x)(x−x1)+h(x)(x−x1)2]+g(x)d1 +h(x)[d1(x−x1)+e1] ≥ f(x),

(2.43)

unde d1 ¸si e1 sunt constante determinate de (2.42). Alegem x2 suficient de aproape de x1 astfel ˆıncˆat coeficientul lui c1 ˆın (2.43) s˘a fie pozitiv. Atunci lu˘am c1 suficient de mare ˆıncˆat inegalitatea (2.43) tine ˆın ˆıntreg intervalul

(x1,x2).

Procedˆand ˆın aceast˘a maniera, determin˘am fiecare di, ei astfel ˆıncˆat z1 ¸si sunt continue peste tot ¸si lu˘am ˆıntotdeauna intervalul (xi,xi+1) suficient de mic ¸si constanta ci suficient de mareˆıncˆat (L+h)[z1] ≥ f(x) este valabil˘a peste tot. De fapt, cantit˘a¸tile ei, di sunt determinate de formulele recurente

ei = ci−1(xi − xi−1)2 + di−1(xi − xi−1) + ei−1, di = 2ci−1(xi − xi−1) + di−1.

ˆIntr-un calcul efectiv pentru a-l determina pe ci, este convenabil s˘a se ˆınlocuiasc˘a f cu maximul s˘auˆın al i-lea subinterval ¸si s˘a seˆınlocuiasc˘a g ¸si h fie prin maximul, fie prin minimul fiecareia, oricare ar fi mai potrivit pentru ca inegalitatea (L + h)[z1] ≥ f pe ˆıntreg domeniul de defini¸tie.

ˆIntr-un mod similar construim limite inferioare. Constantele di, ei sunt aleseˆın exact acela¸si mod ¸si cantit˘a¸tile −ci sunt luate suficient de mariˆıncˆat (L + h)[z2] ≤ f(x) oricare ar fi x.

Dac˘a f, g ¸si h sunt continue, se poate ar˘ata c˘a pe masur˘a ce lungimea maxim˘a a subintervalelor tinde la zero, limitele inferioare ¸si superioare tind ambele la solu¸tia u.

Pˆan˘a acum ˆın aceast˘a sec¸tiune am presupus c˘a h(x) ≤ 0. Studiem acum problema aproxim˘arii solu¸tiei ecua¸tiei

(L + h)[u] ≡ u00 + g(x)u0 + h(x)u = f(x)

avˆand condi¸tiile ini¸tiale

u(a) = y1, u0(a) = y2

cˆand func¸tia h(x) poate fi pozitiv˘a. ˆIn aceste circumstante, folosim principiul de maxim generalizat dat de teorema 5. Pentru a face acest lucru, presupunem c˘a exist˘a o func¸tie w care e pozitiv˘a pe [a,b] ¸si care are proprietatea ca

(L + h)[w] ≤ 0 pentru a < x < b.

De exemplu, func¸tia

w = 1 − β(1 − a)2

cu β suficient de mare (presupunˆand c˘a f(x) e m˘arginit˘a), are propriet˘a¸tile dorite dac˘a intervalul [a,b] e suficient de mic.

Am v˘azut ˆın sec¸tiunea 2 c˘a v ≡ u/w satisface o ecua¸tie de forma

,

cu G(x) ≡ (2w0/w) + g ¸si H(x) ≡ (L + h)[w]/w ≤ 0. Func¸tiile z1(x) ¸si z2(x) sunt acum definite astfel ˆıncat z1/w ¸si z2/w furnizeaza limite pentru u/w.

Facem z1 ¸si z2 s˘a satisfac˘a inegalit˘a¸tile

(L + h)[z1] ≥ f(x), z1(a) ≥ y1, z10 (a)w(a) − z1(a)w0(a) ≥ y2w(a) − y1w0(a),

¸si

(L + h)[z2] ≤ f(x), z2(a) ≤ y1, z20 (a)w(a) − z2(a)w0(a) ≤ y2w(a) − y1w0(a).

Atunci, pentru x = a,

.

Mai mult, e u¸sor de observat c˘a

.

Astfel g˘asim c˘a pentru a ≤ x ≤ b,

¸si

.

Primul set de inegalit˘a¸ti da limitele

z2(x ≤ u(x) ≤ z1(x)). (2.44)

Al doilea set produce inegalit˘a¸tile

Din moment ce w e pozitiv˘a pe [a,b], avem c˘a

Dac˘a w0(x) ≤ 0, putem introduce limita superioar˘a pentru u(x) dat˘a ca

ˆın (2.44) ˆın membrul stˆang din (2.45) ¸si putem insera marginea inferioar˘a ˆın membrul drept.

Dac˘a w0(x) ≥ 0, folosim limita inferioar˘a ˆın membrul stˆang ¸si limita superioar˘a ˆın membrul drept. Astfel, ob¸tinem



)] dac˘a w0(x) ≤ 0, (2.46)

) dac˘a w0(x) ≥ 0. 

Inegalit˘a¸tile (2.44) ¸si (2.46) dau limite pentru u(x) ¸si u0(x), care sunt exacte cˆand) sunt mici.

De¸si este ˆıntotdeauna posibil s˘a g˘asim o func¸tie pozitiv˘a w care satisface (L + h)[w] ≤ 0 pe un interval suficient de mic, ˆın general nu exist˘a o astfel de func¸tie dac˘a intervalul este prea mare. ˆInc˘a o dat˘a recurgem la spargerea intervalului ¸si reunirea func¸tiilor definite pe subintervale. Fie w > 0 ¸si (L + h)[w] ≤ 0 pe un interval [a,x∗] ¸si fie w∗ o alta func¸tie pozitiv˘a care verific˘a (L + h)[w∗] ≤ 0 pe intervalul [x∗,b]. Vrem s˘a g˘asim limitele pentru solu¸tia u a problemei cu condi¸tii ini¸tiale (2.26), (2.27) pe ˆıntregul interval [a,b].

Fie z1(x) ¸si z2(x) astfel ˆıncˆat ele satisfac condi¸tiile

(L + h)[z2] ≤ f(x) ≤ (L + h)[z1]

pe intervalul [a,x∗] ¸si

z2(a) ≤ y1 ≤ z1(a), z20 (a)w(a) − z2(a)w0(a) ≤ y2w(a) − y1w0(a) ≤ z10 (a)w(a) − z1(a)w0(a). Atunci

pentru a ≤ x ≤ x∗.

Am dat astfel limite pentru u(x∗) ¸si u0(x∗) ¸si, ˆın plus, o func¸tie w∗ care satisface (L + h)[w∗] ≤ 0 pe [x∗,b]. Putem g˘asi limitele pentru u/w∗ ¸si (u/w∗)0, ca maiˆınainte. Fie func¸tiile definite pe [x∗,b] ¸si presupunem c˘a satisfac

,

pentru x = x∗.

Atunci g˘asim, ca mai ˆınainte, c˘a

pentru x∗ ≤ x ≤ b.

De¸si nu stim u(x∗) ¸si (u/w∗)0 ˆın x∗, avem limite pentru ele; de aceea, putem da condi¸tii explicite referitoare la ¸si (, care asigura c˘a inegalit˘a¸tile anterioare sunt respectate.

Dac˘a (w∗)0/w∗ ≥ w0/w (cum e cazul de obicei), aceste condi¸tii sunt

pentru x = x∗;

pentru x = x∗.

Dac˘a (w∗)0/w∗ ≤ w0/w,ˆınlocuim z2 cu z1 in coeficientul lui [(w∗)0/w∗−w0/w]

ˆın primul ¸sir de inegalit˘a¸ti ¸si z1 cu z2 ˆın al doilea. Dac˘a aceste condi¸tii sunt satisf˘acute, avem limitele

.

Consider˘am acum w∗ ca o prelungire a lui w pe intervalul ( ca o prelungire a lui ca o prelungire a lui z2. Atunci aceste func¸tii prelungite sunt,ˆın general, discontinueˆın x∗. Totu¸si, inegalit˘a¸tile de mai sus, care leaga, leaga de asemenea limitele din dreapta ¸si din stˆangaˆın punctele de discontinuitate. Poate fi, desigur, necesar sau de dorit s˘a ˆımp˘ar¸tim intervalul [a,b] ˆın mai mult de dou˘a subintervale. Observa¸tia de mai sus conduce la urm˘atoarea teorem˘a.

TEOREMA 14.

Fie z1(x), z2(x) ¸si w(x) func¸tii continue pe por¸tiuni cu prima ¸si a doua derivat˘a continue pe por¸tiuni pe intervalul [a,b] cu urm˘atoarele propriet˘a¸ti:

w > 0 pe [a,b].

z2(a) ≤ y1 ≤ z1(a).

z20 (a)w(a)−z2(a)w0(a) ≤ y2w(a)−y1w0(a) ≤ z10 (a)w(a)−z1(a)w0(a).

(L+h)[w] ≤ 0, (L+h)[z2] ≤ f(x) ≤ (L+h)[z1] in toate punctele unde derivatele care apar ˆın aceste formule sunt continue.

ˆIn fiecare punct de discontinuitate x∗, func¸tiile z1, −z2 ¸si w0/w au salturi nenegative, saltulˆın w(z1/w)0 este cel pu¸tin −z2(x∗ − 0) ˆınmul¸tit˘a cu saltul ˆın w0/w, iar saltul ˆın w(z2/w)0 este cel mult −z1(x∗ − 0) ˆınmul¸tit˘a cu saltul ˆın w0/w. Atunci

pe [a,b]

.

Observa¸tii.

Scazˆand un multiplu de w convenabil din z1 in fiecare interval unde z1 ¸si w sunt continue, putem face z1(a) = y1 ¸si z1 continu˘a pe [a,b]. Acest lucru ˆımbun˘at˘a¸te¸ste limita superioar˘a. Asem˘an˘ator, putem face z2(a) = y1 ¸si z2 continu˘a.

Rezultatul anterior pentru h ≤ 0 poate fi ob¸tinut alegˆand w ≡ 1.

Teorema 14 poate fi folosit˘a pentru a ar˘ata c˘a solu¸tia u a problemei cu condi¸tii condi¸tii ini¸tiale (2.26), (2.27) depinde continuu de datele y1, y2 ¸si f(x).

Lu˘am w = 1−β2[x−a−(k/2β)]2 pe intervalul [a+(k/2β),a+(k+1)/2β], k = 0,1,…,k∗, unde k∗ < 2β(b − a) ≤ k∗ + 1, cu β suficient de mare ˆıncat

pe acest interval. Acest lucru poate fi realizat facˆand

,

dat fiind c˘a maxh > 0. Dac˘a h ≤ 0, lasam β = 0 astfel ˆıncˆat w ≡ 1. Pe primul interval [a,a + (1/2β)], alegem

z1 = C0eα(x−a),

unde α e ales astfel ˆıncat

(L + h)[eα(x−a)] = (α2 + αg + h)eα(x−a) ≥ 1.

Putem lua, de exemplu,

α = max |g2 − 2(h − 1)|1/2. a≤x≤b

Alegem

.

Atunci z1 = C0eα(x−a) satisface condi¸tiile referitoare la z1 dateˆın teorema 14

¸si z2 = −C0eα(x−a) satisface condi¸tiile referitoare la z2 pe intervalul [a,a +

(a/2β)]. Ob¸tinem c˘a pentru x = a + (1/2β)

astfel ˆıncat

.

Lasam acum z1 = −z2 = C1 eα[x−a−(1/2β)] pe [a + (1/2β),a + (2/2β)] cu

ca s˘a ob¸tinem c˘a

.

Continuˆand ˆın acest fel, afl˘am c˘a pentru orice x ∈ [a,b]

,

unde ρ = α + 2β log[1 + (8β)/(3α)].

Dac˘a acum u1 ¸si u2 sunt solu¸tii ale problemei cu condi¸tii ini¸tiale pentru acela¸si operator diferen¸tial L ¸si datele alaturate, lu˘am u(x) = u1(x) − u2(x) ca s˘a ob¸tinem c˘a

,

unde α, β ¸si ρ depind numai de limitele lui g ¸si h ¸si unde

.

Astfel, dac˘a valorile ini¸tiale) sunt apropiate de ) ¸si dac˘a func¸tiile date (L + h)[u1] ¸si (L + h)[u2] sunt apropiate ˆıntre ele, atunci

C0 este mic; deci u1(x) este aproape de ) este aproape de

pe intervalul [a,b]. Cu alte cuvinte, solu¸tia u a problemei cu condi¸tii ini¸tiale (2.26), (2.27) depinde continuu de datele y1, y2 ¸si f(x).

2.7 Problema cu valori proprii

Presupunem c˘a u este o solu¸tie a ecua¸tiei

u00 + g(x)u0 + [h(x) + λk(x)]u = 0 pentru a < x < b (2.47)

care satisface condi¸tiile la limit˘a

(2.48)

Lu˘am θ ¸si φ astfel ˆıncˆat −π/2 < θ < π/2, −π/2 < φ < π/2. Este evident c˘a u ≡ 0 satisface (2.47), (2.48) pentru orice valoare a lui λ. Orice num˘ar λ pentru care exist˘a o solu¸tie a problemei (2.47), (2.48) care nu este identic nula se numeste valoare proprie a ecua¸tiei (2.47) cu condi¸tiile la limit˘a (2.48). solu¸tia corespunz˘atoare u se numeste func¸tie proprie¸si este determinat˘a pˆan˘a la ˆınmul¸tirea cu o constant˘a, din moment ce pentru orice num˘ar A, func¸tia Au satisface (2.47) ¸si (2.48) atunci cˆand ¸si u le satisface.

Vom presupune c˘a func¸tiile g, h ¸si k sunt m˘arginite ¸si c˘a exist˘a un num˘ar pozitiv η astfel ˆıncat

k(x) ≥ η > 0 pentru a ≤ x ≤ b.

Dac˘a λ e suficient de mic (posibil negativ), atunci

h + λk ≤ 0 pentru a ≤ x ≤ b;

dac˘a de asemenea θ ≥ 0, φ ≥ 0, rezult˘a din teorema 10, sec¸tiunea 5 c˘a un astfel de λ nu poate fi valoare proprie. Astaˆınseamn˘a c˘a toate valorile proprii ale lui (2.47), (2.48) sunt mai mari decˆat num˘arul

. (2.49)

(Infimul unei func¸tii f(x), notat inf f(x), este minimul dac˘a acesta e atins, sau, altfel, cea mai mare limit˘a inferioar˘a. Supremul, supf(x), este definit asem˘an˘ator, astfel ˆıncˆat supf(x) = −inf[−f(x)].)

Vom c˘auta o limit˘a inferioar˘a mai general˘a pentru valorile proprii ale lui (2.47), (2.48). Fie w(x) o func¸tie de dou˘a ori diferen¸tiabil˘a, cu derivata a doua continu˘a, pozitiv˘a pe [a,b], care satisface inegalit˘a¸tile

(2.50)

Dac˘a w verific˘a ¸si

w00 + g(x)w0 + [h(x) + λk(x)]w < 0, (2.51)

atunci rezult˘a din teorema 11, sec¸tiunea 5, cu z1 ≡ z2 ≡ 0, c˘a λ nu este valoare proprie. Astfel ne indreptam spre rezultatul urm˘ator.

TEOREMA 15.

Dac˘a w(x) e pozitiv˘a pe [a,b] ¸si satisface inegalitatea (2.50), atunci nicio valoare proprie a lui (2.47), (2.48) nu poate coborˆı sub cantitatea

. (2.52)

Observ˘am c˘a dac˘a θ ≥ 0, φ ≥ 0, atunci (2.52) este oˆımbun˘at˘a¸tire fata de (2.49), din moment ce func¸tia w ≡ 1 satisface toate ipotezele; ˆın acest caz, (2.52) se reduce la (2.49).

Vom ar˘ata acum c˘a principiul de maxim poate fi folosit pentru a stabili existenta celei mai mici valori proprii (numita prima valoare proprie). Asta ˆınseamn˘a c˘a vom arat˘a c˘a exist˘a un num˘ar λ1 care este valoare prprie ¸si care are proprietatea ca niciun alt num˘ar λ < λ1 nu este valoare proprie. In acest sens demonstram ˆıntˆai urm˘atoarea lem˘a.

LEMA 1. Pentru fiecare λ, fie r(x;λ) solu¸tia problemei cu condi¸tii

ini¸tiale

(2.53)

cu −π/2 < θ ≤ π/2. Presupunem c˘a g(x), h(x) ¸si k(x) sunt m˘arginite ¸si k(x) e pozitiv˘a ¸si m˘arginit˘a departe de zero pe [a,b]. Atunci exist˘a

un num˘ar λ astfelˆıncˆat pentru to¸ti λ > λ, solu¸tia r(x;λ) isi schimba semnul ˆın a < x < b.

Demonstra¸tie. Presupunem c˘a pentru valori arbitrare mari ale lui λ, exist˘a o func¸tie r care verific˘a (2.53) ¸si astfel ˆıncˆat r(x;λ) > 0 ˆın (a,b). Atunci func¸tia w(x) = r(x;λ) poate fi folosit˘a pentru a stabili teorema 11 pentru problema

(L + h + λk)[u] = 0 pentru c − ε < x < c + ε, u(c − ε) = u(c + ε) = 0,

ˆın condi¸tiile c − ε > a ¸si c + ε < b. Aceast˘a problem˘a are evident solu¸tia u(x) ≡ 0. Vom ob¸tine o contradictie construind o func¸tie z2 care poate fi folosit˘a ca limit˘a inferioar˘a dac˘a teorema 11 din sec¸tiunea 5 tine, dar care este evident mai mare decˆat u. Fie

z2(x) ≡ e−α(x−c)2 − e−αε2,

unde α e o constant˘a pozitiv˘a ce va fi determinat˘a. Vedem ca

z2(c − ε) = z2(c + ε) = 0,

+ (h + λk)[e−α(x−c)2 − e−αε2].

Acum alegem α suficient de mare ˆıncat

pe intervalul [c−ε,c+ε]. Atunci dac˘a λ e suficient de mareˆıncˆat h+λk ≥ 0, vedem c˘a (L+h+λk)[z2] ≥ 0 pentru |x−c| ≥ ε/2. Pentru a ajunge la aceea¸si concluzie pentru |x−c| < ε/2, trebuie doar s˘a lu˘am λ suficient de mare astfel

ˆıncat

(h + λk) ≥ 2α|1 + (x − c)g(x)|/[1 − e−3αε2/4]. (2.54)

Pentru astfel de valori suficient de mari ale lui λ, (L + h + λk)[z2] ≥ 0; de aceea, dac˘a teorema 11 tine, z2 ≤ 0. Dar prin defini¸tie, z2 > 0ˆın (c−ε,c+ε), astfel ˆıncˆat teorema 11 nu e respectata. Prin urmare, pentru λ suficient de mare ca h + λk ≥ 0 ¸si (2.54) s˘a fie satisf˘acute, r(x;λ) trebuie s˘a-¸si schimbe semnul pe intervalul [c − ε,c + ε]. Astfel, lema e demonstrat˘a cu

,

ˆın condi¸tiile a < c − ε ¸si c + ε < b.

Observa¸tie.

Pentru aceast˘a lem˘a e suficient s˘a presupunem c˘a g(x) e m˘arginit˘a, c˘a h(x) are limit˘a inferioar˘a ¸si k(x) are margine inferioar˘a pozitiv˘a pe un subinterval [c − ε,c + ε].

Stabilim acum o lem˘a ˆın sensul opus, care descrie situa¸tia pentru valori mici ale lui λ.

LEMA 2. Fie r(x;λ) solu¸tia problemei cu valori ini¸tiale (2.53).

Atunci exist˘a un num˘ar λ0 astfel ˆıncˆat cˆand λ < λ0 avem r(x;λ) > 0 ˆın cazul a < x ≤ b ¸si r0(b;λ)cosφ + r(b;λ)sinφ > 0.

Demonstra¸tie. Fie w(x) orice func¸tie diferen¸tiabil˘a de clas˘a C2 care e pozitiv˘a pe [a,b] ¸si care satisface

,

Fie

Atunci pentru λ < λ0 func¸tia w face ca teorema 11 din sec¸tiunea 5 s˘a fie valabil˘a pentru problema

(L + h + λk)[u] = 0 ˆın (a,c),

−u0(a)cosθ + u(a)sinθ = 0, u(c) = 0.

pentru orice c ∈ (a,b). Aceast˘a problem˘a are solu¸tia u ≡ 0. Prin urmare, dac˘a r(c;λ) = 0 pentru c ∈ (a,b), atunci rezult˘a din teorema 11 c˘a r(x;λ) ≤ 0 pentru x ∈ [a,c]. Dar acest lucru contrazice condi¸tia ini¸tial˘a pentru r, din moment ce fie r(a,λ) = cosθ > 0, fie r(a,λ) = 0, r0(a,λ) = 1. Rezult˘a c˘a pentru λ < λ0, func¸tia r(x;λ) nu se poate anula in (a,b].

Mai mult, teorema 11 aplicat˘a problemei

(L + h + λk)[u] = 0,−u0(a)cosθ + u(a)sinθ = 0, u0(b)cosφ + u(b)sinφ = 0

ar ar˘ata c˘a r(x;λ) ≤ 0 dac˘a r0(b;λ)cosφ + r(b;λ)sinφ ≤ 0. Astfel, pentru λ < λ0, avem r(x;λ) > 0 ˆın (a,b]si r0(b;λ)sinφ > 0.

Cu ajutorul lemelor anterioare putem stabili urm˘atorul rezultat raportat la problema cu valori proprii (2.47), (2.48).

TEOREMA 16.

Exist˘a o valoare proprie λ1 ¸si o func¸tie proprie corespunz˘atoare r(x;λ1) astfel ˆıncat:

(i) niciun alt num˘ar λ < λ1 nu este valoare proprie; (ii) r(x;λ1) nu-si schimba semnul ˆın (a,b).

Demonstra¸tie. Fie λ∗ cea mai mica limit˘a superioar˘a a valorilor lui λ pentru care r(x;λ) > 0 ˆın (a,b]. Vedem din cele dou˘a leme c˘a exist˘a un astfel de

num˘ar λ∗ ¸si c˘a λ0 ≤ λ∗ ≤ λ.

Observ˘am c˘a pentru orice numere λ ¸si µ, diferenta q(x) ≡ r(x;λ)−r(x;µ) satisface problema cu condi¸tii ini¸tiale

(L + h + λk)[q] = (µ − λ)k r(x;µ), q(a) = 0, q0(a) = 0.

Rezultatele din sec¸tiunea 6 implica faptul c˘a atunci cˆand |λ−µ| e mic, q(x) ¸si q0(x) sunt uniform mici. Adic˘a r(x;λ) ¸si r0(x;λ) sunt continueˆın λ, uniforme ˆın x. Atunci din moment ce r(x;λ) > 0 pentru to¸ti λ < λ∗, concluzion˘am c˘a r(x;λ∗) ≥ 0. Mai mult, dac˘a r(x;λ∗) ar fi strict pozitiv˘aˆın (a,b], acela¸si lucru ar fi valabil prin continuitate pentru unii λ > λ∗. Rezult˘a c˘a r(x;λ∗) trebuie s˘a se anuleze undeva ˆın (a,b]. Dac˘a s-ar fi anulat ˆıntr-un punct interior c, am fi avut r(c;λ∗) = r0(c;λ∗) = 0. Dar atunci, din teorema 6, r(x;λ∗) ≡ 0, care contrazice condi¸tiile ini¸tiale. Concluzion˘am c˘a r(x;λ∗) > 0 ˆın (a,b) ¸si c˘a r(b;λ∗) = 0. Atunci r0(b;λ∗) < 0 ¸si deci

r0(b;λ∗)cosφ + r(b;λ∗)sinφ ≤ 0.

Stim din concluzia lemei 2 ca

r0(b;λ)cosφ + r(b;λ)sinφ > 0 pentru λ < λ0.

Din moment ce r(b;λ) ¸si r0(b;λ) sunt func¸tii continue de λ, observ˘am c˘a trebuie s˘a existe o valoare λ1, λ0 ≤ λ1λ∗, astfel ˆıncat r0(b;λ)cosφ + r(b;λ)sinφ > 0 pentru λ < λ1 ¸si

r0(b;λ1)cosφ + r(b;λ1)sinφ = 0.

Atunci r(b;λ1) satisface problema cu valori proprii

(L + h + λ1k)[r] = 0,

−r0(a;λ1)cosθ + r(a;λ1)sinθ = 0, r0(b;λ1)cosφ + r(b;λ1)sinφ = 0.

Rezult˘a c˘a λ1 este valoare proprie pentru problema (2.47), (2.48), cu r(x;λ1) func¸tia proprie corespunz˘atoare. Observ˘am c˘a din moment ce λ1 ≤ λ∗, func¸tia proprie r(x;λ1) este pozitiv˘a ˆın (a,b). Ea se anuleaz˘a ˆın a dac˘a ¸si numai dac˘a θ = π/2 ¸si ˆın b dac˘a ¸si numai dac˘a φ = π/2.

Observa¸tii.

Pentru −π/2 < θ < π/2 ¸si pentru orice λ < λ1, func¸tia w = r(x;λ) satisface toate condi¸tiile teoremei 15. Din moment ce (L + h + λk)[w] = 0, limita inferioar˘a (2.52) este exact λ. Pentru θ = π/2 ¸si λ < λ1, alegem w(x) = r(x;λ) + s(x;λ), unde s(x;λ) este solu¸tia ˆın (a,b) a problemei cu valoare ini¸tial˘a analoage ˆın b. Limita inferioar˘a este din nou λ. De aceea, ˆın toate cazurile, limita inferioar˘a (2.52) poate fi f˘acut˘a arbitrar apropiata de λ1 de o alegere corespunz˘atoare a func¸tiei w. ˆIn particular, rezult˘a c˘a λ1 este cea mai mica valoare proprie a problemei.

ˆIn lumina observa¸tiei anterioare, dac˘a λ1 e pozitiv˘a, func¸tia w = r(x;0) (sau w = r(x;0) + s(x;0), dac˘a θ = π/2) satisface condi¸tiile teoremei 11 din sec¸tiunea 5.

Dac˘a λ1 ≤ 0 ¸si w e pozitiv˘a pe [a,b], atunci

(L + h + λ1k)[w] ≤ (L + h)[w].

Astfel, dac˘a w satisface ipotezele teoremei 11 pentru operatorul L + h, le

ˆındepline¸ste ¸si pentru L + h + λ1k. Alegˆand z1 ≡ z1 ≡ 0 ˆın teorema 11, vedem c˘a u ≡ 0 cˆand λ = λ1. Deci faptul c˘a λ1 e valoare proprie e contrazis. Concluzion˘am c˘a dac˘a λ1 ≤ 0, nu exist˘a o func¸tie w care s˘a ˆındeplineasca toate condi¸tiile cerute de teorema 11.

Observa¸tiile (ii) ¸si (iii) reprezint˘a con¸tinutul urm˘atorului rezultat.

TEOREMA 17.

Limita superioar˘a ¸si limita inferioar˘a ale problemei ce condi¸tii la frontier˘a enuntate ˆın teorema 11 sunt valabile dac˘a ¸si numai dac˘a cea mai mica valoare proprie λ1 a problemei (2.47), (2.48) este pozitiv˘a.

Observ˘am c˘a nicio func¸tie proprie corespunz˘atoare unei valori proprii mai mari decˆat λ1 nu poate avea doar un semn in (a,b). Dac˘a r(x;λk) ar fi pozitiv˘a cu λk > λ1, am ajunge la o contradictie aplicˆandu-i cantit˘a¸tii r(x;λ1)/r(x;λk) teoremele 3 ¸si 4.

Capitolul 3

Ecua¸tii eliptice

3.1 Operatorul Laplace

Fie u(x1,x2,…,xn) o func¸tie diferen¸tiabil˘a cu derivata a doua continu˘a definit˘a ˆıntr-un domeniu Dˆın spa¸tiul euclidian n-dimensional. Operatorul Laplace sau Laplacian ∆ este definit astfel:

.

Dac˘a ecua¸tia ∆ = 0 este satisf˘acut˘a ˆın fiecare punct al unui domeniu D, spunem c˘a u este armonic˘aˆın D sau, simplu, c˘a u este o func¸tie armonic˘a.

Presupunem c˘a u are un maxim localˆıntr-un punct interior lui D. Atunci stim din calcule c˘a ˆın acest punct

¸si

.

De aceea, ˆıntr-un maxim local, inegalitatea

∂u ≤ 0

trebuie s˘a r˘amˆan˘a valabil˘a. Ra¸tionamentul simplu de mai sus duce la afirma¸tia: Dac˘a u func¸tie u satisface inegalitatea stict˘a ∆u > 0 (1) ˆın fiecare punct al domeniului D, atunci u nu ˆı¸si poate atinge maximul ˆın niciun punct interior al lui D. Presupunem c˘a b1(x1,x2,…,xn), b2(x1,x2,

…,xn),…, bn(x1,x2,…,xn) sunt func¸tii m˘arginite oarecare definite ˆın D.

F˘ar˘a nicio schimbare ˆın argumentul anterior, concluzion˘am c˘a dac˘a u satisface inegalitatea stict˘a

ˆın D, atunci u nu ˆı¸si poate atinge maximul ˆıntr-un punct interior.

ˆIn capitolul 2, cˆand am considerat cazul unu-dimensional, am v˘azut c˘a este important s˘a stabilim un principiu de maxim pentru inegalit˘a¸ti diferen¸tiale care nu sunt stricte. Vom arat˘a c˘a principiul de maxim anterior este valid chiar ¸si cˆand egalitatea este permisa ˆın relatiile (1) ¸si (2). ˆIn particular, func¸tiile armonice satisfac un principiu de maxim.

Vom demonstra mai ˆıntˆai un principiu de maxim pentru func¸tii de dou˘a variabile care ˆındeplinesc inegalitatea

Pentru a face acest lucru, vom folosi un num˘ar de propriet˘a¸ti speciale ale operatorului Laplace. Mai tˆarziu, considerˆand operatori diferen¸tiali mai generali, vom vedea cum metodele folositeˆın capitolul 2 pot fi modificate pentru a ob¸tine un pricipiu de maxim.

Fie (x,y) un punct ˆın D ¸si fie Kr un disc situat ˆın D cu centrul ˆın (x,y) ¸si cu raza r. Not˘am frontiera lui K cu Cr.

Gradientul unei func¸tii scalare v este vectorul func¸tie definit de

,

unde i, j sunt vectorii unitari ortogonali obisnuiti ai planului.

Divergen¸ta unui vector func¸tie w = a(x,y)i + b(x,y)j este func¸tia scalara definit˘a prin formula

.

Astfel avem

∆u = div (gradu). (4)

Teorema de divergen¸t˘a. Dac˘a D este un domeniu m˘arginit cu frontiera

Z Z I

neted˘a ∂D, atunci div w dxdy = w ·nds, unde n este vectorul nor-

D ∂D

mal unitar exterior. Rezultatul analog este valabil ¸siˆın dimensiuni mai mari. Aplic˘am teorema de divergen¸t˘a Laplacianului lui u ˆın discul Kr ¸si ob¸tinem

unde s este lungimea arcului de pe Cr ¸si ∂u/∂r este derivata normal˘a luat˘a pe frontiera Cr. ˆIn coordonate polare, ds = r dθ ¸si

Rezult˘a c˘a dac˘a ∆u ≥ 0 ˆın D, atunci

Acum ii permitem lui r s˘a varieze ˆıntre 0 ¸si un num˘ar fixat R, fiecare Kr fiind un disc cu centrul in (x, y). num˘arul R este luat suficient de mic ˆıncˆat Kr este con¸tinut complet de D. Integrand inegalitatea (5) de la 0 la R ¸si interschimbˆand ordinea integrarii, ob¸tinem

sau

Membrul drept al lui (6) este valoarea medie a lui u luat˘a peste CR, cercul de raza R cu centrul ˆın (x, y). De aceea (6) afirm˘a c˘a valoarea lui u ˆın orice punct din D este m˘arginit˘a de valoarea sa medie peste orice cerc din D avˆand acel punct ca ¸si centru al s˘au. Dac˘a ∆u = 0, aceast˘a inegalitate este adev˘arat˘a atˆat pentru u cˆat ¸si pentru −u ¸si, ˆın consecin¸t˘a, ob¸tinem urm˘atorul rezultat:

TEOREMA 1. (Teorema valorii medii)

Dac˘a u este armonic˘a ˆın D, atunci u(x, y) este egal cu valoarea s˘a medie luat˘a peste orice cerc din D cu centrul in (x, y). Asta

ˆınseamn˘a

Pentru a ob¸tine un principiu de maxim presupunem c˘a u satisface inegalitatea (3) ˆın D ¸si c˘a ˆı¸si atinge maximul M ˆıntr-un punct (x0,y0) ∈ D. Din moment ce u ≤ M ¸si u(x0,y0) = M, concluzion˘am din (6) c˘a u trebuie s˘a fie identic egal cu M pe fiecare cerc centratˆın (x0,y0) ¸si situatˆın D. Acum presupunem c˘a exist˘a un punct (x1,y1) ∈ D ˆın care u < M; atunci ˆın acela¸si fel este adev˘aratˆıntr-o vecin˘atate a lui (x1,y1). Unim (x1,y1) ¸si (x0,y0) printr-o curba ˆın D ¸si fie (x2,y2) primul punct al acestei curbe, unde u = M. Atunci u nu este identic egal cu M pe orice cerc suficient de mic centrat ˆın (x2,y2). Astfel contrazicem inegalitatea (6) ¸si prin urmare stabilim urm˘atorul rezultat.

TEOREMA 2. (Principiul de maxim) Fie ∆u ≥ 0 ˆın D.

Dac˘a u ˆı¸si atinge maximul M ˆıntr-un punct din D, atunci u ≡ M ˆın D.

Nu am presupus c˘a domeniul D este m˘arginit. Notˆand frontiera lui D cu ∂D, observ˘am c˘a dac˘a u este continu˘a pe D ∪ ∂D ¸si nu este constant˘a, atunci valorile lui u ˆın D sunt mai mici decˆat maximul lui u pe ∂D dac˘a D este m˘arginit. Dac˘a D este nem˘arginit, aceste valori sunt fie sub maximul lui u pe ∂D, fie sub limit˘a superioar˘a a lui u cˆand (x2 + y2) → ∞.

Din moment ce un principiu de minim corespunz˘ator este valabil pentru func¸tii care ˆındeplinesc inegalitatea ∆u ≤ 0 (ob¸tinut aplicˆand teorema 2 func¸tiei −u), putem concluziona ca o func¸tie armonic˘a neconstant˘a nu-si poate atinge nici maximul, nici minimul ˆın niciun punct interior lui D.

DEFINIT¸IE.

O func¸tie u care satisface ∆u ≥ 0 ˆıntr-un domeniu D se zice c˘a este subarmonic˘aˆın D sau, simplu, o func¸tie subarmonic˘a. Dac˘a ∆u ≤ 0 astfelˆıncˆat −u este subarmonic˘a, spunem c˘a u este supraarmonic˘a.

Presupunem c˘a u este subarmonic˘a ¸si v este armonic˘a ˆıntr-un domeniu D cu frontiera ∂D. Func¸tia

w = u − v

va fi atunci subarmonic˘a ˆın D. Dac˘a u ¸si v coincid pe ∂D, atunci w se va anula pe ∂D ¸si, conform principiului de maxim, va fi nepozitiv˘a pe D. Astfel ob¸tinem inegalitatea

u ≤ v pe D.

Termenul subarmonic vine de la prorietatea tocmai descris˘a. Valorile unei func¸tii subarmonice u ˆıntr-un domeniu D sunt ˆıntotdeauna mai mici decˆat valorile func¸tiei armonice care coincide cu u pe frontiera lui D.

Teoremele 1 ¸si 2 au extinderi corespunz˘atoare ˆın orice num˘ar de dimensiuni. Fie u o func¸tie subarmonic˘a de n variabile; adic˘a presupunem ∆u ≥ 0.

Not˘am cu KR o bila n-dimensionala de raza R cu centrul ˆın (x1,x2,…,xn)

¸si not˘am frontiera acesteia cu CR. Aria suprafetei sferei CR, a carei ecua¸tie este

,

o not˘am cu SR. Este convenabil s˘a scriem

SR = ωnRn−1,

unde ωn este o constant˘a absoluta depinzˆand numai de n. De exemplu, ω2 = 2π ¸si ω3 = 4π. Inegalitatea valorii medii afirm˘a c˘a pentru func¸tiile subarmonice

unde dS este elementul (n−1)-dimensional al ariei suprafetei ¸si integrala din dreapta este o integrala ………(pag 55). Teorema valorii medii pentru func¸tii armonice ¸si principiul de maxim pentru func¸tii subarmonice n-dimensionale sunt consecinte directe ale relatiei (7).

3.2 Operatori eliptici de ordinul al doilea.

Transform˘ari

Ne vom indrepta aten¸tia asupra unor operatori diferen¸tiali de ordinul doi de forma

.

Din moment ce ∂2/∂xi∂xj ≡ ∂2/∂xj∂xi, putem defini

¸si s˘a scriem expresia diferen¸tial˘a anterioar˘a sub forma

Cu alte cuvinte, nu se pierde generalitatea dac˘a presupunem c˘a to¸ti coeficien¸tii operatorului de ordinul al doilea L sunt simetrici, presupunere pe care o vom face ˆıntotdeauna.

DEFINIT¸II.

Operatorul (1) este numit eliptic ˆıntr-un punct x = (x1,x2,…,xn) dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a o cantitate pozitiv˘a µ(x) astfel ˆıncat

pentru toate n-tuplurile de numere reale (ξ1,ξ2,…,ξn). Operatorul L se zice c˘a este eliptic ˆıntr-un domeniu D dac˘a este eliptic ˆın fiecare punct al lui D. Este uniform eliptic ˆın D dac˘a relatia (2) este valabil˘a pentru fiecare punct al lui D ¸si dac˘a exist˘a o constant˘a pozitiv˘a µ0 astfel ˆıncˆat µ(x) ≥ µ0, oricare ar fi x ∈ D.

ˆIn limbajul matriceal, condi¸tiile de elipticitate afirm˘a c˘a matricea simetrica

este pozitiv definit˘a ˆın fiecare punct x.

Suntem interesati s˘a studiem efectul diferitelor transformari de coordonate de forma lui L. O schimbare liniara de coordonate

n

yi = Xcijxj, i = 1,2,…,n (3)

j=1

poate fi pus˘a ˆın scriere matriceal˘a

y = Cx.

ˆIn aceast˘a ecua¸tie, x ¸si y sunt matrice n×1 ¸si C este matricea cij de tip n×n. Matricea C de tip n×n este ortogonala dac˘a ¸si numai dac˘a elementele sale satisfac relatiile:

1 dac˘a

dac˘a

Se poate ar˘ata u¸sor c˘a relatia

dac˘a

ik jk =

0 dac˘a

k=1

este echivalenta cu (4). De fapt, notˆand transpusa lui C cu CT ¸si inversa cu C−1, observ˘am c˘a ambele criterii de ortogonalitate (4) ¸si (5) sunt echivalente cu relatia

CT = C−1.

DEFINIT¸IE. Transformarea (3) este numita o rotatie sau o transformare ortogonala dac˘a ¸si numai dac˘a matricea C = (cij) este matrice ortogonala.

Urm˘atorul rezultat arat˘a c˘a elipticitatea unui operator r˘amˆane neafectata de transformarile ortogonale de coordonate.

TEOREMA 3.

Presupunem c˘a operatorul

este eliptic. Atunci prin transformarile (3) operatorul calL ia forma

, (6)

unde

Mai mult, operatorul (6) este eliptic.

Demonstra¸tie. Din moment ce ∂yi/∂xj = cij, aplic˘am regula lan¸tului pentru L ¸si ob¸tinem

.

Definind matricea B = (bkl) prin relatiile (7), ob¸tinem L ˆın forma (6).

Pentru a stabili elipticitatea lui (6), consider˘am orice n-tuplu (ξ1,ξ2,…,ξn) ¸si scriem

.

Definind

n

ηi = Xckiξk,

k=1

avem

.

De aceea, din condi¸tiile de elipticitate (2) ¸si (5),

.

Observa¸tii.

Observ˘am nu numai c˘a elipticitatea e p˘astrat˘a printr-o transformareortogonala de coordonate, dar de asemenea ca µ(x) este neschimbata.

Dac˘a un operator este eliptic uniform, atunci operatorul va r˘amˆanea¸sa dupa orice transformare ortogonala.

Pentru a aplica regula lan¸tului ˆın maniera descris˘a, este esen¸tial caelementele lui C s˘a fie constante.

Dac˘a un operator cu coeficien¸ti constanti este eliptic ˆıntr-un punct,atunci este uniform eliptic ˆın toate n-spatiile. ˆIn particular, operatorul Laplace este eliptic peste tot.

Se stie din algebra liniara ca, pentru orice matrice simetrica A = (aij), exist˘a o matrice ortogonala C = (cij) astfel ˆıncˆat matricea B = (bij), dat˘a de

sau echivalent prin

B = C · A · C−1

este o matrice diagonala. Adic˘a matricea B are proprietatea

bij = 0pentrui 6= j.

Elementele bkk de pe diagonala lui B se numesc valori proprii ale matricii originale (aij), iar liniile lui (cij) sunt vectorii proprii transformarii liniare corespunz˘atoare.

Dac˘a facem o asemenea diagonalizare pentru un anumit punct x, ob¸tinem

pentru toate n-tuplurile reale (η1,η2,…,ηn). Rezult˘a c˘a toate elementele diagonale bkk(x) sunt pozitive. De fapt, avem

bkk(x) ≥ µ(x).

Mai mult, dac˘a L nu este eliptic, o asemenea inegalitate nu poate fiˆındeplinita pentru orice num˘ar µ(x). Pentru ca, dac˘a ar fi asa, transformarea inversa ar duce la o inegalitate pentru operatorul original care este la fel ca elipticitatea. De aici, dac˘a L nu este eliptic, cel pu¸tin una dintre valorile proprii bkk(x) trebuie s˘a fie nepozitiv˘a.

Presupunem c˘a operatorul original L a fost adus la forma diagonalaˆıntrun anumit punct x. ˆIn acest moment putem scrie

.

Acum introducem o a doua transformare de coordonate, una care consta

ˆıntr-o ”extindere”. Alegem

ˆIn termenii {x}-coordonatelor originale, avem

Aceasta are ca efect trecerea operatorului L la forma

.

Transformarea (8) poate fi f˘acut˘a numai cˆand toate bkk(x) sunt pozitive. Am stabilit urm˘atorul rezultat.

TEOREMA 4.

Un operator de ordinul al doilea L este elipticˆıntr-un punct x dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a o transformare liniara

n

zk = Xdkjxj, k = 1,2,…,n

j=1

astfel ˆıncˆat ˆın x, L devine Laplacianul in coordonate {zk}.

Ar trebui accentuat c˘a am folosit peste tot ideea c˘a (dkj) este o matrice constant˘a, astfel ˆıncˆat aceast˘a reducere apare numai ˆıntr-un punct particular x mai degraba decˆat ˆın ˆıntreg domeniu, pentru c˘a nu este posibil, ˆın general, s˘a se reduc˘a un operator eliptic de ordinul doi la un operator Laplaceˆıntr-un ˆıntreg domeniu printr-o transformare de coordonate. Operatorul

este eliptic ˆın x dac˘a ¸si numai dac˘a

este eliptic ˆın acel punct. Este uniform eliptic ˆın D dac˘a L este uniform eliptic ˆın D. Operatorul L se numeste partea principala a lui L + h.

3.3 Principiul de maxim al lui Eberhard Hopf

Consider˘am inegalitatea diferen¸tial˘a stict˘a

ˆıntr-un domeniu D ¸si presupunem c˘a L este eliptic ˆın D. Dac˘a u are un maxim relativ ˆıntr-un punct x = (x1,x2,…xn), stim din calcului catorva variabile c˘a ˆın punctul x

pentru orice coordonate z1, z2,…,zn ob¸tinute din coordonatele x1, x2,…,xn printr-o transformare liniara. ˆIn particular, dac˘a L, partea principala a lui L, este operatorul Laplaceˆın z-coordonate, atunci (1) nu poate fi valabil˘aˆın punctul x. Oricˆand L este eliptic, putem g˘asi o transformare liniara de coordonate astfelˆıncˆat in x operatorul L devine operator Laplace. Concluzion˘am c˘a dac˘a L este eliptic, o func¸tie u satisf˘acˆand (1) ˆıntr-un domeniu

D nu poate avea un maxim in D.

Ca ¸si ˆın cazul unu-dimensional, vom extinde principiul de maxim astfel

ˆıncˆat s˘a includ˘a ¸si posibilitatea ca L[u] s˘a satisfac˘a o inegalitate care poate s˘a nu fie stict˘a.

TEOREMA 5.

Fie u(x1,x2,…,xn) care satisface inecua¸tia diferen¸tial˘a

ˆıntr-un domeniu D unde L este uniform eliptic. Presupunem coeficien¸tii aij ¸si bi uniform m˘argini¸ti. Dac˘a u isi atinge maximul M ˆıntr-un punct din D, atunci u ≡ M in D.

Demonstra¸tie. Presupunem c˘a u = M ˆıntr-un anumit punct P ∈ D ¸si c˘a u < M ˆın alt punct Q ∈ D. Vom ob¸tine o contradictie. Construim un arc y ˆın D care uneste punctele Q ¸si P. Not˘am cu R primul punct al lui y ˆın care u = M. Adic˘a u < M pe por¸tiunea din y cuprinsaˆıntre Q ¸si R ¸si u(R) = M. Fie d > 0 cea mai mare margine inferioar˘a a distantelor dintr orice punct al lui y ¸si orice punct de pe frontiera lui D. Consider˘am un punct P1 al por¸tiunii QR a lui y la distanta mai mica decˆat fata de R ¸si construim cea mai mare bila avˆand centrul ˆın P1 ˆın care u < M. Aceast˘a bila, pe care o not˘am K, va avea raza mai mica decˆat ¸si de aceea va fi inclusa complet ˆın D. Fie S un punct pe frontiera ∂K a lui K astfel ˆıncˆat u = M ˆın S. Prin continuitate trebuie s˘a existe cel pu¸tin un astfel de punct. Pot fi ¸si mai multe puncte. Construim bila K1 tangenta la ∂K ˆın S ¸si altfel inclusa complet ˆın K. Notˆand frontiera lui K1 cu ∂K1, observ˘am c˘a u < M ˆın K1 ¸si pe ∂K1 cu excep¸tia dintr-un singur punct S unde u = M. Raza lui K1 va fi notat˘a r1.

Mai construim o bila K2 cu frontiera ∂K2, cu raza ¸si care are centrulˆın S. Not˘am cu por¸tiunea din ∂K2 aflat˘aˆın interiorul lui K1 ¸si pe

∂K1. Adic˘a suprafa¸ta ˆı¸si include frontiera, care este intersectia lui ∂K2 ¸si ∂K1. Partea din ∂K2 din afara lui ∂K1 o not˘am.

Din moment ce u < M ˆın mul¸timea ˆınchis˘a, exist˘a o constant˘a ζ > 0

astfel ˆıncat

.

Aceasta rezult˘a din faptul c˘a o func¸tie continu˘a pe o mul¸time m˘arginit˘a,

ˆınchis˘a ˆı¸si atinge maximul. Pe de alta parte, din cauz˘a c˘a u ≤ M peste tot, stim c˘a

.

Fie x = (x1,x2,…,xn) centrul lui K1. Definim func¸tia auxiliara e e e e

unde α este o constant˘a pozitiv˘a ce va fi determinat˘a. Deci este clar ca

z > 0 ˆın K1

z = 0 pe ∂K1,

z < 0 ˆın afara lui K1

Evalu˘am

.

Din cauza propriet˘a¸tii de elipticitate uniforma a operatorului L, avem

.

Din moment ce, concluzion˘am c˘a pentru x ∈ K2,

.

Alegˆand α suficient de mare, facem cantitatea din paranteze s˘a fie pozitiv˘a ¸si astfel ob¸tinem

L[z] > 0 pentru z ∈ K2.

Ca ˆın demonstra¸tia teoremei 1 din capitolul 2, construim func¸tia

w = u + εz,

cu ε astfel ˆıncat

.

Func¸tia w are urm˘atoarele propriet˘a¸ti:

. Pentru a vedea acest lucru, observ˘am ˆıntˆai c˘a

.

. Adunand aceste inegalit˘a¸ti, ob¸tinem

w < M pe C20.

w < M pe C200. Aceasta rezult˘a din cauz˘a c˘a peste tot.

w = M ˆın punctul S, centrul lui K2. Aceast˘a declara¸tie este adev˘arat˘a pentru c˘a prin ipoteza u = M ˆın S ¸si prin construc¸tie z = 0 ˆın S.

Pe baza propriet˘a¸tilor (i), (ii) ¸si (iii), w are un maxim undevaˆın interiorul bilei K2. Pe de alta parte, L[w] = L[u] + εL[z] > 0 ˆın K2.

De aceea, niciun maxim nu poate aparea ˆın K2 dac˘a L este eliptic. Am ob¸tinut o contradictie ¸si teorema a fost demonstrat˘a.

Observa¸tii.

Elipticitatea uniforma a lui L ¸si m˘arginirea coeficien¸tilor nu sunt esen¸tiale. este suficient s˘a presupunem c˘a urm˘atoarele cantit˘a¸ti,

,

sunt m˘arginite pe fiecare bila ˆınchis˘a con¸tinut˘a ˆın interiorul lui D.

Domeniul D nu trebuie s˘a fie neaparat m˘arginit.

Un principiu de minim pentru func¸tii care satisfac L[u] ≤ 0 este ob¸tinut aplicˆand principiul de maxim func¸tiei −u. De aceea, o solu¸tie neconstant˘a a ecua¸tiei diferen¸tiale eliptice L[u] = 0 nu ˆı¸si poate atinge nici maximul, nici minimul ˆıntr-un punct interior lui D.

Pentru operatori de forma (L + h) avem un rezultat analog cazului unudimensional dat ˆın sec¸tiunea 1 a capitolului 2.

TEOREMA 6.

Fie u ˆındeplinind inegalitatea diferen¸tial˘a

(L + h)[u] ≥ 0

cu h ≤ 0, cu L uniform eliptic ˆın D ¸si cu coeficien¸tii lui L ¸si h m˘argini¸ti. Dac˘a u atinge un maxim nenegativ M ˆıntr-un punct interior lui D, atunci u ≡ M.

Demonstra¸tia teoremei 6 urmeaza exact acela¸si procedeu ca ¸si demonstra¸tia teoremei 5. Func¸tia auxiliara z ¸si cantitatea pozitiv˘a ε sunt definiteˆın aceea¸si maniera. Ca ¸si mai ˆınainte, contradictia este ob¸tinut˘a din observa¸tia c˘a o func¸tie w care satisface inegalitatea (L+h)[w] > 0ˆıntr-un domeniu nu poate avea un maxim nenegativ ˆın acel domeniu dac˘a h ≤ 0.

Observa¸tii.

Aceast˘a demonstra¸tie este valabil˘a chiar ¸si ˆın ipoteza mai slaba c˘a

ra¸tiile) sunt m˘arginiteˆın fiecare

i=1

bila ˆınchis˘a din D.

Restic¸ta h ≤ 0 este esen¸tial˘a, iar contraexemple sunt u¸sor de g˘asit dac˘a h > 0: func¸tia u = e−r2 are un maxim absolut pentru r = 0 ¸si este o sulutie a ecua¸tiei ∆u + (2n − 4r2)u = 0 ˆın n dimensiuni.

Fie u cu proprietatea L[u] ≥ 0 ˆıntr-un domeniu D cu o frontier˘a neted˘a ∂D. Stim c˘a dac˘a u ˆı¸si atinge un maxim, trebuie sa-l atinga ˆıntr-un punct al frontierei. Vom presupune c˘a u este continu˘a ¸si m˘arginit˘a pe D ∪ ∂D ¸si c˘a exist˘a un punct P ∈ ∂D ˆın care u ˆı¸si atinge valoarea maxim˘a. Dac˘a D este m˘arginit, un astfel de punct P va exista ˆıntotdeauna. ˆIn primul rand, observ˘am c˘a derivata direc¸tional˘a a lui uˆın P luat˘aˆın orice direc¸tie pe frontier˘a, care este orientata spre exteriorul lui D nu poate fi negativ˘a. Dac˘a ar fi, func¸tia u ar ˆıncepe s˘a creasca in momentul ˆın care am intra ˆın domeniul D prin P ¸si astfel maximul nu s-ar atinge ˆın P.

Fie n = (η1,η2,…,ηn) vectorul normal unitar pe o direc¸tie spre exterior, aplicat ˆıntr-un punct P aflat pe frontiera lui D. Spunem c˘a vectorul ν = (ν1,ν2,…,νn) este orientat spre exteriorul lui D ˆın punctul de pe frontier˘a P dac˘a

ν · n > 0.

Definim derivata direc¸tional˘a a lui u ˆın punctul de pe frontier˘a P ˆın direc¸tia ν ca fiind

,

dac˘a aceast˘a exist˘a. Derivata direc¸tional˘a se zice c˘a este exterioar˘a dac˘a ν este orientat spre exteriorul lui D. Atunci, dac˘a u are un maxim ˆın P, avem ∂u/∂ν ≥ 0 ˆın punctul P.

Vom arat˘a c˘a inegalitatea stict˘a ∂u/∂ν > 0 este valabil˘aˆın P cu excep¸tia cazului cˆand u e constant˘a. Acest rezultat este o exindere a teoremei 2 din capitolul 2.

TEOREMA 7.

Fie u o func¸tie cu proprietatea

ˆıntr-un domeniu D ˆın care L este uniform eliptic. Presupunem c˘a u ≤ M ˆın D ¸si c˘a u = M ˆıntr-un punct de pe frontier˘a, P. Presupunem c˘a P este pe frontiera unei bile K1 din D. Dac˘a u este continu˘a ˆın D ∪P ¸si o derivat˘a direc¸tional˘a exterioar˘a ∂u/∂ν exist˘a

ˆın P, atunci

cu excaptia cazului

Demonstra¸tie. Proced˘am c˘a ˆın demonstra¸tia teoremei 5. Micsorˆand pu¸tin K1 dac˘a e necesar, putem presupune c˘a ∂K1 este inclusa complet ˆın D ∪ P. Construim o bila K2 cu centrul ˆın P ¸si raza unde r1 este raza lui K1. Definim func¸tia z conform relatiei (2), alegˆand α suficient de mare ˆıncˆat L[z] > 0 ˆın K2. Func¸tia

w = u + εz

este acum formata. Conform teoremei 5, dac˘a u 6≡ M, atunci u < M ˆın K1 ¸si pe frontiera s˘a exceptˆand punctul P. Ne amintim c˘a z = 0 pe frontiera lui K1. Alegem ε > 0 suficient de mic astfelˆıncˆat w ≤ M pe por¸tiunea frontierei lui K2 inclusa ˆın K1. Atunci w ≤ M pe ˆıntreaga frontier˘a a lui K1 ∩ K2. Datorita faptului c˘a L[w] > 0 ˆın aceast˘a regiune, maximul lui w este atins pentru punctul P ¸si w(P) = M. De aceea, ˆın P

.

Vom arat˘a acum c˘a ∂z/∂ν < 0ˆın punctul P in a¸sa felˆıncˆat ∂u/∂ν > 0 acolo. Alegand x ca originea sistemului nostru de coordonate ¸si avˆand r distanta e

euclidiana de la x, rezulta e

.

Atunci

¸si

.

De aici,

.

De aceea ∂u/∂ν > 0, stabilind concluzia teoremei.

Demonstra¸tia teoremei 7 func¸tioneaza de asemenea ¸si pentru operatorul L + h cu h ≤ 0, presupunˆand c˘a M ≥ 0 ¸si α este ales suficient de mare ca (L + h)[z] > 0.

TEOREMA 8.

Fie u o func¸tie cu proprietatea

(L + h)[u] ≥ 0,

unde L este operatorul din teorema 7 ¸si h(x) ≤ 0ˆın D. Presupunem c˘a u ≤ M ˆın D, c˘a u = M ˆıntr-un punct P de pe frontier˘a ¸si c˘a M ≥ 0. Mai presupunem c˘a P se afl˘a pe frontiera unei bile din D.

Dac˘a u este continu˘aˆın D∪P, orice derivat˘a direc¸tional˘a exterioar˘a a lui u ˆın P este pozitiv˘a cu excep¸tia cazului u ≡ M ˆın D.

Observa¸tii.

Doua derivate direc¸tionale exterioare sunt derivata normal˘a ˆın care

ν = n ¸si derivata conormal˘a ˆın care.

Este posibil s˘a demonstram teorema 7 ˆınaintea teoremei 5 dac˘a presupunerea c˘a u < M ˆın interiorul lui D este ad˘augat˘a ipotezei teoremei 7. Atunci teorema 5 poate fi dedusa ca o consecin¸t˘a a teoremei 7. Pentru a vedea acest lucru, trebuie doar s˘a aplic˘am teorema 7 cu ipoteza adi¸tional˘a bilei K1 ¸si punctului s˘au S de pe frontier˘a unde u = M. Observa¸tia c˘a ˆıntr-un punct de maxim interior derivatele ˆın orice direc¸tie trebuie s˘a se anuleze contrazice concluzia teoremei 7. Deci u nu are maxim interior ¸si rezult˘a teorema 5.

Un maxim relativ al lui u este un maxim absolutˆın unele subdomenii ale lui D. De aici, teorema 5 arat˘a c˘a dac˘a L[u] ≥ 0 ˆın D ¸si u are un maxim relativ ˆıntr-un punct interior P, atunci u e constant˘a ˆıntr-o vecin˘atate a lui P. Prin teorema 6, dac˘a (L + h)[u] ≥ 0, dac˘a h ≤ 0 ¸si dac˘a u are un maxim relativ nenegativˆın P, atunci u e constant˘a. Dac˘a aceast˘a valoare constant˘a a lui u este pozitiv˘a, atunci h = 0 ˆın unele vecin˘at˘a¸ti ale lui P.

Dac˘a derivata ∂u/∂ν nu exist˘a ˆın P, demonstra¸tia teoremei 7 ˆınc˘a arat˘a c˘a

.

3.4 Teoreme de unicitate pentru probleme cu condi¸tii la frontier˘a

ˆIncepem cu un studiu al uneia dintre cele mai simple probleme cu condi¸tii la frontier˘a pentru ecua¸tii cu derivate par¸tiale de ordinul al doilea. Pe un domeniu D m˘arginit, bidimensional, cu frontier˘a ∂D punem problema determinarii unei func¸tii v(x,y) care este de dou˘a ori diferen¸tiabil˘a ˆın D, este continu˘a pe D ∪ ∂D ¸si satisface ecua¸tia

¸si condi¸tia la frontier˘a

v = g(s) pe ∂D. (2)

Ecua¸tia (1) se numeste ecua¸tie Poisson. Func¸tia f este definit˘a peste tot

ˆın D ¸si func¸tia g, dat˘aˆın termenii lungimii de arc s, este definit˘a de-a lungul lui ∂D.

Problema determin˘arii unei astfel de solu¸tii v este cunoscut˘a ca problema Dirichlet. Este de asemenea numita ¸si prima problem˘a cu condi¸tii la frontier˘a.

Nu vom studia condi¸tiile pe D ¸si pe func¸tiile f ¸si g, care sunt suficiente pentru a garanta existenta unei solu¸tii a problemei Dirichlet. Totu¸si, numai prin mijloace ale principiului de maxim, este posibil s˘a ar˘at˘am c˘a dac˘a o solu¸tie a primei valori a frontierei exist˘a, atunci trebuie s˘a fie unic˘a. Adic˘a demonstram c˘a poate exista cel mult o solu¸tie a problemei.

Pentru a stabili acest rezultat, presupunem c˘a v1 ¸si v2 sunt dou˘a func¸tii care satisfac (1) ¸si (2) cu acelea¸si func¸tii f ¸si g. Definind

u = v1 − v2,

vedem c˘a u satisface

∆u = 0 pe domeniul D, u = 0 pe ∂D.

Conform Principiului de maxim, u nu poate avea un maxim in interiorul lui D. Totu¸si, maximul unei func¸tii continue pe o mul¸time ˆınchis˘a ¸si m˘arginit˘a trebuie s˘a fie atins. Din moment ce u este continu˘a pe D∪∂D ¸si din moment ce u = 0 pe ∂D, concluzion˘am c˘a u ≤ 0 ˆın D. Aplicˆand acela¸si ra¸tionament lui −u, ob¸tinem u ≥ 0 ˆın D. Rezult˘a ca

= v1 − v2 ≡ 0 pe D.

Este esen¸tial s˘a presupunem c˘a domeniul D este m˘arginit. Altfel, a¸sa cum arat˘a exemplul urm˘ator, rezultatul este fals. Fie D o fˆa¸sie m˘arginit˘a dat˘a de

Func¸tia

= ex siny

satisface ecua¸tia Laplace ˆın D ¸si, a¸sa cum rezult˘a din relatiile

v(x,0) = v(x,π) = 0

v se anuleaz˘a pe frontiera lui D. De¸si func¸tia v ˆındepline¸ste principiul de maxim, nu ˆı¸si atinge maximul pe frontier˘a. Observ˘am c˘a

cˆand x → +∞.

Pentru a ob¸tine o teorema de unicitate pentru domenii nem˘arginite, o condi¸tie suplimentara a comportamentului lui v trebuie s˘a fie specificata. De exemplu, dac˘a limit˘a lui v cˆand x2 +y2 → ∞ este prescris˘a, atunci limit˘a lui u = v1 − v2 cˆand x2 + y2 → ∞ este zero ¸si putem deduce rezultatul legat de unicitate. Vom arat˘aˆın sec¸tiunea 9 c˘a niste condi¸tii mult mai slabe la infinit asigura rezultatul de unicitate.

Demonstra¸tia unicitatii solu¸tiei problemei Dirichlet pentru ecua¸tia lui Laplace ˆın orice num˘ar de variabile este la fel ca demonstra¸tia anterioar˘a dat˘a ˆın cazul doi-dimensional.

Pentru un domeniu D n-dimensional cu frontiera ∂D, consider˘am acum problema determin˘arii unei func¸tii v(x) = v(x1,x2,…,xn) care verific˘aˆın D ecua¸tia

¸si punem condi¸tiile la frontier˘a

unde ∂/∂ν este o derivat˘a direc¸tional˘a exterioar˘a ˆın fiecara punct pe Γ1. Presupunem c˘a operatorul L este eliptic ˆın D ¸si c˘a Γ1 ¸si Γ2 sunt mul¸timi disjuncte a caror reuniune contine ∂D, frontiera lui D. Mul¸timile Γ1 ¸si Γ2 pot consta dintr-un num˘ar de buc˘a¸ti separate ¸si nu excludem posibilitatea ca oricare din Γ1 sau Γ2 s˘a fie vide.

TEOREMA 9.

Presupunem c˘a v1 ¸si v2 satisfac (3) ¸si (4) ˆıntr-un domeniu m˘arginit D. Presupunem c˘a fiecare punct al lui Γ1 se afl˘a pe frontiera unei bile ˆın D. Dac˘a L este uniform eliptic, h(x) ≤ 0 este m˘arginit˘a ¸si α(x) ≥ 0, atunci v1 ≡ v2, exceptˆand cazul cˆand h ≡ α ≡ 0 ¸si Γ2 este vida, caz ˆın care v1 − v2 trebuie s˘a fie constant˘a.

Demonstra¸tie. Definim u = v1 − v2. Atunci u satisface

Dac˘a u ar fi pozitiv˘a, ar avea un punct de maxim pozitiv. Conform teoremei 6, acest maxim trebuie s˘a apara ˆıntr-un punct P al lui Γ1. Dac˘a u nu este constant˘a, ∂u/∂ν > 0 ˆın P conform teoremei 8, contrazicˆand prima condi¸tie din (6). Astfel ori u este constant˘a, ori u ≤ 0 in D. Aplicˆandu-i acela¸si argument lui (−u), vedem c˘a u trebuie s˘a fie constant˘a.

Dar nicio constant˘a ˆın afar˘a de 0 satisface (5) ¸si (6) doar dac˘a nu cumva h ≡ α ≡ 0 ¸si Γ2 este vida, caz ˆın care orice constant˘a le satisface.

Cˆand Γ1 este vida, teorema 9 stabile¸ste un rezultat de unicitate pentru problema Dirichlet. Dac˘a Γ2 e vida, α ≡ 0 ¸si ∂/∂ν este derivata conormal˘a, numim problema (3), (4) problema Neumann sau a doua problem˘a cu condi¸tii la frontier˘a. Teorema 9 stabile¸ste unicitatea solu¸tiei (pˆan˘a la adunarea cu o constant˘a dac˘a h ≡ 0) pentru aceast˘a problem˘a. Dac˘a α nu se anuleaz˘a identic, avem a treia problem˘a cu condi¸tii la frontier˘a. Dac˘a nici Γ1, nici Γ2 nu sunt vide, spunem de obicei c˘a problema este una cu condi¸tii mixte la frontier˘a.

Ca ˆın cazul ecua¸tiei lui Laplace, o teorema de unicitate pentru ecua¸tia (3) cˆand domeniul este nem˘arginit necesit˘a o ipoteza suplimentara a comportamentului solu¸tiilor cˆand tinde la infinit.

3.5 Principiul de maxim generalizat

Condi¸tia h(x) ≤ 0 din teorema 8 nu poate fi indepartata complet. De exemplu, func¸tia

u = sinxsiny

este solu¸tie a ecua¸tiei

ˆın p˘atratul S : 0 < x < π, 0 < y < π ¸si u satisface condi¸tia la frontier˘a

u = 0 pe ∂S.

Evident, u ˆı¸si atinge maximul ˆıntr-un punct interior.

Ca ˆın capitolul 2, metodele folosite ca s˘a demonstram un principiu de maxim cu h ≤ 0 pot fi extinse pentru a stabili un principiu de maxim generalizat. Teoreme de unicitate pentru probleme cu condi¸tii la frontier˘a sunt atunci o consecin¸t˘a direct˘a a acestui principiu. Presupunem c˘a u(x) satisface

ˆıntr-un domeniu D unde L este uniform eliptic. Nu presupunem c˘a h este nepozitiv˘a. Fie w(x) o func¸tie dat˘a, pozitiv˘a pe D ∪ ∂D ¸si definim

.

Calculul arat˘a c˘a

ˆın D. Atunci, dac˘a w satisface inegalitatea

(L + h)[w] ≤ 0

ˆın D, putem aplica principiul de maxim datˆın teoremele 6 ¸si 8 func¸tiei v(x), obtinˆand astfel urm˘atoarea teorema.

TEOREMA 10.

Fie u(x) care satisface inegalitatea diferen¸tial˘a (1)ˆıntr-un domeniu D unde L este uniform eliptic. Dac˘a exist˘a o func¸tie w(x) astfel

ˆıncat

w(x) > 0 pe D ∪ ∂D, (2)

(L + h)[w] ≤ 0 pe D, (3)

atunci u(x)/w(x) nu poate atinge un maxim nenegativ ˆın D cu excep¸tia cazului cˆand este o constant˘a. Dac˘a u(x)/w(x) isi atinge maximul nenegativ ˆıntr-un punct P pe ∂D care se afl˘a pe frontiera unei bile ˆın D ¸si dac˘a func¸tia u/w nu e constant˘a, atunci

unde ∂/∂ν este orice derivat˘a direc¸tional˘a exterioar˘a.

Dac˘a exist˘a o func¸tie w cu propriet˘a¸tile respective ¸si dac˘a u = 0 pe ∂D, atunci teorema 10 implica unicitatea solu¸tiilor primei probleme la frontier˘a. Afirm˘am aceast˘a concluzie ˆın teorema urm˘atoara.

TEOREMA 11.

Dac˘a exist˘a o func¸tie w(x) > 0 pe D ∪ ∂D astfel ˆıncat (L + h)[w] ≤ 0

ˆın D ¸si dac˘a D este m˘arginit, atunci problema

are cel mult o solu¸tie.

Bineinteles, nu este ˆıntotdeauna posibil s˘a g˘asim o func¸tie w satisf˘acˆand condi¸tiile din teoremele 10 ¸si 11. ˆIn exemplul dat laˆınceputul acestei sectiuni, vedem c˘a func¸tia u = csinxsiny, unde c este o constant˘a oarecare, este o solu¸tie a ecua¸tiei (∂2u/∂x2) + (∂2u/∂y2) + 2u = 0 ˆın p˘atratul 0 < x < π, 0 < y < π care satisface condi¸tia u = 0 pe frontier˘a. De aici rezult˘a c˘a solu¸tia nu e unic˘a ¸si de aceea nicio func¸tie w nu poate exista pentru aceast˘a problem˘a.

Dam acum o metoda specifica pentru determinarea unei func¸tii w(x) avˆand propriet˘a¸tile (2) ¸si (3) tinˆand cont de faptul ca domeniul D este con¸tinutˆıntr-o dala suficient de ingusta, m˘arginit˘a de dou˘a hiperplane paralele. Presupunem c˘a domeniul m˘arginit D este con¸tinut ˆıntr-o dala a < x1 < b, unde x1 este prima coordonata a lui x = (x1,x2,…,xn); stabilim

w(x) = 1 − βeα(x1−a). (4)

Numerele α ¸si β trebuie alese astfel ˆıncˆat s˘a respecte relatiile (2) ¸si (3). Evalu˘am

(L + h)[w] = −β[α2a11(x) + αb1(x) + h(x)]eα(x1−a) + h(x).

Tinˆand cont de ipoteza referitoare la elipticitatea uniforma, a11(x) ≥ µ0.

Presupunem c˘a h(x) este m˘arginit˘a ¸si c˘a b1(x) este m˘arginit˘a inferior; adic˘a

−m ≤ h(x) ≤ M,

−m ≤ b1(x),

unde m ¸si M sunt nenegativi. Alegem α suficient de mare ˆıncat

α2µ0 − (α + 1)m > 0.

Apoi alegem

Tinˆand cont de aceste lucruri,

(L + h)[w] ≤ 0 pe D ∪ ∂D.

Totu¸si, pentru a ne asigura c˘a w > 0 pe D ∪ ∂D, trebuie s˘a avem

βeα(b−a) < 1.

Adic˘a inegalitatea

M < [α2µ0 − (α + 1)m]e−alpha(b−a) (6)

trebuie s˘a fie ˆındeplinita. Suntem ˆınc˘a liberi s˘a cre¸stem valoarea lui α dac˘a dorim. Putem alege α astfel ˆıncˆat membrul drept al relatiei (6) este un maxim. Observ˘am c˘a membrul drept cre¸ste ˆın timp ce b − a scade. De asemenea, condi¸tia (6) devine mai pu¸tin restrictiv˘a pe m˘asur˘a ce M, maximul lui h(x) devine mai mic. Principiul de maxim din teorema 10 tine pentru w(x) dat de relatia (4) oricˆand α ¸si β satisfac (5) ¸si (6). Prin urmare, dˆanduse operatorul L + h, exist˘a ˆıntotdeauna un num˘ar b − a astfel ˆıncat dac˘a D ∪ ∂D se afl˘a ˆıntr-o fˆa¸sie cu latimea b − a, prima problem˘a la frontier˘a are o solu¸tie unic˘a. Alternativ, condi¸tia (6) afirm˘a c˘a, pentru orice domeniu m˘arginit D ∪ ∂D, dac˘a maximul pozitiv M al lui h(x) este suficient de mic, atunci solu¸tia primei probleme la frontier˘a este unic˘a. Evident, latimea b−a a fˆa¸siei poate fi ˆın orice direc¸tie, din moment ce o rotatie de coordonate face aceast˘a direc¸tie direc¸tia x1.

Unicitatea solu¸tiilor altor probleme cu valoare la frontier˘a poate de asemenea fi demonstrat˘a prin mijloace ale principiului de maxim generalizat. Fie u o solu¸tie a

ˆıntr-un domeniu D. Presupunem c˘a u satisface condi¸tiile la frontier˘a

,

unde frontiera ∂D este compusa din partile Γ1 ¸si Γ2 ¸si unde ∂u/∂ν este orice derivat˘a direc¸tional˘a exterioar˘a. Presupunem din nou c˘a fiecare punct al lui Γ1 se afl˘a pe frontiera unei bile din D. Fie w(x) pozitiv˘a pe D∪∂D ¸si definim

.

Atunci v satisface

ˆın D; de asemenea, v satisface condi¸tiile la frontier˘a

,

Prin teorema 9, descoperim c˘a , dac˘a (L + h)[w] ≤ 0 ˆın D ¸si (∂w/∂ν) + α(x)w ≥ 0 pe Γ1, atunci v ≡ 0 ˆın D doar dac˘a:

(L + h)([w] ≡ 0),

(∂w/∂ν + α(x)w ≡ 0) pe Γ1 ¸si

Γ2 e vida, caz ˆın care v poate fi orice constant˘a.

Argumentul anterior stabile¸ste urm˘atoarea teorem˘a general˘a de unicitate.

TEOREMA 12.

Presupunem c˘a exist˘a o func¸tie w(x) > 0 pe D ∪ ∂D astfel ˆıncat

(L + h)[w] ≤ 0 pe domeniul D

¸si

,

unde frontiera ∂D este compusa din dou˘a parti Γ1 ¸si Γ2. Presupunem c˘a fiecare punct al lui Γ1 se afl˘a pe frontiera unei bile incluse ˆın D ¸si ca D este m˘arginit. Atunci exist˘a cel mult o solu¸tie u(x) a problemei

,

cu excep¸tia cazului cˆand

(L + h)[w] ≡ 0,

(∂w/∂ν) + α(x)w ≡ 0 pe Γ1 ¸si

Γ2 este vida, caz ˆın care u este determinat in func¸tie de o constant˘a multiplu de w.

Teorema 12 rezult˘a din faptul ca, dac˘a z1 ¸si z2 sunt dou˘a solu¸tii, atunci (z1 − z2)/w satisface principiul de maxim. Observ˘am c˘a teorema 12 contine teorema 11 ca un caz special (cˆand Γ1 este vida).

Existenta lui w(x) satisf˘acˆand condi¸tiile ceruteˆınseamn˘a c˘a nu este nevoie de presupuneri speciale referitoare la h(x) ¸si α(x).

3.6 Aproximarea ˆın probleme cu condi¸tii la frontier˘a

Fie u(x) o solu¸tie a problemei

(L + h)[u] = f(x) pe D (1)

care satisface condi¸tiile la frontier˘a

Ca de obicei, presupunem c˘a L este uniform eliptic, c˘a Γ1 ∪ Γ2 contine frontiera ∂D ¸si c˘a ∂u/∂ν este o derivat˘a direc¸tional˘a exterioar˘a ˆın fiecare punct al lui Γ1. Mai mult, fiecare punct al lui Γ1 se afla pe frontiera unei bile con¸tinute ˆın D ¸si D este m˘arginit.

Principiul de maxim poate fi folosit pentru a ob¸tine margini pentru solu¸tiile problemelor (1) ¸si (2). Metoda pe care o folosim este o prelungire naturala a celei folosite ˆın sec¸tiunea 5 a capitolului 2 pentru solu¸tii ale ecua¸tiilor diferen¸tiale ordinare. Presupunem c˘a L, h ¸si D sunt astfel ˆıncˆat exist˘a o func¸tie w(x), pozitiv˘a pe D ∪ ∂D cu propriet˘a¸tile:

.

(Dac˘a h(x) ≤ 0 ¸si α(x) ≥ 0, atunci w(x) ≡ 1 are propriet˘a¸tile dorite.)

Acum presupunem c˘a o func¸tie z1(x) poate fi g˘asit˘a astfel ˆıncˆat s˘a satisfac˘a inegalit˘a¸tile:

ˆIn aceste circumstante, func¸tia

satisface cele trei inegalit˘a¸ti:

Conform teoremei 6, dac˘a v nu este identic constant˘a, aceast˘a poate avea numai un maxim nenegativ ˆıntr-un punct de pe frontier˘a. Din teorema 8, v nu poate avea un maxim nenegativ pe Γ1 decˆat dac˘a e constant˘a. Dac˘a Γ2 este vida, dac˘a (∂w/∂ν)+αw ≡ 0 pe Γ1 ¸si dac˘a (L+h)[w] ≡ 0 ˆın D, atunci v ≡ constant˘a satisface toate condi¸tiile necesare. ˆIn toate celelalte cazuri concluzion˘am c˘a v ≤ 0 astfel ˆıncat

u(x) ≤ z1(x) pe D.

Cu alte cuvinte, o func¸tie z1(x) satisf˘acˆand (3) ¸si (4) furnizeaza o margine superioar˘a pentru u.

Pentru a ob¸tine o margine inferioar˘a presupunem c˘a poate fi g˘asit˘a o func¸tie z2(x) care satisface inegalit˘a¸tile:

Definind v = (z2 − u)/w ¸si rationˆand ˆın acela¸si fel ca pentru z1, ob¸tinem

z2(x) ≤ u(x) pe D.

TEOREMA 13.

Presupunem c˘a exist˘a o func¸tie w > 0 pe D ∪ ∂D astfel ˆıncat

(L + h)[w] ≤ 0 ˆın D,

,

unde L este uniform eliptic ¸si (∂u/∂ν) este o derivat˘a direc¸tional˘a exterioar˘a. Presupunem c˘a cele trei condi¸tii:

(∂w/∂ν) + α(x)w ≡ 0 pe Γ1,

(L + h)[w] ≡ 0 ˆın D ¸si (iii) Γ2 e vida nu sunt toate valabile. Dac˘a z1(x) ¸si z2(x) satisfac (3), (4) ¸si (5), (6), respectiv, atunci solu¸tia u a problemei (1), (2) satisface inegalit˘a¸tile

z2(x) ≤ u(x) ≤ z1(x) pe domeniul D.

Observa¸tie. Teorema 12 este o consecin¸t˘a imediat˘a a teoremei 13. Dac˘a u ¸si u sunt amandou˘a solu¸tii ale problemei (1), (2), putem pune z1 = z2 = u ¸si aplica teorema 13 pentru a ob¸tine u ≤ u ≤ u, astfel ˆıncˆat u = u.

Ca ¸si ˆın cazul unu-dimensional, putem elimina func¸tia straina w din teorema 13. Dac˘a avem o func¸tie z1 care satisface (3), (4) ¸si o func¸tie z2 care satisface (5), (6) astfel ˆıncˆat nu toate inegalit˘a¸tile date de (3), (4), (5) ¸si (6) nu sunt identit˘a¸ti ¸si dac˘a z1 ≥ z2, atunci putem construi o func¸tie w astfel ˆıncˆat teorema 13 r˘amˆane valabil˘a.

Dac˘a z1 > z2, putem lua w = z1 − z2. Dac˘a q ≡ z1 − z2 ≥ 0, atunci q nu se poate anula ˆın puncte interioare sau pe Γ1. Dac˘a q = 0 pe o parte a lui Γ2, putem alege w = q + εr, unde r este solu¸tia problemei

(L + h)[r] = 0 ˆın D,

= 0 pe Γ1, r = 1 pe Γ2.

¸si ε este ales suficient de mic pentru ca w > 0 pe D ∪∂D. Existenta func¸tiei r rezult˘a dac˘a presupunem c˘a problema (1), (2) poate fi rezolvat˘a pentru valori la frontier˘a continue arbitrare g2(x).

TEOREMA 14.

Fie z1 ¸si z2 satisf˘acˆand condi¸tiile (3), (4) ¸si (5), (6), respectiv, astfel

ˆıncˆat identit˘a¸tile nu au loc pentru toate simultan. Dac˘a problema (1), (2) are solu¸tii pentru valori la frontier˘a continue arbitrare g2(x) ¸si dac˘a u este solu¸tia problemei particulare (1), (2), atunci marginile

z2 ≤ u ≤ z1

sunt justificate dac˘a ¸si numai dac˘a z1 ≥ z2.

Presupunem acum c˘a exist˘a o func¸tie pozitiv˘a w care satisface inegalit˘a¸tile

care sunt mai tari decˆat cele cerute de teorema 13. Dac˘a u este solu¸tia problemei (1), (2) ¸si dac˘a definim

atunci teorema 13 arat˘a c˘a

|u(x)| ≤ Aw(x).

Dac˘a u este solu¸tia problemei

argumentul anterior arat˘a c˘a

ˆın orice punt din D. ˆIn particular, dac˘a f − f, g1 − g1 ¸si g2 − g2 sunt mici uniform, atunci ¸si diferenta u−u este uniform mica. Cu alte cuvinte, solu¸tia problemei (1), (2) depinde continuu de date.

Dac˘a teorema 13 este valabil˘a ¸si dac˘a problema (1), (2) poate fi rezolvat˘a pentru date continue arbitrare, solu¸tia problemei

satisface inegalit˘a¸tile (7). Astfel vedem c˘a solu¸tia problemei (1), (2) depinde continuu de date, oricˆand problema poate fi rezolvat˘a pentru date arbitrare continue ¸si teorema 13 r˘amˆane valabil˘a.

Pentru a folosi inegalitatea (8) la m˘arginirea erorii f˘acute aproximˆand u cu u este necesar s˘a g˘asim o func¸tie explicit˘a w care satisface inegalit˘a¸tile (7).

3.7 Identit˘a¸tile lui Green ¸si func¸tia lui Green

DEFINIT¸IE. Spunem c˘a o suprafa¸t˘a frontier˘a ∂D este neted˘a pe por¸tiuni dac˘a este formata dintr-un num˘ar finit de buc˘a¸ti unde una dintre coordonate reprezentˆand o parte din suprafa¸t˘a poate fi exprimat˘a ca o func¸tie continu˘a diferen¸tiabil˘a de celelalte dou˘a coordonate. O asemenea suprafa¸t˘a poate avea un num˘ar finit de muchii ¸si vˆarfuri care conecteaza piesele netede.

Fie D un domeniu m˘arginitˆın spa¸tiul tridimensional cu frontiera ∂D neted˘a pe por¸tiuni. Presupunem c˘a w este un camp de vectori neted definit ˆıntro mul¸time deschis˘a continˆand d ∪ ∂D ¸si c˘a n este vectorul unitar exterior normal la suprafa¸ta-frontiera¸ ∂D. Teorema de divergen¸t˘a spune c˘a

(3.1)

unde dV este elementul volum ˆın D ¸si dS este un element al suprafetei lui ∂D. Fie u ¸si v func¸tii scalare definite pe D ∪ ∂D, suficient de netede

ˆıncat operatorul de diferentiere ¸si integrare s˘a fie aplicat ¸siˆıntotdeauna valid. Alegem w = v gradu. Atunci formula (3.1) devine

Z Z

[v div gradu + gradv · gradu]dV = v gradu · ndS. (3.2)

D ∂D

Folosim identitatea

∆u = div gradu

¸si nota¸tia ∂u/∂n = gradu · n pentru a scrie (3.2) sub forma

(3.3)

Ecua¸tia (3.3) e cunoscuta ca prima identitate a lui Green. Interschimbˆand u ¸si v ˆın (3.3), ob¸tinem

Scazˆand aceast˘a ecua¸tie din (3.3), ob¸tinem a doua identitate a lui Green:

(3.4)

Cu ajutorul celor dou˘a identit˘a¸ti ale lui Green, deducem imediat cˆateva lucruri interesante.

TEOREMA 15.

Dac˘a u e armonic˘a ˆıntr-un domeniu m˘arginit D ¸si diferen¸tiabil˘a continu˘a pe inchiderea D ∪ ∂D, atunci

, (3.5)

unde ∂/∂n este derivata ˆın direc¸tia normal˘a la ∂D.

Demonstra¸tie. Luˆand v ≡ 1 ˆın (3.3), observ˘am c˘a gradv ≡ 0 ¸si deci (3.5) rezulta direct.

Dac˘a u este func¸tie armonic˘a, atunci prima identitate a lui Green produce teoreme de unicitate similare celor ob¸tinute in sec¸tiunea 4. De exemplu, dac˘a alegem v ≡ u, atunci (3.3) devine (cu u armonic˘a)

Dac˘a, ˆın plus, u se anuleaz˘a pe ∂D, atunci membrul drept e zero. Din moment ce |gradu|2 esteˆıntotdeauna nenegativ, acesta trebuie s˘a se anuleze ˆın D. Deci u ≡ 0 ˆın D. Acela¸si ra¸tionament arat˘a c˘a dac˘a ∂u/∂n ≡ 0 pe ∂D, atunci u trebuie s˘a fie constant˘a ˆın D. ˆIn timp ce identit˘a¸tile lui Green produc teoreme de unicitate simplu ¸si rapid, rezultatele comparabile ob¸tinute folosind principiul de maxim impun ipoteze mai pu¸tin restrictive asupra func¸tiei ¸si domeniului.

Prin intermediul formulei (3.4), vom ob¸tine o formula importanta de reprezentare pentru func¸tii de clas˘a C2 definite ˆıntr-un domeniu D ˆın spa¸tiul euclidian tridimensional. Consider˘am daoua puncte P(x,y,z) ¸si Q(ξ,η,ζ) ¸si not˘am distanta euclidiana dintre ele cu rPQ; adic˘a

rPQ2 = (x − ξ)2 + (y − η)2 + (z − ζ)2.

Un calcul simplu arat˘a c˘a

= 0 oricˆand P 6= Q.

Calculˆand Laplacianul lui rPQ−1 , presupunem Q fixat ¸si c˘a diferentierea este f˘acut˘a relativ la x, y ¸si z.

Fie Q un punct fixat ˆıntr-un domeniu m˘arginit D ¸si presupunem c˘a ψ(x,y,z) este armonic˘a ˆın D. Definim func¸tia

,

care este armonic˘a ˆın D exceptˆand P = Q. Am vrea s˘a aplic˘am a dou˘a identitate a lui Green func¸tiei W. Din moment ce W este ¸singulara ˆın Q, excludem acest punct construind domeniul D−Dρ, unde Dρ este bila de raza ρ centrata ˆın Q. Folosind (3.4) ˆın domeniul D − Dρ cu v = W ¸si u o func¸tie dat˘a de clas˘a C2, ob¸tinem

Frontiera lui Dρ este sfera de raza ρ ¸si centru Q. Prin urmare derivata normal˘a la Dρ orientata spre exteriorul lui D − Dρ este derivata radial˘a interioara. Ob¸tinem

74

Consider˘amˆıntˆai integrala peste ∂Dρ din (3.6). Introducˆand valoarea pentru W ¸si folosind coordonate sferice centrate ˆın Q, ob¸tinem

(3.7)

Ultima integrala din drapta lui (3.7) poate fi transformata prin a doua identitate a lui Green aplicat˘a bilei Dρ. Din moment ce ψ este armonic˘a, ob¸tinem (3.8)

ˆIn toate integralele anterioare, suntem interesati de comportamentul lor cˆand raza ρ a bilei Dρ tinde la zero. Datorita faptului c˘a ψ ¸si ∆u sunt m˘arginite in Dρ, concluzion˘am din (3.8) ca

. (3.9)

Consider˘am separat cele dou˘a p˘ar¸tiale primei integrale din membrul drept al lui (3.7). Din moment ce |gradu| e m˘arginit s˘a zicem de M, avem

Deci

. (3.10)

Din moment ce punctul Q e fixat, putem scrie

¸si, pentru c˘a u e continu˘a ˆın Q,

.

Conchidem c˘a

(3.11)

Cˆand ρ → 0 ˆın (3.6), folosind (3.7), (3.9), (3.10) ¸si (3.11) ob¸tinem formula de reprezentare cunoscuta c˘a a treia identitate a lui Green:

(3.12)

Observ˘am c˘a aceast˘a formula este destul de arbitrara din moment ce func¸tia armonic˘a ψ eˆınc˘a la dispozitia noastra. De obicei, a treia formula a lui Green apare cu ψ ≡ 0, caz ˆın care W = 1/4πrPQ.

Formula (3.12) de reprezentare poate fi folosit˘a la rezolvarea primei probleme cu condi¸tii la limit˘a pentru operatorul Laplace. Fie u solu¸tia problemei

Atunci formula (3.12) devine

(3.15)

Membrul drept al lui (3.15) e cunoscut, exeptand termenul care contine ∂u/∂n. Pentru a elimina acest termen, folosim func¸tia armonic˘a ψ ˆın expresia lui W, func¸tie care este ˆınc˘a la dispozitia noastra. Alegem ψ astfel ˆıncˆat W se anuleaz˘a pe ∂D; adic˘a rezolvam problema

∆ψ = 0 ˆın D

1(3.16) pe

Cu aceast˘a alegera a lui ψ (care, observ˘am, depinde de Q ca parametru) ajungem la defini¸tia urm˘atoare.

DEFINIT¸IE. Fie D un domeniu m˘arginit ¸si Q un punct fixat ˆın D. Func¸tia (1/4πrPQ) + ψ(P) cu propriet˘a¸tile: (i) ψ este armonic˘a pe D,

(ii) (a/4πrPQ) + ψ se anuleaz˘a pe ∂D se numeste func¸tia lui Green pe D relativ la ecua¸tia lui Laplace.

Not˘am func¸tia lui Green cu G(x,y,z;ξ,η,ζ) sau G(P;Q). Cˆand func¸tia lui Green e folosit˘a pentru W in (3.15), ob¸tinem

.

Indicele P de mai sus arat˘a c˘a diferentierea ¸si integrarea sunt f˘acute relativ la punctul P(x,y,z).

E natural s˘a apar˘a ˆıntrebarea dac˘a o func¸tie a lui Green exist˘a pentru toate domeniile ¸si, dac˘a e asa, dac˘a poate fi determinat˘a ˆın mod explicit. Existenta unei func¸tii a lui Green e echivalenta cu solvabilitatea problemei (3.16). De¸si se poate ar˘ata c˘a func¸tia lui Green exist˘a pentru o clas˘a larg˘a de domenii, sunt numai cˆateva domenii speciale ˆın care formula explicit˘a a func¸tiei este cunoscuta. Interesul de baz˘a ˆın func¸tia lui Green rezult˘a din informatia pe care o produce despre propriet˘a¸ti ale solu¸tiilor primei probleme cu condi¸tii la limit˘a.

Din defini¸tia func¸tiei lui Green stim c˘a

G(P;Q) → +∞ cˆand P → Q.

De aceea, dac˘a Dρ este o bila suficient de mica centrat˘a ˆın Q, func¸tia lui Green pentru un domeniu D care contine bila Dρ va fi pozitiv˘a pe ∂Dρ. Din moment ce G este armonic˘a ˆın D − Dρ, pozitiv˘a pe ∂Dρ ¸si egala cu zero pe

∂D, rezult˘a din principiul de maxim c˘a G e pozitiv˘a ˆın D − Dρ. Deci G > 0 ˆın D cu excep¸tia lui Q, unde nu este definit˘a. Minimul lui G e zero ¸si este atins ˆın fiecare punct din ∂D. Din teorema 7 ob¸tinem c˘a derivata normal˘a exterioar˘a a lui G este negativ˘a ˆın fiecare punct P de pe frontier˘a, care se afl˘a pe frontiera unei bile in D. Astfel, ca o consecin¸t˘a direct˘a a principiului de maxim, concluzion˘am c˘a , pentru orice domeniu m˘arginit ˆın care func¸tia lui Green e definit˘a,

Abordam acum problema cu condi¸tii la limit˘a mai general˘a

∆u = f(x,y,z) ˆın D, (3.17)

)

∂n ) pe Γ1, (3.18)

u = g2(x,y,z) pe Γ2,

unde α ≥ 0 ¸si Γ1 ∪ Γ2 = ∂D.

Observa¸tie. Func¸tia lui Green depinde nu numai de domeniul D ¸si de operatorul diferen¸tial, ci ¸si de condi¸tiile la limit˘a impuse. Pˆan˘a acum am considerat numai condi¸tia G = 0 pe ∂D, corespunz˘atoare primei probleme cu condi¸tii la limit˘a. Totu¸si, fiecare tip de condi¸tii la limit˘a produce o func¸tie a lui Green. Pentru tipuri speciale de condi¸tii la limit˘a, func¸tiile corespunz˘atoare sunt frecvent asociate cu numele lui Neumann ¸si Robin.

Caˆın cazul problemei cu condi¸tii la limit˘a (3.13), (3.14), putem defini func¸tia lui Green pentru problema cu condi¸tii la limit˘a (3.17), (3.18). Facem acest lucru rezolvˆand o problem˘a de tipul (3.17), (3.18) pentru o func¸tie ψ. Determin˘am ψ(x,y,z) astfel ˆıncat

pe Γ1,

pe Γ2.

Dac˘a putem g˘asi o func¸tie ψ care ˆındepline¸ste condi¸tiile anterioare, definim

ca fiind func¸tia lui Green pentru problema (3.17), (3.18). Alegˆand aceast˘a func¸tie a lui Green pentru W ˆın a treia identitate a lui Green (3.12), ob¸tinem formula solu¸tiei pentru (3.17), (3.18):

.

Aici putem folosi din nou principiul de maxim pentru a ar˘ata c˘a problema

(3.17), (3.18) satisface

G >

(3.20)

Reciproc, propriet˘a¸tile de mai sus ale func¸tiei lui Green ne permit s˘a trecem cu vederea propriet˘a¸ti ale solu¸tiei u a problemei (3.17), (3.18) din formula (3.19). De exemplu, dac˘a f ≤ 0 ˆın D, g1 ≥ 0 pe Γ1 ¸si g2 ≥ 0 pe Γ2, atunci (3.19) ¸si (3.20) arat˘a c˘a u ≤ 0ˆın D. Mai mult, dac˘a f, g1 ¸si g2 nu sunt toate identic egale cu zero, atunci u > 0 ˆın D.

Rezultatele precedente pentru func¸tii armonice pot fi extinse la solu¸tii ale ecua¸tiilor eliptice generale de ordinul al doilea in orice num˘ar de variabile independente. Consider˘am problema g˘asirii unei func¸tii u care satisface

) (3.21) ˆIntr-un domeniu m˘arginit D ¸si care ˆındepline¸ste condi¸tiile la frontier˘a

)

∂ν ) pe Γ1, (3.22) u = g2(x) pe Γ2.

Presupunem c˘a Γ1 ∪ Γ2 = D ¸si c˘a fiecare punct din Γ1 e pe frontiera unei bile din D. Derivata ∂/∂ν este derivata conormal˘a, definit˘a de

.

Dac˘a, ˆın particular, L = ∆ ¸si h(x) ≡ 0, atunci extinderea rezultatului din aceast˘a sec¸tiune la n variabile independente, n > 2, este imediat˘a. Din cauza invarian¸tei derivarii lor, observ˘am c˘a prima ¸si a doua identitate ale lui Green sunt valabile f˘ar˘a schimbare ˆın orice num˘ar de dimensiuni. Pentru a ob¸tine func¸tia lui Green pentru operatorul Laplace in n dimensiuni, n > 3, ˆınlocuim (1/4πrPQ) folosit˘a cˆand n = 3 cu func¸tia (1 ), unde ωn este suprafa¸ta sferei unitate ˆın n dimensiuni ¸si rPQ e distanta euclidiana de la P la Q ˆın spa¸tiul n-dimensional. Un calcul arat˘a c˘a ∆(a/rPQn−2) = 0 pentru P 6= Q ¸si ce r˘amˆane din derivarea celei de-a treia identit˘a¸ti a lui Green se trateaz˘a caˆın cazul n = 3. ˆIn cazul doi-dimensional e necesara o considera¸tie special˘a ¸si folosim func¸tia (a/2π)log(a/rPQ) ˆın loc de (1

Pentru un operator general L, definim func¸tia lui Green G pentru problema (3.21), (3.22) cu propriet˘a¸tile:

e o func¸tie de Q m˘arginit˘a ¸si are o limit˘a inferioar˘a poz-

itiv˘a pentru Q aproape de P.

(LQ +h(Q))[G(P;Q)] = 0 ˆın D pentru Q 6= P. Nota¸tia LQ ˆınseamn˘a c˘a aplic˘am operatorul L coordonatelor (ξ1,ξ2,…,ξn) ale lui Q ˆın G(P;Q) ¸si p˘astr˘am P(x1,x2,…,xn) fixat.

∂G/∂νQ + α(Q)G(P;Q) = 0 pentru fiecare Q ∈ Γ1 ¸si pentru fiecare punct P fixat ˆın D. Diferentierea se face relativ la ξ.

G(P;Q) = 0 pentru Q ∈ Γ2 ¸si pentru fiecare P ∈ D.

Se poate ar˘ata c˘a func¸tia lui Green cu propriet˘a¸tile (i)-(iv) exist˘a pentru un operator L ˆıntr-un domeniu D dac˘a to¸ti coeficien¸tii lui L ¸si frontiera lui D sunt suficient de netezi ¸si dac˘a problema (3.21), (3.22) are o solu¸tie unic˘a pentru date arbitrare. ˆIn aceste circumstante, identit˘a¸tile lui Green pot fi derivate ¸si o solu¸tie u(ξ) a problemei (3.21), (3.22) este dat˘a de formula

.

Tinˆand cont de condi¸tia (i) pentru func¸tia lui Green, vedem c˘a G este pozitiv˘a pe o sfera suficient de mica Dρ de raza ρˆın jurul punctului P. Atunci pentru Q ∈ D −Dρ avem (L+h)[G] = 0, (∂G/∂ν)+αG = 0 pe Γ1 ¸si G ≥ 0 pe Γ2 ∪ ∂Drho. Acum presupunem c˘a exist˘a o func¸tie w > 0 definit˘a pe D ∪ ∂D care satisface ipotezele teoremei 13. Atunci putem aplica principiul de maxim pentru G/w ˆın D − Dρ ¸si s˘a concluzion˘am c˘a G > 0 ˆın D − Dρ. Lasˆand ρ → 0, ob¸tinem G > 0 ˆın D. Mai mult, g˘asim c˘a G = 0 pentru P pe Γ2 ¸si deci c˘a ∂G/∂νP ≤ 0 pe Γ2. Reciproc, dac˘a func¸tia lui Green are aceste propriet˘a¸ti, vedem din formula solu¸tiei (3.23) c˘a problema

(L + h)[w] = −1 ˆın D,

= 1 pe Γ1, w = 1 pe Γ2,

are o solu¸tie care satisface ipoteza teoremei 13. Am ar˘atat astfel urm˘atoarea teorema.

TEOREMA 16.

Limitele din teorema 13 aplicate unei solu¸tii u a lui (3.21), (3.22) sunt valabile dac˘a ¸si numai dac˘a func¸tia lui Green pentru problema este pozitiv˘a ˆın D.

3.8 Valori proprii

Consider˘am problema determin˘arii unei solu¸tii u a ecua¸tiei

ˆıntr-un domeniu D cu u satisf˘acˆand condi¸tiile

Presupunem c˘a Γ1 ∪ Γ2 = ∂D, c˘a k(x) ≥ η > 0 pe D ∪ ∂D, c˘a ∂/∂ν este derivata direc¸tional˘a ˆıntr-o direc¸tie spre exteriorul lui D ¸si c˘a λ este o constant˘a. Ca de obicei, presupunem c˘a fiecare punct al lui Γ1 se afl˘a pe frontiera unei bile ˆın D. Din moment ce u ≡ 0 este ˆıntotdeauna o solu¸tie a problemei (1), (2), ne indreptam aten¸tia asupra solu¸tiilor care nu se anuleaz˘a identic. Numim aceste solu¸tii netriviale.

DEFINIT¸IE. Dac˘a pentru un anumit num˘ar λ exist˘a o solu¸tie netriviala u(x) pentru problema (1), (2), numim aceast˘a valoare a lui λ o valoare proprie; solu¸tia u corespunz˘atoare se numeste func¸tie proprie.

Se poate ˆıntampla ca solu¸tiile lui (1), (2) s˘a existe cˆand valorile proprii sunt numere complexe. Din moment ce coeficien¸tii lui L sunt reali, este evident c˘a func¸tia proprie corespunz˘atoare unei valori proprii complexe va fi o func¸tie de x cu valoare complex˘a.

Vom ar˘ata cum principiul de maxim poate fi folosit pentru a ob¸tine o limit˘a inferioar˘a pentru partea real˘a a oric˘arei valori proprii a lui (1), (2). Folosim nota¸tiile: Re(µ) ¸si Im(µ) reprezint˘a partea real˘a, respectiv, partea imaginar˘a a num˘arului complex µ; µ ≡ Re(µ) − iIm(µ) este conjugatul complex al lui µ; |µ|2 = µµ.

Presupunem c˘a putem g˘asi o func¸tie cu valori reale w(x) care satisface

condi¸tiile

unde β este o constant˘a real˘a. Vom arat˘a c˘a dac˘a λ este o valoare proprie a lui (1), (2), atunci

Re(λ) ≥ β (5)

Asta ˆınseamn˘a c˘a β este o limit˘a inferioar˘a pentru partile reale ale tuturor valorilor proprii ale problemei (1), (2).

Pentru a fundamenta (5), lu˘am u(x) func¸tie proprie a lui (1), (2) corespunz˘atoare lui λ ¸si definim

,

unde w ˆındepline¸ste condi¸tiile (3), (4). Din moment ce u satisface (1), avem

.

Scriem

astfel ˆıncˆat v satisface ecua¸tia

.

Lu˘am conjugatul complex ˆın (6) ¸si vedem c˘a v satisface ecua¸tia

Acum evalu˘am cantitatea L1(|v|2):

.

Din moment ce aij sunt simetrice, avem

.

De asemenea, datorita faptului c˘a L este eliptic, ultima expresie este

ˆıntotdeauna nenegativ˘a. Astfel,

L1[|v|2] ≥ vL1[v] + vL1[v].

ˆInlocuind ˆın aceast˘a expresie din (6) ¸si (7), ob¸tinem

,

sau

.

Dac˘a λ este astfel ˆıncˆat Re(λ) ≤ β, vedem din (3) ¸si (4) ca

L1[|v|2] ≥ 0 pe domeniul D.

Astfel |v|2 satisface un principiu de maxim ˆın D. Din moment ce v = u/w, stim din (2) c˘a v = 0 pe Γ2. De aceea dac˘a |v|2 nu este identic zero, maximul s˘au trebuie s˘a fie atins pe Γ1. Totu¸si, pe Γ1 avem

Cu alte cuvinte, |v|2 satisface pe Γ1 condi¸tia la frontier˘a

Dac˘a w satisface (4) pe Γ1, atunci (8) ¸si principiul de maxim dat ca ˆın teorema 7 din sec¸tiunea 3 arat˘a c˘a |v|2 nu poate avea un maxim pozitiv pe Γ1. De aici v ≡ 0 oricˆand Re(λ) < β. De aceea, o astfel de valoare a lui λ nu poate fi valoare proprie a lui (1), (2). Am ar˘atat c˘a β este o limit˘a inferioar˘a pentru partea real˘a a oric˘arei valori proprii λ.

Pentru o func¸tie pozitiv˘a w care este de dou˘a ori diferen¸tiabil˘a cu diferen¸tial˘a continu˘a ˆın D, cea mai mare valoare a lui β care satisface (3) este

Am stabilit urm˘atorul rezultat:

TEOREMA 17.

Fie λ o valoare proprie a lui (1), (2). Fie w(x) o func¸tie pozitiv˘a pe

D ∪ ∂D care satisface

.

Atunci

Observa¸tii.

Dac˘a figuram toate valorile proprii ale lui (1), (2) in planul complexz = x+iy, atunci teorema 17 arat˘a c˘a toate se afl˘aˆın semiplanul x ≥ β unde β este dat de (9).

Pentru operatorii eliptici de tipul ce care l-am considerat poate fiar˘atat c˘a exist˘a ˆıntotdeauna cel pu¸tin o valoare proprie real˘a care este cea mai micaˆın sensul c˘a nicio alta valoare proprie nu are partea real˘a mai mica.

3.9 Principiul Phragm`en – Lindel¨of

Teoremele de unicitate ¸si de aproximare pe care le-am demonstrat cu ajutorul principiului de maxim se splica domeniilor m˘arginite, dar nu ¸si celor nem˘arginite. De exemplu, func¸tia

u(x,y) = ex siny

satisface ecua¸tia lui Laplace pe fasia |y| < π ¸si se anuleaz˘a pe frontiera y = ±π. Totu¸si, u ia atˆat valori pozitive, cˆat ¸si negative ˆın fasie, astfel ˆıncˆat nici maximul, nici minimul nu sunt atinse pe frontiera. Din moment ce func¸tia u ≡ 0 satisface de asemenea ∆u = 0 ˆın fasia |y| < π, u = 0 pe frontier˘a, teorema de unicitate nu este respectata nici pe acest domeniu nem˘arginit.

ˆIn aceast˘a sec¸tiune vom stabili o clas˘a de principii de maxim pe domenii nem˘arginite impunˆand anumite restic¸ti asupra cre¸sterii func¸tiei la infinit. ˆIn acela¸si timp, vom stabili principii de maxim pentru solu¸tii ˆın domenii m˘arginite unde sunt goluri in prescriptia datelor despre frontier˘a. Astfel de goluri apar adesea cˆand condi¸tia la frontier˘a specificata difera dintr-o parte a frontierei ˆın alta. De exemplu, func¸tia frontierei, u, poate fi specificata pe o por¸tiune Γ2 a lui ∂D, ˆın timp ce combinatia (∂u/∂ν) + αu este specificata peste alta por¸tiune Γ1 a lui ∂D. De¸si avem nevoie ca reuniunea inchiderilor lui Γ1 ¸si Γ2 s˘a contina ∂D, se prea poate ca datele referitoare la frontier˘a s˘a nu fie prescrise de-a lungul frontierei comune lui Γ1 ¸si Γ2. Caˆın Sectiunile 4 ¸si 6, aceste principii de maxim conduc la teoreme de unicitate ¸si de aproximare.

Pentru a ilustra principiul Phragm`en – Lindel¨of, stabilimˆıntˆai un rezultat clasic privind cre¸sterea func¸tiilor subarmonice ˆıntr-un sector nem˘arginit al planului.

Fie D sectorul definit de inegalit˘a¸tile −cx < y < cx, x > 0. Este convenabil s˘a introducem coordonatele polare (r,θ) ¸si s˘a scriem ecua¸tiile frontierei lui D sub forma θ = ±π/2α, unde c = tan(π/2α). Func¸tia

w = rα cosαθ

e armonic˘aˆın sectorul D ¸si se anuleaz˘a pe frontiera lui D. Scriind operatorul

Laplace ˆın coordonate polare,

,

verific˘am cu u¸surin¸t˘a c˘a w este o func¸tie armonic˘a. Astfel avem un exemplu de func¸tie armonic˘a nem˘arginit˘a care se anuleaz˘a peste ˆıntreaga frontier˘a a sectorului ˆın care este definit˘a. Aceast˘a func¸tie tinde la infinit ca rα cˆand r → ∞ pe fiecare raza θ = constant. Teorema Phragm`en – Lindel¨of afirm˘a lucrul urm˘ator: cre¸sterea func¸tiei w cˆand r → ∞ este caracteristica func¸tiilor armonice care sunt nem˘arginite ˆıntr-un sector. Adic˘a orice func¸tie armonic˘a ce se anuleaz˘a pe frontier˘a ¸si nu este identic nula trebuie sa creasca la fel de repede ca rα. Mai mult, dac˘a o func¸tie armonic˘a (sau subarmonic˘a) este m˘arginit˘a de-a lungul ˆıntregii frontiere a unui sector D cu deschiderea de unghi π/α ¸si dac˘a aceast˘a cre¸ste mai lent decˆat rα cˆand r → ∞, atunci nu cre¸ste deloc.

Defini¸tii. Limita inferioar˘a, liminf F(R) este cel mai mic num˘ar a (posibil

R→A

±∞) astfel ˆıncˆat exist˘a o secvent˘a Rn → A pentru care F(Rn) → a.

Limita superioar˘a e definit˘a asemenator, astfelˆıncat limsupF(R) = −liminf[−F(R)].

R→A R→A

TEOREMA 18. (Phragm`en – Lindel¨of). Fie u care satisface inegalitatea

∆u ≥ 0

ˆıntr-un sector D cu deschiderea de unghi π/α. Presupunem c˘a u ≤ M pe frontiera θ = ±π/2α ¸si presupunem c˘a

.

Atunci u ≤ M ˆın D.

Demonstra¸tie. Pentru un num˘ar fixat R, consider˘am domeniul DR m˘arginit de razele θ = π/2α, θ = −π/2α ¸si un arc al cercului r = R. Por¸tiunea DR este con¸tinut˘a ˆın D.

Principalul instrumentˆın demonstra¸tie constaˆın determinarea unei func¸tii armonice ˆın DR care r˘amˆane m˘arginit˘a pe m˘asur˘a ce se departeaza de zero ¸si are o cre¸stere corespunz˘atoare cˆand R → ∞. Aceast˘a func¸tie este folosit˘a ca o func¸tie de comparare ˆın principiul de maxim. O func¸tie avˆand aceste prprietati este

.

Se verific˘a u¸sor c˘a aceast˘a func¸tie e armonic˘a ˆın DR (partea real˘a ¸si cea imaginar˘a ale unei func¸tii analitice de variabila complex˘a z = reiθ sunt armonice; func¸tia wR e partea imaginar˘a a func¸tiei analitice f(z) = i +

); are valoarea 1 pentru θ = ±π/2α, 0 ≤ r < R ¸si are

valoarea 1 + Rα pentru r = R, −(π/2α) < θ < (π/2α). Func¸tia

satisface inegalitatea diferen¸tial˘a

¸si astfel, conform teoremei 5 din sec¸tiunea 3, v satisface un principiu de maxim ˆın DR. Prin ipoteza, v ≤ 0 pe razele θ = ±π/2α, 0 ≤ r < R. De asemenea, pe arcul {r = R,−(π/2α) < θ < (π/2α)}, avem

.

Teorema 5 arat˘a c˘a oricare ar fi (r,θ) ∈ DR,

,

sau

. (3.24)

Fixam (r,θ) ¸si lasam R → ∞. E u¸sor de verificat c˘a wR(r,θ) r˘amˆane m˘arginit˘a. De fapt, regula lui l’Hˆopital duce la

Din ipoteza, exist˘a o secvent˘a de raze Rn, n = 1,2,… tinzˆand la infinit, cu proprietatea c˘a oricare ar fi ε > 0 exist˘a un ˆıntreg N astfel ˆıncˆat (1 +

pentru n ≥ N. Din (3.24) concluzion˘am c˘a u(r,θ) < M + εwRn(r,θ)

ˆın DRn. Din moment ce fiecare punct (r,θ) ∈ D este ˆın DRn, cˆand n este suficient de mare, validam teorema lasˆand ε s˘a tinda la zero ¸si n la infinit.

Observa¸tii.

Putem concluziona acum cu teorema 2 din sec¸tiunea 1 c˘a u < M ˆın D doar dac˘a nu cumva u ≡ M.

Dac˘a D∗ este orice domeniu con¸tinut ˆıntr-un sector cu deschiderea de unghi π/α ¸si dac˘a u este m˘arginit˘a de M pe frontiera lui D∗, atunci demonstra¸tia anterioar˘a produce aceea¸si teorema Phragm`en – Lindel¨of cu acela¸si exponent α, din moment ce 1 ≤ wR ≤ 1 + Rα in ˆıntregul DR.

Acela¸si argument produce rezultatul pentru func¸tii definite ˆıntr-unsemiplan. Lu˘am pur ¸si simplu α = 1; demonstra¸tia e se asemenea valabil˘a ¸si pentru α < 1.

Rezultatul teoremei 18 arat˘a c˘a dac˘a o func¸tie subarmonic˘a definit˘aˆıntr-un sector sau semiplan este nem˘arginit˘a superior, atunci func¸tia trebuie s˘a tinda la infinit cel pu¸tin la fel de rapid ca rα pe o anumit˘a secvent˘a de puncte tinzˆand la infinit.

Argumentul de baz˘a datˆın teorema 18 se aplic˘aˆın mult mai multe situa¸tii generale. Extindem teorema pentru a include nu doar mai multi operatori eliptici generali, ci ¸si domenii m˘arginite, dar ¸si nem˘arginite.

Fie L un operator uniform eliptic de ordinul al doilea definitˆıntr-un domeniu D n-dimensional. Presupunem c˘a u satisface

(L + h(x))[u] ≥ 0 ˆın D, (3.25)

unde h(x) poate fi pozitiv˘a. Domeniul D poate fi m˘arginit sau nem˘arginit. Fie Γ o submul¸time a lui ∂D care poate fi ˆın totalitate ∂D. Presupunem c˘a avem

u ≤ 0 pe Γ.

Vrem s˘a impunem suficiente ipoteze adi¸tionale pentru a concluziona c˘a

u ≤ 0 ˆın D. (3.26)

De exemplu, dac˘a D este sectorul ˆın teorema 18 ¸si Γ = ∂D, atunci condi¸tia de cre¸stere R−α maxu(R,θ) → 0 produce (3.26) pentru cazul L = ∆ ¸si h ≡ 0. Dac˘a Γ = ∂D ¸si D e m˘arginit, atunci (3.26) este rezultatul dat de teorema 10 ˆın sec¸tiunea 5. Astfel, cazurile interesante sunt cele ˆın care ori Γ este o submul¸time adecvata a lui D, ori cˆand D este nem˘arginit˘a.

Avˆand domeniul D ¸si por¸tiunea Γ din ∂D, presupunem c˘a poate fi g˘asit un ¸sir crescator de regiuni m˘arginite D1 ⊂ D2 ⊂ … ⊂ Dk … cu propriet˘a¸tile:

Fiecare Dk e con¸tinut ˆın D; pentru fiecare punct x ∈ D, exist˘a un ˆıntreg N astfel ˆıncˆat x ∈ DN (si deci x ∈ Dk pentru to¸ti k ≥ N).

Frontiera fiecarei regiuni Dk consta ˆın dou˘a parti Γk ¸si Γ0k, unde Γk este o submul¸time a lui Γ ¸si Γ0k este o submul¸time a lui D.

Presupunem c˘a pe fiecare domeniu Dk exist˘a o func¸tie wk(x) cu propriet˘a¸tile

(3.27)

TEOREMA 19. (Principiul Phragm`en – Lindel¨of).

Fie D un domeniu m˘arginit sau nem˘arginit ¸si u care satisface

(L + h)[u] ≥ 0 ˆın D, u ≤ 0 pe Γ,

unde Γ este o submul¸time a lui ∂D. Presupunem c˘a exist˘a un ¸sir crescator de domenii {Dk} avˆand propriet˘a¸tile (i) ¸si (ii) anterioare ¸si c˘a exist˘a un ¸sir {wk} satisf˘acˆand (3.27). Presupunem c˘a exist˘a o func¸tie w(x) cu proprietatea c˘a ˆın fiecare punct x ∈ D, inegalitatea

wk(x) ≤ w(x)

tine pentru toate valorile k mai mari decˆat un anumit ˆıntreg Nx. Dac˘a u(x) satisface condi¸tia de cre¸stere

, (3.28)

atunci

u ≤ 0 ˆın D.

Demonstra¸tie. Construim func¸tie ¸si observ˘am c˘a , aplicˆand teorema 10, vk satisface un principiu de maxim ˆın Dk. Din moment ce Γk ⊂ Γ ¸si, din ipoteza, u ≤ 0 pe Γ, avem

vk ≤ 0 pe Γk.

PeΓ0k avem

.

Astfel, pentru x ∈ Dk, avem

¸si, din cauz˘a c˘a wk(x) ≤ w(x),

.

Inegalitatea (3.28) afirm˘a c˘a exist˘a un ¸sir kn → ∞ cu proprietatea c˘a oricare ar fi ε > 0, exist˘a un ˆıntreg N astfel ˆıncat supΓkn[u/wkn] < ε pentru n ≥ N. Rezult˘a c˘a u(x) ≤ εw(x) ˆın Dk. Lasˆand ε sa tinda la zero ¸si n la infinit, concluzion˘am c˘a u(x) ≤ 0 ˆın D.

Observa¸tii.

Dac˘a h ≡ 0, putem ˆınlocui u cu u − M, unde M este o constant˘a oarecare. Atunci afirma¸tia u ≤ 0 poate fiˆınlocuit˘a cu u ≤ M atˆatˆın ipoteza, cˆat ¸siˆın concluzia teoremei 19. Dac˘a h(x) ≤ 0, aceea¸si afirma¸tie este valabil˘a pentru M nenegativ.

Utilitatea principiului Phragm`en – Lindel¨of se invarte ˆın jurul determin˘arii domeniilor {Dk} ¸si func¸tiilor {wk} cu propriet˘a¸tile corespunz˘atoare. ˆIn teorema 18, {Dk} sunt sectoarele cercurilor de raze Rk ¸si {wk sunt date prin formule explicite.

Exemplu. Fie u astfel ˆıncˆat ∆u ≥ 0 ˆıntr-un domeniu plan D constˆand din exteriorul uneia sau mai multor curbe ˆınchise Γ. Alegem un sistem de coordonate polare cu originea ˆın interiorul lui Γ ¸si alegem un ¸sir de discuri {Kn} de raze Rn astfel ˆıncˆat Rn → ∞ ¸si fiecare ∂Kn e ˆın D. Definim

Dn = D ∩ Kn

¸si

pentru r0 < r < Rn,

unde cercul r = r0 e suficient de micˆıncˆat este inclus completˆın complementara lui D ∪ Γ. Presupunem c˘a u ≤ M pe Γ ¸si ca

.

Observ˘am c˘a dac˘a ¸sirul {Rn} este ales convenabil, {Dn} ¸si {wn} satisfac toate ipotezele teoremei cu Γn = Γ, Γ e armonic˘a ¸si pozitiv˘a ˆın Dn. Concluzion˘am c˘a

u ≤ M ˆın D.

Cu alte cuvinte, dac˘a u este subarmonic˘a ˆın exteriorul lui Γ, este m˘arginit˘a pe Γ ¸si dac˘a u(R,θ) nu cre¸ste la fel de rapid ca logR cˆand R → ∞, atunci u trebuie s˘a fie m˘arginit˘a peste tot.

Aplica¸tia anterioar˘a la principiul Phragm`en-Lindel¨of produce o teorema de unicitate pentru o problem˘a cu condi¸tii la frontiera exterioar˘a. Presupunem c˘a exist˘a dou˘a solu¸tii u1 ¸si u2 ale problemei

∆u = f ˆın D,

u = g pe ∂D,

¸si presupunem c˘a nici u1, nici u2 nu cre¸ste la fel de rapid ca logr cˆand r → ∞; adic˘a presupunem c˘a

. (3.29)

Atunci ambele u1 − u2 ¸si u2 − u1 sunt armonice ˆın D ¸si se anuleaz˘a pe ∂D.

Principiul Phragm`en-Lindel¨of (teorema 19) se aplic˘a astfel ˆıncˆat u1 −u2 ≤ 0

¸si u2 − u2 ≤ 0 in D. Concluzion˘am c˘a u1 ≡ u2. Tinem cont de faptul ca ipoteza (3.29) este esen¸tial˘a din moment ce func¸tia logr, care se anuleaz˘a cˆand r = 1, poate fi ad˘augat˘a oric˘arei solu¸tii definite ˆın domeniul particular D1 : {r > 1,0 ≤ θ ≤ 2π}. Nu exist˘a unicitate a solu¸tiilor dac˘a este permisa cre¸sterea la fel de rapida ca logr.

ˆIn exemplul anterior, am ales wn = log(r/r0) pentru r0 < r < Rn ¸si vedem c˘a wn este doar restic¸ta func¸tiei w = log(r/r0) la spa¸tiul inelar r0 < r < Rn. Func¸tia w are toate propriet˘a¸tile cerute de teorema 19 ¸si, oricˆand o astfel de func¸tie este disponibila, ob¸tinem concluzia teoremei f˘ar˘a pasi intermediari. Acest caz special este dat sub forma unui corolar.

COROLAR. Presupunem c˘a u, D ¸si Γ sunt ca ˆın teorema 19 ¸si

c˘a exist˘a o func¸tie w(x) cu propriet˘a¸tile

w > 0 pe D ∪ ∂D, 

(L + h)[w] ≤ 0 ˆın D, 

lim w(x) = ∞, (3.30)

x→∂D−Γ

|x|→∞  lim w(x) = ∞ dac˘a D e nem˘arginit.

Dac˘a u ≤ 0 pe ∂D ¸si

,

atunci

u ≤ 0 ˆın D.

Ilustram acum aplicarea corolarului unei problemeˆıntr-un domeniu m˘arginit. Exemplu. Fie D un domeniu plan m˘arginit ¸si presupunem c˘a u satisface

∆u ≥ 0 ˆın D,

(3.31)

u ≤ 0 pe ∂D cu excep¸tia unui punct P.

Consider˘am P originea coordonatelor ¸si not˘am cu d diametrul lui D. Vom folosi func¸tia armonic˘a

ˆın corolar. Evident w > 0 pe D ∪ ∂D. Corolarul afirm˘a c˘a dac˘a

, (3.32)

atunci u ≤ 0.

Pentru domenii plane m˘arginite, ar putea parea c˘a doar condi¸tia (3.31) implica u ≤ 0 peste tot din moment ce exist˘a doar un punct excep¸tie pe frontier˘a. Totu¸si, func¸tia

(3.33)

este armonic˘a ˆın discul unitate D : {x2 + y2 < 1}, este zero pe ˆıntreaga frontier˘a exceptˆand un punct P(−1,0), dar este pozitiv˘a peste tot ˆın D. De aceea, o condi¸tie ca (3.32) e necesara pentru a putea concluziona c˘a u ≤ 0ˆın interior.

Dac˘a u ≤ 0 pe frontiera unui domeniu plan m˘arginit D exceptˆand o mul¸time finit˘a de puncte de pe frontiera, P1(x1,y1),P2(x2,y2),…,Pk(xk,yk), atunci lu˘am

. (3.34)

ˆIn cazul ˆın care condi¸tia de cre¸stere (3.32) este satisf˘acut˘a ˆın fiecare Pi, concluzion˘am din corolar c˘a u ≤ 0 pe ˆıntreg D.

ˆInc˘a o dat˘a putem deduce o teorema de unicitate pentru prima problem˘a cu condi¸tii la limit˘a. Presupunem date dou˘a solu¸tii u1 ¸si u2 ale problemei cu condi¸tii la frontier˘a

∆u = f ˆın D (3.35)

u = g pe ∂D (3.36)

unde g este continu˘a pe frontier˘a, cu excep¸tia unui num˘ar finit de puncte P1,P2,…,Pk. ˆIn aceste puncte, g nu este definit˘a. Vom determina condi¸tiile ˆın care u1 ¸si u2 coincid. Presupunem c˘a u1 ¸si u2 satisfac (3.36) ˆın toate punctele lui ∂D, exceptˆand punctele P1,P2,…,Pk. Presupunem de asemenea c˘a ui/w, i = 1,2 cu w dat˘a de (3.34) tinde la zero cˆand w → ∞ˆın fiecare din punctele P1,P2,…,Pk. ˆIn particular, este suficient s˘a presupunem c˘a u1 ¸si u2 sunt m˘arginite. Concluzion˘am c˘a u1 −u2 ≤ 0 ˆın D ¸si u2 −u1 ≤ 0 ˆın D.

Deci u1 ≡ u2.

Exemplul func¸tiei (3.33) arat˘a c˘a e necesara o condi¸tie de cre¸stere pentru teoreme de unicitate. Func¸tia (3.33) cre¸ste ca [(x+1)2 +y2]−1/2, care desigur cre¸ste mai rapid decˆat log[(x+1)2+y2]. De fapt, dac˘a punctul exceptie de pe frontier˘a e luat ca origine ¸si dac˘a frontiera e atˆat de neted˘a ˆıncˆat domeniul D se afl˘aˆın afara unui cerc (x−x¯)2 +(y−y¯)2 = ¯x2 + ¯y2, putem folosi func¸tia armonic˘a

ˆın corolar pentru a ˆınlocui log(1/r) cu (1/r) ˆın condi¸tia de cre¸stere (3.32). Dac˘a exist˘a mai multe astfel de puncte exceptionale, putem utiliza o suma de astfel de func¸tii w.

Condi¸tiile de cre¸stere ¸si teoremele de unicitate pentru func¸tii subarmonice

ˆın spa¸tiul n-dimensional, n ≥ 3, pot fi ob¸tinute ˆın acela¸si fel. Presupunem c˘a u satisface

∆u ≥ 0 ˆın D, u ≤ 0 pe ∂D,

cu excep¸tia unui punct). Pentru D domeniu m˘arginit, func¸tia armonic˘a

(3.37)

satisface toate condi¸tiile corolarului. De aceea, dac˘a

liminf[Rn−1 sup u(x)] ≤ 0,

R→0 |x−x0|=R

atunci u ≤ 0 ˆın D. Dac˘a exist˘a un num˘ar finit de puncte exceptie de pe frontier˘a, alegem pentru w o suma de func¸tii de tipul (3.37). Ca maiˆınainte, putem ˆınlocui Rn−2 cu Rn−1 ˆın condi¸tia de cre¸stere dac˘a frontiera e suficient de neted˘a ˆın punctele exceptie.

O teorema de unicitate pentru problema cu condi¸tii la limit˘a

∆u = f ˆın D,

(3.38)

u = g pe ∂D cu excep¸tia punctelor este stabilita exact ca ˆın cazul doi-dimensional. ˆIn general, valorile la frontier˘a sunt prescrise pe o suprafa¸t˘a (n − 1)dimensionala ¸si discontinuitatile vor aparea de-a lungul suprafetelor (n−2)dimensionale. ˆIn particular, dac˘a n = 3, discontinuitatile valorilor de pe frontier˘a vor aparea de-a lungul unei curbe unu-dimensionale C sau a unei colectii de astfel de curbe pe ∂D. Presupunem c˘a C este o curba neted˘a unu-dimensionala pe ∂D dat˘a parametric din punctul de vedere al lungimii arcului

C : x = ξ(s), y = η(s), z = ζ(s), 0 ≤ s ≤ l.

Este u¸sor de verificat c˘a func¸tia

(3.39)

este armonic˘a pentru (x,y,z) ˆın afara lui C. De asemenea w → ∞ cˆand (x,y,z) se apropie de un punct de pe C. Asadar putem folosi aceast˘a func¸tie w ˆın corolar. Conchidem c˘aˆın clasa solu¸tiilor m˘arginite ale problemei (3.38), oricare dou˘a solu¸tii care au acelea¸si valori la limit˘a, exceptie facˆand o curba C, de fapt coincid peste tot in D. Mai general, ajungem la aceea¸si concluzie pentru solu¸tii care satisfac o condi¸tie de cre¸stere corespunz˘atoare.

Presupunem acum c˘a mul¸timea D ∪ (∂D − Γ) este ea ˆıns˘a¸si un domeniu m˘arginit de Γ. Adic˘a presupunem c˘a punctele frontierei exceptionale ∂D−Γ, pe care o not˘am cu Σ, sunt puncte interioare ale inchiderii lui D. Presupunem c˘a exist˘a un subdomeniu m˘arginit D0 al lui D ∪ Σ care contine mul¸timea frontierei exceptionale Σˆın interiorul s˘au ¸si care are proprietatea c˘a problema cu condi¸tii la limit˘a

,

poate fi rezolvat˘a pentru valori la limit˘a ϕ continue, diferentiabile arbitrare.

ˆIn plus, presupunem c˘a exist˘a o func¸tie w cu propriet˘a¸tile (L + h)[w] ≤ 0 ˆın

.

Fie u o solu¸tie a lui (L + h)[u] = 0 ˆın D pentru care u/w → 0 cˆand w → ∞. Fie v solu¸tia problemei (L + h)[v] = 0 ˆın D0, v = u pe ∂D0. Atunci: (L + h)[u − v] = 0 ˆın D0 − Σ, (u − v)/w → 0 cˆand w → ∞ ¸si u − v = 0 pe ∂D0. De aici, aplicˆand corolarul, u − v ≡ 0. Astfel u este egal cu func¸tia v de clas˘a C2 langa mul¸timea Σ. Cu alte cuvinte, u poate fi extinsa ca solu¸tie a problemei (L + h)[u] = 0 ˆın ˆıntregul domeniu D ∪ Σ definind-o convenabil (anume, u ≡ v) pe mul¸timea Σ. Spunem c˘a u are o singularitate inlaturabila pe Σ.

Am ar˘atat c˘a dac˘a problema cu condi¸tii la limit˘aˆın D0 poate fi rezolvat˘a, orice solu¸tie u a lui (L + h)[u] = 0 ˆın D pentru care u/w → 0 cˆand w → ∞ are o singularitate inlaturabila pe Σ.

De exemplu, dac˘a ∆u = 0 pentru 0 < x2+y2 < R2, lasam w = −log(x2+

. Din moment ce problema cu condi¸tii la frontier˘a

pentru ecua¸tia lui Laplace ˆıntr-un disc poate fi rezolvat˘a, concluzion˘am c˘a orice func¸tie u care este armonic˘a ˆıntr-un disc 0 < x2 + y2 < R2 care are goluri ¸si pentru care u/log(x2 + y2) → 0 cˆand x2 + y2 → 0 are o limit˘a cˆand x2 + y2 → 0, ¸si func¸tia care rezult˘a definind u(0,0) ca fiind aceast˘a limit˘a, este armonic˘a ˆın ˆıntregul disc 0 ≤ x2 + y2 < R2.

Pentru a putea s˘a aplic˘am corolarul ¸si observa¸tiile anterioare unui operator general L+h ˆın n variabile independente, trebuie s˘a construim o func¸tie corespunz˘atoare w(x). Ar˘at˘am acum cum poate fi f˘acut acest lucru pentru un domeniu m˘arginit Dcu un singur punct exceptional O pe ∂D. Vom lua O originea coordonatelor ¸si ne concentram aten¸tia asupra cazului

h ≤ 0 ˆın D.

Amintindu-ne c˘a to¸ti coeficien¸tii termenilor de ordinul al doilea din L formeaz˘a elementele unei matrice simetrice (aij(x)), lu˘am matricea constant˘a (Aij) ca invers˘a a coeficientului matricei (aij(0)). Definind cantitatea

.

Vom arat˘a c˘a dac˘a n ≥ 3, func¸tia

w = ρ2−n + cρ2−n+ε + K[eαd − eαx1],

unde ε este o constant˘a fixat˘aˆıntre zero ¸si unu, ¸si c, d, α ¸si K sunt constante corespunz˘atoare, are propriet˘a¸tile dorite oricˆand coeficien¸tii lui L sunt suficient de netezi.

Observa¸tie. Dac˘a (aij) este o matrice constant˘a, atunci L1[ρ2−n] = 0 cu exceptie pentru ρ = 0, unde L1 este partea principala a lui L. Un calcul duce la

(L + h) [ρ2−n + cρ2−n+ε] = ρ−n−2[n(n − 2) + c(n − ε)(n − 2 − ε)ρε] X akl(x)AikAjlxixj

i,j,k,l

−ρ−n[n − 2 + c(n − 2 − ε)ρε]Xakl(x)Akl

k,l

−ρ−n[n − 2 + c(n − 2 − ε)ρε]XAijbixj + hρ2−n[1 + cρε].

i,j

Scriem acum

aij(x) = aij(O) + [aij(x) − aij(O)] ¸si folosim identitatea

cˆand q = r

pq( ) pr = qr

0, cˆand q 6= r.

p=1

ˆIn acest fel, ob¸tinem

Dac˘a aij(x) este suficient de neted˘a langa O astfelˆıncat cantit˘a¸tile ρ−ε[aij(x)− aij(O)] sunt m˘arginite, atunci putem alege c suficient de mare ˆıncat (L + h)[ρ2−n +cρ2−n+ε] → −∞ cˆand ρ → 0. Condi¸tia de netezime este respectata dac˘a, de exemplu, elementele lui (akl) sunt diferentiabile. Dupa un alt calcul, g˘asim c˘a

L[eαd − eαx1] = −(α2a11 + αb1)eαx1

este pozitiv˘a pe D ∪ ∂D. Alegem d astfel ˆıncˆat d ≥ x ¸si K astfel ˆıncat

−KL[eαd − eαx1] ≥ max(L + h)[ρ2−n + cp2−n+ε].

D

Din moment ce h ≤ 0, conchidem c˘a dac˘a w are propriet˘a¸tile

(L + h)[w] ≤ 0 ˆın D,

w > 0 pe D ∪ ∂D.

Aplic˘am corolarul ¸si ob¸tinem

(L + h)[u] ≥ 0 ˆın D, dac˘a u ≤ 0 pe ∂D exceptie facˆand punctul O,

¸si dac˘a u cre¸ste mai lent decˆat 1/ρn−2 cˆand x → O, atunci u ≤ 0 ˆın D.

Prin adaugarea unor func¸tii w de acela¸si tip, acela¸si rezultat poate fi ob¸tinut dac˘a exist˘a un num˘ar finit de puncte exceptie pe frontier˘a. De asemenea, func¸tia w poate fi integrata peste o hipersuprafa¸ta limit˘a (n−2)dimensionala pentru a ar˘ata c˘a asemenea mul¸timi exceptionale pot fi neglijate cˆand se prescriu datele referitoare la m˘arginire.

ˆIn particular, vedem c˘a ˆın cazul ˆın care coeficien¸tii aij sunt suficient de netezi ˆıntr-un punct O, o solu¸tie m˘arginit˘a u a lui (L + h)[u] ≥ 0 ˆıntr-o vecin˘atate ¸stears˘a a lui O nu poate atinge un maxim ˆın O. Dac˘a prima problem˘a cu condi¸tii la frontier˘a poate fi rezolvat˘a ˆıntr-o vecin˘atate a lui O, ob¸tinem o teorema despre singularitati inlaturabile. Din moment ce construc¸tia noastra cu K = 0 duce la (L + h)[w] < 0 ˆın unele vecin˘at˘a¸ti ale originii indiferent de semnul lui h, aceste rezultate sunt valabile chiar ¸si cˆand h e uneori pozitiv˘a.

Cazul doi-dimensional poate fi tratatˆın acela¸si mod, dupa ce seˆınlocuiesc primii doi termeni din defini¸tia lui w cu log(1/ρ) − c1ρ2 + c2.

Consider˘am problema cu condi¸tii mixte la frontier˘a. Presupunem c˘a u este o solu¸tie a problemei

(L + h)[u] = f ˆın D,

pe Γa, u = g2 pe Γb,

unde Γa ¸si Γb sunt disjuncte, dar Γa∪Γb nu reprezint˘a neaparatˆıntreaga frontier˘a ∂D. ˆIn acest caz, principiul Phragm`en-Lindel¨of are urm˘atoarea forma.

TEOREMA 20.

Presupunem c˘a u satisface

(L + h)[u] ≥ 0 ˆın D,

pe Γa, u ≤ 0 pe Γb,

¸si presupunem c˘a poate fi g˘asit c˘a ˆın teorema 19 un ¸sir de regiuni m˘arginite {Dk} cu Γ = Γa ∪ Γb. Presupunem c˘a poate fi g˘asit c˘a ˆın teorema 19 un ¸sir de func¸tii {wk(x)} satisf˘acˆand, pe langa condi¸tiile (3.27), ¸si condi¸tia

pe Γk ∩ Γa.

Atunci u ≤ 0 ˆın D.

3.10 Teorema celor trei cercuri a lui Hadamard

Consider˘am un domeniu plan D sub forma de inel delimit˘at de dou˘a cercuri concentrice cu razele R1 ¸si R2 (R2 > R1). Fie u o func¸tie subarmonic˘a definit˘a ˆın D, adic˘a

∆u ≥ 0 ˆın D.

Stabilind r2 = x2 + y2 ¸si luˆand centrul comun al cercurilor ca origine a coordonatelor, definim

M(r) = max u(x,y).

x2+y2=r2

Cu alte cuvinte, func¸tia M(r) este maximul lui u pe cercul concentric de raza r.

Observ˘am c˘a orice func¸tie de forma

ϕ(r) = a + b · logr, (3.40)

cu a ¸si b constante, este armonic˘a pentru r 6= 0. Dac˘a r1 ¸si r2 sunt dou˘a numere oarecare ˆıntre R1 ¸si R2, putem alege a ¸si b astfel ˆıncat

ϕ(r1) = M(r1), ϕ(r2) = M(r2).

Un calcul simplu arat˘a c˘a

. (3.41)

Definind v(x,y) = u(x,y) − ϕ(px2 + y2), avem

∆v ≥ 0, v ≤ 0 pe r = r1 ¸si r = r2.

Deci, din principiul de maxim ,

v ≤ 0 pentru r1 < r < r2,

cu egalitate dac˘a ¸si numai dac˘a u ≡ φ(r). Astfel ob¸tinem c˘a atunci cˆand x2 + y2 = r2,

u ≤ ϕ(r), r1 < r < r2

¸si prin urmare ca

M(r) ≤ ϕ(r), r1 < r < r2.

Acest argument stabile¸ste urm˘atorul rezultat.

TEOREMA 28. (Teorema celor trei cercuri a lui Hadamard).

Fie u(x,y) o func¸tie subarmonic˘a ˆıntr-un domeniu D care contine cercurile concentrice cu razele r1 ¸si r2 ¸si regiunea dintre ele. Dac˘a M(r) reprezint˘a maximul lui u pe orice cerc concentric cu celelalte de raza r, atunci pentru r1 < r < r2

. (3.42)

Egalitatea are loc dac˘a ¸si numai dac˘a u ≡ ϕ, unde ϕ e dat de (3.41).

Defini¸tie. O func¸tie f(x) este o func¸tie convexa de x dac˘a pentru orice dou˘a numere x1 ¸si x2 avem

pentru x1 ≤ x ≤ x2.

Adic˘a graficul lui f se afl˘a sub linia dreapta care uneste punctele (x1,f(x1))

¸si (x2,f(x2)). Teorema celor trei cercuri a lui Hadamard spune c˘a M(r) este o func¸tie convexa de logr.

Presupunem c˘a u este subarmonic˘aˆınˆıntregul plan (xOy), exceptie posibila fiind originea, ¸si c˘a este m˘arginit˘a superior de o constant˘a M. Dac˘a r2 → ∞ ˆın inegalitatea (3.42), ob¸tinem

.

Din moment ce M(r2) ≤ M, a doua limit˘a din dreapta este zero; aplicarea regulii lui l’Hˆopital arat˘a c˘a prima limit˘a e 1. Astfel, ob¸tinem

M(r) ≤ M(r1) pentru r ≥ r1.

Asem˘an˘ator, cˆand r1 → 0 ˆın inegalitatea (3.42), ob¸tinem c˘a

M(r) ≤ M(r2) pentru r ≤ r2.

Din moment ce r1 ¸si r2 sunt arbitrare, conchidem c˘a M(r) este constant˘a. Astfel, conform principiului de maxim, u trebuie s˘a fie o constant˘a. Am demonstrat urm˘atoarea teorema.

TEOREMA 19 (Teorema lui Liouville).

Dac˘a u este subarmonic˘a ˆın ˆıntreg planul (xOy), exceptie posibila fiind originea, ¸si dac˘a u este uniform m˘arginit˘a superior, atunci u este constant˘a.

Observa¸tii.

Din demonstra¸tie este clar c˘a ipoteza de m˘arginire a lui u poate fi slabita. Luˆand limite peste ¸siruri de valori ale lui r1si r2, putem ar˘ata c˘a u este constant˘a dac˘a

cˆand r → 0 ¸si cˆand r → ∞.

Observa¸tia precedent˘a arat˘a c˘a pentru o func¸tie subarmonic˘a neconstant˘a definit˘aˆınˆıntregul plan exceptˆand originea, M(r) trebuie s˘a se apropie de infinit cel pu¸tin la fel de rapid ca |logr|, fie cˆand r → 0, fie cˆand r → ∞.

Cele dou˘a func¸tii subarmonice

, pentru r ≤ 1,

=

logr, pentru r ≥ 1,

¸si

, pentru r ≤ 1, =

0, pentru r ≥ 1,

cresc logaritmic, una la infinit, cealalta la origine. Prin urmare, am ob¸tinut cel mai bun rezultat posibil privind cre¸sterea unei func¸tii subarmonice.

Este clar c˘a analogul teoremei lui Liouville este adev˘arat pentrufunc¸tii supraarmonice care sunt m˘arginite inferior. In particular, o func¸tie armonic˘aˆın tot planul (xOy), exceptand posibil un punct, ¸si care este m˘arginit˘a fie superior, fie inferior, trebuie s˘a fie constant˘a.

Teorema celor trei cercuri depinde de comportamentul special al solu¸tiei fundamentale logr. Extinzˆand teorema la func¸tii de n variabile, n ≥ 3, folosim solu¸tia fundamentala r−(n−2). Fie D domeniul dintre dou˘a sfere concentrice n-dimensionale de raze R1 ¸si R2 cu R2 > R1. Presupunem c˘a u satisface

∆u ≥ 0 ˆın D.

Definim

¸si observ˘am c˘a

ϕ(r) ≡ a + br−(n−2)

este o func¸tie armonic˘a pentru r 6= 0. Stabilind

ϕ(r1) = M(r1), ϕ(r2) = M(r2),

unde R1 < r1 < r2 < R2, ob¸tinem teorema celor trei sfere printr-un argument similar celui folosit pentru teorema celor trei cercuri.

TEOREMA 30. (Teorema celor trei sfere).

Presupunem ∆u ≥ 0 ˆıntr-un domeniu D care contine dou˘a sfere concentrice de raze r1 ¸si r2 ¸si regiunea dintre ele. Dac˘a r1 < r < r2, atunci

.

Egalitatea are loc dac˘a ¸si numai dac˘a u = a + br−(n−2).

Observa¸tii.

Inegalitatea din aceast˘a teorema spune c˘a M(r) este o func¸tie convexa de r2−n.

Cˆand r1 → 0, vedem c˘a dac˘a

,

atunci M(r) este o func¸tie de r nedescrescatoare. Rezult˘a ca u este m˘arginit˘a superior langa origine. Cu alte cuvinte, dac˘a o func¸tie subarmonic˘a nu este m˘arginit˘a superior ˆıntr-un punct O, trebuie s˘a se duca la +∞ la fel de rapid ca r2−n pe un ¸sir de puncte tinzˆand la O. (iii) Cˆand r2 → ∞, vedem c˘a dac˘a

liminf M(r2) ≤ 0,

r2→∞

atunci rn−2M(r) este o func¸tie de r necrescatoare. De aceea, dac˘a limsupr→∞ u ≤ 0, atunci rn−2u este m˘arginit˘a superior.

(iv) Teorema 30 nu duce la o teorema a lui Liouville. De fapt, func¸tiile subarmonice ˆın trei sau mai multe variabile, care sunt m˘arginite superior ˆın ˆıntreg spa¸tiul nu sunt neaparat constante. De exemplu, func¸tia

, pentru r ≤ 1,

−1/r, pentru r ≥ 1,

este subarmonic˘a ˆın tot spa¸tiul euclidian tridimensional ¸si este m˘arginit˘a peste tot. Aceea¸si func¸tie u(r) considerat˘aˆın spa¸tiul euclidian doi-dimensional satisface inegalitatea ∆u+min(1,r−2)(xux +yuy) ≥ 0, care arat˘a c˘a teorema lui Liouville referitoare la solu¸tia u a unei ecua¸tii uniform eliptice nu poate fi extinsa la func¸tii care satisfac o inegalitate diferen¸tial˘a eliptic˘a ˆın locul unei ecua¸tii diferen¸tiale.

3.11 Derivatele func¸tiilor armonice

Dac˘a u(x,y) este o func¸tie armonic˘a ˆın D, atunci fiecare din derivatele sale este de asemenea armonic˘a ¸si prin urmare satisface principiul de maxim.

Dac˘a Cr este cercul centrat ˆın (x0,y0) de raza r, am v˘azut ˆın sec¸tiunea 1 ca, pentru orice func¸tie armonic˘a, teorema valorii medii este valabil˘a:

ˆInmul¸tim ambele p˘ar¸ticu r ¸si integram ˆın func¸tie de r de la 0 la un num˘ar R fixat:

sau

(3.43)

unde K este interiorul cercului de raza R centrat in (x0,y0) ¸si inclus ˆın D. Ecua¸tia (3.43) este o afirma¸tie a ”teoremei zonei valorii medii”, care spune c˘a valoarea unei func¸tii armoniceˆın orice punct P este media valorilor sale luate peste zona oric˘arui disc K (ˆın D) ˆın care P este centrul.

Din moment ce ecua¸tia (3.43) tine pentru orice func¸tie armonic˘a ¸si din moment ce ∂u/∂x este din nou armonic˘a, avem

Aplicˆand teorema de divergen¸t˘a membrului drept, ob¸tinem

(3.44)

Acum dac˘a u satisface inegalit˘a¸tile

m ≤ u ≤ M (3.45)

pe ∂D, frontiera lui D, atunci conform principiului de maxim acelea¸si inegalit˘a¸ti sunt valabile ˆın ˆıntregul D. Dac˘a c este o constant˘a oarecare, u + c este armonic˘a oricˆand u este armonic˘a. Aplic˘am (3.44) func¸tiei), obtinand

Astfel avem evaluarea

ˆIn acest fel ob¸tinem o limit˘a pentru ∂u/∂x ˆın func¸tie de R ¸si de valorile maxime ¸si minime pentru u. Din moment ce putem roti coordonatele pentru a face orice direc¸tie s˘a corespunda direc¸tiei x, ob¸tinem o estimare pentru derivata direc¸tional˘a ˆın orice direc¸tie.

ˆIn particular, putem lua direc¸tia s˘a coincida cu gradientul lui u. Astfel, dac˘a u satisface (3.45) pe frontiera lui D, atunci

, (3.46)

unde d este distanta minima de la (x,y) la orice punct de pe frontier˘a. Adic˘a d este raza celui mai mare disc avˆand centrul ˆın (x,y) ¸si fiind inclus complet ˆın D. Inegalitatea (3.46) este cea mai buna inegalitate posibila de acest tip, din moment ce sunt func¸tii armonice pentru care in (3.46) are loc egalitatea. Acest fapt este expus de func¸tia

(3.47)

care este armonic˘a ˆın discul unitate K : x2 + y2 < 1. ˆIn origine avem

.

Pe de alta parte, u → π/2 cˆand (x,y) tinde la jum˘atatea inferioar˘a a frontierei lui K, ˆın timp ce u → −π/2 cˆand (x,y)tinde la jum˘atatea inferioar˘a a frontierei lui K. Astfel M − m = π ¸si membrul drept al lui (3.46) are valoarea 2.

Estimarea lui (3.46) se deterioreaz˘a pe m˘asur˘a ce (x,y) se apropie de ∂D, din moment ce cantitatea d tinde la zero. Gradientul func¸tiei armonice (3.47) se comporta ca 1/d cˆand (x,y) se apropie de ∂K ¸si astfel numitorulˆın (3.46) nu poate fi ˆınlocuit cu o cantitate care se duce la zero mai lent decˆat d, distanta punctului de la frontier˘a.

Func¸tia armonic˘a (3.47) are valori la limit˘a discontinue ¸si poate fi discutat dac˘a aceste discontinuitati produc cre¸sterea lui |gradu| cˆand (x,y) se apropie de frontier˘a. Totu¸si, func¸tia

este armonic˘a ˆın discul unitate K ¸si are valori la limit˘a continue. Cu toate acestea, gradu nu este m˘arginit ˆın K. Un calcul simplu arat˘a c˘a |gradu| se comporta ca

|log[(x − 1)2 + y2]| cˆand (x,y) → (1,0).

Metoda anterioar˘a de ob¸tinere a limitelor pentru derivatele func¸tiilor armonice poate fi folosit˘a ˆın orice num˘ar de dimensiuni. Fie ωn−1 ¸si ωn care marcheaza zona de pe suprafa¸ta sferei unitate ˆın (n − 1) ¸si, respectiv, ˆın n dimensiuni. Putem deriva inegalitatea

) (3.48)

pentru derivatele oric˘arei func¸tii armonice u definiteˆıntr-un domeniu D unde

m ≤ u ≤ M pe ∂D,

¸si unde d este distanta minima de la (x1,x2,…,xn) la ∂D. Inegalit˘a¸tile (3.46) ¸si (3.48) sunt adev˘arate pentru func¸tii armonice, dar false pentru func¸tii subarmonice ¸si supraarmonice.

Exemple.

(i) Func¸tia subarmonic˘a u = (x2 +y2)−1 se anuleaz˘a identic pe frontiera discului unitate; asadar gradientul lui u in discul unitate nu poate fi m˘arginit de valorile la frontier˘a ale lui u pe ∂K. (ii) Func¸tia supraarmonic˘a

pentru r ≤ 1,

)

pentru r ≥ ε

satisface 0 < u ≤ 1 + (3/4log2) cˆand 0 < ε ≤ 1/2 ¸si 0 ≤ r ≤ 1. Totu¸si, |gradu| = 1/[εlog(1/ε)] pentru r = ε, ¸si deci este mare arbitrar pentru ε suficient de mic, de¸si distanta pˆan˘a la frontier˘a este 1−ε. De aceea, o func¸tie m˘arginit˘a supraarmonic˘a poate avea un gradient mare arbitrar, departat arbitrar de frontier˘a. Func¸tia 2 − u duce la aceea¸si concluzie pentru func¸tii subarmonice.

Evalu˘arile de forma (3.48) au multe aplica¸tii. Ca exemplu, ob¸tinem o forma slaba a teoremei lui Liouville pentru func¸tii armonice.

Dac˘a u este armonic˘a pentru toate valorile lui x = (x1,x2,…,xn) ¸si este m˘arginit˘a superior ¸si inferior, atunci u este constant˘a.

Pentru a demonstra acest rezultat lasam ca d → ∞ˆın (3.48) ca s˘a conchidem c˘a gradientul trebuie s˘a fie zero. A¸sa cum am v˘azutˆın sec¸tiunea 10, este suficient ca ˆın cazul doi-dimensional s˘a presupunem c˘a u este doar subarmonic˘a ¸si m˘arginit˘a superior pentru a concluziona c˘a u este constant˘a. Totu¸si, exemplul datˆın observa¸tia (iv) (dupa teorema celor trei sfere) arat˘a c˘a o astfel de teorema pentru func¸tii subarmonice nu poate fi adev˘arat˘aˆın trei dimensiuni. Exemple similare pot fi construite ˆın dimensiuni mai mari.

Primele derivate ale solu¸tiilor ecua¸tiilor eliptice generale de ordinul al doilea satisfac inegalit˘a¸ti cu acela¸si caracter ca (3.48). Tehnicile necesare stabilirii acestor estim˘ari sunt mai pu¸tin elementare, din moment ce teorema valorii medii nu este disponibila ¸si, mai mult, derivatele solu¸tiilor ecua¸tiilor eliptice ˆın general nu sunt ele insele solu¸tii ale aceleiasi ecua¸tii.

Metoda de a ob¸tine limite pentru primele derivate poate fi adaptata ca s˘a ob¸tinem limite pentru derivate de orice ordin. Ilustram tehnica pentru derivatele de ordinul al doilea ale func¸tiilor armonice ˆın plan.

Din moment ce ∂u/∂y este armonic˘a atunci cˆand ¸si u este, formula (3.44) de reprezentare d˘a

ˆInmul¸tim aceast˘a ecua¸tie cu πr3 ¸si integram ˆın raport cu rde la 0 la R.

Notˆand x = r cosθ, ob¸tinem

Aplicˆand teorema de divergen¸t˘a ultimei integrale, ob¸tinem

Asem˘an˘ator, g˘asim la centrul (x0,y0) al unui cerc de raza R,

Dac˘a u este armonic˘a ˆıntr-o regiune S ¸si u satisface m ≤ u ≤ M pe ∂S, ob¸tinem, pentru orice derivat˘a de ordinul al doilea a lui u ˆın (x0,y0), notat˘a D2u, estimarea

,

unde d este distanta minima de la (x0,y0) la orice punct de pe frontiera mul¸timii, ∂S. Vedem c˘a limitele pentru derivatele de ordinul al doilea ale func¸tiilor armonice tind la infinit la fel ca d−2 cˆand (x0,y0) se apropie de frontier˘a. Mai general, evaluarea pentru o derivat˘a par¸tial˘a de ordinul k a unei func¸tii armonice are limit˘a punctuala

,

unde A este o constant˘a depinzˆand numai de k ¸si de num˘arul de variabile independente, n.

3.12 Estim˘ari ale limitelor pentru derivate

ˆIn sec¸tiunea precedent˘a am ob¸tinut limite pentru gradientul unei func¸tii armonice ˆıntr-un punct dintr-un domeniu D ˆın func¸tie de valorile maxime ¸si minime ale unei func¸tii pe frontiera ∂D ¸siˆın func¸tie de distanta de la punctul ˆın discutie la frontier˘a. ˆIn aceast˘a seectiune vom deriva estim˘ari uniforme pentru gradientul unei func¸tii armonice ˆın func¸tie de derivatele valorilor de pe freontiera. Urm˘atoarea lem˘a va fi folositoare.

LEMA. Dac˘a˘ v este armonic˘a, atunci v2 este subarmonic˘a.

Demonstra¸tie. Un calcul direct duce la rezultatul:

Dac˘a u este armonic˘a, la fel sunt ¸si fiecare3 din derivatele sale ∂u/∂xi, i = 1,2,…,n. Din lema anterioar˘a, conchidem c˘a (∂u/∂xi)2 este subarmonic˘a. Din moment ce suma func¸tiilor subarmonice este subarmonic˘a, avem c˘a

este de asemenea subarmonic˘a. Vom aplica principiul de maxim pentru |gradu|2 pentru a ob¸tine limite pentru derivatele unei func¸tii armonice.

Consider˘am maiˆıntˆai problema estim˘arii primelor derivate ale unei func¸tii armonice de dou˘a variabile. Presupunem c˘a u(x,y) este o solu¸tie pentru

∆u = 0

ˆıntr-un domeniu plan D m˘arginit ¸si ca

u = g(x,y) pe ∂D.

Dorim s˘a ob¸tinem o limit˘a pentru ∂u/∂n ˆıntr-un punct P de pe frontier˘a. Totu¸si, ˆın sec¸tiunea precedent˘a am dat exemple de func¸tii armonice cu valori la limit˘a continue al caror gradient tinde la infinit pe frontier˘a. Astfel stim c˘a cel pu¸tin func¸tia g poate fi extinsa ca o func¸tie g(x,y) de dou˘a ori diferen¸tiabil˘a cu diferen¸tialele continue pe D ∪∂D. Atunci Laplacianul lui g este m˘arginit pe D ∪ ∂D ¸si exist˘a un num˘ar A astfel ˆıncat

|∆g| ≤ A ˆın D.

ˆIn plus, facem presupuneri despre netezimea frontierei lui D. Vom presupune c˘a exist˘a un num˘ar ρ astfelˆıncˆat pentru fiecare punct P ∈ ∂D, poate fi desenat un cerc de raza ρ care trece prin P ¸si al c˘arui interior se afl˘a complet ˆın exteriorul lui D.

Fixam un punct P(x0,y0) pe ∂D ¸si construim un cerc de raza ρ care trece prin P ¸si al c˘arui interior Kρ este ˆın afara lui D. Presupunem c˘a D este m˘arginit astfel ˆıncˆat e inclus ˆıntr-un disc KR de raza R ¸si concentric cu Kρ. Alegem ca originea unui sistem de coordonate polare s˘a fie centrul lui Kρ ¸si definim func¸tiile

,

Un calcul simplu arat˘a c˘a

∆z1 ≥ 0 ˆın D z1 ≤ g pe ∂D

¸si

∆z2 ≤ 0 ˆın D z2 ≥ g pe ∂D.

Mai mult, z1(x0,y0) = z2(x0,y0) = g(x0,y0).

Astfel principiul de maxim datˆın teorema 7 aplicat func¸tiilor z1 −u ¸si u−z2 d˘a limitele ˆın P(x0,y0): sau

Din ipoteza, putem alege acelea¸si constante ρ ¸si R pentru fiecare punct al lui ∂D. Astfel, inegalit˘a¸tile (3.49) sunt adev˘arate pentru toate punctele frontierei.

Observ˘am c˘a din moment ce u = g pe ∂D, derivatele tangentiale ale lui u ¸si g coincid ˆın fiecare punct de pe frontier˘a. De aceea |grad(u − g)| este exact |(∂/∂n)(u − g)| ˆın fiecare punct P ∈ ∂D. Concluzion˘am din (3.49) ca

Din moment ce am ar˘atat ˆın lema de la ˆınceputul sec¸tiunii c˘a |gradu|2 este subarmonic˘a, maximul lui |gradu| pe D∪∂D trebuie s˘a fie atins pe frontier˘a.

De aceea, oricare ar fi (x,y) ∈ D, avem

.

O limit˘a asem˘an˘atoare este u¸sor ob¸tinut˘a pentru func¸tii armonice cu trei sau mai multe variabile. Dac˘a D este m˘arginit ¸si ∂D e atˆat de neted˘a ˆıncˆat ˆın orice punct al lui ∂D poate fi construit˘a o sfera de raza ρ care s˘a treaca prin P ¸si al c˘arui interior s˘a fie ˆın afara lui D, atunci poate fi folosit acela¸si argument ca ˆın cazul doi-dimensional.

ˆIn cazul n-dimensional, func¸tiile de comparare z1 ¸si z2 sunt

.

limit˘a lui |gradu| ˆın orice punct din D este

Diametrul unui domeniu D este limita superioar˘a cea mai mica a distantelor dintre oricare dou˘a puncte ale lui D. Dac˘a d reprezint˘a diametrul lui D, atunci putem alege R = d+ρ, luˆandˆın considerare faptul c˘a prin orice punct de pe frontier˘a poate trece o sfera de raza ρ de tipul corespunz˘ator. In particular, dac˘a D este convex, cˆand ρ → ∞ avem estimarea

,

adev˘arat˘a ˆın orice num˘ar de dimensiuni.

Pentru solu¸tii ale ecua¸tiilor eliptice mai generale este ˆıns˘a posibil s˘a se obtina limite similare cu (3.50). De fapt, dac˘a teorema 13 de aproximare se aplic˘a, ob¸tinem limitele z2(x) ≤ u(x) ≤ z1(x) pentru o solu¸tie a problemei cu condi¸tii mixte la limit˘a. Dac˘a pe langa inegalit˘a¸tile necesare pentru teorema

13 avem z2(x0) = u(x0) = z1(x0), unde x0 este un punct de pe por¸tiunea Γ2 a frontierei ∂D unde u ˆıns˘a¸si e prescris˘a, atunci evident

.

Datorita faptului c˘a derivatele tangentiale sunt cunoscute in x0, ob¸tinem o limit˘a pentru |gradu| ˆın acest punct.

Din moment ce gradientul unei solu¸tii a unei ecua¸tii eliptice generale nu satisface,ˆın general, o inegalitate diferen¸tial˘a eliptic˘a, nu putem ob¸tine limite pentru gradient ˆın puncte interioare printr-o simpla aplicare a principiului de maxim. O exceptie a acestei ultime afirma¸tii apare ˆın cazul unei ecua¸tii eliptice doi-dimensionale de forma

.

Dac˘a a, b ¸si c au primele derivate continue, este u¸sor de v˘azut c˘a ∂u/∂x satisface o ecua¸tie eliptic˘a. Scriind v = ∂u/∂x, diferentiem ecua¸tia anterioar˘a, obtinand

.

Facem ˆınlocuiri pentru ∂2u/∂y2 din ecua¸tia L[u] = 0 ¸si avem

.

ˆIn consecin¸t˘a, v = ∂u/∂x satisface principiul de maxim. Asem˘an˘ator, putem ar˘ata c˘a ∂u/∂y satisface principiul de maxim. Fiecare din aceste func¸tii este, prin urmare, m˘arginit˘a de valoarea maxim˘a a lui |gradu| pe frontier˘a.

Capitolul 4

Operatori parabolici

4.1 Ecua¸tia c˘aldurii

Presupunem c˘a un fir lung, subtire, de lungime l este situat in intervalul (0,l) de-a lungul axei Ox. Vom presupune c˘a materialul firului este omogen. C˘aldura poate fi ad˘augat˘a sau eliminat˘a de pe fir ¸si presupunem c˘a temperatura uˆın orice punct al firului este o func¸tie numai de x, locatia unei sectiuni transversale, ¸si de t, timpul. Scriem u = u(x,t). Tinˆand cont de anumite presupuneri legate de propriet˘a¸tile fizice ale firului, ecua¸tia diferen¸tial˘a care guverneaza ”curgerea” c˘aldurii (in unitatile corespunz˘atoare) in fir este dat˘a de

.

Func¸tia f este rata elimin˘arii c˘aldurii ˆın fir. Func¸tia temperaturii u(x,t) satisface un principiu de maxim oarecum diferit de cel care a fost stabilit pentru ecua¸tii ¸si inegalit˘a¸ti eliptice.

Presupunem c˘a u(x,t) satisface inegalitatea stict˘a

2

L [

ˆıntr-o por¸tiune E a planului (xOt). Este clar c˘a u nu poate avea un maxim (local) ˆın niciun punct interior, pentru c˘a ˆıntr-un astfel de punct

,

ˆınc˘alcˆand astfel L[u] > 0. Nu numai c˘a vom extinde aceast˘a afirma¸tie la solu¸tii u ale inecua¸tiei L[u] ≥ 0, dar vom arat˘a de asemenea c˘a pentru operatori de acest tip principiul de maxim ia o forma mai puternica.

Pentru a ilustra o problem˘a tipica vom presupune c˘a firul descris anterior are temperatura prescris˘a ini¸tial (adic˘a la timpul t = 0) ¸si c˘a temperaturile de la capetele firului sunt func¸tii cunoscute ˆın timp. Principiul cauzalit˘a¸tii spune c˘a distribu¸tia temperaturii la orice moment fixat T nu este afectata de nicio schimbare din fir care apare ˆıntr-un moment t > T. Prin urmare este natural s˘a consider˘am regiunea dreptunghiulara

E : {0 < x < l,0 < t ≤ T} (4.1)

ˆın planul (xOt). Presupunem c˘a temperatura u(x,t) este cunoscuta ˆın trei p˘ar¸tiale lui E:

S1 : {x = 0,0 ≤ t ≤ T}, S2 : {0 ≤ x ≤ l,t = 0},

S3 : {x = l,0 ≤ t ≤ T}.

Pe principii fizice ne a¸stept˘am c˘a aceste informatii ¸si faptul ca temperatura u satisface ecua¸tia

ˆın E sunt satisf˘acute pentru a determina ˆın mod unic temperatura ˆın E. Unicitatea solu¸tiei este u¸sor de stabilit ca un corolar al urm˘atorului principiu de maxim.

TEOREMA 1.

Presupunem c˘a u(x,t) satisface inegalitatea

0 (4.2)

ˆıntr-o regiune dreptunghiulara E dat˘a de (4.1). Atunci maximul lui u pe inchiderea E ∪ ∂E trebuie s˘a fie atins pe una din cele trei p˘ar¸tiS1, S2 sau S3.

Demonstra¸tie. Presupunem c˘a M este maximul valorilor lui u care sunt atinse pe S1, S2 ¸si S3. Vom presupune c˘a exist˘a un punct P(x0,t0) ˆın E unde u are o valoare M1 > M ¸si ob¸tinem astfel o contradictie. Definim func¸tia auxiliara

.

Atunci, din moment ce u ≤ M pe S1, S2 ¸si S3 avem

(4.3)

pentru toate punctele din S1, S2 ¸si S3. Mai mult

v(x0,t0) = u(x0,t0) = M1, (4.4)

¸si

0 (4.5)

ˆınˆıntreaga regiune E. Condi¸tiile (4.3) ¸si (4.4) arat˘a c˘a v trebuie s˘a-¸si atinga maximul fie ˆıntr-un punct din interiorul lui E, fie pe intervalul deschis

S4 : {0 < x < l,t = T}

Inegalitatea (4.5) arat˘a c˘a v nu poate avea un maxim ˆın interior. La un maxim pe S4 avem ∂2v/∂x2 ≤ 0, implicˆand c˘a ∂v/∂t este strict negativ. Atunci v trebuie s˘a fie mai mare mai devreme astfel ˆıncˆat maximul ˆın E nu poate fi pe S4. Vedem ˆın acest mod c˘a presupunerea u(x0,t0) > M duce la o contradictie.

Observa¸tii.

Teorema spune nu numai c˘a maximul nu poate fi atins ˆıntr-un punctinterior lui E, ci ¸si c˘a nu poate fi atins in momentul ”cel mai tˆarziu”, exceptˆand posibil capetele firului doar dac˘a nu avem u =constant˘a.

Principiul de maxim din teorema 1 nu are o forma puternica, dinmoment ce aceast˘a tehnica permite ca maximul lui u s˘a fie atins ¸si pe frontier˘a

¸si ˆın puncte interioare. Mai tˆarziu vom vedea c˘a dac˘a maximul este atins ˆın E atunci solu¸tia trebuie s˘a fie constant˘aˆıntr-o anumit˘a regiune, rezultat care include teorema 1 ca pe un caz special.

Pentru solu¸tii ale lui L[u] = 0 ob¸tinem un principiu de minim asociat cˆand ˆınlocuim u cu −u. Teorema de unicitate referita mai devreme rezult˘a atunci cu u¸surin¸t˘a.

Pentru inegalit˘a¸ti diferen¸tiale eliptice, maximul unei solu¸tii poateaparea oriunde pe frontier˘a. ˆIn cazul ecua¸tiei c˘aldurii avem un rezultat mai puternic ¸si anume: maximul poate s˘a apara numaiˆıntr-o anumit˘a por¸tiune a frontierei (dac˘a nu cumva u = constant˘a). Acest fapt este adev˘arat ¸si pentru ecua¸tii mai generale bazate pe prototipul ecua¸tiei c˘aldurii ¸si pentru domenii mai generale.

Ecua¸tia propagarii c˘aldurii ˆıntr-un obiect D omogen tridimensional este

,

unde u = u(x,y,z,t) este temperaturaˆıntr-un punct P(x,y,z) ∈ D la timpul t ¸si f este rata pierderii c˘aldurii. Ca ˆın cazul unu-dimensional, func¸tia u considerat˘a ca func¸tie de patru variabile nu poate avea un maxim local ˆıntrun punct unde

.

Acest fapt rezult˘a cˆand ne amintim c˘a la un maxim Deltau ≤ 0 ¸si ∂u/∂t = 0. Dorim s˘a extindem principiul de maxim la func¸tii u care satisfac inegalitatea nestict˘a

L[u] ≥ 0.

Cea mai simpla problem˘a tridimensionala din punctul de vedere al fizicii este aceea a unui solid fixat, m˘arginit, omogen care umple un domeniu D. Presupunem c˘a problema ˆıncepe la momentul t = 0 ¸si c˘a ini¸tial temperatura u(x,y,z,0) este o func¸tie de (x,y,z) prestabilita. Mai departe temperatura pe frontiera ∂D a lui D este prestabilita pentru toate momentele t ≥ 0. Problema curgerii c˘aldurii prive¸ste determinarea func¸tiei temperaturii u(x,y,z,t) pentru toate punctele P(x,y,z) ∈ D ¸si pentru toate momentele t > 0.

Domeniul de interesˆın spa¸tiu-timp patru-dimensional constaˆıntr-un cilindru infinit D × (0,∞). Totu¸si principiul cauzalit˘a¸tii, expus ˆın cazul unudimensional, ne permite sa restrangem domeniul considerat. Distribuirea temperaturiiˆın D in unele momente de timp T > 0 este determinat˘a de ceea ce se ˆıntampl˘a pe intervalul 0 ≤ t ≤ T. Astfel regiunea patru-dimensionala naturala de considerat este cilindrul finit D ×(0,T]. Temperatura u in acest cilindru va fi determinat˘a de L[u], de valorile lui u in D la momentul t = 0 ¸si de valorile lui u pe peretele cilindrului ∂D × (0,T].

Notˆand cilindrul D ×(0,T] cu E, ne a¸stept˘am c˘a principiul de maxim s˘a spuna c˘a u ˆı¸si atinge valoarea maxim˘a pe por¸tiunea din frontiera lui E care este fie la baza lui E, fie de-a lungul partilor ∂D × [0,T]. ˆIntr-adev˘ar, dac˘a

,

atunci deja am v˘azut c˘a maximul nu poate aparea ˆıntr-un punct interior lui E. Dac˘a maximul lui u este atins la momentul t = T ˆıntr-un punct interior lui D ajungem la o contradictie. Pentru a vedea acest lucru observ˘am c˘a ∆u ≤ 0 ˆın acest punct de maxim, astfel inegalitatea L[u] > 0 implica

ˆın acela¸si punct. Atunci u este mai mare mai devreme ¸si astfel maximul trebuie s˘a fie atins fie de-a lungul marginilor, fie la baza lui E.

Vom extinde acest principiu de maxim nu numai pentru cazul L[u] ≥ 0, ci ¸si pentru ecua¸tii ¸si domenii mai generale.

4.2 Operatorul parabolic unu-dimensional

Operatorul diferen¸tial

(4.6)

se numeste parabolic ˆıntr-un punct (x,t) dac˘a a(x,t) > 0.

Operatorul L se numeste uniform parabolic ˆıntr-un domeniu D din planul (xOt) dac˘a exist˘a o constant˘a pozitiv˘a µ astfel ˆıncat

a(x,t) ≥ µ oricare ar fi (x,t) ∈ D.

Operatorul unu-dimensional al c˘aldurii discutat ˆın sec¸tiunea 1 este uniform parabolic ˆın ˆıntreg planul (xOt), din moment ce este ob¸tinut din (4.6) luˆand a(x,t) ≡ 1 ¸si b(x,t) ≡ 0.

Fie E regiunea dreptunghiulara

E : {0 < x < A,0 < t ≤ T}

Este clar c˘a dac˘a u satisface inegalitatea stict˘a

L[u] > 0 ˆın E, (4.7)

atunci u nu poate avea un maxim local ˆın niciun punct interior, pentru c˘a ˆıntr-un punct de maxim interior ∂2u/∂x2 ≤ 0 ¸si ∂u/∂x = ∂u/∂t = 0, contrazicˆand (4.7). Mai mult, maximul lui u nu poate fi atins de-a lungul segmentului deschis formˆand limita superioar˘a a lui E – adic˘a de-a lungul lui 0 < x < A, t = T. Pentru a vedea acest lucru, observ˘am c˘a ˆıntr-un astfel de punct de maxim, ∂u/∂x = 0, ∂u/∂t ≥ 0 ¸si ∂2u/∂x2 ≤ 0.

Principiul de maxim pentru operatorul L va fi acum extins la solu¸tii ale inegalit˘a¸tii diferen¸tiale L[u] ≥ 0. Demonstra¸tia ii apartine lui Nirenberg ¸si foloseste o variatie corespunz˘atoare a metodei folosite de Hopf pentru operatori eliptici. A¸sa cum vom vedea ˆın sec¸tiunea urm˘atoare, aceast˘a demonstra¸tie este u¸sor modificata pentru a include ecua¸tii ¸si domenii mai generale. Rezultatul de baz˘a depinde de urm˘atoarele trei leme.

LEMA 1. Fie u care satisface inegalitatea diferen¸tial˘a

0 (4.8)

ˆıntr-un domeniu E al planului (xOt), unde a ¸si b sunt m˘arginite ¸si L este uniform parabolic. Fie K un disc astfel ˆıncˆat acesta ¸si frontiera s˘a ∂K sunt con¸tinute ˆın E. Presupunem c˘a maximul ˆın E al lui u este M, c˘a u < M ˆın interiorul lui K ¸si ca u = M ˆıntr-un punct Dˆın ∂K. Atunci tangenta prin D la K este paralela cu axa Ox (adic˘a P este fie punctul din vˆarf, fie punctul de la baza discului K).

Demonstra¸tie. Fie (¯x,t¯) centrul discului K ¸si fie R raza lui K. Vom presupune c˘a punctul P din ∂K nu este nici vˆarful, nici baza lui K ¸si vom ajunge la o contradictie. Putem presupune f˘ar˘a a pierde din generalitate c˘a P este singurul punct de pe frontier˘a unde u = M. Dac˘a nu, putem ˆınlocui discul K cu un disc mai mic K0 a c˘arui frontier˘a este ˆın interiorul lui K exceptˆand punctul P ˆın care frontierele celor dou˘a discuri sunt tangente. Atunci K0 are exact un punct P pe frontier˘a unde u = M, iar argumentul poate continu˘a cu K0 dac˘a este necesar.

Presupunem c˘a P are coordonatele (x1,t1) cu x1 6= ¯x. Construim un disc

K1 cu centrul ˆın P ¸si de raza R1 suficient de mic astfel ˆıncat

R1 < |x1 − x¯|,

¸si astfel ˆıncˆat K1 este inclus complet ˆın E. frontier˘a ∂K1 consta din dou˘a arce: C0 (care ˆı¸si include capetele) este intersectia lui ∂K1 cu discul ˆınchis K ∪ ∂K1 ¸si C00 este complementarul lui C0 relativ la ∂K. Din moment ce u este mai mic decˆat M pe arculˆınchis C0, poate fi g˘asit˘a o constant˘a pozitiv˘a η astfel ˆıncat

u ≤ M − η pe C0.

Mai mult, din moment ce u ≤ M ˆın E, avem c˘a

u ≤ M pe C00.

Definim func¸tia auxiliara

v(x,t) = e−α[(x−x¯)2+(t−t¯)2] − e−αR2.

Atunci, pentru valori pozitive ale lui α, v este pozitiv˘a ˆın K, zero pe ∂K ¸si negativ˘a ˆın exteriorul lui K. Calculam

L[v] = 2αe−α[(x−x¯)2+(t−t¯)2][2αa(x − x¯)2 − a − b(x − x¯) + (t − t¯)].

ˆIn discul K1 ¸si pe frontiera s˘a avem |x − x¯| ≥ |x1 − x¯| − R1 > 0 ¸si astfel e posibil s˘a alegem α suficient de mare astfel ˆıncat

L[v] > 0 pentru (x,t) ∈ K1 ∪ ∂K1.

Construim acum func¸tia

w(x,t) = u(x,t) + εv(x,t)

unde ε este o constant˘a pozitiv˘a aleasa. Observ˘am c˘a

L[w] = L[u] + εL[v] > 0 ˆın K1. (4.9)

Din moment ce u ≤ M − η pe C0, putem alege ε suficient de mic ˆıncat

w = u + εv < M pe C0.

Mai mult, din moment ce v este negativ˘a pe C00 ¸si u ≤ M, avem c˘a

w = u + εv < M pe C00.

Astfel w < M pe ˆıntreaga frontier˘a ∂K1 = C0 ∪ C00. Pe de alta parte, din moment ce v se anuleaz˘a pe ∂K, avem c˘a

w(x1,t1) = u(x1,t1) + εv(x1,t1) = u(x1,t1) = M.

Rezult˘a c˘a maximul lui wˆın K1 trebuie s˘a fie atinsˆıntr-un punct interior. Acest fapt contrazice (4.9) ¸si lema e demonstrat˘a. Observ˘am c˘a argumentul e¸sueaz˘a dac˘a P este ˆın vˆarful sau la baza lui K, pentru c˘a dac˘a x1 = ¯x nu putem alege R1 < |x1 − x¯|.

Observa¸tie. Este esen¸tial ca inegalitatea u ≤ M s˘a fie adev˘arat˘a ˆıntr-un domeniu E care contine K ∪ ∂K astfel ˆıncˆat este valida pe discul K1 ∪ ∂K1, care este partial ˆın afara lui ∂K. De exemplu func¸tia u = x2 +(t−2)2 satisface inegalitatea uxx −ut ≥ 0 pentru t ≤ 4 ¸si u < 1ˆın discul x2 +(t−2)2 < 1, dar ˆı¸si atinge valoarea maxim˘a 1 pe toata frontiera x2 + (t − 2)2 = 1. Lema 1 nu se aplic˘a din cauz˘a c˘a u > 1 ˆın afara acestui cerc. Teorema 3 arat˘a c˘a inegalitatea (4.8) trebuie doar s˘a fie valabil˘a ˆın K.

LEMA 2. Presupunem c˘a ˆıntr-un domeniu E inclus ˆın (xOt), u satisface inegalitatea L[u] ≥ 0 cu L ca ˆın lema 1. Presupunem c˘a u < M ˆıntr-un punct interior (x0,t0) ˆın E ¸si c˘a u ≤ M ˆın E. Dac˘a l este un segment orizontal oarecare ˆın interiorul lui E care contine (x0,t0) atunci u < M pe l.

Demonstra¸tie. Presupunem c˘a u = M ˆıntr-un punct interior (x1,t0) pe l

¸si c˘a u < M ˆın (x0,t0). Vom ajunge la o contradictie. Convenabil, presupunem c˘a x1 < x0 ¸si mutam x1 spre dreapta, dac˘a este necesar, astfel ˆıncˆat u < M pentru x1 < x ≤ x0. Fie d0 care ia fie valoarea x0 − x1, fie minimul distantelor de la orice punct de pe segmentul x1 ≤ x ≤ x0,t = t0 la ∂E , oricare este mai mica.

Pentru x1 < x < x1 + d0 definim d(x) ca distanta de la (x,t0) la cel mai apropiat punct ˆın E unde u = M. Din moment ce u(x1,t0) = M, d(x) ≤ x − x1. Din lema 1, cel mai apropiat punct este direct deasupra sau dedesubtul lui (x,t0). Adic˘a fie u(x,t0 +d(x)) = M, fie u(x,t0 −d(x)) = M. Din moment ce distanta de la un punct (x + δ,t0) la (x,t0 ± d(x)) este

pd(x)2 + δ2, se vede ca

. (4.10)

Presupunem acum c˘a d(x) > 0 ¸si alegem 0 < δ < d(x). ˆImp˘ar¸tim intervalul (x,x + δ) ˆın n p˘ar¸tiegale ¸si aplic˘am inegalit˘a¸tile (4.10) ¸si (4.11) ca s˘a g˘asim

.

Sumˆand de la j = 0 la n − 1 ob¸tinem

pentru orice n ˆıntreg. Cˆand n → ∞, vedem c˘a

d(x + δ) ≤ d(x)

pentru δ > 0. Cu alte cuvinte, d(x) este o func¸tie de x necrescatoare. Din moment ce d(x) ≤ x − x1, care este arbitrar de mica pentru x suficient de aproape de x1, vedem c˘a d(x) ≡ 0 pentru x1 < x < x1 + d0. Altfel spus, u(x,t0) ≡ M pe acest interval, contrar ipotezei noastre ca u < M pentru x1 < x ≤ x0. Asadar am ajuns la o contradictie legata de faptul c˘a u(x0,t0) < M, u(x1,t0) = M.

Observa¸tie. Lema 2 spune c˘a dac˘a exist˘a un singur punct interior unde u = M, atunci u ≡ M de-a lungul celui mai mare segment orizontal care contine acest punct, al c˘arui interior e inclus ˆın E.

ˆIn ceea ce urmeaza vom avea ocazia s˘a consider˘am inegalitatea diferen¸tial˘a L[u] ≥ 0 ˆıntr-o regiune de forma ET : {(x,t) ∈ E : t ≤ T} unde E este un domeniu. Vom presupune c˘a u este diferen¸tiabil˘a continu˘aˆın x ¸si t ¸si de dou˘a ori diferen¸tiabil˘a ˆın x pe ET cu ∂u(x,t)/∂T definit˘a ca o derivat˘a la stˆanga sau la dreapta.

LEMA 3. Presupunem c˘a ˆın jum˘atatea inferioar˘a Kt1 = {(x,t) : (x − x1)2 + (t − t1)2 < R2,t ≤ t1} a discului K centrat ˆın P(x1,t1) u satisface inegalitatea L[u] ≥ 0, cu L ca ˆın lema 1. Presupunem c˘a u < M ˆın por¸tiunea din K ˆın care t < t1. Atunci u(P) < M.

Demonstra¸tie. Definim func¸tia

v(x,t) = e−[(x−x1)2+α(t−t1)] − 1.

Un calcul simplu arat˘a c˘a

L[v] = e−[(x−x1)2+α(t−t1)][4a(x − x1)2 − 2a − 2b(x − x1) + α].

Alegem α pozitiv ¸si suficient de mare ca

L[v] > 0 ˆın K pentru t ≤ t1.

Parabola

(x − x1)2 + α(t − t1) = 0 (4.12)

este tangenta la linia t = t1 ˆın punctul P. Not˘am cu C0 por¸tiunea (inclusiv capetele) lui ∂K care este sub parabola (4.12) ¸si not˘am cu C00 por¸tiunea parabolei aflat˘a ˆın discul K. Regiunea ˆınchis˘a de C0 ¸si C00 o not˘am cu D. Prin ipoteza u < M pe arcul ˆınchis C0 ¸si astfel exist˘a un η > 0 astfel ˆıncat

u ≤ M − η pe C0.

Construim func¸tia w(x,t) = u(x,t) + εv(x,t),

unde ε este o constant˘a pozitiv˘a aleasa. Observ˘am c˘a v = 0 pe C00. Asadar putem alege ε suficient de mic ˆıncˆat w are propriet˘a¸tile:

L[w] = L[u] + εL[v] > 0 ˆın D,

w = u + εv < M pe C0 (iii) w = u + εv ≤ M pe C00.

Condi¸tia (i) arat˘a c˘a w nu-si poate atinge maximulˆın D. Astfel maximul lui w este M ¸si este atins in punctul P. Concluzion˘am c˘a

(4.13)

Un calcul simplu arat˘a c˘a ˆın P

0) (4.14)

Deci rezult˘a din (4.13) ¸si (4.14) ca

(4.15)

Pe de alta parte, din moment ce maximul lui u cˆand t = t1 este atins ˆın P,

Aceste inegalit˘a¸ti contrazic ipoteza c˘a L[u] ≥ 0 ¸si lema este demonstrat˘a. Pe baza lemelor precedente putem stabili urm˘atorul rezultat.

TEOREMA 2.

Fie E un domeniu ¸si presupunem c˘a in Et1 = {(x,t) ∈ E : t ≤ t1}

inegalitatea

este adev˘arat˘a, c˘a a ¸si b sunt m˘arginite ¸si c˘a L este uniform parabolic ˆın Et1. Dac˘a u ≤ M ˆın Et1 ¸si u(x1,t1) = M, atunci u = M in fiecare punct (x,t) ∈ Et1 care poate fi legat cu (x1,t0) printr-un segment orizontal ¸si unul vertical, ambele incluse in Et1.

Demonstra¸tie. Presupunem c˘a u(x1,t0) < M ¸si c˘a segmentul de dreapta l = {(x,t) : x = t1,t0 ≤ t ≤ t1} este inclus ˆın E. Fie τ cea mai mica limit˘a superioar˘a a valorilor lui u pe l astfel ˆıncˆat u(x1,t) < M. Prin continuitate, u(x,τ) = M ˆın timp ce lema 2 arat˘a c˘a exist˘a un R > 0 astfel ˆıncˆat u < M pentru |x − x1| < R, t0 ≤ t < τ. Aceasta duce la o contrazicere a lemei 3.

Observa¸tii.

Este posibil pentru o solu¸tie u a lui (4.8) s˘a-¸si atinga maximul ˆıntro regiune E f˘ar˘a s˘a fie identic o constant˘a. De exemplu, aceast˘a se va ˆıntampla ˆıntr-o problem˘a a curgerii c˘aldurii de-a lungul unui fir, dac˘a firul este ini¸tial la o temperatura uniforma M ¸si dac˘a aceast˘a aceea¸si temperatura este men¸tinut˘a la capete pˆan˘a la un moment t = t1. Atunci, dac˘a temperatura la capete este micsorata, rezult˘a c˘a solu¸tia nu mai este constant˘a. Observ˘am c˘a rezultatul teoremei 2 nu este ˆınc˘alcat. In acest context, principiul de maxim are o forma destul de diferita de cea pentru ecua¸tii eliptice.

Teorema 2 poate fi combinata cu lema 2 pentru a identifica ˆıntreagaregiuneˆın care o solu¸tie care atinge un maxim interior trebuie s˘a fie constant˘a.

O dat˘a ce ob¸tinem un punct Q ˆın care u = M, maximul s˘au, stim c˘a u = M pe cel mai mare segment orizontal din E careˆıl contine pe Q. Atunci teorema 2 arat˘a c˘a toate punctele din E de sub acest segment trebuie s˘a aiba u = M. Lema 2 arat˘a c˘a u = M pe fiecare segment orizontal continˆand un astfel de punct. Dac˘a P este un punct din E care poate fi unit cu Q printr-o cale ˆın E care consta numai din segmente orizontale ¸si verticale orientate ”in sus”, atunci u(P) = M.

(iii) Din moment ce toate lemele iauˆın calcul numai vecin˘at˘a¸ti ale punctelor interioare, este suficient s˘a presupunem c˘a a ¸si b sunt m˘arginite ¸si L este uniform parabolic ˆın fiecare submul¸time ˆınchis˘a a lui E.

Tocmai am v˘azut c˘a o solu¸tie neconstant˘a u a inegalit˘a¸tii parabolice L[u] ≥ 0 ˆı¸si poate atinge maximul numai pe anumite por¸tiuni ale frontierei.

ˆIn studiul inegalit˘a¸tilor eliptice am aflat c˘a derivatele normale la frontier˘a nu se pot anula niciodat˘aˆıntr-un punct de maxim (teorema 7, capitolul 3). Acest fapt important a fost folosit ˆın cˆateva aplica¸tii, ˆın special ˆın demonstra¸tiile teoremelor de unicitate ale solu¸tiilor ecua¸tiilor eliptice.

ˆIn anumite condi¸tii solu¸tia u a unei inegalit˘a¸ti parabolice are proprietatea c˘a derivata s˘a normal˘a la frontier˘a nu se poate anulaˆıntr-un punct de maxim.

TEOREMA 3.

Fie E o regiune ¸si Et0 = {(x,t) ∈ E : t ≤ t0}. Presupunem c˘a u

satisface ˆın E inegalitatea uniform parabolic˘a

unde a ¸si b sunt m˘arginite. Presupunem c˘a u este continu˘a diferen¸tiabil˘a ˆın punctul de pe frontier˘a P(x0,t0), c˘a u(P) = M, ca u(x,t) < M pentru (x,t) ∈ Et0, c˘a P se afl˘a pe frontier˘a unui disc K tangent la ∂E, centrat ˆın (x1,t1) cu x1 6= x0 ¸si ca por¸tiunea din K de sub t = t0, notat˘a Kt0, se afl˘aˆın Et0. Dac˘a ∂/∂ν reprezint˘a orice derivat˘a direc¸tional˘a exterioar˘a de la Et0 la P, atunci

Demonstra¸tie. Construim un disc K1 centrat ˆın P ¸si cu raza mai mica decˆat |x1−x0|. Not˘am C0 por¸tiunea din ∂K1 con¸tinut˘aˆın Kt0 incluzand ¸si capetele. Not˘am cu C00 arcul lui ∂K care este in K1 ∩Et0, observ˘am c˘a arcele C0, C00 ¸si segmentul de dreapta t = t0 formeaz˘a frontiera unei regiuni pe care o not˘am D. Alegˆand un disc mai mic decˆat K, dac˘a e necesar, putem face u < M pe C00 exceptˆand punctul P. Din moment ce u < M pe C0, putem afirma c˘a:

u < M pe C00 − {P}.

u = M ˆın P.

Exist˘a η > 0 suficient de mic astfel ˆıncˆat

u ≤ M − η pe C0.

Introducem func¸tia auxiliara

v(x,t) = e−α[(x−x1)2+(t−t1)2] − e−αR2

¸si observ˘am c˘a

L[v] = 2αe−α[(x−x1)2+(t−t1)2][2αa(x − x1)2 − a − b(x − x1) + (t − t1)].

Prin urmare, pentru α suficient de mare, avem

L[v] > 0 pentru (x,t) ∈ D ∪ ∂D.

Construim func¸tia

w = u + εv

¸si observ˘am c˘a pentru fiecare ε pozitiv, L[w] = L[u] + εL[v] > 0 ˆın D. Datorita observa¸tiei (iii) anterioare, putem alege ε suficient de mic ˆıncˆat w < M pe C0. Din moment ce v = 0 pe ∂K avem datorita lui (i)

w < M pe C00 \ P ¸si w(P) = M.

Concentrandu-ne aten¸tia asupra regiunii D, aplic˘am principiul de maxim ¸si concluzion˘am c˘a maximul lui w pe D ∪ ∂D este atins numai ˆın punctul P. De aceea, ˆın P

.

Totu¸si un calcul arat˘a c˘a

.

Conchidem c˘a ∂u/∂ν > 0 ˆın P ¸si demonstra¸tia e completa.

Observa¸tie. Rezultatul teoremei 3 poate s˘a nu fie valabil dac˘a normal˘a la ∂E este paralela cu axa Ot ˆıntr-un punct de maxim. solu¸tiile u ale inegalit˘a¸tilor parabolice pot avea regiuni ˆın care u este constant˘a. Frontiera unei astfel de regiuni este perpendiculara pe direc¸tia t ¸si, din moment ce u este continu˘a diferen¸tial˘a, va avea o derivat˘a normal˘a care se anuleaz˘a de-a lungul ˆıntregii frontiere a domeniului ˆın care u = constant˘a.

Consider˘am acum principiul de maxim pentru inegalit˘a¸ti de forma (L + h)[u] ≥ 0, unde L este uniform parabolic ¸si h este o func¸tie prescris˘a de x ¸si

t. Urm˘atorul rezultat este analog teoremelor 6 ¸si 8 din capitolul 3.

TEOREMA 4.

Presupunem c˘a ipoteza teoremei 2 este adev˘arat˘a ˆıntr-o regiune E ¸si c˘a h ≤ 0 ˆın E. Dac˘a maximul M al lui u este atins ˆıntr-un punct interior (x1,t1) ¸si dac˘a M ≥ 0 atunci u = M pe toate segmentele de dreapta t = constant ale lui E care se afl˘a direct sub segmentul orizontal din E care contine (x1,t1). Dac˘a un maxim nenegativ M apare ˆıntr-un punct P de pe frontier˘a, concluzia teoremei 3 este valabil˘a ˆın P.

Demonstra¸tie. Urmam exact acela¸si drum ca ¸si ˆın demonstra¸tia teoremelor

2 ¸si 3. ˆIn leme am ales parametrul α ˆın func¸tia auxiliara v suficient de mare ˆıncat (L + h)[v] > 0. Din cauz˘a c˘a h ≤ 0, vedem c˘a (L + h) ≤ 0 ˆıntr-un maxim nenegativ al lui w. Restul argumentului este acela¸si ca ˆın teorema 2 ¸si teorema 3.

Pentru solu¸tii ale lui (L + h)[u] ≤ 0 exist˘a un principiu de minim asociat dac˘a minimul nu este nepozitiv. Rezultatul iese aplicˆand teorema 4 lui (−u).

4.3 Operatorul parabolic general

Operatorul

este parabolic ˆın (x,t) ≡ (x1,x2,…,xn,t) dac˘a pentru t fixat operatorul constˆand din prima suma este eliptic in (x,t). Adic˘a L este parabolic dac˘a exist˘a un num˘ar µ > 0 astfel ˆıncat

(4.16)

pentru toate n-tuplurile de numere reale (ξ1,ξ2,…,ξn). Operatorul L este uniform parabolic ˆıntr-o regiune ET dac˘a (4.16) este adev˘arat˘a pentru acela¸si num˘ar mu > 0 pentru to¸ti (x,t) ∈ ET .

TEOREMA 5.

Fie u satisf˘acˆand inegalitatea diferen¸tial˘a uniform parabolic˘a:

0 (4.17)

ˆıntr-o regiune ET = {(x1,x2,…,xn,t) ∈ E : t ≤ t¯} unde E este un domeniu ¸si presupunem coeficien¸tii lui L m˘argini¸ti. Presupunem c˘a maximul lui u ˆın Et¯ este M ¸si c˘a este atins ˆıntr-un punct P(x,t) din Et¯. Astfel, dac˘a Q este un punct ˆın E care poate fi unit cu P printr-o cale ˆın E constˆand numai din segmente orizontale ¸si segmente verticale ˆın sus, atunci u(Q) = M.

Demonstra¸tie. Acest rezultat deriva ˆın acela¸si mod ca ˆın teorema 2. Din moment ce primul termen al operatorului L este operator eliptic in spa¸tiul n-dimensional, o transformare de coordonate reduce aceast˘a parte a operatorului la operatorul lui Laplace ˆıntr-un singur punct (teorema 4, capitolul 3). Rezult˘a c˘a solu¸tia lui L[u] > 0 nu poate avea un maxim ˆın Et¯. Pentru a extinde acest rezultat la solu¸tii ale lui L[u] ≥ 0, stabilim analoagele lemelor 1, 2 ¸si 3 din sec¸tiunea 2. ˆInlocuim func¸tia auxiliara v din demonstra¸tia lemei 1 cu

.

Func¸tia auxiliara corespunz˘atoare celei din lema 3 este

.

ˆInlocuim discurile cu bile (n+1)-dimensionale ¸si parabola (4.12) din sec¸tiunea 2 cu hiperparaboloidul

.

Observa¸tie. Teorema 5 e adev˘arat˘a dac˘a punctul P(¯x,t¯) e pe o componenta orizontala E(t¯) a frontierei ∂E a lui E, tinˆand cont de faptul c˘a u ¸si derivatele ∂u/∂xi, ∂2u/(∂xi∂xj) ¸si ∂u/∂t sunt toate continue pe E ∪ E(t¯).

Urm˘atoarea teorema este o extensie direct˘a la (n + 1) dimensiuni a teoremei 3.

TEOREMA 6. Fie u care satisface inegalitatea uniform parabolic˘a (4.17) cu coeficien¸ti m˘argini¸ti ˆıntr-un domeniu E ¸si definim Et¯ = {(x,t) ∈ E : t ≤ t¯}. Presupunem c˘a maximul M al lui u este atins ˆıntr-un punct P(x,t¯) de pe frontiera ∂E. Presupunem c˘a poate fi construit˘a o sfera care contine P ¸si este tangenta la ∂E ˆın P astfel ˆıncat partea din interiorul s˘au unde t ≤ t¯se afl˘aˆın Et¯, ¸si ca u < M ˆın Et¯. De asemenea presupunem c˘a direc¸tia radiala din centrul sferei la P nu este paralela cu axa Ot. Atunci dac˘a ∂/∂ν reprezint˘a orice derivat˘a direc¸tional˘a ˆıntr-o direc¸tie spre exteriorul lui Et¯ avem

Caˆın teorema 4 putem aplica demonstra¸tiile teoremelor 5 ¸si 6 unor solu¸tii ale inegalit˘a¸tii diferen¸tiale (L + h)[u] ≥ 0 cu h ≤ 0 cˆand M ≥ 0. Ob¸tinem atunci urm˘atoarea teorema.

TEOREMA 7.

Concluziile teoremelor 5 ¸si 6 sunt adev˘arate dac˘a u este solu¸tie a inegalit˘a¸tii (L + h)[u] ≥ 0 ˆın condi¸tiile ˆın care h ≤ 0 ¸si M ≥ 0.

Observa¸tii.

Dac˘a u(x) satisface inegalitatea eliptic˘a

ˆıntr-un domeniu D din spa¸tiul Ox, ˆın mod evident satisface inegalitatea parabolic˘a

ˆın mul¸timea D × (0,T] din spa¸tiul (xOt). Dac˘a u ˆı¸si atinge un maxim M

ˆıntr-un punct interior x0 ˆın D sau pe ∂D, ˆı¸si atinge acest maxim ˆın punctul (x0,T/2) ∈ D × (0,T] sau pe ∂D × (0,T]. Astfel teoremele 5, 6 ¸si 7 implica principii de maxim corespunz˘atoare pentru inegalit˘a¸ti eliptice.

Schimbarea de variabil˘a v = ue−λt ˆınlocuie¸ste inegalitatea (L+h)[u] ≥ 0 cu (L+h−λ)[v] ≥ 0. Dac˘a h e m˘arginit˘a superior putem alege λ suficient de mare pentru ca h − λ ≤ 0, astfel ˆıncˆat lui v i se aplic˘a un principiu de maxim. ˆIn particular rezult˘a ca teorema 7 cu M = 0 este adev˘arat˘a f˘ar˘a restic¸ta h ≤ 0.

4.4 Teoreme de unicitate pentru probleme cu condi¸tii la limit˘a

Fie E un domeniu dreptunghiularˆın planul (xOt) determinat de inegalit˘a¸tile

c < x < d, ¸si 0 < t < T.

Punem problema determin˘arii unei func¸tii v(x,t) care satisface ecua¸tia uniform parabolic˘a

(4.18) ¸si condi¸tiile la limit˘a

v(x,0) = g1(x) pentru c ≤ x ≤ d, 

 v(c,t) = g2(t) pentru 0 ≤ t < T, (4.19)

v(d,t) = g3(t) pentru 0 ≤ t < T. 

Func¸tia f este prescris˘aˆın E cu func¸tiile gi, i = 1,2,3 date pe domeniile lor de defini¸tie respective.

Ca ˆın cazul ecua¸tiilor eliptice nu vom cerceta condi¸tiile referitoare la coeficien¸tii din ecua¸tia (4.18) ¸si la condi¸tiile la limit˘a (4.19) care garanteaza existenta unei solu¸tii v(x,t), ci vom ar˘ata c˘a este posibil s˘a stabilim unicitatea unei solu¸tii numai cu ajutorul principiului de maxim. Adic˘a vom demonstra c˘a poate exista cel mult o solu¸tie a ecua¸tiei (4.18) care satisface condi¸tiile la limit˘a (4.19).

Pentru a stabili acest rezultat presupunem c˘a v1 ¸si v2 sunt dou˘a func¸tii care satisfac (4.18) ¸si (4.19) cu acelea¸si func¸tii f ¸si gi, i = 1,2,3. Definim

u = v1 − v2

¸si observ˘am c˘a

¸si

u(x,0) = 0 pentru c ≤ x ≤ d, u(c,t) = u(d,t) = 0 pentru 0 ≤ t < T.

Conform principiului de maxim din teorema 2, u nu poate avea un maxim pozitiv ˆın E ¸si astfel u ≤ 0 peste tot. Aplicˆand acela¸si ra¸tionament pentru (−u) ob¸tinem u ≥ 0 ˆın E. Asadar

u = v1 − v2 ≡ 0 ˆın E.

Rezultatul pe care l-am stabilitˆın cazul unu-dimensional va fi acum extins la solu¸tii ale ecua¸tiilor parabolice generale cu condi¸tii la limit˘a mai pu¸tin restrictive.

Consider˘am un domeniu m˘arginit D ˆın spa¸tiul euclidian n-dimensional

¸si un interval [0,T] pe axa Ot. Fie ET reprezentand regiunea (n + 1)dimensionala D×(0,T]. Por¸tiunea frontierei lui E constˆand din ∂D×(0,T) o not˘am cu Γ.

TEOREMA 8.

Fie u o solu¸tie a ecua¸tiei uniform parabolice

ˆın E ¸si fie coeficien¸tii lui L m˘argini¸ti. Presupunem c˘a u(x,t) ≡ u(x1,x2,…,xn,t) satisface condi¸tiile la limit˘a

) (4.22)

pentru to¸ti (x,t) pe Γ unde ∂/∂ν este o derivat˘a direc¸tional˘a oarecare, orientata spre exteriorul lui Γ. Presupunem c˘a α ≥ 0, β ≥ 0 pe Γ, ca α2 + β2 > 0 ˆın fiecare punct ¸si c˘a h(x,t) este m˘arginit˘a superior. Dac˘a v este alta solu¸tie a lui (4.20) care satisface acelea¸si condi¸tii la limit˘a (4.21) ¸si (4.22), atunci v ≡ u ˆın E.

Demonstra¸tie. Rezultatul este o simpla aplica¸tie a principiului de maxim. Definim

w = u − v.

Atunci w satisface

(L + h)[w] = 0,

¸si condi¸tiile ini¸tiale ¸si cele la limit˘a

= 0 pe Γ. (4.23)

Din observa¸tia (ii) de la sfarsitul sectiunii 3 putem presupune f˘ar˘a a pierde din generalitate c˘a h(x,t) ≤ 0. Conform teoremei 7 maximul lui u trebuie s˘a fie atins fie cˆand t = 0, fie pe Γ. Dac˘a maximul lui w este pozitiv atunci trebuie s˘a fie atins pe Γ. Totu¸si teorema 7 afirm˘a c˘a ˆıntr-un astfel de punct de maxim ∂w/∂ν > 0. Din moment ce α ¸si β nu se pot anula simultan,

condi¸tia

este ˆInc˘alcat˘a ˆıntr-un maxim pozitiv. Astfel w ≤ 0 ˆın E. Aplicˆand acela¸si ra¸tionament pentru (−w) g˘asim w ≥ 0. Prin urmare w = u − v ≡ 0 in E.

Observa¸tii.

Observ˘am c˘a dac˘a α ≡ 1, β ≡ 0 atunci problema (4.20), (4.21), (4.22) este o generalizare a problemei cu condi¸tii la limit˘a unu-dimensionale pentru un dreptunghi.

Teorema 8 este adev˘arat˘a pentru domenii E mai generale. ˆIn particular domeniul D se poate muta cu timpul ˆın condi¸tiile ˆın care punctele de pe frontiera s˘a se misca avˆand o viteza finit˘a. (iii) Faptul c˘a unicitatea solu¸tiilor este adev˘arat indiferent de semnul lui h este ˆın contrast cu problemele cu condi¸tii la limit˘a pentru ecua¸tii eliptice, unde pot aparea valori proprii.

4.5 Principiul Phragm`en – Lindel¨of

ˆIn sec¸tiunea 9, capitolul 3 am discutat despre solu¸tii ale ecua¸tiilor eliptice ˆın domenii nem˘arginite. Am v˘azut c˘a problemele cu condi¸tii la limit˘a sunt rezolvabile ˆın mod unic numai cˆand solu¸tiile trebuie s˘a satisfac˘a anumite condi¸tii la infinit. O situa¸tie similara apare pentru solu¸tiile ecua¸tiilor parabolice. In aceast˘a sec¸tiune stabilim un principiu de maxim pentru func¸tii care satisfac o inegalitate parabolic˘a ˆıntr-un domeniu nem˘arginit.

Fie D un domeniu nem˘arginit ˆın spa¸tiul euclidian n-dimensional. Consider˘am func¸tia u(x,t) ≡ u(x1,x2,…,xn,t) definit˘a ˆın regiunea E = D × (0,T). Presupunem c˘a ˆın E func¸tia u satisface inegalitatea diferen¸tial˘a

(4.25)

Principiul de maxim dat de teorema 7 este aplicabil func¸tiei u. Totu¸si, din moment ce E este nem˘arginit, nu putem concluziona ˆıntotdeauna c˘a maximul lui u este atins fie la t = 0, fie pe ∂D × (0,T), ca ˆın cazul domeniilor m˘arginite. Desigur, dac˘a u → 0 cˆand uniform ˆın t pentru 0 ≤ t ≤ T ¸si dac˘a u ≤ 0 pentru t = 0 ¸si pe ∂D×(0,T), atunci rezult˘a cu teorema 7 c˘a u ≤ 0 ˆın E. Astfel putem localiza valoarea maxim˘a pentru aceste func¸tii care tind la o limit˘a cˆand x → ∞.

TEOREMA 10.

Fie D un domeniu nem˘arginit ˆın spa¸tiul n-dimensional ¸si fie E domeniul D × (0,T). Presupunem c˘a u satisface (L + h)[u] ≥ 0 ˆın E cu L operator uniform parabolic de forma (4.25) cu coeficien¸ti m˘argini¸ti ¸si cu h(x,t) m˘arginit˘a ˆın E. Presupunem c˘a u satisface condi¸tia de cre¸stere

0 (4.26)

pentru o constant˘a pozitiv˘a c. Dac˘a u ≤ 0 pentru t = 0 ¸si u ≤ 0 pe ∂D × (0,T), atunci u ≤ 0 ˆın E.

Demonstra¸tie. Fie¸si definim func¸tia

v(x,t) = u(x,t)e−cyr2/(y−ct)−βt,

unde c este constant˘a din (4.26) ¸si β, y sunt constante de determinat. g˘asim printr-un calcul ca

,

unde

.

Din moment ce coeficien¸tii din operatorul parabolic L sunt margini¸ti, exist˘a o constant˘a M astfel ˆıncat

n

X 2

aijxixj ≤ Mr .

i,j=1

Prin urmare

.

Definim acum constantele

Atunci, cˆat timp (y − ct) > 0, func¸tia H(x,t) satisface inegalitatea

Acum alegem y suficient de mic ˆıncˆat expresia dintre primele paranteze din dreapta de deasupra este ˆıntotdeauna pozitiv˘a pentru t ∈ [0,y/2c]. Mai departe alegem β suficient de mare ca expresia din al doilea set de paranteze s˘a fie ˆıntotdeauna pozitiv˘a. Deci pentru aceste alegeri ale lui β ¸si y avem c˘a H(x,t) ≤ 0 ˆın D × [0,y/2c].

Not˘am cu DR por¸tiunea lui D din interiorul bilei.

Din teorema 7 func¸tia v(x,t) nu poate avea un maxim pozitiv ˆıntr-un punct interior lui DR × [0,y/2c]. Oricare ar fi ε > 0 condi¸tia (4.26) arat˘a c˘a v < ε pe ∂DR × [0,y/2c] pentru R arbitrar de mare; de asemenea v ≤ 0 pentru t = 0. Asadar v < ε ˆın DR × [0,y/2c]. Lasand R → infty ¸si ε → 0, g˘asim c˘a v ≤ 0 ˆın D × [0,y/2c]. ˆIn particular, v(x,y/2c) ≤ 0 pentru x ∈ D. Acum ˆıntregul argument de deasupra poate fi repetat cu t = y/2c ca suprafa¸t˘a ini¸tial˘a ˆın loc de t = 0. Astfel ob¸tinem v ≤ 0 ˆın D × [y/2c,2(y/2c)]. ˆIntr-un num˘ar finit de pasi ob¸tinem c˘a v ≤ 0 ˆın E ¸si deci c˘a u ≤ 0 ˆın E.

Observa¸tii.

Din detaliile demonstra¸tiei vedem c˘a e suficient s˘a presupunem c˘a

¸si h sunt m˘arginite superior. Mai mult, dac˘a h satisface h < K(1+r2δ) unde K este o constant˘a ¸si 0 < δ < 1 este u¸sor de v˘azut c˘a

h ≤ K[1 + (y/δ)−δ/(1−δ)(1 − δ) + yr2],

¸si demonstra¸tia ˆınc˘a poate fi dusa mai departe.

Dac˘a h(x,t) ≡ 0 atunci putem s˘a sc˘adem orice constant˘a din u ¸si s˘a aplic˘am teorema 10 pentru a concluziona c˘a u trebuie s˘a ˆı¸si atinga maximul pozitiv sau negativ fie cˆand t = 0, fie pe ∂D×[0,T]. Dac˘a h(x,t) ≤ 0, acela¸si lucru poate fi f˘acut pentru un maxim negativ.

Pentru func¸tii care satisfac (L + h)[u] ≤ 0 avem un principiu de minim corespunz˘ator. Analog cu rezultatul pentru operatori eliptici, numim teorema 10 principiul Phragm`en-Lindel¨of.

O consecin¸t˘a imediat˘a a T10 este urm˘atorul rezultat de unicitate.

bf TEOREMA 11.

Fie u(x,t), v(x,t) solu¸tiile lui

(L + h)[u] = f(x,t) ˆın D × (0,T)

(D nem˘arginit) ¸si presupunem c˘a u ¸si v sunt continue pe (D ∪ ∂D) × [0,T].

Presupunem c˘a u(x,0) = v(x,0) = g1(x) ˆın D

u(x,t) = v(x,t) = g2(x,t) pe ∂D × [0,T]

¸si mai departe c˘a ambele |u| ¸si |v| satisfac relatia (4.26) pentru o constant˘a c > 0. Atunci u ≡ v ˆın D × [0,T].

Demonstra¸tie. Definim w = u − v ¸si observ˘am c˘a teorema 10 i se poate aplica lui w. Astfel w ≤ 0 ˆın D × [0,T]. Acela¸si argument se aplica pentru (−w) ¸si astfel w ≡ 0.

Observa¸tii.

Am presupus aici ¸si ˆın teorema 8 c˘a valorile ini¸tiale ¸si la frontier˘asunt luate ˆın cazul continuu. Nu este suficient s˘a presupunem, de exemplu, c˘a u este continu˘a ˆın t pentru fiecare x. Adic˘a rezultatul este fals dac˘a presupunem doar ca

) pentru fiecare x fixat ˆın D.

Pentru a vedea acest lucru lasam L = ∂2/∂x2 − ∂/∂t ¸si alegem

u = xt−3/2e−x2/4t.

Atunci u satisface L[u] = 0 pentru to¸ti t > 0 ¸si −∞ < x < ∞. De asemenea vedem c˘a limt→0 u(x,t) = 0 pentru fiecare num˘ar real x fixat. Totu¸si u nu este identic zero. Func¸tia de mai sus este de fapt nem˘arginit˘a ˆın fiecare vecin˘atate a lui (0,0).

Principiul Phragm`en-Lindel¨of (teorema 10) ¸si rezultatul de unicitate(teorema 11) pot fi extinse la solu¸tii ale inegalit˘a¸tilor ¸si ecua¸tiilor parabolice care satisfac condi¸tiile la limit˘a mai generale

.

Rezultatul anterior ¸si demonstra¸tiile sunt analoage celor folosite ˆındemonstrarea principiului Phragm`en-Lindel”of pentru operatori eliptici. De fapt putem continu˘a peste ˆıntreaga teorie eliptic˘a f˘ar˘a schimbari ¸si s˘a g˘asim acele mul¸timi exceptionale unde datele despre limit˘a pot fi, ˆın condi¸tii corespunz˘atoare, neprescrise. Este interesant de v˘azut c˘a dac˘a o func¸tie u(x) satisface o inegalitate eliptic˘a (L+h)[u] ≥ 0 atunci, din moment ce u e independent˘a de t, evident satisface inegalitatea parabolic˘a (L+h−∂/∂t)[u] ≥ 0. Presupunem c˘a avem o teorema Phragm`en-Lindel”of care spune c˘a o solu¸tie neconstant˘a v a lui (L+h−∂/∂t)[v] ≥ 0ˆın D×(0,T) este,ˆın aceast˘a mul¸time, mai mica decˆat maximul s˘au fieˆın D cˆand t = 0, fie pe submul¸timea S×(0,T) a frontierei laterale ∂D × (0,T). Atunci e clar c˘a u(x) e mai mic in D decˆat maximul s˘au pe S. Astfel, dac˘a (∂D −S)×(0,T) este o mul¸time exceptionala pentru operatorul parabolic L+h−∂/∂t, atunci ∂D −S este o mul¸time exceptionala pentru operatorul eliptic L.

Pe de alta parte, dac˘a avem o secvent˘a de func¸tii pozitive wk care poate fi folosit˘a pentru a stabili un principiu Phragm`en-Lindel¨of (teorema 10, capitolul 3) pentru operatorul eliptic L + h cu mul¸timea exceptionala ∂D − S, acelea¸si func¸tii stabilesc un principiu Phragm`en-Lindel¨of pentru L+h−∂/∂t ˆın mul¸timea exceptionala (∂D − S) × (0,T).

O teorema a singularitatii inlaturabile poate fi ob¸tinut˘a pentru ecua¸tiiparabolice ˆın acela¸si fel ca pentru ecua¸tii eliptice in capitolul 3 sec¸tiunea 9, ˆın condi¸tiile ˆın care e cunoscuta o teorema de tip Phragm`en-Lindel¨of ¸si o problem˘a ˆın condi¸tii la limit˘a potrivita poate fi rezolvat˘a.

Capitolul 5

Principiul de maxim

5.1 Preliminarii

Fie o mul¸time deschis˘a Ω ˆın Rn.

(5.1.1) Forma cea mai clasic˘a a principiului de maxim este urm˘atoarea:

presupunem c˘a Ω este conexa ¸si fie u o func¸tie armonic˘a pe Ω, atunci fie u este constant˘a pe Ω, fie

inf u < u(x) < supu,∀x ∈ Ω

(altfel spus ea nu-¸si atinge maximul (nici minimul) ˆın niciun punct din Ω).

(5.1.2) Inegalitatea lui Harnack. Fie u(x,y) o func¸tie armonic˘a nenegativ˘a definit˘a ˆıntr-un domeniu D ¸si fie S o mul¸time ˆınchis˘a m˘arginit˘a inclusa ˆın D. Atunci exist˘a o constant˘a pozitiv˘a A depinzˆand de S ¸si D, dar nu ¸si de u astfelˆıncˆat pentru fiecare pereche de puncte P ¸si Q din S avem

Au(P) ≤ u(Q) ≤ A−1u(P).

Putem exprima aceast˘a inegalitate sub forma urm˘atoare:

presupunem Ω conexa ¸si fie K o submul¸time compacta a lui Ω; exist˘a o constant˘a C astfel ˆıncˆat pentru u armonic˘a ¸si pozitiv˘a pe Ω, are loc inegalitatea

maxu ≤ C minu.

K K

De vreme ce dac˘a u este armonic˘a, la fel este ¸si λu + µ ¸si (5.1.1) respecta proprietatea:

presupunem c˘a Ω e conexa ¸si definim o func¸tie u armonic˘a ¸si pozitiv˘a pe Ω, atunci dac˘a exist˘a x ∈ Ω astfel ˆıncat u(x) = 0 atunci u ≡ 0, prprietate implicata trivial de (5.1.2).

O consecin¸t˘a imediat˘a a principiului de maxim (5.1.1) este unicitatea problemei Dirichlet pentru Laplacian.

(5.1.3) Presupunem c˘a Ω este m˘arginit˘a ¸si fie o func¸tie u armonic˘a pe Ω ¸si continu˘a pe Ω¯, atunci

u = 0 pe ∂Ω implica u = 0 pe Ω.

O func¸tie subarmonic˘a pe Ω este o aplica¸tie u : Ω → [−∞,∞] care verific˘a: pentru orice mul¸time deschis˘a Ω0 relativ compacta ˆın Ω ¸si orice func¸tie u0 ∈ C(Ω)¯ armonic˘a pe Ω0,

u ≤ u0 pe ∂Ω0 implica u ≤ u0 pe Ω0.

(5.1.4) Principiul de maxim tare. Presupunem Ω conexa ¸si fie o func¸tie u subarmonic˘a pe Ω. Atunci fie u e constant˘a pe Ω, fie

u(x) < supΩ, oricare ar fi x ∈ Ω.

Acesta implica trivial principiul de maxim slab.

(5.1.5) Presupunem Ω m˘arginit˘a ¸si fie o func¸tie u subarmonic˘a

(respectiv armonic˘a)pe Ω ¸si s.c.s (respectiv continu˘a) pe Ω¯, atunci

(respectiv ¸si .

Dac˘a u ∈ C2(Ω), atunci u este subarmonic˘a pe Ω dac˘a ¸si numai dac˘a ∆u(x) ≥ 0, oricare ar fi x ∈ Ω. O alta forma mai slaba a lui (5.1.4) este deci proprietatea locala care rezult˘a imediat:

(5.1.6) Fie u ∈ C2(Ω) ¸si x ∈ Ω, atunci

u(x) = maxu implica ∆u(x) ≤ 0.

Vom vedea c˘a aceast˘a proprietate este ˆın relatie direct˘a cu principiul de maxim pentru operatorul c˘aldurii (∂/∂t − ∆) ¸si cu disipativitatea Laplacianului pentru norma uniforma.

5.2 Principiul de maxim parabolic ¸si disipativitate

Fie 0 < T < ∞ ¸si not˘am Q = Ω × [0,T]. Numim frontiera parabolic˘a a lui Q cantitatea

∂pQ = Ω × {0} ∪ ∂Ω × [0,T].

Ne-am propus ca Cm,1(Q) = C1([0,T];C(Ω)) ∩ C([0,T];Cm(Ω)). Fiind dat un spa¸tiu local compact X (X = Ω,Ω¯,Q,etc…, nu neaparat m˘arginite), definim

C0(X) = {u ∈ C(X);∀ε > 0,{x ∈ X;|u(x)| ≥ ε} e compacta ˆın X},

e un subspa¸tiu ˆınchis al lui

Cb(X) = {u ∈ C(X);u m˘arginit˘a pe X}

Observa¸tie. Dac˘a X = Ω deschis˘a ¸si m˘arginit˘a (respectiv nem˘arginit˘a) pe Rn, C0 este de fapt mul¸timea

{u ∈ C(Ω)¯ ;u = 0 pe ∂Ω (respectiv ¸si lim u(x) = 0)}.

|x|→∞ Dac˘a X = Ω, atunci

C0(X) = C(Ω) (¯ respectiv {u ∈ C(¯(Ω)); lim u(x) = 0}).

|x|→∞

Cˆand Ω este m˘arginit˘a, {u ∈ C()Ω;¯ u = 0 pe ∂pQ} se identifica cu C0(X) cu X = Ω × [0,T]; dac˘a Ω este nem˘arginit˘a, pentru X = Ω × [0,T],

C0(X) = {u ∈ C(Ω)¯ ;u = 0 pe ∂pQ ¸si lim u(x,t) = 0 uniform raportat la t}

|x|→∞

Observ˘am de asemenea c˘a C0(X) este aderenta in Cb(X) ˆın spa¸tiul func¸tiilor continue cu suport compact ˆın X.

TEOREMA 1.

Fie P un operator diferen¸tial de ordin m cu coeficien¸ti reali continui pe Ω ¸si c ∈ R. Urm˘atoarele afirma¸tii sunt echivalente: (i) P e de ordin m ≤ 2, adic˘a

¸si verific˘a

XX

ajk(x)ξjξk ≥ 0 (5.1) j k

¸si

a0(c) ≤ c,∀x ∈ Ω,∀ξ ∈ Rn;

pentru to¸ti u ∈ Cm(Ω) ¸si x ∈ Ω

u(x) = maxu ≥ 0 ⇒ Pu(x) ≤ cu(x);

pentru to¸ti u ∈ Cm(Ω) ∩ C0(Ω) ¸si λ > 0 cu λc < 1,

kukL∞ ≤ (1 − λc)−1ku − λPukL∞;

pentru to¸ti u ∈ Cm,1(Q) ∩ C([0,T];C0(Ω)),

;

coeficientul a0 = P verific˘a a0(x) ≤ c pentru orice x ∈ Ω ¸si pentru to¸ti u ∈ Cm,1(Q), pe Q ¸si u+ ∈ C0(Q¯ \ ∂pQ) ⇒ u ≤ 0 pe Q (u+ = max{u,0});

pentru orice mul¸time deschis˘a ¸si m˘arginit˘a Ω0 ⊂ Ω ¸si u ∈

Cm,1(Q0) ∩ C(Q¯0), unde Q0 = Ω0 × [0,T],

pe .

Demonstra¸tia va urmari schema urm˘atoare:

(v) ⇒ (iv) ⇒ (iii) ⇒ (ii) ⇒ (i) ⇒ (ii) ⇒ (v) ¸si (vi)

(vi)

Demonstra¸tie.

Demonstra¸tia (v)⇒(iv).

Fiind dat u ∈ Cm,1(Q) ∩ C([0,T];C0(Ω)), consider˘am

.

Avem ¯u ∈ Cm,1(Q), ¯u+ ∈ C0(Q¯ \ ∂pQ),

.

Utilizˆand a0 ≤ c pe Ω, avem . Astfel, utilizˆand (v), ¯u ≤ 0 pe

Q. Prin continuitate,

ˆInlocuind u cu −u, ob¸tinem astfel relatia (iv).

Demonstra¸tia (iv)⇒(iii).

Fiind date u0 ∈ Cm(Ω) ∩ C0(Ω) ¸si λ > 0, consider˘am

u(x,t) = et/λu0(x).

Avem u ∈ Cm,1(Q) ∩ C([0,T];C0(Ω)) ¸si

.

Utilizˆand (iv)

.

Presupunem λc < 1, deci

(eT/λ − ecT )ku0kL∞ ≤ (1 − λc)−1(eT/λ − ecT )ku0 − λPu0kL∞ de unde rezult˘a (iii) ˆımp˘ar¸tind cu eT/λ − ecT > 0.

Demonstra¸tia (iii) sau (vi)⇒(ii).

Fie u ∈ Cm(Ω) ¸si x0 ∈ Ω cu u(x0) = maxu ≥ 0. Vedem dac˘a v(x) = ρ(x)[u(x) + ε], unde ε > 0 ¸si ρ ∈ D(Ω)

verific˘a

suppρ ⊂ {x ∈ Ω;u(x) ≥ −ε},

0 ≤ ρ(x) < ρ(x0) = 1 pentru to¸ti x ∈ Ω \ {x0} ¸si

Dαρ(x0) = 0 pentru to¸ti α ∈ Nn cu 0 < |α| ≤ m.

Avem v ∈ Cm(Ω) ∩ C0(Ω),

0 ≤ v(x) < v(x0) = u(x0) + ε pentru to¸ti x ∈ Ω \ {x0} ¸si

Pv ∈ C0(Ω), Pv(x0) = Pu(x0) + εa0(x0).

Presupunem c˘a are loc (iii). Fiind dat λ > 0 cu λc < 1, consider˘am

xλ ∈ Ω, |v(xλ) − λPv(xλ)| = kv − λPvkL∞.

Avem kvkL∞ = v(x0) ≥ v(xλ) = |v(xλ)| ≥ kvkL∞ − 2λkPvkL∞.

Astfel v(xλ) → v(x0) cˆand λ → 0. Utilizˆand faptul c˘a v(x0) este un maxim strict al lui v, xλ → x0 cˆand λ → 0. Acum avem

v(xλ) − λPv(xλ) → v(x0) > 0 cˆand λ → 0

¸si deci pentru λ suficient de mic,

v(xλ) − λPv(xλ) = kv − λPvkL∞.

Avem acum din (iii):

.

Trecˆand la limit˘a, Pv(x0) ≤ cv(x0), adic˘a

Pu(x0) ≤ cu(x0) + ε[c − a0(x0)].

Facˆand ε → 0, ob¸tinem (ii).

Presupunem acum c˘a este adev˘arat˘a (vi). Presupunem prin absurd ca

Pu(x0) > cu(x0). Pentru ε > 0 suficient de mic, vom avea de asemenea Pv(x0) > cv(x0); prin continuitate, exist˘a 0 < r0 < dist(x0,∂Ω) ¸si c0 > c astfel ˆıncat

Pv ≥ c0v pe Ω0 = {|x − x0| < r0}. Punem problema dac˘a w(x,t) = ec0tv(x); avem

,

ceea ce contrazice (vi).

Demonstra¸tia (ii)⇒(i).

Presupunem c˘a este adev˘arat˘a (ii). Ar˘at˘am c˘a P = PaαDα este de ordin m ≤ 2. Fiind dat x0 ∈ Ω ¸si α ∈ Nn cu |α| > 2, alegem λ ∈ R ¸si ρ ∈ D(Ω)

care verific˘a

0 ≤ ρ ≤ 1,ρ = 1 ˆıntr-o vecin˘atate a lui

astfel ˆıncˆat func¸tia

verific˘a u ∈ D(Ω), u(x0) = 1 = maxu ¸si

pentru |β| > 2.

Folosind (ii), avem Pu(x0) = c(x0) + λaα(x0) ≤ c, unde c(x0) = X aβ(x0)Dβu(x0) este independent˘a de λ.

|β|≤2

Facˆand λ ∈ R variabil, deducem c˘a aα(x0) = 0.

Ar˘at˘am acum c˘a P verific˘a (5.1). Fiind dat x0 ∈ Ω, consider˘am pentru λ ≥ 0 ¸si ξ ∈ R func¸tia

;

avem u(x0) = maxu = λ,

.

Folosind (ii), avem

Pu(x0) = λa0(x0) − XXajk(x0)ξjξk ≤ λc,

j k

adic˘a (5.1).

Presupunem acum c˘a (i) e adev˘arat˘a ¸si alegem u ∈ C2(Ω) ¸si x0 ∈ Ω cu u(x0) = maxu ≥ 0. Valorile proprii λ1,λ2,…,λn ale matricei reale simetrice (ajk(x0)) sunt reale pozitive sau nule. Consider˘am ( o baz˘a ortonormat˘a de vectori proprii asociati; ˆın raport cu coordonatele ) ˆın aceast˘a baz˘a, P se scrie

unde . ˆIntrucˆat u ˆı¸si atinge un maxim ˆın x0,

0; astfel

.

Demonstra¸tia (ii)⇒(v) ¸si (vi).

Presupunem c˘a este adev˘arat˘a relatia (ii) ¸si ar˘at˘am astfel (v). Alegem

u ∈ Cm,1(Q) cu .

Presupunem prin absurd c˘a exist˘a (x0,t0) ∈ Q astfel ˆıncat u(x0,t0) > 0. Fiind dat c0 > c, consider˘am v(x,t) = e−c0ty(x,t); ob¸tinem

v+ ∈ C0(Q¯ \ ∂pQ) ¸si v(x0,t0) > 0;

astfel exist˘a (¯x,t¯) ∈ Ω × [0,t0] astfel ˆıncˆat v(¯x,t¯) = maxΩ×[0,t0] v.

Avem atunci ∂v/∂t(¯x,t¯) ≥ 0 ¸si folosind (ii), Pv(¯x,t¯) ≤ cv(¯x,t¯); dar

deci (c0 − c)v(¯x,t¯) < 0, ceea ce contrazice c0 > c ¸si v(¯x,t¯) ≥ v(x0,t0 > 0).

Ar˘at˘am acum (vi). Ipoteza (ii) este locala, deci putem aplica rezultatul

(v) pe toata mul¸timea deschis˘a Ω0 ⊂ Ω. Presupunem c˘a Ω0 este m˘arginit˘a

¸si alegem

u ∈ Cm,1(Q0) ∩ C(Q¯0) cu .

Dac˘a m = max∂pQ0 e−ctu(x,t) ¸si v(x,t) = u(x,t)−mect, avem v ∈ Cm,1(Q0)∩

C(Q¯0),v ≤ 0 pe ∂pQ0,

0;

aplicˆand rezultatul precedent, v ≤ 0 pe Q0.

Observa¸tia 1. Proprietatea (v) este un principiu de comparare parabolic. Observ˘am c˘a atunci cˆand Ω este m˘arginit˘a, condi¸tia u+ ∈ C0(Q¯\∂pQ) este implicata de u ∈ C(Q¯) ¸si u ≤ pe ∂pQ; acest lucru nu seˆıntampl˘a cˆand Ω nu este m˘arginit˘a, aceast˘a ipoteza incluzˆand de asemenea o condi¸tie la infinit.

Propozitia 1. (Principiul de comparare parabolic general).

Fie Q o mul¸time deschis˘a din Rn × [0,T],

!

un operator diferen¸tial cu coeficien¸ti reali continui pe Q, ¸si u,v ∈ C2,1(Q) ∩ C(Q¯). Presupunem

XX n ajk(x,t)ξkξk ≥ 0 ¸si a0(x,t) ≤ c,∀(x,t) ∈ Q,∀ξ ∈ R .

j k

Cˆand Q nu este m˘arginit˘a, presupunem ˆın plus ca

X X ajj, |aj|, u − v majorate pe Q.

j j

Atunci

Lu ≤ Lv pe Q ¸si u ≤ v pe ∂pQ ⇒ u ≤ v pe Q.

Cˆand Q este o mul¸time deschis˘a oarecare din Rn ×[0,T], frontiera parabolic˘a

∂pQ a lui Q este caomplementara ˆın Q¯ a mul¸timii

{(x0,t0) ∈ Q¯;∃r > 0,{|x − x0| < r} × [t0 − r,t0] ⊂ Q}

¸si Cm,1(Q) este spa¸tiul func¸tiilor u ∈ C(Q) astfel ˆıncˆat sunt continue pe Q pentru to¸ti α ∈ Nn cu |α| ≤ m.

Demonstra¸tia propozictiei 1. Prin liniaritate ne putem intoarce la v = 0.

ˆIn cazul Q m˘arginit˘a, demonstra¸tia este la fel ca aceea a implicatiei (i)⇒(v) din teorema 1; Q nu este neaparat de forma Ω×[0,T], este suficient s˘a remarcam c˘a exist˘a un ¸sir (Qn) de mul¸timi deschise relativa compacte ˆın Q ∪ ∂pQ acoperind Q. Consider˘am acum cazul Q nem˘arginit˘a. ˆInlocuind u cu e−ctu, putem presupune c = 0. Alegem (x0,t0) ∈ Q ¸si fiind dat R > 0, consider˘am

QR = Q ∩ {|x − x0| < R} × [0,T]

¸si

unde

QR este o mul¸time deschis˘a m˘arginit˘a din Rn × [0,T], uR ∈ C2,1(QR) ∩ C(Q¯R),

,

Aplic˘am rezultatul ˆın cazul m˘arginit uR ≤ 0 pe QR ¸si deci ˆın particular

.

Cˆand R → ∞, avem deci u(x0,t0) ≤ 0.

5.3 Caracterizarea operatorului P verificˆand principiile de maxim

5.3.1 Principiul de maxim slab

Alegem P un operator diferen¸tial de ordin m cu coeficien¸ti reali continui pe un deschis Ω al lui Rn. Cˆand Ω e m˘arginit˘a, spunem c˘a P verific˘a principiul de maxim slab pe Ω dac˘a pentru to¸ti u ∈ Cm(Ω) ∩ C(Ω)¯ cu Pu ≥ 0 pe Ω

Propozitia 2.

Presupunem c˘a pentru orice deschis Ω0 relativ compact ˆın Ω P verific˘a principiul de maxim slab pe Ω0, apoi P este de ordin m ≤ 2 f˘ar˘a termeni de ordin 0:

(5.2)

¸si verific˘a

XX n

ajk(x)ξjξk ≥ 0,∀x ∈ Ω,∀ξ ∈ R . (5.3)

j k

Fie P dat de (5.2) verificˆand (5.3); presupunem c˘a Ω este m˘arginit˘a ¸si

∃ϕ ∈ C2(Ω) astfel ˆıncˆat Pϕ(x) > 0,∀x ∈ Ω. (5.4)

Atunci P verific˘a principiul de maxim slab pe Ω.

Demonstra¸tie. Sub ipoteza din a), ar˘at˘am c˘a pentru u ∈ Cm(Ω) ¸si x0 ∈ Ω

u(x0) = maxu ⇒ Pu(x0) ≤ 0.

Concluzia lui a) va fi atunci o consecin¸t˘a a implicatiei (ii)⇒(i) din teorema 1. A¸sa cum am v˘azut ˆın demonstra¸tia implicatiei (iii) sau (iv)⇒(ii), putem presupune ˆıntotdeauna c˘a u(x) < u(x0) = maxu pentru to¸ti x 6= x0. Fiind dat 0 < r < dist(x0,∂Ω), aplic˘am principiul de maxim slab pe Ωr = {|x − x0| < r}; ˆıntrucˆat max∂Ω0 u < u(x0), exist˘a xr ∈ Ω astfel ˆıncˆat Pu(xr) < 0; cˆand r → 0 ob¸tinem Pu(x0) ≤ 0.

Demonstram acum b). Presupunem c˘a exist˘a u ∈ C2(Ω) ∩ C(Ω)¯ astfel

ˆıncˆat Pu ≥ 0 pe Ω ¸si m = maxu > max∂Ω u. ˆInlocuind u cu u − max∂Ω u, putem presupune ˆıntotdeauna c˘a max∂Ω u = 0. Consider˘am Ω0 = {x;u(x) > m/2} este un deschis relativ compact in Ω; exist˘a deci ε > 0 astfel ˆıncat maxΩ0 ϕ < m/4ε. Avem atunci maxΩ0 u+εϕ > 3m/4 > max∂Ω0 u+εϕ, ceea ce contrazice, pe baza teoremei 1, faptul c˘a P(u + εϕ) > 0 pe Ω0.

5.3.2 Principiul compar˘arii

DEFINIT¸IE. Spunem c˘a un operator diferen¸tial P verific˘a principiul compar˘arii pe Ω dac˘a pentru to¸ti u ∈ Cm(Ω) cu Pu ≤ 0 pe Ω, u+ ∈ C0(Ω) ⇒ u ≤ 0 pe Ω.

Rezult˘a imediat c˘a atunci cˆand Ω este m˘arginit˘a, dac˘a P verific˘a principiul de maxim slab pe Ω, atunci verific˘a principiul compar˘arii pe Ω; reciproca este adev˘arat˘a cˆand coeficientul de ordin 0 este nul pe Ω.

Propozitia 3.

a) Presupunem c˘a pentru orice deschis Ω0 relativ compact ˆın Ω, P verific˘a principiul compar˘arii pe Ω0, apoi P este de ordin m ≤ 2:

(5.5)

Atunci P verific˘a principiul compar˘arii pe Ω.

Demonstra¸tie. Pentru a demonstra a), ar˘at˘am c˘a ˆın propozitia 2 c˘a pentru u ∈ Cm(Ω) ¸si x0 ∈ Ω,

u(x0) = maxu ⇒ Pu(x0) ≤ a0(x0)u(x0)

¸si finalizam cu ajutorul teoremei 1.

Pentru a demonstra b), presupunem c˘a exist˘a u ∈ C2(Ω) cu Pu ≥ 0 pe Ω, u+ ∈ C0(Ω) ¸si maxu > 0. Considerˆand v = u/ϕ, avem v ∈ C2(Ω), v+ ∈ C0(Ω), maxv > 0 ¸si Qv ≥ 0 pe Ω, unde

cu.

Considerˆand x0 ∈ Ω astfel ˆıncˆat v(x0) = maxv, rezulta din teorema 1 ca

Qv(x0) ≤ b0(x0)v(x0) < 0

de unde contradictia.

Observa¸tie. Putem dezvolta pentru principiul compar˘arii observa¸tiile de loca¸tie ¸si globalitate f˘acute anterior ¸si ˆın cazul principiului de maxim slab. Studiem condi¸tia (5.6) ˆın cazul coeficien¸tilor constanti: fie P dat de (5.5) verificˆand (5.3) unde ajk, aj sunt constante pe Ω. Distingem dou˘a cazuri.

Cazul parabolic slab: adic˘a atunci cˆand P verific˘a,

∃ξ ∈ Rn astfel ˆıncˆat XXajkξjξk ¸si Xajξj 6= 0

j k j

atunci oricare ar fi a0 ∈ R, P verific˘a (5.6) ¸si deci principiul compar˘arii. Este suficient s˘a lu˘am

ϕ(x) = ecξx cu c ∈ R astfel ˆıncˆat cXajξj < a0.

j

ˆIn acest caz, avem un principiu de comparare parabolic (conform propozitiei

1).

Cazul eliptic slab: adic˘a atunci cˆand P verific˘a

∀ξ ∈ Rn,XXajkξjξk = 0 ⇒ Xajξj = 0.

j k j

Consider˘am subspa¸tiul H0 al lui Rn ortogonal cu

( )

ξ ∈ Rn;XXajkξjξk = 0 ,

j k

¸si pentru to¸ti x ∈ Ω, deschis˘a lui H0, Ωx = x0 ∈ H0;x + x0 ∈ Ω r˘amˆane ˆın cazul (puternic) eliptic:

XX n

ajkξjξk > 0,∀ξ ∈ R \ {0},

j k

ceea ce presupunem acum

Consider˘am operatorul Q definit de Qv = e−ϕ0P(e−ϕ0v), unde

ϕ0(x) = eξ0x cu 2Xajkξk0 + aj = 0 pentru j=1,2…, n,

k

astfel ˆıncat

.

Presupunem Ω m˘arginit˘a. Atunci P verific˘a principiul compar˘arii pe Ω (respectiv (5.6)) dac˘a ¸si numai dac˘a este acela¸si pentru Q. La o schimbare afina de coordonate, putem considera cazul P = ∆ + a0. Atunci

.

Se spune c˘a este prima valoare proprie a lui −∆ pe Ω cu condi¸tiile Dirichlet. Putem concluziona:

Dac˘a a0 ≥ λ(Ω). Considerˆand u ∈ C0(Ω), u 6≡ 0 astfel ˆıncˆat −∆u = λ(Ω)u, spunem c˘a u are semnul constant pe Ω. Putem presupuneˆıntotdeauna c˘a u < 0 pe Ω. Avem atunci

Pu = [a0 − λ(Ω)]u ≤ 0 pe Ω.

Deci P nu verific˘a principiul compar˘arii pe Ω.

Dac˘a a0 < λ(Ω). Prin continuitate, exist˘a Ω0 o vecin˘atate deschis˘a a lui Ω astfel ˆıncat¯ a0 < λ(Ω0). Considerˆand u ∈ C0(Ω0), u 6≡ 0 astfel ˆıncˆat −∆u = λ(Ω0)u pe Ω0, putem presupune c˘a u > 0 pe Ω0. Atunci restic¸ta ϕ a lui u la Ω verific˘a inf ϕ > 0 ¸si supPϕ < 0. Adic˘a P verific˘a (5.6) pe Ω.

ˆIn cazul Ω e nem˘arginit˘a, vedem c˘a atunci cˆand a0 ≤ 0, P verific˘a principiul compar˘arii pe Ωˆıntrucˆat verific˘a principiul de comparare tare, a¸sa cum vom vedea mai departe.

5.3.3 Principiul de maxim tare

Studiem acum principiul de maxim tare. Propozitia 4.

Presupunem P dat de (5.1) verificˆand

XX n

ajk(x)ξjξk > 0,∀x ∈ Ω,∀ξ ∈ R \ {0} (5.7)

j k

¸si Ω conexa. Atunci P verific˘a principiul de maxim tare pe Ω:

∀u ∈ C2(Ω) cu Pu ≥ 0 pe Ω ¸si u neconstant˘a pe Ω

u(x) < supu,∀x ∈ Ω.

Demonstra¸tie. Presupunem c˘a u ∈ C2(Ω) neconstant˘a cu Pu ≥ 0, atingandusi maximul m pe Ω. Atunci Ω0 = {x ∈ Ω;u(x) < m} este un deschis al lui Ω ¸si ∂Ω0 ∩ Ω e nevida. Fie x0 ∈ Ω0 astfel ˆıncˆat dist(x0,∂Ω0) = r0 < dist(x0,∂Ω)

¸si y0 ∈ ∂Ω0, cu |y0 − x0| = r0; avem y0 ∈ Ω, u(y0) = m ¸si inelul deschis B = {r0/2 < |x − x0| < r0} este relativ compact in Ω.

Consider˘am func¸tia

unde ε > 0 ¸si α > 0 sunt determinate astfel ˆıncat

v ≤ 0 pe ∂B ¸si Pv ≥ 0 pe B

adic˘a ˆıntrucˆat v = u − m ≤ 0 pe |x − x0| = r0, dac˘a

¸si

Pv ≥ εPe−α|x−x0|2 = 2αεe−α|x−x0|2{2αXXajk(xj − x0j) (xk − x0k)

j k

−X[ajj + aj(xj − x0j)]}

j

dac˘a

unde

si .

Aplicˆand principiul de maxim slab pe B, v ≤ 0 pe B, adic˘a ˆın particular pentru orice 1/2 < t < 1,

.

Cˆand u ˆı¸si atinge maximul ˆın y0, Du(y0) = 0. Impartind inegalitatea anterioar˘a cu (1 − t) ¸si facˆand t → 1, ob¸tinem

,

de unde contradictia.

Observa¸tie. Presupunem c˘a P e dat de (5.5) verificˆand (5.7) ¸si a0 ≤ 0 pe Ω. Atunci P verific˘a principiul de comparare tare pe Ω: pentru to¸ti u ∈ C2(Ω) cu Pu ≥ 0 pe Ω, dac˘a u atinge un maxim pozitiv pe Ω, atunci u este constant˘a pe Ω. Dac˘a u(x0) = maxu > 0, atunci avem pe Ω0 = {x;u(x)/geq0}: (P − a0)u ≥ 0 ¸si u(x0) = maxΩ0 u, ceea ce contrazice propozitia 4. Se poate ar˘ata c˘a u nu poate atinge un maxim nenegativ repetˆand demonstra¸tia propozitiei 4.

Propozitia 5.

Fie P un operator diferen¸tial pe Rn invariant de izometriile lui Rn. Urm˘atoarele afirma¸tii sunt echivalente:

P = c∆ cu c > 0;

P nu se anuleaz˘a ¸si exist˘a un deschis Ω ⊂ Rn astfel ˆıncˆat pentru to¸ti u ∈ E(Ω) ¸si to¸ti x ∈ Ω

u(x) = maxu ⇒ Pu(x) ≤ 0;

Pentru orice deschis Ω m˘arginit ˆın Rn, P verific˘a principiul de maxim slab pe Ω;

Pentru orice deschis Ω conex ˆın Rn, P verific˘a principiul de maxim puternic pe Ω.

5.3.4 Principiul de maxim parabolic tare

Putem caracteriza ˆın aceea¸si maniera operatorul c˘aldurii pe care ˆıl not˘am acum ∂/∂t−∆ pe Rn+1. Demonstram un principiu de maxim parabolic tare.

Propozitia 6.

Fie P un operator diferen¸tial pe Rnx,t+1 invariant de izometrii relativ la variabila spa¸tiului ¸si de translatii relativ la variabila de timp.

Atunci urm˘atoarele afirma¸tii sunt echivalente:

P = c0∂/∂t − c∆ cu c0 > 0,c > 0;

P nu este independent de ∂/∂x ¸si pentru toate mul¸timile Ω deschise ¸si m˘arginite din Rn ¸si 0 < T < ∞, P verific˘a principiul de maxim parabolic slab pe Q = Ω × (0,T), adic˘a

∀u ∈ E(Q) ∩ C(Ω¯ × [0,T)) cu Pu ≤ 0 pe Q,

supu = supu;

Q ∂pQ

pentru toate mul¸timile Ω deschise ¸si conexe din Rn ¸si 0 <

T < ∞, P verific˘a principiul de maxim parabolic tare: Q = Ω×(0,T)

∀u ∈ E(Q) ∩ C(Ω × (0,T]) cu Pu ≤ 0 pe Q,

¸si u neconstant˘a pe Q,

u(x,T) < supu,∀x ∈ Ω.

Q

Demonstra¸tie. Rezult˘a imediat c˘a (iii)⇒(ii).

Acum principiul de maxim parabolic slab implica principiul de maxim (eliptic) slab: din propozitia 2, cˆand verific˘a (ii), P este de ordin mai mic sau egal cu doi f˘ar˘a termeni de ordin zero. Folosind invarian¸tele,

.

E u¸sor de v˘azut c˘a c0 > 0si k = 0: fiind dat˘a Ω deschis˘a ¸si m˘arginit˘a din Rn, consider˘am λ0 = λ(Ω) prima valoare proprie a lui −∆ ˆın Ω cu condi¸tiile lui Dirichlet (caˆın observa¸tia precedent˘a) ¸si u0 ∈ C(Ω) astfelˆıncat −∆u0 = λ0u0 pe Ω; pentru to¸ti ϕ ∈ E((0,T)) avem

P(ϕ(t)u0(x)) = (kϕ00(t) + c0ϕ0(t) + λ0cϕ(t))u0(x);

putem presupune c˘a u0 > 0 pe Ω, deci P(ϕ(t)u0(x)) ≤ 0 pe Q dac˘a ¸si numai dac˘a

kϕ00 + c0ϕ0 + λ0cϕ ≤ 0 pe (0,T).

Ipoteza (ii) implica astfel

pentru to¸ti ϕ ∈ E((0,T)) ∩ C([0,T]), kϕ00 + c0ϕ0 + λ0cϕ ≤ 0 pe (0,T) ¸si ϕ(0) > 0 ⇒ ϕ(T) ≤ ϕ(0),

care nu se verific˘a atunci cˆand k = 0, c0 > 0 ¸si λ0c ≥ 0. De unde implicatia

(ii)⇒(i).

Implicatia (i)⇒(iii) este o consecin¸t˘a simpla a lemei urm˘atoare.

LEMA. Fie B = {|x − x0| < r}, Q = B × (0,T) cu x0 ∈ Rn, 0 < ; fie u ∈ C2,1(Q) ∩ C1,0(Q¯) cu u ≥ 0 ¸si ∂u/∂t ≥ ∆u pe Q. Atunci

) (5.8)

unde

E(r,t) = (4πt)−n/2e−r2/4t. (5.9)

Demonstra¸tia lemei. Putem presupune ˆıntotdeauna c˘a x0 = 0. Consider˘am

ρ(x,t) = E(|x|,T − t) − E(r,T − t).

Avem ρ > 0 pe Q, ρ = 0 ¸si ∂ρ/∂n < 0 pe ∂B × (0,T),

¸si ρ(.,t) → δ cˆand t → T (E(|x|,t) este solu¸tie elementara a operatorului c˘aldurii). Ob¸tinem astfel

.

Finalizam remarcˆand c˘a

.

Finalul demonstra¸tiei propozitiei 6.

Considerˆand u ∈ C2,1(Ω × (0,T)) ∩ C(Ω × (0,T]) cu ∂u/∂t ≤ ∆u ¸si aplicˆand lema pentru supu − u, vedem c˘a dac˘a u(x0,t0) = supu ˆın x0,t0 ∈ Ω × (0,T), atunci

u(x,t) = supu pentru (x,t) ∈ Ω × (0,T) astfel ˆıncˆat

0 < t < t0,B¯(x0,|x − x0|) ⊂ Ω ¸si (.

Din conexitate, se deduce c˘a dac˘a u(x0,T) = supu in x0 ∈ Ω, atunci u ≡ supu pe Ω × (0,T).

Observa¸tie. Lema are o legatura sigura cu formula lui Harnack. Observ˘am cu toate acestea c˘a e imposibil s˘a ob¸tinem pentru solu¸tiile pozitive ale lui ∂u/∂t = ∆u pe Q o estimare de tipul Harnack,

maxu ≤ C minu

K K

unde K este un compact al lui Q, C nu depinde decˆat de Q ¸si K. Ca urmare, dac˘a acel lucru ar fi adev˘arat, aplicˆandu-l ˆıntr-o vecin˘atate Q a lui K = ¯b(0,1) × {1} ¸si func¸tiilor u(x,t) = E(|x + x0|,t), ar exista o constant˘a C astfel ˆıncat

,

lucru evident fals.

Remarcam c˘a dac˘a principiul de maxim parabolic slab implica principiul de maxim slab, principiul de maxim parabolic tare nu implica principiul de maxim tare care nu este verificat de operatorul c˘aldurii.

Capitolul 6

Bibliografie

Murray H. PROTTER, Hans F. WEINBERGER – Maximum Principles ˆın

Differential Equations.

Robert DAUTRAY, Jacques-Louis LIONS – Analyse math´ematique et calcul num´erique pour les sciences et les techniques 3

Bibliografie

Murray H. PROTTER, Hans F. WEINBERGER – Maximum Principles ˆın

Differential Equations.

Robert DAUTRAY, Jacques-Louis LIONS – Analyse math´ematique et calcul num´erique pour les sciences et les techniques 3

Similar Posts