Prezentare Generala a Localitatii Vatra Dornei

Municipiul Vatra Dornei este așezată în nordul României, in sud-estul județului Suceava, la confluenta râurilor Bistrița Aurie si Dorna .

FORME DE RELIEF :

Depresiune intramontana: altitudinea variaza in jurul valorii de 800 m

Limite :

NE – Barnarel ( 1321 m ) – Masivul Rarău Giumalău

S – Dealul Negru ( 1302 m ) – Masivul Călimani

N – Runc ( 1149 m ) – Masivul Suhard

1.2. Căile de acces

Vatra Dornei se află la 110 km depărtare de municipiul Suceava ( aproximativ 2 ore transport auto și 3 ore transport feroviar ), 40 km de Câmpulung Moldovenesc ( aproximativ 40 minute transport auto și 1 oră transport feroviar ), 90 km de municipiul Bistrița ( aproximativ 1 ora transport auto și 5 ore transport feroviar ). Cel mai apropiat aeroport se afla in municipiul Suceava. Accesul se mai poate face și pe Valea Bistriței pe șoseaua ce leagă municipiul Piatra Neamț de Vatra Dornei ( 165 km – aproximativ 3 ore transport auto ).

1.3. Scurt istoric al apariției și dezvoltării turistice a localității Vatra Dornei

Înca din secolul al XIX-lea, Vatra Dornei este cunoscută ca stațiune balneo-climaterică și stațiune pentru practicarea sporturilor de iarnă.

Toate datele expuse consituie materialul păstrat din generație in generație prin viu grai și foarte puțin în cronici. O istorie a orașului Vatra Dornei bazată pe documente scrise nu există și singurele informații incomplete și ele, aparțin lucrării „Monografia Moldovei” tipărită in 1899 de George de Catargi, Eduard Fischer și Ladislaus Zurkowski, sau în „Topografia Bucovinei” de dr. Daniel Verenca. Mai există de asemenea Istoricul „Ocolului Câmpulung”, tipărit in 1960 de Teodor Bălan. În Monografia Bucovinei, George de Catargi, Eduard Fischer, și Ladislaus Zurkowski precum si în Topografia Bucovinei, dr. Daniel Verenca, susțin că în aceaste părți pe la începutul secolului al XII-lea, adică pe la 1120, ar fi fost o mică republică românească independentă, ca parte constitutivă a Ocolului Campulung, care cu 232 de ani mai tîrziu adică prin anul 1352, a devenit dependentă de noul principat al Moldovei intemeiat de Dragoș Vodă confirmând, că populația acestui teritoriu a sporit cu emigranții veniți din Ardeal.

Dimitrie Onciu în al doilea volum de isotrie din 1915, vorbește ceva despre existenta unui voievodat în aceste părți dinainte de intemeierea Moldovei, amintind că aici a fost primul centru al descălecătorilor din țara de peste munți sau, cum susține C.Giurescu, „o veche formă de organizare”, poate cnezat, dupa supunerea căruia locuitorii și-au păstrat o parte din drepturi și altceva nimic. Până în anul 1595 nu se vorbește nimic de Dorna,dar asta nu înseamnă că ea nu a existat, căci după această dată existența ei este foarte des amintită în documente, locuitorii ei fiind implicați în mari neînțelegeri cu bistrițenii și apoi, dupa 1775 în documentele care vorbesc despre suferințele la care i-a supus stăpânirea austriacă. Locuitorilor li se iau drepturile la cârciumărit, pescuit, morărit, li se pun taxe pe fânețe și păduri și sunt obligați să presteze munci neplătite la diferite lucrări edilitare inițiate de coroană. De asemenea ei trebuie sad ea autorităților biruri în natură ( găini,lână și lemne ). Pe teritoriul târgului Dornei se desfășoară numeroase conflicte sângeroase care sfârșesc prin însemnate pierderi de vieți omenești. În 1884, o sentință a autorităților austriece pedepsesc formal pe unul dintre opresorii locali cu o „dojană severă”.

Existența Dornei este atestată încă de pe vremea întemeierii statului Moldova, conform unei legend care leagă numele localității de o dragoste tragic a întemeietorului Dragoș Vodă. Acesta s-ar fi îndrăgostit de păstorița localnică Dorina, o fată frumoasă ca o zână , cu parul bălai. Dragoș a plecat la vânătoare și într-o pădure deasă i s-a arătat o căprioară pe care a început să o urmărească. Căprioara iute de picior, a scăpat însă mereu săgețile vânătorului, dar ostenită, s-a oprit pentru o clipă să-și tragă sufletul lângă un brad cu trunchiul gros. Dragoș a întins arcul și a tras. De după copac s-a auzit un țipăt omenesc de durere și căprioara a făcut un salt, după care s-a pierdut în pădure. Dragoș s-a apropiat de brad și a văzut că in locul căprioarei o ucisese pe frumoasa Dorina. Plin de remuscări Dragoș a inmormântat-o chiar pe locul unde fusese ucisă și în amintirea ei a botezat locul și râul din preajmă Vatra Dornei, devenită în timp Vatra Dornei de azi. Pe fata o chema Dorina, așa cum se numesc astăzi multe fete din partea locului și sunt alintate de cei apropiați Doruța sau Dorna.

Evoluția edilitară și urbanistică a localității Dorna este puternic marcată de descoperirea uriașelor rezerve de ape minerale răspândite pe o suprafață de mai multe zeci de km pătrați și cunoscute de ciobanii locului încă din anul 1750, fiind botezate de aceștia “izvoarele cu burcut”. O cercetare științifică a apelor minerale din ținutul Dornelor este cunoscută în literatura de specialitate în jurul anul 1790. Chimistul Hacquette de Nunberg realizează în această perioadă o analiză relativ completă a apelor din Dorna și din localitățile limitrofe Candreni și Șar. Recunoașterea oficială a importanței izvoarelor minerale și o analiză completă a lor, se datorează studiilor din anul 1805 ale doctorului Ignatziu Plusch. Acesta se ocupă mai întâi de apele minerale din Poiana Negrii pentru ca apoi, din anul 1810, să înainteze autorităților de la Viena primele semnale despre starea dezastruoasă a băilor din Vatra Dornei și a izvorului din Poiana Negrii, cu o propunnere de relativă sistematizare a lor.