Potentialul Turistic

C U P R I N S

I N T R O D U C E R E

La 1 ianuarie 2007, odată cu integrarea, România a început să aibă sprijin financiar din partea Uniunii Europene sub forma fondurilor structurale și de coeziune.

Comisia Europeană administrează Fonduri Structurale, acele instrumente financiare, al căror scop este să acorde sprijin la nivel structural. Acest sprijin financiar vizează, în principal, regiunile mai puțin dezvoltate.

Ca parte a Politicii Agricole Comune este intrumentul de tip structural, Fondul European de Dezvoltare Rurală (FEADR), care ajută la îndeplinirea obiectivelor de creștere a competitivității agricole și forestiere, de mediu, a calității vieții și în special la diversificarea activităților economice. Fondurile europene pentru agricultură pot fi accesate prin Programul Național de Dezvoltare Rurală.

Pentru a accesa aceste fonduri europene este nevoie în primul rând de o idee. Apoi începe analiza asupra domeniului în care se dorește investirea, cunoștinețelor pe care le deținem despre domeniul respectiv și asupra proprietăților, sau a sumei de bani de care dispunem pentru investiție.

Uniunea Europeană a stabilit în 2007 că sericicultorii pot beneficia de sprijin financiar de aproape 134 de euro pentru fiecare cutie de ouă de viermi.

Încă de pe vremea străbunilor, mătasea naturală cât și produsele tradiționale românești obținute, reprezenta o afecere profitabilă.

Sericicultura este o afacere cu profit garantat, derulare rapidă, este o afacere sigură dacă se îndeplinesc toate condițiile de creștere sănătoasă a viermilor de mătase.

1. POTENȚIALUL ECONOMIC AL REGIUNII SUD-MUNTENIA

1.1 DETALII DESPRE REGIUNEA SUD MUNTENIA

Regiunea Sud Muntenia este situată în partea de Sud-Est a României. La Nord se învecinează cu Regiunea Centru, la Est cu Regiunea Sud-Est, la Sud cu Bulgaria, fiind limitată de granița naturală – fluviul Dunărea, iar la Vest cu Regiunea Sud-Vest. Posibilitatea de a avea comunicații cu cele opt țări riverane se datorează prezenței în Sud a fluviului Dunărea, iar prin intermediul canalului Dunăre – Marea Neagră există posibilitatea de a avea ieșire la Marea Neagră și implicit, acces la Portul Constanța care este principala poartă maritimă a țării.

Deși este existentă in centrul regiunii, ea nu face parte din aceasta și din capitala țării, București, care este parte componentă a Regiunii București-Ilfov. Însă prin infrastructura socială și instituțională acesta existență constituie un avantaj.

Nefiind o structură administrativă, Regiunea Sud Muntenia este formată din: șapte județe (Argeș, Călărași, Dâmbovița, Ialomița, Giurgiu, Prahova și Teleorman), 16 minicipii, 32 de orașe și 519 de comune cu 2.019 de sate.

Profilul regiunii – caracteristicile geografice ale zonei

Regiunea cuprinde trei forme majore de relief. Procentual ele arată astfel: munte 9,5%, deal 19,8%, câmpie și luncă 70,7%. Pentru cele patru județe din Sud (Ialomița, Călărași, Giurgiu și Teleorman), forma caracteristică de relief este câmpia, iar pentru celelalte județe din Nord (Argeș, Dâmbovița și Prahova) este atât câmpia cât și dealurile și munții, în această zonă fiind prezente cele mai mari altitudini muntoase ale tării: vârfurile Moldoveanu (2.544 m) și Negoiu (2.535 m) din Masivul Făgăraș și vârful Omu (2.505 m) din Masivul Bucegi.

Regiunea are o rețea hidrografică bogată dominată de fluviul Dunărea în care se varsă principalele râuri ale regiunii (Olt, Argeș, Dâmbovița, Ialomița și Prahova). Este completată de o serie de lacuri naturale și antropice cu folosință complexă. Regiunea dispune de resurse importante și bogate de apă (3,4% din suprafața regiunii), iar în dezvoltarea economică a acesteia au un rol foarte important, prin utilizarea în diferite domenii.

Diversificarea resurselor naturale este dată de varietatea formelor de relief și complexitatea geologică a acestora. Resursele naturale ale subsolului (petrol, gaze naturale, cărbune, minereuri radioactive și metalifere, sare, marne calcaroase, sulf, acumulări de gips și izvoare minerale), importante pentru industria energetică, chimică și a materialelor de construții sunt concentrate în zona montană și de deal.

Împreună cu resursele subsolui, ce sunt de o importanță deosebită și cu influențe directe în dezvoltarea unor sectoare economice, se află resursele solului. Suprafața agricolă ce este concentrată preponderent în județele din sud deține 71,1% din suprafața totală a regiunii din care 80,2% reprezintă teren arabil.

O altă bogăție naturală a regiunii o reprezintă flora și fauna de o mare diversitate (19,3 % din suprafața regiunii o dețin vegetația forestieră și terenurile ocupate cu păduri), reprezentând o sursă importantă de masă lemnoasă și un mediu propice pentru funa de interes cinegetic.

La 1 iulie 2005 populația regiunii număra 3.329.762 de locuitori cu o densitate de 96,6 locuitori pe kilometrul pătrat. Din punctul de vedere al categoriilor de vârstă, structura demografică sesizează prezența unui proces lent, stabil de îmbătrânire a populației. Acest lucru este datorat în principal de scăderea natalității și de soldul migratoriu negativ. Analizând pe zone, se poate observa o diminuare a populației din mediul urban (41,7%), aceasta fiind determinată de scăderea sporului natural și migrația către mediul rural (58,3%). Este cazul persoanelor peste 40 de ani, care în urma restructurării companiilor de stat au fost forțați să se întoarcă în zonele rurale unde se desfășoară activități agricole de subzistență.

Structura educațională din regiune a constat în anul școlar 2005-2006 în 1901 unități cu personalitate juridică după cum urmează: 604 grădinițe, 1092 școli primare și gimnaziale, 178 licee, 10 școli profesionale, 13 școli postliceale și 4 institușii de învățământ superior.

Pentru această regiune avantajul major este apropierea celui mai mare centru universitar din Romania-București, care se localizează la mai puțin de 90 de kilometrii față de fiecare oraș reședință de județ al regiunii.

Forța de muncă este caracterizată de o creștere în sectorul serviciilor și de o scădere în sectorul agricol. Populația activă civilă la sfârșitul anului 2005 era de 1.282.000 persoane. Tot în acest an rata șomajului a înregistrat o scădere de la 10,4% în anul 2000 la 7,3%.

Potențialul turistic al regiunii este considerabil, localizat cu precădere în partea de nord, pentru dezvoltarea turismului datorită tradițiilor culturale și istorice existente. Pentru practicarea sporturilor de iarnă și pentru turismul de week-end, punctele de atracție principale pentru turiști sunt stațiunile montane de pe Valea Prahovei, ele acoperind necesitățile de cazare având o infranstructură adecvată.

Zona de sud, comparativ cu zona de nord deține un potențial turistic neexploatat, în special zona riverană fluviului Dunărea, care în timp prin investiții poate deveni o alternativă a turismului clasic montan. Regiunea Sud Muntenia deținea în anul 2005, 11,7% din capacitatea de cazare în funcțiune a țării.

Regiunea Sud Muntenia poate fi divizată în două zone distincte din punctul de vedere al caracteristicilor geografice dar și socio-economice astfel:

Partea de nord formată din județele Argeș, Dâmbovița și Prahova este mai dezvoltată aici fiind localizate toate cele 4 universități și majoritatea institutelor de cercetare.

Partea de sud formată din județele Teleorman, Giurgiu, Călărași și Ialomița este mai puțin dezvoltată, aici agricultura fiind sectorul dominant. Această dezvoltare slabă a părții de sud se datorează afectării de către procesul de tranziție la economia de piață prin restrângerea sau chiar închiderea înteprinderilor de stat.

Contextul economic regional

Circa 13% din PIB-ul economiei naționale este generat de Regiunea Sud Muntenia. Cea mai mare contribuție o are agricultura datorită condițiilor naturale și calității solului, favorabile oricărei ramuri ale agriculturii. Suprafața agricolă de 2,448.5 mii hectare plasează regiunea pe locul întâi în cadrul celor opt regiuni de dezvoltare.

Una dintre cele mai ridicate contribuții este participarea cu circa 29 de procente la realizarea PIB-ului de către industria regională. Această industrie este foarte diversificată și cuprinde cam toate activitățile industriale: extracția și prelucrarea cărbunelui, petrolului, gazelor naturale, a calcarului, nisipurilor, sării și argilei, prelucrarea lemnului, a produselor agroalimentare, confecționarrea de produse textile, producția de utilaj petrolier și chimic, fabricarea de mașini, echipamente și mijloace de transport, producția de frigidere, congelatoare, producția de automobile Dacia, producția de energie electrică și termică.

În ceea ce privește construcțiile, ponderea produsului intern brut regional depășește ușor 5%, în timp ce serviciile au o pondere de 38%, situând regiunea pe ultimul loc în topul regiunilor.

1.1.2 Agricultura și dezvoltarea rurală

Regiunea Sud Muntenia dispune de cea mai mare suprafață arabilă din țară. Potențialul acestei regiuni este dat de suprafețele de câmpie acoperite cu soluri fertile din jumatatea de sud a regiunii, de pașuni și fânețe naturale, situate în regiunile de podiș și dealuri subcarpatice dar și de pajiști montane aflate nordul regiunii, fapt ce favorizează dezvoltarea creșterii animalor. În zona de dealuri sunt dezvoltate pomicultura și viticultura, unde condițiile pedoclimatice sunt favorabile pentru aceste două tipuri de activități agricole.

Ținând cont de potențialul agricol considerabil de care dispune regiunea, oportunitățile pentru dezvoltarea sectorului agricol constau într-o utilizare eficientă a resurselor de apă în regiunile de câmpie din partea de sud, prin retehnologizarea sistemului de irigații, precum și în exploatații agricole adecvate conform standardelor Politicii Comune Agricole (PAC). Investirea în aceste domenii ar asigura o practicare sustenabilă și eficientă a unei agriculturi productive și ar veni în sprijinul agricultorilor locali și al populației din ariile rurale ale regiunii.

Resursele naturale, pretabilitatea solurilor pentru diverse culturi agricole, tradițiile și meșteșugurile locale, diversitatea peisajelor, accesibilitatea reprezintă puncte importante ce stau la baza fundamentării unor strategii de dezvoltare. Existența a cel puțin o alternativă de dezvoltare economică sau a mai multora, combinate, se remarcă atât în zonele de munte cât și în cele subcarpatice și de câmpie. Astfel, există o serie de alternative în regiunea Sud Muntenia, ce sunt strâns dependente de capitalul natural și socio-cultural de care dispune regiunea și care privesc următoarele domenii: agricultura, mica industrie, serviciile specializate în unele centre urbane, ecoturismul și turismul clasic.

Realizarea unui echilibru între cerința de păstrare a spațiului rural economic, ecologic, social-cultural și tendința de modernizare a vieții rurale duce la respectarea uneia dintre cele mai complexe teme ale contemporanității.

Dezvoltarea și amenajarea rurală se află la răscrucea dintre tendința de extindere a urbanului, a dezvoltării agresive a industriei pe seama spațiului rural și cerința de a menține, pe cât posibil, ruralul la dimensiunile sale actuale.

Dezvoltarea rurală este un principiu și o acțiune integrată, care presupune un abordaj metodologic multidisciplinar, intersectorial și teritorial.

Agricultura și dezvoltarea rurală continuă să aibă un potențial de creștere substanțial, încă insuficient exploatat. Ponderea sectorului agricol este de trei ori mai mare decât în Uniunea Europeană (1,74% în 2012) deși se poate observa o scădere continuă a ponderii agriculturii: 9,52% în 2005 și 6,0% în 2012, în favoarea sectorului secundar și terțiar.

Productivitatea muncii în agricultură, silvicultură și pescuit, a fost în anul 2012 de 2.464 euro/persoană, fiind aproape de cinci ori mai mică decăt media națională de 12.527 euro/persoană, pe când în sectorul secundar și terțiar au fost înregistrate valori mai mari cu până la 1,5 respectiv 1,3.

Dezvoltarea afacerilor la scară iile specializate în unele centre urbane, ecoturismul și turismul clasic.

Realizarea unui echilibru între cerința de păstrare a spațiului rural economic, ecologic, social-cultural și tendința de modernizare a vieții rurale duce la respectarea uneia dintre cele mai complexe teme ale contemporanității.

Dezvoltarea și amenajarea rurală se află la răscrucea dintre tendința de extindere a urbanului, a dezvoltării agresive a industriei pe seama spațiului rural și cerința de a menține, pe cât posibil, ruralul la dimensiunile sale actuale.

Dezvoltarea rurală este un principiu și o acțiune integrată, care presupune un abordaj metodologic multidisciplinar, intersectorial și teritorial.

Agricultura și dezvoltarea rurală continuă să aibă un potențial de creștere substanțial, încă insuficient exploatat. Ponderea sectorului agricol este de trei ori mai mare decât în Uniunea Europeană (1,74% în 2012) deși se poate observa o scădere continuă a ponderii agriculturii: 9,52% în 2005 și 6,0% în 2012, în favoarea sectorului secundar și terțiar.

Productivitatea muncii în agricultură, silvicultură și pescuit, a fost în anul 2012 de 2.464 euro/persoană, fiind aproape de cinci ori mai mică decăt media națională de 12.527 euro/persoană, pe când în sectorul secundar și terțiar au fost înregistrate valori mai mari cu până la 1,5 respectiv 1,3.

Dezvoltarea afacerilor la scară mică este recunoscută drept sursa cea mai importantă de locuri de muncă sau obținerea unor venituri în spațiul rural. O analiză asupra IMM-urilor din spațiul rural scoate în evidență o capacitate redusă a acestora de a răspunde necesității de a furniza locuri de muncă.

Deși în perioada 2005-2011 numărul IMM-urilor cu profil non-agricol în mediul rural a crescut cu 16%, la nivel național doar 18,1% figurau în mediul rural în anul 2011, acest fapt datorându-se efectelor crizei economice resimțite în ultimii trei ani.

Nivelul creditelor acordate pentru agricultură în 2010 a fost sub 3% din volumul total al creditelor pentru sectorul nonguvernamental, accesul IMM-urilor la finanțare rămânând problematic. Deși au existat mecanisme de finanțare (scheme de garantare), unii beneficiari nu au reușit să acceseze credite pentru investiții, deși au semnat contracte de finanțare.

În ceea ce privește infrastructura de turism și capacitatea de cazare, sprijinul financiar acordat prin fondurile europene a contribuit în mare parte la dublarea capacității de cazare existentă în pensiunile din mediul rural, înregistrându-se o creștere de 59,4%. Însă cu tot acest suport, turismul rural încă nu a ajuns la un nivel de dezvoltare satisfăcător, mai ales din punctul de vedere al calității infrastructurii dar și serviciilor oferite.

Abordarea programului LEADER (concept ce vine de la legături între acțiuni de dezvoltare rurală) poate adresa o dezvoltare echilibrată a teritoriilor rurale prin implicarea actorilor locali în dezvoltarea zonelor în care lucrează, ce va contribui la o dezvoltare a guvernării locale și la o realizare a unei dezvoltări dinamice sprijinită de o strategie de dezvoltare locală elaborată, implementată și administrată de reprezentanții Grupurilor de Acțiune Locală (GAL).

O sursă importantă de dezvoltare la nivel regional dar și la nivel local este moștenirea culturală. Manifestarea identității culturale, o obiceiurilor și a tradițiilor este influențată de regiune care reprezintă mai mult decât o locație geografică. Protejarea acestei moșteniri rurale este foarte importantă pentru dezvoltarea turismului rural prin promovarea satelor românești.

De existența sprijinului financiar și existența de idei bune prin care să se promove dezvoltarea afacerilor rurale depinde, implementarea cu succes a Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020. Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală (RNDR) a fost înființată prin PNDR 2007-2013, funcționând pentru o perioadă scurtă de timp și contribuind la promovarea și conectarea actorilor locali prin schimburile de experință dintre aceștia. RNDR a ajutat la creșterea gradului de informare al populației din mediul rural în ceea ce privește oportunitățile de finanțare disponibile prin PNDR 2007-2013, cele mai importante rezultate fiind înființarea a opt birouri regionale, 1.097 de membrii ai rețelei, cinci întâlniri ale experților, 4 reuniuni ale Comitetului Național de Coordonare, 4 reuniuni ale Grupului de Lucru LEADER. Intrarea României în Uniunea Europeană a adus o creștere a numărului de muzee din țară dar și o creștere în ceea ce privește gradul de accesabilitate la internet în zonele rurale.

2. ANALIZA PROIECTELOR DE SUCCES

2.1 ALOCAREA FONDURILOR PENTRU PROGRAMUL NATIONAL DE DEZVOLTARE RURALĂ

Numărul insuficient de tineri agricultori, caracterizează agricultura din România, acest aspect fiind determinat de factori economici și sociali, cât și de fenomenul de îmbătrânire al populației de agricultori. Tinerii fermieri pot promova turismul rural, pot conserva tradițiile și moștenirile culturale și de asemenea pot fi promotori ai inovării. Din cauza lipsei de capital și a cunoștințelor reduse, aceste demers este dificil.

Sprijinul acordat pentru a se crea noi activități non-agricole este acordat în special fermierilor de mici dimensiuni și micilor întreprinzători pentru a diversifica economia rurală și pentru a dezvolta economic zonele rurale. Diversificarea economică asigură o creștere a veniturilor în gospodăria agricolă și o ocupare a forței de muncă, venind în sprijinul unui echilibru teritorial bun din punct de vedere economic și social.

Majoritatea fermelor individuale din România sunt caracterizate de o putere economică redusă și se orientează spre autoconsum. De asemenea ele mai sunt caracterizate de o producție diversificată și de o dotare tehnică redusă și necorespunzătoare, fapt ce împiedică creșterea productivității și obținerea în surplus a produselor destinate vânzării. Orientarea acestor ferme către piață necesită o schimbare a sistemului de producție și a cheltuielilor financiare suplimentare. Un sprijin comunitar și național este necesar pentru o dezvoltare la nivelul activităților non-agricole, care să conducă la crearea unor locuri de muncă, la o creștere a veniturilor la nivel rural și la diminuarea diferențelor dintre mediul rural și cel urban.

În perioada 2014 – 2020 România are la dispoziție fonduri europene in valoare de aproximativ opt miliarde de euro. Ele vor fi orientate către 14 măsuri principale structurate pe 3 direcții, prioritare fiind sectorul de reproducție și dezvoltarea fermelor.

Fonduri pentru tineri – Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri

Tinerii care intenționează să dezvolte pentru prima dată afaceri în zona rurală vor fi încurajați prin intermediul noului program. Se dorește astfel atragerea tinerilor în agricultură, având în vedere vârsta înaintată a proprietarilor terenurilor agricole. Sprijinul va contribui la o îmbunătățire a managementului, la o creștere a competitivității sectorului agricol și la procesul de modernizare conform cerințelor pentru protecția mediului, igienă și bunăstarea animalelor, siguranța la locul de muncă și se acordă tinerilor fermieri în conformitate cu definiția. Acest sprijin se acordă pe baza unui plan de afaceri pentru dezvoltarea exploatației pe care se va angaja că o conduce, iar detalierea costurilor eligibile se va realiza în cadrul legislativ național.

Acestă sub-măsură va ajuta la creșterea numărului de tineri fermieri care încep pentru prima dată o activitate agricolă, urmărindu-se astfel creșterea veniturilor exploatațiilor, prelucrarea exploatațiilor conduse de tinerii fermieri, încurajarea familiilor tinere de a se stabiliza.

Condițiile de eligibilitate:

Solicitantul trebuie să se încadreze în categoria beneficiarilor eligibili;

Solicitantul deține o exploatație agricolă cu dimensiunea economică între 12.000 și 50.000 euro (valoare Producție Standard);

Solicitantul deține sau dobândește competențe sau calificări profesionale specifice până la finalizarea proiectului;

Solicitantul prezintă un Plan de Afaceri pe care îl va implementa conform Regulamentelor privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEADR;

Solicitantul are domiciliul stabil într-una dintre unitățile administrativ teritoriale pe teritoriul căreia se află exploatația;

Solicitantul va deveni fermier activ în condițiile prevăzute de Regulamentul privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEADR;

Solicitantul lucrează efectiv în agricultură și nu deține concomitent un alt loc de muncă în afara unității teritorial-administrative în care este situată exploatația, sau a zonei limitrofe;

Solicitantul demonstreză, înaintea celei de-a doua trenșe de plată îmbunătățirea performanțelor economice ale exploatației, prin producția propire comercializată în procent de minimum 20% din valoarea primei tranșe de plată;

Planul de Afaceri trebuie să prevadă creșterea economică a exploatației proporțional cu sprijinul public nerambursabil solicitat.

Principiile de selecție vor fi detaliate în legislația națională subsecventă și vor avea în vedere prevederile, urărind să se asigure tratamentul egal al solicitărilor, o mai bună utilizare a resurselor financiare și direcționarea acestora în conformitate cu prioritățile Uniunii în materie de dezvoltare rurală.

Conform datelor publicate de minister, această finanțare poate ajunge până la maxim 50.000 de euro pe o perioadă de maxim cinci ani, acordat în două tranșe: prima parte constând în 80% din fondurile neramburabile acordată la primirea deciziei de finanțare, iar a doua parte de 20% se va acorda în cei trei ani de la primirea deciziei de finanțare. Obligativitatea beneficiarului este aceea de respecta planul de afaceri depus în momentul solicitării iar în cazul în care termenii menționați nu vor fi respectați, acesta va trebui să returneze prima tranșă, proporțional cu obiectivele ce nu au fost realizate.

Vârsta beneficiarului care nu trebuie să depășescă 40 de ani la momentul depunerii și domiciliul stabil în comuna pe teritoriul căreia se află exploatația se numără printre condițiile de eligibilitate. Aplicanții trebuie să lucreze efectiv în agricultură și să nu mai dețină un alt loc de muncă concomitent. Valoarea exploatatției poate fi de minim 15.000 și maxim 50.000 de euro.

Fonduri pentru ferme mici

Alocarea estimativă în acest caz se ridică la pestte 757,9 milioane de euro, la care se adaugă și cele 260 milioane de euro destinate subprogramului pomicol. Sprijinul nerambursabil va fi de 50% din totalul cheltuielilor eligibile, iar valoarea maximă nu poate depăși 1 milion de euro pentru activitatea de producție și 1,5 milioane de euro pentru investițiile care includ producția, procesarea și comercializarea produselor agricole. Aceste fonduri pot fi accesate de fermieri, grupuri de producători, institute sau stațiuni de cercetare-dezvoltare.

Fonduri pentru afaceri la țară

Se vor aloca aproximativ 100 milioane de euro pentru submăsura Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în zonele rurale”. Microîntreprinderile sau întreprinderile nou înființate pot fi și ei beneficiari și pot primi până la 70.000 de euro, 100% nerambursabil. Prima tranșă de 70% va fi virată în contul beneficiarului în momentul primirii deciziei de finanțare, iar ce de-a doua tranșă de 30% în cel mult trei ani de la acest moment.

Submăsura Investiții în crearea și dezvoltarea de activități neagricole beneficiază de fonduri în valoare de 150 milioane de euro. Beneficiarii pot primi finanțare de până la 90% pentru proiectele de maxim 200.000 euro. Pentru activități non-agricole, servicii ți activități meșteșugărești, turism rural și producere de biocombustibili din biomasă, finanșarea se va acorda după principiul schemelor de minimis. Beneficiarii trebuie să fie antrepenori ce au deja o afacere, ori microîntreprinderi și întreprinderi mici existente, fermieri.

Fonduri pentru autoritățile locale

Pentru dezvoltarea infrastructurii rurale, pentru construcția de drumuri, sisteme de apă și canalizare la școli și gradinițe, primăriile vor beneficia și ele de bani.

Sume importante se vor duce și pe submăsurile privind împădurirea și crearea unor suprafețe împădurite și perdele forestiere (105,6 milioane de euro), agromediu și climă (849,9 milioane de euro), agricultură ecologică (200 milioane de euro) și delimitarea zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale (1,23 miliarde de euro), toate acestea făcând parte din măsurile de buget și climă une vor fi alocate în total 2,38 miliarde de euro.

Scrierea unui proiect de finantare care să aibă succes ulterior trebuie să cuprindă patru etape importante, și anume: analizarea condițiilor de eligibilitate, pregătirea unui management de proiect, scrierea completă, clară și concisă a proiectului și implementarea lui, dacă se ajunge până în această etapă.

Încurajarea dezvoltării afacerilor de familie a fost primită cu entuziasm de locuitorii din mediul rural.

Pentru luarea deciziei de finanțare a unui proiect de investiții se folosește un instrumentul de evaluare Analiză Cost-Beneficiu (ACB). Acestă analiză se face prin compararea costurilor și beneficiilor prezentate în etapele de realizare a unui proiect. Preformanța financiară și sustenabilitatea proiectului pe termen fac obiectivul acestei analize.

Efectuarea ACB pentru proiectele cu o valoare totală ce depășește 50 milioane de euro este necesară în contextul finanțării de la bugetul Uniunii Europene.

2.1.1 Etapele întocmirii unui proiect

Indiferent de domeniu, toate proiectele parcurg un ciclu de viață asemănător, ele trecând prin mai multe etape sau faze, în cadrul cărora se dsfășoară mai multe procese. Prin aceste structuri bine delimitate se reduce gradul de nesiguranță, crește controlul modului în care se desfășoară proiectul și se permite luarea unor decizii după fiecare fază.

Obținerea de rezultate clare intermediare sau finale se urmărește în fiecare etapă. Rezultatele vor fi analizate la sfârșitul etapei, prin compararea cu rezultatele propuse, și se va determina continuarea sau terminarea proiectului.

Fazele unui proiect sunt:

Conceperea proiectului

Planificarea proiectului

Implementarea proiectului

Evaluarea sau controlul și revizuirea proiectului

Fig. 2.1: Fazele/procesele unui proiect

(www.)

În faza de concepere a proiectului, managerul, membrii echipei și deținătorii de interne se întâlnesc pentru a confirma dacă realizarea unui astfel de proiect va rezolva o problemă existentă, identificată și vor pune bazele procesului de planificare.

Această primă fază include următoarele activități ce trebuiesc efectuate:

Identificarea problemei;

Analiza problemei;

Identificarea soluțiilor posibile;

Selectarea celei mai bune soluții;

Definirea scopului și a obiectivelor proiectului;

Definirea intereselor stakeholderi-lor;

Alegerea membrilor inițiali care vor face parte din echipa de proiect;

O analiză preliminară cost/beneficiu.

Cea mai importantă fază a unui proiect este reprezentată de planificare. Succesul unui proiect este rezultat dintr-o bună planificare, execuție și un control oportun. Planificarea ajută la reducerea riscului dar și la anticiparea viitorului, la o îmbunătățire a eficienței și eficacității muncii echipei.

Aici este faza în care trebuie găsite modalitățile prin care cerințele specificate de către beneficiar să poată fi puse în practică. Activitățile întreprinse aici sunt:

Detalierea scopului;

Prezentarea jaloanelor;

Definirea activităților și descrierea secvenței de derulare a lor;

Identificarea resurselor și a costurilor necesare;

Dezvoltarea unui grafic de timp;

Stabilirea ipotezelor de lucru și realizarea unor studii de fezabilitate.

O împărțire a proiectului pe mai multe activități este necesară din mai multe motive, cum ar fi apariția proiectului ca o însușire logică de activități ce ajută la determinarea graficului optim de timp, controlarea cu ușurință și evaluarea activităților, determinarea cu ușurință a necesarului de personal dar și calificările acestuia.

Proiect

Subproiect 1 Subproiect 2 Activitate 3.1

Activitate 1.1 Activitate 2.1 Activitate 3.2

Activitate 1.2 Activitate 2.2

Activitate 1.3… Activitate 2.3

Fig. 2.2: Descompunerea proiectului în subproiecte și activități

(www.)

În acestă etapă se realizează analiza SWOT pentru instituția realizatoare a proiectului, relevând condițiile mediului intern și extern.

Planificarea înseamna cei 8P în managementul proiectelor:

Paradiagramă/Politici/Proceduri- CUM facem?

Acestă paradiagramă se referă la viziunea firmei, ceea ce dorește să obțină pe viitor. Politicile au în vedere stabilirea scopurilor, ca modalități prin care să se atingă strategia, iar procedurile reprezintă modalitațile de acțiune prin care vor fi realizate obiectivele propuse.

Personal- CINE face?

Program- CÂND face?

Performanțe- CE face?

Preț- CÂT face?

Un proiect implementat va cuprinde următoarele activități: monitorizarea, managementul riscurilor la care se expune proiectul și terminarea lui.

În etapa de evaluare a proiectului se va concepe strategia de evaluare.

Conform Institutului de Mangementul Proiectelor, procesele componente ale MP sunt:

De inițiere;

De planificare;

De execuție;

De control;

De închidere.

Aceste procese sunt formate la rândul lor din alte procese. Procesele sunt legate între ele, prin rezultatele unor care devin intrări pentru altele. Fiecare proces se poate descrie prin trei elemente de bază: intrări (elemente după care va avea loc execuția), instrumente și tehnici (mecanismele care se aplică intrărilor pentru obținerea ieșirilor) și ieșirile (rezultatele procesului).

Procesele planificării se împart în două categorii:

Fundamentale: -planificarea scopului de bază al proiectului; -descrierea scopului prin descompunerea rezultatelor principale în componente mai mici;

-definirea și estimarea activităților și estimarea duratei lor; -realizarea planificării calendaristice; -planificarea resurselor; -estimarea costurilor; -întocmirea bugetelor costurilor; -punerea laolaltă a rezultatelor planificării celorlalte procese pentru realizarea planului proiectului sub forma unui document.

Ajutătoare:-planificarea calității; -formarea echipei de proiect; -planificarea organizațională; -identificarea riscurilor și managementul riscurilor (cauze ce conduc la întârzieri sau nerealizări în cadrul proiectelor); -planificarea modurilor de comunicare între participanții la proiect; -planificarea achizițiilor; -planificarea cererilor de produse sau servicii.

Fig. 2.3: Procese fundamentale și ajutătoare

(www.)

De asemenea, procesele execuției cuprind și un proces fundamental (execuția planului proiectului și procese ajutătoare): -verificarea scopului; -distribuirea informației la toți cei implicați în proiect; -dezvoltarea echipei; -cereri sau solicitări de oferte și propuneri pentru o desfășurare bună a activităților;

-selecția furnizorilor; -administrarea contractelor.

Pentru a identifica abaterile de la plan și corecturile ce trebuiesc efectuate, este necesară efectuarea controlului periodic în timpul unui proces. În raportările periodice privind execuția proiectului se regăsesc procesele fundamentale și controlul global al schimbărilor.

Procesele ajutătoare constau în controlul scopului, costurilor, calității, al planificării calendaristice și al răspunsurilor la riscuri. Procesele de închidere vor fi: închiderea contractelor și luarea de măsuri administrative de închidere sub formă legală a operațiunii.

O componentă din ce în ce mai importantă este postanaliza derulării proiectelor. Ea se datorează faptului că experiența acumulată pe parcursul realizării unui proiect, va conduce la evitarea unor greșeli din trecut. Există însă și situații în care proiectele se pot termina anormal, cauzele acestor eșecuri fiind: planificarea inițială gresită, resurse alocate insuficiente, schimbări apărute în strategia și interesele insituției, plecarea unor oameni cheie sau depășirea timpului prevăzut.

2.2 PROIECTE DE SUCCES

Solicitant: Comănescu Marianc

Prin acest proiect Comănescu Marian, conducătorul exploatației apicole își dorește accesare unui grant exter nerambursabil în valoare de 16.000 euro, ajutor din care se vor achiziționa familii de albine, apiinvert, tava descăpăcit, centrifugă, afumător inox, remorcă apicolă, toate aceste bunuri ajutând la creșterea veniturilor producției la cerințele pieței și standardelor europene și nu în ultimul rând creșterea productivității muncii.

Solicitantul este înscris în Albina Cooperativă Agricolă CA, asociație constituită în baza Legii nr.566/2004, asociație care se preocupă cu difuzarea rapidă a informațiilor de specialitate și a tehnologiilor noi către membrii săi. Asoocierea în apicultură constituie un mijloc de menținere a stupinei ca rentabilă pe segmental ei de piață. În condiții associative, mai ușor se poate face față factorilor de risc, se poate realiza efficient marketingul produselor apicole. Asociațiile apicole întornează o anumită disciplină privitor la tehnologiile utilizate, ratamentul albinelor, cantitatea și caliatea produselor livrate, termenul de livrare, respectarea standardelor etc. Practicarea asociativă a apiculturii oferă și avantaje de ordin social. Există posibilități de conlucrare între cercetători științifici, profesioniști și amatory. Asociațiile oferă astfel stabilitatea socială, oferă condiții propice pentru conservarea și dezvoltarea meseriei, dezvoltă un comportament sănătos față de muncă la generația tânără. Dezvoltarea exploatației apicole are această motivație, precum și obținerea unor producții bune de miere și alte produse aplicole.

Obiectivele restructurării și detalierea investițiilor propuse pentru atingerea acestora:

Exploatația apicolă care în anul 0 deține un număr de 103 familii de albine, are ca obiective creșterea veniturilor exploatației prin:

Îmbunătățirea performanțelor generale ale fermei prin:

Aplicarea unor tehnologii de întreținere adecvate, inclusive practicarea stupăritului pastoral;

Intensificarea și diversificarea producției apicole (miere, ceară și propolis);

Menținerea și consolidarea stării de sănătate durabilă a albinelor;

Instruirea și perfecționarea pregătirii profesionale a stuparului;

Adapatarea producției la cerințele pieței care se va realiza prin:

Obținerea de produse mai bune din punct de vedere calitativ;

Livrare mai rapidă;

Servicii mai bune;

Prețuri mai mici;

Respectarea normelor comunitare prin:

Calitatea produselor apicole conform standardelor europene impunându-se:

Studierea resurselor nectaro-polenifere fin flora spontană și cultivate;

Identificarea arealelor melifere poluate și cunoașterea gradului de risc de poluare, pentru a evita afectarea fondului de miere din circuitul economic;

Evitarea poluării mierii prin administrarea familiilor de albine, în scopul stimulării hrănirii, combaterii bolilor sau în alte scopuri numai a substanțelor admise de reglementările UE;

Alinierea la cerințelle tehnologice modern care presupune existent unor dotări corespunzătoare, conform standardelor europene.

Alinierea la cerințele tehnologice modern presupune existent unor dotări corespunzătoare, atât pentru aplicultorii cu stupine mici familiale dar mai ales la nivelul apicultorilor profesioniști, cu ferme și exploatații apicole comerciale. Această aliniere presupune achiziționarea de ustensile și utilaje din material necorozive (inox, plastic alimentar) și existent unui echipament de lucru adecvat. Acest lucru este necesar datorită perspective exploatației agricole de a-și mări capacitatea fermei de la 103 familii albine (An 0) la 158 familii de albine (An 3). Prin creșterea capacității fermei apicole, crește și dimensiunea economică a fermei cu 4,18 UDE.

Modul de achiziții și finanțare

Aceste obiective vor fi realizate prin utilizarea de fonduri proprii și a resurselor financiare atrase (fonduri comunitare nerambursabile). Subvențiile de care exploatația agricolă va beneficia în conformitate cu legislația națională în vigoare vor fi utilizate de asemenea în vederea creșterii competitivității fermei.

Detalierea investițiilor:

1.Stupul va fi populat cu familie de albine (rame de puiet); trebuie să se asigure condiți normale de viață pentru albine, conform cerințelor biologice ale acestora, să aibă spațiu pentru dezvoltarea familiei, pentru rezervele de hrană și pentru recoltă, să se caracterizeze prin simplitate în constructive pentru a fi ușor mânuit și transportat. Stupii verticali multietajați prin construcția lor valorifică felul de comportare a albinelor în condiții natural și principiile care stau la baza dezvoltării și activității productive a familiilor de albine. Aceste principia sunt: dezvoltarea pe vertical a familiilor de albine, depozitarea rezervelor de hrană, miere și păstură deasupra zonei de creștere a puietului, extinderea în sus a suprafeței de depunere a ouălor de către matcă.

2.Materialul biologic (familii de albine și matci), familiile de albine (55 familii de albine ce se vor cumpăra), fac parte din grupa raselor de albine europene Apis mellifica carpatica, rasă autohtonă formată în regiunea Carpato-Dunăreană. Albinele din această rasă sunt deosebit de valoroase, dezvoltă familii puternice (număr mare de indivizi), au instinctual de acumulare a rezervelor de hrană foarte dezvoltat, sunt rezistente la boli și la iernare, sunt blânde, puțin roitoare. Își păstrează în timp caracteristicile de bază și sunt foarte productive, necesitând doar o bună organizare a activității de creștere și exploatare, stupine optim dimensionate și interes din partea apicultorilor. Familia de albine este formată din: matcă, albine lucrătoare și trântori. Matca este singura femelă perfecta a fiecărei familii de albine, cu organelle de reproducere perfect dezvoltate, capabilă să se împerecheze și să depună ouă din care se dezvoltă albine lucrătoare, trântori și matci, asigurând astfel perpetuarea amiliei și a specie. Trântorii trăiesc 6-8 săptămâni și sunt liberi să migreze de la o familie la alt ape o rază de peste 5 kilometrii, ceea c educe la răspândirea unor boli specific albinelor. Albinele lucrătoare sunt female cu organelle de reproductive nedezvoltate. Iau naștere din ouă fecundate depuse de matcă în fagurii cuibului ți formează numărul cel mai mare de indivizi din cadrul familiei de albine, număr care este variabil în cursul unui an în funcție de anotimp, intensitatea culesului, prolificitatea mătcii etc. La începutul primăverii numărul lor variază între 15.000-20.000, în timpul verii între 40.000-60.000, iar toamna între 20.000-30.000. Albinele lucrătoare execută tot complexul de activități necesare existenței familiei de albine, din care amintim: recoltarea nectarului și a polenului, depozitarea și prelucrarea acestora, hrănirea și îngrijirea puietului diferențiat pe vârste și caste, construirea fagurilor, reglarea și menținerea temperaturii optime în cuib, păzirea stupului de invazia dușmanilor,realizarea coeziunii între indivizii familiei prin relațiile de nutritive și schimbul de feromoni, menținerea existenței familiei prin creșterea și schimbul între generații, asigurarea înmulțirii și perpetuării specie prin creșterea reproducătorilor și roirea naturală etc.

3.Scule diverse pentru întreținere: ramele trebuie să fie construite din lemn de calitate, uscat și fără noduri căzătoare. Trebuie să respecte cotele și toleranțe admise de standard. Ramele pot fi făcute din două esențe de lemn: rășinoase sau tei. Amândouă sunt bune dacă materialul este de calitate. Finisarea ramelor este foarte importantă pentru că altfel vor fi problem cu igienizarea și curățirea lor.

4.Centrifuga este fabricate din inox și este folosită la extragerea mierii.

5.Remorca se folosește frecvent în fermele apicole pentru mutarea cutiilor de stup în deplasările pastorale. Prin achiziționarea acestei remorci, scad și cheltuielile ce se făceau cu terți pentru această operațiune. Stupinele mari necesită construcții speciale cum sunt: laboratorul stupinei, camera de lucru pentru apicultori, hală pentru extracția și condiționarea mierii, prevăzut cu camera anexe pentru depozitarea corpurilor cu miere, pentru preîncălzirea fagurilor cu miere, pentru descăpăcire și extracție; pentru condiționarea și păstrarea mierii, deposit pentru păstrarea fagurilor, cabane apicole. În stupinele mici cu un număr mic de familii de albine este suficientăo camera laborator și o cabană apicolă.

Prin investițiile ce s-au realizat la nivelul exploatației apicole reiese că cel puțin 30% din sprijinul acordat a fost investit pentru realizarea conformității cu standardele comunitare, modernizarea și dezvoltarea exploatației. Mai exact suma de 71.500 lei reprezintă întreg sprijinul acordat (100%) și a fost folosită pentru modernizarea și dezvoltarea exploattației apicole, astfel încât aceata să atingă standardele comunitare.

Solicitant: Grigore Gabriel

Obiectul de activitate este cultivarea legumelor și a pepenilor, a rădăcinoaselor și a tuberculilor. Valoarea sprijinului nerambursabil este de 40.000 euro. Solicitantul exploatează suprafața de teren arabil de 3,7 hectare. Terenul pe care se află cultura de porumb zaharat este proprietatea solicitantului.

Solicitantul este membru al Cooperativei Agricole VIITORUL, cooperative constituită în baza legii nr. 566/2004. În condiții associative, mai ușor se poate face față factorilor de risc, se poate realiza efficient marketingul produselor. Asociațiile întronează o anumită disciplină privitor la tehnologiile utilizate, tratamentul, cantitatea și calitatea produselor livrate, termenul de livrare, respectarea standardelor etc. Practicarea asociativă a agriculturii oferă și avantaje de ordin social.

Există posibilități de conlucrare între cercetători științifici, profesioniști și amatory. Asociațiile asigură astfel stabilitatea socială, oferă condiții propice pentru conservarea și dezvoltarea meseriei, dezvoltă un comportament sănătos față de muncă la generația tânără.

Exploatația dispune de diverse utilaje agricole, dar nu dispune și de o grapa cu discuri, utilaj cu ajutorul căruia s-ar putea scurta din timpul de lucru necesar lucrării culturilor, implicit cheltuielilor suplimentare rezultate din exploatarea unei grape cu discuri neperformante.

Obiectivele restructurării și detalierea investițiilor propuse pentru atingerea acestora:

Obiectivele vizate de solicitant prin implementarea acestui proiect sunt: creștera competitivității exploatației agricole, creșterea veniturilor în cadrul exploatației prin formarea profesională a șefului exploatației.

La momentul depunerii proiecttului exploatația agricolă deținea următoarele utilaje agricole: plug, tractor și semănătoare. Implementarea proiectului va avea effect realizarea lucrărilor din tehnologii în timp optim și de calitate care să pună în valoare potențialul productive al solului și obținera unor producții sporite și care să permit creșterea competitivității exploatației agricole prin promovarea instalării tinerilor fermieri. Obiectivul general al proiectului este în conformitate cu obiectivul general al Măsurii 112 respectiv:

Creșterea competitivității sectorului agricol printr-o utilizare mai bună a resurselor umane și factorilor de producție și răspunde cerinței pe baza din Planul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, pentru a continua accelerarea restructurării și modernizării exploatațiilor agricole, având în vedere importanța economică, ecologică și socială a acestora, pentru asigurarea unei agriculture competitive și durabile.

Creșterea competitivității acesteia, prin achiziționarea următoarelor utilaje: grapa cu discuri, 1 bucată, necesară pentru efectuarea lucrărilor agricole în timp și eliminarea serviciilor prestate de terți, devenite costisitoare și grevate asupra costului de producție.

Îmbunătațirea managementului exploatațiilor agricole, prin instalarea tinerilor în mediul rural.

Obiective directe: reducerea costurilor și creșterea veniturilor exploatației agricole, introducerea de noi culture, dotarea exploatației cu utilaje noi, ceea ce va duce la crearea unei exploatații agricole performante, aplicarea unor tehnologii competitive, care vor asigura o mai bună valorificare a potențialului agricol al zonei. Modernizarea tehnologiilor de cultură și reducerea costurilor de producție, include o serie de elemente noi modern, cu efecte favorabile cum ar fi:

Reducerea riscurilor de pierderi financiare în anii cu condiții meteorologice nefavorabile;

Îmnunătățirea rotației culturilor care permite semănatul după premergătoare favorabile și executarea în condiții superioare de calitate a lucrărilor solului, contribuind la menținerea și creșterea stării de fertilitate a solului;

Îmbunătățirea condițiilor de efectuare a lucrărilor agricole, prin asigurarea unor epoci optime de execuție a acestor lucrări, înregistrarea unor costuri și consumuri de carburanți și lubrifianți reduse, obținerea unor producții sporite ca urmare a optimizării epocilor optime de execuție.

Planul de cultură pentru anul 0 a avut următoarea structură:

Legume proaspete, pepeni, căpșuni în câmp deschis, conform ordinului privind aprobarea Catalogului official al soiurilor de plante de cultură din România nr.44/19.01.2012, 3,7 hectare astfel: porumb zaharat 3,7 hectare.

Pentru anii 1-5 de prognoză s-a realizat creșterea suprafeței exploatate de la 3,73 hectare în anul 0 respectiv 14,7 UDE, la suprafața de 5,1 hecatre în anul 3 respectiv 20,1 UDE, realizându-se astfel o creștere a exploatației cu 5,4 UDE.

Această creștere de suprafață de teren cultivate cu legume proaspete, pepeni, căpșuni, în camp deschis de 1,4 hectare va fi exploatată în baza contractelor de arendare pe care solicitantul le-a încheiat, în vederea creșterii cu 5,4 UDE.

În planul de afaceri, prețul estimate al utilajului este 15.000 euro fără TVA, iar bunul va fi achiziționat de la un dealer de utilaje din România sau Furnizor Extern, în funcție și de prețul utilajului. Performanțele tehnice ale utilajului ce se va achiziționa conduc la creșterea productivității muncii. Creșterea veniturilor exploatației va fi realizată prin utilizarea de semințe certificate, fapt ce va îmbunătăți cantitativ și calitativ produsele agricole obținute ceea ce va duce la o îmbunătățire a situației financiare a exploatației.

Poate fi considerat un real success, deoarece prin proiectul implementat exploatația agricolă a redus semnificativ costurile, iar veniturile din exploatare au devenit mai mari totodată beneficiarul finalizând obținerea unei baze material și de producție pentru demararea unui proiect de anvergură finațat prin Măsura 112 pentru modernizarea exploatației agricole.

3. ROLUL PROGRAMULUI OPERAȚIONAL DE DEZVOLTARE RURALĂ

3.1 STATUL MEMBRU ȘI REGIUNEA ADMINISTRATIVĂ

Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR) este un instrument de finanțare creat de Uniunea Europeană pentru a veni în sprijinul țărilor membre, în implementarea Politicii Agricole Comune. Politica Agricolă Comună este un set de reguli și mecanisme ce reglementează producerea, procesarea și comercializarea produselor agricole în Uniunea Europeană și care își îndreaptă atenția asupra dezvoltării rurale.

3.1.1 Aria geografică și domeniul de aplicabilitate

Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 acoperă întregul teritoriul României. România este poziționată în partea de Sud-Est a Europei, la intersecția cu principalele axe de comunicații Nord-Sud și Est-Vest.

Suprafața de 238.391 km2 cuprinde: 61,3% teren agricol (circa 14,6 milioane hectare, din care 64,2% teren arabil, 32,9% pășuni și fânețe naturale și 2,7% plantații de pomi și vie), 28,3% păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră, 10,4% suprafață construită a localităților, apă, drumuri, căi ferate și terenuri neproductive.

România este o țară medie în Uniunea Europeana, din punct de vedere al mărimii suprafeței sale (5,41% din suprafața Uniunii Europene). Din cele 11 regiuni bio-geografice ale Europei, România cuprinde 5 (stepică, pontică, continentală și alpină).

Repartizarea pe zone geografice este echilibrată: 33% zona de câmpie, 37% zona colinară și 30% zona montană.

3.1.2 Clasificarea regiunilor

Conform Nomenclatorului Unităților Teritoriale Statistice (NUTS) structura teritorială a României, asimilată NUTS, este:

NUTS I: România;

NUTS  II: 8 regiuni de dezvoltare, cu o populație medie de 2,67 milioane locuitori pe regiune;

NUTS III: 42 județe, care reflectă structura administrativ-teritorială a țării;

NUTS IV: nu se folosește 1, deoarece încă nu s-au realizat asocieri de unități teritoriale;

NUTS  V: 320 municipii și orașe, 2.861 comune cu 12.957 de state

În conformitate cu Articolul 59 din cadrul Regulamentului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEADR numarul 1305/2013 șapte din cele opt regiuni ale României sunt mai puțin dezvoltate, având produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor sub 75% din PIB-ul mediu al Uniunii Europene, excepție făcând regiunea București-Ilfov care înregistra un PIB pe cap de locuitor de 113% din media Uniunii Europene.

3.1.3 Descrierea procesului

Obiectivul general al evaluării Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014, este de a aduce valoarea adăugată reală, de a îmbunătăți calitatea și de a furniza gândiri de valoare și recomandări în ceea ce privește aspectele programării, de către experți independenți implicați în programe. Evaluarea ex ante a PNDR 2014-2020 include evaluarea strategică de mediu (SEA), realizată în conformitate cu cerințele Directivei Europene SEA 2001/42/CE privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului și ale Hotărârii Guvernului numarul 1076/2004 care transpune prevederile directivei mai sus menționate.

3.1.4 Descrierea strategiei

Analiza SWOT

Puncte tari

Situația socio-economică a mediului rural

Pondere ridicată a zonelor rurale în cadrul teritoriului national.

Resurse naturale aflate în general în stare bună de conservare.

Experiențe pilot in dezvoltarea de produse locale alimentare și non-alimentare de calitate.

Patrimoniu cultural material și imaterial și patrimoniu natural bogat și divers.

Meșteșugari recunoscuți care practică activitați tradiționale și realizează produse locale.

Experientă în actuala perioadă de programare în ceea ce privește dezvoltarea rurală locală bazata pe abordarea de jos în sus, prin constituirea grupurilor de acțiune locală (GAL).

Pondere ridicată a populației active în mediul rural.

Nivel sectorial

Suprafață agricolă semnificativă cu o pondere mare a terenului arabil.

Jumătate din suprafața agricolă este utilizată în exploatații comerciale mari, orientate către piată.

Bună asimilare a tehnologiilor inovative la nivelul fermelor comerciale mari.

Materii prime agricole și non-agricole de calitate.

Tendință de creștere a sectorului de produse ecologice.

Gamă variată de alimente tradiționale de calitate înregistrate la nivel national.

Interes în creștere al investitorilor pentru sectorul agroalimentar.

Resurse diversificate de lemn de calitate.

Număr în creștere de absolvenți ai universităților cu profil agricol precum și a celor de științe complementare domeniului agricol și silvic.

Sistem de siguranță alimentară reglementat și care contribuie la respectarea standardelor minime ogligatorii pentru alimente.

Mediu și climă

Pondere ridicată a terenurilor agricole și forestiere generatoare de servicii ecosistemice caracterizate printr-o mare diversitate biologică, inclusiv suprafețe agricole semnificative cu înaltă valoare naturală (HNV) gestionate in mod tradițional, care contribuie la conservarea biodiversității.

Pondere ridicată de acoperire a zonelor importante din punct de vedere al protecției mediului (arii naturale protejate, situri Natura 2000) din perspectiva managementului durabil al terenurilor agricole.

Utilizarea redusă a inputurilor agro-chimice (fertilizanți și pesticide) la nivel național.

Suprafața semnificativă a terenurilo agricole aflate sub angajamente de agro-mediu prin care se promovează practici agricole extensive, cu impact redus asupra mediului.

Nivelul general scăzut al emisiilor de gaze cu efect de seră în agricultură.

Puncte slabe

Situația socio-economică

Trend demografic negativ – populație rurală în scădere (in special tineri) ăi în curs de îmbătrânire.

Slaba dezvoltare a activităților non-agricole generează dependența populației rurale de agricultura de subzistență.

Nivel scăzut al productivității muncii.

Nivel scăzut de instruire în zonele rurale.

Rata crescută de abandon școlar în învățământul liceal și profesional din mediul rural fată de rata din mediul urban și media națională.

Cultură antreprenorială slab dezvoltată, caracterizată de lipsa cunoștințelor manageriale de bază.

O participare scăzută a rezidenților din zona rurală la programe de instruire pentru dobândirea de noi compentențe în activități non agricole.

Nivel scăzut al venitului pe gospodărie.

Calitatea slabă a infrastructurii turistice si a serviciilor turistice rurale.

Infrastructură de bază și servicii rurale de bază slab dezvoltate.

Acces la rețelele publice de alimentare cu apă potabilă si canalizare în zonele rurale limitat comparativ cu mediul urban.

Pondere crescută a populației rurale aflată în risc de sărăcie sau excluziune socială.

Degradarea așezărilor tradiționale cu valoare culturală și a monumentelor istorice.

Acces scăzut la resurse financiare pentru micii antreprenori și a noilor inițiative de afaceri în mediul rural.

Nivel sectorial

Număr mare de ferme mici ( de subzistență și semisubzistență) care utilizeaă o mare pondere din SAU și o mare parte din forță de muncă.

Nivel mare de fărâmițare a terenurilor agricole și forestiere.

Procent mare al fermierilor în vârstă.

Productivitate agricolă scăzută.

Apreciere scăzută pentru serviciile publice de mediu furnizate de fermieri ( de ex.peisaj, biodiversitate).

Inexistența sistemelor publice de conservare a potențialului genetic autohton.

Diminuarea efectivelor de animale – în special bovine și porcine.

Scăderea suprafețelor și îmbătrânirea plantațiilor pomicole.

Nivel scăzut de pregătire profesională de bază și de competențe profesionale în rândul fermierilor și deționătorilor de păduri.

Programe insuficiente de pregătire profesională (pe tot parcusul vieții) pentru fermieri, deținătorii de păduri.

Slaba adaptare a specializărilor universităților de profil la cerințele pieței muncii.

Sistem public de consultanță actualmente în tranziție și capacități globale de consultanță inadecvate în raport cu cerințele pieței.

Structuri și sisteme slab dezvoltate pentru transferul de cunoștințe și inovare.

Capacitate redusă a activităților de cercetare, în special a sectorului privat, de a răspunde nevoilor sectorului agro-alimentar.

Dotări tehnice deficitare și insuficiente în agricultură și silvicultură.

Dificultăți în adaptarea la tehnologii noi pentru micii fermieri și procesatori din cauza accesului redus la surse de finanțare.

Vulnerabilitatea crescută a micilor fermieri.

Înregistrarea sczută in registrul de carte funciară a terenurilor agricole.

Slaba cooperare între fermieri, reflectat intr –un grad de asociere cu implicații in viabilitatea exploatațiilor.

Menținerea unei procent mare de produse neprocesate la export.

Acces redus la sistemul de creditare pentru sectorul agricol.

Tendința de scădere a unităților de procesare in industria alimentară.

Un singur produs tradițional recunoscut la nivelul UE, ceea ce conduce la limitarea valorii adăugate a produselor agricole românești.

Sisteme de colectare și depozitare slab dezvoltate, în special pentru fructe, legume și cartofi.

Sisteme și servicii inadecvate de gestionarea a riscurilor prin care să se aplaneze potențialele riscuri agricole.

Ponderea suprafeței împădurite este inferioară mediei UE și sub pragul minim recomandat de comunitatea științifică și academică din România.

Largi suprafețe agricole situate in zone afectate de constrângeri naturale, caracterizate de productivități reduse ale terenurilor.

Slaba adaptare a fermelor comerciale în gestionarea riscurilor asociate cu condițiile adverse de mediu.

Mediu și climă

Slaba eficiență economică a practicilor agricole tradiționale.

Abandonul activităților agricole datorat în special reducerii numărului de animale pe suprafețele de pajiști naturale și seminaturale situate în zone afectate de constrângeri naturale.

Nivelul de disponibilitate și capacitățile aferente serviciilor de consultanță și de instruire sunt inadecvate pentru a putea sprijini numărul potențial de solicitanți pentru măsurile de agromediu și climă în perioada 2014-2020.

Insuficienta corelare a sectorului de cercetare agricolă (inclusiv cea relevantă pentru provocările specifice legate de diminuarea efectelor schimbărilor climatice și adaptarea la acestea) cu practica agricolă.

Insuficiența personalului angrenat în administrarea schemelor de sprijin adresate utilizării durabile a resurselor naturale, în raport cu complexitatea implementării măsurii de agro mediu și climă.

Suprafețe agricole extinse afectate de fenomene de degradare a solului (eroziune,alunecări de teren, deșertificare, etc.).

Sisteme de irigare, în mare parte, degradate și non-operaționale.

Nivelul de producere și utilizare a resurselor de energie regenerabilă în sectorul agricol și silvic este scăzut.

Gradul de accesibilitate al pădurilor este redus ca urmare a unei densităti scăzute a rețelei de drumuri forestiere.

Resurse de apă limitate și distribuite inegal, asociate cu creșterea apariției fenomenului de secetă.

Oportunitați

Situația socio-economică

Recunoașterea și consolidarea cunoștințelor tradiționale în zonele agricole și rurale.

Crearea de noi IMM-uri cu activități non-agricole, culturale, creative și de cooperare in zonele rurale, pentru crearea de noi locuri de muncă.

Dezvoltarea infrastructurii și a serviciilor de bază ca precondiție pentru creșterea nivelului de atractivitate a zonelor rurale.

Utilizarea abilităților și activelor de capital de către persoanele care au activat pe piețe de muncă externe în domeniul agricol.

Continuarea și consolidarea programelor de instruire de bază, a programelor de invățare pe tot parcursul vieții și de dezvoltare a abilitaților antreprenoriale.

Potențialul tehnologiei informaționale și a mijloacelor media de a sprijini dezvoltarea rurală.

Continuarea sprijinului financiar pentru protejarea, conservarea și valorificarea resurselor locale (moștenire culturală, patrimoniu natural) ca bază pentru o dezvoltare rurală sustenabilă.

Crearea de mărci și participarea la scheme de calitate pentru generarea de valoare adăugată la produsele autohtone.

Promovarea identității locale.

Dezvoltarea pachetelor de instrumente financiare pentru sprijinirea micilor afaceri.

Consolidarea parteneriatelor ca bază pentru intărirea strategiilor locale care pot facilita inovarea, promovarea cooperării și creșterea economică locală.

Creșterea accesului populației la tehnologia informației și serviciile de comunicații pentru a conecta societatea rurală la progresele globale, facilitând o mai bună participare la creșterea economică.

Nivel sectorial

Parteneriate pentru inovarea, crearea de cunoștințe colective și de noi metode în cadrul serviciilor publice de cercetare și de extindere agricolă.

Fluxuri de comunicare inovative între fermieri și centrele de cercetare.

Cererea mondială de alimente determinată de creșterea populației, creșterea economică și de urbanizare.

Sprijin financiar pentru reîntinerirea generațiilor în ferme.

Înființarea de parteneriate care să promoveze transferul de cunoștințe și inovarea.

Sporirea nivelului de conștientizare cu privire la beneficiile practicilor prietenoase cu mediul înconjurător și la gestionarea durabilă a resurselor naturale, pentru fermieri și pentru deținătorii de păduri.

Servicii de consultantă îmbunătățite pentru creșterea performanței sectoarelor agricol și silvic.

Creșterea valorii adăugate a produselor alimentare cu semne de calitate.

Diversificarea ofertei de produse din lemn de calitate.

Dezvoltarea teritorială echilibrată asigurată de măsuri care să reducă decalajele și dezavantajele dintre zonele afectate de constrângeri naturale (în special zonele montane) și celelalte zone.

Atenuarea efectelor schimbărilor climatice, prin folosirea de tehnologii inovative care să asigure un management eficient al resurselor naturale.

Înființarea și dezvoltarea de lanțuri locale de aprovizionare cu produse agro-alimentare și de rețele de desfacere care să conecteze producătorii și consumatorii, inclusiv să asigure o legătura mai bună între zonele rurale și urbane.

O rețea națională de dezvoltare rurală care să faciliteze diseminarea de informații, să încurajeze cooperarea transnațională și inter-regională și asimilarea de cele mai bune practici inovative.

Posibilitatea de utilizare a intrumentelor de gestionare a riscurilor în agricultură (asigurarea recoltelor, animalelor și plantelor, înființarea de fonduri mutuale, stabilizarea veniturilor).

Mediu și climă

Conștientizarea în domeniul sănătății publice a conexinii între alimente, mediu și sănătate și creșterea numărului de consumatori informați cu privire la această conexiune.

Atractivitatea zonelor rurale (în special a zonelor HNV) conferită de producerea și comercializarea produselor locale cu calitate ridicată, ăn perspectiva creșterii gradului de conștientizare al consumatorilor asupra faptului că un consum ridicat al acestor produse constituie o investiție în serviciile publice oferite de agricultura extensivă.

Oportunități oferite de piață și de politicile publice pentru gestionarea durabilă a resurselor naturale.

Protejarea mediului prin aplicarea unor pachete de agro-mediu și climă susținute prin politicile publice.

Oportunități financiare oferite în vederea creșterii suprafețelor de teren agricol împădurite în special pentru terenurile afectate de fenomene de degradare, cum ar fi eroziunea solului, alunecări de teren sau deșertificare.

Oportunitățile financiare disponibile pentru înființarea perdelelor forestiere care vor contribui la adaptarea la efectele schimbărilor climatice.

Amenințări

Situația socio-economică a medului rural

Scăderea populației rurale, în special în rândul tinerilor și al persoanelor calificate, îndeosebi în zonle montane.

Adâncirea disparităților dintre zonele rurale și urbane, din cauza slabei capacități în asigurarea infrastructurii și a serviciilor de bază.

Menținerea gradului ridicat de ocupare în sectorul agricol fată de celelalte sectoare ale economiei rurale.

Resurse financiare limitate ale comunităților locale necesare întreținerii infrastructurii de bază.

Pierderi materiale și umane datorate vulnerabilității comunităților rurale în fața manifestării, din ce in ce mai frecvente, a efectelor schimbărilor climatice și a fenomenelor meteorologice extreme.

Alterarea și pierderea moștenirii culturale și a tradițiilor rurale.

Eșecul în formarea de parteneriate locale puternice și în promovarea potențialului endogen al regiunilor.

Nivel sectorial

Menținerea tendinței descendente a numărului de cercetători și a centrelor de cercetare.

Riscul fragmentării informațiilor științifice/cunoștințelor privind agricultura și zonele rurale.

Menținerea unui nivel scăzut de calitate al consultanței, ca sprijin pentru fermieri.

Volatilitatea prețurilor pentru produsele agricole.

Desființarea cotelor de lapte ale UE in 2015 va genera o presiune mai mare asupra micilor producători și procesatori.

Creșterea ponderii suprafețelor ocupate de livezile îmbătrânite, slab productive.

Destabilizarea pieței lemnului și afectarea sănătății pădurilor, ca urmare a manifestării fenomenelor climatice extreme cu frecvență și intensitate crescută (secetă, vânt puternic).

Menținerea unui grad mare de fărâmițare a exploatațiilor agricole, cu implicații în performanța la nivelul fermelor și viabilitatea acestora.

Creșterea prețurilor la energie care vor avea un efect negativ asupra costurilor de producție agricole, asupra prețurilor și, implicit, asupra accesului la hrană pentru grupurile sociale cu venituri reduse.

Mediu și climă

Creșterea impactului negativ asupra mediului a activităților agricole (degradarea solulilor, poluarea apelor, reducerea materiei organice din sol, scăderea fertilității solului, afectarea biodiversității și creșterea emisiilor GES) ca rezultat al intensivizării agriculturii în urma creșterii cererii globale de produse alimentare (in special pe terenurile agricole cele mai productive).

Abandonul activităților agricole cu influențe negative în conservarea biodiversității, calitatea solului, starea peisajelor, în special în zonele afectate de constrângeri naturale.

Accentuarea efectelor negative, în special asupra resurselor de apă, rezultate în urma utilizării unor tehnologii neperformante.

Productivitatea scăzută a culturilor principale cauzată de factorii climatici.

Creșterea competitivității agriculturii, silviculturii și sectorului alimentar este esentială pentru îmbunătățirea performanței și vitalității zonelor rurale și pentru crearea de locuri de muncă și prin urmare, reprezintă elementul central al acestei strategii. Există potențial pentru creșterea producției de alimente de calitate, integrarea mai bună pe piată, substituirea importurilor, creșterea exporturilor și modernizarea sectorului agro-alimentar. Pentru accelerarea creșterii economice, care va facilita convergența veniturilor fată de media UE, este necesară realizarea de investiții pentru îmbunătățirea competitivității, în special în fermele mici și mijlocii și în unitățile de procesare cu potențial de dezvoltare. Prin analiza SWOT sunt identificate domeniile specifice de intervenție: creșterea productivității și inovării în toate tipuri de ferme și in sectorul de procesare, date fiind caracterul insuficient al echipamentelor tehnice și nivelul inadecvat de formare profesională; creșterea valorii adăugate a produselor agro-alimentare, dată fiind ponderea foarte mare a produselor primare și îmbunătățirea accesului exploatațiilor agricole și forestiere la infrastructură.

Esențială pentru îmbunătățirea performanței și vitalității zonelor rurale și pentru crearea de locuri de muncă este creșterea competitivității agriculturii, silviculturii și sectorului alimentar. Există potențial în ceea ce privește creșterea producției de alimente de calitate, o integrare mai bună pe piață, diminuarea importurilor, creșterea exporturilor și modernizarea sectorului agro-alimentar. Realizarea de investiții pentru îmbunătățirea competitivității este necesară în special pentru fermmele mici și mijlocii. Prin analiza SWOT sunt identificate domeniile în care se vor face intervenții:

În toate tipurile de ferme și în sectorul de procesare

În exploatațiile agricole și forestiere

România se confruntă cu o serie de provocări în atingerea potențialului economic și social al sectorului agroalimentar. Analiza SWOT ne indică faptul că spațiul rural înregistrază per total mari deficiențe și anume: deficiențe structurale durabile, nivel scăzut al activității de anteprenoriat și al valorii adăugate, cu activități ce solicită o contribuție intensivă a forței de muncă, mai ales în agricultura de (semi)subzistență, orientare timidă către export, investiții scăzute, acces la servicii și infrastructură cu mult sub nivelul zonelor urbane, discrepanțe regionale foarte mari, o pondere mare a populației aflată în pragul sărăciei și o serie de riscuri ambientale, cauzate de om, agravate de schimbările climatice, care reprezintă o adevărată amenințare atât pentru zonele rurale cât și pentru întreaga tară.

O oportunitate reală pentru a aborda punctele slabe, este reprezentată de Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020, pe baza consolidării punctelor tari ale sectorului dar și pe baza progresului realizat prin PNDR 2007-2013. Îmbunătățiri semnificative au fost înregistrate în perioada 2007-2013, în special cu privire la o mai bună integrare a producătorilor și procesatorilor în lanțul agro-alimentar, reînnoirea generațiilor de fermieri, aplicarea practicilor și realizarea unor investiții agreabile cu mediul, economii locale diversificate și infrastructura locală.

Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 va aborda strategic următoarele priorități:

Schimbarea structurală a sectorului agro-alimentar și competitivitatea;

Managementul resurselor naturale;

Dezvoltarea rurală locală echilibrată, în conformitate cu Acordul de Parteneriat. Aceste priorități sunt corelate cu obiectivele strategice definite la nivel național cu Politica Agricolă Comună și cu Strategia Europa 2020.

Esențială pentru îmbunătățirea performanței zonelor rurale și pentru crearea unor locuri de muncă este creșterea competitivității agriculturii, prin substituirea importurilor și creșterea exporturilor.

4. RECAȘTIGAREA PIEȚELOR DE PROFIL PRIN ÎNCURAJAREA CREȘTERII VIERMILOR DE MĂTASE

4.1 ACTIVITĂȚILE PROIECTULUI

Solicitant: Ciobanu Andreea Georgiana

Obiective generale

Mătasea naturală cât și produsele naturale românești obținute din ea reprezintă o adevărată artă. În România există condiții pedoclimatice deosebit de favorabile dezvoltării sericiculturii. Folosirea mătăsii naturale pe teritoriul României este deosebit de veche, încă de la începutul secolului XX s-au organizat primele stațiuni mici destinate obținerii și selecționării ouălor de viermi de mătase. În Muntenia mătasea naturală era cunoscută sub denumirea de „borangic”.

Obiective specifice

Incubația și ecloziunea ouălor viermilor de mătase

Creșterea viermilor de mătase în primele trei vârste

Creșterea viermilor de mătase în ultimele două vârste

Asigurarea condițiilor de îngogoșare a larvelor mature

Întreținerea și exploatarea plantațiilor de dud

Activitățile proiectului

Amenajări necesare creșterii viermilor de mătase

Asigurarea condițiilor creșterii viermilor de mătase

Achiziționarea de utilaje sericicole

Asigurarea măsurilor sanitar-veterinare aplicate în sericicultură

4.2 SCURT ISTORIC AL FERMEI

Până în urmă cu 5 ani acest amplasament de 3 hectare situat în comuna Rociu, județul Argeș, a funcționat ca locuință rurală. În anul 2010 s-a efectuat curățarea și dezinfectarea construcției și stropirea cu îngrășăminte naturale a terenului necesar în vederea pregătirii pentru cultivarea duzilor albi care servesc ca hrană pentru larvele viermilor de mătase.

4.3 PLAN DE CULTURĂ

Pentru a putea intra în această afacere este necesară, în primul rând aderarea la o asociație sericicolă, spre exemplu Asociația de Sericicultură din Transilvania.

Suprafața pentru creșterea viermilor de mătase este constituită dintr-un teren de 3 hectare, teren situat în intravilanul comunei Rociu, judetul Argeș. Din aceasta suprafață de teren, 0,24 hectare este spațiul alocat creșterii a 200 de grame ouă de viermi de mătase iar restul de 2 hectare pentru plantația duzilor albi. S-a renunțat la practicarea agriculturii în urma decesului proprietarei. Valoarea terenului a fost estimată la 3000 RON. După curățarea terenului, în anul 2010, a fost demarată plantarea duzilor, iar în anul 2015 urmează a fi demarată producția de creștere a viermilor de mătase începând cu luna mai, iar cele două sezoane de creștere și dezvoltare al larvelor până la formarea și recoltarea gogoșilor durează până în luna august. Aceasta fermă va crește specia de viermi de mătase numită Bombyx mori specie obținută prin domesticirea viermelui de mătase sălbatic, Bombyx mandarina Mori originar din sud-estul Asiei unde există și în prezent.

Capacitatea de producție înregistrează o producție de 100% în urma creșterii viermilor de mătase.

Condiții minime ce trebuie asigurate:

Asigurarea canității de frunză de dud necesară creșterii pentru întreaga perioadă de creștere;

Pentru perioada mai-iunie să se asigure construcțiile necesare creșterii pentru o serie de viermi de mătase: o cameră pentru incubația ouălor cu suprafața de 3 metrii pătrați și prevăzută cu sursă de încălzire ( reșou, sobă), o cameră pentru creșterea larvelor tinere dotată cu sursă de încălzire în suprafață de 5 metrii pătrați, construcții ușoare precum halele de lemn, solariile, sau spații dezafectate cu suprafața de 10 metrii pătrați, pentru o perioadă de 15-18 zile;

Menținerea unei temperaturi a aerului cuprinsă între 150○C și 260○C și a unei umidități cuprinsă între 75% și 85%, iar lumina trebuie să fie asigurată natural, în perioada de incubație;

În perioada de creștere, temperatura trebuie să fie cuprinsă între 250○C și 270○C în cazul larvelor tinere și 220○C- 240○C în cazul celor adulte, umiditatea trebuie să fie cuprinsă între 70%-85% pentru larvele tinere, iar pentru larvele adulte între 65%-70%, lumina trebuie să fie asigurată natural, recoltarea frunzei și tăierea lăstarilor trebuie să se facă pe timp răcoros, iar transportul să se facă cu remorci curățate și dezinfectate zilnic; este interzisă stocarea frunzei sau a lăstarilor mai mult de o jumătate de oră după recoltare; administrarea hranei cu lăstari se face de patru ori pe zi, iar așezarea lăstarilor se va face perpendicular pe stelaj; frunza încinsă sau cu miros de fermentație nu se va administra;

Forța de muncă trebuie să fie asigurată de o persoană care are cunoștințe în domeniul sericiculturii care va efectua hrănirea, schimbarea așternutului, rărirea larvelor și asigurarea microclimatului și de două persoane care vor efectua culesul și transportul frunzelor de dud, evacuarea așternutului și a resturilor vegetale;

Asigurarea unor stelaje sau rafturi de 2/1 metrii suprapuse pe trei sau patru nivele, în număr de 15 bucăți;

Asigurarea hărtiei de așternut în număr de 60 de coli și hârtie perforată în număr de 20 de coli;

Asigurarea materialelor de îngogoșare special confecționate cum ar fi: gratare din lemn, arici din plastic;

Asigurarea materialeleor necesare în procesul tehnologic: termometru de cameră, coșuri de nuiele, substanțe dezinfectante;

Controlul și atestarea viermilor de mătase din punct de vedere medical se va face de către medicul veterinar de circumscripție, pe raza în care funcționează exploatația.

Indiferent de mărimea (volumul) spațiului destinat creșterii larvelor, trebuie să se îndeplinească anumite condiții absolut indispensabile obținerii unor gogoși de calitate și în cantități care să asigure un câștig stimulator. O condiție esențială impusă la alegerea spațiului este poziționarea ferestrelor către nord-est și asigurarea posibilităților de aerisire ori de câte ori este nevoie. Este indicat ca indiferent de metoda de aerisire adoptată să se asigure intensitatea circulației aerului de minimum 0,1 metrii/secundă în încăperile cu larve mature.

Asigurarea ventilației se face pentru primele trei vârste din trei în trei ore timp de circa

15 minute, respectiv pentru ultimele două vârste ori de câte ori este necesar. Se precizează că larvele tinere nu suportă o concentrație mai mare de 0,3% CO2. Ca urmare a consumului mare de frunze, larvele din ultimele două vârste degajă o cantitate mai mare de CO2.

Tabelul 4.1

Denumirea tabelului

(Sursa: www.viermidemătase.info)

Pentru a realiza o creștere uniformă a larvelor și producții mai mari de gogoși, regimul

optim de lumină are o durată de 16 ore lumină și 8 ore întuneric. Cu alte cuvinte ziua lumină și noaptea întuneric, la o intensitate cuprinsă între 15 și 30 lucși.

Rărirea larvelor reprezintă lucrarea tehnologică prin care este asigurată suprafața de creștere corespunzătoare cu dimensiunile larvelor. Se efectuează odată cu schimbarea așternutului, dar și în timpul hrănirii larvelor, mutând o parte din frunzele cu larve pe spațiile libere.

4.3.1 Ciclul de viață al viermilor de mătase

Viermele de mătase al dudului, sau fluturele de mătase, face parte din clasa insectelor, ordinul Lepidoptera, familia Bombycidelor. Această insectă are o metamorfoză completă, prezentând un ciclu evolutiv tipic cu patru stadii: ou, larv (omidă), cristalid și fluture de mătase.

Primul stadiu din ciclul evolutiv al fluturelui este oul fecundat, sau sămânța. După acest prim stadiu, ouăle fecundate trec apoi printr-o perioadă de repaus aparent, ce poartă numele de diapauză iar, în zona țării noastre coincide cu anotimpul iarna. Viermii de mătase care au un singur ciclu complet pe an se numesc monovoltini, iar cei la care acest ciclu se repetă de două, trei ori sau chiar de mai multe ori pe an, se numesc bi, tri sau polivoltin.

Figura 4.1 – Ciclul de viață al virmelui de mătase

(www.viermidemătase.info)

Oul, cunoscut în vorbirea curentă sub numele de „sămânță de viermi de mătase”, când sunt mai multe la un loc, are o formă ovală, este puțin turtit, cu dimensiuni și greutăți ce variază, în funcție de specie și hrană. Un gram de sămânță poate conține până la 2.000 de ouă. Imediat după ce fluturele femelă își depune ouăle, culoarea acestora este galben deschis (galben lămâi); după fecundare, culoarea lor devine galben oranj, apoi roz, iar într-un interval de 3-4 zile devine cenușie, de diferite nuanțe în funcție de zona geografică și rasă. Fecundarea are loc printr-un orificiu ce poartă denumirea de micropil, ce se regăsește la polul anterior oului, mai exact la capătul mai ascuțit. Dintre spermatozoizii care pătrund, numai unul singur fecundează. Prin micropil mai are loc și procesul de eliberare a larvelor, cunoscut sub numele de ecloziune. După fecundare, începe procesul biologic, care este destul de complex, ce constă în formarea și dezvoltarea a embrionului, din care va rezulta larva. La un anumit stadiu de formare a embrionului începe perioada lungă de diapauză, când dezvoltarea embrionului se oprește. Acestă diapauza durează aproximativ trei, opt luni, timp în care transformările din ou sunt diminuate.

Larva, sau viermele de mătase, reprezintă cel de-al doilea stadiu al ciclului biologic. După ieșirea din ou, larvele au o culoare neagră și sunt acoperite cu perișori fini și numeroși. În raport cu lungimea corpului, capul este mic și prezintă o oarecare strălucire. Deși larvele proaspăt eclozionate pot trăi fără hrană două, trei zile, este mult mai bine ca la apariție ele să găsească în apropiere frunze de dud proaspete, mirosul acestor frunze le va atrage foarte repede atenția. În mod obișnuit, larvele proaspăt eclozionate sunt sprintene, se mișcă ușor și au o poftă mare de mâncare. Dacă sunt bine hrănite, ele cresc repede și într-o perioadă de 30-32 de zile devin de circa 10.000 de ori mai mari decât la naștere, ajungând la o lungime de nouă, zece centimetrii. Dacă s-au respectat condițiile necesare perioadei de incubație, se poate ajunge la un procent de ecloziune de circa 95% și în consecință, producția de gogoși va fi foarte bună. Odată cu dezvoltarea larvelor, perișorii dispar, pielea se întinde, devine netedă și capată o culoare caracteristică: albă stafidie, pigmentată diferit cu puncte. Acest stadiu de larvă durează între 26 și 31 de zile și este influențat de particularitățile rasei sau hibridului, dar și de modul de creștere și alimentație.

Cel de-al treilea stadiu al viermelui de mătase îl reprezintă cristalida, cunoscută și sub denumirea de nimfă sau pupă. La trei zile după ce larva ajunsă la maturitate a urzit gogoașa, începe formarea cristalidei. În această fază prezintă o înfățișare fusiformă determinată de pierderea treptată a mobilității și rămânând nemișcată, cu corpul micșorat și strâns în dreptul inserției inelelor și va avea loc o a cincea năpârlire ce se va produce chiar în interiorul gogoșii. În timp de șapte, opt zile de la începerea urzirii gogoșilor, cristalida va ajunge la maturitate completă, acestă fază durând aproximativ 15 zile. Dacă temperatura este scăzută, procesul de formare a fluturelui se va desfășura mai lent, prelungind stadiul de cristalidă.

Fluturele de mătase reprezintă ultimul stadiu evolutiv al viermelui de mătase. Acest stadiu de scurtă durată, este de importanță vitală deoarece este perioada când femela este fecundată și depunde ouă, va apărea sămânța, care va perpetua specia. În interiorul gogoșii cristalida suferă un proces de uscare treptată a tegumentului, ce se va desprinde de pe corp, având loc cea de-a șasea năpârlire, respectiv ultima, formându-se fluturele de mătase. Fluturele va ieși din gogoașă numai dimineața, eliminând pe gură un lichid alcalin ce conține sericinază, o enzimă ce va cataliza dizolvarea sericinei. Ca urmare a acestui proces, pereții gogoșii se vor înmuia și firele de mătase se vor dezlipi. Fluturele destramă țesătura cu ajutorul primei perechi de picioare, înlăturând firele de mătase pe care nu le va rupe încă. Astfel, el își formează o portiță de ieșire în partea superioară a gogoșii, lărgind-o treptat prin contracțiile corpului. Această ieșire va avea loc mai întâi cu capul, orientându-se cu antenele prin pipăire, apoi cu picioarele pe care le va fixa de peretele exterior al gogoșii. Fiind destul de obosit, pătrunderea aerului în organism îl va înviora după efortul depus pentru a ieși din gogoașă.

La ieșirea din gogoașă, corpul fluturelui de mătase este umed, însă la aer se usucă și se poate observa un puf fin pe corp, catifelat, de culoare albă, uneori cu pete și cu dungi mai închise pe marginea aripilor. Aripile sunt lipite de corp, însă pe măsură ce corpul se va usuca, aripile se vor întinde și fluturele va începe să se miște. Prin mișcarea aripilor, sau prin pipăit, se desprind de pe corpul fluturelui solzișori mici, catifelați, ce acoperă corpul.

Deosebirile se pot observa încă de la ieșirea din gogoși: unii se mișcă mai repede, sunt mai vioi, au corpul mai subțire și își mișcă mereu apripile, aceștia fiind fluturii masculi. Femele aproape nu se mișcă, sau au mișcările mai domoale, abdomenul lor este mai mare și sunt mult mai voluminoase decât masculii. Dezvoltarea abdomenului este determinată de prezența ouălor în corpul femelei. Masculul trăiește între 8-12 zile după prima împerechere, femela trăind mai mult cu câteva zile decât masculul. Dacă temperatura camerei va crește, viața fluturelui se va scurta, iar dacă temperatura va scădea, viața lui se va prelungi. Este necesar ca după împerechere, femelele să fie urmărite și să li se creeze condițiile propice pentru depunerea ouălor.

Figura 4.2 – Fluturele mascul și fluturele femelă

(www.viermidemătase.info)

4.3.2 Spațiul destinat creșterii viermilor de mătase

Pentru o cutie de ouă (10-12 grame, aproximativ 20.000 larve) suprafața de creștere necesară pentru larvele tinere este:

Tabelul 4.2

Vârsta și suprafața necesară de creștere a larvelor tinere

(Sursa:www.viermidemătase.info)

Suprafața de creștere necesară larvelor adulte, rezultate din 10-12 g ouă (20.000 larve viabile):

Tabelul 4.3

Vârsta și suprafața necesară de creștere a larvelor adulte

(Sursa: www.viermidemătase.info)

4.3.3 Terenuri pentru creșterea plantației de duzi

Plantația duzilor albi se desfășoară intr-o zonă de câmpie clasificată cu potențial mediu pentru acest tip de plantație. Dudul este un mare consumator de apă și de aceea a fost improvizat un sistem de colectare a apei direct din fântâna care va funcționa doar în cazuri de secetă.

Din suprafața totală de 2 hectare estimăm că 1,6 hectare va reprezenta suprafața pentru cultivarea duzilor. Pe un hectar de teren pot fi plantați circa 8000 de puieți de dud alb. Un hectar de plantație de dud este suficient pentru creșterea a 100 grame de ouă. Un gram de ouă consumă circa 30 kilograme frunze de dud pe zi.

Pentru larvele tinere rezultate din 10-12 grame ouă (o cutie contine aproximativ 20.000 larve) se vor administra următoarele cantități de frunză:

Tabelul 4.3

Cantitatea de frunză consumată de larvele tinere

(Sursa: www.viermidemătase.info)

La stabilirea cantității de frunză pentru larvele adulte rezultate din 10-12 grame ouă (0 cutie conține aproximativ 20.000 larve) trebuie să se țină cont de cantitatea prezentată în tabelul următor:

Tabelul 4.4

Cantitatea de frunză consumată de larvele adulte

(Sursa: www.viermidemătase.info)

Recoltarea se face pe timp răcoros, dimineața și seara. Frunza de dud recoltată nu se ține în plantație mai mult de jumătate de oră, transportul ei la spațiile de creștere făcându-se în coșuri de nuiele, pe cât posibil ferite de razele directe ale soarelui. Păstrarea frunzei de dud se face în încăperi speciale, în care se asigură o temperatură scăzută (15ºC) și umiditate ridicată (80%), precum și ventilația corespunzătoare. Frunza așezată în straturi de 20-30 de centimerii, se acoperă cu cearșafuri din pânză, umezite.

În prima vârstă, așternutul nu se schimbă deoarece rațiile de hrană sunt mici, iar frunza neconsumată se usucă repede. În vârsta a doua și a treia așternutul se schimbă o dată pe vârstă.

4.3.4 Clădiri

Spațiul alocat clădirilor este de 0,4 hectare, din care se ia în calcul: spațiul în care vor fi amenajate o clădire cu trei încăperi special construită pentru creșterea propriu-zisă a fiecărei specii de viermi de mătase, o altă clădire cu două încăperi va fi amenajată pentru păstrarea gogoșilor ce urmează a fi colectate și care va funcționa și pe post de depozit pentru micile ustensile necesare creșterii viermilor, curățirea duzilor, colectarea frunzelor (scară, coșuri, etc) și o clădire cu două încăperi pentru depozitarea insecticidelor (cameră separată de celalte în care accesul se face doar în cazul în care urmează a fi făcută dezinsecția), un mic birou și spațiu pentru aleile dintre clădiri și cele care duc spre plantația de duzi.

Tabelul 4.5

Costul amenajării și achiziționării utilajelor

Personalul este alcătuit dintr-un număr restrâns de angajați sezonieri pe perioada mai-august. Este necesar un număr de șase sericicultori care se vor ocupa de îngrijirea viermilor de mătase, care vor lucra câte doi în trei schimburi deoarece viermii necesită o atentă aerisire în timp foarte scurt, un contabil și un inginer horticultor care se va ocupa de buna creștere și dezvoltare a plantației de duzi.

Tabelul 4.6

Personalul angajat

4.4 UTILAJE

Utilajele principalele și cele mai simple adecvate dotării creșterii viermilor de mătase sunt paturile mobile suprapuse și stelajele cu polițe mobile, sau simple picioare suspendate. Toate sunt suprafețe plane confecționate din lemn sau mase plastice având dimensiunile care să ducă la accesul crescătorului pe toată suprafața utilajului respectiv, ușurându-i munca de îngrijire a larvelor.

Stelajele cu etajere și paturi suprapuse mobile: paturile pot fi confecționate din diferite materiale și montate în forme variate. Cele mobile sunt formate dintr-un cadru dreptunghiular (de obicei, din lemn de brad), prevăzut cu patru picioare. Suprafața de creștere a larvelor, delimitată de acest cadru, este formată din plasa de sârmă sau sfoară, cu ochiuri de șase sau șapte centrimetrii.

Paturile se așează unele deaspura altora.

Figura 4.1 Stelaje și paturi mobile

(www.viermidemătase.info)

Stelaj sericicol pentru creșterea larvelor în primele vârste: acesta este construit dintr-un cadru metalic, cu dimesiunile de 80x90x180 centimetrii, având cinci tăvi, situate la distanță de 30 centimetrii între ele. La rândul său, o astfel de tavă este alcătuită dintr-o ramă de aluminiu cu dimensiunile 80x90x10 centimetrii, cu suprafață inferioară din plasă de sârmă (rabitz). Acest utilaj este foarte ușor și realizează un microclimat bun pentru incubația ouălor și creșterea larvelor tinere.

Figura 4.2 Stelaje sericicol

(www.viermidemătase.info)

Modulul sericicol multifuncțional tip MSM1-2000: modulul sericicol astfel construit realizează o suprafață utilă de 25 metrii pătrați, având o capacitate de creștere de 10 grame de ouă. Utilajul, conceput pe baza cunoașterii particularităților biologice ale viermilor de mătase și a tehnologiei de creștere a acestora, prezintă următoarele avantaje:

Utilizează cu maximă eficiență spațiile de creștere a viermilor de mătase;

Funcționează pe principiul deplasării larvelor pe verticală, fapt ce permite efectuarea cu mai multă ușurință a operațiunii de schimbare a așternutului (resturi de frunză și excrementele lor) și selectarea pe vârste a larvelor;

Funcționează prin manipulare manuală, fără consum de energie electrică și necesită cheltuieli de întreținere reduse;

Creează condiții optime pentru realizarea unui procent ridicat de gogoși de mătase de calitatea I;

Se caracterizează prin simplitate constructivă și funcțională;

Accesul personalului de lucru pentru operare se face cu ușurință, rapid și comod;

Operațiunile de întreținere curentă nu necesită dotări suplimentare, putând fi efectuate de personal în mod curent.

Figura 4.3 Modulul sericicol MSM1

(www.viermidemătase.info)

Modulul sericicol multifuncțional tip MSM2-2000: se compune din două corpuri (semimodule) identice din punct de vedere constructiv. Singura deosebire între ele este că, alternativ, sunt echipate cu 15 și respectiv 14 sertare de creștere a viermilor de mătase. Fiecare semimodul este alcătuit dintr-un cadru suport care se sprijină și rulează pe sol prin intermediul a 4 roți de direcție pivotate și sertare de creștere a viermilor de mătase. Cadrul suport este realizat în construcție sudată din țeava dreptunghiulară de 30x20x2 milimetrii și cornier de 30x30x3 milimetrii. Pe cadrul suport sunt fixate prin nituire ghidajele care susțin sertarele de creștere. Sertarele sunt prevăzute cu rame din tablă de aluminiu (grosime 0,8 centimetrii) și perete inferior din plasă de sârmă. Suprafața utilă este de 25 metrii pătrați, iar capacitatea de creștere de 10 grame (o cutie) ouă.

Figura 4.4 Modulul sericicol MSM2

(www.viermidemătase.info)

Bateria incubator este confecționată dintr-un cadru de lemn cu dimensiunile de 1,18×0,38×0,58 metrii. Prin trei pereți longitudinali despărțitori, sunt delimitate patru compartimente în care se introduc casetele pentru incubația ouălor. Fiecare casetă se sprijină pe un suport îngust, din lemn, fixat în peretele incubatorului. Capacitatea fiecăruia dintre cele patru compartimente este de 10 casete, în total 40 de casete. Ținând cont că

într-o casetă se introduc 10 grame de ouă, rezultă capacitatea totală a bateriei de 400 grame de ouă.

Mașina de tocat frunză este utilizată la pregătirea frunzei de dud care, înconformitate cu tehnologia creșterii larvelor tinere (vârstele I-III), se administrează tocată. Mașina de tocat este alcătuită din următoarele componente:

Un jgheab din lemn pe unde se face alimentarea manuală a mașinii;

O bandă transportoare confecționată din pânză cu o țesătura densă, care transportă frunza de dud către cuțit;

Cuțitul care execută mișcări verticale;

Sistem de roți dințate cu ajutorul cărora se reglează dimensiunea la care se taie frunza;

Electromotor care asigură funcționarea întregului angrenaj;

Capacitatea de producție a mașinii este de 30 kilograme frunză pe oră și este deservită de un muncitor.

Ariciul din material plastic: acest tip de material de îngogoșare este cel mai utilizat în creșterea de viermi de mătase, fiind format din mai multe segmente mobile, prevăzute cu raze lungi de 10 centimetrii, care se fixează pe o bară circulară de 1 metru.

Grătarul din lemn pentru îngogoșarea lervelor: grătarele sunt confecționate din resturi de șipci subțiri, brute, nedate la rindea, spre a le menține asperitățile. Șipcile lungi de circa 25-35 centimetrii se așează pe două rânduri paralele, cu distanța pe un rând de 3 centimetrii una de alta. Cele două rânduri de șipci, având între ele distanța de 2 centimetrii, sunt unite l capetele lor prin două șipci transparente. Grătarul are următoarele dimensiuni: 55-100×25-35×2 centimetrii. Larvele se înșiruie în spațiile libere dintre șipci, urzindu-și gogoșile una după alta.

Figura 4.5 Grătarul din lemn

(www.viermidemătase.info)

Cuptorul Simplex este destinat crescătorilor particulari de viermi de mătase în vederea etufării și uscării gogoșilor de mătase. Principiul de funcționare al acestui cuptor constă în a ține gogoșile într-un curent de aer cald și uscat, în cuptoare speciale, la temperatura de 75-85ºC la intrarea în cuptor și 40-45ºC la ieșirea din cuptor. Prin acest sistem, pe lângă omorârea cristalidelor, se face și uscarea gogoșilor. Capacitatea cuptorului Simplex este de 200 kilograme de gogoși de mătase.

Tabelul 4.7

Construcția cuptorului Simplex

(Sursa: www.viermidemătase.info)

4.5 OBIECTIVUL PROIECTULUI

4.5.1 Lista de achiziții și sursele de achiziții pentru activitățile ce fac obiectul proiectului

Creșterea viermilor de mătase este o afacere sigură cu profit garantat și de rulare rapidă care se desfășoară subvenționată de stat și finanțată de programul SAPARD. Semințele (ouăle) sunt oferite gratuit de SERICAROM SA. Puieții de dud alb în prealabil plantați au fost achiziționați de la o pipiniera din apropiere de Craiova. Ei se comercializau cu suma de 3 RON bucata (investiție în valoare de 39.000 RON). Substanțele necesare pentru dezinfecție cum ar fi sulful sub formă de batoane care se pune deasupra cărbunilor aprinși și monocloramina se procură de la firma PANETONE SRL. Timișoara. Îngrășămintele naturale pentru buna creștere a duzilor sunt achiziționate de la locuitorii comunei (1 RON pe kilogram).

4.6 PIAȚA DE DESFACERE

Firma SERICAROM SRL achiziționează întreaga producție de gogoși de viermi de mătase la un preț de 30 RON pe kilogramul de gogoși, dintr-un gram de ouă formându-se cam două, trei kilograme de gogoși.

4.7 IMPACTUL PROIECTULUI ASUPRA DEZVOLTĂRII ZONEI ȘI MEDIULUI DE AFACERE

Proiectul își manifestă impactul asupra zonei prin faptul că permite folosirea de îngrășămite naturale care pot fi achiziționate de la locuitorii comunei. Impactul proiectului este benefic de asemenea pentru bugetul comunei prin impozitele și taxele care vor fi virate către bugetul local. Locuitorii vor beneficia și de câteva noi locuri de muncă și de asemenea poate reprezenta o atracție pentru tinerii doritori de muncă sezonieră.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri. Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

B I B L I O G R A F I E

1. Numele autorului, P. – Titlul cărții. Editura, Orașul, 2008

.

.

.

12. Nortcraft, M.E., Neale, M.A. – Organizational Behavior. The Dryden Press, London, 1990

.

.

.

25

B I B L I O G R A F I E

1. Numele autorului, P. – Titlul cărții. Editura, Orașul, 2008

.

.

.

12. Nortcraft, M.E., Neale, M.A. – Organizational Behavior. The Dryden Press, London, 1990

.

.