Poluarea Ecosistemelor Terestre cu Hidrocarburi

Poluarea ecosistemelor terestre cu hidrocarburi

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. SOLULUI – COMPONENTĂ A ECOSISTEMELOR TERESTRE

Biotopul solului

Biocenoza solului

Poluarea solului

Legislația privind problemele legate de poluarea solului

CAPITOLUL 2. POLUAREA CU HIDROCARBURI

2.1 Hidrocarburile

2.2 Petrolul

Bioremedierea solului contaminat cu petrol

CAPITOLUL 3. IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI A SONDEI 1805 CARTOJANI – JUDEȚUL GIURGIU – STUDIU DE CAZ –

3.1 Scop și obiective

3.2 Descrierea zonei de cercetare

3.2.1 Amplasamentul stației

3.2.2 Descrierea lucrărilor de forare

3.3 Impactul potențial al petrolului asupra factorilor de mediu

3.3.1 Impactul asupra apei

3.3.2 Impactul asupra aerului

3.3.3 Impactul asupra solului

3.3.4 Impactul asupra subsolului

3.3.5 Impactul asupra biodiversității

INTRODUCERE

Dezvoltarea transportului, agriculturii, urbanizării, industriei a determinat o serie de impacturi negative asupra naturii degradând principali factori de mediu, respectiv apă, aer, sol, subsol. Solul are o pondere crescută pentru că sunt afectate flora (plantele) și fauna (animale) și omul prin efecte directe și indirect.

Poluarea ecosistemelor terestre este una din cele mai periculoase forme de poluare a mediului prin consecințele negative și de lungă durată care apar în urma acestui proces. Poluarea solului conduce la dereglări la nivelul solului ceea ce determină modificarea funcțiilor și structurii acestuia manifestându-se în mod:

– direct, datorită depunerilor de reziduuri solide sau semisolide provenite din desfășurarea proceselor tehnologice;

– indirect, din cauza agenților de poluare emiși în atmosferă, purtați de vânt, care se depun pe sol și sunt spălați de precipitații, infiltrându-se în subteran.

Una dintre principalele cauze ale deteriorării ecosistemelor terestre este poluarea cu hidrocarburi datorată industriei petroliere. Această industrie atât în ramura ei de extracție cât și în cea de prelucrare se numără printre industriile ce dețin o pondere semnificativă în poluarea mediului pentru că în zilele noastre sunt exercitate numeroase activități: de extracție, prelucrare, transport, depozitatea produselor petroliere. Poluarea cu hidrocarburi este o problemă importantă pentru că în combinații cu oxizii de azot aflați in atmosferă constituie smog fotochimic.

S-a constatat că produsele petroliere sunt nemiscibile cu apa, se adună la suprafața pânzei freatice în straturi ce variază de la câțiva milimetri la zeci de centimetri sau, în anumite zone, chiar la 2-3 metri. O altă parte din produsele petroliere din sol se amestecă cu apa subterană, făcând-o inutilizabilă pentru consum sau grădinărit. Stratul de produs poluant se deplasează împreună cu pânza freatică, cu viteze și pe distanțe mari, extinzând aria de poluare. Produsele petroliere poluante, în special hidrocarburile, prezintă risc de nocivitate, afectând calitatea apelor subterane, care devine improprie utilizării pentru multă vreme.

Văzând impactul pe care îl au hidrocarburile în special petrolul scopul lucrării este de a caracteriza hidrocarburile în special petrolul și acțiunea pe care acestea o au asupra resursei naturale- solul.

Pentru îndeplinirea scopului mi-am propus următoarele obiective:

Obiectivul 1: Analiza critică a cunoașterii privind aspectele poluării solului cu petrol;

Obiectivul 2: Evaluarea metodelor de degradare și de bioremediere a solului contaminat cu petrol;

Obiectivul 3: Potențialul impact al hidrocarburilor prin analiza unei activității de forare a unei sonde de petrol.

CAPITOLUL 1. SOLUL – COMPONENTĂ A ECOSISTEMELOR TERESTRE

Conform definiției dată de Botnariuc și Vădineanu, ecosistemul este unitatea structurală și funcțională a ecosferei alcatuită din biotop și biocenoză. Deci ecosistemul este format dintr-o componentă abiotică sau factori ecologici cum ar fi: factori geografici, factori mecanici, factori fizici, factori chimici și partea biotică reprezentată de populațiile diferitelor specii precum și relațiile dintre specii. Una din componentele cele mai importante ale ecosistemelor o reprezintă solul.

Solul poate fi definit ca stratul afânat care se găsește la suprafața scoarței pământului, este un strat dinamic în care se desfășoară continuu numeroase și complexe procese fizice, chimice si biologice. Alcătuirea solului este influențată de materialul parental (rocă), forma de relief, clima și activitatea biologică. Solul are un rol important în viața omenirii și a tuturor viețuitoarelor, plantelor și din această cauză ar trebui să fie conservat. Poluarea solului reprezintă o acțiune care duce la deteriorarea funcționării normale a solului ca mediu de viață, în ecosistemele naturale sau antropogene. Degradarea afectează proprietățile solului inclusiv fertilitatea.

“Solul este reprezentat de stratul de la suprafața scoarței terestre format din particule minerale, materii organice, apă, aer și organisme vii. Procesul de formare al solului (PEDOGENEZA ) are loc sub influenta factorilor pedogenici: climă, microorganisme, vegetație și relief.”

Suprafața de uscat a Terrei însumează 13, 1 miliarde ha adică 25% din suprafața totală a planetei.

Biotopul solului

Biotopul sau unitatea hidro-geo-morfologică este alcătuit din totalitatea factorilor abiotici care variază în timp și în spațiu între anumite limite.

Alcătuirea biotopului:

Factori geografici

Factori mecanici

Factori fizici

Factori chimici

Factorii geografici se referă la „ caracteristicile și relațiile spațiale ale unui ecosistem.” Din această categorie fac parte: poziția geografică pe glob, altitudinea, expoziția geografică.

Poziția geografică indică latitutinea și longitudinea ecosistemului. Altitudinea se referă la faptul că ecosistemele sunt situate la diferite scări, de exemplu: pădurile pot fi situate în zone de temperate, de câmpie sau dealuri. Expoziția geografică în cadrul unui ecosistem manifestă influențe asupra cantității de lumină asupra acelui ecosistem.

Factorii mecanici cuprind: vântul și mișcarea apei. Vântul deplasează masele de aer din cauza diferențelor de temperatura dintre zone (joase sau înalte). Curenții de aer îi putem împarți în:

vânturi cu caracter de regim: constant (alizeele); periodice (Crivățul)

neperiodice

Mișcarea apei. Din punct de vedere ecologic, apele sunt împărțite în ape stătătoare (lacuri, mări, oceane sau curgătoare (râuri, fluvii) curg într-un singur sens.

Factorii fizici cei mai importanți sunt: temperatura, lumina și focul.

Temperatura este un factor care determină prin fluctuațiile ei cu caracter de regim și prin oscilații cu caracter de zgomot structura biocenozelor și adaptabilitatea acestora spre zone prielnice adică iși manifestă preferința pentru temperatura optimă de dezvoltare. În funcție de temperatură animalele se împart in: euriterme ( suportă temperaturi foarte mari); stenoterme ( suportă temperaturi foarte mici); mezoterme (adaptate la temperaturi medii).

Lumina prezintă 3 categorii de surse:

surse cosmice (Soarele);

surse de natură biologică care au la bază fenomenul de biolumiscență întâlnite la unele specii de nevertebrate;

surse artificiale de lumină determinate de activitatea omului.

Focul cu caracter de regim are efecte asupra sistemelor ecologice.

Factorii chimici se referă la componența unui ecosistem în elementele chimice necesare dezvoltării compartimentului biocenotic. Principalele elemente sunt azotul (reprezintă 78% din atmosferă), oxigenul, dioxidul de carbon.

Biocenoza solului

„Biocenoza este componenta vie a ecosistemului și din punct de vedere sistematic, ea este un sistem deschis, supraindividual, cu autoreglare proprie. Intre biocenoză și biotop au loc schimburi permanente de materie, energie și informație. In cadrul biocenozei, populațiile sunt interdependente atât teritorial cât și funcțional. Interdependența funcțională se manifestă prin faptul că fiecare populație din biocenoză, prin desfășurarea sa, îndeplinește un rol, o funcție, care se răsfrânge asupra celorlalte populații. La baza acestei interdependențe stau relațiile trofice, care unesc direct sau indirect toate speciile din biocenoză. Aceste legături trofice asigură circuitul substanțelor în acel fragment al scoarței terestre, din mediul neviu în cel viu și invers.”

Biocenozele sunt alcătuite din comunități de organisme, adaptatae la medii și unele față de altele, În cadrul biocenozelor, este important atât numărul speciilor și proporția dintre ele, cât și repartiția acestora (Tabelul 1.1)

Poluarea solului

În Dicționarul explicativ al limbii române a polua inseamnă a degrada, a profana, a vicia, a face ca mediul să devină nociv din cauza materiilor chimice, deșeurilor ce vin cu modificarea echilibrului natural și cu efecte dăunătoare asupra sănătății.

„Poluarea reprezintă totalitatea proceselor prin care se introduc în mediu, direct sau indirect, materie sau energie cu efecte dăunătoare sau nocive, care alterează ecosistemele, diminuează resursele biologice și pun în pericol sănătatea omului.”

Poluarea a fost definită de Conferinta Mondiala a O.N.U. (Stockholm, 1972) ca fiind „modificarea componentelor naturale prin prezența unor componente străine, numite poluantți, ca urmare a activității omului, și care provoacă prin natura lor, prin concentrația în care se gasesc și prin timpul cât acționeaza, efecte nocive asupra sănătății, creeaza disconfort sau împiedica folosirea unor componente ale mediului esențiale vieții.”

Clasificarea poluării:

poluare naturală reprezentată de erupțiile vulcanice, furtunile de praf, incendiile naturale ale padurilor;

poluare artificială caracterizată de poluare industrială 20-25%; poluare casnică 50- 60%; poluare datorată mijloacelor de transport 20-25%.

Fenomenul de poluare este strict legat de activitățile și dezvoltarea sistemului socio-economic astfel principalele surse de poluare sunt:

industria

Majoritatea activităților industriale determină poluarea fie prin procesele de exploatare și prelucrare, fie prin cele de depozitare a fluxurilor reziduale de materiale și energie. Principalele activități industriale sunt: industria energetică, industria chimică și industria metalurgică.

activități agricole

Activitățile agricole poluează mediul prin utilizarea excesivă a îngrășămintelor chimice, pesticide și insecticide care conduc la obținerea de producții agricole spectaculoase. Creșterea producției agricole a determinat contaminarea solurilor și poluarea mediului acvatic cu acești compuși.

marile aglomerări urbane

Odată cu creșterea marilor aglomerări urbane cresc în primul rând emisiile de ape reziduale menajere care au conținut ridicat de nutrienți adică azot și fosfor.

„Solul este definit ca stratul de la suprafața scoarței terestre. Este format din particule minerale, materii organice, apă, aer și organisme vii. Este un sistem foarte dinamic, care îndeplinește multe funcții și este vital pentru desfășurarea activitaților umane și pentru supraviețuirea ecosistemelor. Ca interfață între pământ, aer și apă, solul este o resursă neregenerabilă care îndeplinește mai multe funcții vitale, dintre care enumerăm: producerea de hrană/biomasă; depozitarea, filtrarea și transformarea unor substanțe; este sursă de biodiversitate, habitate, specii și gene; servește drept platformă/mediu fizic pentru oameni și activitățile umane; este sursă de materii prime; reprezintă un patrimoniu geologic și arheologic.”

Solul reprezintă stratul afânat de la suprafața Pământului supus unor proceses de degradare și alterare, procese ce au loc simultan. Când solul este poluat de diferiți poluanți se afectează toate proprietățile pentru că aceștia trec din sol în plante, apă, aer.

Tipuri de poluare

Poluarea (degradarea) solurilor prin exploatări miniere la zi, balastiere, cariere

Dintre formele de poluare de acest tip, cea mai gravă este distrugerea solului pe suprafețe întinse, produsă de exploatarea minieră „la zi”, pentru extragerea cărbunelui (lignit). Ca urmare, se pierde stratul fertil de sol, dispar diferite folosințe agricole și forestiere. După datele preliminare, la nivel de țară, sunt afectate 24.432 ha, dintre care 23.640 ha sunt excesiv afectate. Cele mai mari suprafețe sunt în județul Gorj (12.093 ha), județul Cluj (3.915 ha) și județul Mehedinți (2.315 ha). În județul Gorj, au fost recultivate 3.333 ha astfel distruse și urmează să fie amenajată o suprafață de 12.093,5 ha afectată, iar în județele Vâlcea și Mehedinți sunt amenajate 318 ha, respectiv 94 ha, urmând să fie recultivate 1.074 ha, respectiv 466 ha. Suprafețe importante sunt afectate de balastiere (circa 1.500 ha), care adâncesc albiile apelor, producând scăderea nivelului apei freatice și, ca urmare, reducerea rezervelor de apă din zonele învecinate, dar și deranjarea solului prin depunerile de materiale extrase.

Poluarea cu deponii, halde, iazuri de decantare, depozite de steril de la flotare, depozite de gunoaie etc.

Creșterea volumului deșeurilor industriale și menajere ridică probleme deosebite, atât prin ocuparea unor suprafețe de teren importante, cât și pentru sănătatea oamenilor și animalelor. Iazurile de decantare în funcțiune pot afecta terenurile înconjurătoare, în cazul ruperii digurilor de retenție, prin contaminarea cu metale grele, cu cianuri de la flotație, cu alte elemente în exces (cum a fost cazul, în anii precedenți, la Baia Mare).

Același efect îl au iazurile de decantare aflate în conservare (de exemplu la Mina Bălan – iazul Fagul Cetății din județul Harghita, unde se pășunează în condiții de poluare a solurilor cu metale grele). Din datele inventarierii preliminare, rezultă că acest tip de poluare afectează 6.639 ha, dintre care 5.773 ha sunt afectate excesiv, în 35 de județe. Cele mai mari suprafețe astfel afectate se află în județele Alba – 373 ha, Bacău – 750 ha, Caraș Severin – 629 ha, Cluj – 344 ha, Dolj – 670 ha, Harghita – 227 ha, Hunedoara – 736 ha, Maramureș – 617 ha etc. Cele mai mari suprafețe se înregistrează în Regiunile Vest (23,2%), Nord-Est (20,5%), NordVest (19,7%), Centru (12,3%), Sud-Vest Oltenia (12,2%).

Poluarea cu deșeuri și reziduuri anorganice (minerale, materii anorganice, inclusiv metale, săruri, acizi, baze) de la industrie (inclusiv industria extractivă)

Se apreciază că acest tip de poluare afectează 844 ha, dintre care 360 ha sunt afectate excesiv. Cele mai mari suprafețe astfel afectate se găsesc în județele cu activitate minieră, cu industrie siderurgică și cu activități de metalurgie neferoasă, cum sunt cele din județele Dolj – 150 ha, Galați – 177 ha, Maramureș – 103 ha, Timiș – 106 ha etc. La nivel de regiune, cele mai mari suprafete sunt în Regiunea Sud-Vest Oltenia (30%), Sud-Est (27,4%), Nord-Vest (13,6%) și Vest (12,9%).

Poluarea cu substanțe purtate de aer (hidrocarburi, etilenă, amoniac, doxid de sulf, cloruri, fluoruri, oxizi de azot, compuși cu plumb etc.)

Aceasta se produce în jurul unor surse industriale, cum sunt unitățile de metalurgie neferoase (Romplumb Firiza S.A., Phoenix Baia Mare, Sometra Copșa Mică, Combinatele Siderurgice Galați, Hunedoara etc.), efectele unora din aceste surse fiind resimțite chiar după sistarea activității (cazul Ampellum Zlatna S.A.). De asemenea, suprafețe importante sunt afectate de emisiile din zona combinatelor de îngrășăminte, de pesticide, de rafinare a petrolului, cum este cazul în județul Bacău, unde sunt afectate slab-moderat 104.755 ha de terenuri agricole, precum și al combinatelor de lianți și azbociment.

Poluarea aerului cu substanțe care produc ploi acide (SO2, NOx etc.), cum este cazul combinatelor de îngrășăminte chimice, a termocentralelor etc., afectează calitatea aerului, mai ales 129 în cazul metalurgiei neferoase; acestea contribuie la acidificarea solurilor în diferite grade, determinând levigarea bazelor din sol spre adâncime și reducerea drastică a conținutului de elemente nutritive, în special de fosfor mobil. Un alt tip de poluare cu substanțe purtate de aer este cea produsă de combinatele de lianți și azbociment care, pe lângă impurificarea aerului, acoperă plantele cu pulberi conținând calciu care, în prezența apei, formează hidroxidul de calciu, determinând dereglări ale aparatului foliar. Spulberarea cenușilor din haldele de termocentrale pe cărbune impurifică aerul, cenușile se depun pe soluri „îmbogățindu-le” în metale alcaline și alcalino- pământoase, care pot ajunge în apa freatică, în cazul amplasării acestor halde pe terenuri cu adâncimea redusă a acviferelor freatice.

În total, sunt afectate de poluarea cu substanțe purtate de aer, 364.348 ha, dintre care, puternic-excesiv sunt afectate 49.117 ha și moderat sunt afectate 99.494 ha. Peste 87,3% din suprafețele afectate sunt situate în Regiunile Centru (43%), Nord-Est (28,8%) și Sud-Vest Oltenia (15,5%).

Poluarea cu materii radioactive

Conform datelor preliminare, în total sunt afectate de acest tip de poluare, 566 ha, dintre care excesiv, pe 66 ha. Acest tip de poluare se manifestă în cazul județelor Arad, Bacău, Brașov, Harghita, Suceava.

Poluarea cu deșeuri și reziduuri organice de la industria alimentară, ușoară și alte industrii

Acest tip de poluare afectează 348 ha, dintre care excesiv, afectează 287 ha. Cele mai mari suprafețe se găsesc în județele Caraș Severin (150 ha) și Galați (101 ha).

Poluarea cu deșeuri și reziduuri agricole și forestiere

Acest tip de poluare este semnalată pe 1.140 ha, dintre care, foarte puternic și excesiv, pe 948 ha; cele mai mari suprafețe astfel afectate se găsesc în județul Bacău (626 ha).

Poluarea cu dejecții animale

Aceasta constă în dereglarea compoziției chimice a solului prin îmbogățirea cu nitrați, care pot avea efecte toxice și asupra apei freatice. Sunt afectate în diferite grade 4.973 ha, dintre care, moderat puternic-excesiv, 2.090 ha.

Poluarea cu dejecții umane

Acest tip de poluare, care a fost sondat doar în 4 județe, afectează 733 ha, dintre care, 33 ha sunt excesiv poluate; această poluare este prezentă în toate localitățile, mai ales acolo unde nu există rețea de canalizare.

Poluarea cu pesticide

Această poluare este semnalată doar în câteva județe și însumează 2.076 ha, dintre care, 1.986 ha în județul Bacău, în jurul Combinatului Chimcomplex; în general, poluarea este slabă și moderată.

Poluarea cu agenți patogeni contaminanți

Această poluare este semnalată doar în patru județe, pentru 617 ha, dintre care, moderat, pe 500 ha și excesiv pe 117 ha.

Poluarea cu ape sărate (de la extracția de petrol) și/sau asociată cu poluarea cu țiței

Prin acest tip de poluare este dereglat echilibrul ecologic al solului și apelor freatice, pe 2.654 ha, dintre care, puternic-excesiv pe 1.205 ha. Conținuturile ridicate de apă sărată, în cazul unor „erupții”, schimbă drastic chimismul solurilor, prin pătrunderea sodiului în complexul adsorbtiv, cu efecte toxice pentru plante, ceea ce duce la apariția florei specifice sărăturilor și la impurificarea apei freatice. În cazul terenurilor în pantă, apar alunecările de teren. De asemenea, poate fi dereglată compoziția apelor freatice, care alimentează puțurile din gospodăriile locuitorilor aflate pe teritoriul învecinat.

Poluarea cu petrol de la extracție, transport și prelucrare

Procesele fizice care au loc datorită activității de extracție a petrolului constau în deranjarea stratului fertil de sol, în cadrul parcurilor de exploatare (suprafețe excavate, rețea de transport rutier, rețea electrică, conducte sub presiune și cabluri îngropate sau la suprafața solului etc.). Toate acestea au ca efect tasarea solului, apariția modificărilor de configurație a terenului datorate excavării și, în final, reducerea suprafețelor productive agricole sau silvice (Vezi detaliat cap. 2).

În țările dezvoltate, solurile sunt supuse unor impacturi negative puternice ce determină modificarea funcțiilor sale de suport și mediu de viață pentru plantele terestre. În țara noastră sunt de menționat: eroziunea și scurgerile de sol, transformarea ecosistemelor naturale în terenuri agricole, salinizarea, alcalinizarea, poluarea chimică, poluarea biologică, acoperirea solului cu diverse materiale (halde, depozite de deșeuri), lucrări miniere ce produc funcționarea normală a solului.

Legislația privind problemele legate de poluarea solului

În țara noastră există un program de monitorizare denumit „Monitoringul stării de calitate a solurolor din România” din anul 200 de Nivel I. În cadrul nivelului I se efectuează un set de investigații în toate punctele unei rețele (grile fixe) pentru identificarea arealelor cu soluri aflate în diferite stadii de degradare, urmărindu-se periodic evoluția acestora printr-un set de indicatori obligatorii .

Documentația legislativă caracteristică :

O. 125/1996 privind aprobarea Procedurii de reglementare a activităților economice și sociale cu impact asupra mediului înconjurător;

H.G. 1001/1997 pentru aprobarea Normelor special privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară;

Ord. 981/1994 pentru aprobarea Normelor de igienă privind mediul de viață al populației;

Legea 137/1997, modificată prin Legea 294/2004, modificată de O.U.G. 195/2005 privind protecția mediului.

CAPITOLUL 2 POLUAREA CU HIDROCARBURI

2.1 Hidrocarburile

Hidrocarburile sunt sursele majore ale poluării solului, acești compuși conțin numai carbon și hidrogen. În general hidrocarburile se află în stare lichidă și solidă, însă unele au o masă moleculară mică și se află în stare gazoasă. Deoarece sunt compuși nepolari, acestea nu sunt solubile în apă, dar sunt solubile în solvenți organici nepolari. Hidrocarburile se formează în condițiile unui mediu fără oxigen în care organismele moarte (fie ele vegetale sau animale ) nu se descompun ci intră într-un proces lent de transformare în care rolul principal îl au bacteriile anaerobe.

Hidrocarburile petroliere sunt substanțe chimice naturale folosite de către om pentru o mulțime de activități, incluzând carburanți pentru vehicule și încălzirea locuințelor. Hidrocarburile formează un film impermeabil la suprafața solului, care împiedică circulația apei și schimbul de gaze, provocând sufocarea rădăcinilor și favorizând procesele de reducere. Pe măsură ce mediul devine mai anaerob, numărul și activitatea metabolică a bacteriilor se reduce.

Hidrocarburile se împart în două mari clase :

hidrocarburi alifatice, acestea conțin atomi de carbon cu catene deschise, liniare sau ramificate;

hidrocarburi aromatice, acestea se caracterizează prin prezența mai multor cicluri aromatice, izolate sau condensate.

În atmosferă, hidrocarburile provin de la rafinăriile de petrol, depozite de carburanți, scăpări de gaze și procese biologice. Principalele surse de hidrocarburi care determină poluarea sunt depozitele de petrol și gazele naturale ce se găsesc în scoarța terestră.

2.3 Petrolul

O sursă importantă de poluare a solului o reprezintă hidrocarburile, în special țițeiul, produsele și reziduurile petroliere. Poluarea cu petrol duce la scăderea densității speciilor. Uneori, efectul poluării cu petrol pe durată scurtă este negativ, iar pe termen lung este pozitiv. Contactul direct cu acești poluanți provoacă la om, animale și plante grave afecțiuni, le pot chiar distruge definitiv.

Țițeiul (petrolul brut) se găsește în scoarța Pământului în stare lichidă. Petrolul brut este un amestec de hidrocarburi, conținând cantități mici (circa 1% ) de derivați oxigenați (acizi naftenici, fenoli), sulfurați (mercaptani, derivați ai tiofenului) și azotați (derivați heterociclici). În petrol se găsesc hidrocarburi din următoarele clase: alcani, cicloalcani (naftene) și hidrocarburi aromatice. Metoda principală de prelucrare a petrolului este distilarea, fracțiunile obținute sunt: benzina, petrolul lampant, motorina și păcura ( se folosește ca materie primă pentru fabricarea uleiurilor de uns, a parafinei, asfaltului).

Hidrocarburile petroliere prin poluarea lor excesivă determină apariția unor efecte semnificative atât la nivelul componentelor biotice cât și celor abiotice care dacă nu vor fi remediate pot duce la consecințe dezastruoase.

Autorul Ionac (2002) consideră că cele mai importante cauze ale degradării cu petrol și reziduri petroliere sunt:

extracția petrolului – se folosesc echipamente inadecvate și personalul care realizează această operație nu este bine pregătit; aerul este poluat cu metan și hidrocarburi;

rafinarea petrolului – determină degradarea mediului prin procesarea țițeiului cu conținut de sulf mare, arderea incompletă a combustibililor în instalații deteriorate, epurarea insuficientă a apelor reziduale evacuate de rafinării în care se găsesc reziduri de produse petroliere;

distribuția petrolului – erori produse de personal, depozitarea incorectă a deșeurilor, spargerea conductelor pentru a sustrage benzina.

Petrolul este sursa principală de hidrocarburi aromatice policiclice, acestea având efecte extrem de toxice asupra organismelor cauzând de cele mai multe ori boli în rândul populației umane. Volumul acestor compuși creste dramatic odată cu dezvoltarea sistemelor socio-economice în profida implementării unor metode de diminuare, adoptate la nivel național și internațional..

Petrolul degradează solul prin următoarele procese:

scurgerea conductelor îngropate în sol;

devărsările accidentale sau intenționate cu petrol;

degajări dezordonate în jurul sondelor;

salinizarea solului (evacuarea unor substanțe – noroi de sondă și ape mineralizate subterane).

În România pe teritoriul județelor: Covasna, Bacău, Gorj, Prohova și Timiș au fost afectate 751 de hectare teren cu hidrocarburi petroliere dintre care 278 ha au fost excesiv afectate. Situri contaminate identificate în țară noastră de asemenea sunt în industria extractivă unde s-au înregistrat 170 de situri cu o suprafață de 2725,46 hectare și în industria petrolieră incluzând zonele de extracție, conducte de transport, depozite, batale de deșeuri petroliere, unități prelucrătoare, stații PECO etc., unde s-au înregistrat 232 de situri contaminate cu o suprafață de 2664,78 hectare. Poluarea cu petrol și apă sărată rezultată în urma procesului de exploatare petrolier a afectat într-o proporție mare zone de pe teritoriul țării noastre cum ar fi Ploiești, Borzești, Onești dar cele mai mari suprafețe afectate se găsesc în județele Teleorman, Brăila, Dâmbovița, Gorj etc.

2.4 Bioremedierea solului contaminat cu petrol

Bioremedierea este o metodă de decontaminare a solurilor poluate cu hidrocarburi petroliere. Acest proces constă în folosirea unor microorganisme pentru a descompune și transforma compușii organici poluanți în produse anorganice inofensive. Capaciatea de reținere în sol a produselor petroliere depinde de conținutul de argilă. Microorganismele sunt foarte importante în procesul de bioremediere, pe lângă acestea se mai utilizează și alge, ciuperci, plante etc.

Condiții necesare pentru ca bioremedierea să aibe loc cu succes:

permeabilitatea solului să fie cît mai mare;

ph-ul ideal are valoarea 7;

temperatura influențează activitatea microbiană din mediu, fiind un factor care afecteză bioactivitatea;

umiditatea solului – microorganismele au nevoie de apă pentru procesul metabolic (umiditatea ideală fiind 50%);

conținut minim de argilă sau nămol.

Procesul de bioremediere poate fi realizat in- situ sau ex- situ.

Procesul se efectuează in – situ atunci când nu poate fi folosită excavarea și cuprinde următoarele metode:

Biodegradarea

Conform celor spuse de Malschi D, 2014-2015 „biodegradarea produselor petroliere in sol depinde de natura fizică și chimică a produselor petroliere din solul, gradul de poluare, condițiile climatice și prezența populațiilor microbiene în sol. În procesul de bioremediere, un rol esențial îl au lucrările solului, procesul de aerare a solului, de creștere a capacității de reținere a apei, de reglare a regimului aerohidric, de rupere a peliculei de petrol care împiedică schimbul de gaze intre sol și atmosferă, de diluție a poluantului prin amestecarea cu sol nepoluat și reducerea în acest fel a concentrației poluantului în zona de dezvoltare a sistemului radicular, de creștere a suprafețelor de contact dintre sol și poluant și deci de creștere a suprafeței de atac de către microorganisme, de aerare forțată în momentul efectuării lucrărilor, etc”.

Biostimularea este eficientă atunci când există un număr mare de microorganisme prezente în substrat;

Biospargingul este o metodă prin care aerul este injectat în zona degradată pentru a stimula populațiile microbiene.

Procesul de bioremediere se poate efctua și ex-situ și cuprinde:

Bioreactor presupune îndepărtarea rapidă a componentelor poluante pentru a nu afecta și altele;

Metoda biopile se realizează prin tratarea biologică și controlarea parametriilor (umiditate sol, concentrație în oxigen, conținutul de N și F);

Compostarea cu eficiență ridicată de depoluare în centrele specializate.

CAPITOLUL 3. IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI A SONDEI 1805 CARTOJANI – JUDEȚUL GIURGIU

STUDIU DE CAZ –

3.1 Scopul și obiectivele

Scopul lucrării este de a monitorizarea și analiza activitatea de forare a Sondei de petrol 1805 Cartojani , județul Giurgiu – sonda de exploatare și impactul acesteia asupra factorilor de mediu.

Obiectivele propuse sunt:

Obiectivul 1: descrierea și caracterizarea activităților cu impact potențial asupra componentelor mediului;

Obiectivul 2: stabilirea unor măsuri de diminuare a impactului;

3.2 Descrierea zonei de cercetare

3.2.1 Amplasamentul sondei

Sonda este situată în perimetrul administrativ al comunei Mârșa, județul Giurgiu, extravilan, Tarlaua 80. Local sonda este amplasată într-un careu situat la circa:

1,25 Km nord-nord-vest de centrul localității Roata Mica;

2,80 Km sud-sud-vest de centrul localității Marsa;

1,15 km de paraul Dambovnic – pe interfluviul dintre acesta si Neajlov;

Pentru realizarea obiectivului Sonda 1805 Cartojani fost o suprafață totală de 6.389 m2. Suprafața de 6.389 m2 este formată din:

suprafată careu sondă – 5.526 m2;

suprafata drum acces – 863 m2.

3.2.2 Descrierea lucrărilor de forare

În categoria lucrărilor de explorare/exploatare a zăcămintelor de petrol și gaze, ramura a industriei petroliere, include si lucrările privind forajul sondelor, care au un caracter temporar, durata acestora depinzând de adancimea la care se află obiectivul, zăcământul care trebuie exploatat, construcția sondei și condițiile geofizice ale structurii.

Ciclul de foraj presupune parcurgerea unor etape:

1. Lucrări de suprafată:

– amenajarea terenului;

– montarea instalatiei;

– montarea constructiilor anexe;

2. Lucrări pregătitoare

– verificarea calitătii montajului;

– verificarea functionării utilajelor;

– lucrări de montaj in completare;

– săparea si consolidarea găurii prăjinii de antrenare si a găurii pentru bucata de avansare;

3. Lucrări de săpare a găurii de sondă (de foraj propriu-zis) – cuprind un ciclu de operatii ce se repetă la fiecare sapă nou introdusă si anume:

– introducerea sapei noi si a garniturii pană la talpa sondei;

– săparea in teren pană la uzarea sapei;

– extragerea garniturii pentru schimbarea sapei;

4. Lucrări de consolidare si izolare a găurii de sondă – executate periodic prin tubarea si cimentarea coloanelor de burlane;

5. Lucrări speciale (măsurători geofizice);

6. Lucrări de incercare a productivitătii stratelor si punerea sondei in productie

7. Lucrări de demontare a instalatiei si transportul la o nouă locatie sau la baza de utilaje a constructorului;

8. Lucrări de reconstrucție ecologică.

Procesul tehnologic de forare al unei sonde constă în săparea unui puț cu diametre descrescătoare, de la suprafața și până la baza stratului productiv cu ajutorul unui sistem rotativ hidraulic acționat de la suprafață. Procesul de foraj se realizează în întregime cu mijloace mecanizate ( Figura 3.1).

Caracterizare metoda: ,,Metoda de foraj rotativă este caracterizată prin acționarea elementului de dislocare (sapa de foraj) cu ajutorul garniturii de prăjini de foraj de la suprafață. La această metodă de foraj este absolut necesar ca în timpul lucrului sapei, detritusul (roca sfărâmată) să fie îndepărtat permanent de pe talpa sondei și transportat la suprafață, iar sapa trebuie răcită. Aceste operații sunt îndeplinite de fluidul de foraj care este pompat de la suprafață cu ajutorul pompelor cu pistoane tip 3 PN 700, prin interiorul prăjinilor de foraj.

După ce iese prin orificiile sapei, fluidul de foraj se încarcă cu detritus pe care îl transportă la suprafață prin spațiul inelar dintre prăjini și pereții găurii de sondă. La suprafață, fluidul de foraj este curățat cu ajutorul sitelor vibratoare și al separatoarelor de tip hidrociclon, detritusul fiind depozitat într-o habă metalică cu capacitatea de 40 m3, iar fluidul de foraj curat este reintegrat în fluxul tehnologic de foraj.

In procesul de foraj fluidul de foraj este vehiculat în circuit închis, astfel încât printr-o exploatare normală nu au loc pierderi pe faze. După executarea forajului fiecărui interval are loc consolidarea găurii de sondă prin tubarea acestora cu ajutorul unor coloane din țevi de oțel având diametrul corespunzător intervalului săpat. Tubarea sondei reprezintă operația de introducere în gaura de sondă a unor burlane metalice cu scopul de a consolida gaura de sondă și de a crea canalul sigur de exploatare a hidrocarburilor.”

„Prin executarea tubării fiecărei coloane are loc cimentarea spațiului inelar dintre coloană și peretele găurii de sondă. La această metodă de foraj este absolut necesar ca în timpul lucrului sapei, detritusul (roca sfaramată) să fie îndepartat permanent de pe talpa sondei și transportat la suprafață, iar sapa trebuie racită. Aceste operații sunt îndeplinite de fluidul de foraj care este pompat de la suprafață cu ajutorul pompelor cu pistoane tip 3 PN 700, prin interiorul prăjinilor de foraj. După ce iese prin orificiile sapei, fluidul de foraj se încarcă cu detritus pe care îl transportă la suprafață prin spațiul inelar dintre prăjini și pereții găurii de sondă. La suprafață, fluidul de foraj este curățat cu ajutorul sitelor vibratoare și al separatoarelor de tip hidrociclon, detritusul fiind depozitat într-o habă metalică cu capacitatea de 40 m3, iar fluidul de foraj curat este reintegrat în fluxul tehnologic de foraj. În procesul de foraj fluidul de foraj este vehiculat în circuit închis, astfel încât printr-o exploatare normală nu au loc pierderi pe faze.

După executarea forajului fiecărui interval are loc consolidarea găurii de sonda prin tubarea acestora cu ajutorul unor coloane din țevi de oțel având diametrul corespunzător intervalului săpat.

Tubarea sondei reprezintă operația de introducere în gaura de sonda a unor burlane metalice cu scopul de a consolida gaura de sonda și de a crea canalul sigur de exploatare a hidrocarburilor.

Prin executarea operației de tubare se are în vedere:

consolidarea peretelui găurii de sondă;

împiedicarea contaminării apelor de suprafață cu fluidele aflate în sonda;

izolarea stratelor care conțin hidrocarburi (petrol și gaze) a căror exploatare se urmărește, prevenind contaminarea cu acestea a apelor superioare.

După executarea tubarii fiecărei coloane are loc cimentarea spațiului inelar dintre coloana și peretele găurii de sondă. Durata de realizare a probelor de producție este de circa 9-10 zile, după care, dacă rezultatele sunt pozitive, sonda intra în producție.”

Figura 3.1 Instalația de foraj rotativ

3.3 Descrierea impactului sondei 1805 Cartojani asupra factorilor de mediu

3.3.1 Impactul prognozat asupra apei

Sursa de poluare naturală ce poate genera poluarea apelor de suprafață și subterane o constituie apele meteorice sub formă de ploi torențiale, cu intensități foarte mari când capacitatea de înmagazinare a habei de decantare. În această situație depozitul de sol vegetal este distrus, materialul dislocat fiind transferat pe terenurile din aval.

Alte surse posibile de poluare a apelor sunt:

deversări necontrolate de fluid de foraj (pot apare numai în unele situații accidentale);

fisurarea furtunului care face legătura între încărcător și capul hydraulic datorită îmbătrânirii materialului său a manevrării necorespunzătoare;

fisurarea furtunului vibrator, care face legătura între pompa fluid de foraj și manifoldul pompei, datorită îmbătrânirii materialului;

depășirea capacității de înmagazinare a bazinului de decantare de 40 m3, având ca rezultat deversarea apelor reziduale, care prin infiltrare în sol pot ajunge în apele freatice;

diferite soluții formate accidental prin săparea materialelor folosite la tratamentul fluidului de foraj, depozitate necorespunzător, soluții ce se infiltrează în sol în sol poluând apele freatice..

Eventualul impact negativ asupra calității apelor subterane este temporar limitat la durata de execuție a forajului și traversării stratului acvifer, în funcție de proprietățile stratului permeabil și de condițiile hidrogeologice.

3.3.2 Impactul prognozat asupra aerului

Principalele surse de poluare ale aerului în perioada de execuție a lucrărilor vor fi reprezentate de utilajele pentru forarea sondei (buldozere, excavatoare, compactoare, camioane).

Principalele surse de poluare mobile sunt gazele arse de la eșapament Emisiile rezultate de la eșapamentele utilajelor folosite la realizarea investiției – foraj sonda țiței, vor determina o creștere locală a concentrației de poluanți atmosferici, pe amplasamentul lucrărilor..

3.3.3 Impactul prognozat asupra solului

Poluanții din timpul procesului de foraj ce pot afecta solul, accidental, sunt:

detritusul, rezultat din activitatea de foraj;

fluidul de foraj, cu efect local și limitat;

apele meteorice și de spălare, care antrenează impurități și substanțe

poluante și care se pot infiltra în sol;

țiței/gaze.

În faza de execuție se va înregistra un impact slab asupra solului prin decopertarea solului vegetal pe o grosime de 40 – 50 cm. Volumul (2.760 m3) de sol vegetal va fi depozitat într-un spațiu special amenajat din incita careului sondei, constituind depozitul vegetal de sol (1.461 m2).

3.3.4 Impactul prognozat asupra subsolului

Atât în timpul forajului, cât și în timpul explorării, se pot ivi accidente ce pot avea impact asupra mediului, după cum urmează:

„traversarea unor strate necunoscute, cu presiuni mai mari decât presiunea coloanei de fluid de foraj;

traversarea unor strate cu gaze ce pot conduce la gazeificarea fluidului de foraj și implicit la ușurarea acestuia. Prin reducerea greutății specifice a fluidului prin gazeificare, se reduce și valoarea presiunii exercitată de coloană de fluid de foraj și apoi poate avea loc declanșarea erupției.„

3.3.5 Impactul prognozat asupra biodiversității

În perioada de execuție a investiției, vegetația va fi afectată exclusiv în zona de lucru, deorece pe această vegetația va fi eliminată în totalitate, dar se va reface după perioada de vegetație, după reabilitarea suprafețelor afectate.

Activitatea de foraj se desfășoară numai în incinta amplasamentului aprobat, neafectând zonele limitrofe, impactul produs asupra vegetației și faunei terestre și acvatice este nesemnificativ.

Exploatarea sondelor nu modifica populația de plante sau compoziția speciilor, nu are ca efect distrugerea sau alterarea habitatelor speciilor de plante, nu alterează speciile și populațiile de păsări, mamifere, pești, amfibii, reptile protejate sau nu.

Activitatea de exploatare se desfășoară numai în incinta amplasamentului aprobat, neafectând zonele limitrofe, din această cauză impactul produs asupra vegetației și faunei terestre și acvatice este nesemnificativ.

3.4 Stabilirea unor măsuri de diminuare a impactului

3.4.1 Măsuri de diminuare a impactului pentru aer

folosirea utilajelor dotate cu motoare performante cu emisii reduse de noxe;

udarea cailor de transport pe care circulă autocamioanele, în vederea reducerii până la anulare a poluării cu praf;

reducerea activităților ce prioduc praf;

respectarea strictă a tehnologiei de forare.

3.4.2 Măsuri de diminuare a impactului asupra solului

Pentru a evita contaminarea solului se va monta structura instalației pe platform betonate sau dale și se vor executa lucrări de construire a șanțurilor dalate de scurgere pentru apelor pluviale și reziduale.

Se vor amenaja zone destinate colectării și stocării temporare a deșeurilor (ambalaje, deșeuri menajere) pentru a se evita contactul cu direct cu solul până ce acedstea vor fi preluate de către firme specializate.

Lucrări specifice de reconstrucție ecologică a solului (după închiderea lucrărilor de foraj (degajarea tuturor instalațiilor și a materialelor de construcție folosite în timpul forajului și probelor de producție).

Înainte ca terenul dezafectat și ecologizat să fie predat proprietarilor se impune executarea de determinări de către OSPA (Oficii de studii pedologice și agronomice ), în vederea stabilirii calității solului rezultat. OSPAtrebuie să certifice calitatea solului rezultat, în raport cu zona în care amplasamentul sondei se afla situat, astfel se vor efectua analize agropedelogice.

În mod normal, probele de sol vor fi prelevate de la două adâncimi diferite (reprezentând adâncimile situate la 5 cm și, respectiv, 30 cm de suprafața solului). Se vor lua probe de sol la adâncimea de 5 cm și alte probe de sol la adâncimea de 30 cm.

Situația stării de calitate a solului se face pe baza notelor de bonitate al căror calcul se face pe baza analizării valorilor principalilor indicatori :

Gradul de tasare ;

Salinizare-alcalizare ;

Conținutul în carbonat de calciu ;

Conținutul în cloruri ;

Conținutul total de hidrocarburi petroliere;

PH-ul;

Porozitatea totală.

Fiecare dintre indicatorii prezentați participa la stabilirea notei de bonitate pentru calitatea solului printr-un coeficient care variază între 0 și 1

3.4.3 Măsuri de diminuare a impactului pentru subsol

În vederea diminuării sau eliminării impactului produs asupra subsolului de apariția unor astfel de situații, proiectantul prevede efectuarea următoarelor lucrări:

stratul de sol poluat în adâncime se va îndepărta și transporta în depozite unde va avea loc depoluarea acestora;

volumul rămas va fi completat cu material de umplutură sau sol depoluat.

Pentru prevenirea poluării accidentală vor fi instituite o serie de măsuri de prevenire și control:

asigurarea stării tehnice bune a vehiculelor, utilajelor și echipamentelor;

operațiile de întreținere și alimentare a vehiculelor nu se vor efectua pe amplasament, ci în locații cu dotări adecvate;

executarea operațiilor de cimentare conform proiectului de foraj și cu

supraveghere atentă;

dalarea platformei tehnologice și a drumului interior

utilizarea unui circuit închis și sigur pentru circulația de suprafață a fluidului de foraj.

3.4.4 Măsuri de diminuare a impactului asupra biodiversității

Prima condiție care trebuie respectată de către constructor este aceea de respectare strictă a proiectului.

Așezarea tuturor obiectelor care sunt necesare organizării de șantier și a echipamentelor necesare executării forajului, numai în interiorul amplasamentului aprobat pentru această activitate.

Personalul și utilajele nu trebuie și nici nu va interacționa cu vegetația și fauna din vecinătate sub niciun motiv.

Nu se va permite deversarea lichidelor sau depozitarea de materiale în afară amplasamentului aprobat.

Se va evita de către personal hrănirea cu alimente, sau lăsarea hranei personalului la liberul acces al păsărilor sau a altor animale, precum și să arunce resturile de mâncare în vecinătatea sau pe teritoriul amplasamentului, astfel încât acestea să ajungă accesibile faunei sălbatice.

Se va evita producerea excesivă de vibrații și zgomot care să provoace afectarea faunei potențiale aflate în vecinătate.

Exploatarea zăcământului cu instalații poziționate strict în interiorul aplasamentului aprobat pentru această activitate.

Se va executa îngrădirea beciului sondei și a utilajelor aflate în mișcare, pentru a evita accidentarea întâmplătoare a faunei migratoare din vecinătăți și care ar tranzita amplasamentul sondei de producție.

Întreaga activitate se va desfășura sub supravegherea atentă a coordonatorilor desemnați și se va aplica sancționarea drastică a oricăror abateri disciplinare de la normele, regulamentele și cerințele procesului tehnologic de exploatare a zăcământului.

După execuția lucrărilor de construcție și foraj, vegetația va repopula în mod sistemic zona

CONCLUZII

Solul este reprezentat de stratul de la suprafața scoarței terestre format din particule minerale, materii organice, apă, aer și organisme vii. Poluarea solului reprezintă o acțiune care duce la deteriorarea funcționării normale a solului ca mediu de viață, în ecosistemele naturale sau antropogene. Degradarea afectează proprietățile solului inclusiv fertilitatea

Este foarte importantă cunoașterea efectelor pe care le poate avea poluarea cu hidrocarburi asupra ecosistemelor terestre dar și metodele necesare remedierii acestora. Hidrocarburile petroliere sunt o sursă importantă de energie cu toate acestea petrolul este și un poluant major al mediului. Poluarea cu petrol a cauzat daune serioase de aceea s-au dezvoltat numeroase tehnologii pentru eliminarea acestor poluanți. Biosurfactanți au fost foarte utilizați în remedierea solului, sunt produși în special de microorganisme aerobe și au rol în curățarea navelor contaminate.

Pe lângă măsurile de diminuare a impactului menționate mai sus există și rezultatele obținute în urma cercetărilor realizate de oamenii de știință ce au demonstrat că pentru realizarea procesului de depoluare este necesară cunoașterea culturilor microbiene care duc la degradarea completă sau parțială a compusilor poluanți, caracteristicile mediului supus depoluării, alegerea oxidantului și a substanțelor nutritive , precum și natura poluanților existenți în mediul respectiv și capacitatea acestora de biodegradabilitate.A desea pentru bioremedierea ecosistemelor terestre poluate cu hidrocarburi se utilizează specii naturale existente în sol, cele mai cunoscute specii fiind: Arthrobacter, Achromobacter, Novocardia, Pseudomonas, Flavobacterium. Putem sublinia faptul că bioremedierea este una dintre cele mai avantajoase și eficiente metode de remediere a solurilor poluate cu hidrocarburi atât din punct de vedere economic cât și datorită faptului că poate fi integrată ușor alături de alte metode de remediere.

Pe scurt: gradul de biodegradare depinde în primul rând de compoziția și concentrația poluantului; adăugarea de organisme nu a avut un impact pozitiv asupra procesului de biodegradare din contră se prefer speciile naturale déjà existente în sol.

În general forarea unei sonde de petrol are ca scop exploatarea resursei naturale de țiței si gaze disponibilă în resursa natural numită sol. Această strategie de exploatarea a petrolului pentru o anume sondă, pe lângă interesul urmărit are în vederea și implementarea unor tehnologii care să protejeze mediul, diminuarea consumurilor energetice pentru că folosesc numeroase utilaje dar și realizarea unor condiții mai bune de munca pentru personalul în cauză.

Privind în ansamblul, deteriorarea ecosistemelor terestre poate afecta atât factorii de mediu (apă, aer, sol-subsol, biodiversitate) cât și sănătatea umană cu consecințe grave asupra acesteia.

În condițiile respectării procesului tehnologic de foraj si a tuturor măsurilor stabilite pentru diminuarea impactului și protecția aerului, a apelor, a solului-subsolului, a biodiversității și a așezărilor umane, se estimează că impactul global produs de această activitate asupra mediului este in general redus și temporar.

BIBLIOGRAFIE

Astel A.M, Lyubka Chepanova, Vasil Simeonov, Soil Contamination Interpretation by the Use of Monitoring Data Analysis, Springer, Water Air Soil Pollut, 2011.

Atlas R. M., Microbial Degradation of Petroleum Hydrocarbons: an Environmental Perspective, Microbiological Reviews, 1982.

Botnariuc N., Vădineanu A., Ecologie, Editura Didactică și pedagogică, București, 1982.

Ciobotaru V., Socolescu A.M., Poluarea și protecția mediului, Editura Economică, 2008.

Gavrilescu E., Popescu S.M., Monitorizarea și diagnoza calității mediului, Editura Sitech, Craiova, 2013.

Hoffman.D.J., Rattner.A.B., Burton.G.A.,Cairns.J., Handbook of Ecotoxicology Second Edition, Lewis Publishers, 2003, cap.14.

Ionac N., Ciulache S., Aspecte ale poluariii mediului in arealele cu industrie petroliera si petrochimica din judetul Bacau, „Seminarul Geografic D.Cantemir’’, 2002.

Malschi, Tehnici de bioremediere, Suport de curs, 2014.

Munteaanu C., Dumitrașcu M., Iliuță A., Ecologie și protecția calității mediului, Editura Balneară, Bucuresti, 2011.

Nenițescu C., Chimie organică, Editura Didactică și pedagogic, Bucuresti, vol. 1, editia 8.

Postolache C., Postolache C., Indroducere în ecotoxicologie, Editura Ars Dicendi, București, 2000.

Potra A., Micle V., Băbuț C.S., Studiu privind bioremedierea solurilor contaminate cu hidrocarburi petroliere, Ecoterra – Journal of Environmental, Cluj-Napoca, 2012, no. 31.

Rădulescu C., Emisii Poluante. Metode pentru reducerea acestora, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2008.

Răuță C., Cârstea S., Prevenirea și combaterea poluării solului, Editura Ceres, București, 1983.

Țuțuianu O., Evaluarea și raportarea performanței de mediu. Indicatori de mediu, Editura Agir, București, 2011.

Dicționarul explicative al limbii române.

http://www.unibuc.ro/prof/scradeanu_d/docs/2014/apr/16_19_20_25Monitoring_sol_ICPA_2011.pdf

http://www.anpm.ro/

http://apmbc.anpm.ro/anpm

www.apmgiurgiu.ro

www.icpa.ro