Perspective ale Dezvoltarii Conceptului Ospitalitatii

PERSPECTIVE ALE DEZVOLTĂRII CONCEPUTULUI OSPITALITĂȚII

ÎN DELTA DUNĂRII

Cuprins

Introducere

CAPITOLUL I

CADRUL GEOGRAFIC ȘI ANTROPIC AL ZONEI DELTEI DUNĂRII

1.1 Geneza și evoluție

1.2 Resurse naturale ale Deltei Dunării

1.4 Populația

1.5 Transporturile și comunicațiile

1.6 Tipuri de turism in Delta Dunarii

CAPITOLUL II

ANALIZA STATISTICĂ A OFERTEI ȘI CERERII ÎN TURISMUL DIN DELTA DUNĂRII

2.1 Analiza ofertei de cazare în Delta Dunări

2.2 Analiza cererii turistice în Delta Dunării

CAPITOLUL III OSPITSALITATEA ÎN DELTA DUNĂRII

3.1 Conceptul ospitalității sub marca Delta Dunării

3.1.1 Amenajarea turistică a capacităților de cazare în Delta Dunării

3.1.2 Reguli urbanistice în Delta Dunării

3.2 Gastronomia în Delta Dunării

3.3 Obiceiuri și tradiții în Delta Dunării

CAPITOLUL IV PRIORITĂȚI ÎN DEZVOLTAREA INFRASTRUCTURII DE CAZARE PE CONSIDERENTELE DURABILITĂȚII

4.1. Strategii actuale în dezvoltare

4.2 Tendințe actuale ale dezolvoltării infrastructuri de cazare in Deltei Dunării

4.2.1 Implicațiile turismului rural în dezvoltarea așezărilor rurale românești

4.2.2 Tendințe privind identificarea și amenajarea satelor turistice

4.2.3 Tendințe de lansare a satului turistic românesc pe piața mondială

4.3 Propuneri privind dezvoltarea infrastructurii de cazare

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

Această lucrare face referire la situația și perspectivele turismului românesc în dinamica turismului european, analizând în mod direct zona Deltei Dunării ce constituie studiul de caz al acestei lucrări de licență.

Tema aleasă acordă o importanță deosebită infrastructuri de cazare prin prezentarea concretă a elementelor ce fac zona Deltei Dunării o fascinantă destinație turistică europeană și mondială. Motivația care a stat la baza alegerii unei astfel de teme este una complexă, încadrată de curiozitate și de dorința de cunoaștere cât mai bine a potențialului însemnat al Deltei Dunării.

Totodată prin prisma abordării acestei teme am dorit să promovez într-un mod academic zona Deltei Dunării, încadrată în peisajul românesc. La începutul lucrării, am prezentat și descris poziția geografică, infrastructura generală și pe cea turistică a zonei Deltei Dunării, scoțând la lumină caracteristicile cele mai de seamă ce favorizează activitatea turistică în zonă. Specificitatea și unicitatea zonei este evidențiată, prin figuri sugestive ce îndeamnă cititorii să calătorească în faimoasa și impresionanta Deltă a Dunării.

In capitolul doi analiza statistica a ofertei si cererii in turismul din Delta Dunarii am încercat să surprind evoluția și situația turiștilor interni și internaționali ce sunt atrași de unicitatea zonelor din Delta Dunarii, prin tabele și grafice. ce exprimă concret numărul acestora, cât și nivelul de dezvoltare a infrastructurii turistice din țara noastră.

În capitolul trei am concentrat toată frumusețea și stralucirea Deltei Dunării, marcată de peisajele ce îți taie respirația, ce te îndeamnă să visezi și să te regăsești cu natura, să vizitezi și sa cunoști viața localnicilor, obiceiurile și tradiția românească ce o fost infuențată de cultura orientală și de amestecul de civilizații ce au poposit aici de-a lungul istoriei.

Totodată ai ocazia de a te bucura de plaje cu nisip fin ce rar întâlnești în Europa și în lume, ai posibilitatea de a observa biodiversitatea și de a naviga pe canalele Dunării, de a învața istoria zbuciumată a locurilor prin vizitarea monumentelor arhitecturale și culturale ale zonei, de a sărbătorii împreună cu localnicii, prin festivaluri și manifestații cultural-artistice ce îți vor aduce bucurie și sentimente de o emoție profundă. Și dacă ai obosit vizitând, poți poposii la restaurantele pescărești din Deltă ce îți vor încânta simțurile, unde vei gusta din faimoasa bucătarie dunăreano- dobrogeană, poți admira jocul ce se împletește armomios cu portul popular încărcat de valoare și poți asculta muzica tradițională, ce te vor face să revii pe plaiurile Dunării, pe meleagurile pline de culoare, înțesate de voie bună și ospitalitate.

În finalul lucrării am adaugat strategii și tendințe actuale în dezvoltarea infrastructurii de cazare din Deltei Dunării.Acestea sunt importante pentru dezvoltarea insfrastructuri de cazare deoarece arhitectura populară încă predomină în Delta Dunării arătând că localnicii țin la ceea ce ii reprezintă si ofera zonei un specific deosebit.

CAPITOLUL I

CADRUL GEOGRAFIC ȘI ANTROPIC AL ZONEI DELTEI DUNĂRII

Delta Dunării este una dintre cele mai mari delte ale Europei, incluzând zone umede dintre cele mai puțin deranjate de pe continent. Mozaicul de habitate dezvoltate aici este cel mai variat din România și găzduiește a mare varietate de comunități de plante și animale al căror număr depășește 5.500 de tipuri. Circa 70% din vegetația deltei este dominată de stuf, papură și de vegetația de stuf de pe plauri. În lacuri, canale, se întâlnesc plante acvatice reprezentate de specii submerse: nufărul alb, nufărul galben, cornaciul, săgeata apei, etc. O categorie distinctă o formează plantele fără rădăcini, plantele plutitoare. Pădurile de sălcie se întâlnesc pe malurile mai înalte în timp ce salcia cenușie de talie mică se întâlnește pe malurile mai joase.

Delta Dunării este faimoasă de asemena ca fiind una dintre cele mai întinse zone umede de pe pământ. Habitatele naturale minunate formate aici oferă condiții propice de trai pentru un număr impresionant de plante și animale. Stuful formează aici una dintre cele mai largi suprafețe întinse de pe pămant, iar pădurile Letea și Caraorman reprezintă limita nordică a două dintre cele mai rare specii de stejar care sunt mai frecvent întâlnite în sudul Peninsulei Italice și Balcanice.

Împreună cu un mare număr de plante acvatice și terestre, delta adăpostșeste de asemenea și multe colonii importante de pelicani și cormorani, specii caracteristice pentru Delta Dunării precum și o mare varietate de păsari de apă care vizitează sau se opresc în delta pentru cuibărire și iernare.

Bogația în pește a lacurilor din delta, a canalelor și brațelor Dunării reprezintă o altă atracție turistică atât pentru iubitorii de pescuit cât și pentru cei cărora le place să deguste mâncarea tradițională din pește preparată de locuitorii deltei. Plaja litorală foarte lată, cu nisipuri fine, marea calma cu ape deloc adânci, reprezintă de asemenea o mare atracție pentru turiști.

1.1 Geneza și evoluție

Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea, România și parțial în Ucraina, este cea mai bine conservată dintre Deltele Europene. Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial UNESCO în anul 1991, este clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România și ca parc național în taxonomia internațională a IUCN.

Parte emblematica a patrimoniului national si universal, sit UNESCO, RAMSAR, NATURA 2000, Peisajul European al Anului 2009, Delta Dunarii este pur si simplu locul de la marginea Mării Negre unde te simți un răsfățat al naturii. Aici, între cele peste 5 400 de specii de plante și animale cunoscute pană în prezent și, se presupune, multe altele nedescoperite, esti în cea de-a treia zona din lume ca biodiversitate, dupa Marea Barieră de Corali și Insulele Galapagos.

Delta Dunarii isi trage apele din masivul Padurea Neagra, sub varful Kandel din Germania, prin cele doua paraie, Brigah, la 920m si Bridge la 1000m altitudine ce se unesc langa localitatea Donaueschingen- Dunarea are un bazin de recepție de 817 mii km², care este de 3,4 ori mai mare decât suprafața României, reprezentând cam a 12- a parte din suprafața Europei (10 050 mii km2).

Cel mai tânăr pământ al țării, Delta Dunării potrivit oamenilor de știință își are originile în urmă cu aproximativ 13 000 de ani. În formarea Deltei se conturează foarte clar mai multe faze distincte.

Faza 1: Pe locul Deltei și prelungindu-se mult în amonte există inițial Golful Tulcea. Datorită unei impresionante cantități de aluviuni transportate de Dunăre și datorită unui flux și reflux extrem de mic (aproximativ 50 cm) în acest golf s-au creat condițiile formării unei Delte.Configurația geografică în care Golful Babadag era bine conturat, dând naștere mai târziu „Lacului Razim”.

Faza 2: În urmă cu aproximativ 13 000 de ani între insulele Caraorman și Letea s-a format un cordon litoral, care a închis Golful Tulcea transformându-l într-o laguna.

Faza 3: Colmatarea lagunei duce la formarea unei suprafețe mlăștinoase în care Dunărea își sapă unul din cele mai vechi brațe: Sfântul Gheorghe. În urmă cu aproximativ 9000 de ani aluviunile transportate de brațul Sfântul Gheorghe fac ca Delta să avanseze în dreptul lui și în același timp închid Golful Babadag conturând viitorul complex Razim – Sinoe.

Faza 4: Un nou braț al Dunării străpunge "cordonul inițial" (în urmă cu 7 000 de ani, chiar în dreptul viitoarei localități Crișan) și va depozita aluviuni la capătul său. Acest braț se va numi Sulina și va avea o avansare rapidă în mare care se datorează probabil unei oarecare colmatări a brațului Sfântul Gheorghe. De asemenea se conturează partea de Nord a Deltei și brațul care îi va da naștere: brațul Chilia.

Faza 5: Colmatarea brațului Sulina obligă apele Dunării să caute altă ieșire la Marea Neagră, astfel „cordonul inițial” este străpuns din nou în partea de nord (în urmă cu 2 000 de ani, în dreptul localității Periprava), luând naștere brațul Chilia.Aluviunile depuse de noul braț Chilia vor duce la înaintarea Deltei în partea de Nord. În interiorul Deltei colmatarea lacurilor și formarea unor noi grinduri este un proces natural ce continuă și astăzi.

Primele mărturii despre Delta Dunării le avem de la : "părintele istoriei" Herodot (484-425 î. Hr.), care scria despre existența a 5 brațe ale Dunării.

Polybiu (sec II î. Hr.) pomenește în lucrările sale despre 7 brațe și de mari acumulări de nisip la gurile Istrului. Cea mai veche hartă este schița întocmită de Strabon (63 î. Hr. – 19 d. Hr.).

Cea mai amplă descriere a Deltei în care sunt trecute și coordonatele ei geografice, latitudinea și longitudinea le avem de la Claudiu Ptolemeu (90-168 d. Hr.) Din secolul al XV-lea și până în secolul al XIX-lea Dobrogea și gurile Dunării vor fi stăpânite de Imperiul Otoman.

Este o deltă de tip clasic, bine individualizată, cu un contur clar deoarece debusează într-o mare închisă, lipsită de maree, unde vânturile au frecvență redusă și intensitate mica, favorabile apariției deltelor. Ca rezultat al interacțiunii dintre fluviu și mare, Delta Dunării se împarte în două sectoare: delta fluvială în vest și delta fluvio-marină în est, separate prin aliniamentul de grinduri Letea – Caraorman –Crasnicol. Informațiile rămase de la călătorii antici, împreuna cu cele mai recente date și interpretări în domeniu, au permis reconstituirea, în spațiu și timp, a teritoriului deltaic. Aproape toate teoriile formulate converg spre ideea de geneză prin fazele de golf – liman- deltă. Conform acestora, Delta Dunării ar fi luat naștere într-un vechi golf al mării, izolat prin intermediul unui cordon litoral de nisip, care a transformat partea vestica a acestuia într-un liman.

Delta Dunării s-a format datorită acțiunii unui complex de factori, respectiv: „oscilațiile practic nule ale mareelor din bazinul Mării Negre, existența unei platforme continentale bine dezvoltată, cât și a adâncimilor mici în sectorul maritim din fața gurilor Dunării, debitul mare de aluviuni pe care Dunărea l-a depus și îl depune în zona sa de vărsare, existența în fața gurilor Dunării a unui curent maritim litoral de aluviuni, cu direcție generală NE-SV, predominantă vânturilor de nord- est.

Regiunea deltei este o câmpie în formare alcătuită din relief pozitiv (grindurile) și relief negativ (brațele Dunării, canalele, gârlele,depresiunile lacustre). Uscatul deltaic reprezintă numai 13% din suprafață și este alcătuit din:

– grinduri fluviale longitudinale, cu orientări de la vest la est, care însotearaorman –Crasnicol. Informațiile rămase de la călătorii antici, împreuna cu cele mai recente date și interpretări în domeniu, au permis reconstituirea, în spațiu și timp, a teritoriului deltaic. Aproape toate teoriile formulate converg spre ideea de geneză prin fazele de golf – liman- deltă. Conform acestora, Delta Dunării ar fi luat naștere într-un vechi golf al mării, izolat prin intermediul unui cordon litoral de nisip, care a transformat partea vestica a acestuia într-un liman.

Delta Dunării s-a format datorită acțiunii unui complex de factori, respectiv: „oscilațiile practic nule ale mareelor din bazinul Mării Negre, existența unei platforme continentale bine dezvoltată, cât și a adâncimilor mici în sectorul maritim din fața gurilor Dunării, debitul mare de aluviuni pe care Dunărea l-a depus și îl depune în zona sa de vărsare, existența în fața gurilor Dunării a unui curent maritim litoral de aluviuni, cu direcție generală NE-SV, predominantă vânturilor de nord- est.

Regiunea deltei este o câmpie în formare alcătuită din relief pozitiv (grindurile) și relief negativ (brațele Dunării, canalele, gârlele,depresiunile lacustre). Uscatul deltaic reprezintă numai 13% din suprafață și este alcătuit din:

– grinduri fluviale longitudinale, cu orientări de la vest la est, care însotesc brațele Dunării ;
– grinduri fluvio-maritime, cu orientări de la nord la sud create prin acțiunea comună a Dunării si a mării

– grinduri continentale care reprezintă resturi dintr-un uscat mai vechi (predeltaic).

1.2 Resurse naturale ale Deltei Dunării

Prezentare generală

Delta Dunării „împărăția apelor” și a pământurilor plămădite de ape, este plină de farmec. Apele mării și-au restrâns domeniul și s-a arătat uscatul, un pământ tânăr, clădit sub ochii noștri din rocile fărâmițate ale munților și din solul fertil al câmpiilor, cu dăruire împrospătat de bătrânul Istru, cum numeau anticii Dunărea din părțile noastre. Se dă o luptă neîncetată între apă și uscat,din care uscatul iese întotdeauna învingător. Marea se retrage în timp ce uscatul ia forma unor degete de-a lungul cărora apele fluviului înaintează spre est. Bogățiile naturale ale deltei: pământul și apa, flora și fauna sunt de fapt componentele economice, dar și turistice ale teritoriului și peisajului geografic originar.

Delta Dunării se află acolo unde Dunărea, apropiindu-se de locul de vărsare a ei în Marea Neagră, se ramifică și își duce apele pe o largă câmpie, ale cărei limite se îndepărtează la peste 100 km. În cuprinsul ei se găsesc albiile brațelor fluviului, însoțite de-o parte și de alta de lacuri, zone mocirloase, gârle și canale. Întreaga vale până la țărmul mării are o pantă redusă, ceea ce face ca apele să înainteze încet. Toate brațele deltei au lățimi considerabile. Întreaga deltă se prezintă ca un ansamblu amfibiu, adică o întindere de apă din care se ridică grinduri reduse ca înălțime și suprafață.

În Deltă există posibilitatea alcătuirii unor mari itinerarii, fiecare cu peisajul său caracteristic, dar atât turiștii cât și, în general, toți cei ce o vizitează în câteva ore sau în câteva zile nu pot vedea decât o mică parte.

Delta Dunării fiind îndeosebi un domeniu al apelor, exercită aceeași putere de atracție ca și marea. Există ocazia de a explora natura la hotarul dintre apă și uscat, unde se făurește viața.

Peisajele deltei care se succed pot ascunde mari surprize; de pildă, la depărtare de câțiva km de mare, în pădurile de pe grindurile Letea și Caraorman, cresc stejari bătrâni înlănțuiți de liane care le acoperă trunchiurile cu frunze, ca la ecuator. În partea centrală a acelorași grinduri se înalță dune de nisip, ca la tropice.

Suprafața totală a deltei este de 5 640 km², din care României îi revin 4 340 km², din care 3 660 km² se află sub nivelul Mării Negre, iar 680 km² reprezintă teren neinundabil, nesupus acțiunii schimbătoare a apei. Comparată cu suprafețele altor delte din Europa, Delta Dunării este a treia ca mărime.

Coordonate georgrafice

La nord, delta se mărginește cu câmpia Bugeacului, la vest cu munții din nord-vestul Dobrogei, la sud cu podișul Dobrogei, iar la est cu Marea Neagră. Zona de vărsare a Dunării se prelungește în mare până la o distanță de 10-15 km de la țărm și, uneori, chiar dublul acestei distanțe.

Sulina reprezintă brațul care servește prin excelență la navigat. Între gura principală a brațului din nordul Deltei, Chilia, și gura brațului din sudul deltei, Sfântul Gheorghe, distanța pe mare este de 80 km. Pe când brațul Sulina curge spre vărsare prin mijlocul deltei, brațele Chilia, la nord, și Sfântul Gheorghe, la sud, închid suprafața deltei propriu-zise. Delta Dunării se aseamănă așadar cu un triunghi având vârful îndreptat către vest, spre interiorul țării, iar baza către est, spre mare; baza și înălțimea triunghiului măsoară fiecare câte 80 km. Împreună cu delta propriu-zisă se socotesc și suprafețele învecinate, cum sunt cele ocupate de lacurile de la nordul brațului Chilia și mai ales de la sudul brațului Sfântul Gheorghe, suprafețe unde apele Dunării se revarsă.

Sub raportul coordonatelor geografice, Delta Dunării este așezată la întretăierea paralelei de 45º latitudine Nord cu meridianul de 29º longitudine Est. Incluzând zonele de lacuri care o înconjoară pe laturile sale, Delta Dunării are o suprafață de 5 640 km² din care 4 470 km² sunt pe teritoriul țării noastre.La aceasta se adaugă zona maritimă, care variază ca lățime, din fața deltei, unde se face amestecul apelor fluviale cu cele maritime.Întreaga deltă se prezintă ca o câmpie aproape plană, ușor înclinată spre răsărit, apa având întâietatea asupra uscatului, acoperă permanent cam 80-90% din suprafață.

În albia minoră a brațelor Dunării, dar și în interiorul deltei, există adâncimi ale apei sub nivelul mării. În anumite locuri, patul albiei coboară la -39 m pe brațul Chilia, la -34 m pe brațul Tulcea, la -18 m pe brațul Sulina și la -26 m pe brațul Sfântul Gheorghe. Însuși Lacul Razim, cel mai mare lac de la sudul deltei, are adâncimea de -3 m. Suprafețele de uscat din deltă au două caracteristici:sunt dispuse fără o ordine aparentă, iar înălțimile lor prezintă valori mici. Grindul Chilia are înălțimea maximă de 6,5 m, la vestul satului Chilia Veche.Dunele din nordul grindului Letea ajung la altitudinea de 13 m.

Unele insule din lacul Razim sunt scunde, de exemplu, Bisericuța care are 4 m, dar altele sunt mai înalte : Grădiște de 19 m, Popina de 49 m, depășind deci înălțimile întâlnite între brațele Dunării.

Relieful Deltei Dunării

Relieful Deltei Dunarii cuprinde doua mari formatiuni: depresiunile deltaice, cu cote medii sub un metru, care ocupa cea mai mare suprafata din delta si se afla intr-un continuu proces de colmatarea aluvionarea sau organica si grindurile care au cote de 0,31 m fata de nivelul Marii Negre.În mod succesiv, apele acoperă ori eliberează uscatul deltei, după cum ele vin mari sau sunt în scădere.

Subunitățile geografice compunând delta sunt privite ca elemente morfo-hidrografice, fiind deopotrivă atât elemente geomorfologice (adică forme ale reliefului) datorită poziției lor în interiorul uscatului, cât și hidrologice (care aparțin diferitelor specii de ape), ca urmare a situației pe care o au în domeniul apelor.

În deltă sunt două categorii de elemente morfo-hidrogragice : pozitive, care au o înălțime mai mare decât nivelul mării, constituind suprafețe ale uscatului sau, cum li se spune, „uscăturile”deltei; și negative, care se găsesc sub nivelul mării, constituind locurile joase cu apă.

Elementele morfo-geografice pozitive sunt: resturile uscatului predeltaic, grindurile fluviatile și grindurile maritime care se întâlnesc pe marginea deltei, în lungul brațelor sau în aproprierea mării.

Din punct de vedere morfogenetic și după agenții predominanți care au contribuit la formarea ei, delta a fost separată în sens transversal, pe brațele fluviului în două părți distincte: delta fluvială, în suprafața de 2 118 km², adica partea în amonte în care fluviul a fost agentul dominant și delta maritimă în suprafața de 1 311,4 km², respectiv partea de aval în care marea a avut o influență importantă în cadrul interacțiunii sale cu fluviul. Linia de separație între cele două părți o constituie sistemul de cordoane Letea- Caraorman- Crasnicol- Petrișor.

Resturile uscatului sunt martorii reliefului anterior, erodat de ape, al deltei, dovezi ale structurii și înfățișării de altădată ale regiunii. Acum câteva zeci de mii de ani, prin aceste locuri, unde este astăzi delta, umblau mamuți, de altfel ca și în Câmpia Română sau în Podișul Moldovei.

Grindurile fluviatile se înalță cu încetul din depunerea aluviunilor în lungul brațelor deltei, putând fi simple sau complexe. Dimensiunile lor sunt proporționale cu gradul de mărime a cursurilor de apă care le-au dat naștere, fie ele curgătoare sau chiar cel puțin temporar, aproape staționare.

Grindurile maritime, uneori numite grinduri fluvio-maritime, într-un mod mai evident decât cele fluviatile, se împart în două tipuri: simple și complexe. Cele simple sunt constituite de cordoanele litorale, numite perisipuri. Se găsesc în zona dinspre mare a deltei și în zona grupei de lacuri Razim-Sinoe.

Modul în care sunt distribuite grindurile fluviatile și cele maritime în interiorul deltei determină împărțirea ei în două subunități geografice: delta fluviatilă la vest, spre locul de început al bifurcării fluviului, unde se găsesc grindurile fluviatile paralele cu brațele Dunării, și delta maritimă la est, spre locul de vărsare a fluviului, unde grindurile maritime perpendiculare pe brațele Dunării prezintă o importantă dezvoltare.

Rețeaua hidrografică

Rețeaua hidrografică de bază a acestei unități fizico-geografice este constituită din brațele Dunării, reprezentând principalii factori cu acțiune importantă și permanentă în desfășurarea proceselor morfohidrografice. În strânsă legătură cu acestea se află gârlele, canalele, lacurile, mlaștinile.Toate aceste componente au cunoscut numeroase modificări, mai ales în prezent, prin îndiguire și înălțare a grindurilor, precum și o serie de alte elemente de regularizare (trasarea unor noi canale, desecări etc.), încât imaginea hidrografică a Deltei Dunării s-a modificat permanent.

Brațele Chilia și Tulcea sunt primele două mari artere de apă rezultate din bifurcarea Dunării la Ceatalu Chilia. După această primă separare, mai în aval, Brațul Tulcea se subdivide, la Ceatalu Sfântul Gheorghe, în brațele Sulina și Sfântul Gheorghe care se varsă separat în mare.

Brațul Chilia, cel mai mare dintre cele trei brațe ale Dunării, având în vedere debitul, lungimea (117 km) și lățimea (60-700 m) se ramifică în unele locuri în brațe secundare. Apele prezintă pe Brațul Chilia adâncimi ce depășesc 30 m.

Brațul Tulcea este delimitat între cele două brațe Chilia și Sf. Gheorghe, având o lungime de circa 19 km, o luncă asimetrică, iar lățimea brațului de aproximativ 300 m. Brațul Sfântul Gheorghe depășește în lungime 100 km.

Brațul canalizat Sulina are o lungime de circa 63 km, fiind prelungit în mare pe circa 7,5 km prin două diguri. Adâncimile apei ajung la 12 m. Acesta este brațul pe care se întreprind continuu acțiuni de întreținere și de amenajare pentru navigație. Albia este sculptată în aluviuni. Lacurile sunt destul de numeroase și cu mărime foarte diferită.

Canalele sunt numeroase, dintre acestea cele mai importante sunt: Magearu care se desprinde din vechiul braț al Sulinei și are o lungime de aproximativ 8 km ajungând în câmpul Letea;Canalul Litcu-Puiuleț-Puiu-Roșu care pornește din Brațul Sfântul Gheorghe și ajunge la Marea Neagră, desfășurându-se pe o lungime de 13 km; Canalul Busurca cu o lungime de circa 4 km din el pătrunzându-se în complexul lacurilor Roșu și Puiu; Canalul Dunavăț, cel mai vechi din deltă, prin el alimentându-se cu apă dulce Lacul Razim ș.a.

Lacurile mai importante sunt:între brațele Sfântul Gheorghe și Sulina-Roșu, Lumina, Puiu, Gorgota etc., iar între brațele Sulina și Chilia-Matița, Furtuna, Tatanir.

Solurile din Delta Dunării

Relieful, roca de solificare, clima, apele și vegetația, prin particularitățile lor de alcătuire regională și aspecte de manifestare locală, condiționează apariția anumitor tipuri de soluri.

În cele două fâșii, maritimă și dunăreană, apar solurile hidromorfe, salinizate și alcaline (circa 20 000 ha), aluviuni și solurile aluviale (circa 130 000 ha), lăcoviștile ș.a.

Din grupa solurilor hidromorfe fac parte: lăcoviștile salinizate care se întâlnesc îndeosebi pe latura maritimă.

În grupa solurilor nedezvoltate se remarcă prezența solurilor nisipoase și nisipurilor marine salinizate (circa 50 000 ha), cu mare răspândire în regiunea limanelor și lagunelor, precum și în Delta Dunării.

Resursele subsolului

Dezvoltarea paleogeografică a Deltei Dunării a generat în afara bogăției formelor de relief, a elementelor de hidrografie și o varietate a resurselor subsolului.

Astfel că în grindurile Letea și Sărăturile se găsesc nisipuri titanifere utilizate în industria chimică și a materialelor de construcții. Există lagune care conțin ape sulfatate, una dintre acestea fiind Techirgiol, având importante mijloace de ameliorare a unor boli.

De asemenea, în Techirgiol se găsesc calcare de diferite vârste geologice, în Tulcea sunt prezente gresiile, gresiile cuarțitice, șisturile cristaline verzi care reprezintă materia primă pentru pavatul șoselelor.

Clima

În Delta Dunării există o climă temperat continentală, cu influențe marine, caracterizată printr-o temperatură medie anuală de 11ºC, cu variații moderate, influențată favorabil de apele mării din vecinătate și de abundența lacurilor și a bălților din interior. Actiunile turistice specifice deltei isi gasesc conditii optime de practicare aproximativ 5 luni pe an, din luna mai pana in luna octombrie, perioada caracterizata printr-o temperatura medie de 19ºC, prin cantitatile reduse de precipitatii (sub 200 mm) prin numarul mic al zilelor ploioase, durata mare a stralucirii soarelui. Deci particularitatile climei influenteaza activitatile turistice precum si durata lor de desfasurar.

Primăvara întârzie sub influența frigului pe care marea l-a acumulat în adâncurile apelor sale în timpul iernii.

Vara, pe linia hotarelor dinspre apă și uscat, adierea vântului, oricât ar fi de slabă, se simte în clipoceala apei pe lângă maluri. În lunile de vară, mediile lunare ale temperaturii aerului și cele ale temperaturii apei variază.

În timpul verii, suprafețele mari de apă din deltă, situate în vecinătatea zonelor de stepă dinspre nord, având o temperatură mai constantă decât uscatul, determină apariția în straturile aerului a unor mișcări descendente. Norii se destramă, iar cantitatea de precipitații se micșorează.

Anual cad doar 300-400 mm de apă de ploaie și de zăpezi, cantitate caracteristică regiunilor secetoase de pe glob, cu vegetație de stepă. Ceața se formează relativ rar. Delta Dunării este considerată ca o regiune cu cer senin. Prin comparație, verile sunt răcoroase.

Toamna, vremea se menține călduroasă mult timp. În luna septembrie, mediile lunare ale temperaturii aerului și cele ale temperaturii apei sunt de 21ºC și respectiv 18ºC. Numai către sfârșitul toamnei, vremea se răcește.

Iarna apar vânturile de nord, de nord-est și de nord-vest. Un fenomen deosebit de important pentru viața fluviului și a deltei este înghețarea apelor. Vânturile dominante sunt cele din sectorul nordic, care sunt mai frecvente iarna, iar vânturile din sud suflă cu o frecvență sporită numai în interiorul deltei și predomină ușor vara. Anotimpul cel mai vântos este primăvara, în luna martie, iar anotimpul cel mai calm este vara, în luna august.

Frecvența și intensitatea vântului cresc de la Tulcea spre Sulina, calmul eolian fiind de 34,4% la Tulcea și de numai 8,6% la Sulina. Între frecvența și intensitatea vântului există un oarecare paralelism, în sensul că regiunile mai expuse, de pildă litoralul, sunt și regiunile cu vânturile cele mai puternice.

Umiditatea atmosferică se caracterizează prin precipitații sărace,cu averse frecvente și lungi perioade de secetă, precum și printr-o umiditate relativ ridicată.Nebulozitatea inregistreaza in delta nivelul maxim in luna decembrie (cer noros) si nivelul minim in luna august (cer senin).

Vegetația

Ocupă o suprafață de circa 3 000 km², aproximativ 68% din suprafața deltei; pădurile, 2%; pășunile naturale, circa 9% și stufăriile aproape 57%.Elementul dominant în vegetația deltei îl constituie stufăriile, în suprafața de 2 530 km², formate din stuf omogen și stuf în amestec cu alte plante de baltă cum ar fi: papura, feriga de baltă, rogozul, etc.

În zona cuprinsă între brâul de stuf și părțile ferite de inundații cresc specii de rogoz, pipirig, coada calului, crini de baltă etc.

Împărăția apelor este în cea mai mare parte acoperită cu vegetație acvatică, diferențiată în funcție de nivelul apei, de sol etc. Vegetația submersă, care se dezvoltă în apele stătătoare, are, în cele mai multe cazuri, rădăcinile înfipte în mâl, suprafața apei fiind străbătută de organele florale.

O largă răspândire o are mălura bălții și cosorul, apoi broscărița, sârmulița, ciuma apelor, adusă din Canada în mai multe țări din Europa centrală. La noi există numai planta femelă,înmulțirea făcându-se doar vegetativ.

Mai aproape de mal se dezvoltă plantele cu frunze plutitoare, cu o structură a țesuturilor care le permite menținerea pe suprafața apei, aceste plante fiind fixate sau nu prin rădăcini. Din prima grupă, nufărul alb și nufărul galben dau o notă deosebită gârlelor din deltă.

Când este în plină vegetație, delta apare ca o nesfârșită întindere verde alcătuită din stuf și trestie, întreruptă de nenumărate fâșii sau ochiuri de apă, mărginite de zăvoaie, cu plopi sau sălcii albe acoperite de covorul frunzelor plutitoare ale nuferilor, și altor plante acvatice, ale căror flori albe și galbene aduc în peisaj o notă de gingășie.

Pe grindurile fluvio-maritime, cu dune de nisip care ating înălțimile cele mai mari din deltă (circa 7 m) se găsesc unele suprafețe de teren lipsite de vegetație, iar altele oferă condiții de viață învelișului vegetal, fiind acoperite de stepe ierboase, zăvoaie și păduri.

În aproprierea mării, covorul vegetal este mai sărăcăcios, cu plante adaptate pe solurile nisipoase: pătlagina de nisip, trestia de câmpuri și varza de mare. Pădurea de stejar de pe grindul Letea are în amestec esențe și în special liane, viță sălbatică și plante mediteraneene. Asemănătoare sunt și pădurile de pe grindurile maritime ale deltei, în acestea cresc plopul alb, plopul negru și plopul tremurător, stejarul, frasinul și vița sălbatică.

Fauna

Aceasta este alcătuită dintr-o mare varietate de specii. Astfel, întâlnim animale terestre care sunt legate de apă prin modul lor de viață, animale care își caută hrana în apă sau pe uscat, animale care sunt strâns legate de zona inundabilă, animale acvatice și altele. Dintre speciile de mamifere de uscat enumerăm:” cerbul, iepurele, vulpea, dihorul de stepă, dihorul pătat, bursucul, iar lista speciilor de mamifere de apă include printre altele: vidra, nurca, hermina, nevăstuica, mistrețul, pisica sălbatică și câinele enot, multe dintre ele fiind foarte importante din punct de vedere cinegetic”. Există și specii care pot fi considerate rarități pentru Delta Dunării: nutria originară din America de Sud și crescută la noi fie numai în captivitate, fie în libertate în zona localității Caraorman în anul 1971.

Adevărații stăpâni ai deltei sunt păsările. În stufărișuri, pe grinduri, în zăvoaie trăiește o populație înaripată formată din 327 specii, din care cuibăresc în deltă 218 specii și sunt în trecere spre alte ținuturi 109 specii. Originea diferită a păsărilor: de tip mediteranean, mongol, siberian, european, chinez, arctic, face ca Delta Dunării să fie considerată una dintre cele mai interesante delte ale lumii. De altfel, cele 327 de specii de pasari care cuibaresc sau trec in pasaj, reprezinta 80,5% din avifauna României care cuprinde un numar de 401 specii iar cele 141 de specii acvatice reprezintă 82% din avifauna acvatica europeana.

Din punct de vedere fenologic, speciile de păsări de importanță faunistică se împart în următoarele categorii:

Specii sedentare, care fie că rămân în deltă, fie că părăsesc zona în anumite perioade, dar sunt înlocuite de populațiile aceleiași specii, originare din alte zone geografice. Din această categorie fac parte: rața mare, rața cap brun, gâsca de vară, codalbul, fazanul, guguștiucul, coțofana.

Specii migratoare care pot fi:

În deltă se întâlnesc două specii, respectiv: lebăda cucuiata (Cygnus olor) care este oaspete de vară, și lebăda cântătoare (Cygnus Cynus) care poposește în deltă pe timpul iernii.Protejarea acestor teritorii ale deltei, a unor specii de animale și păsări a făcut ca aici să se mențină în mare măsură echilibrul natural. Cu toate acestea, viața în rezervații este influențată de orice modificare importantă survenită în întregul sistem ecologic deltaic.

a) Oaspeți de vară, care se reproduc în zona deltei și migrează mai la sud pentru perioadele reci ale anului. Așa avem: pelicanul comun și creț, egreta mică și mare, stârcul purpuriu, galben și pitic, uliul de trestie, porumbelul de scorbură, prepelița, cucul, pupăza etc.

b) Oaspeți de iarnă, păsări originare din zonele nordice, care iernează în deltă: rața pitică, gâsca gât roșu, șoimulețul de iarnă, uliul de stepă, huhurez coadă lungă, căldărașul, pasărea omătului etc.

Specii de pasaj care iernează mai la nord de teritoriul țării noastre și cuibăresc, de asemenea, mai la nord, trecând prin deltă în timpul primăverii și toamnei. De exemplu: rața fluierătoare, rața sulițar, cocorul, sitarul de pădure, sturzul viilor etc.

Specii accidentale și de invazie. „Din această categorie fac parte păsările provenite din alte regiuni care apar la noi în mod accidental ca exemplare rătăcitoare. De exemplu: corcodelul urecheat, stârcul de cireadă, flamingul, acvila de stepă, rața mandarin, rața neagră, fâsca gulerată, pescărușul răsăritean, fluturașul de stâncă etc. Specii de invazie, apărând în perioade neregulate, nu au un ciclu bine determinat și în diferite anotimpuri după specie. De exemplu: găinușa de stepă, mătăsarul sau lăcustarul.

Peștele constituie una din bogățiile deltei, cunoscută și valorificată din timpuri străvechi. În general peștii de aici sunt buni înotători, specii sedentare fiind puține: somnul, țiparul, zvârluga. Cei mai mulți dintre peștii deltei aparțin familiei Cyprinidae, cu foarte multe specii: crapul, roșioara, plătica și cosacul, babușca, cărăul, avatul, etc.

O altă grupă cuprinde șalăul, specie foarte valoroasă, bibanul și ghiborțul. De asemenea o largă răspândire o are știuca, răpitor feroce, ea fiind supranumită adesea „rechinul bălților”.

În apele deltei, precum și în cele de litoral, apar specii salmastre. Sturionii constituie resturi din fauna vechiului lac pontic: nisetrul, păstruga, morunul și scrumbia de Dunăre. Delta Dunării este locul cel mai propice pentru peștii care vin să depună icre, în principiu acei pești sunt sturionii, femelele depun icrele după care mor, lăsând în urma lor numeroși peștișori. În această perioadă sezonul de pescuit este strict interzis.

Fauna cinegetică -mamifere vânate în Deltă

Vânatul cu păr ori cu pene reprezintă în deltă un obiectiv de mare interes. Se întâlnesc specii de mamifere rare ca vidra, nurca, bizamul. Bizamul este un rozător cu blană cafenie, de mărimea unui șobolan mai dezvoltat.

Mamiferele sunt apreciate de vânători după beneficiile aduse când sunt vânate. Unele sunt calificate ca având o blană prețioasă: vidra, nurca, bizamul. Altele se consideră că au valoare economică medie: iepurele, mistrețul; altele mai redusă: lupul, vulpea, dihorul, pisica sălbatică.

Păsări de interes cinegetic

Unele din păsările cele mai obișnuite ale deltei sunt rațele sălbatice și lișițele.

Ele își țes sprintene zborul prin urzeala undelor. De asemenea se întâlnesc în multe locuri gâștele sălbatice, stând în apropierea berzelor ce își admiră silueta pe oglinda apelor. Rațele și gâștele sălbatice precum și lișițele sunt păsările cele mai căutate de vânători.

Rațele sălbatice sunt variate ca înfățișare și uneori ca mod de viață. Iată câteva specii de rațe: mare, pitică, pestriță, catifelată, neagră, roșie, arămie, fluierătoare, sunătoare, lingurar, cu cap brun, cu ciuf, moțată, cu cap negru, cu cioc îngust, de ghețuri. Călifarii albi și cei roșii sunt tot rațe. Unele specii sunt mai mari, altele mai mici decât rața domestică.

Anumite soiuri de rațe sălbatice sunt foarte numeroase. La evaluările efectuate din avion se observă, chiar și iarna, stoluri de sute de mii de exemplare din aceeași specie, într-o singură zi. În fața avionului se înalță un nor de rațe care își regăsesc curând liniștea coborând pe apele vreunui lac apropiat.

Lișițele sunt păsările cele mai numeroase din deltă, ca și din orice alt loc unde băltesc apele. Au mărimea unei găini mici, cu un colorit negru-fumuriu, ceva mai deschis numai pe pântece și cu puțin alb pe aripi. Prelungirea ciocului pe frunte se termină cu o pată albă, caracteristică speciei. Labele au degete lungi, înconjurate fiecare separat de câte o pieliță franjurată.

Este o pasăre relativ sedentară, în deltă sosește devreme, prin februarie și pleacă târziu, prin noiembrie. Iarna se îndepărtează puțin de țara noastră, iar multe se adună pe lagune sau chiar pe țărmul mării, pentru a reveni imediat ce apele se dezgheață și pot găsi cât de puțină hrană.

Vânătoarea păsărilor de baltă

Marea majoritate a păsărilor deltei fac parte din categoria celor migratoare. Drumurile străbătute de acestea sunt într-adevăr impresionante. Din Asia vin în deltă: vulturul pleșuv brun, hoinarul alb, egreta mare, rața roșie, lebăda de vara, cormoranul mare.

Vânatul de baltă constituie o atracție specială în Delta Dunării. Vânătoarea păsărilor din deltă impresionează prin varietatea speciilor ce pot fi întâlnite și prin felul de comportare încă necunoscut al multora din ele.

Este interzisă vânătoarea unor specii rare de păsări, cum sunt vulturii(albi, suri, bruni), acvilele, bufnițele, cucuvelele, ciufii, huhurezii. Alte păsări rare care beneficiază de același regim sunt: piciorongul, ciocîntorsul.

Observatul Păsărilor

Ornitofauna Deltei contine mai mult de 300 de specii din care 70 extraeuropene. Sunt înregistrate 5 tipuri principale: mediteranean (stârc, țigănuș, cormoran mic, vultur pleșuv, piciorong, ciocîntors, călifar, pelican), european (păsări cântătoare: privighetoarea de stuf, presura, rândunelele de mare, pescărușul, vulturul pescar, vulturul codalb), siberian (lebăda cântătoare, fluierarul, cufundacul popular, cocorul), mongolic(vulturul pleșuv, șoimul dunărean), chinez (egreta, lebăda mută, cormoranul mare, rața mandarin).

Aproximativ întreaga populație mondială 70.000 exemplare a speciei gâsca cu gât roșu iernează pe teritoriul Dobrogei (din zona complexului lagunar Razim-Sinoe până în Bulgaria). Cele mai mari păsări sunt pelicanul creț având lungimea de 160-180 cm și pelicanul comun de 140-175 cm și masa de 13,015 kg.

Câteva dintre speciile care pot fi observate în Delta Dunării sunt:

Cormoranul pitic. Delta Dunării este spațiul ideal pentru această specie. În zonele favorabile hranei, apar în cârduri mari de câteva sute.

Pelicanul comun. Cea mai mare populație din Europa, de aproximativ 3.500 perechi se găsește aici, în colonii mari. Pelicanii migrează dintr-o zonă în alta în căutare de hrană, și vara cârduri de sute de păsări pot fi văzute zburând zilnic.

Pelicanul creț. După decenii de declin, această specie a început să-și mărească numărul în Delta Dunării. În prezent sunt mai puțin de 150 de perechi împrăștiate în colonii mici.

Gâsca cu gât roșu. Cu toate că 15.000 – 50.000 de perechi sunt o obișnuință iarna, aceste gâște sunt foarte mobile și migrează, așa încât observarea acestora este îngreunată.
Rața. Delta Dunării și ținuturile umede adiacente sunt locurile din Europa unde se poate observa această specie în curs de dispariție. Între 6.000 și 10.000 de perechi au fost estimate în România și majoritatea în deltă. În august și septembrie, multe exemplare se adună pe lacul Somova, la vest de Tulcea.

Egreta mică. Trăiește în Deltă, în bălți cu vegetație abundentă. Cuibărește în sălcii joase, mai rar în stuf. Se hrănește cu diferite animale acvatice. Este o pasăre migratoare, monument al naturii.

Păsări – monumente ale naturii :

Legea protejează 10 specii – unele fiind declarate monumente ale naturii.

Aceste specii protejate pot fii divizate astfel:

monumente albe – (cu penaj alb) – pelicanii comun și creț, lopătarul, egreta mare și

mica, lebăda mută, lebăda cântătoare

monumente policrome – (cu penaj colorat în negru cu verde, galben, maro, albastru) piciorongul,vulturul codalb, avozeta … sunt doar câteva.

Protecția cadrului natural și rezervațiile Deltei Dunării

În privința deltei, din cercetările tehnico-științifice s-au pus în evidență două relații fundamentale din punct de vedere ecologic, relații care afectează un areal ce depășește cu mult limitele geografice proprii, și anume:

poziția cheie pentru ecologia faunei piscicole din Lunca Dunării și zona Deltei Dunării;

poziția cheie în viața avifaunei migratoare din Europa, delta aflându-se la încrucișarea principalelor trasee de migrare a păsărilor.

În cadrul continentului european, Delta Dunării își păstrează, în mare măsură, biotopul natural având astfel o însemnătate excepțională sub raport ornitologic și al factorilor morfologici și climatici care au făcut din ea o imensă rezervație, cu multe specii de animale și vegetale rare.Aceste caracteristici au făcut ca delta să fie considerată absolut originală în comparație cu toate zonele turistice de prim rang ale țării noastre.

Rezervațiile naturale, în suprafață de 41 500 ha, au fost delimitate în cele trei biotopuri diferite ale deltei, și anume: în delta fluvială, în delta maritimă și în complexul lagunar Razim-Sinoe.

Cele mai importante rezervații sunt: rezervația Roșca-Buhaiova-Hrecișca, rezervația Periteașca-Leahova-Portița, rezervația Perișor-Zătoane, pădurea Letea, pădurea Caraorman, punctul fosilier-Agighiol din partea nordică a lacului Razim, pădurea „Valea Fagilor”-Luncavița (în Munții Măcin, lângă Isaccea), o insulă relictară de fagi.

1.3 Agricultura, sivilcultura și pescuitul

Cultivarea grindurilor, ostroavelor, luncilor

În deltă, suprafețele care ar putea servi exclusiv ca teren agricol, cum sunt cele ale grindurilor înalte și ale unor ostroave ridicate.

Terenurile care urmează să fie folosite pentru agricultură sunt apărate prin diguri submersibile ori insubmersibile. Aceste terenuri se îndiguiesc de regulă în sectorul din amonte al ostrovului precum și în locurile joase, pe unde s-ar putea ridica nivelul apei. Suprafețele sunt îndiguite sunt golite de apă, fie prin gravitație, când Dunărea are un nivel scăzut, fie prin pompare, când sunt revărsări. Sistemul îndiguirii insubmersibile se aplică numai în ostroavele în care se asigură în permanență o productivitate economică ridicată.

Grindurile se pot ușor amenaja pentru cultura cerealelor. Se cultivă îndeosebi porumb și mai puțin grâu și secară.

Ramurile zootehnice sunt bine reprezentate, în special avicultura, de exemplu creșterea rațelor și gâștelor. De asemenea, este extinsă creșterea oilor. Stuful tânăr este mâncat cu plăcere de către vite care umblă de-a lungul marginii grindurilor.

Terenuri silvice, economia vânatului

Silvicultura se ocupă cu plantațiile de arbori, cum sunt variatele specii de salcie, plop și pin sau alte soiuri cărora le priesc condițiile mediului fizic al deltei și care ar fi rentabile în cazul în care ar fi cultivate. Folosința silvică are în vedere suprafețele existente, precum și împădurirea unor noi suprafețe cu specii repede crescătoare. Silviculturii i se pot atribui 20 000 ha, care se repartizează pe marginile nu prea înalte ale grindurilor fluviatile din lungul brațelor fluviului și pe tot cursul grindurilor maritime.

Pe grindurile Letea și Sărăturile se experimentează înființarea unei plantații de pomi de pădure: coacăz negru, măceș și zmeur sub forma unor culturi forestiere, pentru a se obține de la ele fructele de pădure care ar putea servi ca materie primă în industria conservelor.

Pescuitul
Din cele mai vechi timpuri, pescuitul a constituit principala ocupație a locuitorilor din Delta Dunării. Deși astăzi resursa piscicolă a cunoscut un regres, pescuitul este în continuare principala preocupare. Localitățile unde pescuitul reprezintă principala activitate a locuitorilor sunt: Crișan, Mila 23, Gorgova și Sfântu Gheorghe. Cea de-a doua ocupație principală a locuitorilor Deltei o constituie creșterea animalelor, care dintr-o activitate temporară a devenit o preocupare permanentă la sfârșitul secolului XIX. Localități cu tradiție în creșterea animalelor sunt: Letea, Periprava, C.A.Rosetti, Sfiștofca și Caraorman Agricultura tradițională a fost practicată mai ales în zonele cu suprafețe mari de teren arabil: Chilia, Pardina, Plaur, Sălceni, Ceatalchioi și Pătlăgeanca, formate din soluri aluviale de pe grindurile fluviatile cu risc mic de inundare. Din cauza solurilor sărace (nisipoase), agricultura a cunoscut o mai mică dezvoltare pe grindurile marine Letea și Caraorman.

Delta Dunării este un domeniu în care apa își face simțită prezența aproape pretutindeni, încât pescuitul este o activitate principală. În locurile de vărsare a fluviului și în apele maritime din fața gurilor Dunării sunt pescuiți sturionii, scrumbiile de Dunăre, unii pești cum sunt gingirica și aterina. Cega, viza și obletele mare, trăiesc permanent numai în apele tulburi ale brațelor fluviale. Morunul, nisetrul, păstruga, scrumbia de Dunăre își petrec viața în mare, dar intră pe brațele Dunării pentru reproducere, ceea ce înseamnă foarte mult pentru dezvoltarea lor.

Primăvara este perioada de reproducere a peștilor. Peștii plecați din Dunăre unde au iernat, încălziți acum de razele de soare, strălucesc în haina de nuntă, în toate apele deltei.

Știucile preferă lacurile cu mâl întărit, în care cresc ierburi. Somnii se răsucesc printre stufurile și buruienile de care femelele își lipesc icrele ori le depun într-o gropiță pe care o sapă în nămol cu aripioarele, iar masculii îngrijesc icrele și în cazul în care scad apele aceștia le udă cu coada.

Pepinierele piscicole au ca scop să mărească procentul peștilor valoroși.Ca urmare a acestor construcții și lucrări efectuate în acest scop în deltă, producția anuală de pește este în continuă creștere ca volum și calitate.

1.4 Populația

Vastul spațiu din țara noastră reprezentat de Delta Dunării, a cărei descriere a fost făcută la începutul capitolului, și resursele naturale numeroase ascunse în ea au prilejuit deschiderea unui larg câmp de activități economice. Ramurile de producție specifice apelor și grindurilor din deltă, cu flora și fauna ce le caracterizează, sunt: agricultura, silvicultura, pescuitul și exploatarea stufului.

Locuitorii Deltei de-a lungul timpului

Datorită bogățiilor sale, Delta Dunării a fost din cele mai vechi timpuri un loc căutat de oamenii care își găseau aici cu ușurință adăpost și hrană.

Aceasta nu a fost în interiorul ei loc de continue așezări omenești, dar, prin rezervorul ei nesecat de hrană, a determinat fără îndoială persistența pe marginile sale a unor numeroase centre locuite. Crescătorii de vite au circulat în toate timpurile pe grindurile din deltă, unde găseau adăpost. Pe grindurile interioare se refugiau și cei de pe malul sudic al deltei, atunci când erau în pericol de a fi atacați.

Din totdeauna, o bună parte din strămoșii locuitorilor de azi ai deltei au venit din Ardeal, cu turmele la iernat în deltă, unde unii au și rămas.

În deltă se păstrează nenumărate denumiri vechi de locuri și localități cu caracter românesc, lucru care demonstrează că românii au locuit dintotdeauna în regiunea gurilor Dunării și a Mării Negre, unde s-au ocupat cu pescuitul sau cu diferite ramuri ale agriculturii.

Populația Deltei în prezent

Evoluția populației în ultimele decenii a fost în general lentă, numărul locuitorilor rămânând aproape constant.

Evoluția numerică a populației din ultimele decenii nu reflectă natalitatea ridicată din această zonă și scăderea substanțială a mortalității, deoarece dezvoltarea social-economică a municipiului Tulcea, a altor orașe dobrogene și a localităților limitrofe Deltei, precum și inundațiile din ultima perioadă au generat migrația populației din deltă.

De aceea s-au stabilit măsuri și au fost întreprinse acțiuni pentru dezvoltarea industriei, transporturilor și comerțului în orașul Sulina, a agriculturii, stuficulturii, silviculturii, industriei extractive și prelucrătoare, inclusiv a celei turistice în toate celelalte localități ale deltei, ca una din căile principale de înlăturare a migrației, de stabilitate și creștere a populației din această zonă, precum și de ridicare continuă a nivelului ei de viață.

Aceștia sunt renumiți pentru optimismul și ospitalitatea lor, prin spiritul gospodăresc și practic, precum și prin curățenia și gustul cu care sunt întreținute locuințele, motiv pentru care mulți turiști români, preferă, de cele mai multe ori, să locuiască în timpul șederii lor în deltă la localnici.

Locuințele populației Deltei Dunării

Casele sunt construite în cea mai mare parte din pământ (în paiantă, ciamur sau chirpici) și sunt acoperite cu stuf, cu frontoane laterale, ornamentate.

Împrejmuirile sunt în marea lor majoritate din stuf, care este împletit la capătul superior, ceea ce creează un aspect ornamental ce reflectă gustul pentru frumos al gospodarilor.

Condițiile naturale și istorice ale deltei au influențat și structura așezărilor omenești. Așezările rurale s-au dezvoltat, de regulă pe grindurile din lungul brațelor, șesurile aluviale înalte și pe grindurile Letea și Caraorman. Satele sunt mici, rare, au o formă alungită, cu o ușoară tendință de grupare a caselor. Deși în delta fluvială așezările sunt mai numeroase decât în estul deltei, ele sunt în majoritate mici ca număr de locuitori;

Existența unor așezări mai mari în estul deltei se explică prin prezența aici a orașului Sulina, singurul oraș din deltă, și a grindurilor maritime asociate: Letea, Caraorman, Sărăturile, cu potențial de locuit ceva mai ridicat decât al grindurilor fluviale din vest.

Potențialului natural al deltei i se alătură numeroase monumente istorice și culturale, reprezentate, în special, prin obiective legate de trecutul istoric al patriei noastre, ele constituind un important mijloc de educație pentru turiștii români și un minunat prilej de cunoaștere a acestor pământuri, de către turiștii străini.

1.5 Transporturile și comunicațiile

Factor de bază în evoluția rapidă a circulatiei turistice, transporturile asigura deplasarea turiștilor la destinatie și în timpul sejurului. Principalele sarcini ce stau în fața transporturilor turistice sunt: asigurarea deplasării sigure, confortabile și rapide a călătorilor la destinația dorită, o cât mai mare stabilitate a tarifelor pentru transport, diversificarea serviciilor pe durata călătoriei ș.a.

Situarea deltei la extremitatea estică a țării noastre a făcut ca legăturile de circulație cu restul teritoriului să se realizeze prin anumite localități situate periferic acesteia: Tulcea, Jurilovca și Murighiol. Dintre ele, Tulcea, constituie un important punct de pătrundere în deltă, deoarece spre el converg principalele căi de comunicație aeriene, feroviare, rutiere și fluviale, care vin din interiorul țării.

Transportul fluvial este calea cea mai importantă de pătrundere în deltă, specificul acesteia făcând ca circulația în interiorul ei să se facă aproape în exclusivitate pe apă, fapt ce constituie una din atracțiile turistice cele mai importante. În acest scop, se folosește rețeaua hidrografică naturală reprezentată de brațele Dunării, gârle, lacuri, precum și de canalele executate. Condițiile geografice ale deltei și caracteristicile de navigație ale brațelor sale principale și canalele secundare ce se desprind din aceste determina folosirea unor anumite tipuri de nave care să aibă acces în toate zonele.

Canalul Sulina este amenajat pentru circulația vaselor maritime, pe el făcându-se întreaga circulație de mărfuri și de pasageri dintre Marea Neagră(Sulina) și Brăila. Incepand cu anul 1976, prin amenajări corespunzătoare, se asigura desfășurarea navigației și pe timp de noapte. Pe brațele principale este posibilă cu acelaș tip de nave ca și pe restul fluviului.

Circulația în deltă pe canale prezintă o importanta deosebită, prin intermediul lor orice sector al acestei zone devenind accesibil. După dimensiunile lor, canalele se clasifică astfel:

canale cu lățimi de minimum 15 m și cu adâncimi de ape scăzute de cel puțin

2m, accesibile pentru remorchere puternice și hihrobuze;

canale cu lățimi de maximum 15 m și adâncimi de 1,20-1,50 m la ape scăzute, accesibile pentru salupe cu putere medie și remorchere mici până la 75 CP;

canale și gârle înguste, puternic colmatate și invadate de vegetație acvatică, accesibile numai pentru bărci.

Lacurile din deltă, în special cele de importanță turistică, sunt suficient de adânci pentru a permite navigația cu hidrobuzele. Spre sfârșitul verii și începutul toamnei, în lacuri se dezvoltă o puternică vegetație acvatica de plaur, care îngreunează circulația, fapt ce impune patrularea constantă a navelor pe anumite trasee în scopul întreținerii culoarelor libere pentru navigație.

Transportul rutier este relativ dezvoltat; spre Tulcea converg drumurile naționale care o leagă de principalele localități din sud-estul țării: București, Constanța, Brăila și Galați. Din Tulcea pornește o rețea de drumuri județene care se îndreaptă spre celelalte localități ale județului, printre acestea, importante pentru turismul de deltă, fiind drumurile care ușurează accesul la localitățile situate în lungul brațului Sfântul Gheorghe. Pe plan mondial, transportul rutier se situeaza pe primul loc în deplasările în scopuri turistice, mai ales datorită avantajelor pe care le ofera: libertatea de mișcare, independentă în circulație, confort, cost relativ mai redus, comparativ cu avionul de exemplu, posibilitatea de a vedea mult într-un timp scurt, de asemenea în cazul automobilului, acesta poate tracta o rulota, asigurând un circuit facil și condiții de cazare și masă pe timpul călătoriei si sejurului etc.

Transportul feroviar se realizează pe calea ferată Medgidia-Tulcea, care se desprinde din magistrala feroviară București-Constanța. Lungimea ei pe teritoriul judetului este de 67 km. Dintre formele de transport,cele feroviare continua sa ocupe un loc de frunte, in special datorita sigurantei, independentei aproape totale în raport cu condițiile atmosferice și capacității ridicate. Din aceste motive, trenul este preferat de numeroși turiști, atât în grupuri organizate cât și individuale.

Obiectul activității de transport presupune deplasarea în spațiu a bunurilor, mărfurilor și persoanelor de către un transportator, activitate care este o madalitate de înfăptuire a intereselor de natură socio-economică, reglementate juridic.Procesul apariției transporturilor ca ramură distinctă a economiei naționale a început la sfârșitul sec XV-lea și sa desfășurat o dată cu revoluția industrială. Până la începutul sec al XIX-lea transportul se făcea numai pe căi de comunicații terestre și pe căi navigabile.

Pentru ca activitățile de transport să fie considerate fapte de comerț acestea trebuie să se desfășoare în mod repetat, organizat și profesional de către o întreprindere specializată.

CLASIFICAREA TRANSPORTURILOR
1. În funcție de obiectul lor, transporturile sunt:
a) transporturi de persoane
b) transportul de lucruri (mărfuri)
2. În funcție de căile de transport pe care se realizează, transporturile sunt:
a) transporturi terestre
– pe cale ferată
– rutiere
b) transporturi pe apă
– navale
c) transporturi aeriene
3. În funcție de ruta parcursă în interiorul țării sau transfrontaliere:
a) trafic intern sau local
b) trafic internațional care la rândul lor pot fi:
– transporturi în trafic internațional de tranzit, adică transportul se efectuează pe teritoriul unui stat numai în trecere
– transportul de peage- locul de expediere și cel de destinatie se află pe teritoriu aceluiaș stat însă parcursul transportului străbate un stat vecin.

4. În funcție de utilizarea succesivă a unor mijloace de transport diferite, distingem:
a) transportul combinat care are ca obiect o singură partidă de marfă ce este deplasată la o singură.

1.6 Tipuri de turism in Delta Dunarii

Tipurile de turism

Practicate în RBDD sunt: turism balneo-climatic (practicat îndeosebi pe litoralul deltaic), turism științific (cercetare, informare), sportiv (vânătoare și pescuit), de agrement, educativ pentru tineret.

Caracteristicile geografice și îndeosebi, clima, hidrografia, relieful creează condiții pentru practicarea turismului balneo-climatic pe litoral, de la Sulina până la Capul Midia (și îndeosebi pe plajele de la Sulina, Sfântu Gheorghe, Gura Portiței), cât și în deltă și în sud-vestul RBDD (lacurile Istria, Nuntași, Tuzla). Componentele acestei forme de turism balnear sunt: baia de aer, baia de soare (helioterapie), cura de aerosoli naturali, baia de nisip, baia de mare (talasoterapie). Sejurul petrecut în deltă și pe litoralul deltaic are asupra organismului o dublă acțiune: excitantă și calmantă, datorită radiațiilor ultraviolete puternice, vânturilor frecvente, conținutului crescut de iod și săruri din atmosferă, dar în același timp prin uniformitatea presiunii atmosferice, prin variațiile mici ale temperaturii, prin umezeala constantă.
Îmbinarea celor două acțiuni, aparent contradictorii, dă naștere unui climat stimulator, care determină o creștere a metabolismului, o scădere a frecvenței respiratorii, o combinare mai ușoară a hemoglobinei din sânge cu oxigenul din aer, o irigare sanguină a plămânilor mult îmbunătățită și o stimulare generală a proceselor biologice.

Acești factori de cură influențează pozitiv anumite afecțiuni acute sau cronice ale căilor respiratorii (bronșite, laringite, rinite), scrofulozei, limfatismului, rahitismului infantil, stărilor de pretuberculoză, anemiilor, convalescenței, reumatismelor articulare și musculare, spondilitei, stărilor postoperatorii ortopedice, fracturilor neconsolidate, calusurilor dureroase, osteitelor, mialgiilor, nevralgiilor, polinevritelor, bolilor ginecologice, insuficienței glandulare, tuberculozei osoase, dermatozelor cronice, sechelelor de poliomielită la copii.

Helioterapia contribuie la regenerarea și călirea organismului prin faptul că radiația solară activează circulația sângelui și sporește numărul globulelor roșii. De asemenea cantitatea de calciu și fosfor în organism ajunge la proporția normală, se recalcifică scheletul, iar sistemul nervos se tonifică. Tot baia de soare acționează favorabil asupra pielii, musculaturii, circulației sângelui, sistemului nervos central și periferic. Talasoterapia sau acțiunea terapeutică a valurilor stimulează funcțiile organismului, în special a inimii și a vaselor sanguine.

Declararea Deltei Dunării ca Rezervație a Biosferei prin caracteristicile peisagistice, a speciilor de plante și animale care îi conferă o importanță biogeografică, ecologică și estetică deosebită cu valoare de patrimoniu natural național și universal a dus la intensificarea turismului ștințific, cu deosebire după anul 1993.

În sprijinul celor ce practică turismul științific și a celorlalte categorii de turiști, funcționează Centrul de Informare și Documentare Ecologică la Crișan, Sulina și Tulcea și Complexul de Educație Ecologică de la Uzlina.

Pescuitul sportiv este o formă de turism deosebit de atractivă pentru turiștii români și străini, generată de bogăția piscicolă a deltei, în perioadele și arealele stabilite de instituțiile abilitate.

Vânătoarea sportivă se organizează în conformitate cu prevederile „Legii fondului cinegetic și a protecției vânatului” publicată în septembrie 1996, în arealele de vânătoare ale RBDD.

Stabilirea locurilor și a condițiilor de desfășurare a activităților de vânătoare și pescuit sportiv ca și emiterea autorizațiilor privind desfășurarea activităților de turism de către persoane fizice sau juridice pe teritoriul RBDD, intră în atribuțiile ARBDD. Fondurile de vânătoare sunt concesionate Asociației de Vânătoare și Pescuit Sportiv.

Activitățile turistice, în raport cu tipurile de turism menționate, se desfășoară în RBDD în mod organizat (în grup) și neorganizat (individual). Turismul organizat se desfășoară prin societățile de turism care la nivelul anului 2004 erau răspândite în în RBDD astfel: 4 în Tulcea, câte 3 în Murighiol și Uzlina, câte 2 la Uzlina și Roșu și câte 1 la Crișan, Mahmudia și Sfântu Gheorghe. La acestea se mai adaugă 4 hoteluri plutitoare (ATBAD S.A).
De regulă, turismul organizat se desfășoară cca 95 % cu turiști stăini și cca 50 % cu turiști români. Dacă turismul organizat se practică prin societățile abilitate și pe traseele stabilite anual, turismul neorganizat, individual se practică, totuși, cu autorizație și în locurile anume stabilite de ARBDD.

De asemenea, în activitatea turistică din RBDD se mai identifică 4 aspecte practicate de turiști și anume: perioada din an, durata, mijloace de transport și mobilitatea.

După perioada din an, se practică în funcție de resursa turistică, turism sezonier, în perioada caldă a anului (mai-octombrie), pentru recreere, educație de mediu, cură helio-marină, pescuit și în perioada de iarnă (pentru vânat la speciile de păsări și mamifere de interes vânătoresc); turism permanent pentru pescuit și vânătoare în arealele stabilite, monitoring și cercetare științifică, agrement.

După durată, turismul se practică, de regulă, 3 – 5 zile pentru pescuit și vânătoare, pentru monitoring și cercetare științifică (workshop-uri, simpozioane), 10 –15 zile pentru odihnă (recreere, cură heliomarină).

După mijloacele de transport folosite date fiind condițiile fizico-geografice se practică, aproape în exclusivitate, turism naval. Transporturile navale prezintă câteva neajunsuri care pot altera calitatea activității turistice în anumite situații: înghețul apelor din timpul iernilor geroase, scăderea nivelului apelor în perioadele secetoase, riscul în cazul furtunilor survenite în timpul croazierelor cu ambarcațiuni mici pe anumite lacuri: Razim, Roșu. Totuși, în cazul turismului itinerant cu nave și ambarcațiuni, acest tip de transport prezintă avantajul că oferă turiștilor posibilitatea de a cunoaște valoarea peisagistică a deltei. Turismul nautic cere turiștilor o mai bună pregătire sportivă pentru parcurgerea deltei cu ambarcațiuni mici.
Pentru parcurgerea de către turiștii cazați în gospodăriile localnicilor a traseelor pe apă (pe canale și lacuri), se folosesc și bărcile localnicilor.

După mobilitate, în afară de turismul sedentar, se practică: turism sedentar rural – practicat în deltă la Sfântu Gheorghe, Uzlina, Maliuc, Crișan, Jurilovca, Chilia Veche și în alte localități, turiștii beneficiind de cazare și masă la localnici, sau sedentar în afara localităților, în locurile de campare în corturi; turism itinerant, pe traseele stabilite, pe apă cu ambarcațiuni
(nave fluviale, șalupe, bărci), cât și pe uscat; o serie de localități se constituie în puncte de plecare pentru practicarea turismului itinerant folosindu-se ca puncte de plecare comuna Crișan.

CAPITOLUL II

ANALIZA STATISTICĂ A OFERTEI ȘI CERERII TURISTICE DELTA DUNĂRII

Delta Dunarii este un paradis plin de lucruri minunate,dar in acest capitol este vorba de oferta de cazare si cererea turistica din Delta Dunarii.

Sezonul de vârf în Deltă este vara, dar unitățile de cazare realizează un sezon mai lung decât litoralul datorită interesului special în sezonul de iarnă și turismului activ.

Categoriile de unități de primire turistică la nivelul Deltei Dunării sunt formate din: hoteluri si moteluri; hanuri turistice; cabane turistice; campinguri și unități tip căsuță; vile turistice și bungalow-uri; tabere de elevi și preșcolari; pensiuni turistice urbane; sate de vacanță; pensiuni turistice rurale; popasuri turistice; spații de cazare pe nave.

Pornind de la aceste date ospitalitatea in Delta Dunarii pune la dispozitie ca structure de cazare locuintele specific zonei si contruiete de locuitori deoarece datorita planului de mangement care nu permite construierea de spatii de cazare, hotelurile si vilele turistice se gasesc in numar foarte mic iar pensiunile turistice sunt cele mai populate precum si locuintele specifice zonei.

Turisti de asemenea prefera locuintele specifice zonei pentru arhitectura populara, pentru ambienta care o ofera,dar si pentru istoria lor. Aici oamenii au folosit pentru construcții pământul, din care au făcut chirpici sau ceamur, stuful, papura, și mult mai rar lemnul.

Pe nisa de ecoturism, este mentionata Delta Dunarii ca fiind o zona extrem de cautata de turisti, atat din tara, cat si din strainatate. Acestia au posibilitatea de a alege din multitudinea de pensiuni insirate pe toate bratele Dunarii

Chiar si odata cu trecerea timpului elementele traditionale sunt pastrate cum ar fii locurile de cazare si nu au cedat locul mobilierului modern.

2.1 Analiza ofertei de cazare în Delta Dunări

Analiza principalilor indicatori ai ofertei de cazare turistice reflecta o evoluție oscilantă cu fluctuații sensibile de la un an la altul.Pe ansamblul perioadei analizate pentru structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică cea mai mare creștere se înregistrează în anul 2013.

Tabel nr. 2.1 Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în perioada 2009-2013 în Delta Dunării

Analizând structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare a rezultat că per total în 2010 au sporit unitățile de cazare față de anul 2009, și a continuat creșterea unitățiilor de cazare și în ani urmatorii. Cea mai importantă creștere au înregistrat-o hotelurile, numărul acestora fiind în 2013 mult mai mare față de anul 2009.

Tabelul nr. 2.2 Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în perioada 2009-2013

Datele prezentate în tabelul de mai sus privind structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în perioada 2009-2013, evidențiază un trend oscilant cu sensibile creșteri și scăderi.Astfel în anul 2010 structurile de cazare înregistrează o creștere ușoară de 1,18% față de 2009,iar anul 2011 creștere de 3,24% față de 2010.În anul 2012 se înregistrează o creștere de 13,52, iar în anul 2013 trendul este descendent cu 2,15 mai puțin în anul 2013 decât în 2012.Diagrama tabelului 2.1 a structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică este redată în figura următoare:

Figură 2.1. Structurile cu primire turistică cu funcțiuni de cazare în perioada 2009-2013

Tabel nr. 2.3 Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turisticăîn perioada 2009 – 2013

Analizând capacitatea de primire turistică existentă a rezultat că per total în 2011 avem un vârf al numărului de unități. Se mai poate observa că în anul 2013 numărul unităților de cazare au scăzut fața de anul 2011 dar au crescut fața de anii 2009, 2010 și 2012.În rezervație, în perimetrul biosferei nu sunt construcții deoarece planul de management nu permite construierea de spații de cazare.

Tabel nr. 2.4 Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică în perioada 2009-2013

Din tabelul de mai sus se poate observa capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică în perioada 2009-2013 înregistrează o evoluțție cu sensibile oscilații atât în valorile absolute cât și în dinamică.Astfel în anul 2011 se evidențiază o creștere de 127,27 față de 2010 de la 11 capacități de cazare la 14.În 2012 conform datelor din tabel capacitatea de cazare turistică scade cu 64,25 față de 2011,iar în anul 2013 situația se redresează, înregistrând o creștere de la 9 capacității de cazare la 12.Informațiile din tabelul 2.3 sunt prezentate în figura următoare:

Figură 2.2 Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică

Tabel nr. 2.5 Indicii de utilizare netă a capacității de cazare în funcțiune pe tipuri de structuri de primire turistică

Analizând indicile de utilizare netă a capacității de cazare în funcțiune rezulta in anul 2009 cele mai populate cazări au fost spațiile de cazare pe nave și taberele pentru elevi.În anii 2010 și 2012 se observă o mica scădere dar în anii 2011 și 2013 observăm o creștere a indicelui de utilizare netă a capacității.

Figură 2. 3. Indicii de utilizare netă a capacității de cazare în funcțiune pe tipuri de structuri de primire turistică în perioada 2009-2013

Tabel nr. 2.6 Indicii de utilizare netă a capacității de cazare în funcțiune pe tipuri de structuri de primire turistică în perioada 2009-2013

În perioada analizată indicii de utilizare netă a capacității de cazare în funcțiune pe tipuri de structuri de primire turistică în valori absolute cât și în dinamică evidentiaza o evoluție crescătoare dar și o ușoară descreștere în anii 2010 si 2012.În anul 2011 se observă o creștere de 116,16 față de anul 2010, în anul 2013 o creștere de 139,90 față de 2012.

2.2 Analiza cererii turistice în Delta Dunării

Analiza cererii turistice în Delta Dunării reflectă o evoluție oscilantă cu fluctuații sensinile de la un an la altul.Circulția turistică presupune deplasarea persoanelor spre locuri alese pentru petrecerea vacanțelor sau ca destinție a călătoriilor în scopuri recreative, iar determinarea dimensunii ei se poate realiza prin analiza mai multor indicatori.

Tabel nr 2.6 Sosiri ale turiștilor români în structurile de primire turistică

Din tabelul numărului de sosiri ale turiștilor români, din structurile de primire turistică putem observa că numărul sosirilor este schimbător. Vârful sosirilor îl localizăm în anul 2011 cu un număr de 58555 de unități, la celălalt capăt aflându-se anul 2009 când au fost înregistrate 54591 de sosiri.

Figură 2.4. Sosiri ale turiștilor români în structurile de primite turistică în perioada 2009-2013

Tabel nr. 2.7 Sosiri ale turiștilor români în structurile de primire turistică în perioada 2009-2013

În perioada analizată numărul sosirilor turiștilor români are o evolutie oscilanta cu vârfuri în anii 2011 și 2013.Astfel în anul 2010 acest indicator înregistrează o scădere de 0,71 față de anul anterior.Pentru anul 2011 ritmurile de creștere sunt mai mari față de anul precedent cu 8,02 determinând atingerea unui volum al circulației turistice de 58555 sosiri de turiști români.Trendul în anul 2012 înregistrează o scădere de 3,13 față de anul 2011, urmând apoi ca în anul 2013 valoarea acestui indicator să crească cu 2,42.

Tabel nr. 2.8 Sosiri ale turiștilor străini în structurile de primire turistică în perioada 2009-2013

Din tabelul numărului de sosiri ale turiștilor străini, din structurile de primire turistică putem observa că numărul sosirilor este schimbător. Vârful sosirilor îl localizăm în anul 2012 cu un număr de 31299 de unități, la celălalt capăt aflându-se anul 2010 când au fost înregistrate 14208 de sosiri.Delta Dunarii este o zona extreme de cautat atat de turisti romani cat si de turisti straini.Acesta pune la dispozitie diverse structuri de cazare cum ar fi hotelurile,vilele si pensiunile turistice,sate de vacanta ,unde turistul poate alege ce structura de cazare doreste.

Figură 2. 5. Sosiri ale turiștilor străini în structurile de primire turistică în perioada 2009-2013

Tabel nr. 2.9 Sosiri ale turiștilor străini în structurile de primire turistică în perioada 2009-2013

În perioada analizată numărul sosirilor turiștilor străini are o evoluție oscilantă cu vârfuri în anii 2009 si 2012.Astfel în anul 2010 acest indicator înregistrează o scădere de 10,57% față de anul anterior.Pentru anul 2011 ritmurile de creștere sunt mai mari față de anul 2010 cu 61,97%.Trendul se menține ascedent și în anul 2012, înregistrând o creștere de 36,01% fața de anul 2011, urmând apoi ca în anul 2013 valoarea acestui indicator să se diminueze cu 27,19%.

Tabel nr. 2.10 Înnoptari ale turiștilor români în structurile de primire turistică în perioada 2009-2013

Din tabelul numărului de înnoptări ale turiștilor români, din structurile de primire turistică putem observa că numărul înnoptari este schimbător.Cea mai mare creștere de înnoptări ale turiștilor se observă în anul 2013 cu un număr de 116438 de unități, iar anul 2010 putem observa cele mai puține înnoptări ale turiștilor români.

Figură 2.6 Înnoptări ale turiștilor români în structurile de primire turistică în perioada 2009-2013

Tabel nr. 2.11 Înnoptări ale turiștilor români în structurile de primire turistică în perioada 2009-2013

Analizând situația numărului de înnoptări în perioada luată în calcul, se observă faptul că pe ansamblul perioadei,trendul are o evoluție aproximativ constantă cu sensibile oscilații.Astfel 2010 evidențiază o scădere de 10,34% față de anul precedent, urmând în anul 2011 un salt cu o creștere de 12,51% de la 84791 înnoptări la 95395 înnoptări,trend ce în anul 2012 înregistrează o scădere de 8,28% față de anul 2011.În anul 2013 valoarea acestui indicator crește cu 33,02%, față de anul precedent respectiv 116438.

Tabel nr. 2.12 Înnoptari ale turiștilor străini în structurile de primire turistică în perioada 2009-2013

Analizând înnoptările turiștilor străini în structurile de primire turistică observăm că cea mai mare creștere de înnoptări ale turiștilor străini a avut loc în anul 2013 și în anul 2010 s-au înregistrat cele mai scăzute înnoptări ale turiștilor.

Figură 2,7 Înnoptări ale turiștilor străini în structurile de primire turistică în perioada 2009-2013

Tabel nr. 2.13 Înnoptări ale turiștilor străini în structurile de primire turistică în perioada 2009-2013

Analizând situația numărului de înnoptări în perioada luată în calcul, se observă faptul că pe ansamblul perioadei, trendul are o evoluție aproximativ constantă. Astfel în anul 2010 se evidențiază o scădere de 19,69% față de anul precedent, urmând în 2011 un salt cu o creștere de 46,88% de la 23914 de înnoptări la 35124 înnoptări, trend ce se menține în creștere și în anii următorii.În anul 2012 se înregistrează o creștere de 31,83, iar în anul 2013 valoarea acestui indicator crește considerabil cu 61,74 înnoptări înregistrând cel mai mare număr de înnoptări.

CAPITOLUL III

OSPITALITATEA ÎN DELTA DUNĂRII

Principala motivație pentru care Delta Dunării nu a fost declarată, în scopul protecției, ca Parc National, este existenta pe teritoriul ei a 25 de localități însumând circa 15.000 de locuitori.

  Răspandirea lor aproape peste tot unde au fost locuri favorabile pentru întemeierea unor așezări umane și conviețuirea de secole împreună cu natura, folosind-o sub toate formele ei atat de variate, justifică pe deplin afirmația că locuitorii Deltei sunt parte integrantă din Rezervația Biosferei Delta Dunării.

  În relație directă cu resursele naturale ale deltei ocupațiile tradiționale ale locuitorilor sunt pescuitul, agricultura, creșterea animalelor, tăierea stufului iar în unele zone agroturismul.

Delta Dunării poate constitui un exemplu de conviețuire înteretnică. Alături de români, care sunt majoritari, trăiesc în deplină armonie alte 21 naționalități dintre care cele mai bine reprezentate sunt rușii – lipoveni, ucrainienii și turcii , tătarii. Datorită acestei particularități, Delta este considerată cea mai cosmopolită unitate geografică de pe glob.

3.1 Conceptul ospitalității sub marca Delta Dunării

Conceptul ospitalității sub marca Delta Dunării reprezintă istorie în dezvoltarea Deltei Dunării.Acesta se bazează pe tradițiile și obiceiurile existente în Deltă.

Serviciile de cazare și alimentație au un rol distinct, esențial și primordial în ansamblul prestației turistice, fiind prin natura și conținutul lor, serviciile de bază ale consumului turiștilor la locul de petrecere a vacanței.

Serviciile de cazare având o arhitectură specială a dat posibilitate localnicilor să cazeze turiști în casele lor, fara prea multe investiți.Aproape toate gospadăriile din Delta Dunării sunt alcătuite din două clădiri principale, una în care locuiește familia și una separată de obicei numită “casă curată” sau “casă de oaspeții”.Timp de foarte mulți ani locuitorii Deltei Dunării au găzduit turiști fără să aducă prea multe îmbunătățiri condițiilor de trai sau de cazare deoarece aceștia nu doresc să-și piardă identitatea specifică, tradițiile și arhitectura specifică.

Delta Dunării reprezintă o destinație specială, prin caracteristicile sale (patrimoniu natural  universal), una dintre cele mai importante regiuni turistice din România, prin originalitatea peisajului (relief, apă, vegetație, faună, populație și așezări umane).

Serviciile de alimentatie din Delta Dunarii sunt faimoase, unice în lume, pentru mâncărurile pe bază de pește care se prepară aici, sunt renumite pentru gustul lor deosebit, care se datorează de asemenea și priceperii cu care le gătesc localnicii.

3.1.1 Amenajarea turistică a capacităților de cazare în Delta Dunării

Arhitectura populară

De la colibele pescărești și până la clădirile propriu- zise destinate locuirii, lasă să se descifreze nu numai dragostea pentru frumos și îmbinarea acestuia cu utilul, ci și apartenența arhitecturii populare tulcene la arhitectura românească.

Există în această zonă și unele aspecte în arhitectura populară care remarcă o realitate istorică. Aici oamenii au folosit ca modalitate pentru construcții pământul, din care au făcut chirpici sau ceamur, stuful, papura, salcia și răchita și mult mai rar lemnul. Adeseori, casele sunt decorate în exterior, cu motivul „cailor afrontați”, fiind realizați din lemn. Casele sunt bine luminate de ferestrele ale căror giurgiuvele sunt de obicei traforate, dar și bine încălzite iarna de sobele oarbe.

Întreaga locuință este împrejmuită cu gard de piatră sau de papură împletită. În interiorul caselor țărănești se întâlnesc toate elementele specifice tradiționalului românesc: vatra, patul, lavițele, lăzile de zestre, alături de textilele decorative, cearșafurile de perete, fețele de masă, perdelele, pologul și lăicerul, ștergarele, sunt numai câteva dintre elementele de bază. Deși în prezent toate acestea au cedat locul mobilierului modern, șifonierelor, frigiderelor, mașinilor electrice de uz casnic, unele elemente tradiționale sunt totuși păstrate. Dintre ele, cel mai important este ștergarul. Având totdeauna capetele din borangic, ele sunt decorate fie cu motive geometrice, zoomorfe, antropomorfe sau vegetale. În ornamentul ștergarelor predomină însă motivul vechi al „copacului”, „nucului”, „ghiveciului cu flori” care, încadrate de benzi stilizate reprezentând frunze, fructe, flori, alcătuiesc motivul străvechi al „pomului vieții” sau „pasului vieții”. Adeseori, centrul ornamenticii ștergarelor sau scoarțelor este omul reprezentat prin stilizări de o mare simplitate.

Satele turistice.

Satele din RBDD, prin originalitatea și specificul resurselor lor, pot să se constituie ca un produs turistic inedit, care să satisfacă o gamă variată de motivații în activitatea de turism rural; astfel sunt: Crișan, Mila 23, Sfântu Gheorghe. După tipurile de potențial turistic pe care îl dețin, satele din Delta Dunării se pot clasifica în:

Sate peisagistice profilate pe anumite funcții turistice: balneare ca Sfântu Gheorghe, iar pescărești sau de interes vânătoresc sunt toate satele din deltă, cu deosebire Mila 23.

Sate de interes cultural-istoric (cu monumente, muzee, vestigii, amplasate îndeosebi la limita vestică cu podișul dobrogean): Nufăru, Enisala, Mahmudia, Malcoci, Istria (explicația pentru care multe vestigii istorice sunt amplasate la contactul podișului cu delta este dată de faptul că acesta a reprezentat în istoria Dobrogei, a Imperiului roman, în timpul stăpânirii otomane o zonă strategică). Vârsta localității Nufăru se pierde în negura vremurilor; se consideră că s-a ridicat pe vatra unei cetăți romane, Prislava. La Nufăru, săpăturile arheologice au scos la iveală un strat gros de cenușă, ce presupune că vechea localitate a fost distrusă de un incendiu.

În anul 1854, o parte din piatra de fundament a vechii cetăți a fost vândută de localnici la Galați. La poalele Dealurilor Beștepe, localitatea Mahmudia reprezintă una dintre așezările importante sub aspect arheologic, deci de interes cultural-istoric. Cercetările arheologice au scos la iveală urme ale unei așezări geto-dacice. Localitatea a fost construită pe ruinele cetății civile și militare romano-bizantine Salsovia, ale cărei urme (șanțuri, ziduri, apeducte) se mai văd și astăzi în apropiere. Cetatea era situată la capătul drumului militar roman care o unea cu cetatea Aegyssus.

La Salsovia s-a refugiat în anul 322 Valerius Licinius Licimus, fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit, în urma disputelor avute cu cumnatul său, Constantin cel Mare, cu care fusese asociat la domnie. Salsovia a fost distrusă de goți în secolul al IV-lea. Ulterior a fost refăcută, ea dăinuind ca atare până în secolul al IX-lea. Pe teritoriul localității Enisala turiștii pot vizita cetatea construită de genovezii stabiliți la gurile Dunării în scopuri comerciale, în ultima perioadă de stăpânire bizantină (secolele XII-XIV). Pontului Euxin și vestigiile celui mai vechi oraș de pe teritoriul României (fondat în a doua jumătate a secolului VII î. Cr.) dau valoare cultural-istorică localității Istria.

Sate de interes etnofolcloric (de creație artistică și artizanală): Jurilovca, unde un interes deosebit îl prezintă casele rușilor-lipoveni, construite după o anumită tradiție: pe dinafară sunt căptușite cu scânduri, iar interioarele prezintă adesea picturi originale în ulei, în special plafoanele, în curte un cuptor de pâine, iar în spatele casei nelipsita „bania” – originala baie de abur.

Forma de organizare a așezărilor din deltă, impusă de condițiile naturale, sistemul de construcție a locuințelor, ridicate de regulă din pământ (în paiantă, ciamur sau chirpici) și acoperite cu stuf, ca și ornamentica lor, ne demonstrează că aici se află o zonă etnografică deosebită. Casele sunt construite pe terenul cel mai ridicat, pentru a fi ferite de inundații
(în multe cazuri chiar pe platforme făcute de om) și au frontoane laterale ornamentate cu figuri zoomorfe din scândură traforată uneltele din lemn ale pescarilor de aici.

Mila 23 este un sat tipic de pescari, așezat la 12 km de comuna Crișan.
Așezarea s-a înfiripat la sfârșitul secolului trecut prin stabilirea aici a unor pescari din Chilia Veche, Chilia Nouă (Ucraina) și Sulina, porniți în căutarea de locuri bune pentru pescuit. Această așezare dispune de un potențial turistic deosebit, dar insuficient valorificat.
Marea majoritate a populației este alcătuită aici din ruși-lipoveni care cu mici excepții au drept ocupație principală pescuitul, zona din jurul localității fiind una din cele mai bogate în pește din Delta Dunării.

De interes etno-folcloric sunt și așezările pescărești de pe malul drept al brațului Sfântu Gheorghe: Nufăru, Beștepe (stilul arhitectural al caselor), Mahmudia, Murighiol.
Alături de satele turistice, orașul Sulina (cu o istorie milenară) și împrejurimile lui dispun de un potențial turistic natural remarcabil, insuficient valorificat (plaja marină, apropierea lacurilor Roșu, Roșuleț, Puiu, Lumina) și de potențial turistic antropic: cele patru faruri, primul înălțat în anul 1802 de către armatele rusești, reconstruit în 1842 (pe malul stâng al canalului); farul fostei CED, construit în anul 1870. Al treilea și al patrulea au fost construite mai recent, în aval, pe malul drept al canalului, din care unul intrat în funcțiune în anul 1982, are o înălțime de 49 m; din punct de vedere arhitectural se remarcă locuințele cu caplama, element de influență mediteraneeană.

Arhictectura modernă

Hoteluri

Hotelurile oferă calitate și confort prin camere de cazare spațioase dotate la nivel european, restaurant cu bar și semineu, sala de conferință și agrement, terasă, parcare pazită, spații verzi generoase, teren de volei, leagăn, loc de joacă pentru copii, piscina în aer liber pentru copii și adulți, ponton, foișor și grătar, bărci cu motor pentru excursii și pescuit în Deltă. Sunt așezate într-un peisaj odihnitor, unde liniștea, aerul curat conferă adevăratul ambient deltaic.

Pășind în hotel, pătrunzi într-un ambient modern și rafinat, unde armonia culorilor, stilul și eleganta cu care a fost innobilată sunt organic legate cu grijă permanenta pentru confortul oaspetilor și zâmbetul cald.

 Camerele elegant mobilate sunt decorate în culori calde, ce întregesc armonia și respiră confort și prospețime.Au creat pentru oaspeții cazați în hotel experiențe și imagini de o frumusețe greu de descris: privești pe geam și vezi un ținut exotic plin de viață, poți să asculți freamătul stufului și zgomotele naturii sau imaginea panoramică a deltei de care te bucuri în exclusivitatea camerelor situate la etajele superioare.

Majoritatea hoteluirilor din Deltă  oferă piscină în aer liber și pot organiza croaziere fluviale sau excursii cu barca la un cost suplimentar.

Toate cabinele sunt izolate fonic, au plasă de tânțari, baie cu duș și articole de toaletă gratuite. Oaspeții hotelurilor au la dispoziție o bucătărie complet utilată și o zonă de luat masa comună.

Hotelurile din Deltă dispun de foarte multe spațiii de cazare moderne, care oferă clienților tot confortul necesar, atât pentru petrecerea unei vacanțe odihnitoare, cât și pentru afaceri: care asigură oaspeților săi servicii de cazare ultramoderne: aer condiționat, minibar, televiziune prin cablu, linie telefonică internațională, conexiune de mare viteză la internet în toate camerele și spațiile publice.

Model pentru arhitectura modernă care respectă regulile urbanistice

Complexul Green Village din Sfântu Gheorghe

Complexul de patru stele Green Village se află în localitatea Sfântu Gheorghe, un loc exotic unde Dunărea întâlnește Marea Neagră, un loc care iți oferă, în același timp, o vacanță pe litoralul sălbatic al Mării Negre și șansa de a descoperii Delta.

Amenajarea Complexului Green Village din Sfântu Gheorghe, de un lux neostentativ, se remarcă prin grija pentru detaliu. Pereții lambrisați în lemn patinat și mobilierul colonial din bambus cu drapajele din in brut, aduc în interiorul Complexului Green Village culorile subtile și calde ale Deltei.

Camere: Complexul Green Village 4* din Delta Dunării oferă cazare în: 50 camere duble cu pat matrinomial (Vilele1 – 5); 8 garsoniere (Vila 8);30 apartamente cu living și dormitor (Vilele A – O);1 apartament cu 2 dormitoare si living (Vila 7).

Facilitati: 3 restaurante; 3 baruri lacustre; 3 sali de proiecții și conferințe. Dotările sunt ultramoderne: sistem audio 5+1, video, digital și pelicula de film, climatizare și acces internet wireless în tot complexul; Baza nautică este dotată cu bărci rapide, bărci pescărești și caiace; Pentru cei mici se pot organiza cursuri de pescuit pe lacurile din Green Village; Baza sportivă cu: badminton, fotbal pe plajă, tenis de masă, sala de fitness, saună, piscină exterioară, jacuzzi, biliard, jocuri de sah, remi și table etc.

Servicii:

Clientii care vin cu barcile proprii au acces gratuit in Marina Complexului.

TRANSFER SALUPE RAPIDE:

Curse zilnice regulate (durata cca.o ora): Murighiol – Sf.Gheorghe sau retur:

26.04- 07.07.2013 si 01.09- 06.10.2013= 95 Lei/ persoana;

01.07- 31.08.2013= 105 Lei/ persoana;

Copii 0-6 ani – gratuit; Copii 7-14 ani – 50 %;

Curse speciale Murighiol – Sf.Gheorghe:

Barca 60 CP (1- 3 persoane; cca.60 min) : 360 Lei/ barca;

Barca 115 CP(1- 5 persoane; cca. 55 min) : 600 Lei/ barca;

Sf.Gheorghe – Murighiol:

Barca 60 CP (1- 3 persoane; cca.65 min): 360 Lei/ barca;

Barca 115 (1- 5 persoane; cca.60 min): 600 Lei/ barca.

Transfer bagaje debarcader – complex – 10 Lei/ persoana; la cerere se pot transporta si bagaje excedentare (80 kg bagaj echivalent o persoana);

Transferul de la Sf.Gheorghe la Murighiol se poate efectua numai dupa rasaritul soarelui si cu cel putin doua ore inainte de apus. Transferul de la Murighiol la Sf.Gheorghe se poate efectua doar la cel putin o ora dupa rasaritul soarelui si cu cel putin o ora inainte de apus.

Servicii masa:

se acorda in unitatea restaurant Green Village, categoria 4 stele.

Pranz = 94.60 Lei/ zi/ persoana

Cina = 94.60 Lei/ zi/ persoana;

Pranzul cuprinde : gustare sau ciorba, fel principal, garnitura, salata, desert, 0.5 l apa minerala sau plata, cafea.

Cina cuprinde : gustare , fel principal, garnitura, salata, desert, 0.5 l apa minerala sau plata, cafea.

La fiecare masa, turistii vor avea posibilitatea de a alege, la fata locului, intre 2 variante de meniu (peste / non- peste).

Facilități copii:

DELTA FAIMLY: In cazul unui sejur de minim 3 nopti pentru familiile cu copii se oferta urmatoarele facilitati:

transfer gratuit cu barca rapida, Murighiol- Sf. Gheorghe- Murighiol, pentru copii cu varsta 0- 6 ani si 50% reducere pentru copii cu varsta 7- 14 ani;

50% reducere pentru patul suplimentar, inclusiv mic dejun pentru copii cu varsta 7- 14 ani;

excursii gratuite pentru copiii cu varsta 0- 6 ani si 50% reducere pentru copii cu varsta 7- 14 ani;

loc de joaca cu leagane.

Fitness/Wellness/Sport:

piscina in aer liber, sala fitness, sauna, jacuzzi in aer liber – incluse in tariful de cazare.

Distractie:

incluse in tarif: badminton, fotbal de plaja, tenis de masa, biliard, internet, sah, remi, table, biblioteca

contra cost, cu tarife aferente: bicicleta, plimbari cu barca, caiac, excursie in Delta Dunarii, pescuit stationar pe Dunare si pe lac.

Vile turistice

Vilele pun la dispoziția turiștilor sala de duș, baie master, salon cu cheminée, TV LCD și home cinema, bar, bucătărie complet echipată (granit, vitroceramic, cuptor, micro-unde, mașină de spălat vase), masina de spălat rufe, internet wireless, aer condiționat,
terase cu vedere pe Dunăre, grătar, foișor cu stuf, hamac, iaz cu pești și nuferi. 

Acestea se află în mijlocul naturii, fiind înconjurate de verdeață și scăldate de razele soarelui. În afara naturii „sălbatice” (pădurea din jur), curțiile sunt  amenajate la cel mai înalt nivel: gazon perfect, tufe atent amplasate și o alee pe masură. 

Camerele au diferite înălțimi, însă predomină tavanul înalt susținut de grinzi din lemn. Stilul de amenajare este surprinzător, fiind o combinație de clasic și modern cu accente provensale. Dormitoarele sunt spațioase, gresia fiind folosită ca finisaj pentru pardoseală, în timp ce nișele țin locul clasicelor biblioteci masive. O atmosferă aerisită, relaxată. Același lucru este valabil și în cazul băilor unde din punct de vedere cromatic predomină culorile neutre: bej și gri.

La parter există mai multe zone de relaxare unde culorile calde roșu, portocaliu și imprimeurile în dungi oferă o nota modernă înteriorului. Terasele sunt la fel de frumoase și spațioase. Cel puțin șase persoane pot servi cina în cadrul unei atmosfere de vacanță sau se pot relaxa pe un sezlong admirând priveliștea. 

Dar cu toate acestea turiști nu preferă mobilierul modern sau eleganța camerelor,cum am menționat și în capitolul II la analiza ofertei de cazare putem vedea ca aceștia preferă arhitectura populară, să stea în casele locuitorilor în timpul vacanței și de asemenea aceștia au ocazia de a vedea tradițiile și obiceiurile ce se practică în zona Deltei Dunării.

Pensiuni adaptate specificului

Pensiunile din Delta Dunării sunt o oază de liniște înconjurată de ape. Condițiile de cazare moderne ,confortul pe care îl oferă face ca relaxarea să fie deplină. Pe lângă toate acestea Delta Dunării are bălți destinate în principal pescuitului sportiv de răpitor-stiucă.

Pentru iubitorii pescuitului recomandăm plimbările cu barca, dar și plimbările de agrement (birdwatching, fotografii).Delta Dunării ofera amatorilor de pescuit de orice fel încă o posibilitate de a-și implini dorințele.Totul se află într-o locație deosebit de frumoasă din care se pot face excursii în orice colț al Deltei Dunării.

În ceea ce privește agroturimul, apar din ce în ce mai multe pensiuni în apropierea cetătilor fortificate.

Pe nișa de ecoturism, este menționată Delta Dunării ca fiind o zonă extrem de căutată de turiști, atăt din țara, cât și din străinatate. Aceștia au posibilitatea de a alege din multitudinea de pensiuni înșirate pe toate brațele Dunării.

Chiar de la intrarea fluviului în România, amintim de zona Clișuriile Dunării, unde salba de pensiuni insirate pe malul românesc își așteaptă turiștii, atât cu servicii de cazare și gastronomie dunăreană, dar și cu agrement (croaziere pe Dunăre, vizitare peșteri, cicloturism etc.

3.1.2 Reguli urbanistice în Delta Dunării

Este interzisă construierea de:

Structuri de cazare de mari dimensiuni, hoteluri cu mai mult de 20 de camere, pensiuni și moteluri cu mai mult de 10 camere,

Amplasarea de locuințe înșiruite, care nu sunt caracteristice zonei,

Se interzice construcțiile cu fațade de lemn,

Depozitarea substanțelor inflamabile și toxice,

Înălțimea maximă admisă va fi de 10m (echivalentul a trei niveluri, dintre care unul în mansardă/acoperiș), cu condiția ca dimensiunea orizontală cea mai lungă și înălțimea clădirii să fie de cel puțin 1,6.

Aspectul exterior al clădirilor:

Se interzice inoxul pentru balustrade, precum și baluștrii din beton sau piatră,

Clădiriile vor avea prispă sau terasă deschisă pe minim 50% din lungimea fațadei,

Panta acoperișului va fi de maxim 30 gr, dar pentru acoperișurile tradiționale de stuf se acceptă pante mai mari,

Suprafața vitrată a clădirilor nu va depăși 50% din suprafața unei fațade, pentru a se păstra raportul plin-gol din arhitectura tradițională,

Se interzice utilizarea de pereți cortină.

Materialele de construcție:

Ca materiale de construcție, se vor folosi de regulă cele tradiționale: ciamur, chirpici, paiantă,

Pentru fundare se vor folosi piloți din lemn bătuți, piatră cu mortar de var sau cimenturi sau lianți artificiali,

Lemnul se poate folosi cu aspectul său natural sau vopsit, la prispe, acoperișuri sau în decorația acestora,

Se interzice placarea cu materiale ceramice a pereților exteriori, inclusiv a soclului,

Se interzic materialel care conțin azbest, precum și materialele din poliester.

Se impune folosirea culorilor naturale ale materialelor, sau acoperite cu alb, albastru, verde, gri, în funcție de specificul fiecărei localități.Pentru colorarea lemnului se vor folosi cu precadere baitz-urile și lacurile colorate care pătrund în textura lemnului.Piatra va fi păstrată la culoarea sa naturală si acoperișurile vor pastra culoriile naturale ale materialelor folosite.

3.2 Gastronomia în Delta Dunării

Bucătăria specifică Deltei Dunării este faimoasă, unică în Europa și în lume, pentru mâncărurile pe bază de pește care se prepară aici. Anumite specii de pește, care trăiesc numai în deltă sau care migrează aici din Marea Neagră în anumite momente ale anului, sunt renumite pentru gustul lor deosebit, care se datorează de asemenea și priceperii cu care le gătesc localnicii. Mulți străini care au vizitat Delta Dunării au fost uimiți de multitudinea de specii de pește de aici, cât și de mesteșugul pescarilor și de ambarcațiunile lor exotice, dar mai ales de mărimea sturionilor de aici (care uneori cântăresc chiar și 300 de kilograme) și de caviarul românesc, care este mai mare decat cel rusesc și care se găseste din belșug.

Restaurantele din Deltă servesc preparate culinare după rețete clasice autohtone și internaționale. Dar este locul aici să încercați și meniuri specifice: crap la proțap, pește prăjit (cu mămăliguță și mujdei de usturoi), plachie, raci fierți, pui de baltă. În gospodăriile localnicilor carnea de pește este folosită și sub formă de tocătură, chiftele, ardei umpluti sau sarmale în foi de varză.

Abordarea Deltei Dunării, din punct de vedere gastronomic, este justificată pentru Ivan Patzaichin: “Peștele este sursa de hrană a viitorului. Este elementul de bază al bucătăriei din Delta Dunării, prin ciorbă, chiftelele, zacuscă de pește, peștele prăjit, malasolca de pește. Acest proiect finanțat de AFCN, dă posibilitatea asociației noastre și partenerilor, să scoată în evidență, să păstreze și să promoveze specificul bucătăriei din Delta Dunării, o moștenire importantă pentru toți românii.”

Formată aproape exclusiv din comunități rurale și greu accesibilă din exterior, spațiul cultural al Deltei Dunării a putut dezvolta o serie de expresii culturale particulare. În măsura in care patrimoniul natural al locului beneficiază de recunoaștere internațională, proiectul nostru își propune să atragă atenția asupra oamenilor Deltei punând la dispoziția publicului larg poveștile lor gastronomice.

Opțiunea pentru aceasta regiune a României este data de încercarea de a rupe cu seria de reportaje care prezintă Delta ca pe un teritoriu populat exclusiv de vietăți și floră bune de prezentat și de a pune în lumină rezerva de produse gastronomice unice specific teritoriului deltaic și bagajul de cunoștințe și practici locale legate de prepararea acestor produse.

Stilurile de viață contemporane, post-industriale și determinate de globalizare afectează aproape automat și pe termen lung nu doar modelul de consum alimentar – prin uniformizare și standardizare ci și patrimoniul viu al felurilor de mâncare și păstrarea retețelor locale. Multitudinea de târguri și festivaluri cu profil gastronomic tradițional apărute în ultima decadă în marile orașe (ex. Târgul Țăranului) pot fi interpretate ca forme de recuperare a cunoașterii gastronomice de tip tradițional. Publicul este extrem de interesat de retețele de produse tradiționale și sugerează, atât prin volumul și frecvența participării la demonstrații culinare, târguri și alte forme de celebrare a gastronomiei, o tendință de revalorizare a hranei ca expresie culturală, locală sau națională.

Proiectul este inovator prin accentul pe care îl pune pe observarea legăturii dintre cadrul socio-economic al gospodăriei deltaice și practicile alimentare și gastronomice curente, evitând astfel ruptura cu care ne-au obișnuit o mare parte a studiilor precedente.Recuperarea retețelor locale ca elemente de patrimoniu imaterial este importantă pentru valorizarea existenței populațiilor locale, îmbogățirea și diversificarea experienței celor care pătrund în Delta Dunării. Pe termen lung, identificarea și prezervarea culturii gastronomice locale poate contribui la conservarea acesteia și la asigurarea unei resurse economice suficiente în cadrul economiei locale.

3.3 Obiceiuri și tradiții în Delta Dunării

Această zonă ce cuprinde: literatura populară, cântecele, dansul, portul, datinile și obiceiurile, se distinge prin multe influențe primite ca urmare a conviețuirii românilor cu alte populații, precum și a mediului geografic unic. Doinele și baladele populare povestesc despre luptele cu turcii , despre viteji care înfruntă vitregia apelor înspumate sau despre viața grea a pescarilor sau a ciobanilor.

Conviețuirea seculară dintre români și alte populații care au trăit și mai trăiesc în acest teritoriu, populații cu credințe, datini și religii total diferite, a făcut ca în folclorul românesc de aici să fie absente cu desăvârșire motivele de inspirație religioasă. Se cunoaște faptul că zona aceasta folclorică posedă în legătură cu sărbătorile de iarnă numai colinde cu conținut laic, având o destinație precisă, spre exemplu: „Colind de păstor”, „Colind de năvodar”, „Colind de văduvă”, „Colind de tineri însurăței”.

Dansurile specifice au aceeași unitate indestructibilă a folclorului românesc în general este atestată și de folclorul coregrafic care, cu toată diversitatea sa, cu toate influențele oltenești, muntenești, ardelenești sau aromâne, demonstrează prin numărul imens al jocurilor, prin extraordinara varietate a figurilor și pașilor, aceleași surse originare cu jocurile din celelalte zone folclorice ale țării. Jocurile populare se împart în două categorii bine distincte: jocurile obiceiurilor și cele legate de momentele de relaxare, de destindere ale colectivității. Extrem de interesante sunt jocurile obiceiurilor de iarnă care, ca în mai toate zonele folclorice din țară, aduc în fața spectatorilor și motivele atât de cunoscute în întreg folclorul românesc al cerbuțului, căpriței, precum și al altor personaje mascate.

Folclorul muzical, atât cel ce însoțește textul unor cântece bătrânești, al doinelor, al jocurilor populare, cât și cel instrumental, deși se deosebește oarecum ca linie melodică de folclorul muzical al altor zone folclorice românești, prin ușoara influență a muzicii populare orientale, rod al atâtor secole de conviețuire a populației românești cu elemente orientale, sau prin preponderența unor instrumente ca fluierul, cimpoiul și cavalul, cu cele două variante proprii zonei tulcene, cea mocănească și cea tracică, este totuși dominat de aceleași trăsături specifice întregului folclor muzical. Muzica populară românească de aici, interpretată în acompaniamentul de suflători, fluier, caval, cimpoi, reflectă prin sinuoasa sa linie melodică domolul peisaj dobrogean, dar și unele influențe, e drept destul de vagi, ale melosului oriental.

Portul popular îmbină măiestria de necontestat a femeilor în realizarea portului popular românesc este vădită în menținerea aspectului tradițional, cu elementele sale specific nord-dobrogene: arhaismul pieselor principale (cămașa femeiască și bărbătească), echilibrul culorilor tari cu cele mai slabe, ornamentația simplă a unora dintre piese (cămăși, obiele, obelușe) sau complexitatea ornamentală a altora (pestelca).

Cămașa femeiască se caracterizează prin ornamente de mici dimensiuni, dar de mare expresivitate, motivele ei purtând denumiri de „pui”, „pisc”, „oglindă”, care se realizează prin combinații de elemente geometrice (romburi, dreptunghiuri sau linii frânte).

Costumul bărbătesc reține atenția prin croiala simplă, da o rară sobrietate, și prin ornamentația sa redusă.

Combinațiile de culori, îmbinările de culori, îmbinările tonurilor tari cu cele calde, întrepătrunderea motivelor constituie taina femeilor dobrogene, creatoare de frumos din generație în generație. Ocupațiile tradiționale în Delta Dunării sunt pescuitul, agricultura, creșterea animalelor și recoltarea stufului pe timp de iarnă

Festivalul "Cântecele Mării", s-a impus deja ca o manifestare de tradiție care atrage an de an tot mai mulți participanți, având ca loc de desfașurare plaja de pe malul mării, în decorul noptii, în vecinatatea peisajului de Deltă, spectacolul atrage numeroși locuitori ai orașului precum și turiști veniți din diverse colțuri ale țării, impunând și pe această cale atenția asupra potențialului turistic al zonei. Festivalul minorităților "Serbările Deltei" este organizat de primăria orașului Sulina, casa de cultură Sulina, asociația administrațiilor publice locale din Delta Dunării, direcția județeană pentru cultură, culte și patrimoniul național cultural Tulcea, centrul de conservare și valorificare a tradițiilor populare Tulcea și centrul artistic Tulcea.

Ziua Marinei, Sulina fiind un oraș în care trăiesc și muncesc numeroși locuitori marinari de profesie, chiar mai mult, faptul că este tranzitat de foarte mulți navigatori străini – organizarea manifestărilor prilejuite de "Ziua Marinei" se impune ca o necesitate izvorâtă din străvechile tradiții marinărești, ea devenind chiar cea mai importantă sărbătoare a orașului.

 O serie de tradiții și obiceiuri ale locuitorilor din Deltă, specifice sărbătorilor creștinești, cum ar fi Paștele sau Crăciunul, seamană cu obiceiuri din alte zone ale tării. De exemplu, în prima zi de luni dupa Învierea Domnului, când se sărbătorește Paștele Blajinilor, oamenii merg la cimitir cu pomeni și se roagă pentru rudele decedate. Cel care primește trebuie să spună bogdaproste”

 În ziua de Lasata Secului, când se intră în Postul Mare, se face un banchet și are loc “bătutul halviței”. Adică, o bucată de halviță atârnă de tavan, și cei care participă la joc trebuie să o prindă cu gura.

A doua zi, băieții le urmăresc pe fete pentru ale mânji cu funingine. În gospodăriile din zona Razelm, în Joia Mare, gunoiul de pe lângă casă se adună în trei grămezi cărora li se dă foc. Lângă foc se pune o cană cu apă și un cos cu ouă. După ce se termină focul, ouăle sunt date copiilor din sat.

De asemenea, în Vinerea Mare, oamenii obișnuiesc să se spele pe fața direct în Dunăre, cu apa neîncepută, pentru a avea câștig la bogăție, iar cei care dorm în timpul acelei zile trebuie să se aștepte la nenorocire.

CAPITOLUL IV

PRIORITĂȚI ÎN DEZVOLTAREA INFRASTRUCTURII DE CAZARE PE CONSIDERENTELE DURABILITĂȚII

Viitorul Deltei Dunării este la răscruce. Regiunea are un potențial economic semnificativ, însă tendințele actuale de dezvoltare amenință valorile ecologice esențiale ale ecosistemului Deltei tocmai de aceea programele pentru dezvoltarea Deltei Dunării impun anumite strategii pentru protejarea și promovarea ecosistemului într-un mod pozitiv.

4.1. Strategii actuale în dezvoltare

Acest capitol, redactat după perioada de implementare și finalizarea proiectului de parteneriat CJT – ARBDD – WES Belgia, respectiv in mai 2009, va sublinia atât direcțiile strategice necesar a fi urmărite în dezvoltarea turismului în Delta Dunării cât și acțiunile propuse a fi întreprinse pe arealul vizat. La baza propunerilor ce vor fi formulate în acest capitol s-a aflat studiul comandat de către World Wide Fund for Nature / Programul Dunăre – Carpați, în cadrul proiectului Danube Delta – a natural gateway to Europe. Ecology and economy in harmony, și întreprins de Asociația de Ecoturism din România și firma de consultanță Détente. Studiul, intitulat “Recreation and tourism zoning strategy for the Danube Delta Biosphere Reserve” reprezintă un instrument pentru conservarea naturii și dezvoltarea locală a comunităților situate pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării.

Studiul menționat creează premisele unei abordări integrate, prin intermediul căreia obiectivul de conservare a patrimoniului natural nu este in contradicție cu procesul de dezvoltare, ci devine parte integrantă a dezvoltării. Turismul devine, astfel, elementul central care stimulează atât procesul de conservare și protecție a mediului cât și dezvoltarea socio-economică durabilă. Principiile utilizate în creionarea acestei viziuni integrate sunt:

1. conservarea naturii este parte a întregului și este integrată chiar de la început in planificarea activității de (eco)turism;

2. definirea poziției unice a destinației Delta Dunării, ca un întreg, pe piața europeană se bazează pe deplin pe definirea și implementarea pozițiilor unice de vânzare a fiecărei zone situate pe teritoriul DD;

3. comunitățile locale sunt plasate in centrul planificării pentru fiecare zonă, ținând cont de faptul că acestea reprezintă elemente – cheie în procesul de dezvoltare a R.B.D.D. Turismul a fost denumit adesea motorul dezvoltării pentru Delta Dunării.

Totuși, trebuie să ținem cont de faptul că Delta Dunării este un areal unic pentru patrimoniul mondial, menționat în diferite studii ca fiind al doilea teritoriu, după Insulele Galapagos, din punct de vedere al importanței biodiversității.

Suntem conștienți de faptul că o astfel de abordare implică un efort deosebit din partea celor două sectoare, public și privat, în ceea ce privește unul dintre cele mai dificil de schimbat elemente, mentalitatea și maniera de a întreprinde o afacere, ținând cont in permanență de administrarea durabilă a resurselor și de conservarea acestora.

Studiul menționat mai sus identifică 8 zone majore diferite ce acoperă Delta Dunării, după criterii care au avut la bază doi factori importanți, și anume:

– situația existentă a turismului și agrementului (utilizare și dezvoltare) în zona abordată;

– principalul element natural / cultural ce stă la baza unei experiențe de calitate, pe care fiecare zonă o poate oferi, ținând cont de poziționarea unică pe piață a fiecărei zone.

La baza metodei de zonare a teritoriului RBDD a stat analiza experiențelor dominante ale vizitatorilor, cu scopul de a promova o anume viziune de dezvoltare și a defini câteva obiective care să vizeze atât asigurarea unor șanse reale de conservare a mediului natural cât și dezvoltarea locală a comunităților. Pentru o mai bună înțelegere a situației curente au fost definite și două concepte specifice:

– punctele de acces pe teritoriul RBDD, existente sau potențiale și punctele in care turiștii pot fi redirecționați spre alte destinații (hub); există 3 locații majore ce pot fi considerate punctele de acces către Delta Dunării, și anume TULCEA, MURIGHIOL și JURILOVCA. – structura și tipul vizitatorului / turistului.

Cele opt zone identificate sunt: TULCEA, CHILIA, LETEA, CRIȘAN, SULINA – SFÂNTU GHEORGHE, MURIGHIOL, JURILOVCA, CORBU.

Fiecare din cele 8 zone nu trebuie să fie abordată doar ca o arie geografică distinctă care să ofere posibilitatea desfășurării unui anume tip de activitate. In fiecare zonă, alte câteva experiențe și activități diverse pot avea loc, dar ceea ce este foarte important este ca fiecare tip de activitate desfășurată și promovată pe aria respectivă, alături de tipul infrastructurii corespunzătoare, să întărească caracterul definitoriu al zonei, contribuind astfel la creionarea unui profil distinct al fiecărei zone.

Având in vedere faptul că necesitatea îmbunătățirii calității ecosistemelor, prin refacerea sau prin conservarea potențialului lor natural, ca o cerință fundamentală în gestionarea coerentă a zonelor umede, definită în conceptul zonelor Ramsar, reprezintă o prioritate în managementul rezervației, abordarea armonizată a problemelor de administrare in ariile protejate este un principiu esențial.

Principala provocare în această activitate o reprezintă, de fapt, păstrarea echilibrului dintre măsurile preconizate pentru conservarea valorilor patrimoniului natural și cele care să facă posibilă o utilizare cât mai intensă a resurselor naturale, în funcție de cerințele mereu crescânde ale populației locale. Obiectivul principal al fiecărei rezervații îl constituie îndeplinirea cerințelor de conservare și, in același timp, asigurarea utilizării durabile a resurselor sale naturale, precum și creșterea nivelului de cunoaștere și înțelegere a valorilor ecosistemelor deltaice.

Este necesar a sublinia valorile esențiale ce au stat la baza definirii celor 8 zone specifice, astfel:

1. Respectarea conservării zonelor specifice; principala precondiție a oricărei analize referitoare la necesitatea zonării teritoriului RBDD este de a lua in considerare obiectivele de conservare menționate in planurile de management pentru RBDD;

2. Promovarea conceptului de explorare in ritm lent (slow down experience); acest concept urmărește definirea destinației turistice DD ca o destinație ce necesita explorare lenta, incluzând doua elemente foarte importante: – utilizarea timpului (pentru acces si desfășurare de activități) ca un factor de filtrare a diferitelor locații / destinații din delta – valorificarea superioara a patrimoniului natural si cultural, prin promovarea și dezvoltarea ecoturismului, deoarece aceasta forma de turism aduce venituri semnificativ mai mari pentru comunitatea locala și, în același timp, are un impact redus asupra mediului.

3. Managementul activităților consumatoare de resurse, desfășurate in ritm alert; aceste activități ar putea fi permise in Delta Dunării dar la o maniera mai coerenta, restrictiva si controlata, fără a altera caracterul general de destinație slow pe care delta trebuie să îl ofere.

Deși zonarea turistică și recreațională este un concept destul de vechi, a fost aplicat in special pentru asigurarea fie a conservării mediului, fie a unei calități superioare a experienței vizitatorului. Prezenta zonare propune o abordare extinsă și novatoare, specifică Rezervației Biosferei Delta Dunării, în care a fost identificat caracterul specific fiecărei zone, considerându-l elementul unic de poziționare pe piață, având la bază oportunitățile specifice de dezvoltare.

Trei avantaje majore sunt oferite prin această zonare, și anume:

– posibilitatea de a oferi cele mai bune șanse pentru implementarea unei politici de conservare a patrimoniului natural, pe termen lung, prin intermediul unui turism controlat;

– posibilitatea de a oferi vizitatorului variante de alegere a zonei (cu oferta și serviciile aferente) care vine în întâmpinarea așteptărilor acestuia în termenii experienței dorite;

– oferirea celor mai bune oportunități pentru dezvoltare și investiții, care să asigure durabilitate, reducerea conflictelor legate de conservarea mediului și inrărirea poziției pe piață a destinațiilor respective. 

  În scopul realizării obiectivelor privind promovarea ecoturismului în Delta Dunării, se propun următoarele direcții strategice:

1.Actualizarea și completarea sistemului informațional existent privind disponibilitatea resurselor naționale ale Deltei Dunării pe un site specializat prin:

– crearea unui link

– antrenarea specialiștilor la studierea și analiza potențialului natural pentru colectarea informației necesare;

– elaborarea unor sarcini la nivel de stat pentru administrațiile publice locale în vederea acumulării și transmiterii informațiilor necesare privind disponibilitatea și localizarea resurselor naturale ce pot contribui la lansarea unor destinașii ecoturistice;

– stimularea tineretului pentru culegerea și cunoașterea legendelor, tradițiilor etc. prin inițierea unor programe la nivel de școală și liceu, cu scopul conștientizării importanței valorilor naționale pentru dezvoltarea turismului ca domeniu de activitate economică și socială în plan strategic.

2. Dezvoltarea sistemelor electronice de distribuție prin crearea liniilor electronice pentru comunicare și informare. Sistemele electronice de distribuție trebuie să permită accesul la rezervarea serviciilor ecoturistice și la achiziția biletelor de călătorie, ceea ce va produce următoarele efecte:

-minimalizarea cheltuielilor de timp pentru distribuția informațiilor;
-identificarea noilor segmente de consumatori ecoturistici;

-menținerea și creșterea volumului vânzărilor;

-apariția unor posibilități de a reacționa prompt și flexibil atât la cerere cât și la schimbările de comportament al consumatorilor.

3.Intensificarea eforturilor de marketing pentru informare și publicitate privind activitatea de ecoturism. Publicitatea trebuie creată și derulată având la bază așa obiective, precum:

-crearea imaginii Deltei Dunării ca destinație ecoturistică de înaltă atractivitate;
-promovarea ecoturismului ca formă de turism durabil, cu contribuții în dezvoltarea economică și socială a țării;

-atragerea de investiții pentru dezvoltarea infrastructurii ecoturistice în cadrul ariilor naturale;

-atingerea unui grad de popularitate a destinațiilor ecoturistice la nivel național și internațional, precum și menținerea acestuia în plan strategic;

-raționalizarea bugetului prin repartiția echilibrată a cheltuielilor de publicitate prin intermediul mass-media.

 Mesajele publicitare pentru promovarea pachetelor ecoturistice complexe trebuie să se bazeze pe trei argumente-cheie pentru a influența decizia de cumpărare a consumatorilor: preț, conținut și imaginea de marcă. Individualizarea și personificarea ariilor naturale ca destinații ecoturistice trebuie sa fie realizate prin atribuirea imaginii de marcă a acestora.

4.Participarea la diverse expoziții, burse, târguri, festivaluri, conferințe, forumuri de profil. Pentru realizarea obiectivelor ce țin de dezvoltarea și promovarea ecoturismului în Delta Dunării, este necesară organizarea unei expoziții specializate, cu participarea atât a țărilor cu o experiență bogată în domeniu, cât și a celor aflate în etapa de inițiere a activității de ecoturism. Acest fapt va permite preluarea experiențelor internaționale în amenajarea ariilor naturale protejate, crearea parcurilor naționale și promovarea acestora ca destinații ecoturistice.

5.Poziționarea produsului ecoturistic pe segmente de consumatori. În acest scop, este necesară diversificarea resurselor peisagistice pentru odihna și recreere. Amenajarea destinațiilor pentru diversificarea ofertelor trebuie realizată în baza studiului și a consultanței de specialitate atât la nivel național, cât și internațional.

4.2 Tendințe actuale ale dezolvoltării infrastructuri de cazare in Deltei Dunării

Infrastructura turistică.

Gradul de dotare și dezvoltare turistică la nivelul RBDD, este dat de baza tehnico-materială a turismului: mijloace de transport, capacități de cazare, alimentație publică, mijloace și dotări destinate să asigure practicarea activităților menționate.

O primă condiție în promovarea și asigurarea activității turistice o constituie capacitatea de cazare, alimentația și formele de agrement.

În privința capacității de cazare se remarcă o creștere a numărului de unități de cazare, de la 24 în anul 1998, la 200 în anul 2013, cu un total de 5 436 de locuri (inclusiv municipiul Tulcea), în hoteluri, vile, cabane, moteluri, campinguri, tabere pentru elevi, sate de vacanță, bungalowuri, pensiuni urbane și rurale, nave etc.

În afară de municipiul Tulcea, capul de pod al deltei – unde sunt concentrate cele mai multe hoteluri (Delta, Egreta, Select, Europolis, Rex, Casa Albastră etc) mai menționăm Murighiol (Complex Pelican cu vile, motel și căsuțe, Hotel Halmiris și pensiunea Morena), Gura Portiței (vile, sat de vacanță), Uzlina (Complex Cormoran cu hotel, vile, pensiunea Tamarin), Roșu (vile, bungalowuri), Crișan (cu mai multe pensiuni printre care – Cherhana, Delia, Maria, Nufărul, Oprișan, Vital, Hotel Sunrise – figura 8.), Dunavățul de Jos (Hotel Egreta, pensiuni – Casa Verde, Delta), Mila 23 (pensiuni La Vica, Grig), Sfântu Gheorghe (Complexul Anonimul pentru acțiuni culturale, hotel, pensiuni – Mareea, Cristina), Sulina (hotel, pensiuni – Jean Bart, Coral) și altele la Vulturu, Gorgova, Chilia Veche, Periprava, Matița, Holbina.

De regulă toate hotelurile au săli de conferință, restaurante, piscine și săli pentru fitness, ambarcațiuni pentru excursii în zonele învecinate.

Pensiunile asigură masă și ambarcațiuni ușoare. Așa cum s-a menționat o importanță a turismului o constitutie și navele-cazare care începând cu ATBAD și „For 10 years togheter in the Danube Delta” sub auspiciile societății Danube Delta Tours s-au alăturat Miraj Tour SRL, Liscam Tour, Delta-Cronos, Ibis Tours, Pelican Tours etc., toate acestea cu capacitate de cazare între 10 – 20 de locuri asigură confort și masă la niveluri de 3 – 4 stele.

4.2.1 Implicațiile turismului rural în dezvoltarea asezărilor rurale românești

Caracteristici ale așezărilor rurale dunărene, acestea dispun de un cadru considerat pitoresc, cu case și gospodării confortabile, cu oameni ospitalieri ce au o tradiție culturală și artistică proprie, cu mesteșugari și artizani talentați.

Totodată, materializarea serviciilor în mediul rural constituie o expansiune a activităților de servicii în mediul rural, ale căror implicații economice pot fi considerate între două raporturi: ponderea serviciilor în veniturile locatității rurale precum de creștere a prețurilor reale (sau relative) ale serviciilor pe măsura avansării pe scara dezvoltării economice Aceste elemente au fost analizate la nivelul regiunii de Sud Muntenia, respectiv a subregiunii sudice, cu referire la cele patru județe: Călărași, Giurgiu, Ialomița și Teleorman).

Pentru cele patru județe, turismul rural/agroturismul, reprezintă o reconsiderare a relațiilor tradiționale, a raporturilor producție materială-servicii în mediul rural, constituind astfel o reală șansă pentru economia locală.

Practicarea agroturismului are și efecte de natură culturală cum sunt: creșterea nivelului de cultură și civilizație a locuitorilor din zona rurală respectivă; lărgirea orizontului de cunoaștere a acestora; schimb de cunoștințe și de experiențe între sat și oraș. Mutațiile intervenite în cofigurația cererii și piețelor agroturistice din România după anul 1989, pot fi redate la nivelul celor patru județe din subzona sudică, prin următoarele faze: turismul rural în contextul nivelelor dezvoltării stadiale a economiilor rurale, conturarea și stabilirea celor mai adecvate forme de organizare a activităților de turism rural și de dezvoltare a activităților agroturistice.

Pentru gospodăria agroturistică și capacitatea strategică a acesteia în cadrul comunității spațiului rural dunărean, au un rol esențial, prin identificarea unor strategii de dezvoltare în domeniul socialului și economicului din localitățile rurale. Pot fi delimitate două direcții: a) de identificare a de gospodării familiale reprezentative în vederea modernizării; b) a elaborării de studii și proiecte pentru modernizarea de gospodării, a unor căsuțe de tip camping pentru practicarea de agroturism.

De aici reiese că piața turistică rurală se caracterizează în prezent printr-o globalizare a concurenței între zonele cu vocație turistică și nu printr-o mișcare de globalizare a serviciilor

agroturistice. Pentru regiunea de dezvoltare Sud Muntenia, cu referire la județele din zona dunăreană, o cunoaștere a nivelului veniturilor și cheltuielilor gospodăriilor de țărani în perioada 2002 – 2007, sunt relevante elemente de sugestibilitate privind tendințele de creștere a veniturilor în ritm accelerat, dar și a cheltuielilor, ritmul fiind mai scăzut.

Referitor la utilizarea forței de muncă active în mica gospodarie țărănească se poate delimita un aspect cantitativ, și aspectul calitativ.

Specific însă zonei de câmpie, cu referire la zona județelor subzonei sudice, îl constituie faptul că majoritatea gospodăriilor au suprafețe încadrate sub pragul de rentabilitate, limite de suprafețe ce trebuie corelate cu forța de muncă ( numărul membrilor de familie). În acest context turismul rural din aceste zone poate fi considerat o încadrare în acele activități care crează și menține un echilibru socio-economic al arealelor teritoriale, constituind un factor de atractivitate acestor zone și în final se concretizează printr-o sursă suplimentară de venituri..

Încadrate într-o ierarhie de asigurări a serviciilor agroturistice în sistemul gospodăriilor din județele din sudul țării, acestea pot fi redate prin următoarea structură: gospodării cu pensiune completă, sate agroturistice, turism de formă itinerantă ( cu angrenarea gospodăriilor țărănești în cadrul societăților de turism din zonă ). Reconsiderarea parametrilor tehnici, economici și financiari, în spațiul rural, constituie o fază incipientă, care presupune cunoașterea gradului de complexitate a exploatațiilor agricole din zonă.

Elementele de ordin economico-financiar redate anterior și care pot fi considerate exemplificative pentru județele din subzona sudică, necesită a fi analizate și sub aspectul interpretărilor, prin: cheltuielile fixe; cheltuielile variabile, precum și forma de recuperare la venituri a sumelor bănești rezultate.

În urma acestui exemplu se poate deduce că pragul de rentabilitate al unei pensiuni agroturistice este de cca. 525 zile/ turist/an.

Pentru acest motiv trebuie analizați principalii factori ce condiționează desfășurarea activităților în gospodăria agroturistică, alături de recomandările de natură ecologică ce pot fi încadrate în strategiile dezvoltării rurale

4.2.2 Tendințe privind identificarea și amenajarea satelor turistice.

Satul turistic, prin varianta sa geografică, poate conduce la o definiție variabilă a pieței turismului rural. Strategia activităților din satul turistic se bazează atât pe ceea ce există în prezent în această formă a structurii agroturistice, cât și pe ceea ce se poate face, sau ce le stă în putere să facă locuitorilor satului turistic. Ca atare, satul turistic trebuie să întrunească un cuantum de condiții naturale și istorice, social-economice obiective, care să fie definitorii și caracteristice pentru fiecare tip de sat turistic.

Eficiența ecologică și impactul asupra ecosistemelor, este un criteriu ce condiționează/determină chiar, lansarea satului. Lansarea pe piața externă a satului turistic românesc și tranziția la economia de piață pretind măsuri de asigurare a unor echipamente, dotări și amenajări raționale, cu efecte scontate atât în domeniul eficienței economice, dar și ecologice.

Exigențe referitoare la criteriile de omologare a satelor turistice, trebuie să răspundă unor criterii și indicatori, ce se referă la nivelul normelor și exigențelor de la nivel UE la nivel local, alături de impunerea și cunoașterea incidențelor de natură financiară care pot apare în satele turistice. Ca atare, prin conținutul său, delimitarea regională a resurselor agroturistice aferente satului agroturistic, printr-o lucrare de zonare, are o importanță națională deosebită, în sensul materializării relațiilor existente între turism și agricultură, cu repercursiuni asupra dezvoltării și modernizării spațiului rural românesc.

Trebuie să cuprindă elemente reprezentative ce caracterizează satul turistic rural, aceste strategii fiind necesare nu numai pentru regiunile cu un bogat patrimoniu, ci și pentru acele regiuni în care există atât potențialități, cât și dorința generală antrenată de un lider.

Regiunile de câmpie, din țara noastră, în actuala etapă se găsesc într-o astfel de situație; pot fi menționate elemente considerate constante ce dirijează dezvoltarea strategică turistică și pentru zonele de câmpie, cum sunt: aplicarea unei strategii de întreprinzător agroturistic; organizarea și formarea metodică în materie de turism a specialiștilor și lucrătorilor prin: studii universitare; căutarea și obținerea de ajutoare materiale, financiare pentru această acțiune; constituirea unei agenții în jurul unui lider (conducător care să aibă repercusiuni asupra produselor turistice, în acord cu așteptările clientelei vizitate); acordarea de timp și încredere responsabililor acestor dezvoltări (acțiuni strategice).

Anvergura geografică, materializată într-o strategie agroturistică în zona de câmpie a țării care presupune în primul rând stabilirea tipurilor specifice de sate turistice, care se poate încadra într-o relație resurse-producție-venituri. Eficiența ecologică și impactul determinat de lansarea satului turistic asupra ecosistemelor pretinde măsuri de asigurare a unor echipamente, dotări și amenajări raționale, cu efecte scontate atât în domeniul eficienței economice, dar și ecologice. Se constată din acest punct de vedere că o dezvoltare necontrolată antrenează distrugerea mediului înconjurător, a monumentelor istorice, de artă sau naturale, a ritmului vieții locale, chiar exprimarea și prin cultura locală.

Referindu-ne la criteriile impuse, se pune problema privind legătura ce există între turismul rural românesc și normele europene în domeniu, cum sunt următoarele:

– UE este direct interesată și dispune de un pachet de norme ce vizează problematica

ruralului din țările membre, norme ce au în centrul lor interesele prezente, dar mai ales viitoare ale comunităților rurale;

– România și-a manifestat dorința de aderare la UE, ea fiind obligată să cunoască cu

exactitate aceste norme prezentate sub formă de recomandări și, implicit, să le aplice în practică, inclusiv prin adoptarea unor norme legale interne.

Și pentru zona rurală de sud a țării, se pune problema obținerii unor produse la parametrii calitativi superiori. Se fac astfel referiri cu privire la următoarele coordonate: apropierea marketingului de activitatea de turism rural al zonei de câmpie, adecvate studiilor de piață pentru clienții țintă, construcția și adaptarea ofertei, prețul produsului, alegerea distribuției, amplificarea activităților agroturistice din zona de câmpie etc., toate acestea conform noilor dorințe ale consumatorului de produs turistic. Dar, în actuala etapă agroturismul grevează bugetul satelor (cu referire la eforturile investiționale pentru o serie de amenajări pe perioade de mai mulți ani, referitoare la lucrările de infrastructură).

Ca atare, consolidarea gospodăriei țărănești trebuie să aibă la bază o macrostabilizare și pentru spațiul rural, bazată însă pe trei categorii de politici: structurale, de ajustare și de mediu. Prin conținutul său, delimitarea regională a resurselor agroturistice aferente satului agroturistic, printr-o lucrare de zonare a spațiului dunărean, are o importanță națională deosebită, în sensul materializării relațiilor existente între turism și agricultură, cu repercursiuni asupra dezvoltării și modernizării întredului spațiu rural românesc.

4.2.3 Tendințe de lansare a satului turistic românesc pe piața mondială

Procesul complex de lansare pe piață a satului românesc, în calitate de produs turistic, trebuie permanent urmărită prin utilizarea viziunii consumatorului/turistului. Din punctul de vedere al turismului rural românesc considerăm că produsele turistice prin structura de componență se comercializează, sunt testate, urmărite, și – în momentul de față – se încearcă creșterea calității serviciilor componente.

În ultimii trei ani, prin existența ANTREC, s-a conturat o mișcare favorabilă, s-a afirmat un logo și s-au realizat numeroase activități tip lobby, cum sunt: materiale și informații difuzate; discursuri, seminarii, congrese, reuniuni; apariții publice; evenimente diverse.

Analiza produsului turistic rural poate fi efectuată și prin viziunea de marketing, prin satisfacerea cerințelor utilizatorului și obținerea de profit. Astfel, produsul turistic rural românesc poate fi regăsit astăzi în întreg spațiul rural românesc, la nivele de confort diferit (de la 1 – 3 margarete în cazul fermelor turistice și până la 4 margarete în cazul pensiunilor turistice) și în cel puțin două mari forme (echipamente clasice și moderne).

În pregătirea lansării produsului turistic rural românesc, deosebit de importante considerăm a fi politicile de marketing utilizate, iar din cadrul acestora în primul rând politica de produs. Prin această politică de produs, se va ține seama în prefigurarea sa de următorii factori: naturali, infrastructura (generală și specifică), calitatea serviciilor, realizarea la nivel internațional a standardelor de confort. În acest cadru produsele turistice pot fi adecvate cerințelor turiștilor, conform formelor de organizare acceptate de către proprietari.

Stabilesc acele obiective care urmăresc viziunea consumator-turist sub forma unui produs turistic nou. Acesta este motivul pentru care analiza produsului turistic rural trebuie efectuată și prin viziunea de marketing.

Dimensiunile spațiilor de practicare variază în funcție de patrimoniul turistic al zonei, de circulația turistică și puterea economică a proprietarilor, prin componentele corporale și acorporale ale serviciilor agroturistice.

Acțiunile de promovare prezentate, cărora li se adaugă participări la târguri și expoziții interne și internaționale, cât și organizarea de evenimente în lumea satului, dar înainte de toate calitatea prestațiilor turistice, au condus la conturarea unei imagini a produsului turistic rural românesc, dar pentru care în continuare este necesară o extindere.

4.3 Propuneri privind dezvoltarea infrastructurii de cazare

Infrasctructura de cazare reprezintă istorie în dezvoltarea Deltei Dunării deoarece serviciile de cazare având o arhitectură specială și unica are un potential foarte mare de atragere a turiștilor.

Aceasta necesită o importanță deosebită pentru că oferă turiștilor posibilitatea de a înnopta și de a petrece mai mult timp în zona Deltei dar totodata se pot bucura de serviciile de alimentatie faimoase, unice în lume, pentru mâncărurile pe bază de pește care se prepară aici, care sunt renumite pentru gustul lor deosebit si se datorează de asemenea și priceperii cu care le gătesc localnicii.

Pentru îmbunătățirea acesteai putem preciza următoarele propuneri:

Incurajarea comunităților atât financiar cât si ca expertiză pentru construirea de case specifice Deltei Dunări.Această propunere este importantă pentru dezvoltarea insfrastructuri de cazare deoarece arhitectura populară încă predomină în Delta Dunării arătând că localnicii țin la ceea ce ii reprezintă.

Modernizarea caselor specifice.Aceasta idee se referă la adăugarea facilităților necesare pentru a atrage turiști, cum ar fi: televizor, frigider, baie în interior, bucătărie, dar în același timp să-și păstreze identitatea, tradițiile și arhitectura specifică.

Construierea de pensiuni adaptate specificului.Acestea sunt importante pentru dezvoltarea infrastructurii deoarece oferă originali,iitate zonei prin arhitectura specifică.În afara locurilor de cazare existente pentru turiști, acestea oferă și serviciile de alimentație clasice și unice.

Modernizarea transporturilor și căilor de acces către unitățile de cazare.Posibilitatea implmentării unui sistem de transport cu vehicule electrice, pe apa și uscat pentru reducerea poluării, dezvoltarea durabilă a zonei și protejarea mediului fiind o rezervație naturală a biosferei  cu floră și faună care necesită măsuri deosebite de protecție, trebuind evitate poluarea chimică și fonică. Repararea căilor de acces pentru a face mult mai accesibil drumul către unitățile de cazare.

Acestea sunt propunerile pentru dezvoltarea infrastructurii de cazare deoarece zona Deltei Dunării este minunată din toate punctele de vedere și sunt de parere că trebuie să-și păstreze arhitectura populară, tradițiile și obiceiurile deoarece aceste lucruri ii oferă originalitatea care o face să devină o zona unică.

Pornind de la certitudinea creșteri cererii turistice în Delta Dunării apare necesitatea de structuri de cazare nevoilor moderne, dar care înțeleg în același timp că destinația Delta Dunării este una de excepție în care arhitectura tradițională trebuie să primeze.

În consecință există o nevoie tot mai mare de locuri de cazare, dar care să nu afecteze produsul “Delta Dunării” chiar dacă acest aspect conduce la un rabat important în ceea ce privește nivelul de confort al zilelor noastre.

Problematica principală a nivelului de confort în Delta Dunării pune în discuție o nouă filozofie ceea a clientului/turist conștient de valoarea insituă a produsului și care în final este dispus să plătească un preț mare pentru asa zise condiții inferioare.Acest turist este de excepție, cunoscător și este de fapt turistul care îl căutpm pentru produsul nostru.

Produsul Delta Dunării trebuie să fie corelat cu clientul specific Deltei Dunării prin urmare nu se caută turism de masă ci turism de clasă.Delta Dunării trebuie să rămână produs exclusivist atât prin preț cât și prin ofertă.

Concluzii

Delta Dunării este cea mai bine conservată dintre Deltele Europene.Aceasta a intrat în patrimoniul mondial UNESCO în anul 1991 și este clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România.

Este o zonă turistică naturală foarte importantă a țării noastre, un ținut prea puțin cunoscut, dar care are multe de oferit, datorită multitudinii și diversității specilor de floră și faună.Delta Dunării este un adevarat „muzeu” în aer liber care iți oferă peisaje minunate pe care să le admiri, să vizitezi și să cunoști viața localnicilor, să înveți istoria zbuciumată a locurilor prin vizitarea monumentelor istorice și totodată această zona plină de viața iți poate dărui o vacanță relaxantă în mijlocul naturii unde poți admira animalele și păsările în mediul lor natural.

Tipurile de turism practicate în Delta Dunării sunt: turismul balneo-climatic, turismul științific (cercetare și informare), sportiv (vânătoare și pescuit), de agrement, educativ pentru tineret.Turismul în Delta Dunării joacă un rol important în viața economică și socială deoarece aceasta ajută la dezvoltare fiindcă majoritatea veniturilor provin din turism.

Totodata conceptul ospitalității reprezintă istorie în dezvoltarea Deltei Dunării deoarece serviciile de cazare având o arhitectură specială a dat posibilitatea localnicilor să cazeze turiști în casele lor, dar și serviciile de alimentație au un rol distinct, esențial și primordial în ansamblul prestației turistice, fiind prin natura lor serviciile de bază ale consumului turiștilor la locul de petrecere a vacanței.

Potențialului natural al deltei i se alătură numeroase monumente istorice și culturale, reprezentate, în special, prin obiective legate de trecutul istoric al patriei noastre, ele constituind un important mijloc de educație pentru turiștii români și un minunat prilej de cunoaștere a acestor pământuri, de către turiștii străini.

Locuitori sunt renumiți pentru optimismul și ospitalitatea lor, prin spiritul gospodăresc și practic, precum și prin curățenia și gustul cu care sunt întreținute locuințele, motiv pentru care mulți turiști români, preferă, de cele mai multe ori, să locuiască în timpul șederii lor în deltă la localnici.

Bibliografie

Dodu Patricia „ Tehnici operaționale în agenția de turism”, Ediția a II-a, Editura Pro Universitaria, Bucuresti 2008

Firoiu Daniela, Dodu Patricia, Gheorghe Camelia, Dridea Catrinel “Industria turismului si a calatoriilor”, Editura Pro Universitaria, 2010, Ediția a-III-a

Botezatu C. , Mihăalcescu Cezar, Iacob I., “ Sisteme informatice cu baze de date în turism”, Editura Universitară, București, 2011

Neagu V., Busuioc Marian “Managementul calității serviciilor turistice”, Editura Pro Universitaria, București, 2007

Patrichi Ioana, “Turismul durabil – o nouă perspectivă”, Editura Pro Universitaria, Bucuresti 2012

Firoiu Daniela, Dodu Patricia, Gheorghe Camelia, Dridea Catrinel, “Studii de caz în industria turismului și a călătoriilor”, Editura Pro Universitară, București, 2006

Florin Andreescu, Mariana Pascaru, “Călător prin țara mea – Delta Dunării”

“Stuf. Case tradiționale din Delta Dunării” , 2008

Petre Gâștescu, Romulus Știucă, “Delta Dunării – Rezervație a biosferei”

Dimitrie Radu ” Păsările din Delta Dunării”

Ghid turistic Delta Dunării

http://www.icpe.ro/ecotransdelta.htm

http://romania.panda.org/ce_facem/dunrea_i_delta_dunrii/proiecte_finalizate/delta_dunarii/

http://www.inromania.travel/ro/top-10-locuri-de-vazut-delta-dunarii-d24.html

http://articole.famouswhy.ro/referat_despre_delta_dunarii/

http://referat.clopotel.ro/Delta_Dunarii___Romania-13120.html

http://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-un-loc-unic-in-lume-la-doar-cateva-sute-de-kilometri-de-casa-oricarui-roman-delta-dunarii#prettyPopup/0/

http://www.ddbra.ro/rezervatia/delta-dunarii

http://www.deltatour.ro/trasee.html

http://www.hotelplutitorserano.ro/0,64,paste-2014-4-zile-3-nopti.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Delta_Dun%C4%83rii

http://www.tulcea.insse.ro/main.php?id=469

http://www.insse.ro/cms/files/Web_IDD_BD_ro/index.htm

http://www.icr.ro/bucuresti/the-danube-delta-31-2008/the-danube-delta-the-european-vision-on-environmental-protection.html

http://www.stroming.nl/pdf/Danube_Delta.pdf

http://www.icpdr.org/main/danube-basin/danube-delta

http://www.paneuropeannetworks.com/special-reports/vision-for-the-danube-region/

http://ec.europa.eu/environment/enlarg/pdf/odessa_final.pdf

http://www.rewildingeurope.com/areas/danube-delta/

http://steconomice.uoradea.ro/anale/volume/2007/v1-management-and-marketing/41.pdf

http://www.danubecc.org/docs/63-Newsletter%20Odessa%20WS%20July%202011.pdf

http://www.restograf.ro/o-cercetare-a-gastronomiei-traditionale-din-delta-dunarii/

http://www.datourway.eu/documents/88-701-9727-pip4_delta_dunarii_final_ro.pdf

http://www.deltadunarii.ro/

http://www.turism.ro/

Bine ati venit la bord!

http://www.ecodeltafishing.eu/

Acasa

http://paradisedeltahouse.ro/

http://images.google.ro/

http://www.datourway.eu/documents/88-701-8827-datourway_ro_brochure_ro.pdf

http://www.usamv.ro/fisiere/file/documente-de-invatamant/Draghici%20Manea-Iulian/2009-2010/3.%20Rezumat%20Teza%20_Ro_-Draghici.pdf

http://www.mdrap.ro/userfiles/espon/dimensiune_teritoriala/reuniune2/materiale05.pdf

www.effect.apispm.ro/docs/lucrare_ecoturism_rbdd.doc

http://www.mdrl.ro/_documente/transparenta/consultari_publice/consultare46/regulamentul.pdf

http://www.adielatravel.ro/delta-dunarii/sfantu gheorghe/Complex%20Green%20Village%204/

http://www.adielatravel.ro/delta-dunarii/sfantu-gheorghe/Complex%20Green%20Village%204/Complex%20Green%20Village%204.pdf

http://www.clasicvoyages.ro/uploads/2/4/9/8/24984684/cazare_delta.pdf

Anexe

Anexa 1

Răsărit în Delta Dunării

Răsărit în Delta Dunării

Anexa 2

Apus în Delta Dunării

Apus în Delta Dunării

Anexa 3

Vulturul codalb

Pelicanul creț – Specie protejată

Broasca de apă și de uscat

Anexa 5

Midii picante cu amestec 'vijelios'

Crap la proțap

Saramură de biban

Anexa 6

Ciorbă de pește

Palachie de caras

Anexa 7

Case specifice Deltei Dunării

Case specifice Deltei Dunării

Case specifice Deltei Dunării

Bibliografie

Dodu Patricia „ Tehnici operaționale în agenția de turism”, Ediția a II-a, Editura Pro Universitaria, Bucuresti 2008

Firoiu Daniela, Dodu Patricia, Gheorghe Camelia, Dridea Catrinel “Industria turismului si a calatoriilor”, Editura Pro Universitaria, 2010, Ediția a-III-a

Botezatu C. , Mihăalcescu Cezar, Iacob I., “ Sisteme informatice cu baze de date în turism”, Editura Universitară, București, 2011

Neagu V., Busuioc Marian “Managementul calității serviciilor turistice”, Editura Pro Universitaria, București, 2007

Patrichi Ioana, “Turismul durabil – o nouă perspectivă”, Editura Pro Universitaria, Bucuresti 2012

Firoiu Daniela, Dodu Patricia, Gheorghe Camelia, Dridea Catrinel, “Studii de caz în industria turismului și a călătoriilor”, Editura Pro Universitară, București, 2006

Florin Andreescu, Mariana Pascaru, “Călător prin țara mea – Delta Dunării”

“Stuf. Case tradiționale din Delta Dunării” , 2008

Petre Gâștescu, Romulus Știucă, “Delta Dunării – Rezervație a biosferei”

Dimitrie Radu ” Păsările din Delta Dunării”

Ghid turistic Delta Dunării

http://www.icpe.ro/ecotransdelta.htm

http://romania.panda.org/ce_facem/dunrea_i_delta_dunrii/proiecte_finalizate/delta_dunarii/

http://www.inromania.travel/ro/top-10-locuri-de-vazut-delta-dunarii-d24.html

http://articole.famouswhy.ro/referat_despre_delta_dunarii/

http://referat.clopotel.ro/Delta_Dunarii___Romania-13120.html

http://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-un-loc-unic-in-lume-la-doar-cateva-sute-de-kilometri-de-casa-oricarui-roman-delta-dunarii#prettyPopup/0/

http://www.ddbra.ro/rezervatia/delta-dunarii

http://www.deltatour.ro/trasee.html

http://www.hotelplutitorserano.ro/0,64,paste-2014-4-zile-3-nopti.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Delta_Dun%C4%83rii

http://www.tulcea.insse.ro/main.php?id=469

http://www.insse.ro/cms/files/Web_IDD_BD_ro/index.htm

http://www.icr.ro/bucuresti/the-danube-delta-31-2008/the-danube-delta-the-european-vision-on-environmental-protection.html

http://www.stroming.nl/pdf/Danube_Delta.pdf

http://www.icpdr.org/main/danube-basin/danube-delta

http://www.paneuropeannetworks.com/special-reports/vision-for-the-danube-region/

http://ec.europa.eu/environment/enlarg/pdf/odessa_final.pdf

http://www.rewildingeurope.com/areas/danube-delta/

http://steconomice.uoradea.ro/anale/volume/2007/v1-management-and-marketing/41.pdf

http://www.danubecc.org/docs/63-Newsletter%20Odessa%20WS%20July%202011.pdf

http://www.restograf.ro/o-cercetare-a-gastronomiei-traditionale-din-delta-dunarii/

http://www.datourway.eu/documents/88-701-9727-pip4_delta_dunarii_final_ro.pdf

http://www.deltadunarii.ro/

http://www.turism.ro/

Bine ati venit la bord!

http://www.ecodeltafishing.eu/

Acasa

http://paradisedeltahouse.ro/

http://images.google.ro/

http://www.datourway.eu/documents/88-701-8827-datourway_ro_brochure_ro.pdf

http://www.usamv.ro/fisiere/file/documente-de-invatamant/Draghici%20Manea-Iulian/2009-2010/3.%20Rezumat%20Teza%20_Ro_-Draghici.pdf

http://www.mdrap.ro/userfiles/espon/dimensiune_teritoriala/reuniune2/materiale05.pdf

www.effect.apispm.ro/docs/lucrare_ecoturism_rbdd.doc

http://www.mdrl.ro/_documente/transparenta/consultari_publice/consultare46/regulamentul.pdf

http://www.adielatravel.ro/delta-dunarii/sfantu gheorghe/Complex%20Green%20Village%204/

http://www.adielatravel.ro/delta-dunarii/sfantu-gheorghe/Complex%20Green%20Village%204/Complex%20Green%20Village%204.pdf

http://www.clasicvoyages.ro/uploads/2/4/9/8/24984684/cazare_delta.pdf

Anexe

Anexa 1

Răsărit în Delta Dunării

Răsărit în Delta Dunării

Anexa 2

Apus în Delta Dunării

Apus în Delta Dunării

Anexa 3

Vulturul codalb

Pelicanul creț – Specie protejată

Broasca de apă și de uscat

Anexa 5

Midii picante cu amestec 'vijelios'

Crap la proțap

Saramură de biban

Anexa 6

Ciorbă de pește

Palachie de caras

Anexa 7

Case specifice Deltei Dunării

Case specifice Deltei Dunării

Case specifice Deltei Dunării