Periodontitele Cronice Fibroase

Diverse2

Periodontitele Cronice Fibroase

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

Introducere

Actualitatea temei

Scopul cercetării

Obiectivele cercetării

CAPITOLUL 1.

Aspecte generale referitoare la etiologia periodontitelor cronice fibroase

Fiziopatologiea periodontitei cornice fibroase

Tabloul clinic periodontitei cronice fibroase

Diagnosticul pozitiv și diferențial al periodontitei cronice fibroase

Tratamentul endodontic a periodontitei cronice fibroase

CAPITOLULU 2.

Materiale metode și analize

CAPITOLUL 3.

Partea personală

CAZ CLINIC

CONCLUZIE

REZUMAT

BIBLIOGRAFIE

Introducere

Periodontitele cronice fibroase reprezintă o reacție inflamatorie a structurii periodontale apicale, ca urmare a agresiunei agenților patogeni de origine endogenă și exogenă estimânduse la 100-200 de specii bacteriene la nivelul cavității orale și toate având capacitatea de a evada spațiul endodontic.

Periodontita cronică fibroasă evoluează cu o simptomatică clinică neclară, ștearsă puțin zgomotoasă, nu poate fi diagnosticată corect, tabloul clinic poate să ne inducă în eroare spre o altă patologie, din această cauză pacientul nu poate benificia de un tratamen terapeutic corect, fără efectuarea minuțioasă a examenilor clinice de investigație în-soțit de examenul radiologic. Este bine cunoscut că periodontita cronică fibroasă poate să rămână în această formă tot timpul existent al dintelui, dar poate să avanseze în alte forme de periodontite cronice, cu grad de distrucție și rezorbție a țesuturilor adiacente, netrată la timp se poate finaliza și cu extracția dintelui[1.9.24].

Actualtatea temei

La etapa actuală periodontita apicală acută și cronică rămîne a fi o patologie fregvent întâlnită în practica oricărui stomatolog, fiind depistată la 15-30 de pacienți conform datelor profesorului Danilevskii. Una din cauzele de bază a periodontitei este infecția. Combaterea ei printro dezinfecție nu doar a canalelor radiculare, dar a întregii rețele de canale accesorii și a canalelor dentinare poate fi efectuată printr-un tratament care ar include și obturarea provizorie a canalelor radiculare cu materiale pe bază de hidroxid de calciu[25].

Tratamentul endodontic a periodontitelor cronice fibroase în toteauna a fost un lucru greu de stabilit, atît prin alegerea metodei de tratament, sterilizarea endodontică, cât și prin alegerea materialului de obturație canalară. Sterilizărea satisfăcătoare a sistemului radicular, prin metode tradiționale, ulterior presupune alegerea adecvată a materialului obturator pentru sistemul radicular. Metoda clasică de tratament pune accentul doar pentru sterilizarea și obturarea canalelor magistrale, canalele rămîn în continuare contaminate și urmînd să exercite acțiune nocivă asupra periodonțiului apical[20].

Tratamentul endodontic modern s-a schimbat considerabil, atât prin tactica realizării, cît și prin biocompatibilitatea maximă a preparatelor utilizate în medicația intracanalară a țesuturilor periodonțiului apical. E de menționat că, tratamentele antiseptice presupun utilizarea preparatelor cu activitate antimicrobiană nespecifică și acțiune citotoxică, care intereseză nu doar germenii patogeni dar și țesuturile gazdă, fenomen care stopează regenerarea țesutului osos [ Enstrom B. And Spanberg L. , 1986; Barnett C. Et al. , 1986; Andriescu C. 1995 , 1996; Wang Z. ,1995; Gafar M., 1998[21].

Periodontitele acute și cronice după investigațiile evoluției epidemiologice și clinice se întâlnesc des, afectând pacienții din copilărie. La vârsta de 12 ani periodontitele în general alcătuiesc 35-39% din ansamblu de complicații al cariei dentare, la vârsta de 18 ani 45%, la vârsta de 35-44 ani pierderea dinților din cauza periodontitelor o constituie 42%, iar la vârsta 65 ani-78%[11].

În urma investigațiilor analizate de E. B. Бopoвcкий a 528 radiografii panoramice a pacienților între vârstele de 15-64 ani sau depistat din totalul de dinți 14784, extrași 1877, infectarea țesuturilor periodontale 2940 , din ei tratați endodontic 1326, ne supuși tratari 1514.[7]

Tema aleasă pentru investigații este o temă actuală în stomatologia practică, scot în evidența pacienți cu patologii cronice ale periodonțiul apical ca rezultat final al tratamentului endodontic neadecvat a pulpitelor ce alcătueste 60-70, iar tratamentul stabilit a periodontitelor la rîndul său determină nu mai mult de 30-60 pacienți (E.V. Udovețcaia și V.N. Harcenco. 1990)[22], care pot fi tratați prin metode conservative și cu o terapei endodontică contemporană.

Metodele de tratament conservative se bazează pe capacitaea componentelor active ale materialelor de obturare radiculară de a difuziona prin canalicule dentinare, canale accesorii și apex radicular acționând antiseptic, antiinflamator și reparativ asupra zonelor periapicale.

Rezultatele investigaților clinice au confirmat că remediile medicamentoase moderne utilizate în terapia tratamentul periodontitelor cronice fibroase, care include în elementele sale substanțe antiseptice, antiflogistice(care combat procesele inflamatorii), hidroxidul de calciu și multe altele, contribue la reducerea censiderabilăa incidenței și a gravității complicațiilor, precum și la lichidareade inflamație periodontală și la restabilirea integrală a structurii obișnuite a zonei apicale[23].

Hidroxidul de calciu, cunoscut încă de la în-ceputul secolului trecut pentru proprietățile sale antibacteriene și de stimulare a mineralizării, în special, în coafajul pulpar, și-a găsit administrarea și în tratamentul periodontitelor cronice. Utilizare hidroxidului de calciu în endodonție a cunoscut de-a lungul timpului un interes permanent, cercetările având drept scop de a trece în revistă proprietățile sale, mecanismul de acțiune, modul de administrare (Leonardo M.R., 1993).

Conform studiilor efectuate de Ghose L., (1987) hidroxidul de calciu are proprietate unică de a favoriză meniralizarea, chiar și a țesuturilor pentru care, în mod normal, acest proces nu este caracteristic. Ipotezele recente atribuite grupului hidroxid o importanță majoră, în accelerarea calcificării prin furnizarea mediului alcalin favorabil acestuia. PH-ul alcalin acționează multidimensional:

neutraliziază acidul lactic ca produs al activității osteoclastelor prevenindu-se, astfel disoluția componentelor minerale dentinare;

activizează fosfataza alcalină, care, la rândul ei eliberează din sînge grupurile fosfat-anorganice ce se precipită sub formă de calciu (WeineF.S 1989).

O deosebită importanță și rol în evoluția proceselor inflamatorii periapicale și în special în obținerea rezultatului final o au metodele biomecanice moderne de prelucrare a canalelor radiculare, principiile și metodele de obturare a spațiului endodontic, ca fază finală în tratamenul periodontitelor cronice fibroase care pot evita complicațiile posibile.

Scopul cercetării

Scopul este studierea aspectelor clinico-diagnostice și întocmirea unui plan terapeutic conservativ și adecvat de tratament.

Obiectivele lucrării

Studierea literatura de specialitate și structurarea datelor generale despre periodontitele cronică fibroasă.

Studieraea aspectilor clinico – radiologice de tratament a periodontitelo cronice fibroasă.

Stabilirea metodelor moderne de tratament conservativ endodontic.

CAPITOLUL 1.

1.1 Aspecte generale referitoare la etiologia periodontitelor cronice fibroase.

Periodontita cronică fibroasă este un proces inflamator condiționat mai frecvent de invazie lentă asimptomatică a conținutului toxico-infecțios a canalelor radiculare prin orificiul apical cu delatarea fantei periodontale, ce se caracteriziază printr-un proces inflamator cronic la nivelul periodonțiului apical, cu demineralizare și resorbție ne-însemnată a osului alviolar și a apexului radicular, sub acțiunea țesutului de granulație ce apare ca țesut de reacție[1.2.8.10.17.].

Conecxiunea dintre patologia pulpară și cea periapicală este și rămîne foarte strînsă în etiologia periodontitelor cronice. Pulpitele cronice decurg cu infectarea canalelor radiculare și evoluționează spre periodontite cronice, ca un proces patologic cu dezvoltare lentă asimptomatică. Dacă periodontita cronică fibroasă este consecutivă unei gangrene pulpare, asupra osului acționează direct bacteriile cantonate în spațiul endodontic și care invadează periodic periodonțiul apical prin căile de comunicare liberă anatomică existente (foramenul apical principal sau foramene apical accesorii) [1.].

În acest context, mijlocele de aparare locale sunt solicitate de însămânțări repetate cu germeni plecați din canalul radicular și astfel se explică caracterul inflamatur. Dacă reactivitatea generală și locală este viciată, fie din cauza vârstei, fie din cauza care ține de starea de sănătate a întregului organism, procesul inflamator evoluează fără semne clinice evidente, având un caracter cornic[1.].

De asemenea studiile efectuate descoperă o diferență de specii între zona coronară, medie și apicală a dintelui. Aceasta se datorează diferenței de nutriție și oxigen în cele trei regiuni. La nivelul treimii coronare, flora este preponderent dominată de bacterii facultativ anaerobe, pe când la nivel apical, flora este strict anaerobă. Studiile cu privire la dinamica infecțiilor endodontice arată că proporția dintre speciile anaerobe și cele facultativ anaerobe se dezechilibrează mult în favoarea speciilor anaerobe. Ear prin metoda de investigație PCR s-au indentificat o serie de bacterii care nu fuseseră depestate anterior sau erau în cantități reduse cum ar fi: Prevotella tannerae, Actynomyces radicidentis, specii de Olsenella, Dialister pneumosintes, Treponema maltophilum ,T. amylovorum, T. medium și T.lecithinolyticum[1].

Etiologia periodontitelor cronice poate fi stabilită de mai mulți factori:

factorul infecțios.

factorul traumatic

factorul medicamentos

Factorul infecțioasă. Căile de inavazie sunt diferite intraradiculare și extraradiculare. Ținând cont diversitatea mare de bacterii de la nivelul cavitații bucale mai mult de 500 de specii este clar că la nivelul endodontic compoziția bacteriană poate să varieze. O serie de studii au comparat compoziția florii bacteriene din canal și din pungile paradontale remarcând că acestea sunt foarte similare la pacienții cu parodontopatii marginale [1].

Dupa E.V. Borovschi(1990) rolul important în evoluția periodontitelor apicale le revine streptococilor, printre care streptococul hemolitic constituie 62%, cel viridians-26%, cel hemolitic-12%[8].

Studiile mai recente demonstreză că în canalul radicular cu leziuni periapicale predomină bacteriile anaerobe față de cele aerobe: streptococcus species, lactobacillus(anaerob), selenomonas noxia, enterococi, treponema socranschi/denticula, stafilococul auriu, lactobacterii, fungi levurmiformi, fusobacterium nucleatum, bacteroides forsythus, prevotela oralis/intermedia, weillonella recta/curva, porphyromonas gingivalis/endodontalis, peptostriptococcus micros/anaerobus/species,[1.6.10.17.]

Din punct de vedere biobacteriologic streptococii dețin un bogat echipament de enzime lizozomale ca: streptodornaza, streptokinaza(actionează pe proteine), hialuronidaza (actionează pe acidul hialuronic), lipaza, ribonucleaza, dezoxiribonucleaza, hemolizine (pe sânge), leucocidine (pe elemetele albe). Enzimele odată eliberate de lizozomi au capacitatea de a activa mediatori endogeni în procesele inflamator, distrugând țesutul parodontal și inhibă mecanismele de apărare locală de la nivelul parodonțiului apical. E posibil dar foarte rar ca infecția să pătrundă pe cale extraradiculară hematogenă în cadrul bolilor infecțioase acute ca: gripa, angina, scarlatina, tifos, concomitent cu periodonțiul este afectat și pulpa radiculară[1.5.8.].

Factorul traumatică. Aceasta apar în urma acțiunii traumatice asupara periodonțiului. Ele pot fi provocate de microtraume repetate sau permanente ca: contuzii, obturații înalte, în urma presiunelor permanente a apal și inhibă mecanismele de apărare locală de la nivelul parodonțiului apical. E posibil dar foarte rar ca infecția să pătrundă pe cale extraradiculară hematogenă în cadrul bolilor infecțioase acute ca: gripa, angina, scarlatina, tifos, concomitent cu periodonțiul este afectat și pulpa radiculară[1.5.8.].

Factorul traumatică. Aceasta apar în urma acțiunii traumatice asupara periodonțiului. Ele pot fi provocate de microtraume repetate sau permanente ca: contuzii, obturații înalte, în urma presiunelor permanente a aparate ortodontice, patologia ocluziei, obiceiuri vicioase sau profisionale, care acționează timp îndelungat dar cu o forță mică, apăsarea cu dinții pe lulea, instrumente muzicale, de a roade diferite obiecte tari, etc. Ca rezultat al tratamentului endodontic incorect: trepanarea apexului cu ace radiculare, exterpare violente și profunde a pulpei ce poate să distanțeze țesutul periodontal, obturațiile de canal cu depășirea materialului după apex. În cazul sulicitării traumatice permanente și indelungate pe radiografii se pot observa resorbții alviolare în regiunea apexului radicular[2.8.16].

Factorul chimică. Acestă patologia apare mai fregvent înainte și după tratamentul pulpitelor fiind cauzată de acțiunea iritantă a preparatelor chimice pe bază de arsen, antiseptice: formalina, fenol, soluții de lavaj, materiale de obturație a canalelor. Refularea acestor materiale în periodonțiu, se produce prin canalul radicular. Diagnosticul de pulpită arsenicală acută se stabilește în urma administrării a pastei arsenicale, trebuie să ținem cont de simptomele procesului inflamator asupra periodonțiului ce pot fi provocat de acțiunea directă a arsenului asupra periodonțiului sau pot fi rezultatul difuzării procesului inflamator din pulpă[1.8.].

Periodontita cronică fibroasă etiologie.

Este forma cea mai simplă a periodontitelor cronice și poate fi stabilită de:

utilizarea nepotrivită a substanțelor chimice în timpul tratamentului chemo-mecanic de canal;

utilizarea devitalizării chimice a pulpei dentare cu paste arsenicale;

traumatizarea țesutului periodontal cu instrumentele de canal în timpul tratamentului chemo-ecanic;

obturații de canal incomplete;

inflamații periodontale acute de tipul periodontitelor acute hiperemice;

gangrenă pulpară;

1.2 Fiziopatologiea periodontitei cronice fibroase

În periodontita cronică fibroasă se constată reducerea elimentelor celulare și sporirea țesutului fibros cu fascicule groase. În unele porțiuni ale periodonțiului se constată infiltrații, microfocare inflamatorii și alterarea vaselor.

Alterarea vasculară în inflamația este eșalonată în trei faze caracterizate inițial prin vasodelatația activă (hiperemie), ulterior prin creșterea permiabilității vasculare și, în final, prin staza vasculară.

Cele mai timpurii alterări vasculare observate în cazul reacției infalamatorii acute constau într-o vasoconstricție arteriolică tranzitorie, urmată rapid de o vasodelatație arteriolică dar cel mai mult este afectat secturol venolelor postcapilare, principalele consecințe patologice sunt formarea exudatului inflamator (edem tisular), în-cetinirea vitezei de circulație. Ca urmare a acestei vasodelatații, fluxul sanguin crește iar celulele endoteliale din pereții vaselor se umflă, luînd forme sferice. Ca efect al acestui fapt, la nivelul joncțiunilor intercelulare se formează goluri apreciabile, ceea ce determină creșterea permiabilității vasculare. La rândul ei, aceasta permite pierderea de fluid și proteine din compartimentul intravascular, ceea ce determină producerea de edem. Pe de altă parte, pierderea fluidului face să crească vâscozitatea sîngelui conducînd la o stază a fluxului sanguin în regiunea lezată.

Modificările vasculare produse la locul lezării antrenează și modificări de repartizare a unor celule. Astfel, leucocitele în genere se lipesc de peretele venular. Leucocitele polimorfonucleare migrează prin spațiile libere dintre celulele endoteliele ale venolelor și se acumulează în compartimentul interstițial din regiunea lezată. De asemenea, acest tip de leucocite au capacitatea de a fagocita bacteriile iar prin organele lor, numite lizozomi, bogate în enzimi hidrolitice (hidrolaze), determină degradări de resturi celulare sau de diverse substanțe în regiunea lezată.

Aproximativ în același timp cu migrarea leucocitelor polimorfonucleare, migrează din fluxul sanguin în țesutul interstițial și monocitele. Acestea sânt celule mari mononucleare. În spațiul interstițial monocitele suferă transformări trecând încelule numite macrofage. Ele îndeplinesc în inflamația cronică același roluri cu ale leucocitelor polimorfonucleare în inflamația acută (fagocitoză pentru bacteria, degradări hidrolitice prin enzimi lizozomale). Funcția de fagucitoză a limfocitelor polimorfonucleare și macrofagiilor este mult influențată de modificările metabolice și de schimbările de pH survenite adesea, atît extracelular cît și intracelular, în regiunele inflamate. Cele mai fregvente modificări de pH sînt virările spre regiunea acidă. Din categoria acidă cele mai reprezentative substanțe care susține inflamația sunt prostaglandinele. Datorită acestor modificări ale mediului se pot altera activitățile unor enzime implicate în formarea sau degradarea diverșilor mediatori al riacției inflamatorie. Principalii mediatori care susțin vasodelatația sunt: prostglandinele, neuropeptidele, polipeptidele, histamina și constituenții lizozomali.

Ultima fază a modificărilor în inflamație este staza care însoțită de creșterea gradului de vîscozitate a sîngelui, favorizează plasarea periferică a leucocitelor circulante în vecinătatea endoteliului vascular. Sub acțiunea unor citokine care sunt eliberate de fibroblaști, macrofagii atît la debutul, cît și pe parcursul evoluției periodontitelor cronice. Declanșarea citokinelor pe suprafața celulelor endoteliale se exprimă molecule de adeziune celulară obligând leucocitele să se fixeze pe ele.

Fibrozarea regiunei apicale este dominată de prezența limfocitelor T și B, macrofagilor și plasmocitelor, precum și a anticorpilor tip IgG1 și IgG, ceea ce face să fie considerat ca o fază de tranziție între răspunsul imun. Procesul de distrucție a matricei extracelulară a osului continuă, dar este contrablasată de activitatea susținută de sinteza de colagen de către fibroblaști. Acest proces continua și atribue o depunere dezordonată afibrelor în periodonțiu și îi deferă acestuia un caracter de țesut cicatricial cu îngroșare difuză a porțiunei periapicale. Participarea destul de timpurie a leziunei cronice periodontale îi conferă un aspect diagnosticabil radiologic[1.2.5.8].

1.3 Tabloul clinic

Periodontita cronică fibroasă are o evoluție în general asimptomatică, puțin zgomotoasă, nu poate fi diagnosticată corect fără efectuarea examenelor clinice și paraclinice: anamneza, inspecția, palparea, percuția, examenul radiologic și după situație examenul complimentar.

Anamneza: din istoricul afecțiunei aflăm că sau întâlnit mai multe puseie acute, ce ne orientează spre diagnusticul clinic a periodontite cronice. Durerile sâcâitoare de mică intensitate ce apar de timp, durere cu senzații de ușoară agresiune, durere cu senzație de oboseală după masticație.

Inspecția: la examenul exobucal schimbări faciale nu se depistează, la examenul articulație temporo-mandibulare nu sa depistat schimbări, endobucal observăm dintele schimbat în culoare după un tratament endodontic anterior sau carie profundă de cele mai multe ori cu distrucții coronare marcate carcterul gangrenei pulpare. Inspecția nu denotă totdeauna semne concrete pentru diagnosticul periodontitei cronice fibroase.

Palparea: modificări ale sensibilității la palpare în vestibul și a perceperii unor zone mai îngroșate, mai aderente de os sunt în special la dinții frontali superiori, iar palparea ganglionilor, în cazul parodontitelor apicale cronice, nu se indentifică.

Percuția: percuția verticală a dinților este pozitivă într-un procent aproximativ de 20 din cazuri. Sensibilitatea dureroasă acuzată de pacient este de mică intensitate și inconstantă de la o perioadă la alta de examinare, ea poate apărea și dispărea fără a se interveni cu ceva în periodontita cronică fibroasă. Percuția orizontală a dintelui, cu palparea concomitentă a zonei gingivale corespunzător apexului, permite în unele cazuri perceperea unor vibrații la nivelul apexului. Aceast semn îl găsim numai la monoradiculari care prezintă leziuni volominoase.

Examenul radiologic: este de multe ori singurul care permite punerea în evidență a proceselor patologice periapicale în periodontitele cronice fibroase, imaginea dintelui evaluat pe radiografie trebue să cuprindă.

reproducerea integrală a dintelui;

spațiul periodontal;

corticala alviolară internă împreună cu osul trabecular învecinat pe o lățime de cel puțin 2 mm;

suprafața integral ocupată de eventualele leziuni periapicale care în periodontita cronică fibroasă se vizualizează deformarea fantei periodentale sub formă de delatare a acesteia, conturul lamelei compacte a osului alviolar este clar, fără schimbări în regiunea periapicală, de obicei fără resorbții:

Radiografia este foarte importantă în diagnostigarea periodontitei cronice fibroase și trebue să fie efectuate mai multe etape de investigații.

examenul radiologic inițial ne vizualiziază:

numărul de rădăcini, localizarea și dimensiunea lor;

numărul, dimensiunilor și angulația canalelor radiculare;

tratamentelor endodontice preexistente și aprecierea calitățiilor;

existența unor fracturi sau existența unor căi false;

prezența unor instrumente endodontice fracturate în canalele radiculare;

examenul radiologic în timpul tratamentului: în timpul tratamentului endodontic pot apărea o serie de suspiciuni în ceea ce privește abordul camerei pulpare, sau a canalului radicular.

examenul radiologic pentru aprecierea rezultatelor: aprecierea vindecării sau insuccesul tratamentului endodontic.

Examenul radiologic se face cu ajutorul radiografiei extraorale și intraorale radiografia dentoa-lveolare, radiografia dento-alveolară panoramică, ortopanomografia, tomografia computerizată cu fascicul conic, tehnica de radioviziograf,

Examene complimentare:

– proba de vitalitate a periodontitei cronice fibroase răspunsurile sunt negative electroexcitabilitatea echivalează cu mai mult de 100A. La dinții pluriradiculari pot apărea uneori răspunsuri slab pozitive. Testele de vitaliatate la cald și la rece sunt negative.

– examene de laborator ( VSH crescut, hemo-leucograme, leucocitoză, devierea formulei leucocitare spre stânga. Infecțiile cronice au mai multe mononucleare (limfocite monocite).

– teste imunologice, specifice depistării relațiilor patogene dintre focarele inflamatorii apicale și îmbolnăvirii altor organe [1.2.8.10.15.16.17.].

1.4 Diagnosticul pozitiv și diagnosticul deferențial a

periodontite cronice fibroase

Diagnosticul pozitiv a periodontitei cronice fibroase: conclude din examenul radiologic care arată lărgirea spațiului periapical cu deformarea fantei periodontale sub forma unei calote, deformarea fantei periodontale de obicei nu este însoțită de rsorbția peretelui alviolar și a cimentului rădăcinei dentare. Imaginea radiologică ne dă indicații și asupra cauzei care a contribuit la apariția leziunei periapicale (carie profundă de cele mai multe ori cu distrucții coronare marcate carcterul gangrenei pulpare, obturații de canal incomplete, corpi străini în canal, instrumente endodontice fracturate în canal[1.8.16.18.].

Diagnosticul diferențial a periodontitei cronice fibroase se face cu:

– gangrenă pulpară, diferența este că nu prezintă semne radiologice de modificare patologice în țesuturile periapicale și electroexcitabilitatea variază între 50-80 A[1.8.].

– pulpitele cronice în acutizare, diferența este că la pătrunderea în camera pulpară și în canle se constată sensebilitate și sîngerează. Se deosebește și după examenul radiologic se vizualizează o fisură periodontală delatată sau ostioliza în regiunia apicală a rădăcinii. Electroexcitabilitatea este de 50-80 A[1.8.].

– periodontita cronică granulantă, se aseamănă după acuze: senzații neplăcute în regiunea rădăcinii dintelui, senzații de distensie, lacerare, jenă, discomfort; uneori senzații de dureri ușoare la apăsare pe dinte. Este asemănător și examenul obiectiv, dintele schimbat în culoare, matitate a smalțului, sondarea și acțiunea factorilor termici nu provoacă dureri, gingia hiperemiată, pe gingie poate fi prezente fistule. Se deosebește după examenul radiologic, aici se vizualizează un focar de osteoporoză și osteoliză în regiunea apicală cu contururi neclare, în formă de linie frântă, care delimitează focarul de distrucție a osului. Pe mucoasa gingivală respectiv a dintelui în cauză putem determina inflamația mucoasei[8.16.17.18.].

1.5 Tratamentul endodontic a periodontite cronice fibroase

Tratamentul endodontic este condiționat de factorii locali și generali. Dar progresele în endodonție, prin îmbunătățirea și modernizarea materialelor de obturație radiculară, instrumentaru endodontic modern, tehnici de obturație radiculare noi, au făcut ca indicațiile de terapie endodontică sa se extindă.

Existența unui spectru larg de indicații ce mărește prognosticul tratamentului endodontic, însă să nu uităm și de contraindiații care sunt: locale, generale, absolute și relative.

Cotraindicațiile locale:

dinți fără valoare fizionomică, funcțională sau protetică;

distrucții coronare extinse fără posibilitate de refacere;

suport parodontal insuficient;

dinți ectopici ce nu beneficiază de tratament ortodontic;

imposibilitatea realizării permiabilizării canalului ( ace rupte, denticuli);

dinți cu rezorbție radiculară mari inernă și externă;

dinți cu fractură radiculară;

dinți cu rădăcină curbate axagerat, neaccesibile instrumentaru-lui endodontic;

dinți cu tratamente radiculare eșuate, imposibilitate de refăcut endodontic;

Contraindicațiile generale:

stărea de sănătate generlă;

leucemii acute sau cronice;

diabet zaharat în stare decompensată;

cardiopatii congenitale sau dobîndite;

bolnavicu afecțiuni neuro-psihice severe;

boală de focar cu prognostic grav;

TBC evolutiv;

Lues terțiar;

Tratamentul endodontic și obiectivele preperării canalelor radiculare

Conform criteriilor de calitate a tratamentului endodontic și a obectivelor preparării canalelor radiculare trebuie să fie:

îndepărtarea țesutului pulpar;

eliminarea microorganismelor existente la acest nivel;

conformarea canalelor pentru a putea fi predictibilă obturarea:

În conformitate cu cerințele Biroului European în Endodonție OMS din 1994 obiectivele preparării canalelor radiculare care vor fi de ordin biologic și de ordin mecanic.

Cele de ordin biologic vor rezolva:

protejarea regiunii apicale prin respectarea lungimii de lucru;

evitarea împingerii conținutului canalar dincolo de apex;

anihilarea florei bacteriene restante în spațiul endodontic de canal;

evitarea completă a canalului radicular de propriul conținut;

crearea în final a unei cavități endodontice cu pereții devirginți spre coroană:

Cele de ordin mecanic vor menține:

respectarea principiului de rezistență prin prepararea ( stop apical);

respectarea principiul retentivității cu asigurarea unei obturație etanșe tridimensională;

respectarea constricției apicale care nu trebue să fie modificată;

forma finală a preparație canalului radicular trebue să fie din ce în ce mai îngustă mergând dinspre coroană spre apex;

În periodontita cronică fibroasă scopul tratamentului endodontic este îndepărtatrea resturilor pulpare necrotice precum și a microorganismelor, pe lungimea canalelor principale până la nivelul constricției apicale.

De asemenea, o preparație endodontică corespunzătoare în periodontita cronică fibroasă are scopul de a permite irigația și medicația cu efectul antimicrobian să pătrundă până la nivelul zonelor anatomice ce nu pot fi în mod direct evitate de instrumente.

În final forma trebue să permită o obturație cât mai etanșă tridimensională a întregului sistem de canale radiculare. Obturația reprezintă în special blocarea oricării posibile treceri a microorganismelor sau fluidelor de-a lungul sistemelor de canale radiculare ( canale laterale și accesorii, istmuri, canale recurente).

În situația existenței de corpi străini, aceștia se îndepartează, sau se face tratamentul chirurgical conservator (rezecție apicală sau premolarizarea în cazul molarilor).

În cazul eșecului tratmentului endodontic primar soluție de retratamen sunt fie conservativ fie extracția. Extaracția dintelui se face doar în ultima instanță. Etapele conservative a retratamentului endodontic se pot structura în felul următor:

accesul la nivelul spațiului endodontic (trepanarea la locul de elecție prin obturație sau prin coroana de înveliș în sprijinul izolării adecvate cu diga);

înlaturaea materialului existent coronar și a canalelor;

retratamentul chemo-mecanic al sistemului și al canalelor omise;

sigilarea tridimensională a rețelei endodontice;

recostruirea coronară adinților cu retratamentul endodontice;

retratamentul poate fi întro șidință sau ședințe multiple:

Concepția actuală a tratamentului endodontic a periodontitelor cronice se indică aproape în toate cazurile că, după un tratament corect chemo-mecanic, să se folosească pansamente temporare cu substanță de hidroxid de calciu. Modul de acțiune sa antiseptică se bazează pe mai multe elemente:

pH- ul alcalin, de care este răspunzător ionul OH.

Solubilitate foarte redusă în apă, calitate esențială, care determină eliberarea treptată a ionului OH pe măsură contactului hidroxidului de calciu cu apa din umorile tisulare .

este un puternic bactericid, reușind să distrugă întur-un interval scurt bacteriile cu care vine în contact[1.2.4.10.17].

Unii autori recomandă în tratamentul periodontitelor cronice fibroase să se aplice întâi un pansament cu antibiotice, enzime și apoi, dacă dintele este asimntomatic, să plasăm hidroxid de calciu pentru 3-4 săptămâni. Tratamentul conservativ cu pastă de hidroxid de calciu și antibiotice dă bune rezultate imediate (lipsa acutizărilor) și în timp (reducerea sau dispariția leziunilor periapicale) [3.].

După datele literaturii în 22 din cazuri lichidarea acestor focare, în care infecția evoluiază cronic, are loc pe parcursul a 48 luni după tratament. În alte 78 din cazuri acelși efect poate fi obținut după 1-2 ani sau mai tîrziu. Astfel, în periodontita apicală cu obturarea canalelor radiculare, flora microbiană în zona afectată persistă în decurs de 4-12-24 luni, iar focarele stomatologice se pot acutiza. Concomitent ele prezintă o sursă de hipersensibilitate a organismului pacientului[7.].

În concluzie, tratamentul endodontic corect are un prognostic excelent, cu condiția instrumentării chemo-mecanice optime, a eliminării infecției endodontice și realizarea unei obturație radiculare care să asigure închiderea etanșă tridimensională a spsțiului endodontic[1.]

CAPITOLULU 2. Materiale și metode de investigații

În conformitate cu scopul și obiectivele cercetarilor au fost supuși un lot de 20 de pacienți cu vîrsta între 20-47 ani unde sa stabilit diagnosticul de periodontita cronica fibroasă, ce au fost tratați clinic în cadrul Catedra Stomatologie Terapeutică a USMF ,,N. Testemițanu’’ Nr1 secția terapie. Dintre acest lot de 20 de pacienți cu vârstă de la 20 până la 47 de ani, din ei 13 femei (65%) și 7 bărbați (35%) Fig.2.1. din ei 10 pacienți cu vârsta 39-47 ani, 7 pacienți cu vîrsta de 32-38 ani, 3 pacienți cu vîrsta de 21-31 ani Fig.2.2.

Fig.2.1. Distribuția lotului de pacienți după Sex .

Fig.2.2. Distribuirea lotului de pacienți după vîrstă .

Pentru a constitui un plan rațional de tratament, s-au studiat minuțios, datele de anamneză examenul clinic și rezultatele complimentare. Au fost menționate și etapizate următoarele principii ale tratamentului endodontic în periodontita cronică fibroasă:

– creara acesului spre spațiul endodontic;

evidarea spațiului endodontic de resturile pulpare necrotizate și de dentină alterată;

pripararea canalului radicular până la dentină sănătoasă, pe toată lungimea de luctru sub protecția soluției hipoclorit de sodiu 2,5;

sterilizarea canalelor radiculare chimic și uscarea;

obturarea provizorie a canalelor cu hidroxid de calciu cu scop regenerativ;

obturarea permanentă și monitorizarea;

Prima ședință:- crearea cavității de acces. Pentru a dermina mărimea camerei pulpare în deosebi celei în axul vertical, a fost studiate imaginea radiologică a dintelui bolnav. Apoi, au fost preparate cavitățile cariate prin înlăturarea țesuturilor alterate și, în cele din urmă, s-a realizat conform anatomiei pulpare o cavitate de acces ce permite pătrunderea liberă a acelor de canal, eliminându-se, astfel, posibilitatea complicațiilor în timpul preparării și obturării canalelor radiculare.

În timpul procesului de preparare a cavității de acaces au fost respectate următorele reguli:

instrumentele de canal trebue să pătrundă liber spre apexul radicular;

cavitatea de acces trebue să fie destul de largă ca să permită debridarea completă a camerei pulpare preântâpinându-se, astfel, recontaminarea canalelor radiculare și colorarea postobturatorie a coroanei dentare;

în dinții pluriradiculari, nu trebue detiorată forma anatomică a camerei pulpare prin largirea sau adâncirea, evitându-se erorile grave în accesul și instrumentalizarea canalelor radiculare.

Deschiderea canalului a fost efectuată cu ajutorul frezei Gtes- Glidden nr.2. După estimarea stării canalelor radiculare, debridarea lor sa realizat utilizându-se acele extractoare de nerv sau K-file. Acele au fost întroduse pe canal 3-4 mm și rotite la 180 grade, curățându-se astfel masele necrotice. Procedeul a fost repetata până la evidarea completă a canalelor radiculare. În canalele cu curburi evidarea s-a realizat numai cu ajutorul K-file nr.10, 15 după curbare, în treimea lor apicală pentru a li se asigura accesibilitatea în curburile radiculare. Concomitent s-au efectuat irigarea pe canal cu soloție hipoclorit de sodiu 2,5-3. În cazul canalelor impermiabile a fost folosită soluție Largal (Septodent) condesată în canalul impermiabil, ca mai apoi, peste 5-7 min să fie reluată mișcările de avansare.

Reieșind din posibilitățile tehnicii, lungimea de lucru a canalelor radiculare sa determinat prin metoda Apexlocație care ne dă posibilitatea să determinăm sectoarele în-guste pe canal în limitele de până la 0,5 mm. Preparaea canalului radicular prin răzuirea dentinei s-a realizat respectându-se obligatoriu forma inițială a canalului radicular. Cu scopul de a înlătura dentina infectată și alterată s-a efectuat prepararea canalului radicular cu ace K-file și H-file până constricția apicală. În unele cazuri a fost aplicată metoda telescopării progresive (tehnica step down) care oferă o preparație rapidă și calitateivă a treimii apicale. În alte cazuri, canalele radiculare au fost preparate prin tehnica convențională (pentru canale drepte) și prin (tehnica step back) la curburile puțin pronunțate. Pe durata preparației, canalel au fost irigate pentru a înlătura detriturul și rumegușul dentinar. În preparația canalelor ce prezintau curburi vădite, canalele au fost permiabilizate și preparate cu ajutorul instrumentelur Nitiflex, care datorită flexibilității neordinare, pot permiabiliza în mare parte și dinții cu anatomii bizară.

Canalele radiculare, preparate și prelucrate medicamentos cu soluție de hipoclorit de sodiu de 2,5-3,uscate cu conuri de hârtie și înaceeași ședință sa obturat provizoriu cu pstă de hidroxid de calciu pe 14- 21 zile timp în care el se rezoerbe complet.

A doua ședință:- în depărtarea obturație provizorie și a hidroxidului de calciu, obturarea permanentă a canalelor radiculare. Este efectuată cu scopul de a bloca orificiul apical dentar, izolând regiunea periapicală, de canalele accesorii infectate, obturarea trebue să fie ermetică și completă pînă la apexul fiziologic cu închiderea tridimensională a dintelui.

Obturarea canalelor poate fi facută la:

lipsa senzațiilor dureroase;

lipsa exsudatului;

– lipsa mirosului fetid din canal;

De calitatea efectuării aceastei manopere depinde în mare măsură soarta dintelui și eficiența lucrării. Obturarea canalelor se face prin mai multe metode și tehnici începând de la obturarea cu paste și cementuri pâna la folosirea conurilor de gutapercă de diferite dimensiuni(filler) și a cementurilor(sealer).

Deosebim următoarele tehnici:

– tehnica conului central;

– metoda condensării laterale a gutapercii la rece;

– tehnica condensării verticale la cald;

– metoda de condensare termo-mecanică;

– obturarea canalelor radiculare cu utilizarea sistemului ,,Thermafile,,

– metoda de obturare cu utilizarea sistemului de injectare ,,Obtura-2, [13.].

Restaurarea coroanei dentare după tratament endodontic. Majoritatea surselor bibliografice menționează necesitatea asigurării unei rezistențe mecanice capabile să reintoarcă dintelui nu doar forma anatomică ci și funcția ocluzală. Reconstruirea directă a dinților post-tratament endodontic s-a axat pe necesitatea de întărire a structurii dentare rămasă dupa tratament, asigurarea coeziunii dintre țesutul dentar remanent și materialele utilizate pentru refacerea și întărirea structurală. Terapia endodontică își are justificare numai atunci când țesuturile restante oferă posibilitatea realizării unei restaurări sigure.

Deosebim mai multe metode de rafacere coronară: metoda adezivă, metoda pivotului și prin acoperire cu microproteză. Metoda adezivă reprezintă soluția terapeutică cea mai indicată, cu folosirea sistemelor adezive adecvate este indicată în regiunea frontală și atunci când este afectată mai puțin 1/3 din volumul coroanei. Metoda pivotului intraradicular de fibră de sticlă sunt indicate în regiunea laterală și atunci când țesutul restant ne oferă suficientă retenție pentru obturație [26.].

Procesul de refacere a dinților tratați endodontic necesită asigurarea unei rezistențe mecanice capabile să reântoarcă dintele în forma anatomică cât și funcția ocluzală dar și o închidere marginală intimă ce nu permite pătrunderea lichidului bucal cât și a microorganismelor în canalele radiculare ce ar duce la o dezvoltare a unui nou proces inflamator.

CAPITOLUL 3. Partea personală

Din datele analizate din Fig.3.1. se demonstrează că preponderent au fost supuși tratării dinții laterali, pentrucă dinții frontali au o rată de succes mai crescută decît dinții laterali. Procentul mare de tratamente endodontice eșuate la nivelul dinților laterali, poate fi explicat prin anatomiea endodontică mult mai complicat, în special la nivelul premolarilor, dar și prin vârsta pricoce de erupție a molarilor de șase ani, și deci acestora de a dezvolta procese carioase la o vârstă fragidă cu apariția complicațiilor în regiune periapicală Fig.3.1.

Fig.3.1. Distribuția periodontitei cronice fibroase pe loturi de dinți (în raport cu grupul de dentar).

Fig.3.2. Distribuția dinților cu periodontite cronice fibroase după gradul de distrucție coronară din cauza cariei și situația lor corono-radiculară după tratamentul endodontic la examenul clinic.

Radiologic s-au constata schimbari în regiunea țesuturilor periapicale care constată periodontita cronică fibroasă. Analizând situația în care se aflau canalele radiculare am stabilit că în majoritatea cazurile sa efectuat tratamentul endodontic.

Fig.3.3. Distribuția dinților cu periodontită cronică fibroasă după situația canalelor radiculare obturate și neobturate la examenul radiologic.

Fig.3.4. Distribuția calității obturațiilor radiculare la examenul radiologic al dinților cu periodontite cronică fibroasă.

CAZ CLINIC 1

FIȘA MEDICALĂ A BOLNAVULUI STOMATOLOGIC Nr. 1188

1. Date de pașaport: pacientul B , vârstă de 21 ani, domiciliat în R. Fălești, s-a adresat pe data de 06.04.2015.

2. Acuzel bolnavului:

– prezența unei cavități carioase în dintele 3.6, dintele este schimbat în culoare, miros fetid din cavitatea bucală datorită retenției rămășițelor alimentare în cavitatea carioasă a dintelui.

3. Anamneza actualei maladii:

Pacientul a depistat apariția cariei pe suprafața ocluzală la dintele 3.6 cu 2,5 ani în urmă. De aproximativ un an și jumate în urmă pacientul simte dureri, uneori discomfort , nu s-a prezentat la medicul stomatolog pentru tratatament.

4. Anamneza vieții:

S-a născut pe 06. 07.1994 este al treile copil în familie. Condițiile de trai și alimentare satisfăcătoare, a crescut și s-a dezvoltat fizic și psihic conform vârstei. În prezent lucrează la construcție. Obiceiuri vicioase fumător. Reacții alergice la substanțe medicamentoase nu prezintă.

5. Starea generală:

– starea generală a organismului satisfăcătoare;

– conștiința clară;

– culoarea tegumentelor roz-pală.

6. Examenul local:

Exobucal:

Inspecția;

Forma feței-rotundă, simetrică;

Tegumentele roz-pale, curate;

Etajele feței-proporționale;

Gradul de deschidere a cavității bucale în limitele normei;

Mentonul fără devieri.

Palpația;

Crepitații, cracmente, salturi articulare nu sunt prezente;

Palparea țesuturilor moi este indoloră;

Palparea masivului osos facial indoloră.

Palparea ganglionilor limfatici este indoloră

Endobucal:

Inspecția;

Marginea roșie a buzelor este roză, lipsită de cruste, scuame;

Vestibulul bucal are o adâncime medie-6 mm;

Mucoasa jugală de culoare roz-pală fără elemente patologice, papilele gingivale sunt hiperemiate și ușor edemațiate.

Mucoasa alveolară în regiunea dintelui 3.6 ușor edemațiată de culoare roz-pală.

Palpația:

Intumescențe, indurații, focare patologice nu se depistează;

Palparea mucoasei regiunii apofizei alveolare în regiunea d. 3.6 este indoloră.

Examenul dinților:

ocluzia ortognată;

culoarea dinților alb-surie, cu suprafață lucioasă;

1.8 1.7 1.6 1.5 1.4 1.3 1.2 1.1 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6 2.7 2.8

4.8 4.7 4.6 4.5 4.4 4.3 4.2 4.1 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7 3.8

C Ob Pt C

Pe dintele 3.6 se observă cavitate carioasă profundă pe suprafața mezială umplută cu resturi alimentare și dentină rămolită, Fig. 3.5. Sondarea fără dureri. Percuție- ușor doloră. Termo- diagnosticul, reacția de la axcitanții termici lipsește.

Fig. 3.5. Dintele 3.6

7. Examenul complementar:

Colorimetria la aplicarea sol. 2% metilen albastru pe suprafața dintelui sectorul demineralizat absoarbe colorantul, iar smalțul neafectat nu se colorează;

electroexcitabilitatea echivalează cu mai mult de 100A;

Examenul radiologic. Pe Ortopantomograma Fig.3.6. se obeservă o cavitate carioasă profundă pe suprafața mezială ce comunică cu camera pulpară, canalele radiculare nu sunt obturate, în regiunea periapicală a rădăcinelor se observă fantă periodontală dilatată, contururile laminei compacte ale osului alveolar sunt clare, fără schimbări.

Fig.3.6. Ortopantomograma pînă la tratamentul endodontic a dintelui 3.6

8. Diagnosticul:

– În urma anamnezei, examenului clinic (exobucal, endobucal) și paraclinic, s-a stabilit diagnoza de periodontită cronică fibroasă a dintelui 3.6.

Vizita I:

1. Îndepărtarea profesională a depunerilor moi;

2. Prepararea cavității carioase a dintelui 3.6;

3. Deschiderea cavității cu formarea accesului endodontic;

4. Izolarea dintelui cu roberdan;

Fig.3.7. Deschiderea și formarea accesului, izolarea cu roberdam.

5. Îndepărtatrea conținutului necrotic din camera pulpară, prelucrarea medicamentoasă cu sol. Hipoclorit de Na 3.

6. Reperarea orificiilor de intrare în canalele radiculare a dintelui 3.6;

7. Îndepărtarea conținutului necrotic din canalele radiculare pe 1/3 sub protecția antiseptică începînd din 13 coronarămedieapicală;

8. Determinarea lungimii de lucru cu ajutorul apexlocatorului Bingo 2012;

9. Prelucrarea instrumentală și medicamentoasă minuțios cu hipoclorit de Na 3%(belodez) a canalelor radiculare și sterilizarea cu Ultrasunet;

9. Obturarea definitivă a canalelor radiculare cu Endomethasone si conuri de Gutapercha prin metoda condensarii laterale la rece;

10. Radiografia dento-parodontală de control;

11. Aplicarea obturației izolatorie cu Fuji-IX;

12. Aplicarea obturației provizorii Dentin Pasta;

13. Monitorizarea pacientului:

Vizita II peste 2 săptămîni.

1. Acuzele lipsesc;

2. Înlăturarea obturației provizorii;

6. Izolarea câmpului operator cu roberdam;

3. Prelucrarea mecanică și medicamentoasă a cavității formate cu sol. clohexidină;

7. Aplicarea obturație de durată compozit fotopolimerizabil GRADIA DIRECT;

8. Radiografia de control:

Fig.3.8. Radiografia de control după tratamentul endodontic, dintele 3.6.

9. Șlefuirea și lustruirea obturației:

Fig.3.9. Obturația definitivă.

Recomandări

Igiena minuțioasă a cavității bucale și o dată la jumătate de an adresarea la medic stomatolog pentru o igienizare profisională și pentru monitorizarea rezultatelor tratamentulu endodontic efectuat. Efectuarea radiografie de control peste un an, peste doi ani, peste trei ani.

CAZ CLINIC 2

FIȘA MEDICALĂ A BOLNAVULUI STOMATOLOGIC

1. Date de pașaport: pacienta A , vârstă de 41 ani, domiciliat în R. Ialoveni, s-a adresat pe data de 02.03.2015.

2. Acuzelele bolnavului:

Pacienta de cîteva zile acuză senzație de dureri scîitoare neîntrerupte, uneori cu carcter pulsatil, senzație de alungire a dintelui.

3. Anamneza actualei maladii:

Din spusele pacientului dintele 3.4 a fost tratat pe motiv de carie dentară cu cîțiva ani în urmă. Recent s-a fracturat obtorația, lamedic nu sa prezentat. De aproximativ un an pacienta simte dureri, uneori discomfort în dintele 3.4, senzație de agresiune în special diminiața, ce dispare după cîteva presiuni exagerate pe dinte.

4. Anamneza vieții:

S-a născut pe 05. 08. 1974 este al doilea copil în familie. Condițiile de trai și alimentare satisfăcătoare, a crescut și s-a dezvoltat fizic și psihic conform vârstei. Estea căsătorită și area 3 copii. În prezent lucrează vînzătoare. Obiceiuri vicioase nu are. Reacții alergice la substanțe medicamentoase nu prezintă.

5. Starea generală:

– starea generală a organismului satisfăcătoare;

– conștiința clară;

– culoarea tegumentelor roz-pală.

6. Examenul local:

Exobucal:

Inspecția;

Forma feței-rotundă, simetrică;

Tegumentele roz-pale, curate;

Etajele feței-proporționale;

Gradul de deschidere a cavității bucale în limitele normei;

Mentonul fără devieri.

Palpația;

Crepitații, cracmente, salturi articulare nu sunt prezente;

Palparea țesuturilor moi este indoloră;

Palparea masivului osos facial indoloră;

Palparea ganglionilor limfatici este indoloră.

Endobucal:

Inspecția;

Marginea roșie a buzelor este roză, lipsită de cruste, scuame;

Vestibulul bucal are o adâncime medie-6 mm;

Mucoasa jugală de culoare roz-pală fără elemente patologice, papilele gingivale sunt hiperemiate și ușor edemațiate.

Mucoasa alveolară în regiunea din. 3.4 ușor edemațiată de culoare roz-pală.

Palpația:

Intumescențe, indurații, focare patologice nu se depistează;

Palparea mucoasei regiunii apofizei alveolare în regiunea dintelui 3.4 este indoloră.

Examenul dinților:

ocluzia ortognată;

culoarea dinților alb-surie, cu suprafață lucioasă;

L Ob Ob L

1.8 1.7 1.6 1.5 1.4 1.3 1.2 1.1 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6 2.7 2.8

4.8 4.7 4.6 4.5 4.4 4.3 4.2 4.1 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7 3.8

L C Ob Ob Pt L L

Cavitate carioasă profundă pe suoprafața distală a dintelui umplută cu resturi alimentare și dentină rămolită. Sondarea fără dureri. Percuție- foarte doloră. Termo- diagnosticul: lipsește reacția la exitanție rece și ferbinte.

7. Examenul complementar:

Colorimetria la aplicarea sol. 2% metilen albastru pe suprafața dintelui sectorul demineralizat absoarbe colorantul, iar smalțul neafectat nu se colorează;

electroexcitabilitatea echivalează cu mai mult de 100A;

Examenul radiologic Fig.3.10. Pe clișeul radiologic al dintelui 3.4 se obeservă o cavitate carioasă profundă pe suprafața distală ce comunică cu camera pulpară, canalul radicular nu este obturat, în regiunea periapicală a rădăcinei se observă fantă periodontală dilatată, resorbția osului alveolar lipsește.

Fig.3.10. Radiografia dento-parodontală pînă la tratament.

8. Diagnosticul:

– În urma anamnezei, examenului clinic (exobucal, endobucal) și paraclinic, s-a stabilit diagnoza de periodontită cronică fibroasă în dintele 3.4 stadiul de acutizare.

Vizita I:

1. Îndepărtarea profesională a depunerilor moi;

2. Prepararea cavității carioase a dintelui 3.4;

3. Deschiderea cavității cu formarea accesului endodontic;

4. Izolarea dintelui cu roberdan;

5. Îndepărtarea conținutului necrotic din canalul radicular pe 1/3 sub protecția antisptică;

6. Determinarea lungimii de lucru cu ajutorul apexlocatorului Bingo 2012;

7. Prelucrarea instrumentală și medicamentoasă minuțios cu hipoclorit de Na 3%(belodez) a canalului radicular;

8. Lăregirea orificiilor apicale (s-a eliminat o cantitate de exudat sero-purulent), irigarea cu sol. Belodez 3.

Dintele este lăsat deschis, monitorizarea.

VizitaII: peste 5 zile (pentru lavaj endodontic pacienul nu s-a prezintat).

1. Acuzele lipsesc. La palpare în regiunia apexului dintelui 3.4 dureri nu se resimte, percuția ușor doloră. Meșa din canalul radicular sun curate, dar persistă un miros ușor fetid.

2. Sterilizarea endodontică (chimică și ultrasonică) cu sol. Belodez 3;

3. obturaea provizorie a canalului radicular Calasept (hidroxid de calciu) pentru două săptămâni;

4. Obturaria coronară provizorie cu Dentin Pasta:

Vizita III:

1. Acuzele lipsesc;

2. Înlăturarea obturației provizorii coronare și de canal;

3. Izolarea câmpului operator cu roberdam;

4. Prelucrarea mecanică și medicamentoasă a canalelor cu sol. Belodez 3 și apă destilată;

5. Obturarea permanentă a canalelor radiculare cu Canason și conuri de Gutapercha prin metoda condensarii laterale la rece;

6. Aplicarea obturației izolatorie cu Fuji-IX, aplicarea obturație de durată compozit fotopolimerizabil GRADIA DIRECT;

7. Radiografia dento-parodontală de control Fig.3.11.:

Fig.3.11. Radiografia dento-parodontală după tratamentul endodontic.

Recomandări

Igiena minuțioasă a cavității bucale și o dată la jumătate de an adresarea la medic stomatolog pentru o igienizare profisională și pentru monitorizarea rezultatelor tratamentulu endodontic efectuat. Efectuarea radiografie de control peste un an, peste doi ani, peste trei ani.

Concluzii

1. În baza analizei bibliografice la temă s-a demonstrat că periodontita cronică fibroasă este o patologie cu evoluție lentă, asimptomatică, pacienții rar prezintă senzații de discomfort, durere și poate să rămînă în această formă tot timpul existet al dintelui pe arcada dentară fără să dea semne de evoluție, și este diagnosticată numai radiologic. Motivul cel mai fregvent care-l face să vină la medic stomatolog este exacerbarea afecțiunei. Periodontita cronică fibroasă poate constitui un focar de infecție în cadrul bulii de focar.

2. Anliza rezultatelor clinice ne permite să menționăm că înlăturarea microflorei den canalul radicular prein metoda chimică, mecanică și ultrasonică este factorul care influențează rezultatul tratamentul endodontic în timp, la fel și calitatea obturație canalare.

3. Cunoașterea anatomiei dentare și respectarea tuturor tehnicilor și etapelor de tratament endodontic modern ca (Steb-Back, Crown-Down), care se bazează stric pe principiul instrumentării și obturării canalului pînâ la juncțiunea cimento-dentinare pentru a proteja spțiul periapical, ne oferă o rată de succes mai înalt în realizarea tratamentului și retratamentul spațiului endodontic.

Rezumat

În prezent tratamentul leziunilor din regiunia periapicale are o importanță premordială. Tratamentul leziunelor este esența în procesul de vindecare a zonei periapicale cu scopul de menținere pe arcadă a dinților,

Tratamentul periodontitei cronice fibroase depinde în mod direct de factorii ce pot favoriza semnificativ reușita tratamentului endodontic: absența infecției periapicale datorită prelucrării mecanice minuțioase si medicației intracanalare, obturația endodontică bine condensată tridimensional, care să extindă pâna la 2 mm de apexul radiologic și nu dincolo de acesta.

Scopul cercetării este studierea periodontitei cronice fibroase, diagnosticul cât și tratamentul adecvat al procesului periapical, determinând rolul standardelor de calitate ale obturațiilor radiculare și restaurărilor coronare în succesul tratamentului endodontic.

Studiul a fost făcut pe datele obținute ca urmare a tratamentului aplicat pe 20 de pacienți. Calitatea obturației cât și evoluția de vindecare a regiunei periapicale au fost evaluate cu ajutorul examenului radiologic.

Periodontita cronică fibroasă este o patologie întâlnită ca urmare a tratării necalitative a canalelor radiculare sau neadresării la timp a pacienților cu complicații a cariei dentare, iar tratamentul conservator depinde de reușita tratamentului endodontic, care necesită o prelucrare adecvată mecanică și medicamentoasă a canalului radicular cât și obturarea tridimensională a canalelor radiculare.

Bibliografie:

ANALE ȘTIINȚIFICE ale Universității de Stata de Medicină și Farmacie Nicolae Testimițanu. Volumul 4; Ediția-a V; Chișinău- 2005; pag 418-419

ANALE ȘTIINȚIFICE ale Universității de Stata de Medicină și Farmacie Nicolae Testimițanu. Volumul 4; Ediția VII-a; Chișinău- 2006; pag 425-427

ANALE ȘTIINȚIFICE ale Universității de Stata de Medicină și Farmacie Nicolae Testimițanu. Volumul 4; Ediția-a VI; Chișinău- 2006; pag 649

ANALE ȘTIINȚIFICE ale Universității de Stata de Medicină și Farmacie Nicolae Testimițanu. Volumul 4; Ediția-a XI; Chișinău- 2010; pag.403.

ANALE ȘTIINȚIFICE ale Universității de Stata de Medicină și Farmacie Nicolae Testimițanu. Volumul 4; Ediția XII-a; Chișinău- 2011; pag 439-441

Aurora Popescu ; BIOCHIMIE speciala pentru stomatologie ; editura didactica si pedagogica bucuresti 1992 pag 132-145

Baumann A. M., Beer R., Endontology, Thieme 2010, London, p.21-240

Bazele endodontiei practice moderne: sub redactia V. Nicolaiciuc, G.Nicolae, C. Nastase: Chisinau: USMF N.Testimitanu: Nasticor 2009/ pag 130-138

Бopoвcкии E.B., Клиничecкая эндoдoнтия, Mocква 2003, c. 176.

Cherlea V., Tratamentul endodontic, Editura National 2000, p. 195-204

Cotru D, Didilescu A., Iliescu A., Statusul periapical al dinților cu tratament endodontic, relația restaurării coronare cu calitatea tratamentului endodontic, Revista romană de stomatologie- vol. LVII, Nr.4, an 2011, 275, p. 177-180.

Дмитpиeва Л.A., Mакcимoвcкий Ю.M. Tepапeвтичecкая cтoматoлoгия: нациoнальнoe pyкoвoдcтвo, Mocква 2009 pag 415-462

ENDODONTIE clinica si practica: sub redacția Mememt Gafar, Andrei Iliescu. Editia a 2-a revazuta și badaugita bEDITURA MEDICALAb Bucuresti 2005 pag 258-260

Fală V., Tratamentul rațional, complex al periodontitelor cronice distructive la dinți cu defecte parțiale și totale de coroană, Chișinău 2006, p.14-50.

Farmaco terapia stomatologică: ediția a-III-a, revăzuită și completată: sub redacția V.Ghicavîi și M.Nechifor: chișinău 2014.

Ghicavîi V.; Sîrbu S., Farmacoterapia afecțiunilor stomatologice, ediția 2-a, Chisinău 2002, p. 409-426.

Metodologia Endodotologiei Clinice Ghid practic: autori Valeriu FALA: Valeriu BURLACU CHISINAU 2012. Pag 2-63

Metode de tratamen conservativ-chirurgical al periodontitelor apicale cronice. Sub. Redacția. Nicolaiciuc Valentina. Chișinău 2000.

Nicolau G., Terehov A., Năstase C., Nicolaiciuc V., Odontologie practică modernă, Nasticor-Vector 2010, p.302-425.

Radiologia pentru studenți și medici stomatologi: autor Corneliu Aldescu-Iași;Polirom 1998. Pag 97-106

Sălceanu M., Investigații privind eficiența preparării mecano-chimice și a sigilării spațiului endodontic în reușita tratamentelor canalare, Iași 2009, p. 91

Stomatologie terapeutica sub redactia prof. E. BOROFSKI: CHISINAU 1990; pag 200-232.

Tratat de ENDODONȚIE volumul 1, sub redactia Andrei Iiescu. Editura medicala; bucuresti 2014

Tratat de ENDODONȚIE volumul 2, sub redactia Andrei Iiescu. Editura medicala; bucuresti 2014

Ursu E. ,,Tratamentul endodontic reparativ al periodontitelor apicale cronice,,. Teza de d.ș.m. chișinău,2000, 100 pag.