Peninsula Istria

PENINSULA ISTRIA

„ PERLA" CROAȚIEI

CAPITOLUL 1 PREZENTAREA CROAȚIEI

1.1. Prezentare geografică

1.2. Economia Croatiei

1.3. Istoria Croației

CAPITOLUL II PENINSULA ISTRIA

2.1. Generalități

2.2. Potentialul natural și antropie al peninsulei Istria

2.2.1.Orașul Pola

2.2.2. Orașul Rovinj

2.2.3. Orașul Porec

2.2.4. Orașul Umag

2.2.5. Orașul Pazin

2.2.6. Orașul Movotuu

2.2.7. Orașul Gronjan (Orașul Artiștilor)

2.2.8.Insulele Brijuni

2.2.9. Fiordul Limski

CAPITOLUL III OFERTA CAPACITĂȚILOR DE CAZARE – STRUCTURĂ, DINAMICĂ

3.1. Unități de cazare

3.2. Dimensiuni ale cererii turistice internaționale

3.3. Dimensiunile cererii turistice in Croatia

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

CAPITOLUL 1
Prezentarea Croației

1.1. Prezentare geografică

Poziția geografică

Croația face parte din categoria statelor balcanice și este situată in sud-estul Europei, in nord-vestul peninsulei balcanice. Statul se invecinează cu Ungaria in nord, Bosnia-Herțegovina, Slovenia in nord-est, Serbia și Muntenegru in nord-est.

Teritoriul statului se intinde pe 4 grade latitudine (intre 46'30' latitudine nordică — localitatea Strigova și 42'31" latitudine nordică localitatea Gruda) și 6° longitudine (între localitatea Rovinj 13°39" longitudine estică și 19°19' longitudine estică — localitatea Molovin).

Suprafața totală a statului este de 87.605 km2 din care: 56.542 km2 teritoriul uscat și 31.067 km2 teritoriul pe mare.

Figura nr. 1.1. Poziția geografică a Croației.

Relieful

În Croația, din punct de vedere geografic, se diferențiază trei mari regiuni1: Croația Inferioară, denumită Slavonia, este o parte a Câmpiei Panonice, situată între râurile Sava și Drava. Relieful cuprinde interfluvii plate sau ușor ondulate cu văi 1argi (Dunărea, partea dreaptă a văii, Vuka și Drava).

Croația Superioară cuprinde un platou carstic cu relief specific: exocarstic (chei, lapiezuri, doline, polii, uvale, avene) și endocarstic (peșteri cu microforme specifi e — stalactite, stalacmite, coloane, draperii și microdepresiuni 1n care se formează laeuri de tip gours-uri). Acest platou, bine impădurit, cuprinde printre altele Depresiunea Karlovak, inclusiv regiunea colinară și montanâ paralelă eu litoralul Mării Adriatice (munții Velika Kapela, Velebit și Alpii Dinariei).

Țărmul Croației, cu o lungime totală de 1780 km, se întinde de la peninsula Istria in nord, până la sud de Dubrovnik.

Monotonia câmpiei râurilor Sava și Drava este spartă de câteva masive muntoase și dealuri care se extind in nord și poartă denumirea de munții bazinului Sava — Drava: Munții Medvenica, Munții Bilo, Munții Papuk și Munții Psunj care au altitudini ce rareori depășese 1000 m. Platoul Gorski Kotar Kordun — Banovina, reprezintă o zonă de tranziție către zona muntoasă, zonă care este forrnată din sistemul muntos Alpii Dinarici.

Sistemul domină relieful Croației și este alcătuit din trei lanțuri muntoase tinere formate in cadrul orogenezei alpine care a debutat in era mezozoică (cretacic, jurasic, triacic) și s-a continuat in era neozoică (paleogen și neogen). Crestele rnuntoase formate prin încrețire au o orientare pe direcția NV-SE. Lanțul muntos pornește din peninsula Istria și se continuă spre sud-est de-a lungul țărmului adriatic. Acesta include rnai multe unități rnuntoase: Cibrija, Gorski Kotar, Kapela Mare, Kapela Mică, Velebit, Svijala, Mosor și Biokovo.

Sistemul este alcătuit din roci calcaroase și fliș (gresie), roci care sunt erodate foarte ușor de către apa bogată in acid carbonic, formându-se in acest fel o varietate de formațiuni carstice la suprafață și in interior.

Pe Iângă relieful carstic, găsim în regiunile de peste 2000 m altitudine și

formațiuni glaciare (circuri glaciare, creste, văi glaciare, morene glaciare). În pofida prezenței unui numâr mare de eireuri glaciare, lacutile glaciare sunt reduse numerie datorită structurii petrografice care nu facilitează rnenținerea apel in aceste eăldări giaciare, apa infiltrându-se prin fisurile rocilor in profunzime. Caracteristieile rnasivelor interioare su.nt spațiile mari impădurite. Tânăra zonă, interioară este Incă. in formare, lueru dovedit de frecventele mișeări seismice.

Coasta Croației este una dintre cele mai brăzdate coaste ale lumii, stâncile carstice sunt cele care dau multitudinea recifelor, insulelor, golfurilor. Țărmul adriatic al Croației este sinuos cu aproxirnativ 1185 de insule (Cres, Krk, Rab, Pag etc.), cu suprafețe de pârtă la 400 10112 (tabelul nr.1.1.), peninsztle (Istria in nord – cea mai mare, Pelje§ae în Dalmația) și golfuri (Kvarner).

Insulele majore ale Croației (Tabelul nr. 1.1.)

dalmațian cu insule alungite, paralele cu coasta, între ele găsindu-se canale invadate de apa.

Țărmuri1e sunt de două tipuri, inalte și joase în funcție de armplitudinea reliefului care vine în contact cu țărmul. In general acolo unde muntele „se varsă" in mare avem țărmuri înalte, iar in zonele de podiș sau cu o 'îngustă câmpie țărmurile sunt joase cu plaje mai inguste sau mai largi in funcție planul urbanistic. Uneori pe anumite areale au fost create plaje artificiale.

Clima

Clima prezintă diferențieri teritoriale, fiind mediteraneană în zonele litorale (cu temperaturi medii anuale de 15-16 °C și precipitații de 2000-3000 mm/an, mai bogate iarna) și temperat-continentală în regiunile nordice (cu amplitudini termice mai mari, temperaturi rnedii anuale de 10 °C și precipitații mai scăzute 900-950 mmian).

Regimul eolian este dominat de circulația vestică dar local bate și vântul neperiodic rece denumit Bora (se formează in Munții Dinarici, provoacă, evaporație puternică ce coboară foarte mult temperatura).

Hidrografia

Croația este un stat cu o bogată rețea hidrografică. Cele rnai mari râuri ale Croației sunt: Drava, Sava și Kupa.

Râul Drava lzvorăște din munții Alpi de pe teritoriul Italiei, străbate sudul Austriei, nord-estul Sloveniei, nordul Croației pe o distanță de aproximativ 500 km, formând o bună parte a graniței cu Ungaria. Râul străbate orașele Legrad și Osijek și se varsă in Dunăre, la est de Osijek.

Râul Sava este un alt afluent al Dunării. Izvorăște din extremitatea nord-vestică a Sloveniei, strabate Slovenia de la nord-vest la sud-est, teritoriul Croației de Ia nord la sud, trecând prin capitala Croației-Zagreb, formea.ză. granița eu Bosnia și Herțegovina pe aproximativ 220 km și se varsă in Dunăre pe teritoriul Serbiei la Belgrad.

Râul Kupa are o lungirne de 190 km, este afluentul Savei și acumulează majoritatea apelor din munți. in afara acestora Croația mai este străbătută și de nurneroase râuri scurte eu debite mai mici: Neretva care străbate extremitatea sudică pe o

lungime de 20 km, Boca, Kotorska, Mima, Krka, Cetina etc. De asemenea, al doilea fluviu ca mărime al Europei Dunărea, străbate teritoriul Croației. Acesta formează granița cu Serbia pe o lungirne de aproximativ 127 km primind ca afluent pe teritoriul țării pe Drava. Regimul acestor râuri prezintă ape mari în perioada de primavară. Debitele cele mai scăzute se inregistrează spre sfarșitul verii și începutul toamnei,

În țară există aproximativ 30 de lacuri. Cele mai mari lacuri sunt Lacul Vransko aflat la sud de Zadar (30 km2) și lacul Percko situat la nord de Split (13 km2), acesta fiind un lac format prin bararea apei râului Cetina.

Cele mai cunoscute Iacuri din Croația sunt Lacurile Plitvice, situate in parcul național cu același nume. UNESCO a declarat cele 16 lacuri legate între ele prin cascade spectaculoase, parte a patrimoniului mondial. Mai putem arninti lacul Vrana situat pe insula Cres, lacul Modro, lacul Crveno, lacul Prukljan (1ângă orașul Sibenik), lacul Krukika (in Munții Velebit), lacul carstic Bacina din Podișul Rilic. 2

Vegetația și fauna

Croația are o rnare diversitate floristică și faunistică, mare parte din cele mai interesante și mai atrăgătoare frumuseți ale tării au fost bine conservate prin constituirea unor parcuri naționale și naturale, multe dintre ele făcând parte din Rezervația Mondială a Biosferei, aflată sub protecția UNESCO. in scopul protejării anumitor specii de plante și animale au fost declarate arii protejate o serie de areale care vor fi prezentate capitolul următor.

Dominantă este vegetația de pădure care acoperă teritoriul Croației in proporție de 31% formată în special din stejar și fag, la altitudini care depășesc 800-1000 m se găsese păduri de conifere (brad, molid și pin). Sunt prezente aici și anumite specii mediteraneene ca rnojdreanul, cărpinița, scumpia și liliacul sălbatic.

În zonele joase, depresionare din partea centrală se intâlnește o vegetație ierboasă formată din graminee mărunte. Litoralul este împodobit de specii de arbori exotici precum: chiparoși, palmieri pitici, leandri, pini maritimi. În Munții Velebit vegetează endemisrnul Degenia velebitica.

Numeroase specii rare de animale pot fi găsite pe cuprinsul teritoriului continental și insular croat. Fauna include o serie de specii de interes cinegetic ursul brun, cerbul, cocoșul de munte, căpriorul, mistrețul iar ca specii ocrotite se remareă linxu1, pisica sălbatică, vulturul grifon din insula Cres, focile călugăr din insula Mljet, cândva simbolul Mării Mediterane, vipera cu corn, scorpionul, lupul On Parcui Național Risnjak) și o specie rară de vidre prezentă In Parcul Național Krka, cât și in Parcul Lacurile Plitvice.

Populația și așezările umane

Sub aspect numeric, populația Croației a înregistrat o evoluție continuă ascendentă, mai ales după 1850 (1857: 2,1 mil. locuitori, 1950: 3,1 mil. locuitori, 2006: 4,4 mil. locuitori). Densitatea medie a populației este de 75,1 loc/krn2, Insă apar ample diferențieri teritoriale in funcție de cadrul natural și aspectele economice. Structura etnică a populației în urma recensământului din anul 2006 este prezentată in tabelul nr. 1.2.

Structura etnică a populației in 2013

Tabelul nr. 1.2.

Sursa: Biroul Central de Statistică din Republica Croația

Cele mai rnari densități se inregistrează in provinciile nordice (250-300 loc/ km2), de-a lungul afluenților Dunării (Sava Drava) și de-a lungul țărmului, iar la polul opus se află zona montană mai inaccesibilă, unde densitatea coboară la 20-30 loc/km2

Orașele cu cel mai mare număr de locuitori sunt:

Zagreb (779.145 locuitori),

Split (188.964 locuitori), Rijeka (144.043 locuitori) Osijek (114.616 1ocuitori),

Zadar (72.718 locuitori),

Dubrovnik (50.000 locultori)

Pola (peninsula Istria).-

1.2. Economia Croatiei

După Slovenia, Croația este statul cu cea rnai dezvoltată economie dintre fostele țări iugoslave.În ultima perioadă a avut foarte mult de suferit de pe urrna războiului civil (scăderea numărului de turiști, distrugerea podurilor, șoselelor, căilor ferate, intreprinderiior etc.), dar economia Croației a inregistrat o creștere importantă ultima perioadă fapt ce reiese din evoluția PIB-ului perioada 2004-2006 (tabelul nr. 1.3.):

Evoluția PIB-ului in perioada 2011-2014

Tabelul nr. 1.3.

Evoluția PIB-ului în perioada 2011-2014

Tabelul nr. 1.3.

Evolutia PIB 2011-2014

2011 2012 2013 2014

PIB(milioane USD)

Se observă că acest indicator macroeconomic a crescut in anul 2012 față de anul 2011 cu 26,3% , In anul 2013 față de anul 2012 a crescut cu 19,1%, iar in anul 2014 față de anul 2013 cu 20,27%, ceea ce indică o creștere economică importantă în această perioadă. Situația econorniei Croației in anul 2013 se poate deduce observând indicatorii din tabelul următor (tabelul nr. 1.4.).

Economia Croației in anul 2013

Tabelul nr. 1.4.

Sursa: Camera de Economie din Republica Croația(www.hgk.hr)

În anul 2013, PIB-ul Croației a fost de 34,31 miliarde USD. Rata inflației a fost in anul 2013 de 2,1%, nivelul acesteia scăzând față de anul 2012, când rata inflației a fost de 6,1%.

Croația este o țară ce dispune de o întinsă suprafață agricolă. Agricultura este bazată pe cultura grâului și a porumbului in zonele joase din centru și nord, sfeclă de zahăr in zonele mai răcoroase din depresiunile intramontane și provinciile nordice, cartofi, soia, floarea-soarelui in est și viță de vie pe versanții cu expoziție sudică și sudestică.

Agricultura a generat in anul 2013 7,6% din PIB, iar ponderea populației angajată in agricultură a fost de 6% din totalul forței de muncă.

Industria ocupă un loc irnportant in cadrul economiei generând anual 20% din PIB și folosind 25% din forța de muncă a Croației (277.000 persoane). Croația dispune de importante resurse minerale de petrol, gaze naturale și bauxită. Industria folosește atât propriile materii prime (petrol, gaze naturale, bauxită) dar și materii prime din irnport (cauciuc natural, fier, rnangan, cărbuni etc.). Principalele ramuri ale industriei sunt: industria aluminiului (Split), industria constructoare de mașini, industria chimică (Rijeka, Osijek), industria textilă (Karlovac), industria alimentară. O mare parte a acestor produse sunt exportate, ponderea produselor industriei croate exportate în totalul exporturilor având cea mai mare pondere (97%).

Turismul este un sector important al economiei, Croația flind una dintre cele mai importante destinații turistice ale Mării Mediterane. Cu toate că turisrnul a avut de suferit în urrna războiului civil, totuși există un număr relativ mare de turiști care vizitează aceasta țară datorită potențialului turistic extraordinar al acestei țări, dar și facilităților turistice pe care le oferă.

Transporturile și comunicațile. Croația dispune o rețea bine organizată de șosele și căi ferate ce asigură legătura dintre localități. Lungimea totală a șoselelor în Croația este de 28.344 krn din care: drumuri naționale — 7.425 km, drumuri regionale

10.544 km și drumuri locale 10.375 km.

Țărmul Croației, cu o lungime de 1.777,7 km, a permis dezvoltarea transporturilor maritime prin crearea unui număr mare de porturi la Marea Adriatică, în prezent

aproximativ 350 de porturi. Cele mai mari dintre acestea sunt: Pola, Rijeka, Zadar, ibenik, Split, Plae și Dubrovnik. Pe lângă porturile maritime există și porturi pe cele două râuri majore ale Croației (Osijek pe Drava și Sisak pe Sava), precum și pe fluviul Dunărea (Vukovar).

În ceea ce privește transporturile aeriene, există în Croația șapte aeroporturi angajate în transportul aerian internațional de persoane. Acestea sunt la Zagreb, Split, Dubrovnik, Zadar, Rijeka, Pola și Osijek. Aeroporturile croate înregistrează anual circa 3,3 milioane de pasageri.

Rețeaua de telecomunicații in Croația este menținută de compania Croația Telecom, care a fost achiziționată de compania germană Deutsche Telekom. Există și doi operatori de telefonie mobilă: Cronet și VIPnet.

1.3. Istoria Croației

Actualul teritoriu al Croației a fost populat încă din cele mai vechi timpuri, mai intâi de iliri și celți, apoi în antichitate grecii au intemeiat pe coasta accesibilă a Mării Adriatice o serie de colonii. Din secolul I ÎHr. aparține marelui Imperiu Roman, care a dus la prosperitatea vieții urbane. între secolele V-VIII, acest teritoriu este cucerit pe rând de ostrogoți, longobari și avari, apoi de triburile de croați ce aparțin slavilor sudici. începănd din secolul al IX-lea se încreștinează, intrând sub dominația Imperiului Bizantin.

Tomislav unește in secolul al X-lea Croația Dalmată cu cea Panonică, lăsându-și numele de primul rege al Croației. Acesta luptă cu ungurii și eu bulgarii pentru independență. După dispariția Imperiului Ungar, o parte a Croației (regiunea de nordvest) intră sub stăpânire habsburgică, iar cealaltă parte sub dominație otomană (1526- 1527).

La sfărșitul primului război mondial Imperiul Austro-Ungar se destramă, iar Croația aderă la 1 decembrie 1918 la Regatul Sârbilor, Slovenilor și Croaților. În cadrul acestui regat (devenit Iugoslavia 1929) intre 1941-1945 iși proclamă independența, fiind controlat de italieni și germani.

La 31 ianuarie 1946 devine a șasea republică a Republicii Federative Iugoslave potrivit constituției acesteia. Datorită crizei economice pe care lugoslavia o traversa, Slovenia și Croația s-au pronunțat pentru separarea lor, in urma referendumului din 1991 peste 90% din voturi au fost pentru restructurarea federației.

Astfel, la 25 iunie 1991, Croația iși proclamă independența (aceasta este recunoscută de Uniunea Europeană in 1992), Este admisă în ONU la 22 mai 1992. Datorită dorinței de a-și proclama independența, între croați și sârbi izbucnesc conflicte, Croația fiind nevoită să accepte p1anul de pace propus de ONU și desfășurarea forțe1or de protecție (FORPRON). Războlul s-a sfârșit în anul 1995. Franjo Tuclman a fost primul președinte croat și a murit in anul 1999. Din februarie 2000 Croația este condusă de președintele Stipe Mesic. Croația a aderat la NATO in anul 2000.

CAPITOLUL II
PENINSULA ISTRIA

2.1. Generalități

Croația este earaeterizată de o eterogenitate și de o bogăție de care duc lipsâ țări mari ale Europei, existând pe o suprafața relativ mică peisaje care in mod normal ar trebui căutate In zone diferite ale Europei sau ehiar in alte părți ale lumii.

Cele mai valoroase resurse ale patrimoniului natural al Croației sunt păstrate in 352 de zone ocrotite de lege cu o suprafață totală de 5605 km2 (9% din suprafața țării), care irnpreună cu zona maritimâ protejată se ridică la 5,888 km2.

Printre cele mai importante zone protejate se numără opt parcuri naționale: Lacurile Plitvice, Krka, Kornati, Brijuni, Mljet, Velebitul de Nord, Paklenica, Risnjak și zece parcuri naturale: Kopadd Rit, Papuk, Lonjsko PoIje, Medvenica, 2umberakSamoborsko, Velebit, Telekiea, Lacul Vransko și Biokovo.

În plus, la parcurile naționale, pareurile naturale și rezervațiile naturale se adaugă. și alte 430 de regiuni protejate și monumente ale naturii. Din acest număr, 79 de zone sunt rezervatii naturale (botanice, geomorfologice, hidrologice, ihtiologice, omitologice, maritime și zoologice), 35 de parcuri forestiere, 70 cuprind peisaje protejate și 108 monumente ale naturii (geologice, geomorfologice, geologice și paleontologice) anexa 1. De asemenea sub proteețic se afla 777 de specii de animale, 44 de specii de plante și 159 de speeli de ciuperei

Cea mai întinsă unitate de relief este fertilă și populată zonă de șes a Croației, situată in muchia sud-vestică a măreței Câmpii Panonice, Principalele caracteristici naturale ale acestei zone de șes sunt pădurile seculare de stejar din câmpiile aluvionare, râurile, flora și fauna bogată diversificată.

Spre deosebire de șes, zonele montane din Croația sunt mai mici ca suprafață și mai puțin populate. Ca o conseeință mediul inconjurător este păstrat in cea mai rnare parte in starea sa originală. Urși, râși și lupi stăpânesc pădurile dese de fag și brad, in timp ce păstrăvi și vidre înoată in apele limpezi ale râurilor. Vârfurile munților nu sunt la fel de înalte precum cele ale munților Alpi, dar rocile calcaroase sunt atât de fmmos modelate că sunt în stare să înspire dalta celui mai talentat sculptor. Aceasta se datorează numeroaselor fenomene carstice, atât de caracteristice Croației, deoarece predomină rocile calcaroase. Bogăția formațiunilor carstiece de suprafață se extinde in subteran, cu multe peșteri cu microforme specifice (stalactite, stalacmite, coloane, draperii, microdepresiuni și alte forme speciale de relief carstic), care sunt foarte greu de găsit in alte părți ale Europei.

Și, in fmal, se află țărrnul Croației care reprezintă eea mai mare atracție turistică. După Grecia, Croația este țara cu cele mai multe insule din Marea Mediterană (peste 1000), cu țărmul cel mai zimțat având o lungime totală de 1777 km. Există de-a lungul coastei rnulte golfuri, capete, plaje cu ape cristaline și țărmuri variate, de la țărmuri stâncoase, accidentate la plaje intinse, impodobite cu luxuriantă vegetație mediteraneană.

Frumusețea naturală variată a Croației nu este singura ei atracție. Potențialul cultural al Croației este impresionant. De-a lungul secolelor invadatorii, cotnercianții dar și arhitecții italieni și-au lăsat amprenta asupra acestui teritoriu. Există o mulțirne dc orașe istorice, cu nurneroase obiective turistice, atât pe coasta dalmată, in Istria, cât și in Croația Centrală și Slavonia.

Artiștii și arhitecții italieni s-au manifestat in principal in Istria și Dalmația, arta și arhitectura gotică și renascentistă se numără printre gloriile coastei adriatice. În același timp, splendoarea Imperiului Austro-Ungar se regăsește in clădirile baroce din estul și centrul Croației o dovadă neașteptată de rafinament intr-o regiune agricolă.

Războiul din anii '90 și-a pus amprenta asupra multor orașe ale Croației, importante din punct de vedere turistic, care au fost distruse de bombardarnente. O parte dintre acestea, in special cele aflate pe coasta adriaticii, au fost refăcute datorită fondurilor internaționale, dar orașele mai retrase din estul Croației au fost mai puțin norocoase și refacerea lor este destul de înceată.

Regiunile turistice ale Croației sunt: Istria,

Golful Kvamer și Regionea Muntoasă, Dalmația de Nord,

Dalmația Centrală,

Dalmația de Sud,

Croația Centrală,

Croatia de Est (anexa 3).

2.2. Potentialul natural și antropie al peninsulei Istria

Partea cea mai nordică alitoralului croat este peninsula Istria.

Având o capacitate de cazare de 200 000 de turiști pe noapte, în cele 114 hoteluri, 19 stațiuni și 39 de locuri de campare, Istria este pe departe cea mai dezvoltată zonă turistică a țării. Tentativa de a scrie despre Istria ca despre o mare stațiune turistică ar constitui totuși o rnare nedreptate fată de ceea ce este un colț uimitor al țării.

Principalele stațiuni turistice – Rovinj și Pore – sunt destul de mari, dar Incă mai păstrează caracterul croat și sunt foarte interesante din punct de vedere istoric. Multe dintre cele mai interesante atracții ale Istriei, precurn amfiteatrul din Pola și Bazilica lui Eufrasiu din Pore , datează din vremea romanilor. Stațiunile mai mici de pe coastă, ca Umag și Novigrad, au multe de oferit.

Fig. 2.1

Istria

Cele mai importante orașe ale peninsulei sunt: Pola (capitala „de facto"a peninsulei), Pazin (eapitala regională a Istriei), Rovinj, Pore, Novigrad, Gronijan, orașe care conțin numeroase elemente ale patrimoniului istoric și cultural și care constituie importante obiective turistice.

2.2.1.Orașul Pola

Pola este un oraș port din partea de sud-vest a Istriei, fiind cel mai vechi oraș al Istriei care se mândrește cu o cultura romană captivantă. Orașul a fost intemeiat în anul 177 d. Hr. în perioada romană și s-a numit Polensium. in peninsula Istria a rămas o

biserici. In perioada Irnperiului Austro-Ungar a deservit drept bază navală principală, astăzi orașul fiind cel mai important oraș din Istria din punct de vedere turistic, oferind o varietate de posibilități de petrecere a timpului liber.

Amfiteatrul roman care datează din secolul I, ocupă o poziție dominantă in oraș. Arnfiteatrul este unul dintre cele mai mari din lume, zidurile sale având o inăltime de 30 m și o capacitate de 23.000 spectatori. Amfiteatrul a supraviețuit nurneroaselor asalturi pe parcursul celor 2000 de ani care au trecut de la construcția sa. De-a lungul secolelor, blocuri de piatră au fost luate din el pentru a se construi case, iar in 1583, când Pola reprezenta un avanpost al Republicii Venetiene, s-a intenționat transportul intregii structuri peste Marea Adriatică, Ia Veneția. Astăzi, amfiteatrul este periodic gazda unor concerte clasice și de muzică pop.

Arcul de Triumf al lui Sergiu este un alt obiectiv turistic important al orașului, datând din anul 31 1. Î. Hr. Arcul era intr-o stare deplorabilă secolul al XIX-lea, când au fost d ăramate zidurile inițiale ale orașului.

În apropierea arcului de triumf se află vechiul For Roman, cândva centrul de greutate al societății din Polesium, găzduind mai multe ternple și publice. Puțin din forul original a mai rărnas intact, printre clădirile care au rămas intacte numărându-se și Templul lui Augustus, construit în secolul I d. Hr. în cinstea impăratului roman cu același nume. Cele șase oloane corintice ii conferă un aspeet robust.

Chiar înaintea docurilor din Pola se află Catedrala Sfânta Maria, construită pe locul unui fost templu roman in secolul al V-lea. Podeaua dezvăluie fragmente de mozaic din secolul al V-lea scoasă la iveala de sub catedrală și care a aparținut vechiului templu roman.

Muzeul de Arheologie din Istria a fost fondat in anul 1902. În cadrul muzeului se află descoperiri din zona Istriei, din insulele Cres și Losinj, datând din antichitate și din Evul Mediu timpuriu

Muzeul de Istorie al Istriei este un alt obiectiv turistic important. Este situat intr-o fortăreață. venetianî din secolul XVII-lea. Printre piesele de rezistență se nurnără rnodele la scară ale unor vase rnaritirne din diferite etape ale istoriei maritime ale orașului Pola și exponate care arnintesc de ocupația italiană asupra Istriei din timpul celui de-al doilea război mondial.

2.2.2. Orașul Rovinj

Situat la nord-vest de Pola, este cea mai atractivă stațiune costală din Istria și o bază excelentă pentru explorarea regiunii. Rovinj este un exemplu tipic de oraș mediteranean, fortificat cu ziduri în două rânduri, cu trei porți. Din secolul XVII orașul a inceput să se dezvolte și in afara zidurilor sale, iar în anul 1763 insula pe care se afla inițial orașul a fost legată de continent, Principala atracție a orașului o constituie arhitectura in stil venețian datând dintre secolele XIV și XVIII, când era controlat de Republica Divină (Veneția).

Vechiul oraș se intinde in jurul unei rnici peninsule de calcar și este dominat de

irnpunătoarea Biserică Sfânta Eufemia, care poartă numeie patroanei spirituale a orașului Rovinj. Clădirea de astăzi datează doar din secolul al XVIII-lea, fiind ridicată in anul 1736. Interiorul bisericii adăpostește un sarcofag care datează din secolul al VI-lea în care se află moaștele patroanei spirituale a orașului. În afara moaștelor, în interiorul bisericii mai pot fi văzute sculpturi gotice datând din secolul XV, picturi („Isus in grădina Ghetsernani" și „Cina cea de taină", arnbele datând din secolul XVI),

precum și basorelieful de mici dimensiuni din secolul al XVI-lea aI Sfintei Eufemia. Biserica dornină orizontul orașului și se mândrește cu cel rnai inalt turn de clopote din Istria care are o inălțime de 60 m. Astăzi, in biserică au loc concerte clasice eare se țin in timpul Festivalului de Vară de la Rovinj din lunile iulie și august, când muzicieni din Germania, Rusia, Slovenia și din alte părți vin aici pentru o demonstrație de virtuozitate.

Muzeul orașului este situat intr-o clădire barocă. Printre exponate se numără picturi din secolele XV și XVI, inclusiv opera „Hristos incoronat cu spini" al lui Pietro Mcra, și opere ale unor artiști venețieni, alături de opere ale unor pictori din Rovinj. Există o serie de costume populare expuse, precum și diferite artefacte găsite în timpul săpăturilor efectuate in zonă. Tot în muzeu există și câteva piese etrusce interesante și câteva exemple de mobilă antică.

Pe malul apei, la nord, chiar lângă vechiul oraș, se află acvariul care face parte din Centrul pentru Cercetări Maritime Ruter BogkoviC'. Acvariul datează, din 1891 și aici se poate vedea o parte a vieții maritime a Istriei. Litoralul micului golf aflat vizavi de orașul vechi, plin cu hoteluri, ștranduri, campinguri este o altă atracție a orașului.

Excursii din Rovinj: Zilnic, din Rovinj, se fac excursii cu barca de o zi sau o jumătate de zi pe insula Crveni Otok. Insula. Crveni Otok sau „Insula Roșie" este situată in apropiere de orașul Rovinj, care este formată de fapt din două insule legate lntre ele.

2.2.3. Orașul Porec

Oraș cu un însemnat trecut, cu o existență de două rnilenii și jumătate. În secolul al II-lea d.Hr, este colonie romană cu numele Colonia Julia Parentium. La mijlocul secolului al XVIII-lea temporar este capitala Istriei. Până la sfârșitul celui de al II-lea război mondial aparține Italiei. Începând cu anul 1960, Pore a inceput sâ atragă mii de turiști din toată Europa.

Astăzi orașul este cea mai mare stațiune a Croației reușind sa atragă anual mai bine de 700.000 de turiști, afacere Impărțită intre două mari companii, Riviera și Plava Laguna.

Veritabila comoară a orașului este Bazilica lui Eufrasius, de influență bizantină, și ansamblul edificiilor ce o inconjoară și care face parte din Patrimoniul Cultural Universal UNESCO din anul 1997. După Veneția și Ravena mozaicul din Porec este cel mai insemnat de-a lungul coastelor Adriaticii. Bazilica lui Eufrasius a fost construită in secolul al VI-lea de către episcopul Eufrasius. Interiorul care este impărțit de 18 coloane grecești in trei naosuri. O parte a geamurilor au formă bizantină iar cealaltă parte este gotică. Punctele de rezistență le constituie frescele dantelate cu aur, impodobite cu pietre prețioase și semiprețioase, care infrumuțesețează absida naosului principal al bazilicii. O trăsătură interesantă care se afiă aici este insuși episcopul Eufrasius cu modelul bisericii in mână. Stranele din lemn sunt o mărturie vie a talentului artiștilor și meșteșugarilor bizantini. Vechimea sitului este dezvăluită mai departe de rnozaicurile de pe pardoseală, care au aparținut inițial unei biserici ce s-a afiat pe acest loc, datând din secolul al IV-lea

Sala Adunării Istriene este cealaltă atracție a orașului. Sala a fost construită inițial pentru a servi drept biserică franciscană in secolul XIII, iar interiorul a fost renovat in stil baroc în secolul XVIII.

Excursii din Pore: Zilnic se organizează excursii cu barca pe insula Sfântui Nicolae. Insula este accesibilă nurnai cu vaporul. Celebritatea insulei este farul ridicat in anul 1402 pe o bază forrnă de cerc, fiind unul dintre cele mai vechi faruri ale Adriaticii. Pe insulă se află un centru de odihnă cu dotări ultramoderne. Nu numai hotelurile sunt confortabile, dar și piaja este bine arnenajată, iar în jurul centrului de odihnă există păduri și parcuri pentru turiștii care vor să se odihnească.

2.2.4. Orașul Umag

Orașul Umag, situat la 16 krn de Novigrad, un oraș compact de 6000 de locuitori, al cărui centru se află pe o peninsulă, este o importantă stațiune tristică cu nenumărate hoteluri, vile, bungalouri, campinguri, un adevărat paradis turistic. Umag se rnândrește și cu moștenirea sa romană. Perioada romană era cunoscut sub numele de Urnacus. Partea veche a orașului are un turn cu clopote in stil venețian.15 Printre obiectivele istorice care au supraviețuit transformării sale dintr-un modest orășel istrian Intr-o stațiune turistică se numără câteva porțiuni din zidurile orașului vechi, o biserică și muzeul orașului. Începând cu anul 1990, Umag a captat atenția lumii întregi cu turneul său anual ATP Tour Croația Open din luna iulie.

2.2.5. Orașul Pazin

Aflat la 35 km de Porec, orașul Pazin constituie capitala regională a Istriei, in vreme ce Pola este capitala "de facto" a peninsulei fiind cea mai rnare așezare din această zonă.Orașul a fost menționat prima dată in documentele istorice de către împăratul Otto al II-lea Astăzi orașul este cel mai important oraș al Istriei continentale datorită industriei industriei.

Castelul din Pazin, unul dintre cele mai frumoase și mai bine păstrate din peninsula. Aflat la o inălțime de 100 m, deasupra cheii Jama, dominând râul Fjoba.În interiorul castelului se află Muzeul Etnografic al Istriei. in cadrul rnuzeului sunt expuse o serie de costume de epocă din zonă. Tot aici se află și o colecție de clopote, unele datând încă din secolul XIV și obiecte care au fost descoperite in timpul săpăturilor arhcologice din zonă.

Biserica Sfântul Nicolae, aflată în perimetrul sudic al orașului, a fost construită 1n 1266, in stilul romanic auster. Exteriorul simplu lasă loc unui interior mai elaborat, cu trei naosuri și o serie de fresce gotice din secolul al XVI-lea, reprezentând scene biblice și viața Sfântului Nicolae.

2.2.6. Orașul Movotun

Movotun este orașul arhetipal al Istriei continentale, situat în vârful unui bloc de stâncă. Înalt de 280 metri, aflat in mijlocul câmpiei inverzite din valea râului Mima. Influența venețiană asupra orașului este vizibilă de la intrarea in oraș, prin marca leului venețian. În Movotun se află unele dintre cele mai bine păstrate ziduri de apărare din regiune, care imprejmuiesc centrul istoric al orașului. in centrul orașului se aflâ numeroase clădiri construite in diverse stiluri arhitecturale: gotic, romanic, venețian.

Biserica Sfântul Ștefan este cel rnai important obiectiv turistic al orașului, o biserică parohială in stil renascentist. Biserica a fost construită in secolul al XVII-lea de către arhitectul venețian Andrea Palladio. Statuile de marmură din altar au fost realizate de către un alt artist venețian renumit în acea vreme Francesco Bonazza.

2.2.7. Orașul Gronjan (Orașul Artiștilor)

Este un oraș mic de deal din partea centrală a Istriei situat la 8 km sud-est de orașul Buje. Începând cu cel de-al doilea război mondial, Groznjan a devenit și o oază pentru artiști 51 scriitori, întrucât autoritățile locale le-au oferit casele care fuseseră părăsite de către italieni. A rezultat astfel o colonie artistică ce a devenit atracție turistică.

Printre oblectivele turistice importante ale orașului se numără Biserica Sfânta Maria, care a fost construită in secolul al XVIII-lea. Altc obiective istorice, în afară de biserică sunt rămășițele sistemului defensiv al orașului și anume: poarta principală a orașului din partea sudică, care datează din secolul al XV-lea, și o parte a zidurilor de apărare. in apropierea porții se află toggia renascentistă, construită în anul 1587 în jurul a patru coloane și care găzduiește patru morminte romane, relicve din vremea când Groznjan a fost un fort al Imperlului Roman. Alte atracții turistice ale orașului sunt evenimentele culturale: expozițiile și concertele organizate, orașul fiind cunoscut și sub nurnele de "Orașul Artiștilor".

2.2.8.Insulele Brijuni

Arhipelagul Brijuni cuprinde un grup de 2 insule mari și 12 insule mici de pe coasta de vest a peninsulei Istria, nu departe de orașul Pola. Cele 14 insule au primit statutul de parc național in anul 1983, iar accesul publicului este permis doar pe două din acestea: Veli Brijuni și Mali Brijuni.

Parcul Național Brijuni cuprinde insulele care forrnează, arhipelagul și care au o suprafață totală de 7 km2, dar regimul de protecție se extinde pe rnare în jurul arhipelagului, suprafața totală protejată extinzându-se la 35 km2. Parcul este de asemenea cunoscut și pentru valoarea patrimoniului cultural dat&id din perioada romană când, in golful Verige,1mpărații romani din secolul I au construit și păstrat aici reședințe de vară. Tot din perioada romană datează și minele templulul Afroditei.

Fig.2.4. Parcul Național Brijuni

2.2.9. Fiordul Limski

Fiordul este o interesantă formațiune naturală și s-a format prin inundarea unui golf săpat de un râu subteran. Fiordul lung de 9 km și cu o adâncime de 30 m, este de o frumusețe sălbatică, cu pereți de stâncă masivi, cu ape verzi de smarald și vegetație exotică. Fiordul este ținta a numeroase excursii organizate din orașele aflate în vecinătatea formațiunii.

CAPITOLUL III
Oferta capacităților de cazare – structură, dinamică

3.1. Unități de cazare

Croația pune la dispoziția turiștilor o mare varietate de unități de cazare: hoteluri, hoteluri-apartament, moteluri, campinguri, camere particulare, vile etc. Capacitatea totală de cazare a Croației a fost în anul 2005 de 782.651 de paturi, iar în anul 2006 aceasta a atins valoarea de 810.277 paturi.

Structura capacității de cazare în perioada 2013 -2014 s-a prezentat conform tabelului nr. 3.1.

Structura capacității de cazare

în funcție de tipul unității de cazare / număr de paturi

Tabelul nr. 3.1.

Structura capacitatii de cazare pe unitati de cazare-
Numar paturi 2013-2014

2013 2014

1.H 2.Cam 3.Came 4.Ce 5.Ho 6.Alt

Fig. nr.3.2.

Structura capacitatii de cazare pe unitati de cazare- indici 2013-2014

Fig. nr.3.3

Cea mai mare pondere în totalul unităților de cazare o au camerele private, apartamentele și vilele (40,61% in 2013 și 41% în 2014). În anul 2014, nurnărul paturilor deținute de acestea a crescut cu 4,53% față de anul 2013, atingând valoarea de 332.240 paturi. Campingurile dețin și ele o pondere ridicată in cadrul unităților de eazare 26,63% în 2006. Capacitatea de cazare deținută de eampinguri a crescut cu 4,41%1n anul 2014, în comparație cu anul 2013. Hotelurile și hotelurile-apartarnent ocupă locul al treilea din punct de vedere a ponderii deținute de acestea în cadrul unităților de cazare. Acestea au avut o capacitate de 97.770 paturi în anul 2013, care a crescut cu 3,74% in anul 2014, când a atins valoarea de 101.422 paturi.

Hotelurile din Croația sunt clasificate in cinci categorii: L(ux), A, B, C, D, corespunzătoare clasificării pe stele. Structura capacității de cazare in hoteluri, pe categorii hoteluri, in 2013 și 2014, s-a prezentat după cum reiese din tabelul nr. 3.2.

Structura capacității de cazare în hoteluri —pe categorii hoteluri

Tabelul nr. 3.2.

Hotelurile au avut în anul 2014 o capacitate de cazare de 100.080 paturi, cu 3,84% mai multe decât în anul 2013. Cea mai mare pondere in cadrul capacității totale de cazare existentă in hoteluri o dețin hotelurile de trei stele (52,97% 1n 2013 și 54,33% în anul 2014). Capacitatea de cazare a hotelurilor de trei stele a crescut în anul 2014 cu 6,5% față de anul 2005, când a atins valoarea de 54.373 paturi.

Fig. nr.3.3

Fig. nr.3.4.- Structura capacităților de cazare pe categorii de hoteluri-
ponderi 2013 și 2014

Hotelurile de două stele au avut, de asemenea, o pondere mare 32,52% în 2013. Capacitatea de cazare a acestora a scăzut în anul 2014 față de anul 202013 cu 4,83%. Hotelurile de patru și cinci stele, cu toate că nu au o pondere mare în cadrul capacității de cazare în hoteluri, au înregistrat creșterile cele mai mari în anul 2014, când au crescut cu 19,88% respectiv 13,41%, în comparație cu anul 2013.

Există diferențe, în ceea ce privește capacitatea de cazare, de la o regiune turistică la alta. Nu toate regiunile turistice sunt la fel atractive pentru turiști, capacitatea de cazare fiind adaptată la cererea turistică specifică fiecărei regiuni.

Capacitatea de cazare – pe regiuni turistice

Tabelul nr. 3.3.

Structura capacitatii de cazare pe regiuni turistice –
Număr paturi 2013-2014

1 2 3 4 5 6 7

Fig. nr.3.4

Istria, cea mai vizitată și mai dezvoltată regiune turistică a tării, are și cea mai mare capacitate de cazare. în anul 2013, capacitatea totală de cazare a Istriei a fost de 227.014 paturi, concentrând 29,01% din capacitatea totală de cazare a Croației. Aceasta a crescut în anul 2014 cu 2,23%.

Golful Kvarner și Regiunea Muntoasă au avut in anul 2013 o capacitate de cazare de 184.021 paturi (23,51%). in anul 2014, capacitatea de cazare a acestor zone a crescut cu 2,25%. Dalmația de Nord definea în anul 2013 20,07% din capacitatea totală de cazare a țării, pondere care a crescut in anul 2014 la 21,08%.

Referitor la Dalmația Centrală și Dalmația de Sud, in perioada 2012-2014, capacitatea de cazare a acestor zone a înregistrat creșteri materializate procentual în 0,13% respectiv 6,20%.

În ceea ce privește Croația Centrală și Croația de Est, regiuni mai puțin atractive, au avut in anul 2013 o capacitate de cazare de 19.811 respectiv 2.976 paturi. Aceasta a crescut in anul 2014, față de anul anterior, cu 2,08% respectiv 4,95%,în Croația de Est și în Croația Centrală.

Capacitatea de cazare in hoteluri, pe regiuni turistice, in anul 2013 și 2014, este prezentată în tabelul nr. 3.4.

Capacitatea de cazare în hoteluri pe regiuni turistice

Tabelul nr. 3.4.

Cel mai mare număr de paturi în hoteluri îl avea, în anul 2013, Istria (29,49%) urmată de Golful Kvarner și Regiunea Muntoasă (20,01%), Dalmația de Sud (14,80%), Dalmația Centrală (14,70%), Dalmația de Nord (12,49%), Croația Centrală (6,58%) și Croația de Est (1,92%).

În cazul Istriei capacitatea de cazare in hoteluri a scăzut in anul 2014 cu 1,22%, față de anul anterior. Scăderi ale capacității de cazare in hoteluri s-au inregistrat și în cazul Croației de Est, a cărei capacitate de cazare a scăzut anul 2014, comparativ cu anul 2013, cu 4,97%. in cazul celorlalte zone, s-au inregistrat creșteri, cea mai importantă creștere fiind înregistrată in cazul Croației Centrale – 13,43%.

3.2. Dimensiuni ale cererii turistice internaționale

Conform statistieilor oferite de Organizația Mondială a Turismului, in anul 2006 turismul intemațional a inregistrat 760 milioane sosiri ale turiștilor. Dinamica sosirilor din turismul internațional 1n perioada 2011-201517 este prezentată în tabelul nr. 3.5.

Dinamica sosirilor din turismul internațional in perioada 2011-2015

Tabelul nr 3.5.

Perioada 2011-2014 a fost marcată de scăderi și creșteri ușoare ale numărului de sosiri, putând fi considerată chiar o perioadă de stagnare. Astfel, numărul sosirilor a scăzut în anul 2011 față de anul 2010 cu 0,43%; în anul 2012, față de anul 2011, a crescut cu 1,44%, iar în anul 2013, față de anul anterior, numărul sosirilor a scăzut cu 1,28%. ln anul 2004, comparativ cu anul anterior, numărul sosirilor de turiști a crescut cu 9,51%, iar în 2015 creșterea se estimează ca va fi de 4,80%.

Analizând fenomenul turiștilor la nivel regional, Europa deține ponderea cea mai mare în totalul sosirilor internaționale. Aici au fost înregistrate 414 milioane de sosiri ale turiștilor, în anul 20014, reprezentând 55.60% din numănil total de sosiri ale turiștilor înregistrat pe plan mondia1.

3.3. Dimensiunile cererii turistice in Croatia

Turismul Croației a avut mult de suferit în urma războiului civil dintre anii 1991- 1995, numărul turiștilor scăzând foarte mult în această perioadă. Dinamica sosirilor turiștilor străini și croați în perioada 1995-2006 este prezentată în tabelul nr. 3.6.

Sosiri ale turiștilor rezidenți și străini în perioada 1995-2006

Tabelul nr.3.6.

Numărul turiștilor în perioada războiului civil a scăzut constant, cel mai mic număr de turiști fiind înregistrat în anul 1995, ultimul an de război. incepând cu anul 1996 numănil sosirilor a inceput să crească lent. Astfel, în perioada 1996-1998 numărul turiștilor a crescut mult față de anul 1995, turiștii revenind în această țară în număr surprinzător de mare, dacă ținem cont de distrugerile suferite în urma războiului. Cel mai mare ritm de creștere a fost înregistrat în anul 1996 (60,38%). Anul 1999 este marcat de o scădere a numărului de turiști, sosirilc înregistrate scăzând în acest an față de anul anterior cu 12,39%.

Perioada următoare 2000-2004 a inregistrat o creștere a numărului de sosiri ale turiștilor străini și croați, cu un ritm de creștere mediu anual de 13,58%. În toți acești ani, ponderea cea mai mare in cadrul sosirilor au avut-o turiștii străini, Croația devenind o destinație turistică din ce mai populară in rândul turiștilor străini. În privința motivațiilor turistice dominante, acestea au fost: odihna și recreerea de-a lungul coastei, distracția, trăirea de noi experiențe și aventuri

Referitor la Innoptările realizate în această perioadă situația este prezentată in tabelul următor (tabelul nr. 3.7.).

Înnoptări realizate de turiștii străini și rezidenți în perioada 1995-2006

Tabelul nr.3.7.

Anul 1995, ultimul an de război civil, a fost anul cu cel mai mic număr de înnoptări realizate. Perioada 1996-1998 numărul înnoptărilor reaiizate a crescut, cu un ritm mediu anual de 36,83%. 1n anul 1999, numărul innoptărilor a scăzut comparativ cu anul 1998 cu 14,84%. in perioada următoare 2000-2004 s-a înregistrat o creștere a numărului de înnoptări, cu un ritrn de creștere mediu anual de 13,01%.

Se poate observa faptul că numărul sosirilor și înnoptărilor realizate de turiști au avut o creștere spectaculoasă după terminarca războiului, lucru care poate fi explicat prin faptul că această țară era o destinație turistică foarte populară înainte de Inceperea războiului, turiștii care mai vizitaseră această țară revenind aici în număr destul de mare, în ciuda distrugerilor provocate de război.

În privința încasărilor de pe urma activității de turism in perioada 1996-2004, situația a fost următoarea22 (tabelui nr. 3.8.):

încasări din turisinul internațional în Croația în perioada 1996-2006

Tabelul nr. 3.8.

Se poate observa că, în perioada 1996-1998 încasările din turismul intemațional în Croația au avut un ritm mediu de creștere de 27,77%, atingând cifra de 2.733,4 milioane USD, în anul 1998. Anul 1999 a fost marcat de o scădere a numărului de turiști străini, veniturile de pe urma acestora scăzând și ele cu 8,78% față de anul anterior. În perioada următoare (2000-2004) ritmul mediu de ereștere a scăzut la 24,49%. Cel mai mare ritm de creștere a încasărilor a fost înregistrată în anul 2003 (67,30%). in anul 2004 nivelul încasărilor a ajuns la 6.972,9 milioane USD, suma medie cheltuită de un turist fiind de 881 dolari. incasările din turism au avut un efect benefic asupra economiei Croației, economia înregistrând creșteri importante în ultima perioadă.

Pentru evidențierea unor aspecte legate de impactul războiului asupra industriei turistice din Croația, se impune să facem o comparație între situația turismului din Croația de dinainte de război (anul 1990 este reprezentativ pentru aceasta perioadă) și situația acestuia în perioada de dupa război, comparând circulația turistică din aceste două perioade (tabelele 3.9. și 3.10.).

Sosiri ale turiștilor rezidenți și străini în 1990, 2003 și 2004

Tabelul nr.3.9.

Sursa: Biroul Central de Statistică din Republica Croația

În anul 2003 numărul turiștilor care au vizitat Croația a depășit pe cel înregistrat în anul 1990, cu 4,49%. Ceea ce este și mai important, este faptul că a crescut și ponderea turiștilor străini în cadrul totalul sosirilor, ceea ce înseamnă că a crescut cererea turistică intemațională în Croația. Această tendință de creștere a numărului turiștilor străini și a ponderii sosirilor realizate de aceștia în totalul sosirilor s-a menținut și în anul 2004. Cererea internă a scăzut în anul 2003 față de anul 1990, cu 47,74% și a crescut cu 2,11% în anul 2004, față de anul anterior.

Referitor la înnoptări, cel mai mare număr a fost inregistrat în anul 1990, durata medie a sejurului fiind în acest an de 6,18 zile. in anul 2003, comparativ cu anul 1990, numărul înnoptărilor a scăzut cu 11,21%, datorită faptului că a scăzut durata medie a sejurului la 5,25 zile.

În continuare vom analiza circulația turistică sub diferite aspecte punând accent pe anii 2013 și 2014 pentru care Biroul Central de Statistică din Croația oferă date — 2013 și 2014 —și vom analiza structura sosirilor și înnoptărilor turiștilor străini și rezidenți, în functie de formele de turisrn practicate (turism organizat sau pe cont propriu), în funcție de tipul unităților de cazare, de regiunile turistice ale Croației și în funcție de țară de proveniență a turiștilor străini.

Distribuția sosirilor de turiști rezidenți și străini în funcție de tipul unității de cazare în perioada 2013-2014 s-a prezentat conform tabelului următor (tabelul nr. 3.10.).

Sosiri ale turiștilor în funcție de tipul unității de cazare în 2013 și 2014

Tabelul nr.3.10.

În perioada 2013-2014 cel mai mare număr de turiști au sosit în hoteluri și hoteluri- apartament, unde au sosit 2.986.983 turiști în anul 2013 (33,64% din totalul sosirilor), numărul acestora crescând în anul 2014 cu 11,30%, înregistrând un număr de 3.324.470 turiști (35,32% din totalul sosirilor).

Un număr mare de turiști au sosit în această perioadă și în cadrul campingurilor: 1.878.252 în anul 2013, 1.968.461 în anul 2014 (numărul turiștilor a crescut în anul 2014 cu 4,80%). Camerele private, vilele și casele de vacanță în perioada 2013-2014 au fost preferate de un număr relativ mare de turiști. Astfel, în anul 2014, în cadrul acestor structuri de cazare au sosit 1.756.766 turiști, număr care a crescut față de anul 2013 cu 5,38%. Tabelul nr. 3.11. prezintă înnoptările realizate de turiștii rezidenți și străini în cadrul acestor unități de cazare..

Înnoptări ale turiștilor in funcție de tipul unității de cazare in 2013 și 2014

Tabelul nr. 3.11.

Sursa: Biroul Central de Statistică din Republica Croația

Ponderea cea mai mare în numărul total de înnoptări au avut-o cele realizate in hoteluri și hoteluri-apartament unde s-au inregistrat in anul 2014 13.745.188 innoptări (numărul a crescut față de anul 2013 cu 3,99%). Pe următoarele două locuri, in același an, se situau campingurile (13.287.552 înnoptări) și camerele private, vilele, casele de vacanță (11.579.204 înnoptări).

Nu toate regiunile turistice ale Croației sunt la fel de atractive pentru turiști. Există diferențe între regiuni în ceea ce privește numărul de turiști pe care acestea il atrag, datorită ofertei turistice specifice fiecărei regiuni. Acest lucru îl putem observa tabelul nr. 3.12.

Cea mai atractivă regiune turistică este Istria 27,45% din totalul sosirilor in anul 2013 și 2014. În 2013 și 2014, numărul turiștilor care au vizitat această regiune a crescut. Astfel, in anul 2013 au sosit 2.436.799 turiști, iar in anul 2014 numărul turiștilor a crescut cu 3,24%.

Golful Kvarner și Regiunea Muntoasă, sunt, de asemenea, importante regiuni turistice, ocupă locul al doilea (25,25% din totalul sosirilor in 2011 și 24,47% în 2012). Numărul turiștilor care au sosit în aceste regiuni a crescut in anul 2014, față de anul 2013 cu 2,77%.

Sosiri ale turistilor croați și străini pe regiuni turistice în 2013 si 2014

Tabel nr.3.12.

Sursa: Biroul Central de Statistică din Republica Croați

Sosiri ale turiștilor străini în funcție de țara de origine în 2011 și 2012

Tabel nr.3.13.

Așa cum reiese din tabelul nr.3.13., în anul 2011, piața turistică croată a fost dominată de turiștii din:

Germania 1.551.844 turiști, a căror pondere a fost de 20,95%,

Italia (1.205.532 turiști), cu o pondere de 16,27%, și de turiștii din

Slovenia (918.462 turiști) — 12,40% din totalul turiștilor străini.

Situația aceasta s-a păstrat și în anul următor (2012), când numărul sosirilor turiștilor din Germania a crescut cu 1,87%, cel al turiștilor din Italia a crescut cu 2,19% și cel al turiștilor din Slovenia a scăzut cu 3,70%. O pondere mare în cadrul sosirilor turiștilor străini, în perioada 2011-2012, au avut-o și turiștii din Austria și cei din Cehia. În ceea ce privește turiștii din România, în anul 2011, s-au înregistrat 15.756 sosiri (0,21% din totalul sosirilor de turiști străini), număr care a crescut în anul 2012 cu 9,85%.

Potrivit ultimelor estimări guvernamentale, sectorul turistic ar urma să genereze, în 2015, venituri totale de peste șapte miliarde euro, în creștere cu 14%, comparativ cu anul precedent. Anul trecut, turismul a fost responsabil pentru 19,8% din produsul intern brut (PIB) al Croației. Totodată, guvernul de la Zagreb mizează pe o creștere a veniturilor din turism la a 11 miliarde euro în 2011."Croația dispune de o infrastructură dezvoltată, care va fi în continuare îmbunătățită, prin construcția de autostrăzi de numeroase atracții turistice, care îi permit să ofere produse originale", a declarat Eduard Kusen, responsabil în cadrul Institutului național pentru turism din Croația.

În cursul ultimelor nouă luni ale anului 2007, Croația a atras 10 milioane de vizitatori, cu 6% mai mult față de perioada similară a anului trecut. În plus, numărul de nopți petrecute de turiști a ajuns la 54,5 milioane, în crestere cu nouă procente față de statisticile din 2014. Numărul de turiști care vizitează anual Croația a depășit pragul de zece milioane de persoane, adică mai mult decât dublul populației acestei țări (4,4 milioane). Îngrijorat de concurența oferită de alte țări mediteraeene, precum Egiptul, Marocul, Tunisia sau Turcia, guvernul croat a angajat o companie de marketing din Spania, pentru a-i pregăti campania de publicitate pentru perioada 2008-2012.

CONCLUZII

Croația, o țară mică, vecină cu trei dintre fostele state iugoslave (Bosnia, Serbia și Herțegovina), cu Ungaria, dar și cu Italia (frontiera maritimă.), are un potențial turistic imens, în ciuda sângeroaselor conflicte ce au brăzdat fața Iugoslavici în anii '90.

De la sfârșitul războiului civil din perioada 1991-1995, Croația și-a canalizat toate eforturile în scopul renașterii și dezvoltării industriel turistice.

Cu o suprafață de numai 56.000 km2, Croația are aproxirnativ 5.800 de kilometri de faleze la Marea Mediterană, datorate în special celor 1.185 de insule (doar 50 sunt populate), motiv pentru eare este adesea comparată cu Grecia, având avantajul de a fi mai puțin comercializată. Cea mai mare este Krk, cu o suprafață de 462 km2, însă majoritatea oferă variante de petrecere a vacanțelor într-o manieră aproape unică.

Dacă ținem cont de climatul mediteranean, care aduce o medie de 2.600 de ore de soare anual, și adăugăm plaja sau relieful spectaculos al falezelor, putem avea o imagine de ansamblu a resurselor turistice dintr-o țară considerată una dintre cele mai Insorite ale Europei. În plus, nici regiunea continentală, in care se afiă capitala Zagreb, nu face excepție de la ritmul susținut de dezvoltare turistică. Există o mulțime de orașe istorice, ce conțin multe obiective turistice, parcuri naționale și parcuri naturale, în cadrul cărora sunt protejate cele mai importante resurse turistice naturale.

Partea cea mai nordică a litoralului croat este peninsula Istria.

Având o capacitate de cazare de 200 000 de turiști pe noapte, în cele 114 hoteluri, 19 stațiuni și 39 de Iocuri de campare, Istria este pe departe cea mai dezvoltată zonă turistică. Tentativa de a scrie despre Istria ca despre o mare stațiune turistică ar constitui totuși o mare nedreptate față de ceea ce este un colț uimitor al țării.

Principalele stațiuni turistice Rovinj și Pore sunt destul de mari, dar încă rnai păstrează un caracter croat și sunt foarte interesante din punct de vedere istoric. Multe dintre cele mai interesante atracții ale Istriei, precurn amfiteatrul din Pola și Bazilica lui Eufrasius din Pore, datează din vremea romanilor. Stațiunile mai mici de pe coastă, ca Umag și Novigrad, au multe de oferit.

Peninsula a făcut parte din Italia vreme de 25 de ani, intre anii 1918 și 1943 și, deși a avut loc un exod de proporții al etnicilor italieni (în jur de 350.000) când aceasta a fost integrată în Iugoslavia, mii de italieni incă mai trăiesc aici. Majoritatea istrienilor vorbesc fluent italiana, orașele principale au o arhitectură în stil venețian, iar pastele și trufele sunt nelipsite din meniu. Acesta zonă a fost descrisă ca „Noua Toscană" de către experții in călătorii, dealurile sale verzi unduitoare, viile și orașele idilice întinse pe dealuri amintesc cu siguranță de Italia.

Cele mai importante orașe ale peninsulei sunt: Pola (capitala „de facto"a peninsulei), Pazin (capitala regionala a Istriei), Rovinj, Pore', Novigrad, Gronijan, orașe care conțin numeroase elemente ale patrimoniului istoric și cultural și care constituie importante obiective turistice.

Istria, cea mai vizitată si mai dezvoltată regiune turistică a tării are și cea mai mare capacitate de cazare. in anul 2013, capacitatea totala de cazare a Istriei a fost de 227.014 paturi, concentrând 29,01% din capacitatea totală de cazare a Croației. Aceasta a crescut în anul 2014 cu 2,23%.

Cel mai mare număr de paturi în hoteluri îl avea, în anul 2013, Istria – 29,49%, urmată de Golful Kvarner și Regiunea Muntoasă (20,01%), Dalmația de Sud (14,80%), Dalmația Centrală (14,70%), Dalmația de Nord (12,49%), Crogia Centrală (6,58%) și Crogia de Est (1,92%).

Cea mai atractivă regiune turistică este Istria 27,45% din totalul sosirilor în anul 2013. În 2013 și 2014, numărul turiștilor care au vizitat această regiune a crescut. Astfel, în anul 2013 au sosit 2.436.799 turiști, iar în anul 2014 numărul turiștilor a crescut cu 3,24%.

Dispunând de un potențial turistic extrem de bogat și de diversificat, de o bună situație a bazei materiale și de nivelul calitativ ridicat al serviciilor turistice, Croația reușește să atragă anual milioane de turiști din întreaga lume, numărul turiștilor străini care vizitează Croația fiind in creștere în ultima perioadă. Cel mai mare număr de turiști străini provin din Germania, Italia, Austria, Slovenia și Cehia.

Așa cum reiese din tabelul nr.3.13, in anul 2011, piața turistică croată a fost dominată de turiștii din:

– Germania -1.551.844 turiști, a căror pondere a fost de 20,95%,

– Italia (1.205.532 turiști), cu o pondere de 16,27%, și de turiștii din

-Slovenia (918.462 turiști) — 12,40% din totalul turiștilor străini.

Situația aceasta s-a păstrat și in anul următor (2012), când numărul sosirilor turiștilor din Germania a crescut cu 1,87%, el al turiștilor din Italia a crescut cu 2,19% și cel al turiștilor din Slovenia a scăzut cu 3,70%. O pondere mare în cadrul sosirilor turiștilor străini, în perioada 2012-2014, au avut-o și turiștii din Austria și cei din Cehia. În ceea ce privește turiștii din România, in anul 2012, s-au înregistrat 15.756 sosiri (0,21% din totalul sosirilor de turiști străini), număr care a crescut în anul 2012 cu 9,85%.

Ponderea turismului internațional în economia Croației in 2013 și 201426

In anul 2013 ponderea turismului internațional din Croația în PIB a fost de 22,5%, ponderea în exporturi a fost de 42,8%, iar ponderea în totalul serviciilor exportate de 74%. În anul următor ponderea în PIB și în exporturi a scăzut la 20,3% respectiv 39,1%. De asemenea, a scăzut și ponderea încasărilor în totalul serviciiior exportate de la 74% în anul 2013, la 72,5% în anul 2014.

În final ne vom referi la perspectivele turismului Croației. Conform studiilor efectuate de Organizația Mondială a Turismului, se estimează că până în anul 2020 numărul turiștilor străini care vor vizita țările riverane Mării Mediterane va crește cu o rata medie anuală de 3%. Dintre toate aceste țări, Croația va fi țara care va înregistra cea mai mare rată de creștere a numărului de sosiri ale turiștilor -8,4%.

Multe programe turistice se referă la sporturile care pot fi practicate în această
țară. Croația este oarecum paradisul iubitorilor de sporturi, oferind o pleiadă de
pentru practicarea sporturilor pe uscat și cat și pe apă. Sporturile pe uscat care se pot practica sunt: alpinismul, ciclismul, schiatul. Sporturile pe apă care se pot practica sunt mult mai multe la număr: raftingul, windsurfingul, caiac-canoe, navigatul, scufundările. Pe lângă aceste sporturi, Croația a devenit oarecum un centru al sporturilor de extreme. Există și un festival al sporturilor extreme în orașul Sutivan, pe insula Braz, organizat la începutul lunii august.

Alpinismul. Munții Croației nu sunt foarte înalți înaltimea lor nu depășeste 2000

m, dar cu multe formațiuni carstice, ceea ce oferă un caracter aparte practicării acestui sport. Terenul „accidentat" al Croației o face să fie o destinație foarte populară pentru cățărări. Printre cele mai populare destinații de alpinism se numără pereții abrupți de calcar din Parcul Național Paklenica. Posibilitățile de cățărat sunt excelente, atât pentru amatori, cât și pentru profesioniști. Mai spre nord, Parcul Național Risnjak din Istria este o altemativă mai liniștită la Paklenica, cu mai puține facilități, dar cu priveliști la fel de încântătoare.

Schiatul. Croația nu este o destinație semnificativă pentru schi. Stațiunile de iarnă sunt modeste și sunt situate în munții împăduriți. Cele mai bune pârtii se află pe muntele Medvenica, lângă Zagreb, pe muntele Bjelolasica din regiunea Gorski Kotar. Există, de asemenea, o pârtie modestă pe masivul Snjet'nik, în Parcul Național Risnjak.

Ciclismul. Practicarea acestui sport poate fi un mod minunat de a explora zonele și insulele țării. Istria este regiunea cu cele mai multe trasee de ciclism și este cea mai implicată în promovarea acestui sport. În acest sens, asociația turiștilor a realizat Istria Bike o hartă cu trasee pentru ciclism, incluzând distanțele, durata, altitudinea și dificultatea. Coasta Adriaticii nu este recomandată decât cicliștilor experimentați.

Raftingul. Posibilități de practicare a raftingului se găsesc în sud, precum și în munții Dalmației. Râul Kupa, de lângă orașul Karlovac, oferă cele mai bune facilități în domeniu din Croația. Mai spre sud, în regiunea Gorski Kotar, din Croația Centrală, râul Dodra oferă de asemenea posibilități pentru practicarea acestui sport. De asemenea pe râul Cetina se organizează expediții de rafting primăvara și vara.

Windsurfingul. Croația nu este o destinație renumită pentru practicarea acestui sport, dar există câteva locații care merită vizitate de practicanții acestui sport. Cea mai renumită este cea din Bol, aflată pe insula Bra, aproape de plaja Capul Auriu (Zlatni Rat), situată în zona unei strâmtori care separă insula Brac de insula Hvar din apropiere.

În Bol există și o școală de windsurfing. O altă zonă recomandată se află mai spre sud, în jurul stațiunii Orebic, din peninsula Peljesac, înconjurată de un șir de plaje frumoase, care fac parte din peisajul insulei Korula.

Caiac-canoe. Croația oferă posibilități numeroase pentru practicarea acestui sport fie pe mare, fie pe râurile interioare. Există nenumărate posibilități pentru caiac-canoe pe coastă în jurul Peninsulei Istria, Golfului Kvarner și Dalmației, dar insulele Kornati constituie locul perfect, cu ape cristaline, numeroase insule de explorat, peisaje frumoase și multă liniște. De asemenea, pentru iubitorii de canoe, locul ideal îl constituie râurile Dobra și Kupa din Croația Centrală.

Navigatul. Cu 1.185 de insule, Croația este o destinație ideală pentru navigat. Cu cele 48 de porturi mici presărate de-a lungul coastei, nu este surprinzător faptul că Croația devine încetul cu Încetul una din destinațiile fruntașe pentru navigatori și pe cale să devină o rivală foarte puternică a Greciei. Cele 48 de porturi se întind de la stațiunea Umag, din nordul Istriei, spre sud, până la cheile de la Cavtat situate în apropiere de granița cu Muntenegru.

Pentru marinarii începători, insulele Kornati sunt perfecte pentru inițiere. O serie de companii organizează vacanțe „Invață să navighezi" în apele liniștite ale acestor insule. Pentru marinarii experimentați sunt recomandate regiunile nordice ale litoralului croat și cele din apropierea coastei dalmate, unde vânturile locale Bora, Mistral și Yugo, fac navigatul mai interesant. Coasta dalmată este plină de orașe istorice, iar pe insule se fac tot mai multe amenajări pentru a primi pasagerii iahturilor.

Cele mai populare rute pentru navigatori sunt:

7 zile: Dubrovnik insulele Elafite — insula Mljet — insula Korcula (orașul Korcula) Peljesac— Dubrovnik;

7 zile: insula Korula (orașul Korcula) — Vela Luka — Lastovo;

7 zile: Split insula Solta insula Vis (orașul Komiza) — insula Hvar (orașele Hvar și Starigrad) — Milna — Split;

7 zile: insula Murter Zut — insula Dugi Otok (Parcul Național Telekica) — insulele Kornati insula Zirje — Kaprije insula Murter;

7 zile: insula Cres (orașul Cres) — insula Unije — insula Susak insula Ilovik — insula Rab — insula Krk Rabac — insula Cres.

Scufundatul. in ultimii ani, Croația a devenit o destinație europeană majoră pentru iubitorii de scufundări, care vin de pe întreg continentul pentru a explora apele cristaline ale Mării Adriatice, cu numeroasele sale epave și facilități de scufundări din ce în ce mai bune.

Există centre amenajate pentru scufundări începând cu Umag, în nordul Istriei, până în orașul-stațiune Cavtat. Unele dintre cele mai populare centre pentru scufundări sunt la Rovinj, și Porec în Istria, Mali Losinj și Baka din Golful Kvarner și Sali (Dugi Otok), Murter, Vodice, Bol, Makarska și Trogir, în Dalmația. Zona de lângă insula Vis este locul perfect pentru scufundări, existând centre atât în orașul Vis, cât și în Komiza, unde există mai multe epave. Chiar lângă Vis se află mica insulă Bi§evo, la care se poate ajunge din orașul Komiza, din sudul insulei Vis, locația renumitei Peșteri Albastre. Vara, Peștera Albastră din Bi§evo oferă un fenomen vizual spectaculos, 1ntrucât lumina pătrunde în peșteră, dându-i o strălucire albastră feerică.

Cele mai promovate programe turistice cu destinația Croația includ circuite de vizitare a țării. Dintre acestea cele mai des promovate sunt croazierele pe Marea Adriatică, care au drept scop vizitarea insulelor și a principalelor orașe și stațiuni de pe coastă. Cele mai cunoscute dintre acestea sunt:

1. Opatija Krk Rab — Pag — Drugi Otok — Telekica Ilovik — Lo§inj — Cres — Opatij a;

Split — Makarska Mljet — Dubrovnik — Trstenik — Korula — Hvar (Bol) — Split;

Split Omi§ — Makarska KorUlla — ‘S' edro Vis (Komia, Bi§evo) Hvar (Bol) — Split;

Split — Primoken Parcul Național Krka — Kornati — Zadar — Vodice — Trogir — Split;

Cavtat — Sipan Mljet Korula — Hvar — Trstenik Ston — Dubrovnik — Cavtat;

Opatija Pola — Insulele Brijuni Rovinj Fiordul Limski — Umag — Pore — Medulin — Insula Cres Opatija;

7. Dubrovnik Mljet — Makarska — Trogir Vodice Parcul Național Kornati — Zadar Mali Losinj — Cres — Opatija Rab — Sibenik — Parcul Național Krka — Hvar — Kott'ula — Dubrovnik.

Drumețiile prin munții și prin pădurile sălbatice devin un gen de vacanță din ce în ce mai popular. În Croația, atât 1n Parcul Național Paklenica, cât și în Parcul Național Risnjak există o mulțime de rute bine marcate și de cabane montane. Mai spre sud, lanțul montan Biokovo oferă o mulțime de rute pentru drumeții, care ajung până la 1700 m altitudine.

BIBLIOGRAFIE

Avram Arina, Marile orașe ale lumii, Editura Tritonic, București, 2004;

Horia Matei, Neguț Silviu, Nicolae Ion, Barbu Caterina, Rădulescu Vintilă Ioan, Enciclopedia Europei, Editura Meronia, București, 2005;

Horvâth Tibor, Croația, Editura Cartographia, Budapesta, 2001;

Lungu Marius, Statele lumii, Editura Steaua Nordului, București, 2004;

Marin Ion, Elenicz Mihai, Marin Marian, Tișcovschi Adrian, Europa Enciclopedie Geografică, Editura Corint, București, 2003;

Maxim-Irina Olga, Economia Turismului, Editura Mirton, Timișoara , 2006;

Neguț Silviu, Nicolae Ion Patrimoniul mondial cultural natural UNESCO, Editura Meronia, București, 2005;

Petcu Nicoleta, Statistică in turism 2005, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2005;

Stănciulescu Gabriela, Lupu Nicolae, Țigu Gabriela, Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați în turism, Editura All Beck, București, 1998;

*** Atiasul Geografic al Lumii, Editura Cartographia, Budapesta, 2003;

***Croatian tourism in numbers 2006, Ministry of the Sea, Tourism, Transport and Development, Zagreb, 2007;

* ** Ghid complet Croația, Editura Aquila '93, Oradea, 2005;

***www.adriatica.net;

***www.croatia. ;

***www.dzs.hr;

***www.find-croatia.com;

***www.gotocro.com;

***www.hgk.hr;

***www.hr;

***www.mmtpr.hr.

***www.unwto.org

ANEXE

ANEXA 1

POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC

ANEXA 2

REGIUNILE TURISTICE ALE CROATIEI

CROATIA CENTRALĂ

CROATIA DE EST