Pe Acoperisul Orasului, Un Altfel de Spatiu Urban

Pe acoperișul orașului, un altfel de spațiu urban

cuprins

Argument

CAPITOLUL 1 POVERISM, LUX ȘI MORALITATE

FENOMENUL DE SQUATTING

EXILAREA LOCUIRII EXTREME DIN ORAȘ PE ORAȘ

REFUGIUL CAMUFLAT

RESTRUCTURAREA FAVELELOR PRIN FOTOGRAFIE

LOCUIRE TEMPORARĂ

NOSTALGIA LOCUINȚEI INDIVIDUALE

TURBOURBANISM

CAPITOLUL 2 ARHITECTURI SUPRAPUSE

MANSARDA, O PRIMĂ FORMĂ A EXTINDERII FUNCȚIUNII ÎN ACOPERIȘ

MANSARDAREA imobilelor de locuințe

APARTAMENTELE PENTHOUSE ȘI MIȘCAREA ROARING 20’S

INTEGRAREA ÎN VIAȚA CONTEMPOARANĂ A CLĂDIRILOR VECHI

CAPITOLUL 3 A CINCEA FAȚADĂ

UNUL DINTRE CELE CINCI PRINCIPII ALE MODERNITĂȚII

UN ALTFEL DE SPAȚIU URBAN

CAPITOLUL 4 ACOPERIȘUL VERDE, REPERE ISTORICE

CAPITOLUL 5 STRATEGII DE ÎNVERZIRE A ORAȘULUI

ACOPERIȘURILE VERZI ȘI RECONCILIEREA ECOLOGICĂ

BEIJING, China

GUANGZHOU, China

BEIRUT, Liban

NEW YORK, Statele Unite ale Americii

LONDRA, Marea Britanie

STUDIU DE CAZ: BUCUREȘTI, UN POTENȚIAL ACTOR ÎN RECONCILIEREA ECOLOGICĂ GLOBALĂ

IMPLEMENTAREA TERASELOR VERZI ÎN REABILITAREA TERMICĂ A IMOBILELOR DE LOCUINȚE COLECTIVE

CADRU LEGAL PENTRU TRANSFORMARE A TERASELOR CLĂDIRILOR EXISTENTE, ÎN ACOPERIȘURI VERZI

FUNDAMENTARE TEHNICĂ PENTRU TRANSFORMARE A TERASELOR CLĂDIRILOR EXISTENTE, ÎN ACOPERIȘURI VERZI

ANALIZA SITUAȚIEI EXISTENTE

SOLUȚIA PROPUSĂ

CAPITOLUL 6 (peste) ORAȘUL DE MÂINE

Bibliografie

Surse fotografice

Argument,

Se poate spune că orașul are două frontiere una fiind subsolul iar cealaltă acoperișul, frontiere ce odată trecute, pătrunzi în două lumi noi, ferite de aglomerația citadină.

În lucrarea de față ne vom referi doar la una dintre aceste frontiere și anume la acoperișul orașului, la noile semnificații, sensuri și oportunități pe care acest nou spațiu urban le aduce în cadrul urbanității.

Pe acoperișul oricărui oraș, într-un peisaj urban fie el desfigurat sau ordonat construit, încep să apară din ce în ce mai des, spații de refugiu, uneori chiar adăposturi –spații ale durerii, alteori întâlnim spații care te îmbie la visare (în sensul creativ), sau doar la contemplare, spații care te relaxează, înveselesc sau întristează…așadar, acoperișul nu mai este un simplu spațiu exterior ocupat de echipamente tehnice și conducte, este un alt tărâm al arhitecturii orașului.

Fiecare oraș are propria personalitate, iar clădirile care îl compun contribuie în bună măsură, la felul în care este perceput atât de cei care îl tranzitează, cât și de cei care îl locuiesc.

CAPITOLUL 1 POVERISM, LUX ȘI MORALITATE

FENOMENUL DE SQUATTING

Fluctuațiile economice ale unei țări, fie ele stări de criză sau de prosperitate, au produs migrații ale populației din zona rurală către anumite orașe, sau părăsiri ale acestora. Implicit criza locuințelor și mecanismele economice neadecvate, sunt câteva din cauzele care au făcut ca locuirea să reprezinte unul dintre cele mai problematice aspecte în așezările urbane contemporane.

În cadrul unui spațiu urban, întotdeauna a existat o împărțire inegală a acestuia din punct de vedere al locuințelor, în sensul că unii oameni își pot permite o locuință, alții ar trebui să muncească mai mult pentru a-și permite o locuință mai bună, dar de cele mai multe ori, contextualitatea urbană actuală pentru cea mai mare parte a populației, nu este foarte promițătoare, deoarece foarte mulți dintre aceștia au o singură obțiune: locuirea extremă.

UN-Habitat, agenția Națiunilor Unite pentru un viitor urban mai bun, estimează că, până în 2030, aproximativ 3 miliarde de oameni, sau aproximativ 40 la sută din populația lumii, va avea nevoie de locuințe adecvate, racordate la sisteme de apă și canalizare.

Conform acestor date mondiale privind situația locativă, casa, ca și spațiu vital necesar oricărei ființe omenești, se dovedește a fi o resursă prețioasă și greu accesibilă. Felul în care arată lucrurile la nivel global în prezent, demonstrează că nu oricine are acces la această resursă vitală.

Oamenii nu au nevoie doar de spațiu fizic, pentru locuirea propriu-zisă, ci și de spațiu simbolic și social, destinat interacțiunilor; au nevoie de securitate și intimitate, dar și de sentimentul apartenenței la ceva.

Cunoscute sub numele de mahala, slum, squatter, favela, așezări nomade abuzive, etc, toate reprezinta forme ale locuirii extreme, implicit forme ale fenomenului de scqautting, fenomen ce se conturează pe fundalul acestei realități complexe,dinamice și îngrijorătoare.

O traducere exactă a termenului de squatting în limba română nu există, s-ar putea spune totuși că înseamnă a ocupa un spațiu care nu este locuit de nimeni în momentul ocupării, sau o ocupare abuzivă fără consimțământul proprietarilor sau autorităților administrative.

Oamenii care recurg la ocupări ilegale de spații nelocuite sau dezafectate, o fac deoarece nu au altă soluție. La mijloc există un conflict al puterii, al proprietății, al interesului conturat în cadrul unui sistem social urban care creează o problemă de locuire, dar nu deține resursele necesare pentru a o rezolva. Drept rezultat, oamenii încearcă să rezolve în felul lor problema, chiar dacă această rezolvare este de cele mai multe ori temporară.

Soluția celor care încearcă să-și rezolve singuri problema supraviețuirii, aduce cu sine de cele mai multe ori, un conflict social. De reținut deocamdată ar fi această perspectivă a indivizilor care își oferă lor înșiși soluții locative, cu riscul de a crea conflict social, de a se expune legilor în vigoare și autorităților, care de cele mai multe ori nu tolerează actele lor, sub argumentul greu de contestat „nu este legal”.

EXILAREA LOCUIRII EXTREME DIN ORAȘ PE ORAȘ

În 1970 datorită migrațiilor uriașe ale populației din zona rurală, către cea urbană, când mii de egipteni, au venit în orașul Cairo, pentru o viață mai bună. Datorită faptului că majoritatea dintre aceștia însă proveneau din populația săracă a Egiptului, oameni odată ajunși în oraș nu și-au putut permite cumpărarea sau închirierea unei locuințe, așa că au fost nevoiți să își caute o altă formă de locuire sau mai bine spus de adăpostire.

Din 1970 până în prezent, fenomenul de squatting în cazul acestui oraș, s-a format și se dezvoltă în continuare, nu în spațiul străzii, ghetouri periferice, sau galerii subterane ale mijloacelor de transport, spațiul nelocuit de nimeni revendicat abuziv, este în acest caz, pe acoperișul clădirilor existente. Acest tip de adăpostire dacă la început era temporară, astăzi a devenit permanentă și chiar legală, societatea exilând practic, locuirea extremă într-un plan al orașului mai greu de pătruns cu privirea de la nivelul străzii.

Conduși de afirmații ca “Life on the roof is wonderful because of the breeze and the sun”, “It’s better than living down there” sau “where else can we go?” și-au improvizat adăposturi pe terasele clădirilor existente ale orașului. În această formă de locuire extremă, pe acoperișul orașului Cairo, fenomenul a devenit legală și acceptat de toată lumea, taxa de chirie este de 1$ pe lună, viața acestor oameni își urmează cursul firesc: s-au născut, au copilărit, s-au căsătorit, au îmbătrânit pe acoperiș.

Într-o lume ideală, locuirea pe acoperiș ar putea fi o soluție de rezolvare a problemei locuințelor din marile orașe ale lumii. Dacă acoperișul reprezintă un spațiu care rezolvă în orașele aglomerate problema locurilor de parcare de exemplu, atunci de ce nu ar putea reprezenta și spațiul atât de necesar pentru suplimentarea locuințelor, pentru îmbunătățirea calității vieții urbane.

REFUGIUL CAMUFLAT

Un caz similar ne este prezentat de un arhitect canadian și un fotograf german, Rufina Wu și Stefan Canham, autorii cărții “Portraits from Above: Hong Kong’s Informal Rooftop Communities” de această dată, fenomenul squatting este întâlnit în anumite cartiere rezidențiale din Hong Kong unde, pe terasele clădirilor existente, comunități de emigranți se adăpostesc în așezăminte improvizate din panouri metalice, perfect aliniate la fațadele imobilelor, care par că fac parte comună cu acestea. Nu se poate vorbi de un simț estetic de ordonare în păstrarea unui front continuu, ci mai degrabă de o ascunzătoare bine camuflată în fața autorităților, deoarece, spre deosebire de locuirea extremă pe acoperișul orașului Cairo, în Hong Kong acestea, sunt considerate locuințe ilegale și sunt desființate ori de câte ori sunt depistate.

Aceste comunități alternative apărute în câteva cartiere din Hong Kong, din nevoia de supraviețuire, au ocupat abuziv acoperișurile clădirilor existente, creând astfel un conflict social. Acestea nu sunt acceptate de societate, ca în cazul celor din Cairo, dar nici soluții de rezolvare nu sunt găsite sau promise.

Reacțiile oamenilor când văd poze cu cartierele sărace improvizate pe acoperiș, sunt împărțite: Unii sunt îngroziți că mahalale pot exista chiar și în acest spațiu urban; alții consideră acest fenomen ca un răspuns la criză de locuințe.

Rufina Wu și Stefan Canham prin imaginile și analiza prezentată ne arată că așezările de pe acoperiș nu sunt un fenomen nou, ci mai degrabă un secret bine păstrat în multe orașe ale lumii.

Dimensiunile fenomenului de ocupare abuzivă, așezările improvizate de tip squatter, favelas sau mahala conform statisticilor curente: adăpostesc o mare parte din populația urbană a țărilor aflate în curs de dezvoltare. În Africa, ele reprezintă 90% din orașul Addis ,Ababa, 61% din Accra, 33% din Nairobi și 50% din Monrovia. În Asia, 9% din Seoul, 31% din Pusan, 67% din Calcutta, 45% din Bombay, 60% din Ankara și 35% din Manila. În America Latină, 30% din Rio de Janeiro, 50% din Recife, 60% din Bogota, 72% din Santo Domingo, 46% din Mexico City, 40% din Lima și 42% din Caracas .

Urbanizarea din anii 1950 a provocat în întreaga Brazilie, migrarea în masă a populației din zona rurală către zona urbană, în speranța de a profita de oportunitățile economice oferite de viața la oraș. În imposibilitatea de a găsi de lucru, și, prin urmare, imposibilitatea de a-și permite locuințe în limitele orașului, mare parte din acestă populație și-a improvizat locuința la periferia marilor orașe braziliene în așa numitele favele.

Datele recensământului lansat în decembrie 2011 de către IBGE (Institutul Brazilian de Geografie și Statistică) arată că în 2010, aproximativ 60% din populația Braziliei trăiește în acest tip de locuință improvizată.

Rio de Janeiro, Sao Paolo și Brasilia sunt orașe care își măresc suprafața într-un mod necontrolat, printr-o autoconstruire urbană. Mahalalele sau Favelas, cum sunt numite în Brazila, se întind pe câteva zeci de kilometri la periferia acestor orașe.

Primele favele au apărut la sfârșitul secolului al 19-lea și au fost construite de către familiile soldaților veniți să lupte în razboiul din Canudos, război care a durat un an de zile între anii 1896-1897, între armata braziliană și un grup de coloniști care au încercat să își fondeze propria comunitate.

Din cauza aglomerării urbane, a condițiilor insalubre deoarece, chiar dacă aceste locuințe sunt amplasate în apropierea orașului, nu dispun de canalizare sau electricitate, riscul îmbolnăvirilor și rata mortalității infantile sunt mult mai ridicate.

Chiar dacă această locuire nu se dezvoltă pe acoperișul clădirilor existente din cadrul orașului, cum sunt cele din China sau Egipt, construcțiile improvizate din favelele braziliene, analizate ca unități individuale de adăpostire, au o spontaneitate incontrolabilă de creștere volumetrică.

Fiecare generație dintr-o familie care locuiește într-o astfel de locuință își mai adaugă câte o adiție ilegală, o cameră sau un etaj la și peste construcția existentă, în funcție de posibilitățile financiare.

Dacă în cazul orașului Cairo, comunitățile improvizate pe acoperișul orașului erau acceptate de societate, în cazul celor din Hong Kong erau considerate ilegale și desființate imediat ce erau depistate, în Rio de Janeiro se pare că au devenit atracție turistică.

Datorită constrângerilor economice, numărul oamenilrșitul secolului al 19-lea și au fost construite de către familiile soldaților veniți să lupte în razboiul din Canudos, război care a durat un an de zile între anii 1896-1897, între armata braziliană și un grup de coloniști care au încercat să își fondeze propria comunitate.

Din cauza aglomerării urbane, a condițiilor insalubre deoarece, chiar dacă aceste locuințe sunt amplasate în apropierea orașului, nu dispun de canalizare sau electricitate, riscul îmbolnăvirilor și rata mortalității infantile sunt mult mai ridicate.

Chiar dacă această locuire nu se dezvoltă pe acoperișul clădirilor existente din cadrul orașului, cum sunt cele din China sau Egipt, construcțiile improvizate din favelele braziliene, analizate ca unități individuale de adăpostire, au o spontaneitate incontrolabilă de creștere volumetrică.

Fiecare generație dintr-o familie care locuiește într-o astfel de locuință își mai adaugă câte o adiție ilegală, o cameră sau un etaj la și peste construcția existentă, în funcție de posibilitățile financiare.

Dacă în cazul orașului Cairo, comunitățile improvizate pe acoperișul orașului erau acceptate de societate, în cazul celor din Hong Kong erau considerate ilegale și desființate imediat ce erau depistate, în Rio de Janeiro se pare că au devenit atracție turistică.

Datorită constrângerilor economice, numărul oamenilor fără adăpost, implicit cazuri ale locuirii extreme, crește din ce în ce mai mult, în toate orașele lumii, fapt ce devine îngrijorător. Tot mai mulți arhitecți sunt preocupați și angrenați în rezolvarea, sau măcar diminuarea acestui fenomen, însă până acum de cele mai multe ori, soluțiile găsite în realizarea unei arhitecturi pentru populația săracă au rămas în fază de prototipuri sau doar proiecte premiate într-un concurs.

RESTRUCTURAREA FAVELELOR PRIN FOTOGRAFIE

Inspirat de complexitatea spațială și socială a favelelor braziliene, arhitectul și fotograful Dionisio González, a re-imaginat locuințele urbane din mahalaua braziliană, prin prisma arhietecturii moderne contemporane și fotografie.

Prin prelucrări computerizate ale fotografiei, González împletește imaginar în mozaicul structural al barăcilor existente, forme ale arhitecturii contemporane, creând astfel o compoziție de imagini reale și fictive. Arhitectural, compozițiile evocă logica structurală a Turnului Babel, interioarele lui Mies van der Rohe, și formele unghiulare ale Herzog & de Meuron.

La prima vedere, fotografiile par a fi reprezentări seducătoare ale unor locații urbane existente, demne de a reprezenta o atracție turistică inedită, cu toate acestea , o privire mai atentă dezvăluie o imagine, construită elegant de către artist, prin mashup-uri fotografice. Acesta construiește doua lumi complexe, care spațial și social par să funcționeze, dar, chiar dacă, prin reconstrucția suprarealistică, Dionisio González recuperează favelele braziliene, transformându -le în exemple ale arhitecturii contemporane, toate aceste aluzii nu oferă certitudinea că o astfel hibridizare spațial volumetrică și socială chiar va funcționa.

Imaginea favelelor braziliene și poveștile de viață care se nasc în aceste comunități, reprezintă o sursă de inspirație pentru cinematografie, de exemplu filmul “City of God”, dar și pentru arta contemporană, cum este proiectul fotografului francez JR, proiect de artă urbană participativă “The women are Heroes”

JR, este un artist fotograf, de origine franceză, cunoscut pentru crearea proiectelor de fotografii publice de mare anvergură, în orașe din întreaga lume, care abordează conflictele politice locale.

În ultimii ani acesta a devenit unul dintre artiștii contemporani cei mai vizibili pe scena internațională. În mod ironic, el este, de asemenea, una dintre cele mai misterioase figuri publice, identificându-se doar prin inițialele sale.

Moro de Providencia este mahalaua al cărui nume a devenit sinonim cu violența în Rio de Janeiro.

În scopul de a aduce un omagiu celor care joacă un rol esențial în societatea braziliană, dar care sunt totodată și principalele victime ale crimei organizate și fanatismului politic sau religios, fotograful francez JR în cadrul proiectului de artă fotografică, “The women are Heroes”, a lipit fotografii uriașe cu fețele și ochii localnicelor, pe construcțiile din această mahala, în perioada anilor 2008-2009.

LOCUIRE TEMPORARĂ

Construind o adiție permanentă pe acoperișul unei clădiri existente nu este singurul mod de a aduce locuirea în acest nou spațiu urban. Arhitectura prefabricată ce poate fi mutată cu atâta ușurință dintr-un loc într-altul, propune de exemplu, adiții temporare de locuire pe acoperișul orașului.

Werner Aisslinger, designer de origine germană introduce pe piață în anul 2005, Loftcube, un mod de viață să-i spunem nomad pe acoperișul clădirilor oricărui oraș. Contra sumei de 65 de mii de euro poți obține o astfel de locuință prefabricată în doar câteva zile.

Chiar dacă acest proiect a fost gândit pentru o locuire temporară, el poate reprezenta o soluție în rezolvarea problemelor comunităților din mahalalele apărute pe acoperișurile clădirilor.

Interiorul Loftcube, oferă aproximativ 40 de metrii pătrați, în care sunt organizate principalele spații necesare unei locuiri decente – un dormitor, o camera de zi , o baie și o bucătărie. Racordarea controlată a acestei locuințe prefabricate la utilități, este absolut necesară atât pentru funcționarea spațiului locuibil propus, cât și pentru evitarea anumitor pericole, provenite din improvizarea unor astfel de racorduri și instalații.

Dacă Loftcube ar deveni o formă a locuinței sociale, poate că, orizontul improvizat al arhitecturii fără arhitect apărută în mahalaua ascunsă pe acoperiș s-ar putea transforma dintr-un spațiu insalubru, într-unul ordonat și controlabil.

Rămânând în zona arhitecturii prefabricate și a locuirii temporare, ce apare ca fenomen pe clădirile existente ale orașului, Sabina Lang și Daniel Baumann sunt alte două exemple de artiști care ne invită să experimentăm din viața pe acoperiș.

Aceștia au conceput pentru expoziția națională din Elveția în anul 2002 hotelul Everland, un hotel utopic din punct de vedere economic, deoarece este un hotel cu o singură cameră și o baie, dar inovator prin mobilitatea sa, deoarece acesta poate tranzita orașele Europei poposind pe acoperișurile anumitor clădiri. Te poți caza doar pentru o singură noapte, regula este impusă de cei doi artiști, deoarece nu ești tratat doar ca simplu turist, ești invitat să participi la experimentul lor artistic.

După 320 de nopți, din iunie 2006 până în septembrie 2007, timp în care Hotelul Everland a poposit pe acoperișul Muzeului de Arta Contemporană din Leipzig, în octombrie 2007 s-a mutat în Paris, unde a fost instalat pe acoperișul Palatului Tokyo, pentru 537 de nopți, până în primăvara anului 2009. În ambele locații, hotelul se putea vizita până la ora 18,00, după această oră hotelul era rezervat musafirilor cazați pentru o singură noapte. Parisul a fost ultima sa destinație deoarece în prezent booking-ul pentru acest hotel este închis.

Dacă pe acoperișul din Paris și Leipzig am văzut o capsulă a timpului, pe acoperișul din Londra vedem o barcă, ancorată pe clădirea Queen Elizabeth Hall din Southbank Centre, Londra, exact în aceeași idee de a experimenta o vacanță deasupra orașului.

În cardul programului social Living Architecture, vacanțe în arhitectura modernă, “A room for London” este cel de-al cincilea proiect construit în 2007 și își propune să ofere o experiență turistică inedită, pentru a înțelege mai bine arhitectura modernă, după cum spune președintele programului turistic, Dickon Robinson.

Lucrarea câștigătoare în cardul concursului organizat pentru “A Room for London“, a fost proiectată de arhitectul David Kohn și artista Fiona Banner și a fost inspirată din călătoria pe fluviul Congo din Africa, a scriitorului polonez Joseph Conrad, experiență descrisă de autor în cartea "Heart of Darkness".

"Au fost o mulțime de diferite forme, cutii, turnuri, lucruri care atârnă pe marginea acoperișului", a spus Robinson într-un interviu acordat celor de la Reuters, dar "am ales din cauza narațiunii … și legăturii dintre literatură și artă pe aceasta" .

La fel ca și în cazul hotelului Everland, aceasta este o construcție temporară, care mimează atât prin formă cât și prin echipare, nu o evadare în spațiu, ci o plimbare cu barca. Hotelul are tot o singură cameră, o baie și o bibliotecă. Accesul se face din exteriorul clădirii sălii de concerte Queen Elizabeth, cu ajutorul unui lift panoramic exterior, amplasat temporar pe peretele existent al clădirii suport. Timpul de urcare, respectiv de coborâre al liftului a fost reglat astfel încât să nu producă zgomote disturbante pentru evenimentele sau concertele ce au loc în interiorul clădirii.

“Boat Hotel” este complet echipat și accesorizat pentru o călătorie, dar nu pe apă, ci pe o mare de clădiri: jurnal de bord, binoclu, hartă, etc. Hublourile încântă turiștii prin selecții panoramice ale unor edificii importante cum ar fi London Eye, turnul Shard iar timpul poate fi planificat după sunetul Big Ben-ului. Conform articolului publicat de The Guardian se pare că acest hotel este unul dintre cele mai râvnite din Londra.

În Cape Town, Africa de Sud, Hotelul Grand Daddy își extinde numărul camerelor într-o manieră inedită. Pe acoperișul clădirii ce datează din anul 1890, se amplasează și amenajează în anul 2009, într-o tema vintage, un parc de rulote tipic americane.

Un număr de 7 rulote au fost urcate pe acoperișul clădirii și amenajate ulterior în 7 teme diferite. Fiecare amenajare interioară a fost semnată de către un alt designer.

Turiștii au opțiunea de a alege atmosfera interioară în care să își petreacă vacanța. Astfel poți alege un interior albastru, în care fiecare centimetru este acoperit de buline albe, semnat de Sarah Pratt, sau un interior afro-punk semnat de Carla Soudien, în care artista a folosit texturile, culorile și motive tipic africane; sau poți alege rulota “Balada lui John si Yoko” semnată de Tamsin Relly, Cara Rosa și Chloe Townsend, în care design-ul interior te invită la o celebrare a păcii și dragostei, în care John Lennon și Yoko Ono au crezut atât de mult; Dacă toate celelalte rulote au o singură cameră, “Mareea lunară”, are și un living separat, iar decorul albastru și strălucirile intarsiilor metalice folosite te îmbie la visare. “Dragostea de dantelă” este numele unei alte rulote, al cărei interioare roz sunt semnate de Tracy Lynch. “Fata cu parul de aur si cei 3 ursuleți” este rulota de poveste semnata de Mark și Joe Stead și nu în ultimul rând rulota “Orașul Plăcerilor” semnată chiar de directorul proiectului Airstream Rooftop Trailer Park, Liam Mooney.

NOSTALGIA LOCUINȚEI INDIVIDUALE

Acoperișurile reprezintă în ultimul timp cele mai populare compensări ale lipsei din ce în ce mai mare a suprafeței construibile în cadrul orașului; locuitorii din mediul urban folosesc acoperișurile lor pentru plajă, barbeaque, agățat hainele la uscat, sau chiar un pic de grădinărit pe acoperiș, dar, din ce în ce mai des, acoperișul orașului, este folosit ca o locație excelentă pentru spațiile de locuit.

În orașele dezvoltate occidentale, acoperișul orașului este de această dată râvnit tocmai datorită acestei posibilități de extindere a locuirii pe cel mai înalt palier al străzii, o locuire situată la polul opus locuirii extreme, o locuire pe care ne permitem să o numim de lux.

Acest tip de locuire fie că este rezultatul acțiunii proprietarului în vederea obținerii unui profit material suplimentar, fie că reprezintă nevoia și posibilitatea creării unui anumit confort, a dus la apariția unor adiții constructive, adiții ce transformă simpla mansardare chiar în locuințe individuale. Ne este dat să întâlnim construcții așezate la propriu, unele peste celelalte, peste locuințe colective locuințe individuale.

În New York Times, într-un articol apărut in 30 august 2008, semnat de  Caroline H. Dworin, este semnalată povestea a trei căsuțe construite deasupra  Broadway-ului. Chiar dacă de la nivelul străzii, aceste construcții nu sunt vizibile, curiozitatea vecinilor din clădirile adiacente se pare că a ridicat niște semne de întrebare și chiar plângeri legate de aceste adiții.

Reacțiile au fost împărțite, dacă unii oameni intervievați de cei de la New York Times, nu le găseau locul, considerându-le ieșite din context, alții reușind să facă legatură cu locuința individuală s-au lăsat purtați de imaginație și chiar ar fi completat imaginar tabloul domestic, cu o mașină parcată în fața casei, un gărduleț și chiar un golden retriever.

Pe acoperișurile din New York, construcții adăugate și inspirate din arhitectura orașului, fie că sunt cotage-uri, construcții moderne îmbrăcate în sticlă, sau ferme, sunt privite ca o posibilă abordare de a construi adiții permanente pentru generațiile viitoare, într-un stil de viață în care extravaganța orașului se îmbină cu nostalgia locuinței individuale.

În Zhuzhou, al doilea oraș ca mărime din Hunan, China, un dezvoltator a venit cu o modalitate inovatoare de a construi pe acoperișul unui shopping mall cu cinci etaje, din centrul orașului, patru case individuale. Acestea, în ciuda faptului că arată ca niște cabane, aduse în mijlocul orașului și chiar dacă sunt echipate cu tot ce înseamnă utilități, mai mult, chiar având curte aferentă, nu vor fi folosite în scop rezidențial, cum ne-am fi așteptat, ci drept spații de birouri pentru angajații centrului commercial, pe acoperișul căruia au fost construite.

Totuși, în virtutea design-ului formal și acest exemplu sugerează că pe acoperișul unor clădiri existente se poate face o viitoare planificare urbană a unor posibile spații utile.

Douăzeci și cinci de vile de lux au fost construite "ilegal", pe acoperișul unui alt mall în Hengyang, un oraș în provincia Hunan din centrul Chinei,in anul 2009 .

Casele și amenajările aferente acestora, care acoperă o suprafață comparabilă cu dimensiunea a trei terenuri de fotbal, au fost ridicate în 2009 pe acoperișul mall-ul cu mai multe etaje, în Hengyang,

„Ca o grilă de case de păpuși supradimensionate într-o pastișă de inspirație germanică, frumos aranjate cu gărduleț alb și peluze împrejmuite cu gard viu, se pare că o parte din suburbia americană a fost transpusă pe acoperiș”

Cele 25 de vile deoarece sunt construite fără acordul administrației locale, nu pot fi scoase pe piața imobiliară, așa că sunt folosite, ca și în cazul celor din orașul Zhuzhou, de către angajații companiei dezvoltatoare.

Să construiești pe terasa unei clădiri existente, pare să fie o soluție în care costurile financiare sunt mai reduse, decât în cazul construcțiilor pe pământ, practic nu mai ai nevoie de fundații, deoarece casa pe acoperiș nu mai trebuie să fie legată de pământ, utilitățile sunt asigrate, racordarea acestora se face direct la cele ale construcției existente.

Imaginea controversaă a muntelui artificial denumit și "mountainscape"construit pe o cladire de locuințe colective cu douăzeci si șase de etaje din Beijing, a făcut înconjurul lumii prin intermediul mass-mediei.

Chiar dacă realizarea construcției a durat șase ani, și a fost făcută fară nici o autorizație, de Zhang Biqing – un medic adept al medicinei tradiționale chineze, colocatarii imobilului, reclamă în fața jurnaliștilor, deranjul suportat pe perioada construcției, din punct de vedre al zgomotului și al resturilor de materiale folosite și rămase pe casa scării, nicidecum afectarea gravă a structurii de rezistentă la care a fost expusă clădirea existentă.

Chiar dacă autoritățile au declarant că au încercat timp de șase ani să ia legătura cu proprietarul, în vederea opririi lucrărilor de construcție și demolarea acesteia, adiția s-a finalizat într-o vilă ancorată într-un peisaj montan, cu stânci, vegetație înaltă, poduri și alei de promenadă.

IÎn momentul de față, Zhang Biqing este obligat să își demoleze "visul " și să readucă clădirea imobilului de locuințe la forma inițială.

La scurt timp după apariția în presă a cazului din Beijing, în care medicul a vrut să își creeze propriul mediu montan pe o clădire existentă, un alt caz este prezentat publicului, de data aceasta în Guangzhou. Un locatar al unui imobil din cartierul Guangzhou, evocând principiile ecologice ale teraselor verzi, s-a folosit de plante cățărătoare și cu frunzișul bogat pentru a-și camufla o construcție ilegală pe acoperișul blocului în care locuiește. Aceleași „beneficii” ,aceleași consecinte, cladirea improvizată trebuie demolată.

Un templu pe acoperiș de data aceasta, devine subiectul știrilor controversate în ce privesc construcțiile ilegale pe clădirile existente din China. Pe terasa complexului de locuințe din Meijia Square, din Shenzhen Nanshan, dealtfel, un complex de locuințe considerate de lux, un alt proprietar își perimite să construiască un templu tradițional, folosit chiar în scopul practicărilor religioase tradiționale chinezești.. Pentru a ține departe vizitatorii nedoriți, poarta templului era prevazută cu un sistem de siguranță, prin scanare de amprentă digitală.

În afară de problemele structurale create prin amplasarea acestei structuri ilegale, aroganța proprietarului, se pare că nu are limite, deoarece acoperișul clădirii era considerat o cale de evacuare în caz de incendiu.

Toate aceste construcții sunt considerate ilegale deoarece s-au facut fără acordul autorităților, ele nu au autorizație de construire, sunt lucrări executate fără proiect și mai mult decât atât, sunt lucrări executate fără a ține seama în vre-un fel de încărcările și solicitările la care este expusă structura construcției existente.

Dacă în cazul construcțiilor pe pământ, studiile geotehnice sunt extrem de importante în proiectarea fundațiilor, elementele de legătură între casă și teren, în cazul construcțiilor pe clădirile existente, expertiza tehnică din punct de vedere al stabilității, este factorul decizional, în modul cum se face adțtia, și dacă se poate face.

Fără a ține seama de concluziile raportului de rezistentă și stabilitate al clădirii existente, de prevederile unui proiect întocmit de persoane specializate, în domeniul arhitecturii, instalațiilor, ingineriei structurale și bineînțeles de acordul legal din partea autorităților administrative, aceste construcții sunt considerate ilegale pentru că pot ridica probleme serioase din punct de vedere al stabilității construcției și siguranței oamenilor.

TURBOURBANISM

În zona Balcanică a Europei, de această dată, într-un context de negare totală a trecutului, a unui sentiment de libertate necontrolat și pe fondul unor politici de administrare derizorii, apare un fenomen de căutare a identității naționale post-socialiste, fenomen în care arhitectura capătă o formă “turbo“.

Turbo Arhitectura este definită de arhitectul Srdjan Jovanović Weiss, în cartea sa „Almost Architecture“ ca fenomen conștient sau inconștient inspirat din forme orientale, pe care le prezintă apoi ca fiind autentic locale, este un hibrid formal construit din lăcomie, într-un sistem politic instabil, care nu ține cont de dimensiune sau scară, care nu preferă reguli, un fenomen care tinde să se răspândească la scară globală.

Termenul de „turbo” este unul neutru, care nu are valoare pozitivă sau negativă, este doar alimentat de circumstanțele existente, pentru a împinge totul dincolo de limite, o versiune mai bună a uneia existente.

Kai Vöckler, în lucrarea de cercetare „Prishtina is Everywhere Turbo Urbanism: the Aftermath of a Crisis” atrage atenția asupra fenomenului turbo care, se dezvoltă de la unitațile arhitecturale singulare, cuprinzând apoi întregul oraș, transforând fenomenul de turboarhitectură în turbourbanism.

Pristhina, capitala noului stat independent Kosovo, este studiul de caz dezbătut în lucrarea de cercetare a lui Kai Vöckler, asupra fenomenului arhitecturii ilegale. Lucrarea prezintă și analizează rezultatele spațial volumetrice, obținute în cazul construcțiilor abuzive în cadrul orașului, de după războiul din Kosovo.

In ultimii douăzeci de ani, datorită aceluiași fenomen de migrare a populației din zona rurală către zona urbană și a repatrierilor celor aflați în exil, Prishtina și-a dublat numărul de locuitori, fapt care implică o investiție masivă în domeniul construcțiilor, în vederea obținerii unui profit rapid. Sentimentul de libertate și faptul că orașul nu are un plan de strategie și dezvoltare urbană, au constituit contextul perfect pentru construcțiile abuzive, pentru că, în acest caz, nu putem să le numim ilegale, deoarece până în momentul de față, nu există nici o reglementare urbanistică cu caracter de obligativitate.

Expansiunea haotică de construcții ilegale de după război, au afectat într-un mod grav structura orașului Prishtina, ridicând probleme de infrastructură, sociale și chiar de securitate.

În momentul de față, situația din Prishtina, ridică probleme de rezolvare în cadrul comisiilor internaționale de urbanism.

O formă a fenomenului numit turbourbanism, îl întâlnim și la noi, în arhitectura de după revoluția din 1989, prin explozia de construcții apărute la periferiile marilor orașe din țară. Chiar dacă majoritatea orașelor din Romania, au reglementată dezvoltarea urbană, prin planuri de urbanism generale, foarte des, întâlnim acel hibrid formal, în care sursele de inspirație sunt de origine orientalo-occidentalo-mediteranean, mai ales în cazul unor construcții noi, de regulă ai căror proprietari se doresc a fi elevați doar pentru că au lucrat o perioadă de timp într-o altă țară.

În cartierul clujean din strada Zorilor, asociația unui cămin de bătrâni, a obținut autorizația de construire în vederea extinderii casei liftului la nivelul acoperișului. Utilizarea etajului tehnic, în alte scopuri decât cel declarant, este o practică des întâlnită în lumea construcțiilor românești… Deseori această ilegalitate este camuflată într-o formă în care, să nu facă o notă discordantă cu imaginea generală a clădirii, de această dată, casa liftului devine o căsuță tradițională, amplasată pe acoperiș.

Asociația care administrează căminul de bătrâni, speră și la o viitoare amenajare peisajeră la nivelul terasei rămase neocupată.  „Ce vedeți la ultimul etaj nu e o casă făcută pentru a locui cineva în ea, ci găzduiește casa liftului. Pentru că în noua clădire vor locui și persoane în vârstă care vor fi deplasate în scaune cu rotile, am avut nevoie de spațiu mai mare. Astfel, liftul fiind mai mare am făcut o construcție mai mare care să adăpostească casa liftului. Apoi pe acoperiș vom amenaja un părculeț, unde locatarii se vor putea relaxa”, a declarant directoarea in interviul acordat celor de la “Adevărul”.

O situație similară o întâlnim și în București, pe strada Popa Petre din sectorul 2, unde pe acoperișul unui imobil nou de locuințe, etajul tehnic capătă forma unei construcții individuale.

Adiția, dacă am analiza-o separat este o construcție parter cu un acoperiș în două ape, inspirată poate din arhitectura tradițională. Concepută încă din fază de proiectare sau adăugată ulterior, fie că este o construcție ilegală sau autorizată, din punct de vedere estetic nu are nici o legătură cu construcția pe care a fost așezată, pare mai curând un gest spontan din partea proprietarului de a obține o suprafață construită cât mai mare, respectiv o situație financiară mai bună.

Inspirată poate din penthouse-urile de pe clădirile din țările occidentale, sau poate reprezintă doar un mod de interpretare legislativă a etajului tehnic, această adiție capătă forma unei construcții tradiționale, care folosește ca suport căldirea de locuințe. .

CONCLUZII

Cât de etic este gestul de a construi atât de diferit, fără a ține seama de absolut nimic legat de clădirea pe care este pur și simplu așezată o astfel de construcție, sau probleme legate de dreptul de proprietate, sau indici urbanistici ce ar trebui respectați în cazul realizării unei noi construcții într-un oraș, sau modificările majore în cazul parametrilor de rezistență ai clădirii suport, sunt chestiuni care par să nu intereseze deocamdată. Ce pare să conteze pentru o astfel de adiție la o primă vedere sunt: poziționarea în cadrul orașului (centru-periferie), panorama oferită, respectiv vecinătățile și suprafața orizontală a terasei clădirii suport, sunt exact aceiași primi factori care te influențează sau constrâng în proiectarea unei construcții pe un teren, așadar acoperișul a devenit teren sau altfel spus terminația unei clădiri a devenit început pentru o alta.

CAPITOLUL 2 ARHITECTURI SUPRAPUSE

MANSARDA, O PRIMĂ FORMĂ A EXTINDERII FUNCȚIUNII ÎN ACOPERIȘ

O primă formă de extindere a unei funcțiuni în sau pe acoperișul orașului este mansarda, proiectată de la început cu construcția sau concepută ulterior într-o consonanță sau totală tensiune formală cu clădirea pe care aceasta apare.

Mansarda, reprezintă spațiul locuibil, amenajat, într-un acoperiș și îi este atribuită arhitectului francez François Mansart ( 1598-1666 ), în secolul al 17 -lea, chiar dacă un prim exemplu de mansardă este cel de la Palatul Luvru, aripa construită în jurul anilor 1550 de către arhitectul renascentist Pierre Lescot. François Mansart nu a fost inventatorul acestui concept, dar, datorită utilizării frecvente în proiectele sale a acestui tip de spațiu, se pare că termenul de mansardat a apărut, ca o derivare a numelui său. Ulterior mansarda a fost adoptată de foarte mulți arhitecți, devenind la modă chiar, în perioada lui Napoleon al III lea, odată cu marea renovare Haussamnniană a Parisului, cunoscută dealtfel ca mișcare a stilulului ”Second Empire”.

Prefect al Senei, Georges – Eugene Haussmann între 1853 și 1870 a demolat cartierele medievale aglomerate și insalubre din centrul Parisului, iar în locul acestora a intervenit cu marile bulevarde, parcuri, scuaruri, noi canale, fântâni și apeducte.

Marea urbanizare Haussamanniană a străzilor centrale pariziene, chiar dacă a fost oprită în 1870 de către Napoleon al III-lea, în urma insistențelor celor ce reprezentau opoziția feroce împotriva demolărilor, o putem admira și astăzi.

Acoperișul mansardat devenit atât de popular în perioada acestui stil arhitectural, “Second Empire”, s-a răspândit în întreaga lume, datorită avantajului de a construi în acoperiș mai multe niveluri locuibile, pentru că de cele mai multe ori, chiar și astăzi, conform regulamentelor urbanistice, înălțimea maximă impusă a unei clădiri, este dată de înălțimea la cornișă.

Clădiri administrative, hoteluri, imobile de locuințe din Canada și America, în special zona New England, chiar de la începutul secolului XX, au adoptat în design-ul lor, rezolvarea mansardată a acoperișului, mansardă pe care au înnobilat-o cu elemente ornamentale de factură neogotică.

În 1916, planificarea zonală a orașului New York, a fost o măsură de reglementare urbanistică, prin care clădirile înalte, prin mansardarea ultimelor niveluri, să permită luminii absorbite de masivitatea clădirii, pătrunderea acesteia la nivelul străzii.

Clădirea administrativă Germania Life Insurance,a fost construită in anul 1910 de către arhitecții D'Oench și Yost, prin mansardarea ultimelor 4 niveluri, aceasta reprezintă un exemplu de pornire în abordarea planificărilor zonale din 1916 a orașului. Clădirea a fost inclusă în lista monumentelor din New York, în anul 2001. Prin introducerea elementelor de decor sculptural la nivelul cornișelor succesive, clădirea a fost încadrată, ca apartenență stilistică arhitecturală în Beaux –Arts..

La sfârșitul anilor 1970-1980, postmodernismul a reinterpretat mansardarea imobilelor foarte înalte, mimând prin înclinarea fațadelor la partea superioară a clădirii, forma acoperișului mansardat.

Mișcarea postmodernistă a început în America, în jurul anilor 1960-1970, după care a început să se răspândească în Europa și restul lumii. Ca orice stil arhitectural începe prin a-și critica predecesorul sau cum spunea profesorul Augustin Ioan “își urăște părinții dar își iubește bunicii”.

Postmodernismul sau modernismul târziu cum a mai fost numit, începe prin a contesta raționalismul modernismului, în care preocuparea strict funcționalistă și construirea economică a exclus în totalitate orice tip de ornament sau decorație a fațadelor. Michel Graves, Robert Venturi, Charles Moore, James Stirling sunt câțiva dintre arhitecții adepți ai acestei mișcări, care au căutat să reintroducă ornamentul, culoarea, decorul și scara umană a clădirilor, folosind citate din stilurile arhitecturale.

Formele clădirilor în viziunea lor nu mai trebuiau să fie definite numai de cerințele funcționale sau de aspectul minimal, cerințe care s-au dovedit a fi nesatisfăcătoare din punct de vedere al confortului psihologic. Astfel forma sensibiliza din nou, iar pericolul clădirilor de locuințe moderniste lipsite de dorința de frumusețe care riscau să se tranfsorme în mahalale, era atenuat.

Un alt exemplu de extindere a funcțiunii în acoperiș este noua cupolă a clădirii Reichstag-ului din Berlin, realizată de arhitectul englez Sir Norman Foster și a partenerilor săi , odată cu ultima restaurare a clădirii parlamentului german, finalizată în anul 1999.

Clădirea a fost proiectată în anul 1894 de arhitectul Paul Wallot, câștigătorul concursului de arhitectură organizat în Frankfurt, concurs organizat în urma dezbaterilor între Otto von Bismarck și a membrilor Reichstag-ului, dezbateri care au concluzionat cu nevoia unei clădiri parlamentare mai mari. Construcția inițială, prezenta un dom foarte mare la nivelul acoperișului, care din păcate a fost distrus în 1933, în urma unui incendiu. Bombardamentele din cel de-al doi-lea război mondial au reprezentat factorul distructiv principal. O primă restaurare a fost făcută în anii 60, când clădirea a fost transformată în centru de conferințe, dar domul a fost adăugat abia în 1999.

După reunificarea Germaniei și în urma deciziei de a muta capitala înapoi la Berlin, reconstrucția Reichstag-ului a reprezentat o primă realizare simbolistică a democrației.

Cupola de sticlă proiectată de Sir Norman Foster aduce pe lângă inventivitatea tehnologică de a introduce lumina și ventilația naturală în spațiile interioare, peste care aceasta a fost așezată și ideea transparenței noii politici de guvernare. Bries olei-uri acționate electronic controlează excesul de lumină și căldură, iar rampe interioare elicoidale permit publicului vizitator, să urce la partea superioară a cupolei și să privească prin sistemul de oglinzi așezate în conul central, modul de desfășurare al activităților din camera Parlamentului. Odată ajunși pe acoperișul clădirii oamenii se pot bucura de panorama orașului, o promenadă gândită simbolic deasupra reprezentanților parlamentari.

Acoperișul mansardat nu este întotdeauna de tipul gambrel, în care pantele simetrice și lucarnele aplicate acestora, închid construcția. Arhitecții din grupul Coop Himmelblau, ne demonstrează acest fapt prin lucrarea de mansardare a unei construcții existente în Viena.

În data de 23 decembrie 1988, grupul de arhitectură Coop Himmelblau finalizează lucrarea de remodelare a acoperișului de pe strada Falkestrasse din Viena, pentru firma de avocatură Schuppich, Sporn si Winischhofer. Coop Himmelblau, este un birou austriac de arhitectură să spunem avangardistă, înființat de Wolf Prix, Helmut Swiczinsky și  Michael Holzer .

“Arhitectura deschisă”, “mutații formale”, “disiparea siluetelor umane în cardul orașului“, “arhitectura trebuie să explodeze“, sunt câteva din temele lor conceptuale, care stau la baza abordării unui proiect de arhitectură.

Maniera formală de remodelare a acoperișului clădirii din strada Falkestrasse, sau strada Vulturului, din Viena, în care cei de la Coop Himmelblau abordează acest proiect, de a extinde la dorința beneficiarului spațiul utilizabil cu un nivel, chiar dacă la prima vedere pare mai puțin obișnuită, din punct de vedere conceptual se pare că, forma este susținută pana la cel mai mic detaliu.

Inspirați de numele și energia străzii, Vulturul devine, elementul generator al acestei intervenții. Dacă exteriorul acestei adiții este imaginea figurativă a unei păsări transpusă în metal și sticlă, prin forme mutante ce par că se descompun, ca apoi să se recompună asemeni mișcării unui zbor, interiorul este umplut de spații de birouri și o sală de conferință scăldate în lumina zenitală.

În arhitectura românească, acoperișul mansardat a fost integrat ca element compozițional de stilul eclectic, neoclasic și neoromânesc. . Una dintre clădirile emblematice ale Bucureștiului, fostul Hotel Palace, este o clădire de factură eclectică cu fațade decorate cu finețe și moderație. Fațadele sunt împărțite în trei registre: parter și mezanin, cu deschideri ample și bosaj pronunțat; registrul median și mansarda.

Registrul median este mai auster, prezentând elemente decorative strict sub forma ancadramentelor simple, a consolelor, a feroneriei de parapeți și a amplei cornișe. Registrul mansardei a avut de suferit în urma recentei reovări. Inițial mansarda era mult mai compactă, gazduind doar rândul de lucarne cu ancadrament și arc în plin-cintru. Altfel, lucrările de consolidare și restaurare a fațadelor au avut un efect revitalizant mult așteptat pentru clădirea situată central, până nu demult părăsită.

Imobilul a fost proiectat pentru familia vărului lui Arghir CULINA, inginerul Nicolae Nacu PISSIOTA, care a și semnat proiectul de rezistență.

Dezvoltare imobiliară verticală spontană.

Perioada anilor 2006-2007, a stârnit pe piața imobiliară din România, contoversata problemă a mansardărilor blocurilor construite înainte de 1989. Oportunitatea neexploatată oferită de terasele imobilelor de locuințe, putea reprezenta o soluționare a lipsei locuințelor urbane, din punctul de vedere al administației locale, un profit financiar rapid din punctul de vedere al firmelor imobiliare sau de construcții și o remediere a infiltrațiilor, din punctul de vedere al proprietarilor.

Chiar dacă, soluția părea viabilă din toate punctele de vedere, cadrul legislativ cu privire la dreptul de proprietate și părțile comune dintr-un imobil cu mai mulți proprietari, a ridicat anumite probleme de abordare.

Până în anul 2010 proiectul “penthouse-ul săracului”, cum este numit într-un articol publicat de cotidianul Evenimentul Zilei, apărut în data de 24 august 2007, deoarece apartamentele “unicat“, ce urmau să se construiască pe clădirile existente, vizau clienți cu venituri mici și medii, se puteau realiza doar cu acordul unanim al asociației de proprietari.

În anul 2010, este modificată legea cadastrului și a publicitatii imobiliare, cât și legea locuinței, pentru a înlesni procedura de implementare a acestor noi spații locative. Noua lege ce face referire la această situație permite realizarea mansardărilor cu acordul a 2/3 din asociația de proprietari.

Mansardarea blocurilor construite înainte de 1989, este inclusă de multe ori în reabilitarea termică a acestor construcții, care primesc o dată cu stratul suplimentar de termoizolație și un etaj mansardat, sau chiar două etaje, în funcție de noile interese financiare.

APARTAMENTELE PENTHOUSE ȘI MIȘCAREA ROARING 20’S

Un apartament penthouse s-ar putea defini ca un apartament la ultimul etaj al unui bloc de locuințe, ce se diferențiază de restul apartamentelor în primul rând prin suprafață, iar în al doilea rând prin amenajările interioare extravagante; sau mai bine spus poate fi privit ca o locuință separată, construită pe acoperișul unui imobil.

Ideea apartamentelor penthouse a apărut în anul 1920, când datorită creșterii economice, solicitările oamenilor bogați de a trăi în inima economiei americane, orașul New York, a condus la construirea sau transformarea apartamentelor de la ultimul etaj al unei clădiri în apartamente de lux .

Apariția penthouse-urilor se poate spune că este legată și de mișcarea Roaring 20’s, perioada deceniului furtunos, sau a anilor nebuni, de după primul război mondial, când pe fondul unei politici intrate în normalitate, situația economică devenea tot mai prosperă. Spiritul acestei perioade a proliferat modernitatea, noile tehnologii, în special automobilul, care au reprezentat factorii de influență ai vieții cotidiene și chiar a arhitecturii acelei perioade. Popularitatea muzicii jazz și a dansului au șters starea de traumă a războiului.

Unul dintre cele mai vechi apartamente penthouse din New York a fost cel al editorului Conde Nast, devenit faimos pentru publicațiile Vogue, The New Yorker și Vanity Fair. Acesta și-a amenajat în anul 1925, un penthouse pe două niveluri, conectate printr-o scară exterioară la nivelul acoperișului clădirii, situate în Park Avenue, la numărul 1040. Interioarele acestui apartament erau grandioase, deoarece cuprindeau o suită de dormitoare la primul etaj, iar la cel de-al doilea etaj, 10 camere de divertisment, cărora ulterior le-a fost adăugată și o seră, de unde invitații puteau admira panorama orașului pe timp de noapte, stând la mese.

Interiorul apartamentului a fost decorat de către Elsie de Wolfe, o fostă actriță care, ulterior a devenit prima decoratoare profesionistă de interior din America. În cadrul amenajării apartamentului lui Nast, piesa de rezistență a viziunii extravagante a domnișoarei Wolfe, a fost sala de bal.

În arhitectură, termenul de penthause este încă folosit pentru a desemna o tratare diferită a apartamentelor de la ultimul nivel al unui imobil de locuințe. De obicei structura spațială a acestor tipuri de apartamente, nu ocupă întreaga suprafață a unui acoperiș, lăsând loc unei râvnite terase în aer liber.

Chiar dacă conceptul apartamentelor penthouse, a apărut în 1925, condițiile de viață luxoase și panorama imaginii orașului sunt caracteristicile principale oferite de acest tip de apartament, care continuă să se afișeze pe clădirile cartierelor cosmopolite din întreaga lume.

Un exemplu contemporan de această dată, a fost generat de proprietarul unei clădiri din Chelsea, care a dorit o maximizare a potențialului spațiului util. Soluția propusă de biroul de proiectare Scarano Architect a fost aceea de a realiza un penthouse cu dublă orientare, pe clădirea existentă, care să profite de vederile impresionante ale vecinătăților: pe de-o parte clădirea Empire State, iar pe de-altă parte pitorescul cartierului existent.

În scopul de a oferi expuneri panoramice egale pentru ambele fațade, față- spate, noua construcție a fost realizată într-un model " zig-zag "

Designul propus nu a vrut o continuare directă a ritmului de cărămidă din secolul al 19 -lea și ferestrelor existente, din contră, adăugarea constructivă a încercat, de această dată să creeze un dialog vizual între clădirile ce aparțin unor arhitecturi diferite, un dialog între vechi și nou.

Planul vertical al fațadei a fost rotit la un anumit unghi față de restul clădirii existente din două motive: unul pentru a oferi o vizibilitate mai bună din spațiul interior către clădirea Empire State, iar al doilea motiv a fost acela de a realiza un accent de o factură dinamică, în ritmul frontului de cărămidă existent.

Construcția a fost finalizată în anul 2003.

“Ozulama Residence” este un penthouse construit de această dată pe acoperisul unei cladiri existente ce datează din anul 1932, in Mexico City. Lucrarea este realizată de biroul de proiectare Architects Collective, un grup austriac de arhitecți și a fost finalizată în anul 2009.

Și în acest caz adiția nu are nimic în comun din punct de vedere formal cu clădirea pe care a fost așezată. De data aceasta, poziționarea în plan la un anumit unghi față de construcțiile existente se datorează unui gest voit al proiectantului de a controla mai bine temperatura, pe lângă gestul de a adăuga acel dinamism prin limbajul volumelor construite, clădirii existente.

INTEGRAREA ÎN VIAȚA CONTEMPOARANĂ A CLĂDIRILOR VECHI.

Integrarea în viața contemporană a clădirilor vechi, fie că sunt ele clădiri de patrimoniu sau doar mărturii ale unei istorii trecute, reprezintă una dintre cele mai complexe abordări din punct de vedere arhitectural, deoarece procedeul implică desprinderea acestora de statutul muzeal și reintroducerea lor conform noilor funcțiuni pe care societatea actuală le impune.

Clădiri ce aparțin patrimoniului industrial, locuințe, sau edificii istorice, toate reprezintă în egală măsură o abordare complexă de reintegrare ce se raportează la noii utilizatori.

Conversiile arhitecturale contemporane, prin care construcțiile existente în cadrul urban trec de la o funcțiune la alta pentru a supraviețui, sunt o problemă spinoasă în lumea filozofică, deoarece intră în polemica fără răspuns a formei dacă primează funcțiunii sau vice-versa. Acestea reprezintă un subiect controversat, fie că sunt făcute fără a se interveni în unitatea stilistică, chiar dacă intervenția merge până la eviscerarea clădirilor și completarea acestora cu forme ce aparțin arhitecturii contemporane.

“…unul din tâlcurile cele mai de seamă ale textului biblic, care dă seama despre relația dintre om și zidire nu doar că ele ar fi de-o ființă, dar și mor împreună. Nici casele nu supraviețuiesc mult după ce sufletele dinlăuntru înceteazăă le mai aburească zidurile cu răsuflarea lor”.

Turnul de birouri Hearst din Manhattan, New York, realizat de arhitectul Sir Norman Foster în anul 2006, este primul zgârie-nori apărut după atentatul din 11 septembrie 2001 și reprezintă un exemplu de eviscerare a unei construcții vechi, în care noi configurații spațiale și funcționale au înlocuit integral, spațiile interioare ale clădirii existente .

Clădirea, a fost proiectată inițial de arhitectul Joseph Urban în 1926-1927 într-o manieră de factură stilistică Art-Deco.

Sir Norman Foster a păstrat coaja de piatră cu coloane și figuri alegorice a clădirii existente, ca bază generatoare a diagrid-ului de sticlă și metal ce avea să se desfășoare pe 42 de etaje. Intervenția sa, este prevăzută cu un atrium a cărui pardoseală inteligentă este conformată atât pentru sistemul de încălzire, cât și pentru cel de răcire. Atât încălzirea spațiului interior, cât și răcirea acestuia, se face prin recircularea apei pluviale colectate la nivelul acoperișului, stocată într-un rezervor.

Atriumul dispune de scări rulante săpate într-o sculptură de apă ce se desfășoară pe înălțimea a trei etaje, intitulată Icefall (cascada de gheață), o cascadă enormă realizată din mii de panouri de sticlă, panouri care la rândul lor nu au doar un rol estetic, ci și funcțional, deoarece acestea răcesc și umidifică aerul din atrium.

Se pare că, turnul Hearst este prima clădire de birouri "verde", de de mare înălțime, din orașul New York. Aceasta a fost premiată cu Premiul Emporis  Skyscrapers în anul 2006.

La începutul lunii septembrie a anului 2012, Zaha Hadid a dat ordinul oficial pentru a începe lucrărilor de construcție a House Port-ului, noul sediu pentru Autoritatea Portuară Antwerp pe docul Kattendijk din Belgia. Acesta va găzdui aproximativ 500 de angajați într-o singură locație nouă, care cuprinde atât o fostă stație de pompieri cât și o nouă extindere, ce va avea o lungime 114m, o lățime 24m și o înălțime de 46m (4 etaje suplimentare).

Aceste două entități percepute împreună îi conferă noului sediu al Autorității Portuare Antwerp postura de a deveni un reper impresionant atât dinspre port cât și dinspre oraș.

Noua extensie este așezată deasupra clădirii existente, asimetric poziționată față de centrul curții interioare existente, permițând luminii naturale să pătrundă până în inima vechii clădirii, peste care a fost suprapusă. Lăsând structura construcției existente neatinsă, extinderea propusă de Zaha Hadid este susținută de doi piloni sculpturali din beton. Volumul nou, este închis cu suprafețe din panouri triunghiulare de sticlă, articulate între ele, la un unghi, astfel încât acestea să fie ușor rotite unul față de celălalt, pentru ca dinamica reflecțiilor captate în ele să se apropie de geometria fațetată a unui diamant.

Prin designul dinamic, ambițios și inovator prin care Zaha Hadid reprezintă noul sediu al Autorității Portuare din Antwerp dialogul arhitectural al celor două clădiri vor deveni un simbol al orașului.

Vechiul depozit portuar din Hamburg, reprezintă pentru arhitecții Herzog și de Meuron locația perfectă pentru noua Filarmonică a orașului a cărei construcție se va finaliza în anul 2016. Revitalizarea acestei zone navele prin transformarea depozitelor, într-un nou centru cultural, va atrage vizitatori din toată lumea, devenind astfel un nou spațiu urban, în cadrul orașului.

Construcția existentă a avut funcțiunea de depozit până la sfârșitul secolului trecut, iar acum, cu ocazia acestei transformări, clădirea va fi utilizată din nou, va deveni baza perfectă pentru noua Filarmonică. Herzog și de Meuron au văzut în arhitectura robustă a clădirii existente, un potențial structural și chiar estetic. Masivitatea fațadelor de cărămidă aceștia le-au interpretat ca radicale și abstracte.

Clădirea nou propusă, așezată peste cea existentă este obținută prin extrudarea bazei; practic volumul de cărămidă este replicat încă odată, în sticlă și metal. În contrast cu fațada istorică, fațada noua din panouri de sticlă va capta reflexiile apei, a cerului și a frontului urban din vecinătate oferind astfel o percepție dinamică a întregului volum.

Tranziția de la arhitectura veche la cea nouă, se face printr-un spațiu deschis, un spațiu public amplasat între cele doua structuri volumetrice, în care vizitatorii pot contempla orașul și orizontul liniștit al Elbei.

Designul propus de Herzog și de Meuron pentru Filarmonica de pe peninsula formată pe Elba, în spațiul vechiului depozit naval, este un proiect al secolului 21, care, în mod clar ar fi fost de neconceput înainte. Construcția va devenii un punct de reper vizibil de la o mare distanță, simbolizând o incursiune inedită în această zonă a orașului Hamburg.

Sediul Uniunii Arhitecților din România, realizat de arhitecții Dan Marin și Zeno Bogdănescu, este un alt exemplu în care o arhitectură nouă reușește să reintegreze o arhitectură a trecutului în viața orașului București de această dată.

Construcția de la intersecția străzilor Boteanu și Demetru Dobrescu din București, a fost construită la sfârșitul secolului XIX, într-o manieră ce aparține stilului eclectic.

„Casa a fost construită de Grigore Păucescu, membru de partid, la sfârșitul secolului  XIX, apoi a deservit ca sediu ambasadei Austro-Ungare, înainte de primul război mondial, povestește istoricul Bălăceanu Stolnici”, într-un interviu acordat celor de la ziarul Adevarul. În timpul revoluției din 1989, clădirea a fost aproape distrusă. “Istoricul își aduce aminte că după atacul din decembrie 1989, casa a fost împărțită în două fragmente, în prima jumătate s-a instalat sediul Academiei Române, iar cea de-a doua i-a revenit Uniunii Arhitecților din București”.
Pe fondul unui context istoric, cei doi arhitecți au reușit să păstreze martorul arhitectural al evenimentelor din 1989 printr-o abordare de factură scenografică, compunând ruina istorică cu cele două prisme de sticlă, elemente de factură contemporană.

Procedeul constructiv de suprapunere a celor două clădiri a apelat la eviscerarea clădirii existente păstrându-se doar fațadele, ca mărturii istorice ce duc povestea lor mai departe. Eviscerarea clădirilor vechi după cum am văzut în exemplele prezentate anterior, este destul de des folosită în conversiile clădirilor vechi. Sediul Uniunii Arhitecților din Romania în viziunea celor doi arhitecți reprezintă o interpretare abstractă în care vechiul și noul își păstrează independența reciprocă, cele doua arhitecturi suprapuse punându-se în valoare una pe cealaltă

Un alt exemplu de tranziție de la o arhitectură veche la o arhitectură contemporană, îl întâlnim pe strada A.D. Xenopol, numărul 2 din București, exemplu în care arhitecții Cristiana Toboșaru și Bogdan Toboșaru, reușesc să extindă o construcție existentă de factura neo românească cu un imobil de locuințe colective..Principiul extinderii, declarat în cardul Bienalei de Arhitectură din anul 2012, de către cei doi arhitecți a fost acela de a crea un fundal compozițional pe care să se evidențieze fațadele clădirii existente.

Evitarea volumelor masive, care ar fi putut să genereze o anumită tensiune de ierarhizare, din punct de vedere al importanței celor două arhitecturi, percepute simultan de la nivelul străzii, a fost realizată prin volume mici articulate între ele.

Streașina imobilului existent, devine element de delimitare clară, între unde se termină construcția veche și începe cea nouă. Ferestrele corpului nou, preiau proporțiile ferestrelor vechi dar nu și decorația acestora, tocmai pentru a nu crea confuzii stilistice. Din punct de vedere cromatic, imobilul propus, împrumută din culorile construcțiilor învecinate.

Din punct de vedere funcțional, conform planurilor prezentate în cadrul Bienalei de Arhitectură, clădirea adăpostește un apartament pe fiecare nivel.

Gestul de a construi pe o clădire existentă, chiar dacă a fost impus pe de-o parte de contextul istoric existent și pe de-altă parte de motivele pieței imobiliare, intervenția celor doi arhitecți, prin retragerile succesive, se subordonează monumentului de arhitectură.

Pe strada Maria Rosetti din București, întâlnim alte două exemple de arhitecturi suprapuse, în care contextul urban și valoarea imobiliară a terenurilor din centrul orașului generează un conflict în dificultatea modului de abordare al tranziției de la vechi la nou.

CONCLUZII

Procesul spontan de construire abuzivă, poate apărea nu doar ca manifestare a unor acțiuni ilegale a căror descriere a fost prezentată în capitolul anterior, ci și ca o consecință a rezultatului, unor upgrade-uri, completări sau extinderi ale unor construcții existente. Aceste acțiuni fie ele voluntare sau involuntare, pot determina sau chiar deforma imaginea autentică a clădirii, aceasta, căpătând aspectul unui colaj fragmentat de limbaje formale arhitecturale total diferite. Arhitecturi suprapuse ne îmbie fiecare în felul său la contemplări, sau stări emoționale diferite, însă care este mai importantă, mărturia istorică sau inovația tehnică și materialele folosite? Ne emoționează în mod egal punându-se în valoare una pe cealaltă sau se ignoră în totalitate, ambele aspecte ridică probleme de confuzie în atribuirea finală a dreptului de autor.

Dreptul de autor se poate defini ca, sintagma ce se referă din punct de vedere legislativ, la protecția operelor de creație, fie ele științifice sau tehnice, sau imaginative, cum ar fi: literatura, pictura, muzica, arhitectura, etc. În domeniul arhitecturii, dreptul de autor se referă doar la reproducerea unor construcții existente, diferitele completări fie ele că sunt adiții sau extinderi ale construcțiilor existente, se pare că sunt permise din punct de vedre legislativ.

Cât de prudent construiești, sau cât de visător ești atunci când construiești pe o clădire existentă sunt polemici încă fără nici un rezultat, ne confruntăm deopotrivă cu acțiuni de construire, conservare sau restaurare care urmăresc doctrina antiintervenționistă a lui J. Ruskin, cat și cu cele care se supun doctrinei intervenționiste a unității de stil a lui Viollet Le Duc, ambele abordări fiind permise și acceptate.

CAPITOLUL 3 A CINCEA FAȚADĂ

UNUL DINTRE CELE CINCI PRINCIPII ALE MODERNITĂȚII

Arhitectul Le Corbusier, poate cea mai importantă personalitate a arhitecturii moderne, a vrut să creeze atât prin practică cât și prin teoriile exprimate de-a lungul carierei sale, un sistem al arhitecturii, în care să redefinească totul, în termenii epocii mașiniste, în care relațiile plastice geometrizate, derivate din teoria cubistă, să fie, cele care integrează ordinea spațială.

Le Corbusier a dezvoltat un set de principii arhitecturale cunoscut ca “Five points towards a new architecture”

Separarea elementelor structurale stâlpi și grinzi de anvelopanta clădirii; fațada clădirii putând fi considerată, o simplă membrană care desparte spațiul interior de cel exterior. În acest caz, rolul structural al acesteia fiind eliminat, poate fi vitrată 100% din suprafața sa.

Elementele structurale verticale ale clădirii, la nivelul parterului pot rezprezintă doar puncte de sprijin ale clădirii, permițând astfel suprimarea parterului, deci apariția spațiului liber sub clădire.

La interiorul clădirii planul poate fi complet liber, datorită pereților despărțitori care pot fi elemente nestructurale, suprapunerea acestora de la etaj la etaj nu mai este necesară.

Nu în ultimul rând, suprafața orizontală a teraselor clădirilor se poate preta la anumite amenajări prețioase cum ar fi grădinile suspendate.

Acestea sunt cele cinci principii fundamentale rezumate de Le Corbusier pentru arhitectura modernă, principii care de multe ori au fost considerate, o listă de verificare a componentelor necesare în proiectarea arhitecturii moderne, sau chiar o rețetă prescrisă de elemente, care ar trebui să fie încorporate în design-ul arhitectural.

Situată în Poissy, o comună mică din afara Parisului, Villa Savoye, este exemplul prin care Le Corbusier reușește să transpună teoria celor cinci principii ale arhitecturii moderne, în practica constructivă. Datorită acestui fapt Villa Savoye, reprezintă una dintre cele mai semnificative contribuții ale lui Le Corbusier pentru arhitectura modernă a secolului 20. Finalizată în 1929, Villa Savoye împrumută în design-ul său pe fondul contextului industrial de la începutul secolului 20, elementele principiale ale stilului internațional, care definesc conceptual casa ca o entitate mecanizată.

La prima vedere, casa pare că plutește deasupra fundalului pitoresc, efectul acesta este obținut atât prin structura zveltă a elementelor structurale de susținere cât și prin artificiul cromatic de a vopsi în verde închis nivelul inferior al construcției.

Ideea planului liber este folosită atât la nivelul inferior, unde sunt structurate funcțiunile administrative ale casei cât și în cadrul nivelului superior. Un alt element inovator îl reprezintă închiderea curbată din sticlă de la nivelul parterului, element puternic influențat de imaginea automobilului. Fereastra bandou, sau panglică cum a mai fost numită, joacă un rol extrem de important atât în estetica minimalistă a fațadelor, cât și în percepția spațiului exterior din interior.

Villa Savoye este o casă concepută ca o promenadă arhitecturală. O dată ce pătrunzi în interior, experimentezi interacțiunea spațială dintre zona publică și cea privată. Dacă de obicei, spațiile de locuit ale unei case sunt relativ private, închise, și destul de retrase, în acest caz Le Corbusier le expune în jurul unei terase comune, o terasă în aer liber, separată de zona livingului printr-un perete din panouri glisante de sticlă. Gruparea unor spații interioare în jurul unui centru de interes va reprezenta un punct comun, în abordarea proiectelor de locuințe viitoare ale lui Le Corbusier.

Unite d'Habitation, din Marsilia a fost primul proiect dintr-o nouă serie de locuințe, de data aceasta multi familiale, pentru Le Corbusier.

1947 a fost anul în care, Le Corbusier, a primit comanda de a proiecta un imobil rezidențial de locuințe colective, pentru oamenii din orașul Marsilia, care rămăseseră fără case, în urma bombardamentelor din cel de-al doilea război mondial. Imobilul a fost finalizat în 1952 și a fost conceput ca un oraș vertical grădină, ce trebuia să găzduiască cei aproximativ 1600 de locatari.

Conceptul lui Le Corbusier pentru această lucrare a pornit de la suprapunerea locuințelor individuale și gruparea acestora într-un singur volum. Inovator este faptul ca pe lângă unitățile de locuit, în acest volum au fost înglobate spații publice, magazine de unde locatarii imobilului își puteau face cumpărăturile, facilități medicale, cât și o serie de spații destinate activităților comune. Majoritatea spațiilor comune nu au fost organizate în interiorul clădirii, ci pe acoperișul clădirii.

Acoperișul clădirii devenit terasă grădină, conform principiului personal de abordare a arhitecturii, cuprinde pe lângă spațiile verzi, o pistă de alergare, un club, o grădiniță, o sală de sport și o piscină de mică adâncime.

În esență Unite d'Habitation este un "oraș în oraș ", în care prin organizarea spațială și funcțională, Le Corbisier, a încercat să optimizeze necesitățile locuirii de după perioada războiului.

Cele cinci puncte ale arhitecturii dezvoltate de Le Corbusier în anii ’20, le regăsim și în cazul acestui proiect respectiv: volumul clădirii este sprijinit pe piloni masivi la nivelul parterului, ceea ce permite circulația și amenajarea acestui spațiu în grădini; acoperișul gradina; în acest caz, terasa creează cel mai mare spațiu comun de până atunci; fereastra orizontală, folosită pentru a reduce vizual înălțimea clădirii, dar și pentru a sublinia orizontalitatea volumului.

Principiile lui Le Corbusier pentru arhitectura modernă le vedem aplicate cu succes și în arhitectura contemporană.

În acest sens, arhitectul Jean Nouvel inaugura deschiderea muzeului Quai Branly în Paris, în anul 2006, muzeu ce poate fi înscris drept continuator al unui tip de arhitectură ce promovează promenada și experimentarea spațiului interior.

Galeria principală a acestui muzeu, prin faptul că, arhitectul Jean Nouvel, a suspendat-o peste amenajarea peisajeră ce se întinde pe o suprafață de18000 de mp, pe niște piloni uriași ce par să se confunde cu copaci sau cu niște totemuri, face trimitere ca sursă de inspirație la Unité d' Habitation a lui Le Corbusier.

Imaginea coloanelor masive de susținere sugerează parcă, o navă în derivă printre clădirile Haussmann-iene ale Parisului.

Fiecare fațadă este diferită de cealaltă, o parte a clădirii principale are fațada realizată din brie solei-uri ruginii, pe când cealaltă, este formată dintr-un șir de cutii colorate proiectate peste grădină. Corpul de clădire în care sunt organizate atelierele, pare la prima vedere o simplă cutie modernistă din sticlă, dar, o privire în detaliu descoperă un modelul subtil folosit pe această fațadă de sticlă, ce face trimitere la operele de artă aborigenă, pe care muzeul le expune.

Exteriorul clădirii administrative este înghițit de un covor vertical de plante exotice perforate de ferestre mari; iar un perete de sticlă înalt de 12m completează aliniamentul frontului stradal, pe o lungime de 220 de metrii de-a lungul Senei.

Luat ca un întreg, muzeul evocă parcă un oraș abandonat, presărat cu repere moderniste franceze, care au fost preluate și transformate într- un colaj minunat.

La data de 06 iunie 2013 , Muzeul Quai Branly a inaugurat o lucrare permanentă de pictură de origine aborigenă pe acoperișul bibliotecii multimedia din cadrul muzeului.

Lena Nyadbi, autoarea acestei lucrări de artă contemporană a folosit 172 de șabloane de 3 x 1,5 metri fiecare,, însumând o suprafață de aproximativ 700 de m2, pentru a realiza un detaliu din pictura Dayiwul Lirlmim (Cântare Barramundi ), mărit de 46 de ori .

Această lucrare monumentală este percepută de cele 7 milioane de vizitatori pe an, care urcă în Turnul Eiffel, și de asemenea, de către utilizatorii Google Earth.

Acoperișul clădirilor a fost văzut ca potențial suport pentru arta contemporană și de către artistul francez JR în proiectul “The Women Are Heroes”, proiect dezvoltat în diferite etape, în Africa, în Kenya, Sierra Leone, Liberia și Sudan.

În ianuarie 2009, 2000 de metri pătrați de acoperișuri au fost acoperite cu fotografii ale ochilor, femeilor din Kibera, în Kenya. Cele mai multe dintre femeile care s-au lăsat fotografiate pentru prima dată, au fost de acord în acest caz , să își expună propriile fotografii pe acoperișurile clădirilor din Kibera, o mahala din Nairobi, Kenya. Materialul folosit este rezistent la apă, astfel încât fotografia pe lângă faptul că nu se degradează, are și un rol hidroizolant, protejând casele în sezonul ploios. Aceste portrete enorme, au fost afișate în locuri publice, pentru a sărbători puterea și curajul femeii.

În acest caz spre deosebire de cel din Rio de Janeiro, portretele expuse sunt întregite pentru câteva fracțiuni de secundă de fotografiile zâmbetelor expuse pe garnitura unui tren, care tranzitează mahalaua.

Cele zece fotografii din Kibera care acoperă o suprafață de 2.000 de metri pătrați sunt vizibile de pe Google Earth ca și în cazul exunerii de pe acoperișul muzeului Quai Branly.

În iunie 2013, Peter Zumthor expune presei noua imagine a muzeului de artă din Los Angeles, "The Black Flower" – LACMA.

Clădirea va avea o lungime de aproximativ 700 metrii de-a lungul bulevardului Wilshire din cartierul Miracle Mile al Los Angeles-ului, iar întregul volum va fi suspendat pe pilonii structurali, la 9 metrii înălțime deasupra străzii, lăsând astfel parterul liber pentru trasee de biciclete, terase și alte spații publice ce vor domina peisajul urban, la nivelul solului.

Noul muzeu de artă, în viziunea arhitectului Peter Zumhtor, va avea o formă organică inspirată de florile plutitoare pe apă, o formă plină de energie din punct de vedere urbanistic, deoarece pe lângă faptul că fiecare "petală" – aripă a clădirii va avea un design diferit de față de celelalte aripi, întreaga suprafață a acoperișului clădirii va fi prevazută cu panouri pentru captarea energiei solare.

Chiar dacă în acest caz, acoperișul nu este transformat în terasă grădină, ci devine suport pentru amplasarea acestor panouri de captare a energiei solare, acoperișul unei clădiri, încă o dată, capătă pe lângă funcția de acoperire noi destinații sau posibilități de rezolvare pentru altceva.

În concluzie, căutările și rezolvările arhitecturale contemporane apelează la principiile lui Le Corbusier și la ideea clădirilor concepute ca oraș în oraș.

Piscina, sau bazinul cu apă, pe care Le Corbusier l-a folosit pentru a crește gradul de confortabilitate a facilităților oferite locatarilor imobilului de locuințe colective din Marsilia, Unite d'Habitation, ne poate duce cu gândul la termele romane, doar că în acest caz baia publică este realizată pe acoperișul clădirii.

Dacă la început termele au fost gândite la o scară mică în Grecia Antică, după cum ne-au arătat descoperirile arheologice de la Olympia, romanii au fost cei care au dezvoltat gradul sofisticat al băilor publice, care au devenit cunoscute ca o parte importantă și esențială a vieții Romei Antice.

Opulența acestora întruchipează esența unei culturi în care a prosperat plăcerea spațiilor de agrement. Se pare că, unele dintre aceste terme au fost suficient de mari pentru a găzdui mii de amatori de scăldat; baia Diocletian a avut o capacitate de 6.000 de oameni.

Termele au fost adevărate instituții care funcționau asemeni unor centre sociale fie ele culturale sau de recreere.

Schema funcțională generală a acestora, consta în faptul că, toate camerele erau construite în jurul unui atrium deschis care de cele mai multe ori, era gândit ca o grădină, iar corpul camerelor de baie era amplasat fie în centrul acestei grădini ca în cazul Băilor lui Caracalla (212-216), sau în spatele grădinii cum este exemplul Băilor lui Titus. Corpul camerelor de baie cuprindea de regulă trei spații: frigidarium (bazin cu apă rece), calidarium (bazin cu apă caldă) și tepidarium (o serie de bazine mici). În plus față de facilitățile pentru scăldat, termele mai conțineau și biblioteci, săli de lectură, săli de teatru, săli mari pentru petreceri, restaurante și zone de dormit.

Aceste invenții ale lumii romane, chiar dacă nu au corespondent direct în societatea actuală, deoarece ele reuneau în aceeași construcție băile, biblioteca, galeriile de artă, sălile de gimnastică, restauratele, saloanele, etc., iar prețurile erau stabilite după puterea de cumpărare a fiecăruia, regăsim totuși astăzi, ideea de lux și grandoare în amenajarea piscinelor și a spațiilor de relaxare organizate în cadrul hotelurilor.

Multe dintre hotelurile care încercă să epateze atât prin imagine, cât și prin facilitățile oferite, dezvoltă un adevărat spectacol ambiental în jurul piscinelor amenajate pe ultimul palier al acestor construcții.

Un exemplu fabulos în acest sens îl reprezintă complexul hotelier The Marina Bay Sands, realizat în anul 2010, în Singapore, de către arhitectul Moshe Safdi

Trei turnuri ce formează ansamblul hotelier, a câte 55 de etaje fiecare, sunt legate la partea superioară de Sands Sky Park- o platformă impresionantă suspendată la 200 de metrii înălțime deasupra orașului, a cărei suprafață este de  9941 de metri pătrați. Acest parc cuprinde piste de jogging, un observator, restaurante și o piscină infinită în aer liber cu o suprafață de 1396 de metri pătrați. Despre această piscină cei de la the Huffington Post afirmau în august 2012 că este “una dintre cele mai impresionante piscine construite vreodată de om”.

Sands SkyPark impresionează atât prin dimensiune, deoarece, se spune ca aic,i pot parca 4 avioane A380 jumbo și jumătate, poate găzdui simultan 3900 de persoane, prin grădinile luxuriante amenajate cu 250 de arbori și 650 de plante tropicale, prin dimensiunea piscinei în aer liber și mix-ul funcțional, cât și din punct de vedere al rezolvărilor constructive, deoarece această platformă ingenios amenajată se întinde de la un turn la celălalt, se pare că are cele mai mari console destinate spațiului public, din lume, respectiv 65 de metrii. Pe lângă cele 2500 de unități de cazare, ansamblul hotelier mai cuprinde un mall cu peste 280 de magazine, care face destinația perfectă pentru amatorii de cumpărături, un muzeu de Artă și Știință care dispune de expoziții permanente pe tot parcursul anului, un cazinou, baruri și cluburi de noapte.

Să construiești un bazin cu apă la partea superioară a unei clădiri, poate reprezenta un risc crescut din punct de vedere al stabilității clădirii respective. În cazul unor mișcări seismice, deoarece apa își schimbă centrul de greutate piscina poate acționa asemeni unui pendul asupra clădirii.În această situație, mișcarea oscilatorie poate fi amplificată de volumul de apă, dacă acesta intră în aceeași rezonanță de mișcare cu cea a clădirii sau în caz conrtar o poate atenua.

Care este posibilitatea de mișcare a volumului de apă, în cazul unui seism, este însă imposibil de prezis, de aceea din punct de vedere al rezolvării structurale se ia în calcul situația defavorabilă.

În zonele geografice în care mișcările seismice sunt reduse, piscina construită pe acoperișul unei clădiri, poate devenii un element compozițional, care pe lângă o estetică spectaculoasă, poate induce anumite stări psihologice de libertate, dominare sau supremație.

În acest sens este exemplul piscinei suspendate construite de firma de arhitectură Architexas, la etajul al10-lea al hotelului The Joule Dallas, situat pe Main Street, Dallas la numărul 1530, statul Texas.

Clădirea acestui hotel datează din anul 1927 și este catalogată ca fiind o clădire istorică de factură neogotică.

Apartenența stilistică a clădirii existente nu i-a împiedicat pe cei de la Architexas să intervină asupra fațadelor istorice într-o manieră minimalistă, cu o prismă plină cu apă scoasă în consolă 2 metri și jumătate față de planul vertical al fațadelor existente.

Efectul obținut, acela de a înota deasupra orașului Dallas, a făcut ca această locație să devină una de cinci stele și să fie inclusă în top-ul celor mai impresionante piscine din lume.

În cazul locuințelor individuale, piscina pe acoperișul acestora, apare din câteva motive bine întemeiate cum ar fi: zona climatică, exploatarea la maxim a posibilităților constructive pe terenurile din zonele citadine extrem de aglomerate și confortul sporit.

Casa Equis, realizată de firma de arhitectură Barclay & Crousse Architecture , în anul 2003,  pe plaja “La Escondida” provincia  Cañete, Peru, este un exemplu în care piscina suspendată este un element folosit și din punct de vedere al factorilor climatici. Deși deșertul peruvian este unul dintre cele mai aride din lume, clima nu este extremă. Temperaturile variază de la minim 14 ° C în timpul iernii la maxim 29 ° C în timpul verii, cu variații foarte mici între zi și noapte din cauza procentului ridicat de umiditate.

În zonele cu temperaturi ridicate pe perioada verii, piscina amplasată pe acoperișul unei clădiri poate avea valențe în diminuarea acestor temperaturi prin faptul că suprafața apei reflectă o mare parte din căldura provenită de la soare. Acest efect reușește să scadă temperatura resimțită în spațiul interior amplasat sub bazinul de apă, cu câteva grade.

Arhitectura acestei locuințe încearcă să "îmblânzească" peisajul, stabilind ordinea absolută fără însă a-l nega sau trăda. Intimitatea necesară pentru a trăi și locui un spațiu, cât și integrarea volumului construit în peisaj, au fost factorii de discernământ în rezolvarea acestui proiect rezidențial.

Într-o cromatică ce se confundă cu peisajul, în care culoarea nisipului abundă fațadele, volumelor simple așezate compozițional să urmărească topografia terenului, construcția pare să fi fost sculptată în peisaj. Chiar și piscina suspendată se suprapune peste imaginea oceanului, ca și cum suprafața apei s-a translatat câțiva metrii mai încolo, imaginea percepută fiind aceea de a înota în ocean.

În arhitectura românească a anilor 30, întâlnim inovația piscinelor pe acoperișul clădirilor din București, în ciuda faptului că țara noastră se află într-o zonă în care mișcările seismice sunt destul de frecvente.

Vila inginer J. Berman , construită în 1930 de arhitectul Jean Monda, pe strada Logofat Luca Stroici din București, la numărul 35. În rondul din jurul bisericii Popa Chițu, inginerul BERMAN, colaborator de-al lui Jean MONDA, îi solicită arhitectului un mic imobil de apartamente pentru familia sa.

Estetica abordată de Jean Monda, pentru acest imobil este una Modernistă cu ușoare aluzii Streamline, materializate prin bovindoul primelor trei etaje și prin grilajele demisolului, balustradele și porțile metalice.Etajul patru, retras față de celelalte etaje găzduia inițial o garsonieră, și o piscină. În prezent piscina este închisă și modificată.

Vila Bunescu, construită în anul 1932, de arhitectul Horia Creangă, pe strada Aleea Alexandru din București, la numărul 3, este cel de-al doilea exemplu în care arhitectura modernistă românească face dovada aplicării noilor tendințe estetice și principial constructive ale vremii: comunicarea spațiilor interioare, terasa grădină și simplitatea fațadelor.

Aceste două construcții au supraviețuit celor două cutremure catastrofale, cel din 10 noiembrie 1940 cu o magnitudine 7,4 grade pe scara Richter și a celui din 4 martie 1977 cu o magnitudine de 7,2 grade

UN ALTFEL DE SPAȚIU URBAN

Pe lângă exemplele de grădinilor amenajate întâlnim restaurante cochete, spații dedicate artei, spectacolelor de cinema și teatru sau altor manifestări culturale, sportului, diferite programe de arhitectură, toate dezvoltându-se pe acoperișul orașului. Astfel acoperișul capătă un nou sens, cu alte cuvinte.începe să se contureze un nou spațiu urban.

Dacă heterotopiile lui Foucault sunt definite ca „ spații ce despică spațiul dat, îl scurtcircuitează și îl fac suportabil. Ele compensează, vindecă, mântuiesc, cheltuiesc, adăpostesc, stârnesc sau domolesc pasiuni, dorințe, dureri, vise.” atunci putem spune că transformările acoperișului orașului compun de fapt un altfel de spațiu urban.

Acoperișurile clădirilor aflate în imediata vecinătate a stadioanelor, au reprezentat întotdeauna un spațiu de care se poate profita pentru a vedea un meci fără a plăti un bilet oficial, de intrare.

Acest fenomen de exemplu, a fost semnalat încă din 1914, în Wrigleyville, Chicago, Illinois, Statele Unite ale Americii.

În jurul Wrigley Field, terenul de baseball, unde echipa Chicago Cubs joacă Major League Baseball, există 16 clădiri, a căror acoperișuri beneficiază de o vedere liberă a suprafeței de joc. Dacă până în 1980, publicul clandestin, era format din locatarii acestor imobile, care priveau meciurile de la ferestrele imobilelor sau, își improvizau locuri de vizionare cu scaune pliabile, pe acoperișul acestor clădiri, după 1980, când echipa Chicago Cubs, a devenit una dintre cele mai faimoase echipe de baseball din America, proprietarii acestor clădiri au început să realizeze o adevărată afacere din vânzarea "biletelor" de acces pe acoperiș iar, scaunele pliabile s-au transformat în adevărate gradene, spre nemulțumirea managerilor echipei.

Diverse metode de combatere a acestui fenomen au fost discutate în cadrul conducerii Organizației Cubs, cum ar fi ridicarea unui gard înalt, sau a unui ecran amplasat pe spatele terenului, pentru a obtura o parte din vizibilitatea jocului, însă nici una dintre aceste idei nu a fost pusă în aplicare, dar nici nu au fost complet abandonate. În anul 2002, Organizația Cubs a intentat un proces împotriva proprietarilor acestor clădiri, acre ofereau facilități pe acoperișurile acestor clădiri vecine, încălcând drepturile de autor.

În anul 2004,11 din aceste clădiri au semnat un acord cu cei de la Cubs, prin care erau de acord să să plătească 17% din venitul brut, în schimbul recunoașterii oficiale a tribunelor amplasate pe acoperișurile acestor clădiri, devenind astfel Wrigley Field Rooftop Club Acest acord se pare că este valabil până în 2023, iar în momentul de față clubul acestor acoperișuri este considerat partener oficial al Wrigley Field și este promovat pentru facilitățile oferite și experiența inedită de a viziona un meci de baseball la înălțime.

Selfridges, de asemenea, cunoscut sub numele de Selfridge & Co, este un lanț de magazine în Marea Britanie și a fost fondat de către Harry Gordon Selfridge, cunoscut pentru expresia "the customer is always righ" . Magazinul principal situat pe strada Oxford din Londra, s-a deschis la 15 martie 1909 și este cel de-al doilea magazin din Marea Britanie ca dimensiune după Harrods.

Succesul lui H.G. Selfridge a fost acela de a transforma shopping-ul într-o adevărată aventură. El a încercat să facă cumpărăturile să fie mult mai distractive, astfel că în anii 1920 -1930 acoperișul clădirii de pe strada Oxford, a fost unul dintre cele mai populare locații din Londra, atât pentru panorama spectaculoasă a orașului pe care acesta o oferea, cât și pentru prezentările de modă, terenul de golf, sau grădina de pe acoperiș, unde cei din înalta societate se puteau relaxa după ce își terminau cumpărăturile. În aceeași linie inovatoare de a pune la dispoziția clienților diferite activități, în 1932, la etajul al 3-lea al magazinului afost instalat un seismograf, care a reușit să înregistreze cutremurul belgian din 11 iunie 1938 , care a fost resimțit și în Londra.

Clădirea magazinului Selfridge de pe strada Oxford a fost bombardată în 1940, 1941 și 1944, atunci au fost provocate daune catastrofale, iar grădinile elegante de pe acoperiș au fost distruse în totalitate.

În iulie 2011, pentru prima dată după catastrofele celui de-al Doilea Razboi Mondial, clienții magazinului Selfridge se pot bucura din nou de vederea panoramică a Londrei de pe acoperișul acestei clădirii. Amenajat ca o grădină cu mii de plante și un cocktail bar, spre deosebire de anii ’20, orașul în acest spațiu, poate fi admirat într-o inedită plimbare cu barca.

Pentru realizarea acestui lac artificial, pe terasa clădirii existente, s-au folosit tone de oțel, pentru a consolida clădirea, consolidare fără de care acest proiect nu ar fi fost posibil, iar Consiliului Westminster a trebuit să acorde Selfridges-ului o licență specială de canotaj .

În data de 30 ianuarie 1969, grupul de muzică rock Beatles a surprins lumea muzicală cu un concert ad-hoc, pe acoperișul clădirii sediului Apple Corporation din centrul Londrei. Acest concert spontan, care a durat 42 de minute, după care serviciul de poliție metropolitan i-a forțat pe cei cinci artiști să se oprească, a reprezentat de fapt ultima lor perfomanță publică în formație completă: John Lennon, Paul McCartney, George Harrison, Ringo Starr și Billy Preston.

„A fost o locație foarte ciudată, pentru că nu a existat nici o audiență , cu excepția Vicki Wickham (producător) și a altor câteva persoane. Practic cântam la cer, ceea ce a fost destul de frumos. „ declara mai târziu Paul McCartney.

Chiar dacă acest concert pe acoperișul clădirii de pe strada Savile Row, Londra, nu a reprezentat un nou început pentru formația Beatles, așa cum sperau milioanele de fani din lumea întreagă, totuși locația unui acoperiș, ca spațiu nonconformist posibil pentru realizarea unui concert, i-a inspirat și pe alți artiști să încerce această experiență.

„The Party at the Palace”, a fost un concert pop pentru comemorarea jubileului de aur al Reginei Elisabeta a II-a și a avut loc la Londra, în anul 2002. În deschiderea evenimentului de la Palatul Buckingham, locul în care s-a desfășurat concertul jubiliar, Brian May, chitaristul formației Qeen, a interpretat piesa "God Save the Queen" de pe acoperișul palatului londonez.

Arhitectul american John Graham, a construit în anul 1961 deasupra clădirii de birouri din Moana Center Ala în Honolulu, primul restaurant rotativ. Pentru invenția sa, acesta a fost considerat primul arhitect din Statele Unite ale Americii care a proiectat așa ceva și a fost premiat pentru inventică în anul 1964.

Restaurantul La Ronde, cum este cunoscut, are forma unui obiect spațial și este construit deasupra imobilului cu 22 de etaje, pe o platformă rotativă din beton ce are diametrul de 22 de metrii. Platforma este realizată în consolă, având ca bază un inel central cu un diametru de 10 metrii, acționat de un motor cu 3 cai putere, care permite platformei restaurantului să facă o mișcare de rotație o dată la 60 de minute.

Ferestrele restaurantului sunt înclinate spre interior pentru a diminua efectul deranjant de reflexie directă a razelor soarelui. Dispunerea ferestrelor într-un bandou circular permite ca pe parcursul rotației platformei, mișcare aproape insesizabilă, le este oferită clienților restaurantului o panoramă diferită a orașului, fără ca aceștia să fie nevoiți să se ridice de la masă pentru a admira priveliștea. La Ronde poate găzdui simultan 162 de persoane.

Se pare că în ziua deschiderii acestui restaurant, totul a mers bine, cu excepția că rotația continuă a produs o serie de confuzii în rândul personalului care servea, deoarece aceștia odată intrați în bucătărie, le lua ceva timp să identifice la ce masă trebuiau să ducă comanda. Aceași problemă de localizare au avut-o și clienții care se ridicau de la mese pentru a merge la toaletă. Cu timpul însă se pare că restaurantul rotativ a fost împărțit în patru zone ,fiecare cu un cod de culoare, pentru a evita dezorientarea.

John Graham, folosindu-se de experiența acestei invenții și de brevetul obținut bineînțeles, reușește să construiască în același principiu tehnologic Space Needles, în Seattle.

Astăzi, există mai mult de 100 de astfel de structuri în întreaga lume: Toronto, Londra, Dortmound, Irak, Iran, Finlanda, Japonia și Coreea de Nord.

z

Într-o continuă căutare de senzațional societatea actuală dezvoltă ideea barurilor sau a restaurantelor amplasate pe acoperișul unor clădiri, fie ele hoteluri, imobile de birouri, centre comerciale, teatre sau orice altceva, făcând ca aceste spații care profită de un grandioasă panoramă urbană, să devină un trend. Prevăzute cu platformă rotativă sau doar amenajări fastuoase, sky barurile, cum sunt cunoscute în ultima vreme își fac apariția pe orice punct mai înalt al unui oraș. Reprezentând atracții turistice, acestea sunt într-o continuă competiție de fast, grandoare și senzații, astfel că în fiecare metropolă a lumii, găsim astăzi cel puțin un astfel de spațiu de unde poți admira grandoarea orașului, cu o singură privire.

La începutul anilor 2000 găseam și în București un astfel de spațiu, nu la fel de luxos ca cele prezentate anterior, dar avea însă acel parfum nonconformist, care te făcea să te simți liber de orice prejudecăți.

Terasa La Motoare căci despre ea este vorba, era un bar în aer liber, pe acoperișul Teatrului Național din București care a funcționat în perioada 2000-2011.Panorama orașului nu îți oferea prea multe, deoarece terasa era amenajată pe fațada opusă Pieței Universității, cel mult puteai admira calcanele clădirilor învecinate.

Era mai bine spus un loc de întâlnire ascuns, undeva deasupra orașului unde puteai să petreci ceva timp într-o atmosferă cu un ușor iz cultural. În unele seri se proiectau filme, alteori erau concerte programate sau spontane în cazul unor artiști necunoscuți, un loc în care prețurile erau ieftine iar locuri libere găseai la orice oră.

În anul 2011, odată cu începerea lucrărilor de renovare ale Teatrului Național, terasa La Motoare a fost închisă. Conform declarațiilor apărute în presă, și a informațiilor prezentate prin intermediul proiectului, se pare că la finalizarea lucrărilor preconizate pentru 2016, centrul Bucureștiului va avea un teren de sport pe acoperișul Teatrului de Operetă, o terasă grădină și un teatru în aer liber pentru o capacitate de 300 de persoane, pe acoperișul Teatrului Național.

În Lingotto, de această dată, un cartier din Torino, Italia, a început în anul 1916 construcția fabricii Fiat, construcție care s-a finalizat în 1923, sub îndrumarea arhitectului Matte Trucco. Design-ul tânărului arhitect a fost destul de neobișnuit pentru acea vreme deoarece, linia de producție era dezvoltată pe verticală, astfel că realizarea automobilelor începea la parter și se finaliza la etajul cinci, iar testarea finală a acestora se făcea pe acoperișul clădirii unde fusese proiectată o pistă de testare. A fost cea mai mare fabrica de automobile din lume la acel moment, impresionându-l prin design-ul avangardist și pe Le Corbusier.

În anul 1970, fabrica de la Lingotto a devenit demodată și a fost închisă până în anul 1982. În urma unui concurs de arhitectură Renzo Piano, care și-a imaginat vechea fabrică un spațiu public de interes urban, reușește să reintegreze clădirea în viața cotidiană. Printr-un proces lung de restructurare care a durat timp de 16 ani, Renzo Piano i-a atribuit clădirii existente diferite funcțiuni noi, transformând-o într-un complex modern cu săli de concerte, teatru , un centru de expoziții , galerii de comerciale și un hotel.

În timp ce aspectul exterior și structura a rămas neschimbată , interiorul a fost complet modificat, în scopul de a răspunde noilor cerințe funcționale ale societății actuale.

Procesul de conversie a fost efectuat în trei etape consecutive, între anii 1991-2003: fiecare domeniu a început să funcționeze odată ce era finalizat fără a aștepta finalizarea întregului proiect. Astfel, centrul de expoziții a fost inaugurat în 1992, urmat finalizarea centrului de conferințe în 1994, un hotel în 1995, un centru de birouri și o zonă dedicată în întregime spațiilor comerciale în anul 2002 , și un alt hotel în 2003.

Unul dintre elementele arhitecturale adăugate complexului, este "The Bubble "- o sală de ședințe complet transparent pe acoperișul clădirii Lingotto, deasupra pistei de testare a automobilelor. Acesta are o suprafata de 150 de metri patrati, un diametru de 14 metri și o înălțime de 8metri.

O promenadă pe clădire, cu bicicleta de această dată ne-o propun cei de la BIG – Bjarke Ingels GRUP, cu ocazia expoziției internaționale din Shanghai, China în anul 2010.

Sub egida temei expoziționale "Better City – Better Life" (Un oraș mai bun- O viață mai bună), biroul de proiectare BIG, format din arhitecți, designeri și ingineri din Copenhaga și New York, realizează pavilionul expozițional al Danemarcii, bazat pe ideea unei promenade spațiale, în care poți experimenta ca biciclist, pe parcursul traseului expozițional puțin din viața cotidiană a unui oraș din Danemarca.

Pavilionul sub forma unei spirale inițiatice a cunoașterii urbane, este realizat dintr-o structură din oțel vopsit în alb, ce menține o temperatură rece pe timpul verii, obținând astfel o luptă câștigată cu soarele din Shanghai, datorită caracteristicilor sale, care reflectă căldura. Acoperișul este acoperit cu o textura de suprafețe colorate în albastru deschis pentru a marca pistele pentru biciclete. La intrarea în pavilion au fost puse la dispoziția vizitatorilor 1500 de biciclete.

În interior, podeaua este acoperită cu vopsea epoxidică, ce oferă un spectacol de reflexii și lumină. Panourile fațadelor sunt metalice și perforate într-un model tensionant, iar în centrul pavilionului se află un bazin cu apă, în mijlocul căruia a fost expusă Mica Sirenă- statuia devenită simbol al Danemarcii.

Într-un mod inedit de a promova arhitectura sustenabilă, care nu se bazează doar pe restricții împotriva mediului înconjurător, arhitecții în acest caz , demonstrează că ideea unei abordări durabile poate face viața mai mult mai distractivă.

Arhitectura celor de la BIG apare dintr-o analiză atentă a modului de viață contemporan, ce se modifică și evoluează în mod constant, datorită influențelor multiculturale, a fluxurilor economice globale și a tehnologiilor de comunicare. Toți acești factori au nevoie de noi moduri de organizare arhitecturală și urbană.

Arhitectura acestora, este o arhitectură împotriva cutiilor plictisitoare, care promovează posibilități spațial organizatorice și zone formale neexplorate.

Opera din Oslo, Norvegia, realizată în anul 2007 de biroul de proiectare Snohetta, completează lista exemplelor în care acoperișul unei clădiri poate deveni un spațiu urban.

Conceptul acestei lucrări după cum declară arhitecții de la Snohetta, într-un articol publicat în 7 mai 2008, pe site-ul www.archdaily.com, are la bază 3 elemente generatoare:

“The wave wall” ("Peretele val")

Opera și baletul sunt forme de artă destul de noi, în Norvegia, care se doreau să evolueze într-un oraș port, cu o anumită valoare istorică, oraș ce reprezintă punctul de întâlnire cu restul lumii.

Linia de demarcație între uscat și apă reprezintă atât un prag simbolic, cât și unul cât se poate de real. Acest prag este realizat în concepția arhitecților acestui proiect, ca un mare zid pe linia de întâlnire dintre uscat și mare, între Norvegia și lume, între artă și viața de zi cu zi. Este pragul unde publicul se întâlnește cu arta.

“The Factory”- ("Fabrica")

Snohetta a propus ca facilitățile clădirii să fie rațional planificate, astfel că, toate activitățile ce urmau să se întâmple în interiorul acestei clădiri, trebuiau să funcționeze asemeni unui proces tehnologic specific unei fabrici. Fabrica de artă, trebuia să funcționeze într-un mod flexibil, atât în faza de planificare, cât și în utilizarea ulterioară, fără a afecta arhitectura clădirii.

“The Carpet“ ("Covorul")

Acest element generator, se referă la conceptul de comuniune al clădirii cu terenul și spațiul public, astfel încât să fie facilitat accesul liber pentru toată lumea. Pentru a-i oferi clădirii statutul de monumentalitate și pentru a face opera accesibiă, în sensul cel mai larg posibil, s-au stabilit la partea superioară a clădirii, o serie de suprafețe orizontale și înclinate,.

Acest covor reprezintă o articulație spațială din punct de vedere urbanistic și concretizează efectul de monumentalitate prin extinderea orizontală și nu prin verticalitate.

CAPITOLUL 4 ACOPERIȘUL VERDE, REPERE ISTORICE

Acoperișurile verzi, au existat întotdeauna de-a lungul istoriei, create în diferite contexte culturale, climatice și economice. în prezent, aceste tipuri de acoperișuri par că sunt re-descoperite și dezvoltate în cele mai inedite forme.

În Antichitate, celebrul exemplu în acest sens, îl reprezintă grădinile suspendate. Chiar dacă nu se poate spune cu siguranță că acestea au existat, deoarece nici unul dintre cei care au lăsat în scrierile lor date despre Babilon, locul unde se presupune că au fost construite în jurul anului 600 I.Hr., nu le-au văzut cu proprii ochi.

Fie că că au fost construite de regele Nabucodonosor pentru soția sa Amytis, pentru a-i alunga dorul de meleagurile natale, sau de Semiramida, regina asiriană, acestea au fost considerate unice, atât pentru valoarea arhitecturală cât și pentru sistemul ingenios de irigații, care se pare că ar fi fost compus din fântâni, canale, mici lacuri și jocuri de apă, care alimentau terasele, aducând răcoarea atât de râvnită în acel climat deșertic, fierbinte și uscat, al regiunii.

Se spune că ar fi fost șapte terase, construite din dale de piatră măsurând fiecare 5,45 metri lungime și 1,35 metri lățime și că fiecare terasă se afla cu aproape 5 metri deasupra celei de sub ea, ceea ce dădea impresia unei scări gigantice și de aici, efectul de suspendare. Imaginea agățată a acestora era înșelătoare, deoarece se pare că de fapt acestea erau mai mult o serie de terasări de pământ, dar imaginea vehiculată de-a lungul timpului, era cea a un ansamblu omogen, acestea apăreau ca fiind legate între ele prin împletituri ornamentale de plante cățărătoare.

Incapacitatea arheologică de a găsi urmele acestora printre vestigiile antice ale Babilonului, în consecință, locul exact al acestor minuni ale lumii antice, neputând fi precizat cu exactitate, au condus chiar la îndoieli cu privire la existența lor.

După 18 ani de studiu, Stephanie Dalley, un academician de origine britanică, de la Universitatea Oxford, a ajuns la concluzia că grădinile suspendate au fost construite mai degrabă de către asirieni, undeva în nordul Mesopotamiei, loc care s-ar localiza pe o hartă modernă, undeva în zona Irak-ului și nu de către babilonienii din sud.

Dovezile în urma cărora Stephanie Dalley crede că grădinile suspendate nu au fost construite de regele babilonian Nabucodonosor, ci de către regele asirian Sanherib, iar locul în care au fost construite acestea nu a fost Babilonul, ci Ninive, 300 de mile mai departe decât presupunerea inițială, au constat, în descifrarea unor scripturi cuneiforme asiriene și reinterpretarea unor texte grecești și romane, apărute mai târziu despre existența acestora.

Săpăturile arheologice recente ale palatului din Irak au descoperit dovezi ale unei clădiri, cu bolți și un sistem pentru irigații în apropiere. Cu toate acestea, locația complexului palatului contrazice teoria prin care greci au plasat Grădinile Suspendate, pe malurile râului Eufrat. Săpăturile palatului sunt pur și simplu prea departe.

Chiar dacă e posibil să fi fost doar o plăsmuire a imaginației antice, o poveste pentru a fi spusă în analele de mituri vechi și istorie, aceste Grădini au fost considerate una dintre cele șapte minuni ale lumii antice și au reprezentat o sursă de inspirație pe tot parcursul istoric al arhitecturii.

Dacă mergem mai departe cu căutările istorice legate de grădinile suspendate, trebuie menționat Augustus primul împărat al Romei, fondatorul dinastiei imperiale ce a dominat lumea pentru o lungă perioadă de timp, care, a construit în anul 28 Î.Hr pe Campus Martius în Roma, Italia, mausoleul care îi poartă numele și astăzi.

Construcția funerară ale cărei ruine le putem vedea și astăzi în Piazza Augusto Imperatore, a devenit celebră în lumea întreagă, atât prin mărime, căt și prin ingeniozitatea constructivă. Succesiunea verticală a teraselor de formă circulară pe care erau plantați chiparoși, fac din Mausoleul lui Augustus un exemplu impresionant în istoria nescrisă a grădinilor și a acoperișurilor plantate.

Mausoleul a fost unul dintre primele proiecte inițiate de către Augustus în Roma, după victoria sa de la bătălia de la Actium, în 31 î.Hr., ulterior Augustus a construit drumuri și temple uimitoare, puterea lui fiind recunoscută de senatul imperiului roman, care au numit chiar o lună din an după numele său.

Se pare că acest mausoleu, inițial, a avut o bază pătrată înconjurată cu un portic cu coloane, pe care se sprijinirea o masă circulară de pământ și cărămidă, de cca 67 de metri în diametru și care conținea o serie de camere mortuare, pe care erau plantați chiparoși, veșnic verzi, iar întreaga construcție era încoronată în vârf, cu o statuie colosală a lui Augustus.

În jurul anilor1550, Segnor Soderini l-a transformat într-o grădină, cunoscută în istorie ca Grădina Soderini, iar în secolul al XVIII-lea, Marchizul Benedict Correa l-a transformat într-un teatru, cunoscut în dialectul italian ca Teatrul Correa.

Lupte cu tauri și spectacole de teatru au avut loc în Mausoleul lui Augustus până în prima jumătate a sec. XIX, când în 1829, Pius VIII a renunțat la jocuri și l-a transformat într-o turnătorie. În 1908, construcția redevine sală de concerte, iar pe 13 mai 1936 a avut loc în acest spațiu, ultimul concert, deoarece, în 1936, Mussolini a ordonat desființarea teatrului și dezvăluirea construcției, ca descoperire arheologică, pentru a aduce un omagiu marelui împărat Augustus, cu care acesta se identifica.

Încă în viață, edificiul grav avariat de bombardamentele celui de-al doilea Război Mondial, este în prezent o ruină, năpădită de vegetație spontană și oameni fără adăpost.

Rădăcinile reale ale acoperișului verde, (green roof) în care vegetația crește spontan, le găsim în exemplul caselor tradiționale din nordul Europei, încă din Evul Mediu, unde, case de pământ sau din lemn, erau acoperite cu gazon (sods).

Timp de secole, acoperișuri acoperite cu iarbă au fost construite în zonele climatice reci din Scandinavia, Islanda Danemarca chiar și Canada.

Efectul de izolare termică și de stocare a căldurii, îl oferă acest tip de casă tradițională acoperită cu un strat de turbă și două trei straturi de iarbă. Construite de regulă în zone cu un climat rece, casele acoperite cu iarbă puteau stoca căldura emisă de locatarii acestora, cât și cea provenită în timpul gătitului, fără nici o încălzire suplimentară pe timpul iernii. Deși structura acestui tip de acoperiș nu este una etanșă, forma inițială a acestor construcții era circulară și de cele mai multe ori erau parțial îngropate în pământ pentru a obține un surplus de căldură. Acoperișul tradițional înierbat avea înclinații cuprinse între 22 și 34 de grade, cu elemente structurale din lemn, peste care se puneau câteva straturi de coajă de mesteacăn, bogată în tanin, substanță care împiedică procesul de putrezire, peste care se puneau straturi de iarba de cca 20 cm grosime, Chiar dacă acest tip de acoperire era folosit în zone cu precipitații frecvente și o umiditate destul de ridicată, perioada de viață a acestor construcții putea ajunge până la 60 de ani.

Acoperișuri înierbate sunt încă construite și astăzi în Scandinavia, chiar dacă materialele tradiționale au fost înlocuite cu panouri ondulate din fibrociment, ca suport pentru stratul de pământ vegetal..

O tehnică similară a fost folosită de către coloniști, în partea de nord a Statelor Unite ale Americii și Canada acum 100 de ani, pentru a construi case cu acoperiș înierbat. Este posibil, ca tehnica de construcție să fi fost adusă de emigranții din nordul Europei în această zonă.

Turnul Guinigi construit în a doua jumătate a secolului al XIV-lea de către familia Guinigi este unul dintre puținele turnuri rămase în Lucca, un oraș din secolul al XIV-lea, în zona Toscana, Italia. Prestigiul și importanța familiei de negustori Guinigi, a fost râvnită și concretizată în ideea construirii celui mai înalt turn al orașului, la momentul respectiv. Turnul Guinigi este un model al arhitecturi romanice căreia i-s-au adăugat elemente specifice locale cum ar fi cornișe decorative și blazoane.

Această grădină care a fost construită ca un simbol al renașterii și reînnoirii, are plantate straturi de flori și stejari, oferă și astăzi o panoramă minunată a orașului.

Există o veche legendă legată de acest turn, care spune că celui mai înalt copac, i-au căzut toate frunzele la moartea lui Paolo Guinigi, cel care l-a plantat.

După mai multe secole, când grădinile pe acoperiș păreau că au fost aproape uitate, cultura acestora care datează din cele mai vechi timpuri grecești și romane a fost reînviată în Renaștere, Magnifice grădini au fost plantate pe acoperișurile clădirilor în Florența, Roma și Veneția, dar și în alte mari orașe europene. În domeniul botanic între timp, cunoștințele grădinăritului s-au îmbunătățit astfel că plantele exotice puteau fi crescute și într-un alt climat, decât cel natural.

Familiile nobiliare din Italia, cum ar fi familia de Medici sau Della Valle, au creat în perioada Renașterii, exemple interesante de grădini, cum ar fi : cea de la Villa Careggi și Villa Medici Fiesole, construite de familia Medici, în apropierea Florenței în jurul anului 1417, sau grădinile suspendate de la Pallazzo della Valle Capranica, construite de Cardinalul Andrea della Valle în anul 1530

Grădinile terasate din Parcul de la Lago Maggiore Orromeo, au fost concepute să semene cu Grădinile suspendate din antichitate.

În jurul anului 1870, Ludwig al II-lea de Bavaria, comandă realizarea unui wintergarden pe acoperișul Palatului Reședință, din Munchen, mai precis peste sala de banchete.

Din păcate această adiție a fost demolată în 1897, datorită infiltrațiilor apei provenite din lacul artificial crea, care deteriorau tavanul ornamental al sălii de mai jos. Fotografiile acestu spațiu arată că grădina de iarnă conținea un chioșc maur, o grotă, un cort regal indian, plante exotice, un lac cu nuferi și chiar o cascadă.

La sfârșitul secolului al 19-lea, constructorul german, Carol Rabbitz, a construit o grădină pe acoperișul casei sale din Berlin. Acesta a brevetat un material impermeabil din ciment pe care l-a prezentat în cadrul la Expozitiei Mondiale de la Paris din 1867. O generație mai târziu, în secolul al 20-lea, progrese suplimentare în tehnologia de impermeabilizare, a făcut ca amenajarea grădinilor pe acoperiș să fie o soluție viabilă.

La începutul secolului al XX-lea, a început treptat expansiunea acoperișurilor plate. În Europa Centrală, cei mai mari susținătorii a acestui tip de acoperire, au fost arhitecții Adolf Loos și Le Corbusier, care au ridicat această soluție la un nivel mitic. Acoperirea în terasă a clădirilor a făcut posibilă mișcarea stilistică arhitecturală a cubismului. Acoperișurile plate, prin utilizarea lor și prin aportul estetic adus clădirilor, încep să devină mai mult decât o soluție de acoperire sau protejare împotriva agenților atmosferici.

În 1903 Auguste Perret a construit imobilul de apartamente în Paris,cu acoperiri în terase care puteau fi amenajate, iar după trei ani Tony Garnier a creat primul mare proiect de urbanism Cite Industrielle, în care construcțiile urmau să aibă terase deschise, iar Frank Lloyd Wright a dat o nouă viață grădinilor amenajate pe acoperiș.

În 1903 Frank Lloyd Wright, a realizat reședința The Robert M. Lamp House, în Wisconsin, pentru dezvoltatorul imobiliar  Robert Lamp, pe acoperișul căreia a amenajat o grădină japoneză. Din păcate locul în care în 1903 era amenajată această grădina, astăzi este ocupat de o extindere a construcției, terasa fiind integral închisă.

Pentru prima dată Adolf Loos folosește acoperirea în terasă, în ciudă temerilor legate de posibile infiltrații,sau a daunelor structurale în anul 1913, când a construit Casa Scheu în Viena. Această locuință are o succesiune de terase, deoarece Adolf Loos declara că „s-a gândit că ar fi frumos să poți ieși din dormitor pe terasă”, altfel,conexiunea funcțională între dormitor și terasă a fost repetată la fiecare nivel.

Clădirea a stârnit o serie de critici, chiar unele persoane foarte contrariate se pare că au ridicat problema consiliului municipal, dacă este legal să construiești așa ceva. Ideea terasării, Adolf Loos a folosit-o atât la Casa Tristan Tzara de la Paris, construită între anii 1925-1926 , cât și la Vila Müller în Praga, construită între anii1928-1930.

Noile materiale de construcție și mai ales betonul armat, au fost un argumentele esențiale pentru Loos, în promovarea acoperișurilor plate, arhitecții fiind îndemnați să practic să renunțe la acoperirile tradiționale doar pentru că acestea, ar fi fost o rezolvare necesară împotriva apelor meteorice.

Noua avangardă în lumea burgheză, în care sentimentul libertății era acela de a te plimba pe terasa casei tale începuse să ia amploare.

Eforturi excepționale au fost făcute de Le Corbusier pentru a promova grădinile pe acoperiș, fiind după cum am arătat și în capitolul anterior unul dintre cele cinci puncte ale arhitecturii moderne, principii publicate în 1923.

Le Corbusier considera grădina ca fiind locul preferat al unei locuințe, iar în momentul în care acoperirea unei construcții devine un spațiu util, practic se recâștigă suprafața pierdută, pe care construcția o ocupă la nivelul terenului.

Arhitectura modernă, a reușit să integreze acoperișul în terasă, care altă dată era considerat neobișnuit, în conformitate cu cerințele sociale ale noilor clădiri, în spațiul locuibil. Utilitatea teraselor capătă astfel un nou domeniu de aplicabilitate.

Un alt exemplu impresionant pentru această perioadă este și grădina de pe acoperișul magazinului Derry & Toms pe strada Kensington High, din Londra, realizată la sfârșitul anilor '30. Suprafața acestei grădini este de aproximativ 6.000 de m2 și a fost amenajată conform tiparului grădinilor englezești.

Chiar și astăzi, aceasta este o grădină de vis cu un peisaj impresionant, deasupra unei importante străzi comerciale din centrul Londrei.

Totuși, toate acestea sunt exemple izolate, nu se poate vorbi încă de o ecologizare a acoperișului.

În perioada de după cel de-al doilea Război Mondial, până în anii '70, acoperișul verde a fost utilizat în general peste parcările și pasajele subterane. Grădina însă a fost integrată în noi zone rezidențiale precum spatii verzi, pe care oamenii le puteau folosi. Tehnicile speciale de etanșeizare pentru acoperișurile verzi nu erau atât de bine puse la punct și nici tipurile de plante folosite, nu erau în concordanță cu posibilitățile unui astfel de acoperiș. În acest sens s-au constatat anumite pagube provocate de creșterea necontrolată a rădăcinilor, creștere care penetra sistemul de hidroizolare.

Din anii '80 preocuparea pentru ecologizarea construcțiilor, și căutarea unor metode constructive viabile în acest sens, începe să devină subiectul unor programe de cercetare.

Un exemplu al acestei perioade este arhitectura lui Friedensreich Hundertwasser care de la primele modele arhitecturale a crezut în armonia dintre arhitectură și natură.

Waldspirale este exemplul covârșitor al arhitectului austriac Friedensreich Hundertwasser, construit în orașul Darmstadt, Germania în anii1998-2000.

Complexul de locuințe în formă de spirală împădurită dezvoltată pe 12 etaje, cuprinde 105 apartamente, un spațiu destinat parcărilor, un spațiu comercial, precum și o cafenea.

Cafeneaua este situată la partea de sus a imobilului, beneficiind de priveliștea încântătoare oferită pe de-o parte de spațialitatea clădirii, iar pe de altă parte de cea a orașului.

Printre particularitățile acestei clădiri, deoarece este o clădire unică sunt: cele 1000 de modele de ferestre, dar și acoperișul diagonal, plantat cu iarbă, arbuști, flori și copaci.

Stadiul actual al științei și tehnologiei în domeniul acoperișurilor verzi, implicit al ecologizării, care s-a dezvoltat în ultimii 20 de ani, generează posibilitatea constructivă a unor soluții uimitoare atât din punct de vedere tehnic,estetic dar și urbanistic.

Grădinile suspendate, considerate a doua minune a lumii antice încep să răsară din ce în ce mai des în peisajul urban actual, fie că au fost gândite și proiectate odată cu clădirea, pentru a repune arhitectura intr-un cadru natura,l după principiul lui Le Corbusier, fie că sunt amenajate ulterior din dorința de a reda orașului spațiul verde pe care construirea unei clădiri l-a distrus.

Acoperișul verde are o tradiție îndelungată, din care putem beneficia de toate experiențele utile acumulate de-a lungul timpului; este într-o continuă dezvoltare. Astăzi există prevederi tehnice adecvate pentru acoperișuri verzi sigure și durabile. Aplicarea acestor reguli, poate risipi temerile și deschide noi oportunități.

Pe lângă factorii tehnici care indică faptul că, acoperind o construcție "normală” cu pante de pământ și iarbă se obține o remarcabilă evoluție în controlul temperaturii, aceste grădini te fac să uiți pentru un timp de aglomerația citadină.

“Te plimbi pe o stradă zgomotoasă. Dintr-o dată te oprești, deschizi o ușă a unei clădiri și pătrunzi în ascensor, apeși butonul pentru ultimul etaj…pășești în exterior și simți o anumită umiditate, un vânt cald iți mângâie obrajii…realizezi că ai pătruns în mijlocul unei jungle atât de dese, în care cerul abia dacă se mai zărește.”(t.n.Makoto Sei Watanabe, Conceiving the City, pag.121)

CAPITOLUL 5 STRATEGII DE ÎNVERZIRE A ORAȘULUI

ACOPERIȘUL VERDE, DEFINIȚII, CLASIFICĂRI ȘI DATE TEHNICE

Termenul de acoperiș verde, este folosit pentru a descrie, atât grădinile ornamentale cât și plantările de vegetație sălbatică, realizate sau proiectate pe acoperișul unei clădiri.

Acoperișurile verzi se pot clasifica în funcție de tipul clădirii, design și cost, în trei categorii: intensive, semiextensive, și extensive.

Acoperișurile verzi intensive sunt cele mai apropiate de imaginea cunoscută a grădinii, sau a unui parc de la nivelul solului, însă doar imaginea este asemănătoare, procedeul constructiv este complet diferit, deoarece acest tip de acoperiș verde este construit pe suportul unei clădiri.

În funcție de cantitatea de pământ vegetal necesar creșterii plantelor, de cantitatea de apă posibil stocată și de sarcina de încărcare provenită de la vizitatori, de obicei acestea sunt construite pe o dală armată de beton. Din acest considerent, acest tip de amenajare, implementată ca un upgrade al unei structuri existente, nu reprezintă o opțiune viabilă din punct de vedere al consolidărilor necesare, complexității și costului ridicat de execuție. Ele pot reprezenta o opțiune în cazul în care sunt prevăzute încă din faza de proiectare.

Al doilea tip de acoperiș verde, cel semiextensiv, este realizat printr-o plantare de vegetație tip gazon, sau plante care necesită o întreținere periodică și un anumit sistem de irigare.

Acest tip de acoperiș este mult mai accesibil decât cel intensiv, deoarece cerințele de transformare a unui acoperiș normal într-un acoperiș verde de acest tip sunt mult mai simple, reprezentând astfel o posibilă alegere.

De obicei, aceste acoperișuri nu impresionează printr-o amenajare peisajeră deosebită, în care impactul cromatic este destul de puternic, ele impresionează totuși prin geometria suprafețelor și prin mărime.

Cel de-al treilea tip este acoperișul verde extensiv, cel care necesită o întreținere minimă și nu este irigat.

Acest tip de acoperiș reprezintă soluția cea mai eficientă și mai des utilizată în implementarea spațiilor verzi pe o structură existentă, deoarece în cele mai multe cazuri nu implică consolidări structurale, sau costuri ridicate de realizare. Acoperișul verde de tip extensiv presupune însă, o anumită atenție în alegerea plantelor ornamentale. Plantele indicate în acest sunt cele cu o anumită rezistență la secetă sau vânt puternic.

Acoperișurile verzi nu sunt doar o îmbunătățire vizuală a urbanismului, sunt de asemenea, impactul pe care fiecare suprafață verde o are asupra mediului urban, asupra psihicului uman și asupra calității vieții urbane.

Toate aceste beneficii sunt prezentate în diferite platforme de implementare a acoperișurilor verzi, la nivelul organizațiilor de ecologizare urbană ce se dezvoltă în întreaga lume.

BENEFICIILE ACOPERIȘULUI VERDE

Calitatea aerului

Vegetația plantată în orașe este recunoscută ca un factor important în îmbunătățirea calității aerului. În acest sens acoperișurile verzi contribuie și ele la reducerea poluării nu doar prin vegetația plantată, ci și prin posibilitatea creării unui mediu în sine, în acest nou spațiu urban.

Este universal recunoscut că plantele reduc dioxidul de carbon din atmosferă și produc oxigen, prin procesul de fotosinteză, dar ele se pare că funcționează și ca un filtru de reținere a particulelor de praf sau a altor compuși organici din atmosferă.

Rolul pozitiv al acoperișurilor verzi folosite în spațiul urban, în îmbunătățirea calității aerului, se datorează și faptului că aceste tipuri de acoperiri diminuează efectul termic urban.

Exemple singulare de acoperișuri verzi, în sine nu au un efect foarte mare din punct de vedere termic la nivelul unui oraș, dar dacă acestea se dezvoltă pe suprafețe mari, se poate vorbi de aportul termic și calitatea aerului.

Biodiversitatea

Acoperișurile verzi aduc un mare beneficiu și pentru biodiversitate, deoarece aceste sisteme de acoperire cu vegetație, spre deosebire de cele clasice, pot dezvolta un mediu propice pentru anumite specii de insecte

Studii de cercetare în biodiversitate și acoperișuri verzi au început în Elveția încă din 1997. Aceste cercetări au pornit în mod special din nevoia de a găsi un mediu potrivit pentru anumite specii rare de insecte, care se pare că și-au găsit refugiul pe terasele clădirilor industriale, terase care au dezvoltat în stratul de protecție din pietriș o anumită vegetație spontană, care se pare că este mediul agreat al acestor specii pe cale de dispariție.

În vederea creării pe acoperișurile verzi, a unor medii ce pot deveni posibile refugii pentru unele specii de insecte, cât și pentru noi evoluții a biodiversității, s-a ajuns la un set de concluzii:

Utilizarea pământului vegetal local ca mediu de creștere pe acoperișurile verzi, ajută în reproducerea condițiilor familiare de la nivelul solului.

Amestecul straturilor de pământ vegetal local cu straturi de pământ în care speciile de insecte rare își fac microhabitate, cum ar fi cele asociate zonelor industriale dezafectate din oraș.

Plantarea cu amestec de semințe locale.

Introducerea obiectelor asociate cu habitatele naturale, cum ar fi ramurile uscate.

Aplicarea acestor recomandări făcute de studiile de cercetare din Elveția pot avea ca efect creșterea în biodiversitatea acoperișurilor verzi.

Performanță termică -Conservarea energiei

Sistemele de acoperiș verde sunt recunoscute că oferă o performanță termică mai mare decât acoperirile tradiționale, reprezentând o bună izolație termică la nivelul acoperirilor clădirilor pe care sunt amplasate.

Acoperișurile clădirilor prost izolate, pe timpul verii pot duce la supraîncălzirea spațiilor amplasate sub acestea, iar acest fapt implică necesitatea crescută a aparatelor de aer condiționat.

Un acoperiș verde, poate acționa nu doar ca bariera de izolare, ci și ca o combinație de procese datorate plantelor, respectiv, fotosinteză și transpirație, procese ce reduc cantitatea de energie solară absorbite de suprafața acoperișului, conducând astfel la crearea temperaturilor mai scăzute sub suprafața acestuia.

Pe de altă parte, acoperișurile verzi pot contribui la reducerea pierderilor de căldură din interiorul clădirilor, în timpul iernii. Rădăcinile plantelor, straturile de aer și totalitatea sistemului specific acoperișului verde, poate crea căldură și, prin urmare, devine o suprafață izolatoare din punct de vedere termic. O estimare exactă a cifrelor privind eficiența energetică, este greu de realizat deoarece retenția de apă poate mări cantitatea de căldură pierdută prin sistem; eficiența termică a sistemului depinde, prin urmare, de condițiile meteorologice de zi cu zi.

Potențialul de răcire și izolare termică oferite de proprietățile acoperișurilor verzi pot avea importante beneficii financiare pentru locatarii unei clădiri, în ce privește consumul energetic.

Spațiul verde

Valoarea spațiului verde pentru persoanele care trăiesc și lucrează în orașe prezintă beneficii cum ar fi: funcția ecologică, percepția psihologică a mediului construit, sprijinirea biodiversității, sănătatea mentală și fizică a oamenilor. O serie de noi politici și inițiative de programe de finanțare pentru promovarea spațiilor verzi și a acoperișurilor verzi se fac cunoscute pe plan mondial.

Există o nevoie acută de spații verzi în densitățile urbane sporite, deoarece nevoia de locuințe reprezintă după cum am văzut în capitolele anterioare o problemă gravă în întreaga lume, iar dezvoltarea mediului construit ar putea duce la pierderea spațiului verde.

În nucleul urban actual, spațiul verde este deja afectat, deoarece crearea spațiilor verzi la nivelul terenului este destul de dificilă, deoarece acesta ar trebui să se facă în detrimentul altor construcții care prezintă un interes financiar mult mai mare.

Având în vedere factorii de regenerare urbană, crearea de noi spații care trebuie să îndeplinească o serie de interese;, implică în general spații formale, cu puține beneficii ecologice.

În acest context acoperișurile verzi pot furniza o soluție viabilă în sensul că, acestea pot oferi atât vizual cât și fizic accesibilitatea spațiilor verzi pierdute. În momentul de față acoperirile clădirilor existente sunt în mare măsură din punct de vedere vizual "moarte" și neatrăgătoare. Acest aspect poate fi atenuat însă prin vegetație. Există totuși și cazuri în care singura justificare a unui acoperiș verde este estetica vizuală. Prin urmare, zonele de acoperișuri verzi pot oferi un spațiu în care oamenii să se bucure, sau pot fi amenajate pentru a extinde suprafața spatiilor verzi existente.

Grădinile pe acoperiș pot reprezenta soluția optimă în dezvoltarea noilor imobile de birouri și de locuințe, după cum ne-o dovedesc exemple apărute în lumea întreagă.

Unele soluții realizate după cum am văzut mixează chiar funcțiunile, pe lângă spațiile verzi, includ terenuri de sport, piscine sau restaurante.

Sănătate

Contactul vizual și fizic cu vegetația naturală oferă o serie de beneficii pentru oameni, atât din punct de vedere mental cât și fizic. Din punct de vedere medical contactul cu spațiul verde, ajută la reducerea tensiunii arteriale și ameliorarea factorului de stres.

Beneficiile termice ale acoperișurilor verzi în lunile călduroase au efecte indirecte asupra persoanelor care locuiesc sau lucrează în clădiri prevăzute cu un astfel de spațiu, deoarece acestea ajută la diminuarea fluctuațiilor de temperatură, la care sunt expuși oamenii în perioada călduroasă a anului, când tranzitează din spațiul interior către cel exterior; îmbolnăvirile sunt atenuate.

În ultimii 2-3 ani, interesul pentru acoperișurile verzi este în creștere și în cazul dezvoltatorilor care le adoptă din considerente comerciale, astfel că, accesul angajaților la un spațiu verde, le poate crea randamentul.

Efectul albedo

Efectul albedo este diferența de temperatură între zonele urbane dens construite și zonele din împrejurimile orașului. Diferența de temperatură între centrul orașului și zonele periferice, unde densitatea mediului construit se disipează poate fi și de 5 °C. Zonele urbane au suprafețe mari radiante, date atât de construcții cât și de străzi, care amplifică efectul de încălzire atmosferică.

Aceste suprafețe care absorb radiația solară și o reflectă sub formă de căldură înapoi în atmosferă este numit efectul albedo. Orice reducere în acest sens poate avea un efect pozitiv atât din punct de vedere al supra încălzirii cât și a reducerii poluării.

Suprafața radiantă a acoperișurilor clădirilor existente într-o densitate urbană este comparabilă, cu cea a străzilor, dar dacă asupra acestora se intervine cu vegetație, efectul termic se diminuează deoarece plantele absorb căldura pe care ulterior, o elimină prin transpirație.

Efectul albedo poate crește umiditatea în oraș și implicit poluarea aerului, de aceea soluția adoptată pentru diminuarea acestui efect au fost acoperișurile verzi bogate în vegetație.

Izolare fonică

Amestecul de pământ vegetal, plante și straturi de aer prinse în rădăcinile acestora, folosit în sistemul de realizarea a acoperișului verde, poate acționa ca o barieră de izolare fonică, astfel undele sonore sunt absorbite, reflectate sau deviate. Comparativ cu fondul construit care poate bloca frecvențe reduse de zgomot, plantele absorb o cantitate mult mai mare de frecvențe.

Izolarea acustică poate depinde de sistemul utilizat și grosimea straturilor ce îl compun. Un acoperiș cu un strat de 12 cm de pământ vegetal poate reduce sunet de 40dB, iar unul de 20 cm grosime poate reduce un sunet de 46-50dB. Un studiu de izolare fonică făcut în Marea Britanie de organizația Kalzip, demonstrează că un acoperiș verde poate reduce un sunet cu până la 8dB, mai puțin decât un acoperiș convențional.

Izolarea acustică oferită de acoperișurile verzi poate fi deosebit de importantă în zonele cu un grad mare de poluare fonică, cum ar fi aeroporturi, gări su trafic rutier intens.

Beneficiu ecologic prin folosirea materialelor reciclate

O serie de materiale utilizate în structura acoperișurilor verzi pot proveni din surse reciclate, cum ar fi membranele sau cărămida poroasă zdrobită.

Acest fapt reduce producerea deșeurilor, și poate avea implicații în reducerea transportului.

Ameliorarea inundațiilor

Acoperișuri verzi pot stoca o cantitate însemnată din apa provenită de la ploaie, prin intermediul plantelor și al stratului de pământ vegetal. O parte din această apă de ploaie se evaporă înapoi în atmosferă.

Cantitatea de apă stocată de un acoperiș verde, depinde pe de-o parte de grosimea stratului vegetal, iar pe de-altă parte de vegetația plantată. În timpul verii, acoperișurile verzi pot reține 70-80% din apa de ploaie, iar iarna pot păstra între 25-40%. Acoperișurile verzi, prin urmare, ajută sistemul de drenare a apelor pluviale, și pot reduce riscul inundațiilor.

ACOPERIȘURILE VERZI ȘI RECONCILIEREA ECOLOGICĂ

Analizând beneficiile grădinilor suspendate de-a lungul istoriei, societatea actuală se pare că recunoaște oportunitățile oferite de spațiul nefolosit de pe acoperișului orașului, în transformarea acestuia, într-un mod de recuperare a spațiului verde, pierdut odată cu marea densitate urbană, grădinile suspendate de altădată, astăzi devin acoperișuri verzi.

BEIJING, China

Creșterea populației orașului Beijing din ultimii 20 de ani, a fost însoțită pe de-o parte de creșterea fondului construit, de creșterea veniturilor locuitorilor orașului și implicit de creșterea numărului de automobile, care au dus la dezvoltarea infrastructurii. Toată această expansiune urbană a adus atât beneficii, dar și probleme legate de protecția mediului, probleme cu un impact puternic asupra sănătății și calității vieții urbane.

Poluarea aerului este una dintre cele mai cunoscute probleme de mediu din Beijing, pe lângă care se adaugă probleme cum ar fi locurile de parcare și supraâncărcarea sistemului de canalizare urbană.

Efectul termic datorat radierii căldurii prin suprafațele carosabile, lipsa vegetației care duce la ineficiența absorbției naturale, în cazul acestor supraîncălziri, sunt cauze care au implicații majore în consumul de energie și discomfortul termic la nivel urban.

Ca zonele urbane ale Beijing-ului să continue să crească, sunt necesare soluții pentru a reduce poluarea aerului, a inundațiilor în și răcirea mediul urban.

Implementarea acoperișurile verzi ar putea reprezenta soluția de rezolvare a acestor probleme, având totodată un impact pozitiv asupra mediului și îmbunătățirea calității vieții.

Într-un articol apărut în 22 ianuarie 2013,cu titlul “Beijing needs a green roof revolution” sunt prezentate beneficiile implementării unui astfel de proiect, la scara urbană.

Conform acestui articol, în Beijing există în jur de 93 de milioane de metri pătrați de spațiu de acoperiș adecvat pentru adoptarea rentabilă a unui astfel de acoperiș.

În cazul în care această soluție ar fi implementată, poluarea aerului ar putea fi redusă cu până la 880,000 kg în fiecare an, echivalentul a 730.000 de autoturisme în mișcare. Acoperișurile ar putea reduce inundațiile provenite din precipitații cu 3,5 milioane de metri cubi echivalentul a 1.400 de bazine olimpice.

Temperatura medie de vară a orașului Beijing s-ar reduce cu 0,32 °C, în timpul orelor de vârf. În plus creșterea semnificativă de izolare oferită de acest tip de acoperire, ar scădea substanțial consumul de energie pentru încălzire și răcire.

Acoperișurile verzi, ar putea deveni micro-parcuri sau grădini urbane, însă toată această ecologizarea ar necesita o investitie estimata la 4,7 miliarde dolari, plus costurile de intretinere anuale.

Guvernul de la Beijing a oferit subvenții pentru a crea acoperișuri verzi în perioada Jocurilor Olimpice din 2008, tocmai pentru a reduce puțin din problemele legate de mediu și poluare în momentul de față.

Aceste subvenții acordate, au constituit o bază pentru implementarea soluției de ecologizare prin adoptarea acoperișurilor verzi.

Orașul Beijing are zeci de milioane de metri pătrați de acoperișuri care în majoritatea cazurilor, sunt prost izolate. Din cauza regimului de proprietate, deoarece foarte multe din aceste clădiri aparțin statului, mijloacele de reabilitarea sunt limitate, așadar, proiectele în acest sector ar avea nevoie de subvenții guvernamentale directe, iar beneficiile sociale acordate in acest fel, se pot transforma în costuri mai mici la consumul de energie.

Acoperișurile verzi ar putea readuce mediul natural înapoi în oraș, fără a înlocui funcțiunile urbane existente.

Beneficiile oferite prin implementarea acestora, depășesc cu mult costurilede investiție, atfel că, sistemul administrativ al Beijing-ului, oferă oportunitatea pentru adoptarea rapidă, la scară largă a acestui tip de soluție, în imbunătățirea calității vieții locuitorilor orașului, devenind astfel un exemplu pentru restul Chinei.

GUANGZHOU, China

În Guangzhou, capitala provinciei Guangdong din China, politica implementărilor acoperișurilor verzi se dezvoltă deja de mai bine de un deceni.

1997, a fost anul în care au fost publicate regementările urbanistice de ecologizare, pentru dezvoltarea orașului și anume, toate clădirile publice, noi construite vor fi prevăzute cu acoperișuri în terasă verde. Această prevedere a fost considerată ca fiind prima reglementare a acoperișurilor verzi în China.

În 2007, Institutul de Cercetare Guangzhou a Peisajului, a publicat specificațiile tehnice pentru acoperișul verde, în care au fost reglementate atât date tehnice privind proiectarea, construirea acestor grădini cât soluții manageriale. Acest raport precizează nouăzeci de tipuri de plante ce pot fi utilizate în mod obișnuit, plante considerate a fi potrivite pentru ecologizarea acoperișurilor.

După o experiență de mai bine de zece ani în domeniul grădinilor amenajate pe acoperișurile clădirilor, pe lângă beneficiile aduse de aceste sisteme, apar și efectele negative legate de infiltrații și chiar fisuri ale elementelor structurale ale clădirii suport. Cauzele cărora se datorează aceste probleme apărute, sunt fie rezultatul unor execuții neadecvate sau chiar din imposibilitatea de a controla cantitatea de apă menținută inegal de componentele diferite ale sistemului folosit în terasa verde.

Deoarece remedierea acestor puncte nevralgice apărute în mentenanța acoperișurilor verzi, a avut implicații financiare destul de ridicate, Comitetul Comunitar ezidențial a hotărât interzicerea construirii teraselor verzi pe clădiri, în această zonă.

Chiar dacă la început politica de ecologizare a orașului a fost foarte bine primită, atât în rândul proprietarilor cât al chiriașilor, deoarece aceștia au obținut beneficii cum ar fi dezvoltarea unor grădini de legume, spații de relaxare și diminuarea consumului energetic, decizia Comitetul Comunitar Rezidențial de a interzice terasele verzi, a fost susținută de majoritatea acestora.

BEIRUT, Liban

“Beirut Wonder Forest”, este o propunere ambițioasă a arhitectului Wassim Melki și a biroului de proiectare Invisible Studio. Proiectul transformă capitala libaneză, într-un oraș verde luxuriant, prin plantarea unor specii de copaci pe acoperișurile construcțiilor existente.

Beneficiile acestui proiect sunt pe lângă economia de energie electrică, purificarea aerului, transformarea orașului afectat, intr-o pădure inedită cu un mare potențial turistic.

Orașul Beirut, sfâșiat de război este în momentul de față împovărat de smogul datorat agolomerării urbane. Faptul că autostrăzile suprapopulate cu mașni s-au bucurat întotdeauna de o anumită prioritate de dezvoltare față de transportul în comun, a pistelor pentru bicicliști, a spațiilor verzi plantate la sol, sau a aleilor pietonale, a reprezentat cauza majoră în poluarea mediului atât din punct de vedere al calității aerului, cât și din punct de vedere al poluării fonice.

Se pare că, crearea spațiilor publice verzi, nu a fost niciodată o prioritete în politica de dezvoltare a acestui oraș, astfel că, dacă Organizația Mondială a Sănătății recomandă 12mp de spațiu verde pentru fiecare locuitor al unui oraș,l Beirutul în momentul de față deține cca 0,8mp de spațiu verde pe cap de locuitor.

Transormarea tuturor acoperișurilor existente, în terase verzi, cum propun cei de la Invisible Studio, ar fi posibilă dacă această idee ar fi susținută atât prin lege, cât și prin acordarea unor anumite subvenții, sau reduceri de taxe pentru clădirile care pun în aplicare această strategie de înverzire a orașului.

Pădurea pe acoperș, s-ar concretiza pe lângă un sistem simplu de terasă verde, în plantarea în ghivece, pe fiecare terasă existentă, a doi copaci, din specii cum ar fi măslinul, rodia sau dudul, specii care au avantajul suplimentar al fructelor comestibile.

În prezent, conform datelor apărute în presă, acest proiect are un prototip în curs de desfășurare, comandându-se primii 1000 de copaci ce urmează a fi plantați. În cazul în care acest proiect reușește să devină realitate, Beirutul ar deveni primul oraș cu o “pădure în cer”.

NEW YORK, Statele Unite ale Americii

Michael Sorkin, teoreticianul urbanist american, își imaginează printr-un proiect voluntar, de înverzire a orașului, agricultura urbană ca soluție viabilă în dezvoltarea durabilă a orașului New York.

Agricutura urbană s-ar putea defini ca practica de cultivare, procesare, și distribuirea produselor alimentare în sau în jurul unui oraș. Aceasta poate implica activități precum creșterea animalelor, acvacultură, agrosilvicultura, apicultura urban, și horticultură, în zonele periferice ale orașului

Agricultura urbană este un sistem complex care cuprinde un spectru larg de interese, de la o bază tradițională de activități legate de producerea, prelucrarea, comercializarea, distribuirea, și consumul, la o multitudine de alte beneficii cum ar fi: recreerea în spațiul verde, vitalitatea economică, respectiv un nou mediu de afaceri, sănătate, înfrumusețarea peisajului și refacerea mediului.

De-a lungul istoriei, agricultura urbană a a fost folosită în situații de criză economică, cum ar fi perioadele de după războaie, astăzi grădinăritul comunitar este deschis și promovat cetățenilor din zonele urbane, atât pentru înbunătățirea situației economice a unui oraș, prin activitățile de producție, prelucrare, ambalare, și comercializarea produselor cât și pentru crearea de noi locuri de muncă.

O altă problemă actuală a societății contemporane este insecuritatea alimentară cronică, datorată în mare măsură sărăciei urbane ce se accentuează de la an la an, generând rabat-ul la calitatea produselor în favoarea prețului mai scăzut.

Plantând în zone apropiate consumatorului, s-ar reduce costurile de transport din mediul rural către cel urban, iar calitatea produselor alimentare ar putea fi înbunătățită.

Există și beneficii sociale, deoarece grădinile urbane reprezintă spații de refugiu, în orașe dens populate, în care te poți relaxa în contact cu natura, fapt care ar reduce factorul de stres și ar crește sănătatea mentală.

Acoperișuri verzi care ar acoperi aproape fiecare clădire din Manhattan, clădirile existente transformate în ferme verticale sau străzi ce pot fi înlocuite de grădini comunitare, sunt câteva idei pe care Michael Sorkin, le-a înaintat guvernului american, pentru dezvoltarea sustenabilă a orașului.

Proiectul experiment prin care acesta a eleborat un scenariu bazat pe grădinăritul urban, care ar transforna orașul New York, într-un oraș cu autonomie totală, din punct de vedere al hranei, rămâne deocamdată un vis academic, al unui viitor durabil.

LONDRA, Marea Britanie

Londra este exemplul orașului care speră la creșterea suprafețelor verzi, la nivelul acoperișului construcțiilor existente sau viitoare, din dragostea pentru grădină și spațiu verde. Acest fapt este susținut și din cuantificarea spațiilor existente la nivelul orașului, pe cap de locuitor.

Londra are 35.000 de hectare de spații verzi publice – echivalentul a 40% din suprafața sa, este unul dintre cele mai verzi orașe din lume.

Până în prezent, în baza de date internațională, de monitorizare a proiectelor realizate cu acoperișuri verzi a fost înregistrată la nivel global o suprafață cumulată de 3,014,730 m².

STUDIU DE CAZ: BUCUREȘTI, UN POTENȚIAL ACTOR ÎN RECONCILIEREA ECOLOGICĂ GLOBALĂ

În București după 1950, industrializarea forțată și colectivizarea vieții sociale au reprezentat factorii declanșatori ai rupturii între cele doua lumi: cea a orașului vechi care cultiva repere estetice într-un decor elaborat și cea orașului nou, guvernat de programul ingineriei sociale și abandonul estetic.

În prezent, există o aversiune a locuitorilor bucureșteni față de străzile orașului, față de spațiul public, aversiune oarecum justificată deoarece, acesta nu oferă nimic trecătorului. În București, nu întâlnești nici măcar în centrul orașului spații pietonale, sau piețe, locuri prietenoase care să te atragă să poposești puțin. Sunt doar noduri de circulație, trotuare înghesuite de locuri de parcare legale sau nu, spații verzi îngrădite deci inaccesibile, cu care primăriile de sector se mândresc atât de mult încât își afișează tot timpul plăcuțele inscripționate frumos cu textul: „lucrarea a fost executată de primăria…” Așadar majoritatea locuitorilor și-au întors spatele la rândul lor, spațiului public al orașului, transformând micile balcoane ale locuințelor, posibile mici grădini, în spații de depozitare.

Primul gest după achiziționarea unei locuințe, fie ea în construcție nouă sau veche, este de închidere a balconului să nu mai spunem că această închidere este considerată pe piața imobiliară o îmbunătățire adusă locuinței.

Construind pentru oameni care nu știu să iubească spațiul verde, ne surprinde faptul că în ultima vreme ne sunt prezentate încă din fază de proiect, imobile fie ele, de locuințe colective sau individuale, administrative sau comerciale, care abundă de vegetație atât la nivelul fațadelor, cât și al acoperișului.

"Shopping for your beautiful mind" este motto-ul comercial al complexului Promenada din București, care te invită să trăiești experiența unui nou spațiu urban pe acoperișul clădirii.

Construcția concepută de biroul de arhitectură B23T, a fost finalizată în octombrie 2013, de către dezvoltatorul austriac Raifeissen Evolution, care se pare că a investit peste130 de milioane de euro pentru realizarea sa.

"Noutatea exclusivă a acestui centru comercial este terasa care va funcționa la ultimul etaj, cu o suprafață totală de 7.000 de metri pătrați. Clienții își vor putea alege propria zonă de relaxare: cafenelele, zona de film, teatru sau concerte, zona de joacă pentru copii, colțul adolescenților, spațiile verzi amenajate în stilul unei grădini japoneze și piațeta din jurul fântânii arteziene. În perioada de iarnă, terasa va funcționa ca patinoar în aer liber, iar în preajma Sărbătorilor de Iarnă vor fi organizate târguri de Crăciun. "

Transformarea shopping-ul într-o adevărată aventură, după cum am văzut în capitolul anterior, a apărut încă din anii 1920-1930, când H.G. Selfridge a dezvoltat pe acoperișul clădirii de pe strada Oxford, din Londra, unul dintre cele mai populare spații urbane, în care cei din înalta societate a vremii, se puteau întâlni, relaxa sau socializa.

Raifeissen Evolution, este însă primul dezvoltator străin de pe piața construcțiilor din România, care, într-o situație de criză financiară, reușește să dea un exemplu prin care, o construcție cu destinație comercială, poate renunța la o anumită suprafață generatoare de profit financiar, în favoarea unui spațiu verde.

Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București (DGASMB), în anul 2012, inaugura în București, primul acoperiș verde plantat pe terasa unui imobil existent, Cantina de ajutor social Grivița.

Motivați de beneficiile pe care un acoperiș verde le poate oferi unei clădiri, implicit orașului, conducerea Direcției Generale de Asistență Socială a Municipiului București, prin plantarea unui sistem de acoperiș verde de tip extensiv, pe terasa Cantinei de ajutor social Grivița, să contribuie la creșterea suprafeței verzi deficitare în cartierul respectiv și totodată „să crească capacitatea tehnică a acoperișului terasei de a face față cantităților mari de apă și zăpadă, odată cu refacerea hidroizolației terasei.”

Transformarea terasei acestei clădiri, în acoperiș verde, la inițiativa conducerii DGASMB, reușește cu o suprafață de doar 80mp, să devină un exemplu în reconcilierea ecologică a unei construcții existente.

Chiar dacă aceste exemple incipiente sunt rezultatul unui gest disperat al arhitectului într-o încercare de convingere a beneficiarului de a stabili un dialog prietenos cu strada, sau o cerință impusă de investitori străini ce vin cu alte reguli de percepție ale spațiului urban, sau doar un simplu trend căci e la modă, sau chiar argumente tehnice, nu fac decât să ne încânte și să ne ducă cu gândul că poate, într-un viitor apropiat, nu o să mai primeze coeficientul de utilizare al terenului în proiectarea unei clădiri, ci modul prin care aceasta reușește să stabilească niște raporturi vizuale, de comunicare, de apropiere între utilizatori și strada cu trecătorii.

IMPLEMENTAREA TERASELOR VERZI ÎN REABILITAREA TERMICĂ A IMOBILELOR DE LOCUINȚE COLECTIVE.

Ideea transformărilor blocurilor acoperite în terasă, în construcții cu acoperișuri verzi, este vehiculată în presa locală încă din anul 2011, când Primăria Capitalei a prezentat publicului larg proiectul de accesare a fondurilor europene, nerambursabile, pentru amenajarea teraselor a 12 cămine studențești, din București, Regie, cu sisteme specifice acoperișului verde.

Șase cămine studențești ale Universității de Medicină „Carol Davila” și alte șase ale Universității Politehnice București, cu o suprafață cumulată de aproximativ 7.000 metri pătrați de terasă necirculabilă urmau să fie înverzite, până în anul 2013.

Acoperișurile verzi, ce urmau să se realizeze pe terasele căminelor studențești, în vederea obținerii unor beneficii din punct de vedere al confortului termic, al diminuării poluării și al izolării fonice, au fost luate în calcul ca acoperișuri verzi de tip extensiv, sistem în pe care se pot dezvolta specii de plante de Sedum, ce nu implică o îngrijire specială, cum ar fi sisteme de irigare, deoarece acestea au rezerve de apă în frunze și se întind pe sol ca niște covoare verzi.

„Primele le punem la studenți, că ei sunt mai înțelegători, după care ne extindem și la blocurile normale”. declara, Sorin Oprescu, primarul Capitalei, conform unui articol apărut în presa locală.

CADRU LEGAL PENTRU TRANSFORMARE A TERASELOR CLĂDIRILOR EXISTENTE, ÎN ACOPERIȘURI VERZI.

Inițiativa din partea administrației locale a apărut în 2011, același an, când Ministrul Mediului și Pădurilor, din acea perioadă, Laszlo Borbely, povestea presei despre programul "Acoperișuri verzi", un proiect de lege al Ministerului Mediului și Pădurilor ce urma să permită construirea grădinilor verzi pe acoperișurile și fațadele clădirilor.

În ianuarie 2012, Oana Grigore, director al Direcției de Mediu a Primăriei Municipiului București, declara într-un reportaj al televiziunii Protv că "există o măsură care prevede scutirea de taxe și impozite pentru asociațiile de locatari, care își amenajează acoperișuri verzi"

Pe fondul conflictelor politice din ultimii ani, nici una dintre aceste inițiative nu s-a concretizat în vreo măsură cu caracter de obligativitate. În prezent dacă vrei să transformi terasa unui imobil de locuințe colective, în acoperiș verde, trebuie să te subordonezi tot Legii 170/2010, la fel cași în cazul mansardărilor imobilelor de locuinte colective, lege care face referire la acordul a 2/3 din asociația de proprietari, cu privire la spațiile comune existente într-un astfel de imobil.

FUNDAMENTARE TEHNICĂ PENTRU TRANSFORMARE A TERASELOR CLĂDIRILOR EXISTENTE, ÎN ACOPERIȘURI VERZI.

Din punct de vedere tehnic, situația este mai clară, deoarece în iulie 2010, Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București, în colaborarea cu Institutule de cercetare INCERC, București, publică prima redactare ghidului privind proiectarea și execuția acoperișurilor verzi la clădiri noi și existente, ghid coordonat de doamna prof. dr. arh. Ana Maria Dabija.

În Monitorul Oficial nr. 538 din 26 august 2013, a fost publicat Ordinul nr. 2211/2013 al Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice pentru aprobarea reglementării tehnice „Ghid privind proiectarea și executarea lucrărilor de reabilitare termică a blocurilor de locuințe“,(indicativ GP123-2013), în care la articolul 24, cu privire la reabilitarea acoperișurilor tip terasă, sunt specificate și reglementările tehnice specifice, în cazul transformării acestora în terase grădină.

În principal sistemul unui acoperiș verde cuprinde câteva elemente esențiale, conform detaliilor de principiu specificate în documentațiile tehnice de specialitate, publicate, atât pe plan internațional cât și național, care trebuiesc luate în considerare atât în cazul construcțiilor noi, prevazute încă din fază de proiectare, cu terase verzi, cât și în cazul construcțiilor existente ce urmează să primească o terasă verde, în locul celei normale.

Specificațiile tehnice în vederea proiectării și executării sistemelor de acoperiș verde există în România din 2010 și sunt agreate în reabilitarea termică a imobilelor de locuințe din 2013, însă până în prezent acet tip de detaliu este evitat în cazul locuințelor.

ANALIZA SITUAȚIEI EXISTENTE

În prezent Bucureștiul, se confruntă, asemenea altor mari orașe ale lumii, cu numeroase probleme urbane, care afectează tot mai mult calitatea vieții locuitorilor săi, cum ar fi: aglomerația datorată densității mari a populației, traficul auto intens și insuficiența locurilor de parcare, poluarea atmosferică, starea de salubritate precară, suprafețe reduse de spații verzi.

Situația deficitară a spațiilor verzi, se datorează în special dezinteresului administrațiilor locale, politicilor de dezvoltare urbană, cât și pieței imobiliare care, au favorizat fondul construit în detrimentul spațiilor verzi, astfel că după anul 1990, deși o serie de acte legislative interzic modificarea statutului acestor zone, o mare parte din suprafața verde a orașului s-a transformat în spațiu construibil.

Conform Ordonanței de Urgență nr 114/2007, art.II și regulilor impuse de către Uniunea Europeană, cu privire la spațiile verzi, până în anul 2013, suprafața de spațiu verde intravilan, trebuia să fie de 26mp/cap de locuitor. Rezultatele „Cadastrului Verde al Municipiului București – Registrul Spațiilor Verzi” arată că în 2013 Bucureștiul deținea o suprafață de 23,21mp spațiu verde/cap de locuitor, față de alte capitale care ajung pană la 120mp/cap de locuitor, sau chiar 496mp cum este cazul Vilnius-ului.

Într-o repartiție pe sectoarele capitalei, a suprafetelor verzi existente, raportate per cap de locuitor, conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, sectorul 2 este în urma clasamentului, cu doar 12,43mp/cap de locuitor, iar în privința evoluției arborilor sectorul 2 stagnează din 1988.

Chiar dacă ne lipsesc doar 3mp de spațiu verde pe cap de locuitor, pentru a atinge limita minimă admisă de Uniunea Europeană, ceea ce la prima vedere nu pare o situație dramatică, din punct de vedere al poluări cu PM10, Bucureștiul este una dintre cele mai poluate capitale europene. Conform datelor furnizate de Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis, Bucureștiul înregistrează 92 de zile pe an cu depășiri la PM10, în vreme ce majoritatea capitalelor europene reușesc să se încadreze în numărul de depășiri tolerate și anume de 35 de zile pe an.

Acest tip de poluare are implicații majore în sănatatea populației, implicit a calității vieții urbane, prin provocarea unor boli sau afecțiuni cum ar fi: astm, afecțiuni cardiovasculare, cancer pulmonar și deces premat

În aceste circumstanțe propunem pentru analiză, o zonă rezidențială, din sectorul 2 al Bucureștiului, respectiv Calea Moșilor, în care implementarea teraselor verzi ar fi o posibilă rezolvare a problemelor legate de mediu.

Calea Moșilor, din punct de vedere al intensității traficului și al funcției pe care o are în cadrul orașului, este o stradă de categoria I; este una dintre importantele magistrale ale Capitalei, care face legătura între centrul orașului și drumurile europene E85 (DN1) și E60.

Cu o lățime de cca 40m, (inclusiv trotuare,) flancată pe ambele laturi cu cvartale construite, de locuințe colective, acoperite în sistem de terasă și o vegetație mult prea redusă, efectul albedo este amplificat în această zonă, discomfortul termic resimțiindu-se atât la nivelul străzii, cât și în interiorul apartamentelor.

În prezent pe o distanță de cca. 1,5 kilometri, distanță măsurată din intersecția străzilor Carol I și Calea Moșilor, până în inersecția cu Stefan cel Mare- Mihai Bravu și Calea Moșilor, există aproximativ 120 de copaci. Suprafața de carosabil și pietonal, suprafață astfaltată radiantă de căldură este de cca 63,470mp, un simplu calcul arată că pe această stradă, există un copac la 530mp.

Conform unui studiu de cercetare întocmit de NASA, în Atlanta, cu privire la efectul de supraîncălzire urbană, în urma măsurătorilor într-o zi cu o temperatură de 25C, s-au constatat următoarele valori astfel: suprafață de astfalt în soare 50C, suprafață de iarbă umbrită 28C, suprafață aoperiț în terasă 52C.

Prin urmare suprafețele teraselor existente în cadrul unui oraș radiază o căldură similară cu cea a unnei străzi.

Această supraîncălzire a străzilor și construcțiilor favorizează poluarea. Dacă la nivelul străzilor situația se poate remedia prin plantarea spațiilor vezi, care prin intermediul plantelor, pot absorbi o cantitate semnificativă de căldură, prin procesul de fotosinteză, la nivelul acoperișurilor efectul se poate ameliora similar, prin transforamrea suprafețelor radiante ale teraselor existente în terase verzi.

În cazul situației de pe Calea Moșilor, prin analogie, la suprafața de 63,470mp a străzii, s-ar adăuga și suprafetele teraselor necirculabile ale imobilelor existente, am obține o surafață dublă care radiază intr-o zi de vară o temperatură de 50-52C. Numărul copacilor existenți este ineficient în acest caz.

SOLUȚIA PROPUSĂ

Experiența exemplelor realizate cu acoperișuri verzi, tipologia acestora și specificațiile tehnice agrementate, reprezintă baza implementării acestei soluții în procedeul de reabilitare al imobilelor de locuințe existente.

În cazul transformării unei terase normală, în terasă verde, arhitecți peisagiști, arhitecți și ingineri structuriști trebuie să ia în considerare sarcina stratului de pământ vegetal în varianta defaforizantă (umed), a plantelor, a tuturor componentelor ce intră în alcătuirea sistemului, oricare ar fi el, extensiv, intensiv sau semi extensiv, precum și potențialul sarcinilor generate de oameni sau echipamente.

Acoperșurile verzi de tip extensiv, cu plante sedum, sau iarbă grasă cum mai este denumită, este una dintre cele mai facile soluții de transformare a acoperișurilor existente în spații verzi, spații atât de necesare în cadrul orașelor dens populate.

Cel mai ușor acoperiș verde rezidențial de acest tip, trebuie proiectat în mod normal pentru o încărcare de 100-150kg/m2. În cazul acestor acoperișuri verzi, în care încărcările suplimentare nu ating valori ridicate, acestea pot fi implementate pe structura existentă fără a fi nevoie de o consolidare în prealabil, bineînțeles, condiția de bază în această afirmație este ca starea clădirii existente să fie nedeteriorată.

Teoretic sarcina existentă, din punct de vedere al încărcărilor, trebuie să fie echivalentă cu sarcina propusă.

De exemplu in cazul imobilelor de locuințe situate la adresa Calea Moșilor 256-258, sunt acoperite în terasă necirculabilă, care, conform practicilor perioadei în care acestea au fost construite, sunt formate din următoarele straturi peste placa de beton arătate în imaginea 163

Încărcările de calcul al sistemului existent de terasă sunt 370kg/mp-400kg/mp, din care greutatea betonului de pantă -200kg/mp, greutatea termoizolației de BCA -70kg/mp și stratul de protecție al hidroizolației, pietriș – 100kg/mp

Conform specificațiilor furnizorilor de pe piață, un sistem ce terasa verde cu plante sedum are o încărcare de 120kg/mp.- încărcare a straturilor ce vin peste betonul de pantă. Înlocuind termoizolația existentă din BCA cu polistiren extrudat de 20cm grosime, în loc de o greutate de 70kg/mp o să avem o încărcare de 7,2kg/mp, iar întreg sistemul inclusiv beton de pantă, sistem terasă verde și termoizolație va avea o încărcare de calcul totală de 330kg/mp față de cea inițială de 370-400kg/mp

Subtratul vegetal utilizat într-un astfel de sistem de terasă verde, în cazul construcțiilor existente, are o compoziție ușoară, reducând considerabil solicitările structurii existente. Nu se folosește sol fertil, de pădure, compoziția substratului  vegetal poate fi din rocă vulcanică – care are un grad mare de porozitate și reține apa necesară plantelor, drenând ușor surplusul ; fibră de cocos – această fibră vegetală, în contact cu apa devine un substrat organic pentru plante, sau turbă –un pămînt ușor, ce asigură scăderea până la jumătate a   greutății obișnuite a unui m³ de pământ obișnuit.

Statul vegetal în cazul acoperișurilor verzi de tip extensiv este în general format din ierburi suculente, rezistente la temperaturi foarte riricate, care nu necesită îngrijiri speciale, cum ar fi sistemele de irigare sunt rezitente la secetă și vânt, a căror creștere se dezvoltăîn mod natural.

Astfel de ierburi suculente,  care au rezerve consistente de apă în frunze și se întind pe sol ca niște covoare, sunt plantele sedum, sau iarba grasă cum mai sunt denumite. Acestea necesită un substrat vegetal de 4-6cm, sau 6-10cm în funcție de specie.

Specii de plante sedum autohtone (famila Crassulaceae):

Iarbă de șoaldină, Sedum acre

Este o plantă perenă, frecventă în zona de stepă, care preferă locuri însorite, călduroase pe timpul verii. Înmulțirea acesteia se face prin divizarea plantelor mamă din primăvară până la mijlocul verii, sau prin semințe toamna sau primăvara. Perioada de înflorire este între lunile mai – iulie.

Sedum album

Este o plantă perenă sporadică, întîlnită pe stâncări, care preferă locuri însorite, călduroase pe timpul verii. Înmulțirea acesteia, se face prin divizarea plantelor mamă din primăvară până la mijlocul verii, sau prin semințe toamna sau primăvara. Perioada de înflorire este între lunile iunie, iulie.

Ioaldină aurie,Sedum hispanicum

Este o plantă perenă, frecventă, care preferă locuri însorite, călduroase pe timpul verii. Înmulțirea acesteia, se face prin semințe primăvaradevreme, în răsadnițe sau direct în câmp la

mijlocul verii. Perioada de înflorire este între lunile iunie, iulie.

Sedum rupestre

Este o plantă perenă, mai rară la noi în țară, care preferă locuri însorite, călduroase pe timpul verii. Înmulțirea acesteia, se face prin divizarea plantelor mamă din primăvară până la mijlocul verii, sau prin semințe toamna sau primăvara. Perioada de înflorire este între lunile iunie, iulie.

Sedum sexangulare

Este o plantă sporadică, care preferă locuri însorite, călduroase pe timpul verii. Înmulțirea acesteia, se face prin divizarea plantelor mamă din primăvară până la mijlocul verii, sau prin semințe toamna sau primăvara. Perioada de înflorire este între lunile iunie, iulie.

Din punct de vedere financiar reabilitarea teraselor necirculabile, este similară cu transformarea acestora în acoperișuri verzi.

Din punct de vedere al beneficiilor obținute, terasele verzi sunt net superioare celor normale, deoarece după cum am văzut îmbunătățesc calitatea aerului, au un rol important în combaterea poluării, cresc performanța energetică a clădirii, diminuează efectul de supraîncîlzire a construcției, acționează ca o barieră fonică, favorizează biodiversitatea, pot reprezenta spații de relaxare, cresc calitatea vieții urbane.

Grădinăritul pe acoperiș, poate fi o altă abordare de implementare a teraselor verzi în reabilitarea imobilelor de locuințe urbane.

Asociațiile de locatari îsi pot dezvolta pe terasa blocului mici ferme multifuncționale care creează oportunități pe lângă cele oferite de simple spații verzi, pentru grădinărit, cultivarea legumelor, recreere și întâlniriledesocializare.

În această situație nu mai vorbim de simple plantări de plante perene într-un strat subțire de compost vegetal, soluțiile grădinăritului pe acoperișul unei clădiri, necesită în primul rând expertizarea clădirii și înaldoilea rând, un sistem de irigare.

Plantarea legumelor nu se face într-o suprafață de pămînt vegetal, direct așezat pe terasa existentă, soluția recomandată este de utilizare a recipientelor tip jardiniere.

Sistemul de irigare necesar pentru o grădină comunitară, pe terasa unei clădiri existente, este compus dintr-un rezervor de acumulare, montat îngropat în spațiul verde aferent blocului, în cazul imobilelor de pa Calea Moșilor 256-258, se poate realiza în parcarea din spatele blocului.

Rezervorul, colectează apa de ploaie prin sistemul de canalizare pluvială a clădirii și are posibilitea de a înmagazina si apa potabilă din reteaua publică, pe timp de secetă. Irigarea spațiului verde se poate face cu delimitare zonală, cu control automat – programabil a aspersoarelor.

Apa este ridicată la nivelul terasei cu ajutorul unei stații de ridicare a presiunii. Practic, aceasta trage apa din rezervorul de stocare și cu ajutorul unei pompe centrifugale transportă apa la sistemul de irigare cu aspersoare. Pentru evitarea pornirilor dese a pompei si limitarea solicitărilor mecanice a sistemului se poate prevede și un vas de hidrofor.

Excesul de apă care nu este utilizat pentru irigare va fi deversat in reteaua de canalizare.

Componenta statiei de ridicare a presiunii este următoarea:

Pentru eficientizarea consumului electric si independența față de rețeaua de distribuție a energiei electrice, se propune alimentarea stației de pompare cu ajutorul unui sistem de panouri solare, montate pe terasa blocului. Acest sistem este format din panouri solare ce transformă energia radiației luminoase în energie electrică. Astfel, energia produsă pe timpul zilei este acumulată intr-o baterie de acumulatoare electrolitice special construită țn acest scop. Pentru a asigura încărcarea corectă a acumulatoarelor și protecția acestora, se va monta un regulator de încărcare a acumulatoarelor. Energia înmagazinată în bateria de acumulatoare este mai apoi convertită la parametrii de funcționare a pompei de ridicare a presiunii.

În acest scop se va utiliza un inverter de tensiune trifazat.

Sistemul a fost calculat pentru terasele imobilelor din Calea Moșilor 256-258,aproximativ o suprafață de 850mp, pentru a stoca energie pe toata durata zilei și pentru a debita energie electrică timp de 2 ore la parametrii ceruți.

Componenta sistemului de alimentare cu enegie electrica este urmatoarea:

În concluzie dacă la bugetul unei simple reabilitări a terasei, am lua în calcul o majorare de 7euro/mp, am putea realiza un sistem de irigare complet independent, care poate simplifica și ajuta transformarea terasei existente într-o grădină urbană.

Oricare dintre cele două soluții de amenajare a unui spațiu verde pe acoperișurile imocbileleor de locuințe colective existente, în cadrul unui oraș cu o anumite densitate urbană, pot reprezenta soluții fezabile din punct de vedere economic, tehnic, social și ecologic.

CAPITOLUL 6 (peste) ORAȘUL DE MÂINE

În 1970, Yona Friedman, arhitectul francez de origine poloneză, dezvoltă ideea unui nou oraș construit peste cel existent, în proiectul Ville Spatiale.

Acest nou oraș, construit cu cincisprezece -douăzeci de metri mai sus de cel existent, era în viziunea autorului, conceput și construit de locuitorii înșiși. Totuși în această democratizare constructivă,se disting câteva reguli ce trebuiesc respectate, pentru ca anbele entități să funcționeze simultan. Dispunerea fiecărui nou spațiu, trebuia să ocupe maxim cincizeci la sută din structura celui existent, peste care acesta urma să se așeze, asigurând astfel necesarul de aer și lumină pentru fiecare palier construit, atât cel de jos, al orașului existent cât și a celui de deasupra, cel nou propus.

Ideea acestui proiect nu se leagă de un sit anume, el se poate construi, sau mai bine spus apărea în orice climat, sau oraș existent.

Ville Spatiale spune arhitectul, este un mijloc arhitectural al democratizării design-ului urban construit de către locuitorul orașului, care apela la o arhitectură fără planuri, o arhitectură adaptabilă la dorințele oamenilor, bazată pe negocierea spațiului între vecini.

Arhitectul în această situație, ar fi avut rolul unui consilier și proiectant al infrastructurii necerare în dezvoltarea noii structuri urbane.

După cum am văzut în exemplele prezentate pe parcursul acestei lucrări, orașul lui Yona Friedman, începe să se contureze, deasupra urbei contemporane.

Deocamdată noi adiții sau extensii pe clădirile existente sunt locale, transformând orașul în imaginea unui arhipelag urban.

Imaginea arhipelagului urban este semnalată de arhitectul laponez Makoto Sei Watanabe, în lucrarea „Conceiving the City”, în care, diversele funcțiuni apărute pe acoperișurile clădirilor din Tokio, formează o densitate de insule în fastul peisaj urban actual.

Spre deosebire de exemplul Parisului, în care frontul continu este specific siluetei orașului, Tokio este un oraș în care predomină clădirile izolate. În cazul frontului continu, înșiruirea acestor noi spați pot dezvolta o anumită comunicare și legătură între ele, pe când clădirile izolate, dezvoltă implicit o serie de noi spații urbane izolate, în care legătura rămâne deocamdată prin intermediul străzii.

Fie el continuu sau insular, acest nou spațiu urban modifică îintr.-un fel sau altul imaginea și viața unui oraș.

Werner Aisslinger, designer-ul de origine germană, considera acoperișul orașului, un spațiu oportun pentru realizarea unor cartiere cu locuințe prefabricate, iar, un grup de studenți ai Facultății de Arhitectură din Porto, în cadrul competiției organizate în New York, în 2012, cu tema “Rooftops why not?”, au propus transformarea acoperișurilor nefolosite ale orașului în școli și grădinițe.

Acoperișul orașului existent poate deveni un nou spațiu urban, care să rezolve problema locuințelor printr-o formă a arhitecturii prefabricate; poate reprezenta o oportunitate pentru realizarea unor instituții de învățământ subvenționat; poate fi un spațiu în care fenomenul de squatting să adăpostească locuirea extremă; sau nu în ultimul rând, un mod de recuperare a spațiilor verzi pierdute din cauza densității urbane. Toate acestea sunt ipoteze posibile, lansate ca răspuns doar unor anumite probleme în parte.

Un nou spațiu urban omogen, în care aceeași funcțiune să fie extinsă peste un oraș existent, pare mai degrabă un experiment, o soluționare extremistă, a unei anumite probleme, care poate funcționa sau nu. Spontaneitatea acestor spații nou apărute pe acoperișul orașului, este generată de necesitățile funcționale ale unui spațiu urban eterogen existent, care prezintă disfuncționalități datorate factorilor politici, economici, de mediu, de dezvoltare.

Un spațiu urban eterogen nu poate genera un nou spațiu urban omogen. Orașul prin definiția sa este o formă complexă socială, edificat în dimensiuni variabile și organizat într-un amalgam de funcțiuni, ce se defășoară interconectat, în echilibru cu individul și mediul înconjurător.

Democratizarea desin-ului arhitectural și eliminarea arhitectului din ordonarea spațial estetică, a acestui nou spațiu urban, pe care și-o imagina Yona Friedman, poate genera haos funcțional.

Acest altfel de spațiu urban, trebuie să împrumute din regulile orașului peste care apare, atfel ăncât dezvoltarea sa să combine funcțiuni, să rezolve accese și să aducă beneficii.

Bibliografie

Site-uri consultate:

Lena Nyadbi: Dayiwul Lirlmim (Barramundi Scales). Musée du quai Branly, Paris

http://www.abc.net.au/news/2007-10-02/living-it-up-life-on-cairos-rooftops/686694

http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/foto-povestea-casei-bloc-premiera-clujeana-urbanismul-romania-1_533077b80d133766a83110c4/index.html

http://adevarul.ro/news/bucuresti/bucuresti-1_51a753ffc7b855ff563f597a/index.html

http://www.arcspace.com/features/norman-foster–pmartners/hearst-tower/

http://www.archdaily.com/279677/port-house-antwerp-headquarters-zaha-hadid-architects/

http://www.archdaily.com/84524/ad-classics-villa-savoye-le-corbusier/

http://www.archdaily.com/85971/ad-classics-unite-d-habitation-le-corbusier/

http://www.archdaily.com/383406/a-first-look-at-peter-zumthor-s-design-for-the-lacma/

http://www.architectscollective.net/projects/all/4/27/

http://arghirculina.blogspot.ro/

http://www.britannica.com/EBchecked/topic/591317/thermae

https://www.bnab.ro/2012/proiecte/1/48/

http://www.chinadaily.com.cn/china/2012-08/16/content_15679402.htm

http://www.coop-himmelblau.at/architecture/projects/rooftop-remodeling-falkestra

http://www.dailymail.co.uk/travel/article-2017623/Selfridges-opens-rooftop-reveal-lake-cocktail-bar.html

https://data.cityofchicago.org/Environment-Sustainable-Development/Green-Roofs-Map/u23m-pa73

http://www.cityofchicago.org/city/en/depts/dcd/supp_info/chicago_green_roofs.html

http://www.efb-greenroof.eu/Sonstige/vbsh_english.html

http://www.everland.ch/en

http://www.fosterandpartners.com/projects/reichstag-new-german-parliament/

http://www.greenroofs.com/blog/2010/01/21/2009-top-10-list-of-milestones-and-accomplishments/

http://www.hotelcismigiu.ro/Istoric-Hotel-Cismigiu-Bucuresti

http://www.herzogdemeuron.com/index/projects/complete-works/226-250/230-elbphilharmonie-hamburg.html

http://www.huffingtonpost.com/2014/03/24/sustainable-nyc_n_4886443.html

Păstrăm faţada

http://inhabitat.com/nyc/new-york-citys-hidden-rooftop-houses/nyc-rooftop-house-nick-carr/

Frontpage

http://www.loftcube.net

http://www.nytimes.com/2006/06/27/arts/design/27bran.html?pagewanted=all&_r=0

http://www.scaranoarchitect.com/projects/additions-alterations/west-twentieth-street.html

http://sighswhispers.blogspot.ro/2009/07/conde-nasts-penthouse-at-1040-park.html

http://www.thecubdom.com/features/wrigleyrooftop_overview.html

http://www.theguardian.com/artanddesign/2012/jan/15/room-for-london-architecture-review?newsfeed=true

http://www.wall-street.ro/special/cladiri-emblema-ale-romaniei/162028/imobil-nou-maria-rosetti-38.html

http://www.wseas.us/e-library/conferences/2009/vouliagmeni/EELA/EELA-50.pdf

Port House

http://www.jeannouvel.com/english/preloader.html

http://www.seriouseats.com/2007/04/the-history-of-revolving-resta.html

http://www.fondazionerenzopiano.org/project/92/lingotto-factory-conversion/genesi/

http://www.revistaconstructiilor.eu/wp-content/uploads/2013/04/RC_nr_91_aprilie_2013.pdf

http://www.contemporist.com/2010/05/07/the-danish-pavilion-for-expo-2010-by-bjarke-ingels-group/big_070510_02/

http://www.archdaily.com/440/oslo-opera-house-snohetta

http://www.abc.net.au/news/2007-10-02/living-it-up-life-on-cairos-rooftops/686694

http://www.loftcube.net

http://www.historicmysteries.com/the-hanging-gardens-of-babylon/

http://www.telegraph.co.uk/earth/environment/archaeology/10470443/Pictured-the-real-site-of-the-Hanging-Gardens-of-Babylon.html

https://www.youtube.com/watch?v=9b2GX8RJvZU

http://www.theguardian.com/science/2013/may/05/babylon-hanging-garden-wonder-nineveh

http://www.artandarchitecture.org.uk/images/conway/3b86d99e.html

http://www.betnahrain.org/Gallery/Ancient_Assyrian_Art/48_park.html

http://www.artandarchitecture.org.uk/images/conway/3b86d99e.html

http://www.theguardian.com/world/2014/mar/29/augustus-rome-lost-mausoleum

http://www.theguardian.com/travel/2011/mar/20/monty-don-gardens-italian-lakes

http://www.isolelagomaggiore.com/navigazione-isola-bella.asp

http://en.wikipedia.org/wiki/Sod_roof#mediaviewer/File:Torvtak_2.png

http://en.wikiarquitectura.com/index.php/Scheu_House

http://www.dailymail.co.uk/news/article-2270664/Kensington-Roof-Gardens-goes-sale-200m–complete-flamingos.html

http://inhabitat.com/waldspirale-is-a-curvy-rainbow-colored-apartment-with-a-forest-on-top/waldspirale-heidas-6/?extend=1

http://www.home-reviews.com/forest-spiral-by-hundertwasser-the-unique-house-in-germany

Cărți

Partner, Peter, Renaissance Rome 1500-1559: A Portrait of a Society (Portrait of a Society 1500-1559), ed.  University of California Press , 1980

Lapi Ballerini, Isabella, The Medici Villas: Complete Guide, ed. Giunti Editore , 2010

Chester G. Starr, A History of the Ancient World , ed Oxford University Press, 1991

Le Corbusier, “Toward an Architecture”,ed. Getty Publications

Horia Creangă, “Crezul Simplității“, ed.Simetria

Ulrich Conrads, “ Programs and manifestoes on 20 century architecture”, ed. The MT Press, Cambridge, Massachusetts

Yona Friedman, “ ProDomo“, Actar, Junta de Andalucia

CHOAY,Francoise, Alegoria Patrimoniului, editura Simetria, 1998

IOAN, Augustin, Khora, editura Paidea, 1998

JODIDIO, Philip, Architecture Now, editura Taschen,

MELICSON, Marcel, Athitectura Modernă, editura Științifică si Enciclopedică

MHALI, Ciprian, Artă, Tehnologie și Spațiu Public, ed. Paideia, București, 2005

MHALI, Ciprian, Altfel de spații Studii de Heterotopologie, ed. Paideia, București, 2001

HALL, Peter, “Orasele de maine. O istorie intelectuala a urbanismului in sec XX”,ed. ALL

Kai Vöckler, „Prishtina is Everywhere Turbo Urbanism: the Aftermath of a Crisis”, ed. Architectura & Natura, 2008

Wu, Rufina si Canham,Stefan, “ Portraits from Above: Hong Kong’s Informal Rooftop Communities”, ed. MCCM Creations, 2009

Srdjan Jovanović Weiss, Almost Architecture, ed  Akademie Solitude + kuda.NAO, 2007

WATANABE, Makoto Sei, Conceiving the City, ed. L’Arca Edizioni, 1998

Betti, Fabio, Mausoleo di Augusto Demolizioni e scavi, Fotografie 1928-1941, ed.Electa

Surse fotografice

imagine 1 LOCUIRE EXTREMĂ, CAIRO, EGIPT, 2007, sursa: http://www.abc.net.au/news/2007-10-02/living-it-up-life-on-cairos-rooftops/686694 9

imagine 2 LOCUIRE EXTREMĂ, CAIRO, EGIPT, 2007, sursa: http://www.abc.net.au/news/2007-10-02/living-it-up-life-on-cairos-rooftops/686694 9

imagine 3 LOCUIRE EXTREMĂ, HONG KONG, CHINA, 2008, sursa: “Portraits from Above: Hong Kong’s Informal Rooftop Communities”, autori: Rufina Wu și Stefan Canham,pag .: 11

imagine 4 LOCUIRE EXTREMĂ, HONG KONG, CHINA, 2008, sursa: “Portraits from Above: Hong Kong’s Informal Rooftop Communities”, autori: Rufina Wu și Stefan Canham,pag .: 11

imagine 5 IMAGINE DE ANSAMBLU A FAVELEOR, RIO DE JANEIRO, BRAZILIA, 2014,sursa: http://www.archdaily.com/531253/case-study-the-unspoken-rules-of-favela-construction 12

imagine 6 LOCUIRE EXTREMĂ, SAO PAOLO, BRAZILIA,sursa: http://grantourismotravels.com/2010/10/13/touring-rios-favelas/l 13

imagine 7 ADIȚII PERMANENTE, RIO DE JANEIRO, BRAZILIA, 2014, sursa: http://www.archdaily.com/531253/case-study-the-unspoken-rules-of-favela-construction/?utm_source=ArchDaily+List&utm_campaign=829add3817-RSS_EMAIL_CAMPAIGN&utm_medium=email&utm_term=0_b5a382da72-829add3817-407805423 14

imagine 8 PRELUCRARE FOTOGRAFICĂ A FAVELELOR BRAZILIENE, 2007,autor fotograful Dionisio González, sursa: http://www.dionisiogonzalez.es/2004-2007.html 15

imagine 9 ARTĂ FOTOGRAFICĂ, “THE WOMEN ARE HEROES” proiect realizat în 2008-2009, autor JR, sursa foto http://www.jr-art.net/projects/women-are-heroes-brazil 16

imagine 10 LOCUINȚĂ PREFABRICATĂ, LOFTCUBE, 2005, autor Werner Aisslinger, sursa: http://www.loftcube.net/ 18

imagine 11 PREZENTARE PROIECT LOCUINȚĂ PREFABRICATĂ, LOFTCUBE, 2005,autor Werner Aisslinger, sursa: http://www.loftcube.net/ 18

imagine 12 HOTEL EVERLAND, PARIS, 2007, autorI SABINA LANG și DANIEL BAUMANN, sursa: http://www.everland.ch/en/photos/ 19

Imagine 13 HOTEL EVERLAND, PARIS, 2007, autorI SABINA LANG și DANIEL BAUMANN, sursa: http://www.everland.ch/en/photos/ 19

imagine 14 HOTEL EVERLAND, LEIPZIG, 2006, autorI SABINA LANG și DANIEL BAUMANN, sursa: http://www.everland.ch/en/photos/ 19

imagine 15 HOTEL, LONDRA, 2007,autori DAVID KOHN ȘI FIONA BANNER, sursa: http://www.theguardian.com/artanddesign/2012/jan/15/room-for-london-architecture-review?newsfeed=true 20

imagine 16 HOTEL, LONDRA, 2007,autori DAVID KOHN ȘI FIONA BANNER, sursa: http://weburbanist.com/2012/01/19/rooftop-riverboat-house-unveiled-a-room-for-london/ 20

imagine 17 CAMERE SUPLIMENTARE REALIZATE PE ACOPERIȘUL HOTELULUI GRAND DADDY, CAPE TOWN, AFRICA DE SUD, 2009, sursa :http://been-seen.com/travel-spots/a-sky-full-of-trailers 21

imagine 18 CAMERE SUPLIMENTARE REALIZATE PE ACOPERIȘUL HOTELULUI GRAND DADDY, CAPE TOWN, AFRICA DE SUD, 2009, sursa http://www.granddaddy.co.za/sleep/airstream_rooftop_trailer_park 22

imagine 19 CAMERE SUPLIMENTARE REALIZATE PE ACOPERIȘUL HOTELULUI GRAND DADDY, CAPE TOWN, AFRICA DE SUD, 2009, sursa http://www.ibtimes.co.uk/south-african-adventure-cape-town-entertainmetn-505977 22

imagine 20 LOCUINȚĂ INDIVIDUALĂ CONSTRUITĂ PE TERASA UNUI IMOBIL DE LOCUINȚE COLECTIVE, NEW YORK, STATELE UNITE ALE AMERICII, autor și an necunoscut, sursa: http://inhabitat.com/nyc/new-york-citys-hidden-rooftop-houses/nyc-rooftop-house-nick-carr/ 23

imagine 21 LOCUINȚĂ INDIVIDUALĂ CONSTRUITĂ PE TERASA UNUI IMOBIL DE LOCUINȚE COLECTIVE, NEW YORK, STATELE UNITE ALE AMERICII, autor și an necunoscut ,sursa http://www.nytimes.com/2008/08/31/nyregion/thecity/31hous.html?_r=0 23

imagine 22 LOCUINȚĂ INDIVIDUALĂ CONSTRUITĂ PE TERASA UNUI IMOBIL DE LOCUINȚE COLECTIVE, NEW YORK, STATELE UNITE ALE AMERICII, autor și an necunoscut ,sursa http://inhabitat.com/nyc/new-york-citys-hidden-rooftop-houses/nyc-rooftop-house-nick-carr/ 24

imagine 23 CONSTRUCȚII REZIDENȚIALE INDIVIDUALE CONSTRUITE PE TERASA UNUI IMOBIL EXISTENT, ZHUZHOU HUNAN, CHINA, 2009, autor necunoscut,sursa: http://www.chinadaily.com.cn/china/2012-08/16/content_15679402.htm 24

imagine 24 CONSTRUCȚII REZIDENȚIALE INDIVIDUALE CONSTRUITE PE TERASA UNUI IMOBIL EXISTENT, HENGYANG HUNAN, CHINA, 2009, autor necunoscut,sursa: http://www.theguardian.com/artanddesign/architecture-design-blog/2013/aug/16/china-rooftop-villas-illegal-development 25

imagine 25 ADIȚIE ILEGALĂ CONSTRUITĂ PE TERASA UNUI IMOBIL DE LOCUINȚE COLECTIVE, BEIJING, CHINA,sursa: http://www.cbsnews.com/news/cbs-news-checks-out-controversial-villa-on-top-of-beijing-building/ 26

imagine 26 LOCUINȚĂ INDIVIDUALĂ CAMUFLATĂ ÎN VEGETAȚIE PE TERASA UNUI IMOBIL DE LOCUINȚE COLECTIVE, GUANGZHOU, CHINA ,sursa http://www.dongguantoday.com/news/guangdong/201404/t20140414_3759891.shtml 26

imagine 27 TEMPLU CONSTRUIT PE TERASA UNUI IMOBIL DE LOCUINȚE COLECTIVE, SHENZEN, NANSHAN CHINA , sursa: http://www.thenanfang.com/blog/shenzhen-temple-the-latest-elaborate-and-controversial-rooftop-structure/ 27

imagine 28 TURBOARHITECTURĂ, sursa: Prishtina is everywhere. Turbo urbanism: the Aftermath of a Crisis (Kai Vöckler 2008) pag. 29

imagine 29 TURBOARHITECTURĂ, PRISHTINA, KOSOVO, sursa: Prishtina is everywhere. Turbo urbanism: the Aftermath of a Crisis (Kai Vöckler 2008) pag. 29

imagine 30 TURBOARHITECTURĂ, CLUJ, ROMANIA, sursa : http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/foto-povestea-casei-bloc-premiera-clujeana-urbanismul-romania-1_533077b80d133766a83110c4/index.html 31

imagine 31 TURBOARHITECTURĂ, STRADA POPA PETRE, BUCURESTI, ROMANUIA, sursa: foto Mihaela Lăcraru 32

imagine 32 TURBOARHITECTURĂ, STRADA POPA PETRE, BUCURESTI, ROMANUIA, sursa: foto : Google.maps 32

imagine 33 CLĂDIRI MANSARDATE BULEVARDUL HAUSSMANN, PARIS, FRANȚA, 1853-1870, autor , GEORGES – EUGENE HAUSSMANN, sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Boulevard_Haussmann 35

imagine 34 MANSARDĂ, ARIPA PALATULUI LUVRU, PARIS, FRANȚA,1550, autor:PIERRE LESCOT, , sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Pierre_Lescot 35

imagine 35 IMOBIL DE BIROURI MANSARDAT, CLĂDIREA GERMANIA LIFE INSURANCE COMPANY, NEW YORK, STATELE UNITE ALE AMERICII1, 910, arhitecti D'OENCH ȘI YOST, ,sursa:http://en.wikipedia.org/wiki/Germania_Life_Insurance_Company_Building 36

imagine 36 IMOBIL DE BIROURI MANSARDAT, CLĂDIREA SONNY, NEW YORK, MANHATTAN, 1984, Arhitecți PHILLIP JOHNSON ȘI JOHN BURGEE, sursa:http://en.wikipedia.org/wiki/Sony_Building_(New_York) 37

imagine 37 IMOBIL DE BIROURI MANSARDAT, CLĂDIREA HUMANA, LUISVILLE, KENTUCKY, 1985,arhitect MICHAEL GRAVES, sursa:http://en.wikipedia.org/wiki/Humana_Building 38

imagine 38 CUPOLA, CLĂDIRII REICHSTAG, BERLIN, GERMANIA, 1999, autor Sir NORMAN FOSTER, sursa: http://www.fosterandpartners.com/projects/reichstag-new-german-parliament/ 38

imagine 39 IMAGINE DIN INTERIORUL CUPOLEI, CLĂDIREA REICHSTAG, BERLIN, GERMANIA, 1999, autor Sir NORMAN FOSTER, sursa: http://www.fosterandpartners.com/projects/reichstag-new-german-parliament/ 39

imagine 40 CUPOLAI, CLĂDIRII REICHSTAG, BERLIN, GERMANIA, 1999, autor Sir NORMAN FOSTER, sursa: http://www.fosterandpartners.com/projects/reichstag-new-german-parliament/ 39

imagine 41 EXTINDEREA FUNCȚIUNII ÎN ACOPERIȘ, IMOBIL DIN VIENA, AUSTRIA, 1988, autori : COOP HIMMELBLAU sursa: http://www.coop-himmelblau.at/architecture/projects/rooftop-remodeling-falkestrasse/ 40

imagine 42 PALATUL CREDITULUI RURAL, BUCUREȘTI, arhitect: PAUL SMĂRĂNDESCU, anul construcției 1926, Încadrare în perioada stilistică :neoromânesc,în prezent clădirea este în curs de restaurare. sursa fotografiei: Paul Smărăndescu Lucrări de arhitectură1907-1942, editura Universul 1942 41

imagine 43 PALATUL MINISTERULUI CONSTRUCȚIILOR, arhitect, PETRE ANTONESCU, anul construcției 1910,Încadrare în perioada stilistică :neoromânesc,În prezent clădirea este în curs de restaurare, sursă foto: http://atuncisiacum.blogspot.ro/ 41

imagine 44 IMOBIL DE LOCUINȚE, PIAȚA ROSETTI, BUCUREȘTI, arhitect VIRGINIA ANDREESCU HARET, anul construcției 1926 Încadrare stilistică: neoromânesc, foto: arh. Răzvan Lăcraru 41

imagine 45 HOTEL PALACE, BUCUREȘTI, ROMÂNIA, 2013, arhitect ARGHIR CULINA, sursa: http://www.hotelcismigiu.ro/Istoric-Hotel-Cismigiu-Bucuresti 42

imagine 46 HOTEL PALACE, BUCUREȘTI, ROMÂNIA, 1912, , arhitect ARGHIR CULINA, sursa: http://www.hotelcismigiu.ro/Istoric-Hotel-Cismigiu-Bucuresti 42

imagine 47 sursă foto: http://www.skyscrapercity.com/showthread.php?t=602857&page=147 44

imagine 48 sursă foto: http://www.skyscrapercity.com/ 44

imagine 49 sursă foto: http://www.cugetliber.ro/stiri-cetatenesti-administratia-blocului-nu-i-poate-obliga-pe-locatari-sa-aprobe-mansardarea-imobilului-53459 44

imagine 50 sursă foto: http://www.blog.aisielimobiliare.ro/gheorghe-marmureanu-zboara-primele-la-cutremur/ 44

imagine 51 IMOBIL DE LOCUINTE, penthouse-ul lui CONDE NAST, 1040 PARK AVENUE, ursa:http://uppereastside-apartments.com/coop/1040-park-avenue-apartments/ 45

imagine 52 SERA PENTHOUSE-ULUI lui CONDE NAST, 1040 PARK AVENUE, 1928, sursa:http://sighswhispers.blogspot.ro/2009/07/conde-nasts-penthouse-at-1040-park.html 45

imagine 53 PENTHOUSE, CHELSEA, MASSACHUSETTS, BOSTON, STALELE UNITE ALE AMERICII, 2003, autor SCARANO ARCHITECT, sursă foto: http://www.scaranoarchitect.com/projects/additions-alterations/west-twentieth-street.html 46

imagine 54 PENTHOUSE, CHELSEA, MASSACHUSETTS, BOSTON, STALELE UNITE ALE AMERICII, 2003, autor SCARANO ARCHITECT, sursă foto: http://www.scaranoarchitect.com/projects/additions-alterations/west-twentieth-street.html 47

imagine 55 CASA OZULMA, PENTHOUSE, MEXICO CITY, 2009, autor: ARCHITECTS COLLECTIVE, sursă foto: http://www.architectscollective.net/projects/all/4/27/ 47

imagine 56 IMOBIL DE BIROURI HEARST, NEW YORK, STATELE UNITE ALE AMERICII, 1926-1927, autor JOSEPH URBAN, încadrare stilistică ART DECO, sursă foto: http://www.arcspace.com/features/norman-foster–partners/hearst-tower/ 50

imagine 57 IMOBIL DE BIROURI HEARST, NEW YORK, 2006, arhitect SIR NORMAN FOSTER, sursa foto: http://www.arcspace.com/features/norman-foster–pmartners/hearst-tower/ 50

imagine 58 PROIECT SEDIUL AUTORITĂȚII PORTUARE ANTWERP,BELGIA, începerea construcției 2012, autor,ZAHA HADID, sursă foto: http://www.dezeen.com/2009/01/21/port-house-antwerp-by-zaha-hadid- 51

imagine 59 PROIECT SEDIUL AUTORITĂȚII PORTUARE ANTWERP,BELGIA, începerea construcției 2012, autor,ZAHA HADID, sursă foto: http://www.archithings.com/antwerp-port-authority-headquarters-by-zaha-hadid/2011/02/02 51

imagine 60 CLĂDIREA FILARMONICII, ELBPHILHARMONIE,HAMBURG, GERMANIA2013-2016, arhitecți: HERZOG ȘI DE MEURON, ,sursa:http://www.dezeen.com/2011/10/10/elbphilharmonie-by-herzog-de-meuron-2/ 52

imagine 61 CLĂDIREA FILARMONICII, ELBPHILHARMONIE,HAMBURG, GERMANIA2013-2016, arhitecți: HERZOG ȘI DE MEURON, ,sursa:http://www.dezeen.com/2011/10/10/elbphilharmonie-by-herzog-de-meuron-2/ 53

imagine 62 SEDIUL UNIUNII ARHITECȚILOR DIN ROMÂNIA, BUCUREȘTI, arhitecți: DAN MARIN și ZENO BOGDĂNESCU, anul finalizării construcției 2003,sursa: http://www.panoramio.com/photo/28107121 53

imagine 63 IMOBIL PE STRADA A.D. XENOPOL, NR 2, BUCREȘTI, ROMÂNIA , anul construcției 2012,arhitecți: IOANA DUȚESCU,CRISTIANA TOBOȘARU,BOGDAN TOBOȘARU, sursă foto. Arh. Mihaela Lăcraru 54

imagine 64 55

imagine 65 HOTELULUI SARROGLIA, ARHITECTURI SUPRAPUSE, str VASILE LASĂR nr 59 , BUCUREȘTI, autor ALEXANDRU BELDIMAN,sursă foto: http://www.ideiurbane.ro/pastram-fatada/ 56

imagine 66 IMOBIL LOCUINTE COLECTIVE, ARHITECTURI SUPRAPUSE, STR. MARIA ROSETTI nr 38, BUCUREȘTI, 2013, AUTOR STUDIO 10M, sursă foto: http://www.wall-street.ro/special/cladiri-emblema-ale-romaniei/162028/imobil-nou-maria-rosetti-38.html 56

imagine 67 CELE CINCI PUNCTE ALE ARJITECTURII MODERNE,LE CORBUSIER, sursă foto: http://eliinbar.files.wordpress.com/2011/01/le-corbusier-five-points-of-architecture00011111.jpg 59

imagine 68 VILA SAVOYE, POISSY, 1929, autor LE CORBUSIER, sursă foto: http://www.bc.edu/bc_org/avp/cas/fnart/Corbu.html 60

imagine 69 VILA SAVOYE, imagine terasă, POISSY, 1929, autor LE CORBUSIER, sursă foto: http://www.bc.edu/bc_org/avp/cas/fnart/Corbu.html 60

imagine 70 VILA SAVOYE, imagine terasă, POISSY, 1929, autor LE CORBUSIER, sursă foto: http://www.bc.edu/bc_org/avp/cas/fnart/Corbu.html 61

imagine 71 IMOBIL LOCUINȚE COLECTIVE UNITE D'HABITATION, MARSILIA, FRANȚA, 1952, autor LE CORBUSIER, sursă foto: http://fr.wikipedia.org/wiki/Cit%C3%A9_radieuse_de_Marseille#mediaviewer/Fichier:Marseille_la_terrasse_de_la_cit%C3%A9e_radieuse.jpg 62

imagine 72 IMOBIL LOCUINȚE COLECTIVE UNITE D'HABITATION, imagine de pe terasă, MARSILIA, FRANȚA, 1952, autor LE CORBUSIER, sursă foto: http://fr.wikipedia.org/wiki/Cit%C3%A9_radieuse_de_Marseille#mediaviewer/Fichier:Marseille_la_terrasse_de_la_cit%C3%A9e_radieuse.jpg 62

imagine 73 MUZEUL QUAI BRANLY, PARIS, 2006, autor JEAN NOUVEL, sursă foto: http://www.o25.gr/blog/article/mus%C3%A9e-du-quai-branly 63

imagine 74, ARTĂ CONTEMPORANĂ pe acoperișul muzeului Quai Branly, 2013, autor: LENA NYADBI sursă foto: http://aajpress.wordpress.com/2013/06/11/lena-nyadbi-dayiwul-lirlmim-barramundi-scales-musee-du-quai-branly-paris 64

imagine 75 ARTĂ CONTEMPORANĂ pe acoperișul muzeului Quai Branly, detaliu, 2013, autor: LENA NYADBI sursă foto: http://aajpress.wordpress.com/2013/06/11/lena-nyadbi-dayiwul-lirlmim-barramundi-scales-musee-du-quai-branly-paris 64

imagine 76 ARTĂ CONTEMPORANĂ pe acoperișul clădirilor de mahala, KIBERA, KENYA, 2009, autor JR, sursă foto: http://www.jr-art.net/projects/women-are-heroes-africa 65

imagine 77 imagine 78 ARTĂ CONTEMPORANĂ pe acoperișul clădirilor de mahala, KIBERA, KENYA, 2009, autor JR, sursă foto: http://www.jr-art.net/projects/women-are-heroes-africa 65

imagine 79, MUZEU de ARTĂ "The Black Flower" – LACMA, LOS ANGELES, STATELE UNITE ALE AMERICII,2013, autor Peter Zumthor, sursă foto: http://uk.phaidon.com/agenda/architecture/articles/2013/june/06/peter-zumthor-unveils-his-new-lacma/ 66

imagine 80 MUZEU de ARTĂ "The Black Flower" – LACMA, acoperiș panouri solare, LOS ANGELES, STATELE UNITE ALE AMERICII,2013, autor Peter Zumthor, sursă foto: http://www.archdaily.com/383406/a-first-look-at-peter-zumthor-s-design-for-the-lacma/ 66

imagine 81, TERMELE LUI CARACALLA, 212-216, planimetrie, sursă foto: http://www.greatbuildings.com/buildings/Thermae_of_Caracalla.html 67

imagine 82, TERMELE lui TITUS, , planimetrie, sursă foto: sursă foto: http://en.wikipedia.org/wiki/Baths_of_Titus 67

imagine 83, COMPLEX HOTELIER THE MARINA BAY SANDS, SINGAPORE, 2010, autor MOSHE SAFDI, sursă foto: http://www.luxuryhomes.com/blog/2012/12/13/spectacular-singapore-hotel-the-marina-bay-sands/ 68

imagine 84, COMPLEX HOTELIER THE MARINA BAY SANDS, SINGAPORE, 2010, autor MOSHE SAFDI, bazin cu apă pe acoperiș, sursă foto: sursă foto: http://www.archdaily.com/70186/marina-bay-sands-safdie-architects/ 69

imagine 85, HOTEL JOULE, piscină pe acoperiș, DALLAS,TEXAS, Statele Unite ale Americii, autor ARCHITEXAS, sursă foto: http://dallas.culturemap.com/news/travel/10-18-13-best-hotels-texas-conde-nast-traveler-joule-rosewood-ritz-carlton/ 69

imagine 86 , HOTEL JOULE, piscină pe acoperiș, DALLAS,TEXAS, Statele Unite ale Americii, autor ARCHITEXAS, sursă foto: http://www.huffingtonpost.com/trivago/the-worlds-best-hotel-poo_b_1790508.html#slide=1389059 70

imagine 87, sursă foto: http://houseanddecoration.com/a-majestic-mansion-with-unique-rooftop-pool-in-peru/ 71

imagine 88 VILA INGINER J. BERMAN , 1930, BUCUREȘTI, ROMÂNIA, arhitect JEAN MONDA, sursă fotografie: http://jeanmonda.blogspot.ro/ 72

imagine 89 VILA BUNESCU, 1932, BUCUREȘTI, ROMÂNIA, arhitect: HORIA CREANGĂ, sursă fotografii: Horia Creangă, Crezul simplității, editura: Simetria 72

imagine 90, VILA BUNESCU, 1932, BUCUREȘTI, ROMÂNIA, 73

imagine 91, sursă foto: http://www.thecubdom.com/features/wrigleyrooftop_overview.html 74

imagine 92, sursă foto: 75

imagine 93 76

imagine 94 76

imagine 95, suesă foto: 76

imagine 96 sursă foto: http://www.beatlesbible.com/1969/01/30/the-beatles-rooftop-concert-apple-building/ 77

imagine 97 sursă foto: http://www.youtube.com/watch?v=zUqTGZIexn4 78

imagine 98 78

imagine 99 79

imagine 100 79

imagine 101 80

imagine 102 sursă foto 80

imagine 103 81

imagine 104 81

imagine 105 sursă foto: http://imgur.com/gallery/ksqSYZK 82

imagine 106 sursă foto: http://www.fondazionerenzopiano.org/project/92/lingotto-factory-conversion/genesi/ 83

imagine 107 83

imagine 108 83

imagine 109 84

imagine 110 85

imagine 111 sursăfoto: http://www.archdaily.com/440/oslo-opera-house-snohetta 86

imagine 112, GRADINILE SUSPENDATE, GRAVURĂ, sec16, autor, MARTIN HEEMSKERCK, sursa foto: http://www.historicmysteries.com/the-hanging-gardens-of-babylon/ 88

imagine 113, sursă foto: http://www.betnahrain.org/Gallery/Ancient_Assyrian_Art/48_park.htm 88

imagine 114, sursă foto: http://www.theguardian.com/science/2013/may/05/babylon-hanging-garden-wonder-nineveh 89

imagine 115, RECONSTITUIRE GRAFICĂ, MAUSOLEUL LUI AUGUSTUS,autor, ETIENNE DUPERAC, 1575, sursă foto: Mausoleo di Augusto Demolizioni e scavi, Fotografie 1928-1941, pag.24, ed.Electa 90

imagine 116, RECONSTITUIRE GRAFICĂ, MAUSOLEUL LUI AUGUSTUS,autor, ANTONIO MUNOZ, 1935, sursă foto: Mausoleo di Augusto Demolizioni e scavi, Fotografie 1928-1941, pag.37, ed.Electa 91

imagine 117, RECONSTITUIRE GRAFICĂ, GRĂDINA SODERINI în MAUSOLEUL LUI AUGUSTUS,autor, ETIENNE DUPERAC, 1575, sursă foto: Mausoleo di Augusto Demolizioni e scavi, Fotografie 1928-1941, pag.27, ed.Electa 91

imagine 118, MAUSOLEUL LUI AUGUSTUS, RUINĂ, sursă foto: http://www.romasegreta.it/campo-marzio/mausoleo-di-augusto.html 91

imagine 119 92

imagine 120 92

imagine 121, sursă foto: http://www.thecanadianencyclopedia.ca/en/article/sod-houses/ 93

imagine 122, sursă foto: http://www.turismo.intoscana.it/site/en/highlights/A-garden-in-the-sky-the-Guinigi-Tower-in-Lucca/ 93

imagine 123, sursă foto: http://www.theguardian.com/travel/2011/mar/20/monty-don-gardens-italian-lakes 94

imagine 124 WINTERGARDEN reședința din Munchen, LUDWIG al II lea DE BAVARIA,1870, sursă foto: Inventing the Garden,  Matteo Vercelloni,Virgilio Vercelloni, pag 154, ed. J. Paul Getty Museum, mar. 2011 94

imagine 125 sursă foto: http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_M._Lamp_House#mediaviewer/File:Lamp_House_with_original_roof.jpg 96

imagine 126 CASA SCHEU, 1912-1913, VIENA, autor ADOLF LOOS, sursa foto, Adolf Loos, Panayotis Tournikiotis,  ed.Princeton Architectural Press; (ian, 1996), pag 82 96

imagine 127 97

imagine 128, sursă foto: http://www.dailymail.co.uk/news/article-2270664/Kensington-Roof-Gardens-goes-sale-200m–complete-flamingos.html 98

imagine 129 sursă foto: http://www.home-reviews.com/forest-spiral-by-hundertwasser-the-unique-house-in-germany 99

imagine 130 2004- MVRDV 100

imagine 131  Libeskind 2008 proposal for One Madison Avenue 100

imagine 132 ACOPERIȘ VERDE INTENSIV, CLĂDIREA PREFECTURII ACROS FUKUOKA, Fukuoka, Japan, 1994 ,autor:  Emilio Amba și asociațiisursă foto: http://www.greenroofs.com/projects/pview.php?id=476 102

imagine 133 ACOPERIȘ VERDE SIMPLU INTENSIV, ȘCOALA DE ARTĂ ȘI DESIGN- Universitatea tehnologică din Nanyang, SINGAPORE, 2006, autor: CPG Consultants Pte Ltd ,sursă foto: http://www.bestmastersdegrees.com/50-most-impressive-sustainable-university-buildings 103

imagine 134 ACOPERIȘ VERDE EXTENSIV,  Stuttgart-Weilimdorf, Germania, sursă foto: http://www.greenroofs.com/Greenroofs101/industry_support.htm 103

imagine 135 sursă foto: GREEN ROOFS: SUSTAINABILITY FROM THE TOP DOWN, proiect prezentat în cadrul UNIVERSITĂȚII CALIFORNIA, FACULTATEA DE PEISAGISTICĂ, autor: DAVID STATER, pag 11 104

imagine 136 SMOG ,BEIJING, CHINA,2014, sursă foto: http://www.theguardian.com/environment/2014/mar/12/china-smog-pollution-beijing 105

imagine 137 BIODIVERSITATEA OFERITĂ DE ACOPERIȘURILE VERZI, sursă foto: http://www.greenrooftechnology.com/biodiversity 106

imagine 138 SPAȚII VERZI AMENAJATE PE ROCKEFELLER CENTER, NEW YORK, STATELE UNITE ALE AMERICII, sursă foto: http://www.greenroofs.com/projects/pview.php?id=666 108

imagine 139 108

imagine 140 ACOERIȘ VERDE DE TIP EXTENSIV, PRIMĂRIA DIN BOSTON,STATELE UNITE ALE AMERICII, sursă foto: http://inhabitat.com/green-rooftops-conference-in-boston/ 109

imagine 141 EFECTUL ALBEDO, COMPARAȚIE ÎNTRE ACOPERIȘ NORMAL ȘI ACOPERIȘ VERDE, sursă foto: http://www.designweneed.com/enviromental-advantages-of-green-rooftops/ 110

imagine 142 AEROPORTUL INTERNAȚIONAL DIN COPENHAGA, DANEMARCA, tip acoperiș verde, extensiv, 2005, autor: GOTTLIEB PALUDAN sursă foto: http://www.greenroofs.com/projects/pview.php?id=1257 111

imagine 143 AMELIORAREA INUNDAȚIILOR, sursă foto: http://www.designweneed.com/enviromental-advantages-of-green-rooftops/ 112

imagine 144 GRĂDINI PE ACOPERIȘUL CLĂDIRILOE EXISTENTE, BEIJING, CHINA,sursă foto: http://www.chinadaily.com.cn/china/2012-04/02/content_14969822.htmL 113

imagine 145 Terase verzi, Guangzhou, China, sursă foto: http://sustainablecitiescollective.com/global-site-plans-grid/204556/green-roof-policies-stumble-guangzhou-china 117

imagine 146 DETALIU TERASĂ VERDE, GUANGZHOU, CHINA, sursă foto: http://sustainablecitiescollective.com/global-site-plans-grid/204556/green-roof-policies-stumble-guangzhou-china 118

imagine 147 PROIECT, BEIRUT WONDER FOREST, BEIRUT, autor WASSIM MELKI și INVISIBLE STUDIO, sursă foto: http://inhabitat.com/beirut-wonder-forest-could-infuse-the-lebanon-capital-with-some-much-needed-greenery/ 119

imagine 148 SITUAȚIA EXISTENTĂ A SPAȚIIOR VERZI, BEIRUT, sursă foto: http://inhabitat.com/beirut-wonder-forest-could-infuse-the-lebanon-capital-with-some-much-needed-greenery/beirut-wonder-forest2/?extend=1 120

imagine 149 SITUAȚIA PROPUSĂ SPAȚII VERZI, BEIRUT, sursă foto: http://inhabitat.com/beirut-wonder-forest-could-infuse-the-lebanon-capital-with-some-much-needed-greenery/beirut-wonder-forest2/?extend=1 120

imagine 150, NEW YORK, PROIECT transformarea orașului în grădină urbană, autor: Michael Sorkin Studio, sursă foto: http://www.huffingtonpost.com/2014/03/24/sustainable-nyc_n_4886443.html 121

imagine 151, GRĂDINĂRIT URBAN, Proiect, New York, autor MICHAEL SORKIN STUDIO, sursă foto: http://www.huffingtonpost.com/2014/03/24/sustainable-nyc_n_4886443.html 123

imagine 152 124

imagine 153, CENTRU COMERCIAL PROMENADA, BUCUREȘTI, ROMÂNIA, 2013, autor B23T, dezvoltator RAIFEISSEN EVOLUTION sursă foto : http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2013/10/cu-elicopterul-deasupra-bucurestiului-update/ 126

imagine 154 ACOPERIȘUL CENTRULUI COMERCIAL PROMENADA, BUCUREȘTI, ROMÂNIA, 2013, autor B23T, dezvoltator RAIFEISSEN EVOLUTION sursă foto : http://www.ecotrend.ro/promenada-mallul-cu-gradina-pe-acoperis-reduceri-si-exclusivitati-din-materiale-naturale.html 127

imagine 155 , Acoperiș verde de tip extensiv, pe acoperișul Cantinei de ajutor social Grivița, București, 2012, sursă foto: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/acoperis-verde-directia-de-asistenta-sociala-primaria-capitalei-422017.html 127

imagine 156, PROIECT IMOBIL DE LOCUINȚE COLECTIVE,Str. PRIVIGHETORILOR, BUCUREȘTi,2008,autor,arh. MIHAELA LĂCRARU 128

imagine 157, spatiu verde/cap de locuitor, capitale europene, sursa: http://www.ecopolis.org.ro/media/CAPITALE%20final.pdf 134

imagine 158 Suprafață spațiu verde/ cap de locuitor,sursa http://www.pmb.ro/pmb/comunicate/fisiere/1313123713.pdf 134

imagine 159, Evoluția nunărului de arbori, repatiția pe sectoare, sursa: http://www.pmb.ro/pmb/comunicate/fisiere/1313123713.pdf 134

imagine 160, depășiri admise la PM10 sursa : http://www.ecopolis.org.ro/media/CAPITALE%20final.pdf 135

imagine 161 Calea Moșilor, sector 2, București, distanță măsurată, sursa hartă interactivă http://regver.pmb.ro/Index.aspx?id=4&site=1#id=4&site=1&zoom=7.990138067061494&lat=338226.45831&lon=557594.85184&layers=BTTTTTTTTTTTTTTT 136

imagine 162, Calea Moșilor, sector 2, București, suprafață măsurată, sursa hartă interactivă http://regver.pmb.ro/Index.aspx?id=4&site=1#id=4&site=1&zoom=7.990138067061494&lat=338226.45831&lon=557594.85184&layers=BTTTTTTTTTTTTTTT 136

imagine 163, terasă acoperită cu covor sedum, sursa http://www.windows2universe.org/teacher_resources/online_courses/urban_green_roofs.html 138

imagine 164, terasă acoperită cu covor sedum, sursa http://blogs.scottarboretum.org/gardenseeds/2009/09/year-later/ 138

imagine 165, terasă acoperită cu covor sedum, sursa http://www.dep.wv.gov/WWE/Programs/stormwater/MS4/Pages/default.aspx 138

imagine 166, terasa neciculabilă, situația existentă 139

imagine 167, tersa verde , sursa http://www.designweneed.com/enviromental-advantages-of-green-rooftops/ 139

imagine 168, detaliu de principiu terasă verde conform ghidului privind proiectarea și execuția acoperișurilor verzi la clădiri noi și existente, ghid coordonat de doamna prof. dr. arh. Ana Maria Dabija, pag 82 139

imagine 169, plante sedum,sursă foto: http://www.rooftopsedums.com/ 140

imagine 170 simulare fotografică computerizată, reabilitarea imobilelor de locuințe din Calea Moșilor, refacerea teraselor existente, sau realizarea acoperișurilor verzi, 2014, autor arh. Mihaela Lăcraru 142

imagine 171 142

imagine 172 144

imagine 173 144

imagine 174 145

imagine 175, Werner Aisslinger, Posibile locații pentru proiectul LOFTCUB 146

imagine 176, Filipe Magalhaes / Ana Luisa Soares / Andre Vergueiro, Posibile locații pentru realizarea unor săli de clasă 146

imagine 177 147

imagine 178Filipe Magalhaes / Ana Luisa Soares / Andre Vergueiro, Imagine interioară prezentată în proiectul Schools in the sky 147

imagine 179 147

imagine 180 147

imagine 181, PROIECT PARTICIPANT LA COMPETIȚIA INTERNAȚIONALĂ EVOLO SKYSCRAPERS 2012, Titlu proiect: THE ROOFTOP OF THE CITY- A NEW URBAN SPACE, autor: arh. Mihaela Lăcraru 148

imagine 182 148

Bibliografie

Site-uri consultate:

Lena Nyadbi: Dayiwul Lirlmim (Barramundi Scales). Musée du quai Branly, Paris

http://www.abc.net.au/news/2007-10-02/living-it-up-life-on-cairos-rooftops/686694

http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/foto-povestea-casei-bloc-premiera-clujeana-urbanismul-romania-1_533077b80d133766a83110c4/index.html

http://adevarul.ro/news/bucuresti/bucuresti-1_51a753ffc7b855ff563f597a/index.html

http://www.arcspace.com/features/norman-foster–pmartners/hearst-tower/

http://www.archdaily.com/279677/port-house-antwerp-headquarters-zaha-hadid-architects/

http://www.archdaily.com/84524/ad-classics-villa-savoye-le-corbusier/

http://www.archdaily.com/85971/ad-classics-unite-d-habitation-le-corbusier/

http://www.archdaily.com/383406/a-first-look-at-peter-zumthor-s-design-for-the-lacma/

http://www.architectscollective.net/projects/all/4/27/

http://arghirculina.blogspot.ro/

http://www.britannica.com/EBchecked/topic/591317/thermae

https://www.bnab.ro/2012/proiecte/1/48/

http://www.chinadaily.com.cn/china/2012-08/16/content_15679402.htm

http://www.coop-himmelblau.at/architecture/projects/rooftop-remodeling-falkestra

http://www.dailymail.co.uk/travel/article-2017623/Selfridges-opens-rooftop-reveal-lake-cocktail-bar.html

https://data.cityofchicago.org/Environment-Sustainable-Development/Green-Roofs-Map/u23m-pa73

http://www.cityofchicago.org/city/en/depts/dcd/supp_info/chicago_green_roofs.html

http://www.efb-greenroof.eu/Sonstige/vbsh_english.html

http://www.everland.ch/en

http://www.fosterandpartners.com/projects/reichstag-new-german-parliament/

http://www.greenroofs.com/blog/2010/01/21/2009-top-10-list-of-milestones-and-accomplishments/

http://www.hotelcismigiu.ro/Istoric-Hotel-Cismigiu-Bucuresti

http://www.herzogdemeuron.com/index/projects/complete-works/226-250/230-elbphilharmonie-hamburg.html

http://www.huffingtonpost.com/2014/03/24/sustainable-nyc_n_4886443.html

Păstrăm faţada

http://inhabitat.com/nyc/new-york-citys-hidden-rooftop-houses/nyc-rooftop-house-nick-carr/

Frontpage

http://www.loftcube.net

http://www.nytimes.com/2006/06/27/arts/design/27bran.html?pagewanted=all&_r=0

http://www.scaranoarchitect.com/projects/additions-alterations/west-twentieth-street.html

http://sighswhispers.blogspot.ro/2009/07/conde-nasts-penthouse-at-1040-park.html

http://www.thecubdom.com/features/wrigleyrooftop_overview.html

http://www.theguardian.com/artanddesign/2012/jan/15/room-for-london-architecture-review?newsfeed=true

http://www.wall-street.ro/special/cladiri-emblema-ale-romaniei/162028/imobil-nou-maria-rosetti-38.html

http://www.wseas.us/e-library/conferences/2009/vouliagmeni/EELA/EELA-50.pdf

Port House

http://www.jeannouvel.com/english/preloader.html

http://www.seriouseats.com/2007/04/the-history-of-revolving-resta.html

http://www.fondazionerenzopiano.org/project/92/lingotto-factory-conversion/genesi/

http://www.revistaconstructiilor.eu/wp-content/uploads/2013/04/RC_nr_91_aprilie_2013.pdf

http://www.contemporist.com/2010/05/07/the-danish-pavilion-for-expo-2010-by-bjarke-ingels-group/big_070510_02/

http://www.archdaily.com/440/oslo-opera-house-snohetta

http://www.abc.net.au/news/2007-10-02/living-it-up-life-on-cairos-rooftops/686694

http://www.loftcube.net

http://www.historicmysteries.com/the-hanging-gardens-of-babylon/

http://www.telegraph.co.uk/earth/environment/archaeology/10470443/Pictured-the-real-site-of-the-Hanging-Gardens-of-Babylon.html

https://www.youtube.com/watch?v=9b2GX8RJvZU

http://www.theguardian.com/science/2013/may/05/babylon-hanging-garden-wonder-nineveh

http://www.artandarchitecture.org.uk/images/conway/3b86d99e.html

http://www.betnahrain.org/Gallery/Ancient_Assyrian_Art/48_park.html

http://www.artandarchitecture.org.uk/images/conway/3b86d99e.html

http://www.theguardian.com/world/2014/mar/29/augustus-rome-lost-mausoleum

http://www.theguardian.com/travel/2011/mar/20/monty-don-gardens-italian-lakes

http://www.isolelagomaggiore.com/navigazione-isola-bella.asp

http://en.wikipedia.org/wiki/Sod_roof#mediaviewer/File:Torvtak_2.png

http://en.wikiarquitectura.com/index.php/Scheu_House

http://www.dailymail.co.uk/news/article-2270664/Kensington-Roof-Gardens-goes-sale-200m–complete-flamingos.html

http://inhabitat.com/waldspirale-is-a-curvy-rainbow-colored-apartment-with-a-forest-on-top/waldspirale-heidas-6/?extend=1

http://www.home-reviews.com/forest-spiral-by-hundertwasser-the-unique-house-in-germany

Cărți

Partner, Peter, Renaissance Rome 1500-1559: A Portrait of a Society (Portrait of a Society 1500-1559), ed.  University of California Press , 1980

Lapi Ballerini, Isabella, The Medici Villas: Complete Guide, ed. Giunti Editore , 2010

Chester G. Starr, A History of the Ancient World , ed Oxford University Press, 1991

Le Corbusier, “Toward an Architecture”,ed. Getty Publications

Horia Creangă, “Crezul Simplității“, ed.Simetria

Ulrich Conrads, “ Programs and manifestoes on 20 century architecture”, ed. The MT Press, Cambridge, Massachusetts

Yona Friedman, “ ProDomo“, Actar, Junta de Andalucia

CHOAY,Francoise, Alegoria Patrimoniului, editura Simetria, 1998

IOAN, Augustin, Khora, editura Paidea, 1998

JODIDIO, Philip, Architecture Now, editura Taschen,

MELICSON, Marcel, Athitectura Modernă, editura Științifică si Enciclopedică

MHALI, Ciprian, Artă, Tehnologie și Spațiu Public, ed. Paideia, București, 2005

MHALI, Ciprian, Altfel de spații Studii de Heterotopologie, ed. Paideia, București, 2001

HALL, Peter, “Orasele de maine. O istorie intelectuala a urbanismului in sec XX”,ed. ALL

Kai Vöckler, „Prishtina is Everywhere Turbo Urbanism: the Aftermath of a Crisis”, ed. Architectura & Natura, 2008

Wu, Rufina si Canham,Stefan, “ Portraits from Above: Hong Kong’s Informal Rooftop Communities”, ed. MCCM Creations, 2009

Srdjan Jovanović Weiss, Almost Architecture, ed  Akademie Solitude + kuda.NAO, 2007

WATANABE, Makoto Sei, Conceiving the City, ed. L’Arca Edizioni, 1998

Betti, Fabio, Mausoleo di Augusto Demolizioni e scavi, Fotografie 1928-1941, ed.Electa

Surse fotografice

imagine 1 LOCUIRE EXTREMĂ, CAIRO, EGIPT, 2007, sursa: http://www.abc.net.au/news/2007-10-02/living-it-up-life-on-cairos-rooftops/686694 9

imagine 2 LOCUIRE EXTREMĂ, CAIRO, EGIPT, 2007, sursa: http://www.abc.net.au/news/2007-10-02/living-it-up-life-on-cairos-rooftops/686694 9

imagine 3 LOCUIRE EXTREMĂ, HONG KONG, CHINA, 2008, sursa: “Portraits from Above: Hong Kong’s Informal Rooftop Communities”, autori: Rufina Wu și Stefan Canham,pag .: 11

imagine 4 LOCUIRE EXTREMĂ, HONG KONG, CHINA, 2008, sursa: “Portraits from Above: Hong Kong’s Informal Rooftop Communities”, autori: Rufina Wu și Stefan Canham,pag .: 11

imagine 5 IMAGINE DE ANSAMBLU A FAVELEOR, RIO DE JANEIRO, BRAZILIA, 2014,sursa: http://www.archdaily.com/531253/case-study-the-unspoken-rules-of-favela-construction 12

imagine 6 LOCUIRE EXTREMĂ, SAO PAOLO, BRAZILIA,sursa: http://grantourismotravels.com/2010/10/13/touring-rios-favelas/l 13

imagine 7 ADIȚII PERMANENTE, RIO DE JANEIRO, BRAZILIA, 2014, sursa: http://www.archdaily.com/531253/case-study-the-unspoken-rules-of-favela-construction/?utm_source=ArchDaily+List&utm_campaign=829add3817-RSS_EMAIL_CAMPAIGN&utm_medium=email&utm_term=0_b5a382da72-829add3817-407805423 14

imagine 8 PRELUCRARE FOTOGRAFICĂ A FAVELELOR BRAZILIENE, 2007,autor fotograful Dionisio González, sursa: http://www.dionisiogonzalez.es/2004-2007.html 15

imagine 9 ARTĂ FOTOGRAFICĂ, “THE WOMEN ARE HEROES” proiect realizat în 2008-2009, autor JR, sursa foto http://www.jr-art.net/projects/women-are-heroes-brazil 16

imagine 10 LOCUINȚĂ PREFABRICATĂ, LOFTCUBE, 2005, autor Werner Aisslinger, sursa: http://www.loftcube.net/ 18

imagine 11 PREZENTARE PROIECT LOCUINȚĂ PREFABRICATĂ, LOFTCUBE, 2005,autor Werner Aisslinger, sursa: http://www.loftcube.net/ 18

imagine 12 HOTEL EVERLAND, PARIS, 2007, autorI SABINA LANG și DANIEL BAUMANN, sursa: http://www.everland.ch/en/photos/ 19

Imagine 13 HOTEL EVERLAND, PARIS, 2007, autorI SABINA LANG și DANIEL BAUMANN, sursa: http://www.everland.ch/en/photos/ 19

imagine 14 HOTEL EVERLAND, LEIPZIG, 2006, autorI SABINA LANG și DANIEL BAUMANN, sursa: http://www.everland.ch/en/photos/ 19

imagine 15 HOTEL, LONDRA, 2007,autori DAVID KOHN ȘI FIONA BANNER, sursa: http://www.theguardian.com/artanddesign/2012/jan/15/room-for-london-architecture-review?newsfeed=true 20

imagine 16 HOTEL, LONDRA, 2007,autori DAVID KOHN ȘI FIONA BANNER, sursa: http://weburbanist.com/2012/01/19/rooftop-riverboat-house-unveiled-a-room-for-london/ 20

imagine 17 CAMERE SUPLIMENTARE REALIZATE PE ACOPERIȘUL HOTELULUI GRAND DADDY, CAPE TOWN, AFRICA DE SUD, 2009, sursa :http://been-seen.com/travel-spots/a-sky-full-of-trailers 21

imagine 18 CAMERE SUPLIMENTARE REALIZATE PE ACOPERIȘUL HOTELULUI GRAND DADDY, CAPE TOWN, AFRICA DE SUD, 2009, sursa http://www.granddaddy.co.za/sleep/airstream_rooftop_trailer_park 22

imagine 19 CAMERE SUPLIMENTARE REALIZATE PE ACOPERIȘUL HOTELULUI GRAND DADDY, CAPE TOWN, AFRICA DE SUD, 2009, sursa http://www.ibtimes.co.uk/south-african-adventure-cape-town-entertainmetn-505977 22

imagine 20 LOCUINȚĂ INDIVIDUALĂ CONSTRUITĂ PE TERASA UNUI IMOBIL DE LOCUINȚE COLECTIVE, NEW YORK, STATELE UNITE ALE AMERICII, autor și an necunoscut, sursa: http://inhabitat.com/nyc/new-york-citys-hidden-rooftop-houses/nyc-rooftop-house-nick-carr/ 23

imagine 21 LOCUINȚĂ INDIVIDUALĂ CONSTRUITĂ PE TERASA UNUI IMOBIL DE LOCUINȚE COLECTIVE, NEW YORK, STATELE UNITE ALE AMERICII, autor și an necunoscut ,sursa http://www.nytimes.com/2008/08/31/nyregion/thecity/31hous.html?_r=0 23

imagine 22 LOCUINȚĂ INDIVIDUALĂ CONSTRUITĂ PE TERASA UNUI IMOBIL DE LOCUINȚE COLECTIVE, NEW YORK, STATELE UNITE ALE AMERICII, autor și an necunoscut ,sursa http://inhabitat.com/nyc/new-york-citys-hidden-rooftop-houses/nyc-rooftop-house-nick-carr/ 24

imagine 23 CONSTRUCȚII REZIDENȚIALE INDIVIDUALE CONSTRUITE PE TERASA UNUI IMOBIL EXISTENT, ZHUZHOU HUNAN, CHINA, 2009, autor necunoscut,sursa: http://www.chinadaily.com.cn/china/2012-08/16/content_15679402.htm 24

imagine 24 CONSTRUCȚII REZIDENȚIALE INDIVIDUALE CONSTRUITE PE TERASA UNUI IMOBIL EXISTENT, HENGYANG HUNAN, CHINA, 2009, autor necunoscut,sursa: http://www.theguardian.com/artanddesign/architecture-design-blog/2013/aug/16/china-rooftop-villas-illegal-development 25

imagine 25 ADIȚIE ILEGALĂ CONSTRUITĂ PE TERASA UNUI IMOBIL DE LOCUINȚE COLECTIVE, BEIJING, CHINA,sursa: http://www.cbsnews.com/news/cbs-news-checks-out-controversial-villa-on-top-of-beijing-building/ 26

imagine 26 LOCUINȚĂ INDIVIDUALĂ CAMUFLATĂ ÎN VEGETAȚIE PE TERASA UNUI IMOBIL DE LOCUINȚE COLECTIVE, GUANGZHOU, CHINA ,sursa http://www.dongguantoday.com/news/guangdong/201404/t20140414_3759891.shtml 26

imagine 27 TEMPLU CONSTRUIT PE TERASA UNUI IMOBIL DE LOCUINȚE COLECTIVE, SHENZEN, NANSHAN CHINA , sursa: http://www.thenanfang.com/blog/shenzhen-temple-the-latest-elaborate-and-controversial-rooftop-structure/ 27

imagine 28 TURBOARHITECTURĂ, sursa: Prishtina is everywhere. Turbo urbanism: the Aftermath of a Crisis (Kai Vöckler 2008) pag. 29

imagine 29 TURBOARHITECTURĂ, PRISHTINA, KOSOVO, sursa: Prishtina is everywhere. Turbo urbanism: the Aftermath of a Crisis (Kai Vöckler 2008) pag. 29

imagine 30 TURBOARHITECTURĂ, CLUJ, ROMANIA, sursa : http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/foto-povestea-casei-bloc-premiera-clujeana-urbanismul-romania-1_533077b80d133766a83110c4/index.html 31

imagine 31 TURBOARHITECTURĂ, STRADA POPA PETRE, BUCURESTI, ROMANUIA, sursa: foto Mihaela Lăcraru 32

imagine 32 TURBOARHITECTURĂ, STRADA POPA PETRE, BUCURESTI, ROMANUIA, sursa: foto : Google.maps 32

imagine 33 CLĂDIRI MANSARDATE BULEVARDUL HAUSSMANN, PARIS, FRANȚA, 1853-1870, autor , GEORGES – EUGENE HAUSSMANN, sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Boulevard_Haussmann 35

imagine 34 MANSARDĂ, ARIPA PALATULUI LUVRU, PARIS, FRANȚA,1550, autor:PIERRE LESCOT, , sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Pierre_Lescot 35

imagine 35 IMOBIL DE BIROURI MANSARDAT, CLĂDIREA GERMANIA LIFE INSURANCE COMPANY, NEW YORK, STATELE UNITE ALE AMERICII1, 910, arhitecti D'OENCH ȘI YOST, ,sursa:http://en.wikipedia.org/wiki/Germania_Life_Insurance_Company_Building 36

imagine 36 IMOBIL DE BIROURI MANSARDAT, CLĂDIREA SONNY, NEW YORK, MANHATTAN, 1984, Arhitecți PHILLIP JOHNSON ȘI JOHN BURGEE, sursa:http://en.wikipedia.org/wiki/Sony_Building_(New_York) 37

imagine 37 IMOBIL DE BIROURI MANSARDAT, CLĂDIREA HUMANA, LUISVILLE, KENTUCKY, 1985,arhitect MICHAEL GRAVES, sursa:http://en.wikipedia.org/wiki/Humana_Building 38

imagine 38 CUPOLA, CLĂDIRII REICHSTAG, BERLIN, GERMANIA, 1999, autor Sir NORMAN FOSTER, sursa: http://www.fosterandpartners.com/projects/reichstag-new-german-parliament/ 38

imagine 39 IMAGINE DIN INTERIORUL CUPOLEI, CLĂDIREA REICHSTAG, BERLIN, GERMANIA, 1999, autor Sir NORMAN FOSTER, sursa: http://www.fosterandpartners.com/projects/reichstag-new-german-parliament/ 39

imagine 40 CUPOLAI, CLĂDIRII REICHSTAG, BERLIN, GERMANIA, 1999, autor Sir NORMAN FOSTER, sursa: http://www.fosterandpartners.com/projects/reichstag-new-german-parliament/ 39

imagine 41 EXTINDEREA FUNCȚIUNII ÎN ACOPERIȘ, IMOBIL DIN VIENA, AUSTRIA, 1988, autori : COOP HIMMELBLAU sursa: http://www.coop-himmelblau.at/architecture/projects/rooftop-remodeling-falkestrasse/ 40

imagine 42 PALATUL CREDITULUI RURAL, BUCUREȘTI, arhitect: PAUL SMĂRĂNDESCU, anul construcției 1926, Încadrare în perioada stilistică :neoromânesc,în prezent clădirea este în curs de restaurare. sursa fotografiei: Paul Smărăndescu Lucrări de arhitectură1907-1942, editura Universul 1942 41

imagine 43 PALATUL MINISTERULUI CONSTRUCȚIILOR, arhitect, PETRE ANTONESCU, anul construcției 1910,Încadrare în perioada stilistică :neoromânesc,În prezent clădirea este în curs de restaurare, sursă foto: http://atuncisiacum.blogspot.ro/ 41

imagine 44 IMOBIL DE LOCUINȚE, PIAȚA ROSETTI, BUCUREȘTI, arhitect VIRGINIA ANDREESCU HARET, anul construcției 1926 Încadrare stilistică: neoromânesc, foto: arh. Răzvan Lăcraru 41

imagine 45 HOTEL PALACE, BUCUREȘTI, ROMÂNIA, 2013, arhitect ARGHIR CULINA, sursa: http://www.hotelcismigiu.ro/Istoric-Hotel-Cismigiu-Bucuresti 42

imagine 46 HOTEL PALACE, BUCUREȘTI, ROMÂNIA, 1912, , arhitect ARGHIR CULINA, sursa: http://www.hotelcismigiu.ro/Istoric-Hotel-Cismigiu-Bucuresti 42

imagine 47 sursă foto: http://www.skyscrapercity.com/showthread.php?t=602857&page=147 44

imagine 48 sursă foto: http://www.skyscrapercity.com/ 44

imagine 49 sursă foto: http://www.cugetliber.ro/stiri-cetatenesti-administratia-blocului-nu-i-poate-obliga-pe-locatari-sa-aprobe-mansardarea-imobilului-53459 44

imagine 50 sursă foto: http://www.blog.aisielimobiliare.ro/gheorghe-marmureanu-zboara-primele-la-cutremur/ 44

imagine 51 IMOBIL DE LOCUINTE, penthouse-ul lui CONDE NAST, 1040 PARK AVENUE, ursa:http://uppereastside-apartments.com/coop/1040-park-avenue-apartments/ 45

imagine 52 SERA PENTHOUSE-ULUI lui CONDE NAST, 1040 PARK AVENUE, 1928, sursa:http://sighswhispers.blogspot.ro/2009/07/conde-nasts-penthouse-at-1040-park.html 45

imagine 53 PENTHOUSE, CHELSEA, MASSACHUSETTS, BOSTON, STALELE UNITE ALE AMERICII, 2003, autor SCARANO ARCHITECT, sursă foto: http://www.scaranoarchitect.com/projects/additions-alterations/west-twentieth-street.html 46

imagine 54 PENTHOUSE, CHELSEA, MASSACHUSETTS, BOSTON, STALELE UNITE ALE AMERICII, 2003, autor SCARANO ARCHITECT, sursă foto: http://www.scaranoarchitect.com/projects/additions-alterations/west-twentieth-street.html 47

imagine 55 CASA OZULMA, PENTHOUSE, MEXICO CITY, 2009, autor: ARCHITECTS COLLECTIVE, sursă foto: http://www.architectscollective.net/projects/all/4/27/ 47

imagine 56 IMOBIL DE BIROURI HEARST, NEW YORK, STATELE UNITE ALE AMERICII, 1926-1927, autor JOSEPH URBAN, încadrare stilistică ART DECO, sursă foto: http://www.arcspace.com/features/norman-foster–partners/hearst-tower/ 50

imagine 57 IMOBIL DE BIROURI HEARST, NEW YORK, 2006, arhitect SIR NORMAN FOSTER, sursa foto: http://www.arcspace.com/features/norman-foster–pmartners/hearst-tower/ 50

imagine 58 PROIECT SEDIUL AUTORITĂȚII PORTUARE ANTWERP,BELGIA, începerea construcției 2012, autor,ZAHA HADID, sursă foto: http://www.dezeen.com/2009/01/21/port-house-antwerp-by-zaha-hadid- 51

imagine 59 PROIECT SEDIUL AUTORITĂȚII PORTUARE ANTWERP,BELGIA, începerea construcției 2012, autor,ZAHA HADID, sursă foto: http://www.archithings.com/antwerp-port-authority-headquarters-by-zaha-hadid/2011/02/02 51

imagine 60 CLĂDIREA FILARMONICII, ELBPHILHARMONIE,HAMBURG, GERMANIA2013-2016, arhitecți: HERZOG ȘI DE MEURON, ,sursa:http://www.dezeen.com/2011/10/10/elbphilharmonie-by-herzog-de-meuron-2/ 52

imagine 61 CLĂDIREA FILARMONICII, ELBPHILHARMONIE,HAMBURG, GERMANIA2013-2016, arhitecți: HERZOG ȘI DE MEURON, ,sursa:http://www.dezeen.com/2011/10/10/elbphilharmonie-by-herzog-de-meuron-2/ 53

imagine 62 SEDIUL UNIUNII ARHITECȚILOR DIN ROMÂNIA, BUCUREȘTI, arhitecți: DAN MARIN și ZENO BOGDĂNESCU, anul finalizării construcției 2003,sursa: http://www.panoramio.com/photo/28107121 53

imagine 63 IMOBIL PE STRADA A.D. XENOPOL, NR 2, BUCREȘTI, ROMÂNIA , anul construcției 2012,arhitecți: IOANA DUȚESCU,CRISTIANA TOBOȘARU,BOGDAN TOBOȘARU, sursă foto. Arh. Mihaela Lăcraru 54

imagine 64 55

imagine 65 HOTELULUI SARROGLIA, ARHITECTURI SUPRAPUSE, str VASILE LASĂR nr 59 , BUCUREȘTI, autor ALEXANDRU BELDIMAN,sursă foto: http://www.ideiurbane.ro/pastram-fatada/ 56

imagine 66 IMOBIL LOCUINTE COLECTIVE, ARHITECTURI SUPRAPUSE, STR. MARIA ROSETTI nr 38, BUCUREȘTI, 2013, AUTOR STUDIO 10M, sursă foto: http://www.wall-street.ro/special/cladiri-emblema-ale-romaniei/162028/imobil-nou-maria-rosetti-38.html 56

imagine 67 CELE CINCI PUNCTE ALE ARJITECTURII MODERNE,LE CORBUSIER, sursă foto: http://eliinbar.files.wordpress.com/2011/01/le-corbusier-five-points-of-architecture00011111.jpg 59

imagine 68 VILA SAVOYE, POISSY, 1929, autor LE CORBUSIER, sursă foto: http://www.bc.edu/bc_org/avp/cas/fnart/Corbu.html 60

imagine 69 VILA SAVOYE, imagine terasă, POISSY, 1929, autor LE CORBUSIER, sursă foto: http://www.bc.edu/bc_org/avp/cas/fnart/Corbu.html 60

imagine 70 VILA SAVOYE, imagine terasă, POISSY, 1929, autor LE CORBUSIER, sursă foto: http://www.bc.edu/bc_org/avp/cas/fnart/Corbu.html 61

imagine 71 IMOBIL LOCUINȚE COLECTIVE UNITE D'HABITATION, MARSILIA, FRANȚA, 1952, autor LE CORBUSIER, sursă foto: http://fr.wikipedia.org/wiki/Cit%C3%A9_radieuse_de_Marseille#mediaviewer/Fichier:Marseille_la_terrasse_de_la_cit%C3%A9e_radieuse.jpg 62

imagine 72 IMOBIL LOCUINȚE COLECTIVE UNITE D'HABITATION, imagine de pe terasă, MARSILIA, FRANȚA, 1952, autor LE CORBUSIER, sursă foto: http://fr.wikipedia.org/wiki/Cit%C3%A9_radieuse_de_Marseille#mediaviewer/Fichier:Marseille_la_terrasse_de_la_cit%C3%A9e_radieuse.jpg 62

imagine 73 MUZEUL QUAI BRANLY, PARIS, 2006, autor JEAN NOUVEL, sursă foto: http://www.o25.gr/blog/article/mus%C3%A9e-du-quai-branly 63

imagine 74, ARTĂ CONTEMPORANĂ pe acoperișul muzeului Quai Branly, 2013, autor: LENA NYADBI sursă foto: http://aajpress.wordpress.com/2013/06/11/lena-nyadbi-dayiwul-lirlmim-barramundi-scales-musee-du-quai-branly-paris 64

imagine 75 ARTĂ CONTEMPORANĂ pe acoperișul muzeului Quai Branly, detaliu, 2013, autor: LENA NYADBI sursă foto: http://aajpress.wordpress.com/2013/06/11/lena-nyadbi-dayiwul-lirlmim-barramundi-scales-musee-du-quai-branly-paris 64

imagine 76 ARTĂ CONTEMPORANĂ pe acoperișul clădirilor de mahala, KIBERA, KENYA, 2009, autor JR, sursă foto: http://www.jr-art.net/projects/women-are-heroes-africa 65

imagine 77 imagine 78 ARTĂ CONTEMPORANĂ pe acoperișul clădirilor de mahala, KIBERA, KENYA, 2009, autor JR, sursă foto: http://www.jr-art.net/projects/women-are-heroes-africa 65

imagine 79, MUZEU de ARTĂ "The Black Flower" – LACMA, LOS ANGELES, STATELE UNITE ALE AMERICII,2013, autor Peter Zumthor, sursă foto: http://uk.phaidon.com/agenda/architecture/articles/2013/june/06/peter-zumthor-unveils-his-new-lacma/ 66

imagine 80 MUZEU de ARTĂ "The Black Flower" – LACMA, acoperiș panouri solare, LOS ANGELES, STATELE UNITE ALE AMERICII,2013, autor Peter Zumthor, sursă foto: http://www.archdaily.com/383406/a-first-look-at-peter-zumthor-s-design-for-the-lacma/ 66

imagine 81, TERMELE LUI CARACALLA, 212-216, planimetrie, sursă foto: http://www.greatbuildings.com/buildings/Thermae_of_Caracalla.html 67

imagine 82, TERMELE lui TITUS, , planimetrie, sursă foto: sursă foto: http://en.wikipedia.org/wiki/Baths_of_Titus 67

imagine 83, COMPLEX HOTELIER THE MARINA BAY SANDS, SINGAPORE, 2010, autor MOSHE SAFDI, sursă foto: http://www.luxuryhomes.com/blog/2012/12/13/spectacular-singapore-hotel-the-marina-bay-sands/ 68

imagine 84, COMPLEX HOTELIER THE MARINA BAY SANDS, SINGAPORE, 2010, autor MOSHE SAFDI, bazin cu apă pe acoperiș, sursă foto: sursă foto: http://www.archdaily.com/70186/marina-bay-sands-safdie-architects/ 69

imagine 85, HOTEL JOULE, piscină pe acoperiș, DALLAS,TEXAS, Statele Unite ale Americii, autor ARCHITEXAS, sursă foto: http://dallas.culturemap.com/news/travel/10-18-13-best-hotels-texas-conde-nast-traveler-joule-rosewood-ritz-carlton/ 69

imagine 86 , HOTEL JOULE, piscină pe acoperiș, DALLAS,TEXAS, Statele Unite ale Americii, autor ARCHITEXAS, sursă foto: http://www.huffingtonpost.com/trivago/the-worlds-best-hotel-poo_b_1790508.html#slide=1389059 70

imagine 87, sursă foto: http://houseanddecoration.com/a-majestic-mansion-with-unique-rooftop-pool-in-peru/ 71

imagine 88 VILA INGINER J. BERMAN , 1930, BUCUREȘTI, ROMÂNIA, arhitect JEAN MONDA, sursă fotografie: http://jeanmonda.blogspot.ro/ 72

imagine 89 VILA BUNESCU, 1932, BUCUREȘTI, ROMÂNIA, arhitect: HORIA CREANGĂ, sursă fotografii: Horia Creangă, Crezul simplității, editura: Simetria 72

imagine 90, VILA BUNESCU, 1932, BUCUREȘTI, ROMÂNIA, 73

imagine 91, sursă foto: http://www.thecubdom.com/features/wrigleyrooftop_overview.html 74

imagine 92, sursă foto: 75

imagine 93 76

imagine 94 76

imagine 95, suesă foto: 76

imagine 96 sursă foto: http://www.beatlesbible.com/1969/01/30/the-beatles-rooftop-concert-apple-building/ 77

imagine 97 sursă foto: http://www.youtube.com/watch?v=zUqTGZIexn4 78

imagine 98 78

imagine 99 79

imagine 100 79

imagine 101 80

imagine 102 sursă foto 80

imagine 103 81

imagine 104 81

imagine 105 sursă foto: http://imgur.com/gallery/ksqSYZK 82

imagine 106 sursă foto: http://www.fondazionerenzopiano.org/project/92/lingotto-factory-conversion/genesi/ 83

imagine 107 83

imagine 108 83

imagine 109 84

imagine 110 85

imagine 111 sursăfoto: http://www.archdaily.com/440/oslo-opera-house-snohetta 86

imagine 112, GRADINILE SUSPENDATE, GRAVURĂ, sec16, autor, MARTIN HEEMSKERCK, sursa foto: http://www.historicmysteries.com/the-hanging-gardens-of-babylon/ 88

imagine 113, sursă foto: http://www.betnahrain.org/Gallery/Ancient_Assyrian_Art/48_park.htm 88

imagine 114, sursă foto: http://www.theguardian.com/science/2013/may/05/babylon-hanging-garden-wonder-nineveh 89

imagine 115, RECONSTITUIRE GRAFICĂ, MAUSOLEUL LUI AUGUSTUS,autor, ETIENNE DUPERAC, 1575, sursă foto: Mausoleo di Augusto Demolizioni e scavi, Fotografie 1928-1941, pag.24, ed.Electa 90

imagine 116, RECONSTITUIRE GRAFICĂ, MAUSOLEUL LUI AUGUSTUS,autor, ANTONIO MUNOZ, 1935, sursă foto: Mausoleo di Augusto Demolizioni e scavi, Fotografie 1928-1941, pag.37, ed.Electa 91

imagine 117, RECONSTITUIRE GRAFICĂ, GRĂDINA SODERINI în MAUSOLEUL LUI AUGUSTUS,autor, ETIENNE DUPERAC, 1575, sursă foto: Mausoleo di Augusto Demolizioni e scavi, Fotografie 1928-1941, pag.27, ed.Electa 91

imagine 118, MAUSOLEUL LUI AUGUSTUS, RUINĂ, sursă foto: http://www.romasegreta.it/campo-marzio/mausoleo-di-augusto.html 91

imagine 119 92

imagine 120 92

imagine 121, sursă foto: http://www.thecanadianencyclopedia.ca/en/article/sod-houses/ 93

imagine 122, sursă foto: http://www.turismo.intoscana.it/site/en/highlights/A-garden-in-the-sky-the-Guinigi-Tower-in-Lucca/ 93

imagine 123, sursă foto: http://www.theguardian.com/travel/2011/mar/20/monty-don-gardens-italian-lakes 94

imagine 124 WINTERGARDEN reședința din Munchen, LUDWIG al II lea DE BAVARIA,1870, sursă foto: Inventing the Garden,  Matteo Vercelloni,Virgilio Vercelloni, pag 154, ed. J. Paul Getty Museum, mar. 2011 94

imagine 125 sursă foto: http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_M._Lamp_House#mediaviewer/File:Lamp_House_with_original_roof.jpg 96

imagine 126 CASA SCHEU, 1912-1913, VIENA, autor ADOLF LOOS, sursa foto, Adolf Loos, Panayotis Tournikiotis,  ed.Princeton Architectural Press; (ian, 1996), pag 82 96

imagine 127 97

imagine 128, sursă foto: http://www.dailymail.co.uk/news/article-2270664/Kensington-Roof-Gardens-goes-sale-200m–complete-flamingos.html 98

imagine 129 sursă foto: http://www.home-reviews.com/forest-spiral-by-hundertwasser-the-unique-house-in-germany 99

imagine 130 2004- MVRDV 100

imagine 131  Libeskind 2008 proposal for One Madison Avenue 100

imagine 132 ACOPERIȘ VERDE INTENSIV, CLĂDIREA PREFECTURII ACROS FUKUOKA, Fukuoka, Japan, 1994 ,autor:  Emilio Amba și asociațiisursă foto: http://www.greenroofs.com/projects/pview.php?id=476 102

imagine 133 ACOPERIȘ VERDE SIMPLU INTENSIV, ȘCOALA DE ARTĂ ȘI DESIGN- Universitatea tehnologică din Nanyang, SINGAPORE, 2006, autor: CPG Consultants Pte Ltd ,sursă foto: http://www.bestmastersdegrees.com/50-most-impressive-sustainable-university-buildings 103

imagine 134 ACOPERIȘ VERDE EXTENSIV,  Stuttgart-Weilimdorf, Germania, sursă foto: http://www.greenroofs.com/Greenroofs101/industry_support.htm 103

imagine 135 sursă foto: GREEN ROOFS: SUSTAINABILITY FROM THE TOP DOWN, proiect prezentat în cadrul UNIVERSITĂȚII CALIFORNIA, FACULTATEA DE PEISAGISTICĂ, autor: DAVID STATER, pag 11 104

imagine 136 SMOG ,BEIJING, CHINA,2014, sursă foto: http://www.theguardian.com/environment/2014/mar/12/china-smog-pollution-beijing 105

imagine 137 BIODIVERSITATEA OFERITĂ DE ACOPERIȘURILE VERZI, sursă foto: http://www.greenrooftechnology.com/biodiversity 106

imagine 138 SPAȚII VERZI AMENAJATE PE ROCKEFELLER CENTER, NEW YORK, STATELE UNITE ALE AMERICII, sursă foto: http://www.greenroofs.com/projects/pview.php?id=666 108

imagine 139 108

imagine 140 ACOERIȘ VERDE DE TIP EXTENSIV, PRIMĂRIA DIN BOSTON,STATELE UNITE ALE AMERICII, sursă foto: http://inhabitat.com/green-rooftops-conference-in-boston/ 109

imagine 141 EFECTUL ALBEDO, COMPARAȚIE ÎNTRE ACOPERIȘ NORMAL ȘI ACOPERIȘ VERDE, sursă foto: http://www.designweneed.com/enviromental-advantages-of-green-rooftops/ 110

imagine 142 AEROPORTUL INTERNAȚIONAL DIN COPENHAGA, DANEMARCA, tip acoperiș verde, extensiv, 2005, autor: GOTTLIEB PALUDAN sursă foto: http://www.greenroofs.com/projects/pview.php?id=1257 111

imagine 143 AMELIORAREA INUNDAȚIILOR, sursă foto: http://www.designweneed.com/enviromental-advantages-of-green-rooftops/ 112

imagine 144 GRĂDINI PE ACOPERIȘUL CLĂDIRILOE EXISTENTE, BEIJING, CHINA,sursă foto: http://www.chinadaily.com.cn/china/2012-04/02/content_14969822.htmL 113

imagine 145 Terase verzi, Guangzhou, China, sursă foto: http://sustainablecitiescollective.com/global-site-plans-grid/204556/green-roof-policies-stumble-guangzhou-china 117

imagine 146 DETALIU TERASĂ VERDE, GUANGZHOU, CHINA, sursă foto: http://sustainablecitiescollective.com/global-site-plans-grid/204556/green-roof-policies-stumble-guangzhou-china 118

imagine 147 PROIECT, BEIRUT WONDER FOREST, BEIRUT, autor WASSIM MELKI și INVISIBLE STUDIO, sursă foto: http://inhabitat.com/beirut-wonder-forest-could-infuse-the-lebanon-capital-with-some-much-needed-greenery/ 119

imagine 148 SITUAȚIA EXISTENTĂ A SPAȚIIOR VERZI, BEIRUT, sursă foto: http://inhabitat.com/beirut-wonder-forest-could-infuse-the-lebanon-capital-with-some-much-needed-greenery/beirut-wonder-forest2/?extend=1 120

imagine 149 SITUAȚIA PROPUSĂ SPAȚII VERZI, BEIRUT, sursă foto: http://inhabitat.com/beirut-wonder-forest-could-infuse-the-lebanon-capital-with-some-much-needed-greenery/beirut-wonder-forest2/?extend=1 120

imagine 150, NEW YORK, PROIECT transformarea orașului în grădină urbană, autor: Michael Sorkin Studio, sursă foto: http://www.huffingtonpost.com/2014/03/24/sustainable-nyc_n_4886443.html 121

imagine 151, GRĂDINĂRIT URBAN, Proiect, New York, autor MICHAEL SORKIN STUDIO, sursă foto: http://www.huffingtonpost.com/2014/03/24/sustainable-nyc_n_4886443.html 123

imagine 152 124

imagine 153, CENTRU COMERCIAL PROMENADA, BUCUREȘTI, ROMÂNIA, 2013, autor B23T, dezvoltator RAIFEISSEN EVOLUTION sursă foto : http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2013/10/cu-elicopterul-deasupra-bucurestiului-update/ 126

imagine 154 ACOPERIȘUL CENTRULUI COMERCIAL PROMENADA, BUCUREȘTI, ROMÂNIA, 2013, autor B23T, dezvoltator RAIFEISSEN EVOLUTION sursă foto : http://www.ecotrend.ro/promenada-mallul-cu-gradina-pe-acoperis-reduceri-si-exclusivitati-din-materiale-naturale.html 127

imagine 155 , Acoperiș verde de tip extensiv, pe acoperișul Cantinei de ajutor social Grivița, București, 2012, sursă foto: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/acoperis-verde-directia-de-asistenta-sociala-primaria-capitalei-422017.html 127

imagine 156, PROIECT IMOBIL DE LOCUINȚE COLECTIVE,Str. PRIVIGHETORILOR, BUCUREȘTi,2008,autor,arh. MIHAELA LĂCRARU 128

imagine 157, spatiu verde/cap de locuitor, capitale europene, sursa: http://www.ecopolis.org.ro/media/CAPITALE%20final.pdf 134

imagine 158 Suprafață spațiu verde/ cap de locuitor,sursa http://www.pmb.ro/pmb/comunicate/fisiere/1313123713.pdf 134

imagine 159, Evoluția nunărului de arbori, repatiția pe sectoare, sursa: http://www.pmb.ro/pmb/comunicate/fisiere/1313123713.pdf 134

imagine 160, depășiri admise la PM10 sursa : http://www.ecopolis.org.ro/media/CAPITALE%20final.pdf 135

imagine 161 Calea Moșilor, sector 2, București, distanță măsurată, sursa hartă interactivă http://regver.pmb.ro/Index.aspx?id=4&site=1#id=4&site=1&zoom=7.990138067061494&lat=338226.45831&lon=557594.85184&layers=BTTTTTTTTTTTTTTT 136

imagine 162, Calea Moșilor, sector 2, București, suprafață măsurată, sursa hartă interactivă http://regver.pmb.ro/Index.aspx?id=4&site=1#id=4&site=1&zoom=7.990138067061494&lat=338226.45831&lon=557594.85184&layers=BTTTTTTTTTTTTTTT 136

imagine 163, terasă acoperită cu covor sedum, sursa http://www.windows2universe.org/teacher_resources/online_courses/urban_green_roofs.html 138

imagine 164, terasă acoperită cu covor sedum, sursa http://blogs.scottarboretum.org/gardenseeds/2009/09/year-later/ 138

imagine 165, terasă acoperită cu covor sedum, sursa http://www.dep.wv.gov/WWE/Programs/stormwater/MS4/Pages/default.aspx 138

imagine 166, terasa neciculabilă, situația existentă 139

imagine 167, tersa verde , sursa http://www.designweneed.com/enviromental-advantages-of-green-rooftops/ 139

imagine 168, detaliu de principiu terasă verde conform ghidului privind proiectarea și execuția acoperișurilor verzi la clădiri noi și existente, ghid coordonat de doamna prof. dr. arh. Ana Maria Dabija, pag 82 139

imagine 169, plante sedum,sursă foto: http://www.rooftopsedums.com/ 140

imagine 170 simulare fotografică computerizată, reabilitarea imobilelor de locuințe din Calea Moșilor, refacerea teraselor existente, sau realizarea acoperișurilor verzi, 2014, autor arh. Mihaela Lăcraru 142

imagine 171 142

imagine 172 144

imagine 173 144

imagine 174 145

imagine 175, Werner Aisslinger, Posibile locații pentru proiectul LOFTCUB 146

imagine 176, Filipe Magalhaes / Ana Luisa Soares / Andre Vergueiro, Posibile locații pentru realizarea unor săli de clasă 146

imagine 177 147

imagine 178Filipe Magalhaes / Ana Luisa Soares / Andre Vergueiro, Imagine interioară prezentată în proiectul Schools in the sky 147

imagine 179 147

imagine 180 147

imagine 181, PROIECT PARTICIPANT LA COMPETIȚIA INTERNAȚIONALĂ EVOLO SKYSCRAPERS 2012, Titlu proiect: THE ROOFTOP OF THE CITY- A NEW URBAN SPACE, autor: arh. Mihaela Lăcraru 148

imagine 182 148