Particularitati în Orientarea Scolar Profesionala a Persoanelor cu Deficiente

TEZA DE DOCTORAT

Particularități în orientarea scolar profesională a persoanelor cu deficiențe

de vedere

Introducere

În categoria persoanelor cu deficiență vizuală sunt cuprinse atât persoanele cu vedere slabă cât și persoanele nevăzătoare. Atât unele cât și altele au nevoie de o supraveghere medicală atentă, primele pentru o protezare adecvată, ultimele pentru conservarea și folosirea eventualelor resturi de vedere, în cazul cecității relative. Mai presus de toate acestea, ultima categorie de care ne vom ocupa în lucrarea de față necesită un proces psihopedagogic deosebit pentru a le ajuta să compenseze deficiența vizuală, prin antrenarea altor analizatori, precum și pentru a le echilibra sub aspect psihic în acceptarea deficienței și pentru dezvoltarea altor potențialități pe care le au și care le pot ajuta în integrarea lor în lumea văzătorilor.

Abilitățile academice, capacitatea de abstractizare îi fac apți pentru studii superioare și pentru exercitarea unei game de profesii cu mult mai variată decât cea existentă la această oră. Cunoașterea problemelor de integrare cu care se confruntă persoanele nevăzătoare se bazează pe experiența acumulată in calitate de medic specialist în Expertiza Medicală si Recuperare a Capacității de Muncă în Comisia Medico-Psihopedagogică de Orientare Școlar-Profesională precum și în comisia de încadrare într-o categorie de persoană cu deficiență vizuală. Motivul principal al acestor atribuții constă în faptul că școlile speciale profesionale erau în subordinea și administrarea Ministerului Muncii care le-a acordat întreaga atenție, construind școli noi, modernizîndu-le pe cele vechi și avînd o preocupare specială pentru dotarea atelierelor în care se facea practică în meserie.

Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă (INEMRCM) însuși a provenit din contopirea anumitor instituții existente pînă în anul 1950, inclusiv a Comisiei de Orientare Școlară și Profesională de pe lîngă Universitatea din București. Pentru acest motiv în tematica de cercetare și în atribuțiile Laboratorului de Profesiologie Medicală din cadrul institutului s-au regăsit mereu problemele orientării școlar profesionale ale persoanelor cu deficiențe.

Mai mult, INEMRCM s-a implicat în studiul profesiunilor și locurilor de muncă din atelierele școală oferind soluții concrete in amenajarea specială a locului de munca.

După majoritatea autorilor, prin cecitate se înțelege o scădere atât de accentuată a vederii la ambii ochi, încât persoana afectată nu poate efectua nici o activitate care cere controlul vederii, chiar după corectarea cu lentile a eventualelor vicii de refracție. Definiția legală a cecității conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii înseamnă o scădere a acuitătii vizuale la 3/60 sau mai mică la ochiul cel mai bun căruia i s-a aplicat corecția optică, sau o acuitate vizuală mai bună decât 3/60 dar cu o pierdere severă a câmpului vizual. În mod cert, aceasta nu înseamnă o orbire totală, în cadrul cecității fiind inclusă și ambliopia gravă. (3)

Cernea și colaboratorii(1997) consideră ca, orb este acel ochi care nu poate percepe senzația luminoasă, iar orbirea absolută înseamnă suprimarea totală a vederii la ambii ochi. Noțiunea de orbire socială sau orbire practică definește condiția în care vederea rămasă nu este suficientă pentru orientarea în spațiu într-un loc necunoscut sau pentru desfășurarea unei activități practice sub control vizual(1). O posibilă clasificare a gravității orbirii este următoarea:

Orbire absolută – fără percepție luminoasă;

Orbire socială – acuitatea vizuală < 1/20 (persoana nu poate efectua nici o activitate practică sub control vizual);

Strâmtorări concentrice ale câmpului vizual la 5-10 grade, indiferent de valoarea acuității vizuale. (3)

Spre deosebire de adult, copilul poate prezenta o acuitate vizuală (A.V.) utilă, considerabilă pentru o serie de activități, chiar în condițiile unei A.V. egală cu 1/60. Această vedere reziduală poate fi antrenată, ea a devenit o parte importantă a educației speciale a copilului cu deficiență vizuală.

O persoană care suferă o pierdere periferică a câmpului vizual, numită în mod obișnuit vedere de tip „tunel”, va fi în stare să vadă clar obiectele care se găsesc direct în fața ei dacă are o acuitate vizuală bună, dar va avea dificultăți în găsirea obiectelor mici și îi va fi greu să urmărescă obiectele în mișcare. O persoană care are o pierdere a câmpului vizual (C.V.) trebuie învățată să-și folosească vederea mai eficient. (5)

Din punct de vedere educațional, cecitatea înseamnă absența totală a vederii, recursul la senzația tactilă, citirea și scrierea în alfabetul Braille.

În funcție de momentul când se produce deficiența, cecitatea se clasifică după unii autori (Heller, Henry cit. Preda 2001) astfel:

deficienți vizual congenitali

deficienți la care defectul a fost dobândit în mica copilărie (0-2 ani);

la vârsta preșcolară (3-6 ani);

la vârsta școlară mică (7-10 ani);

cecitatea tardivă este cea dobândită după vârsta de 18 ani.

În orbirea congenitală și dobândită până la vârsta de 2-3 ani copilul nu are reprezentări vizuale. Autori ca Scholl, 1986, Masson, și Mc Call, 1997 arată că la copiii la care cecitatea survine la vârsta de doi ani, reprezentările vizuale participă la interpretarea datelor tactil-kinestezice, dar reprezentările se sting treptat.

În ceea ce privește modul de instalare a deficienței, există fie o instalare lentă, în ani de zile, fie o pierdere bruscă a vederii prin accident sau traumatism, ducând la un dezechilibru brusc și grav. (6)

Nevăzătorul congenital depune un efort de informare prin participarea tuturor analizatorilor. În timp ce vederea este integratoare, cunoașterea tactilă e predominent analitică și succesivă, de unde rezultă o încetinire a acțiunilor nevăzătorilor.

Indiferent de clasificări sau definiții, copilul nevăzător prezintă o condiție diferită în cunoașterea lumii, în dezvoltarea psihomotorie și emoțională, dificultăți de învățare și orientare spațială și în achiziționarea deprinderilor de viață. De asemenea, poate prezenta tipuri perceptive diferite ce implică prezența sau absența reprezentărilor vizuale. Aceste particularități impun programă educațională individualizată, resurse tehnice specifice, adaptare curriculară, măsuri psihopedagogice de intevenție precoce în scopul consilierii părinților și pentru sprijinirea integrării școlare a copiilor cu deficiență de vedere(5)

I. Reabilitarea – moduri de abordare. Strategii de adaptare la handicap (compensarea). Modelul maladiei și incapacității. Boală. Deficiență. Incapacitate. Handicap.

Reabilitarea este un proces complex de natură medicală, educațională, psihologică, socio-economică și legislativă, care aduce persoana cu handicap la obținerea unui grad mai mare de independență și la socializarea acelor potențialități neafectate.

Una din strategiile de adaptare la handicap este compensarea, un fenomen interior, psihofiziologic de restructurare a schemei funcționale. Pentru recuperarea biologică se folosește un sistem de intervenții medico-chirurgicale, terapie complexă, educație fizică, medicală și protezare. În compensare, rolul predominant revine pedagogului, psihologului și tehnicianului.

Între mecanismele cu acțiune comună ce intervin în compensare, aferentația inversă (feed-backul) ocupă un loc central.

În prima fază a compensării, datorită tulburării unității funcționale a organismului, apare o reacție generalizată de orientare care ridică tonusul de excitabilitate în toți analizatorii și mobilizează sursele energetico-funcționale ale organismului în lupta împotriva deficienței. Apoi, ca rezultat al analizei și sintezei venite de la toți analizatorii se realizează o restructurare și coordonare adecvate a funcțiilor rămase și se definitivează mecanismele compensatorii. Activitatea unui analizator poate fi dominantă. Interacțiunea analizatorilor se încadrează în principiul general al structurii dinamice a activității scoarței cerebrale.(5)

La deficienții de vedere, sub influența activităților începute de timpuriu (intervenția precoce) se pot elabora dominante sau subdominante (auditiv-motorii și tactil-motorii) care explică buna orientare și deplasare în spațiu a acestora.

O formă de integrare a persoanei fără vedere este integrarea profesională. Prima etapă în formarea profesională este constituită dintr-o suită de acțiuni care sub un termen generic se numește Orientarea Școlar Profesională. În cadrul Orientării Scolar Profesionale se realizează acțiuni care pot să prezică succesul într-o anumită profesie. Până în prezent s-au studiat funcțiile și aptitudinile separat: conștiința, memoria, gândirea, inteligența. Cercetările de orientare școlară și profesională s-au ocupat prea puțin de prelucrarea mentală corectă a imaginii de sine, de natură să ducă la o structurare armonioasă a personalității si la autocunoașterea copilului cu deficiență. Dilatarea spațiului vital prin măsuri psihopedagogice poate avea uneori consecințe negative. De exemplu, când învățământul asigură noi cunoștințe copilului cu deficiență, deschide fereastra spre domenii despre care el nu a știut, dar spre care nici de acum încolo nu se poate orienta. Copilul nevăzător se întâlnește cu activități și experiențe posibile care, pentru el, nu sunt accesibile. (4). Tocmai de aceea nu este lipsit de interes studiul posibilităților de ameliorare a imaginii de sine a copilului cu deficiență. Acesta este motivul pentru care propunem introducerea unui nou instrument in OȘP a nevăzătorilor care să îmbine un model al compatibilității intre structura de personalitate(pattern) și exigențele mediului muncii cu modelul cognitiv al unei corecte prelucrări a imaginii de sine a persoanei nevazatoare.Am regasit in studiile lui Holland privind orientarea vocationala un instrument –Chestionarul Holland care se aplică deja în orientarea si selecția profesională a persoanelor fară deficiențe, în Romănia de mulți ani.

În integrarea profesională nu trebuie să ne bazăm pe grupe de handicap ci pe persoane, aceasta presupunînd un tip de abordare individualizată.

Tabelul. 1 ( după Jose, R.T., Understanding low-vision, New York, American Foundation for the Blind, 1989, op. 9-17.)

2.Clasificarea deficiențelor vizuale

2.1. Clasificarea O.M.S. a defectelor de vedere

În tabelul II regăsim clasificarea OMS a defectelor de vedere

Tabelul . 2

Clasificarea O.M.S. a defectelor de vedere

Termenul “vedere slabă” aparține categoriei 1 și 2 din tabel, cecitatea, categoriei 3, 4 și 5.

Stabilirea graniței dintre ambliopie și cecitate are în vedere atât parametrul AV, cât și CV.

Delimitarea ambliopiilor grave de „cecitatea practică” (subiecți cu rest de vedere) – conform recomandărilor OMS trebuie să fie AV- 3/60 – 1/20 (0,05 – 20/400, iar limita vederii normale trebuie să fie AV 6/18 –3/10 (0,3) – 20/70.

2.2. Clasificarea deficiențelor vizuale și orientarea școlară în România

Particularitățile psihopedagogice ale educației deficienților vizuali țin cont de cauzele, gradul și dinamica defectului vizual; gradul și dinamica defectului vizual se evaluează după parametrul acuității vizuale (AV). Redăm mai jos (tabelul II), după „Intervenția precoce în educarea copiilor deficienți vizual”, V. PREDA, UBB, Presa Universitară clujeană – Cluj, 1999 clasificarea deficienței după scorurile AV și locul de școlarizare al acestora în prezent în țara noastră.

Tabelul 3

Valorile AV din tabel se referă la ochiul cu funcționalitatea mai bună și cu corecție optică (ochelari, lentile de contact).

Datele din tabelul III reprezintă baremul după care se școlarizează deficienții vizuali în țara noastră.

Pentru cazul deficienților cu rest de vedere în jur de 3/60, învățământul fiind individualizat, se utilizează metode tactil-kinestezice, cât și metode vizuale și material didactic adecvat. Pentru elevii care suferă de ambliopii grave – (de ex. miopia malignă) cu prognostic rezervat, este utilă însușirea citirii-scrierii Braille, utilizarea materialelor tiflografice etc., facilitînd surmontarea consecințelor psihologice ale cecității. (146)

Tratarea individualizată presupune luarea în calcul a următorilor factori: gradul deficitului vizual, momentul producerii deficitului, cauza, localizarea, dinamica și complexitatea defectului; condițiile de educație de care a beneficiat.

2.3. Clasificarea deficiențelor după momentul apariției. Orbire congenitală și orbire dobindită.

În funcție de momentul în care se produce pierderea vederii, cecitatea se poate clasifica în:

a.) congenitală sau dobîndită până la vârsta de 2-3 ani

b.) cecitate dobîndită

După alți autori, clasificarea deficienților de vedere după momentul instalării defectului (Heller, Henri) se face astfel:

a.) deficienți vizuali congenitali;

b.) deficienți la care defectul a survenit în mica copilărie (0-2 ani);

c.) la vârsta preșcolară (3-6 ani);

d.) la vârsta școlară mică (7-10 ani);

e.) cecitatea tardivă , dobîndită după vârsta de 18 ani.

Autori (Scholl, 1986, Masson, McCall, 1997) arată că la copiii la care cecitatea a survenit la vârsta de 2 ani, reprezentările vizuale participă la interpretarea datelor tactil-kinestezice, dar reprezentările se sting treptat. Copiii la care cecitatea a survenit după vârsta de 4 ani au un bagaj important de reprezentări vizuale, iar datele tactil- kinestezice și cele analitice evocă imaginile vizuale corespunzătoare. La nevăzătorii cu resturi de vedere chiar minime (perceperea luminozității), imaginile vizuale intervin și contribuie la interpretarea datelor tactil-kinestezice.(53)

Criterii de diagnostic clinic, funcțional și de evaluare a capacității de muncă în oftalmologie(deficiența vizuală gravă)

Aceste criterii se utilizează în Expertiza Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă pentru încadrarea intr-un grad de invaliditate. Parametrii după care se face încadrarea sunt: acuitatea vizuală și câmpul vizual. Încadrarea în gr.I(unu) de invaliditate corespunde unei acuități vizuale la ochiul cel mai bun căruia i s-a aplicat corecție optică mai mica decît 0,05 sau o reducere a cimpului vizual la ochiul cel mai bun redus la 10 tubular în jurul punctului de fixație, indiferent de valoarea acuității vizuale. Cecitatea se clasifică în: cecitate practică și cecitate absolută(fără percepție luminoasă la ambi ochi)

Deficiența vizuală gravă corespunde unei incapacități adaptative cuprinsă între 90-100%, A.V. la ochiul cel mai bun cu corecția utilă cea mai bună trebuie să fie mai mică decât 1/20. Procentul de 100 % se acordă când A.V. la ambii ochi este p.m.m. (percepe mișcările mâinii), p.l. (percepe lumina) sau f.p.l. (fără percepția luminii).

C.V. la ambii ochi este tubular, redus la 10º față de punctul de fixație și se asociază diagnosticul clinic corespunzător.

Deficiența vizuală gravă nu se suprapune peste incapacitatea de muncă, doar că persoana afectată poate efectua anumite activități cu amenajarea locului de muncă, în principal noile tehnologii de acces.(122)

Tabelul 4

CAPITOLUL IX

Particularități în recuperarea deficiențelor vizuale.Obiective și mijloace care pot asigura o integrare socială și profesională optimă.

1. Reeducarea funcțională – premisă a orientării școlare și profesionale a deficienților vizuali

Esența și obiectivele reeducării funcționale

Reeducarea funcțională îi permite subiectului deficient vizual, mai ales în condițiile ambliopiei și ale cecității practice, să ajungă la o mai mare autonomie personală, materială și socială. În opinia lui P. Griffon pentru atingerea acestui obiectiv sunt vizate trei aspecte:

a.) Favorizarea reechilibrării plurisenzoriale pentru o captare și tratare a informațiilor cât mai eficientă.

b.) Apelarea la tehnicile specifice compensării (de exemplu: învățarea tehnicilor de utilizare adecvată a bastonului pentru deplasarea în spațiu, învățarea sistemului de scriere Braille, utilizarea noilor tehnologii informatice și a tehnologiilor de acces).

c.) Asigurarea unei consilieri psihologice și psihopedagogice individualizate, care să vizeze, în primul rând, formarea unei imagini de sine pozitive.

Reeducarea funcțională a persoanelor nevăzătoare sau cu ambliopie presupune interrelarea a patru elemente cheie: o motivație adecvată din partea subiectului, un proiect individualizat și un cadru optim de reeducare funcțională, abordarea pluridisciplinară a activităților de reeducare funcțională și programarea temporară a activităților.

Reeducarea funcțională care contribuie la realizarea autonomiei vizează, în principal, patru domenii:

a.) autonomia deplasărilor în spațiu, care este asigurată prin activitățile de mobilitate și orientare;

b.) dezvoltarea abilităților de receptare și prelucrare a informațiilor, precum și a abilităților de comunicare; pentru formarea acestor abilități de mare utilitate este stăpânirea sistemului Braille, a dactilografiei, a citirii și scrierii obișnuite pentru ambliopi, precum și formarea deprinderilor necesare utilizării unor mijloace tehnice moderne, inclusiv informatice, care facilitează receptarea și înțelegerea informațiilor, precum și comunicarea;

c.) formarea unor deprinderi, priceperi și aptitudini practice, care implică: o mare precizie a gesturilor, simț kinestezic dezvoltat, orientare adecvată în spațiul de muncă și în spațiul larg;

d.) manifestarea autonomiei în toate contextele și activitățile vieții cotidiene, ceea ce presupune găsirea unor soluții practice și o mare flexibilitate adaptativă.

Abordarea pluridisciplinară a reeducării funcționale are un anumit specific în funcție de etiologie, momentul apariției, tipul și gradul deficienței vizuale a fiecărui subiect, precum și de existența altor deficiențe sau tulburări asociate. Abordarea pluridisciplinară presupune implicarea medicilor, psihomotricienilor, kinetoterapeuților, psihopedagogilor, psihologilor, psihoterapeuților, ortofoniștilor, oftalmologilor, neurologilor, etc.

Planificarea temporală individualizată a programului de reeducare funcțională se bazează, în mare măsură, pe capacitățile de învățare și de dobândire a abilităților implicate în autonomia personală a fiecărui subiect.

2. Comportamentele vizate prin readaptarea funcțională la subiecții cu deficiențe vizuale

Pentru a înțelege demersurile psihopedagogice și psihosociale în elaborarea programului de readaptare funcțională, în centre specializate, menționăm comportamentele perturbate, ca urmare a cecității sau ambliopiei grave:

1. Comportamentele de deplasare și de locomoție, inclusiv atitudinile posturale, echilibrul, mișcările, gesturile, somatognozia;

2. Comportamentele de prehensiune, de manipulare a unor obiecte, unelte, instrumente etc. și comportamentele de control tactilo-kinestezic;

3. Comportamentele, respectiv funcțiile instrumentale-îndeosebi lectura și scrierea Braille, în cazul nevăzătorilor;

4. Comportamentele de orientare spațială, de localizare a propriei persoane și a lucrurilor din mediul înconjurător;

5. Comportamentele relaționale și abilitatea stabilirii unor relații interpersonale adecvate, ceea ce presupune, în mare măsură, eliminarea unor autostereotipuri și a unor heterostereotipuri, atât din partea deficienților de vedere cât și din partea anturajului, a persoanelor cu vedere normală.

Dincolo de performanțele de moment, este necesar să se realizeze prognosticul vizual, mai ales pentru copii și tineri, în sensul că nu trebuie să se ignore caracterul evolutiv al celei mai mari părți din patologia ambliopiei. De aceea este de neconceput ca orientarea școlar profesională să se realizeze doar pe principii psihopedagogice, prezența medicului impunîndu-se și pentru triajul elevilor cu deficiențe asociate precum și pentru recomandari medicale specifice fiecărei afectiuni oculare în parte și ale contraindicațiilor. (147)

3. Obiective și modalități de realizare a readaptării funcționale la persoanele cu deficiențe vizuale dobândite

R. Genicot propune următoarea schemă taxonomică a readaptării funcționale în condițiile cecității dobândite recent:

1.) Reînvățarea locomoției și a deplasărilor după diverse tehnici complementare.

Realizarea acestui obiectiv presupune punerea în lucru a mai multor tehnici.

a.) Tehnici de reperare auditivă și de antrenament a detectării localizărilor sonore. Aceste tehnici vizează situarea cu precizie a unei surse sonore fixe sau mobile, capacitatea de a urma traseul deplasărilor unui sunet, capacitatea de a interpreta rezonanțele acustice pentru a-și reprezenta adecvat mediul acustic.

b.) Tehnici de antrenare a simțului kinestezic, a mișcărilor și gesturilor. Mișcările și gesturile sunt sursa cunoștințelor spațiale, mai ales în condițiile cecității. În condițiile cecității dobândite, senzațiile proprioceptive și kinestezice capătă, prin exercițiu, un loc primordial în integrarea informațiilor spațiale. Pierderea vederii antrenează o dezorganizare profundă în rețeaua aferentațiilor și reaferentațiilor. Cu scopul unei bune exploatări a informațiilor spațiale, receptate pe cale kinestezică și auditivă, trebuie să se ajusteze atitudinile corporale și percepția mișcării.

Exercițiile de psihomotricitate vor viza relaxarea corporală, reeducarea atitudinilor corporale, mișcările funcționale și gesturile. Se va apela la exerciții de echilibru, de mobilitate, de gimnastică, etc. Noua integrare a informațiilor proprioceptive, kinestezice și somatognozice presupun formarea unor imagini mintale de nuanță spațială. Reprezentarea acestor mișcări, respectiv traducerea lor în imagini mintale, se antrenează și prin reproducerea grafică a traseelor parcurse. Pornind de la datele proprioceptive și kinestezice se ajunge la tratarea intermodală a informațiilor spațiale.

Tehnica manevrării bastonului. Această tehnică necesită o învățare sistematică, implicând antrenarea mobilității și supleței încheieturii mâinii, sincronizarea mișcărilor bastonului cu cea a mersului, interpretarea instantanee a informațiilor sonore ale bastonului în fața obstacolelor, sau interpretarea rezistenței bastonului în contact cu obstacolul. Bastonul alb devine, în mod progresiv, un instrument prețios, adesea indispensabil în deplasări, fiind „integrat”, într-un anume mod schemei corporale.

d.) Tehnica detecției obstacolelor prin ultrasunete și raze laser. Instrumentele ultrasonice permit să se detecteze obstacolele la o mai mare distanță decât este posibil cu bastonul, datorită faptului că se bazează pe principiul sistemului de radar. Nevăzătorul care și-a pierdut vederea recent continuă, într-un anume mod, să vizualizeze, să-și reprezinte lumea sunetelor, mișcărilor și elementelor spațiale, asociind senzațiilor auditive și kinestezice reprezentările imagistice-vizuale, mai mult sau mai puțin schematice, eficiente pentru interpretarea spațiului și orientarea deplasărilor.

2.) Antrenarea persoanelor nevăzătoare pentru a-și reprezenta structura și controla spațiul apropiat (spațiul activității). Acest antrenament vizează utilizarea mișcărilor mâinii prin exerciții de abilitare manuală, de ergoterapie și prin reactivarea reprezentărilor vizuale anterioare pe baza stimulărilor tactilokinestezice. Reprezentarea imagistică este puternic schematizată. Imaginea mintală este o „copie activă”, care progresează pe măsura relațiilor spațiale elaborate, de exemplu, pe parcursul executării unor activități artizanale, a unor activități de desen, sculptură, modelaj, materiale tflografice etc. Pentru a se ajunge la bune rezultate în activități precum cele de mai sus trebuie să se parcurgă mai multe etape: antrenarea simțului tactil kinestezic și a mișcării exploratorii ale degetelor; reconstruirea modelelor cu două sau trei dimensiuni; reproducerea sub formă grafică a obiectelor percepute tactil (desenul tiflografic); activizarea și dezvoltarea funcționalității imaginilor mintale pe baza orientării după diferite unghiuri a unor obiecte desenate; coordonarea bimanuală; scrierea obișnuită a unor manuscrise etc. (17, 18)

Unele exerciții preced activitățile ergoterapeutice clasice (confecționarea de țesături, macrameuri, linogravură etc.) și utilizarea diverselor unelte și instrumente.

Un aspect important în readaptarea funcțională a persoanelor cu cecitate dobândită îl constituie diverse activități ale vieții cotidiene, care pun în lucru reprezentarea spațiului apropiat.

3.) Învățarea citirii și scrierii Braille și accesul la comunicare prin mijloace moderne (E-mail, Internet) reprezintă obiectivele importante pentru orientarea și reorientarea profesională a persoanelor cu cecitate dobândită.

4.) Menținerea și dezvoltarea contactelor sociale în cadrul grupurilor persoanelor valide constituie condiții importante pentru prevenirea sentimentelor de inferioritate sau de abandon, care pot duce la perturbarea imaginii de sine. Între diversele aspecte ale readaptării funcționale există strânse interrelații, ele făcând parte dintr-un proces unitar. Stagiul de readaptare funcțională a persoanelor cu cecitate dobândită durează, în medie, opt luni, existând diferențe individuale. (147)

4.Codul Braille

Codul Braille este cel mai universal cod tactil. El a fost perfecționat de Louis Braille (1809-1852) dintr-un cod secret utilizat de armata franceză și se bazează pe o configurație de șase puncte lucrate în relief. Configurațiile reprezintă litere, numere, simboluri matematice, semne de punctuație și notații muzicale. Ingeniozitatea sistemului e remarcabilă. Punctele sau celulele sunt numerotate. De exemplu, primul punct, al II lea și al V lea țin locul literei ”h”. Dacă aceleași configurație este replicată într-o poziție mai joasă și este una singură, reprezintă cuvântul ”his” (al său). Același simbol plasat la începutul unui cuvânt reprezintă deschiderea unei ghilimele, iar la sfârșitul cuvântului reprezintă semnul întrebării. Există și prescurtări și coduri separate pentru simboluri matematice și muzicale.

Gradul I Braille utilizează 26 semne pentru 26 litere ale alfabetului și care nu au contrageri sau abrevieri. Gradul II Braille este un cod contras, fiind astfel mai rapid și economicos și prin urmare mai utilizat de majoritatea elevilor în școală.

Învățarea codului Braille implică utilizarea unui model perceptibil total diferit de procesul vizual al cititului, fiind nevoie de diferite abordări de predare ale acestuia, el fiind o parte din limbajul integral al nevăzătorilor și de comunicare al experiențelor.

În funcție de rapiditatea evoluției unei boli oculare spre cecitate, în afară de reducerea resturilor de vedere, prognosticul rezervat al evoluției impun folosirea codului Braille. Citirea codului se face prin intermediul senzațiilor primite de la pernițele unuia sau mai multor degete care se deplasează pe toată pagina. Postura corectă este următoarea: cititorul trebuie să stea cu picioarele așezate confortabil pe podea, iar masa la o asemenea înălțime încât brațul să fie într-un unghi ce permite încheieturii mâinii să fie relaxată.

În învățarea codului, un rol important revine motivației. Citirea și scrierea în sistemul Braille depinde de factori subiectivi și de factori obiectivi.

Cei subiectivi sunt: starea generală a sănătății deficientului, starea analizatorului tactil motor, nivelul deprinderilor proceselor compensatorii, gradul de oboseală, gradul de cultură.

Factorii obiectivi sunt: condiții tehnice ale tipăriturilor în scrierea Braille, condiții de ambianță (temperatura, zgomote) .

Opțiunea învățării citirii-scrierii Braille se impune și la ambliopi:

tânăr cu stabilitate vizuală, cu lectură și scriere obișnuită lentă și obositoare

tânăr cu stabilitate vizuală incertă pe termen scurt și mediu, lectură și scriere normale sau lente – Braille și scriere-citire normală

tânăr cu stabilitate vizuală incertă, lectură și scriere obișnuite posibile, dar lente și obositoare. (214)

5. Învățarea prin ascultare (auditivă)

Informația vizuală redusă poate să facă necesară utilizarea unui echipament specializat, cum ar fi un circuit de televiziune închis sau utilizarea alfabetului Braille. Pentru elevul nevăzător, pe lângă utilizarea codului Braille, este important să caute căi suplimentare de prezentare a informației. În orice formă ar fi, Braille este un mod încet de a citi. Textele sunt voluminoase, dificil de depozitat și uneori greu de obținut când e nevoie de ele. Din motive practice, este foarte importantă utilizarea materialului auditiv în învățare, nu numai pentru elevii nevăzători, ci și pentru cei cu deficiență mai puțin severă.

Există trei sfere specifice în care concentrarea asupra unui exercițiu auditiv poate fi sporită: în primul rând, prin oferta de programe care încurajează elevii în acordarea atenției unor stimului auditivi; în al doilea rând prin calitatea efectivă a materialului auditiv și în fine prin aceea că se consideră un avantaj procurarea unui radio-casetofon ca material în plus față de textele tipărite alb-negru sau în Braille.

6. Importanța tehnologiilor de acces în procesul de instruire al deficienților de vedere și în amenajarea locului de muncă.Accesibilizarea locului de muncă.

Simțul văzului este responsabil de 95 % din informația percepută de om, restul căzând în responsabilitatea celorlalte simțuri. Acesta este și motivul pentru care societatea umană este focalizată în principal pe vizual. Având la dispoziție numai auzul, pipăitul, gustul și mirosul persoanelor total sau aproape nevăzătoare le este inaccesibil un univers întreg de informații. Cei care mai au resturi de vedere au într-o oarecare măsură acces la informația vizuală, dar și aceasta în funcție de mărimea, contrastul, luminozitatea și culoarea în care se prezintă imaginile.

Pentru ca o persoană cu deficiențe de vedere să aibă acces la informațiile vizuale, acestea trebuie să fie convertite în informații perceptibile de către celelalte simțuri rămase valide. Astfel ei ar putea avea acces la o parte din cele 95 % rămase inaccesibile.

Prima realizare remarcabilă care a oferit nevăzătorilor accesul la informația scrisă, a fost invenția nevăzătorului Louis Braille care a inventat scrierea cu puncte în relief, scriere care îi poartă numele.

Acest sistem permite scrierea pe o foaie de hârtie mai groasă, cu ajutorul unui punctator sau cu diverse mașini de dactilografiat și imprimat, a unui text care poate fi citit ulterior prin pipăirea rândurilor cu ajutorul degetelor. El a permis pentru prima dată scrisul și cititul independent pentru persoanele nevăzătoare.

Dezavantajul sistemului este însă volumul foarte mare al cărților scrise în braille, costul mare al hârtiei inglobate și dificultatea tipăririi unui volum mare de informații. Pe de altă parte este singurul sistem prin care nevăzătorii pot avea acces și la texte științifice, ca de exemplu, matematica, fizica și chimia.

O altă metodă de acces la informație pentru persoanele nevăzătoare a fost aceea prin intermediul cărților înregistrate audio pe banda de magnetofon, în trecut, și pe casetă Sau CD in prezent.

Informația transmisă pe această cale ocupă mai puțin spațiu dar spre deosebire de scrierea în braille, nu permite citirea selectivă și deci este aproape inutilizabilă în studiul științelor exacte.

În orientarea în spațiu nevăzătorii foloseau bastonul cu care pipăiau drumul pentru a se feri de obstacole și gropi și foarte rar câinii ghizi special dresați pentru însoțire.

Cam acestea erau singurele metode de acces folosite în școlile noastre până în anul 1997. În acel an, cu ajutorul Fundației Visio din Olanda și a Fundației Cartea Călătoare din Focșani, au fost introduse în școlile pentru deficienți de vedere cele mai noi tehnologii de acces.

Înțelegem prin tehnologii de acces anumite echipamente electronice sau aplicații software care convertesc informația inaccesibilă simțurilor afectate de handicap într-o formă accesibilă simțurilor rămase valide.

Cel mai important instrument în tehnologiile de acces s-a dovedit a fi computerul. S-au creat programe foarte sofisticate numite cititoare de ecran (screen-reader), care permit nevăzătorilor să utilizeze computerul la fel de ușor ca și o persoană văzătoare. Acest soft redă prin intermediul unor echipamnete atașate computerului tot ceea ce este afișat mai important pe monitor, ceea ce ar atrage atenția unui văzător, ca de exemplu, faptul că s-a deschis un meniu vertical și ne aflăm pe opțiunea Open sau trebuie să apăsăm un buton sau să introducem un text de la tastatură.

Cititorul de ecran poate transmite aceste informații fie unui sintetizor vocal, fie unui display braille (dispozitiv care afișează textul pe unul sau două rânduri, folosind scrierea braille).

Sintetizatoarele vocale sunt de două tipuri: hardware și software. Primele sunt dispozitive electronice externe sau carduri care se introduc în computer, iar cele software sunt aplicații care folosesc cartela de sunet a computerului pentru a reda vocal mesajele trimise de cititorul de ecran.

Exista de asemenea imprimante braille care conectate la computer pot tipări un text pe hârtie de braille.

Tot în gama tehnologiilor de acces intră și aparatele care produc imagini tactile, diverse grafice și alte simboluri foarte necesare în procesul de instruire a persoanelor fără vedere.

O altă aplicație din domeniul tehnologiilor de acces o reprezintă programele de recunoaștere optică a caracterelor (Optical Character Recognizer = OCR) care transformă imaginile paginilor unei cărți scanate în fișiere text care pot fi citite apoi cu sinteza vocală sau pe un display braille. Această aplicație permite nevăzătorilor să citească singuri o carte, o revistă sau un ziar (există aparatul Delta, prin care scrisul de tipar normal este transformat în semne braille avantajul acestuia fiind că utilizatorul nu trebuie să cunoască scrisul alb-negru).

Pentru cei care mai au resturi de vedere este foarte utilă o aplicație care mărește imaginile de pe monitor, permite modificarea culorilor, a contrastului și luminozității.

Toate aceste tehnologii care au ca echipament central computerul, permit deficienților de vedere să aibă acces la o gamă diversă de informații inaccesbilă lor până acum. Conectând computerul la internet aceștia pot intra în contact cu persoane din întreaga lume și se pot bucura ca și cei cu vedere de imensa diversitate de informații care se află pe site-urile românești și străine.

Cărțile audio clasice, înregistrate pe benzi și casete au fost înlocuite cu cele înregistrate pe CD, mai ieftine și care înglobează într-un volum mic mult mai multe ore de înregistrare radio.

De când s-au introdus tehnologiile de acces în școlile pentru deficienți de vedere a crescut numărul nevăzătorilor care acced în învățământul superior.

Ei nu mai depind într-o așa de mare măsură de familie sau de prietenii care trebuiau să le citească cursurile să le dactilografieze referatele.

Din nefericire pentru mediul romanesc aceste tehnologii de acces sunt destul de scumpe. Un cititor de ecran costă cam 1200 USD, un display braille 2000 USD, un sintetizator vocal extern 750 USD, o imprimantă braille 5-7 mii USD. Alte tehnologii de acces care sunt folosite și de publicul larg sunt mai ieftine. Un soft de recunoaștere a caracterelor costă 150 USD, un scaner 100 USD.

Dacă organizațiile non-profit din țară și străinătate au introdus tehnologiile de acces în școlile pentru deficienți de vedere și au instruit profesori să le utilizeze eficient, Ministerul Educației a ignorat aceste școli atunci când a elaborat proiectele de informatizare a învățământului românesc. În orice caz, tehnologiile de acces sunt vitale pentru acești copii și în lipsa lor nu facem decât să mărim decalajul intelectual dintre cei fără handicap și cei cu handicap. Chiar și în cazul integrării acestor deficienți de vedere în școlile obișnuite, ei ar trebui ajutați să folosească aceste tehnologii, ele fiind ca și pixul și creta pentru elevul obișnuit.

Prețurile acestora fiind destul de mare neasigurarea lor de către școala ar duce la o discriminare clară care ar face din ce în ce mai mulți analfabeți în rândul deficienților de vedere.

Tehnologia de acces?

Termenul Tehnologie de acces se referă la echipamentele hardware și aplicațiile software cu ajutorul cărora o persoană cu deficiență, în cazul nostru deficiență de vedere poate utiliza tehnologia informațională adică computer-ul cu tot ceea ce ține de aceasta inclusiv internet-ul și serviciile de comunicare aferente acestuia.

Dintre echipamentele tehnologiei de acces cele mai frecvent folosite și mai cunoscute sunt:

Afișajul braille (similar ecranului de computer afișează informații text pe o linie de 40 până la 80 caractere braille)

Sintetizatorul de voce hardware (extern sau intern) – dispozitiv prin care textul electronic este verbalizat

Imprimanta braille (imprimantă cu ajutorul căreia se tipărește text sau grafică din puncte)

Optaconul (dispozitiv de evidențiere în relief a caracterelor tipărite)

Mai există o serie de echipamente care au rolul de a facilita indirect accesul la informație pentru persoanele cu deficiențe de vedere, cum ar fi:

Aparate termoform care permit reprezentarea în relief a unei imagini tipărite, folosind tehnologia de umflare sau modelare a foliilor de plastic la cald.

Aparatele de recunoaștere a textului și citire acestuia cu voce sintetizată de tip arkenstone. Aceste aparate erau practic compuse dintr-un scanner și un sintetizator de voce care asistate de un program, permiteau citirea instantaneie și neprelucrată a textului tipărit. Treptat datorită flexibilității minime oferite (erorile de recunoaștere nu puteau fi evitate sau corectate, limba de lecturare era prestabilită etc.) și prețul relativ ridicat au determinat utilizatorii să prefere combinația dintre un scanner obișnuit și un screen reader echipat cu un sintetizator de voce de tip software. Această variantă pe lângă prețul semnificativ mai scăzut oferă flexibilitate maximă în selectarea limbilor de recunoaștere, a programelor folosite în acest sens, a limbii sintetizatorului dar și multe alte oportunități oferite de cititorul de ecran care nu se rezumă doar la simpla redare a textului, el permițând un grad ridicat de manipulare a informației, a locului și modului cum să fie aceasta prelucrată.

Aplicațiile mai populare din sfera tehnologiei de acces sunt:

Cititorul de ecran (program care permite utilizatorului nevăzător să controleze fluxul informațiilor redate de către sintetizator sau de către afișajul braille, precum și modul în care informația este redată, locația și momentul în care aceasta să fie redată sau oprită. Cititorul de ecran este veriga intermediară între computer și sintetizatorul de voce. Majoritatea cititoarelor de ecran dispun de comenzi specifice cărora le corespund anumite combinații de taste. Acest program este în general util nevăzătorilor și celor cărora magnificatorul (descris mai jos) nu le este suficient de util.

Sintetizatorul de voce (tip software) acesta a apărut ulterior celui hardware și are aceași funcție cu diferența că încetinește sistemul folosind resursele acestuia pentru sintetizarea voci prin placa de sunet aferentă acestuia.

Magnificatorul de ecran sau lupă – acesta este un program care are funcția de a mări în grade variabile imaginea de pe ecran în totalitate sau parțial pe anumite zone dorite de utilizator. Acest program este în general destinat utilizatorilor cu deficiență de vedere parțială adică celor cu vedere slabă, nevăzătorilor ne fiindu-le de folos.

Există și pachete combinate ale acestor trei tipuri de programe adică (cititor de ecran + sintetizator de ecran + sintetizator de voce).

În mod firesc vă întrebați ce poate face un nevăzător cu un computer. Pe scurt se poate afirma că un nevăzător sau o persoană cu deficiențe de vedere poate îndeplini aceleași sarcini ca și un utilizator fără deficiențe de vedere, cu excepția celor din domeniul de design grafic sau cel al prelucrărilor imagistice. Desigur trebuie menționat că există grade diferite de accesibilitate a aplicațiilor în general și ale paginilor web însă dacă dezvoltatorii de software și autorii paginilor de web ar urma standardele de accesibilitate în domeniu, dificultățile întâmpinate de utilizatori cu deficiențe de vedere ar fi minime. De asemenea o parte dintre viciile de concepție ale unor programe sau pagini web sunt compensate automat de către cititoarele de ecran iar o altă parte pot fi corectate prin ajustări ulterioare ale acestora. (Materialul oferit de Centrul pentru educația adulților UBB Cluj- Mircea Bucur, Fundația ,, Cartea Călătoare”)

7. Coordonatele orientării școlar- profesionale ale nevăzătorilor

Este cunoscut faptul că principiile fundamentale științifice ale orientării școlar – profesionale, atât în ceea ce privește copilul normal, cât și pe cel cu deficiență, se grupează în jurul a patru termeni: copilul, cerințe social – economice, școala și profesiunile.

Orientarea școlară – profesională trebuie integrată în conceptul mai larg al asistenței comlexe a copilului cu handicap. Asistența complexă presupune: ajutor medical, psihologic și moral (consiliere, ascultare, orientare, informare), ajutor social, ajutor educativ.

Prima etapa în OSP este orientarea școlară.

Orientarea școlară începe cu evaluarea completa a aptitudinilor, caracteristicilor somatice, psihointelectuale, deficientelor sau afecțiunilor asociate cuantificate.

Forma de învățămînt (școală de nevăzători sau invățămînt normal) este la fel de necesar de stabilit în deplină cunoștință de cauză și în acord cu aspirațiile și dorințele copilului precum și cu expectanțele părinților. Tipul de școlarizare este decis de o echipa multidisciplinară care va urmării in dinamica adaptarea școlară, eventuale dificultăți specifice de învatare, cuantificarea volumului cunostințelor pentru a nu suprasolicita elevul (informatie mai stucturată) asigurarea consilierii sau psihoterapie la nevoie.

De un real interes sunt discuțiile referitoare la aspirațiile si posibilitățile de formare și integrare profesională cu caracter organizat(ore de educație profesională ) prin colaborarea școlilor în care învata elevi nevăzători cu un centru de orienare profesională.

În abordarea relației părinți – educatori există trei paradigme socio – culturale și educative:

1. Modelul rațional – educatorii dețin cunoștințele și puterea de decizie, părinții depind de educatori.

2. Modelul umanist – educatorii îi ajută pe părinți să beneficieze de cunoștințele lor de specialitate. Ei sunt empatici pentru a se putea inspira din experiența părintelui vis-a-vis de copil.

3. Simbiosinergic – educatorii și părinții sunt parteneri, educatorii beneficiază de observațiile părinților și părinții de cunoștințele competente ale specialiștilor.

Fiecare din aceste paradigme poate fi îmbunătățită. Este vorba de a folosi, individualizat, modelul cel mai adecvat fiecărui caz în parte.

Rolul familiei în viitoarea integrare socio-profesională a tînărului este decisiv. Colaborarea familiei cu școala si mai ales ajutarea elevului prin transcrierea sau citirea lecțiilor au fost de un real ajutor in achizitionarea fondului aperceptiv ducind in final la un număr tot mai mare de nevăzători ce acced în învățămîntul superior.

Orientarea școlară este precedată de un complex de măsuri: intervenția timpurie, consilierea părinților pentru realizarea unei relații adecvate părinte-copil-nevăzător, precum și de măsurile reeducare funcțională , aceasta constituind o premisă importantă a OSP.

Măsurile psihopedagogice speciale corespunzătoare statutului special biologic și psihic al copilului ajută la integrarea lui socio-profesională corectă. Contribuie la aceasta, de exemplu, atunci când nevăzătorul „este liber în mișcări”.

Orientarea profesională constă dintr-un complex de acțiuni menită să dirijeze individul spre acele forme educaționale și ocupaționale care sunt compatibile cu interesele, aspirațiile și potențialitățile sale. Ea are două planuri: educațional și ocupațional.

Orientarea profesională este precedată de orientarea școlară și se referă la o acțiune cu caracter permanent (continuu), generată în opinia unor autori (Tomșa – 1985) de patru categorii: construirea orientării profesionale în subsistem educativ, ca permisă a dezvoltării continue a personalității sub diferitele sale aspecte, mobilitatea profesiunilor, structura dinamică a persoanei, posibilitatea luării unor decizii eronate și revenirea asupra lor (reconversie profesională).

Scopul orientării profesionale este de a înzestra indivizii cu abilitățile necesare pentru evaluarea și interpretarea informațiilor despre sine și piața muncii, pentru a realiza o alegere educațională și profesională conformă cu abilitățile și interesele lor.

S-a studiat faptul că există similarități care determină ”potrivirea” între individ și mediul muncii.( Parsons, 1909)

Modelul „potrivirii” dintre persoană și mediul muncii a fost dezvoltat între anii (1959 – 1973, 1985) în S.U.A. de Holland. Modelul lui Holland este unul complex cu toată structura sa aparent simplă.

Conform acestui model subiecții pot fi împărțiți în funcție de gradul de identificare cu șase tipuri de personalitate, în șase categorii distincte: tipul realist (R), investigativ (I), artistic (A), social (S), întreprinzător (E) și convențional (C). Gradul de asemănare cu cele șase tipuri de personalitate definește patternul său individual. Pe de altă parte, orice mediu ocupațional poate fi introdus în una din cele șase categorii care corespund tipurilor de personalitate menționate mai sus. Aceste asumții au condus la concluzia că fiecare individ va căuta acele medii ocupaționale care corespund tipului său de personalitate și permit asumarea rolurilor care îi convin.

În cadrul teoriei sale, Holland avansează câțiva termeni ce au o deosebită importanță în consilierea pentru carieră, respectiv: coerență, congruență și diferențiere. Termenul de coerență se referă la gradul de similaritate dintre tipurile care alcătuiesc un pattern de personalitate (vezi inventarul de interese Holland pentru a înțelege ce înseamnă un pattren de personalitate și cum se evaluează similaritatea tipurilor). Cu atât tipurile ce alcătuiesc patternul de personalitate (codul) au un grad mai mare de similaritate, cu atât coerența este mai mare, ceea ce înseamnă că probabilitatea de conflict pornind de la aceste structuri interne este mică. Un termen corelat este cel de diferențiere. Prin diferențiere se înțelege distanța care separă tipurile ce alcătuiesc un pattern de personalitate.

Congruența este termenul utilizat pentru a descrie „potrivirea” dintre un anumit pattern de personalitate și mediul muncii. În concepția lui Holland, pentru ca satisfacția muncii și stabilitatea în muncă să apară, este necesar ca între persoană și mediul muncii să existe o suprapunere. Cu cât această suprapunere este mai mare cu atât crește șansa de apariție a satisfacției în muncă.

Pe baza teoriei personaliste a lui Holland s-au emis o serie de ipoteze explicative pentru comportamentul vocațional al indivizilor. O primă ipoteză și care prezintă interes din perspectiva consilierii pentru carieră se referă la rolul determinant al tipului dominant de personalitate în alegerea carierei profesionale. De asemenea, patternul de personalitate se constituie într-un bun predictor al comportamentului vocațional și al satisfacției în muncă. Comportamentul vocațional (de decizie vocațională) al individului este definit ca o rezultantă a suprapunerii (potrivirii) dintre patternul individual de personalitate și caracteristicile mediului ocupațional. Opțiunea profesională este privită prin urmare ca o expresie a personalității individului, care optând pentru o anumită profesie optează în fond pentru un mod de viață, un rol și un status social bine delimitate. Cu cât gradul de congruență (suprapunere) între individ și mediul oupațional este mai mare cu atât crește șansa de satisfacție profesională, stabilitate și succes profesional. Prin aceasta, modelul lui Holland furnizează un suport teoretic substanțial pentru o abordare diagnostică a orientării pentru carieră. Din această perspectivă o sarcină importantă a consilierului pentru carieră este testarea intereselor și determinarea gradului de congruență cu alegerea făcută.

Factori implicați în activitatea de orientare vocațională

Serviciile speciale de orientare vocațională (în cadrul Inspectoratelor Școlare – Centrele de Asistență Psihopedagogică – cât și la nivelul Centrelor de Plasare a Forței de Muncă (pentru schimbarea locului de muncă sau reconversie profesională.

Școala prin discuțiile profesorilor, diriginților cu elevii, expoziții vocaționale, întâlniri realizate cu diferite personalități, broșuri, programe asistate pe calculator.

Instituțiile de îvățământ superior au centre specializate în ghidarea/orientarea studenților.

Piața muncii, firme, angajatori. Este nivelul la care se observă cel mai bine insuficiența pregătirii forței de muncă pentru angajare deficiențele sistemului educațional. Angajații valorizează deprinderi de muncă și abilități specifice și mai puțin cunoștințele academice și enciclopedice.

În ceea ce privește angajarea persoanelor cu deficiență de vedere, angajatorii din România nu sunt suficient de informați în legătură cu potențialul de muncă al acestor persoane.

De asemenea, mediul familial poate influența tânărul în alegerea meseriei; colegii pot crea importante influențe în alegerea profesiei; unii tineri aleg o anumită profesie numai pentru a păstra o relație de proximitate cu prietenii lor, chiar fără a avea aptitudini specifice acelui domeniu.

Mass-media influențează percepțiile și așteptările oamenilor atât prin informație corectă cât și prin reprezentări greșite privind unele domenii ale profesiilor.

Aspirații. Aptitudini. Deprinderi. Orientare Școlară Vocațională.

Aspirația profesională a unei persoane nu e suficientă, ea trebuie să se bazeze pe trăsăturile de personalitate pa care le impune profesia respectivă.

În zilele noastre se urmărește o compatibilitate între aptitudinile persoanei și cerințele profesiei pentru a se realiza eficiența în muncă.

Aptitudinile sunt potențialități active conținute în programul genetic al subiectului. Dar caracteristica aptitudinilor este și posibilitatea formării lor prin exercițiu, prin învățare. Astfel se formează și deprinderile (acțiuni voluntare automatizate). Între aptitudini și deprinderi există deosebiri sub aspectul complexității – aptitudinile sunt polivalente, deprinderile sunt o limită superioară a posibilităților de dezvoltare.

Aptitudinile pot fi măsurate și prin utilizarea testelor psihologice. Aptitudinile sunt structuri dinamice care cuprind procese psihice diferite și sunt specifice unui domeniu de activitate. Au un puternic caracter înnăscut, dar pot fi dezvoltate continuu prin exercițiu și învățare. Fiecare profesie solicită prezența unei „constelații aptitudinale”, fapt care arată importanța „ghidării – dirijării” încă din școală a persoanei spre profesia pentru care e „potrivit” – de această dirijare se ocupă Orientarea Școlară și Profesională (OȘP).

OȘP este prima etapă în formarea profesională a unei persoane. Are un dublu obiectiv: să găsească profesia cea mai potrivită pentru persoană și pe de altă parte să analizeze cerințele socio-economice existente pe piața muncii pentru a realiza o concordanță între procesul de educație și cel economic.

Persoanele orientate profesional au obținut performanțe școlare și profesionale mai bune și au fost mai bine integrate școlar decât persoanele care nu au beneficiat de astfel de acțiuni.

OȘP începe încă din primele clase și nu se termină odată cu absolvirea școlii, întrucât există o evoluție permanentă a intereselor și opțiunilor profesionale ca și o dinamică a pieței muncii.

OȘP poate prezice șansele de succes într-o profesie pentru o anumită persoană, realizând o prognoză a carierei subiectului.

Monografia profesională este un instrument în lumea profesiunilor. Este un complex de date tehnice, exigențe psihologice, pedagogice, medicale și social-economice, reprezentatul unei munci interdisciplinare.

Monografiile profesionale sunt sintetizări rezultate în urma unor studii asupra diferitelor profesii. Ele sunt utile pentru OȘP deoarece oferă informații cu privire la specificul fiecărui profesii, la exigențele psihologice, pedagogice, medicale legate de profesie.(140)

8. Introducerea în curriculum a educației profesionale

În țările cu experiență îndelungată în orientarea profesională a nevăzătorilor, activitatea de formare academică este completată de un modul de activitate practică care să faciliteze achiziționarea unor deprinderi în domenii variate de activități precum și a acelor deprinderi care să îi facă să se relaționeze adecvat cu persoanele văzătoare.

Specialiștii în domeniul școlarizării persoanelor fără vedere din statul Texas au introdus, ca parte componentă a curriculumului școlar educația profesională. Aceasta este o secvență de activități de instruire relaționate cu pregătirea profesională. Ele au o bază experimentală, sunt susținute academic și se orientează în mod real pe abilitățile elevilor și pe zone individuale de interes.

Orele de educație profesională au rolul să pregătească prin activități practice elevii și studenții să intre pe piața muncii la nivelul lor de instruire, învățându-i să-și stabilească scopuri realiste și să-și achiziționeze deprinderi pentru muncă în diverse domenii cum ar fi: tehnologia afacerilor, marketing și vânzări, dresajul animalelor, servicii de îngrijirea adulților și copiilor, servicii de fast-food, comunicații și media.

Toate aceste acțiuni se constituie în module practice care ajută elevii și studenții nevăzători să se relaționeze adecvat, să se autoevalueze în timp ce o echipă multidisciplinară le evaluează abilitățile și interesele.(195)

CAPITOLUL X

Legislația privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor nevăzătoare în România

În anul 1990 România a ratificat “Convenția privind drepturile copilului” document ONU, de mare importanță pentru asigurarea unor drepturi egale atât pentru copiii valizi cât și pentru cei cu handicap.

“Egalitatea șanselor” se realizează pe baza unor principii fundamentale:

Principiul normalizării se reflectă în faptul că trebuie făcute toate eforturile pentru ca persoana cu handicap să aibă o existență cât mai normală posibil, asigurându-se accesibilitatea la situațiile vieții cotidiene a persoanelor valide.

Principiul integrării – se referă la asigurarea serviciilor de învățământ special în cadrul sistemului obișnuit de învățământ, creând șanse egale pentru toți elevii.

Principiul dezvoltării – prin care se afirmă că fiecare persoană cu handicap, indiferent de severitatea handicapului său, posedă un anumit potențial de progres.

Principiul dezinstituționalizării – apreciat ca alternativă viabilă în formarea instituțiilor, în plasarea persoanei cu handicap în mijlocul comunității care este solicitată să-și dezvolte serviciile pentru menținerea acestor persoane în mijlocul ei.

5. Principiul drepturilor și șanselor egale – vizează dreptul la participare și integrare școlară, profesională egală a copiilor cu deficiență .(133, 134)

În legislația din România aceste principii se regăsesc în legile 53 și 57 din 1992, modificate prin OG 102/1999 privind protecția specială a persoanelor cu handicap și a încadrării în muncă a acestora legea 519 din 2002 precum și în legea învățământului adoptată în 1995.

În temeiul art.2(1) din OG 102/1999, încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială in raport cu gradul de handicap se atestă , atit pentru adulți cit și pentru copii, potrivit Criteriilor de Diagnostic Clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacitații de muncă, care stabilesc gradul de handicap usor, mediu, accentuat și grav, prin certificat emis de Comisiile de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru adulți și respectiv copii prevăzut la capitolul V.

Art 18 (1) precizează că în vederea asigurării integrării cu șanse egale în viața socială, persoanele cu handicap grav beneficiează de un asistent personal. Alte drepturi prevăzute în OU 102/1999 : Nevăzătorii beneficiază de venit lunar sub forma unei pensii sociale în valoare de 359.980 lei indiferent de vârstă și de veniturile realizate din salarii pe toată durata handicapului grav; cei cu handicap accentuat beneficiază de un venit lunar în cuantum de 50% din venitul stabilit pentru cei cu handicap grav pe toată durata handicapului; persoanele nevăzătoare care cumulează salariul pentru limită vârstă, cu pensia IOVR. sau cu pensia pentru pierderea capacității de muncă vor opta pentru una dintre acestea sau pentru pensia socială. Nevăzătorii cu handicap grav care realizează venituri salariale în baza unui contract individual de muncă beneficiază de o indemnizație lunară de 200.000 lei suportată din creditele bugetare. Nevăzătorii care nu desfășoară activitate salarizată cumulează pensia socială cu una dintre celelalte pensii stabilite potrivit legii; scutirea de la plata taxelor de abonament pentru adulții cu handicap grav deținători de aparate radio și TV (prioritate la instalarea postului telefonic și costul la 400 impulsuri pentru nevăzători atât pentru adulții cu handicap grav și accentuat cît și pentru familiile acestora dacă au domiciliu comun); Nevăzători cu handicap grav beneficiază de un venit lunar sub forma unei alocații sociale în cuantum de 1.279.000 lei, indiferent de vârstă și de veniturile realizate din salarii, pe toată durata handicapului grav, ce va fi actualizată, anual prin hotărâre a Guvernului în funcție de indicele creșterii prețurilor de consum; nevăzătorul cu handicap grav primește pentru plata însoțitorului, definit la articolul 1 din Hotărârea Guvernului nr: 610/1990 privind acordarea unor drepturi nevăzătorilor cu modificările și completările ulterioare, o indemnizație echivalentă cu salariul net al asistentului social debutant din unități bugetare; nevăzătorul avind posibilitatea de a opta pentru asistentul personal sau pentru însoțitor.

Conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap modificată și completată cu Legea nr. 343 / 2004 , persoanele juridice care au un număr de cel puțin 75 de angajați au obligația de a angaja persoane cu handicap, cu contract individual de muncă într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați totodată și instituțiile publice care au cel puțin 25 de angajați sunt obligate să angajeze 4% persoane cu handicap. Art. 44 din OUG 102/1999 modificat și completat, stipulează că persoanele cu handicap grav, accentuat sau mediu încadrate cu contract individual de muncă, pot ocupa în condițiile legii conform pregătirii și capacității fizice și intelectuale orice funcție în cadrul organigramei angajatorilor. Angajatorii au obligația de a amenaja locul de muncă, astfel încât să fie eliminat orice impediment in desfășurarea activității. (119)

PARTEA SPECIALĂ

( DE CERCETARE)

Introducere

Contextul românesc este dominat de incongruența dintre cerințele școlii și cerințele pieței muncii (referitor la persoanele fără deficiențe):

Există o parte din forța de muncă cu înaltă calificare pentru care nu există cerințe pe piața muncii.

Învățământul românesc are caracter teoretic, iar piața muncii cere competențele care să demonstreze abilități și deprinderi practice.

Încă există o debusolare în managementul forței de muncă generat de vechea concepție a locului de muncă asigurat.

În ceea ce privește persoanele cu deficiențe de vedere, în școală accentul se pune pe dezvoltarea abilităților academice și mai puțin pe competențe, practice și sociale, de relaționare corectă cu persoanele nevăzătoare. La fel de importantă este și achiziționarea acelor deprinderi care să le asigure autonomia (orientare spațială, abilitățile de comunicare verbală și în scris, învățarea comportamentelor dezirabile, educația profesională) și care să-i ajute să intre pe piața muncii la nivelul lor real, de instruire și competență, stabilindu-și scopuri realiste.

Principiile fundamentale științifice ale orientării școlar-profesionale se grupează în jurul a 4 termeni: tînărul, cerințele social-economice, școala și profesiunile. OȘP constă dintr-un complex de acțiuni menite să dirijeze persoana spre acele forme educaționale și ocupaționale care sunt compatibile cu interesele, aspirațiile și potențialitățile sale. Are două planuri: educațional și ocupațional.

Stadii ale dezvoltării profesionale

În viziunea unor autori cu experiență în educația specială a tinerilor nevăzători (G.School) dezvoltarea profesională a persoanei parcurge următoarele stadii: explorarea, pregătirea și plasarea.

Elementele de bază ale conștientizării sunt: atitudinile, informația, autoevaluarea.

O atitudine prin care oamenii datorită unor eforturi susținute produc beneficii lor înșile și altora se poate dezvolta doar prin conștientizare. Acest lucru durează toată viața.

Tabelul. 12

Stadii: Perioadă – vârstă

Pentru o mai bună integrare socio-profesională a persoanelor nevăzătoare ar fi necesară introducerea unui concept de orientare profesională care să învețe tînărul să-și identifice abilitățile, potențialitățile în funcție de interesele și aspirațiile sale precum și acele deprinderi care să-l ajute să poată intra pe piața muncii la nivelul lui real de competență. Gama actuală de profesii destinate nevăzătorilor este departe de a fi suficient de cuprinzătoare în raport de aspirațiile și potențialitățile lor. Este nevoie de identificarea de profesii care ar putea fi exercitate de către persoanele nevăzătoare, utilizând pentru accesibilizarea locului de muncă noile tehnologii de acces și aplicarea măsurilor necesare reajustării mediului.

Motivul alegerii temei:

Motivul pentru care am ales această temă de cercetare este potențialul de muncă al nevăzătorilor încă necunoscut angajatorilor și publicului larg, una dintre cauzele pentru care mai mult de 85% dintre nevăzătorii din țara noastră nu lucrează. În anul 2004, 920 de persoane nevăzătoare se aflau în evidența Serviciului de Asistență Socială Cluj. Din 102 persoane nevăzătoare, aparținând grupei de vârstă 18-30 de ani aflate în evidența Asociației Nevăzătorilor Cluj doar 9 persoane lucrează, adică mai puțin de 9%, majoritatea sub nivelul real de competență. De aceea, ne-am propus cercetarea cauzelor acestei situații și introducerea unui nou concept în OȘP a persoanelor fără vedere. Făcând cunoscut acest potențial de muncă vom propune lărgirea gamei de profesii pe care le-ar putea exercita persoanele fără vedere Dorim prin acest studiu să promovăm o abordare individualizată a fiecărei persoane, abandonând modelul vechii orientări centrat pe deficiență și nu pe potențialitățile (abilitățile specifice) fiecăruia.

Ipoteze de lucru

Persoanele nevăzătoare reprezintă un grup eterogen ca grad și tip al deficienței, ca posibilități de recuperare, potențialități, motivații, structuri de personalitate necesitând o abordare individualizată a fiecărui caz.

Opinia elevilor, studenților și cadrelor didactice referitor la integrarea profesională și socială a persoanelor nevăzătoare este critică la adresa neimplicării factorilor decizionali. Întrucît liceele și școlile profesionale speciale au trecut din subordinea Ministerului Muncii în a Ministerului Educației și Cercetării, activitatea de OȘP nu intră în atribuțiile specificate clar ale unei comisii de orientare profesională, acțiunea are un caracter formal, efectuându-se la încheierea ciclului gimnazial și punînd accentul în mod unilateral pe latura psiho-pedagogică a problemei.

Pentru o integrare socio-profesională bună este nevoie de optimizarea învățării, introducerea noilor tehnologii de acces (învățare interactivă,) reajustarea curriculumului școlar cu introducerea unui modul al unei noi discipline de învățământ – educația profesională. Este nevoie ca strategiile utilizate în consilierea pentru carieră să fie centrate nu pe deficiență ci pe potențialitățile persoanei, aptitudinile, paternul/tipul dominant de personalitate. Stereotipiile vis-a -vis de potențialitățile reduse ale nevăzătorilor funcționează în rândul elevilor și studenților văzători și nevăzători, precum și al persoanelor care lucrează în domeniul educației speciale.

Presupunem că nivelul de autoacceptare a persoanelor nevăzătoare corelează cu eficiența măsurilor compensatorii obiectivată prin rezultate școlare, orientare și mobilitate bună, relații interpersonale adecvate, participarea la activități de grup și comportament asertiv. Deși abilitățile academice ale persoanelor nevăzătoare sunt similare cu ale văzătorilor, există în rândul persoanelor cu deficiență vizuală dificultăți de integrare socială și profesională datorate unui nivel scăzut al autoacceptării.

Presupunem existența unui mod specific de alegere a profilului ocupațional în funcție de structura de personalitate a subiectului. Modelul din care ne-am inspirat a fost acela al "potrivirii" între persoană și mediul muncii dezvoltat de Holland între anii 1959-1985. Acest model ne-ar ajuta la identificarea anumitor profile ocupaționale care s-ar potrivi unui mod în care persoanele nevăzătoare aleg să se orienteze spre o anumită categorie de profesii în funcție de tipul dominant de personalitate al fiecăruia.

Obiectivele cercetării:

Instituirea unui sistem de evaluare generală care să țină seama de aptitudinile psiho-fizice, generale și speciale ale tinerilor luați în studiu (caracteristiciile antropometrice, inclusiv ale capacității de efort, diagnosticul bolii oculare, acuitatea vizuală, câmpul vizual, prognosticul vizual, afecțiunile asociate, capacitățile academice, aptitudinile, patternul de personalitate, motivațiile, trebuințele și aspirațiile).

Cunoașterea opiniilor elevilor, studenților și specialiștilor privind sistemul actual al OȘP, posibilitățile de profesionalizare și încadrare în muncă.

Cunoașterea rolului imaginii de sine și al trăsăturilor de personalitate ale elevilor în performanța școlară și în alegerea carierei.

Elaborarea unui model de OȘP individualizată, care să corespundă aspirațiilor, intereselor și potențialităților elevilor și identificarea unor meserii noi și introducerea lor în Nomenclatorul Ocupațiilor din România.

Adaptarea curriculară pe abilități specifice, optimizarea învățării și utilizarea noilor tehnologii informatice (Internet, E-mail), introducerea educației profesionale.

6. Perfectarea unui model concret de sprijinire a integrării sociale a nevăzătorilor cu expresie în reglementări și legi și ținând cont de dinamica pieței muncii.

7. Identificarea unor modalități de compatibilizare între persoanele nevăzătoare și mediul social, respectiv mijloace de mediatizare pentru integrarea lor socială și implicarea comunității precum și modificarea atitudinii angajatorilor.

Material și metodă

În realizarea obiectivelor de cercetare și verificarea ipotezelor de lucru s-a recurs la alcătuirea unor loturi de tineri – elevi și studenți cărora li s-au aplicat:

Tehnici de cunoaștere a aptitudinilor fizice generale. Pentru testarea fizică a subiecților am aplicat tehnici de examinare clinică , a dezvoltării fizice și tehnici paraclinice.

S-au efectuat următoarele: examen clinic general pentru depistarea eventualelor afecțiuni sau deficiențe asociate; probe funcționale ventilatorii – spirometrie pentru deducerea capacității maxime de efort; măsurarea înălțimii și a greutății; consult oftalmologic: diagnosticul clinic, determinarea acuității vizuale, determinarea câmpului vizual, efectuarea examenului fundului de ochi, aprecierea prognosticului vizual.

Tehnici de apreciere a aptitudinilor psihice generale și specifice: Privitor la QI am utililizat Chestionarul verbal din testul WAIS (Wechesler Adult Intelligence Scale).Această scală verbală WAIS cuprinde 5 sub grupe.

informatie generală

înțelegere generală

raționamente aritmetice

memorare cifre

similitudini

De remarcat că există o oarecare deosebire între scala WAIS dată pe modelul de aplicare a testului și Clasificarea actuală a OMS. Scala WAIS cuantifică normalul inferior între 80-90 centile, mediu între 90-110, superior între 110-120 iar peste aceste cifre se situează inteligența excepțională, în timp ce Clasificarea OMS a inteligenței clasifică normalul inferior intre 90-100 centile, mediu între 100-115 și superior intre 115-130 iar peste aceste cifre este vorba de inteligența excepțională. Am realizat cu ajutorul psihologului școlii interviu cu fiecare elev în parte. De asemenea, am aplicat testul de memorie Rey în paralel lotului de elevi nevăzători și unui lot martor de elevi văzători .Testul Rey este un test de memorie, dar care presupune atenție și eficiență, elemente absolut necesare în procesul de obținere a informației și ca bază a unui raționament și decizie bune.Testul Rey este un test verbal și cuprinde 6 fraze, primele 5 urmărind capacitatea de a memora o serie de 15 cuvinte, iar a 6-a frază , capacitatea de a recunoaște dintr-un text cuvintele memorate în frazele anterioare.

In ceea ce privește tipul de personalitate am recurs la Chestionarul Eysenck care cuprinde 57 de întrebări iar răspunsurile le-am interpretat pe scala E (introversie-extroversie). Performanțele școlare au fost evaluate prin următorii itemi: notele la disciplinele de profil, media generală, media la purtare.

Chestionar privind orientarea și mobilitatea adresat elevilor și studenților nevăzători. Chestionarul conține întrebări referitoare la nivelul de autonomie personală, autoservire, nivelul achiziționării deprinderilor de viață, aprecierea oportunității solicitării ajutorului altei persoane la nevoie (nivelul de integrare) pe o scală de 4 trepte.

Pentru studiul opiniilor am elaborat chestionarul privind OȘP, adresat cadrelor didactice, conținând 18 întrebări referitoare la eficiența activității de orientare școlar – profesională, nivelul și sursele lor de informare, sugestii pentru optimizarea învățării, îmbunătățirii curriculumului școlar și propuneri de noi profesii, altele decât cele clasice (cartonaje, împletituri de coșuri, masaj), care pot fi exercitate de către persoanele nevăzătoare. Chestionarul privind OȘP adresat elevilor nevăzători are 23 întrebări, vizând studiul aspirațiilor lor profesionale și având aproape aceiași itemi ca și chestionarul descris anterior.

-Tehnici de investigare a personalității

Chestionarul privind stima de sine adresat elevilor și studenților nevăzători și unui lot martor. Chestionarul conține 10 propoziții care descriu sentimentele posibile despre propria persoană pe o scală de 4 trepte.

În același timp fiecare elev a fost intervievat, interviul s-a realizat de către psihologul școlii. Interviul a urmărit felul în care elevii nevăzători s-au adaptat la condiția de deficiență, rolul persoanelor semnificative din viața lor în alegerea carierei și în utilizarea strategiilor de adaptare la condiția de deficiență, rolul unor modele dintre adulții cu deficiență vizuală, necesități. Rezultatele interviurilor au fost folosite în elaborarea unor studii de caz.

– Utilizarea unor modele de OȘP consacrate în alte țări care permit autoorientarea spre o anumită profesie

Chestionarul de orientare profesională Holland

Chestionarul Holland (1986) este un instrument de consiliere vocațională care poate fi autoadministrat, auto-scorat și auto-interpretat și poate identifica preferințele ocupaționale ale unui subiect. (Tăsica, 2003). Acest chestionar a fost aplicat loturilor de elevi și studenți nevăzători, precum și loturilor martor.

Modelul lui Holland, deși poate părea relativ simplist, reprezentâmd o ,,potrivire” între persoană și mediul muncii, este un sistem conceptual foarte bine articulat și are o gamă mare de aplicații practice. El încearcă să explice comportamentul orientării pentru carieră al indivizilor, pornind de la aspecte legate de competențe, interese profesionale și dispozițiile individuale (Lemeni, 2000) Conform acestui model, subiecții pot fi împărțiți după gradul de identificare cu 6 tipuri de personalitate, în șase categorii distincte: realist (R), investigativ (I), artistic (A), social (S), întreprinzător (E) și convențional (C). Gradul de asemănare cu aceste șase tipuri de personalitate definește patternul individual al subiectului. Pe de altă parte, orice mediu ocupațional poate fi suprapus peste una din cele 6 categorii, care corespund tipurilor de personalitate de mai sus.

Aceste caracteristici fundamentale ale celor 6 tipuri de personalitate sunt descrise în mod sistematic de către Holland (1986)

tipul realist ( R) – se caracterizează prin orientarea spre acele activități care presupun manipularea obiectelor și instrumentelor, necesitând aptitudini manuale, mecanice sau tehnice.

tipul investigativ (I ) – se caracterizează prin înclinație spre cercetare, investigare în diverse domenii, necesitând abilități matematice și științifice.

tipul artistic (A) – se caracterizează prin atracție spre activități creative, necesitând abilități artistice și imaginație.

tipul social (S) – presupune interes spre activități ce implică relaționare interpersonală, activități educative sau ajutor în rezolvarea problemelor celorlalți.

tipul întreprinzător (E) – se caracterizează prin abilități oratorice și manageriale.

tipul convențional (C) – presupune activități caracterizate prin manipularea sistematică și ordonată a unor obiecte, are abilități secretariale și matematice.

Conform teoriei lui Holland tipul dominant de personalitate are un rol important în alegerea carierei, de aceea este un concept foarte important în orientarea profesională, fiind un predictor al comportamentului în alegerea profesiei și al satisfacției în muncă.

Chestionarul lui Holland oferă un suport teoretic substanțial pentru abordarea diagnostică a orientării profesionale permițînd testarea intereselor și determinarea gradului de potrivire între patternul individual de personalitate și caracteristicile mediului ocupațional.

Chestionarul are întrebări referitoare la activitățile pe care le preferă, competențele pe care le au și ocupațiile pe care consideră că ar putea să le exercite. Are o scală de autoevaluare pe 7 trepte referitoare la activități, competențe și ocupații.

Timpul redus de administrare (30 minute) similar cu cel al SII (Strong Interest Inventory) constituie un beneficiu pentru care chestionarul Holland rămâne un instrument excelent în consiliere și orientare profesională (Sampson, 2003).

Cele mai frecvente asocieri ale trăsăturilor de personalitate (R I A S E C) conduc la identificarea în Dicționarul Ocupațiilor Holland de noi profesii pe care le-ar putea exercita și persoanele nevăzătoare din țara noastră.

Descrierea loturilor de cercetare

Pentru a realiza obiectivele propuse am luat în studiu un număr total de 52 persoane nevăzătoare, dintre care 39 elevi și 13 studenți. Aceste persoane nevăzătoare studiază în Municipiul Cluj și și-au dat acordul de a participa în studiul nostru. Pentru a putea realiza niște comparații între persoanele nevăzătoare și cele cu vedere am ales două loturi martor, de persoane văzătoare respectiv 25 de elevi și 13 studenți , care au aceleași caracteristici de vârstă și profil de studii. Chestionarul privind studiul opiniilor asupra OȘP l-am aplicat și unui lot cuprinzând 34 cadre didactice (profesori și psihopedagogi) care lucrează în Liceul pentru Deficienți de Vedere Cluj.

Elevi nevăzători

Chestionarele au fost aplicate unui număr de 39 elevi din Liceul pentru Deficienți de Vedere, cu profil de Filologie din Cluj, clasele X-XI. Lotul cuprinde elevi cu intelect normal, fără deficiențe asociate. La sugestia psihologului școlii în lot am inclus și cîțiva elevi din clasa a IX-a, care au beneficiat de informații mai bogate în legătură cu posibilitățile de profesionalizare și integrare în muncă a persoanelor fără vedere. Lotul a fost ales astfel, apreciindu-se că la această vârstă elevii au deja opinii valabile și informațiile necesare privind cariera lor viitoare.

În alegerea lotului am ținut cont și de dorința subiecților de a fi incluși în acest studiu. Vârsta elevilor a fost cuprinsă între 15 și 20 ani, media era 17.51, distribuția pe sexe a fost 26 fete (57.8%) și 19 (42.2%) băieți; ca mediu de proveniență 31 (68.9%) proveneau din mediu urban și 14 (31.1%) din mediu rural.

2. Lotul martor – elevi

Au fost cuprinși în studiu un număr de 25 elevi de la Liceul Greco-Catolic din Cluj,

asimilabil ca profil (filologie), cu vârste cuprinse între 15 și 18 ani, media 16.62 ani. Distribuția pe sexe a fost: 8 fete (32%) și 17 băieți (68%), Fig. 1

20 (80%) provin din mediul urban și 5 (20%) din mediul rural.

Fig. 2

3. Studenți nevăzători

Chestionarele au fost aplicate unui număr de 13 studenți nevăzători cu vârsta cuprinsă între 19 și 26 ani, media fiind de 21.61 ani. Profilurile în care studiază sunt redate în tabelul următor:

Tabel. 13

Distibuția pe sexe a fost: 9 (62.2%) fete și 4 (30.8%) băieți; cei proveniți din mediul urban sunt 11 (84.6%) și din mediu rural 2 (15.4%).

Fig. 3

Fig. 4

4. Lotul martor – studenți

Au fost cuprinși în studiu un număr de 13 studenți de la facultăți cu profil socio-uman din Cluj, cu vârste cuprinse între 19 și 23 ani, media 20.69% ani. Distribuția pe sexe a fost de 9 fete (69.2%) și 4 băieți (30.8%). 11 (84.6%) provin din mediul urban și 2 (15.4%) din mediul rural.

5. Profesori și alți specialiști din școala de nevăzători

Au fost aplicate chestionare la un număr de 34 persoane, cu vârste cuprinse între 23 și 59 ani, media de vârstă: 35.14 ani. În ceea ce privește specialitatea, 20 (58.8%) persoane au fost profesori, 3 (8.8%) învățători, 10 (29.4%) psihopedagogi și 1 psiholog (2.9%). Distribuția pe sexe a fost: 28 (82.4%) femei și 6 (17.6%) bărbați.

Ca experiență în domeniul educației elevilor nevăzători limitele au fost cuprinse între 1 și 31 ani, cu o medie de 8.47 ani.

Rezultate obținute

Analiza caracteristicilor somatice și psihice ale elevilor și studenților nevăzători

Pentru a verifica ipoteza nr. 1 (Persoanele nevăzătoare reprezintă un grup eterogen ca grad și tip al deficienței, ca posibilități de recuperare, potențialități, motivații, structuri de personalitate necesitând o abordare individualizată a fiecărui caz.) am aplicat tehnici de examinare clinică a dezvoltării fizice și examinări paraclinice. S-au efectuat: examen clinic general pentru depistarea eventualelor afecțiuni asociate, probe funcționale ventilatorii (spirometrie) pentru deducerea capacității maxime de efort fizic), măsurarea înălțimii și greutății, consult oftalmologic (diagnosticul clinic, determinarea acuității vizuale, determinarea câmpului vizual, examinarea fundului de ochi și alte examinări paraclinice în funcție de particularitățile cazului, aprecierea prognosticului vizual).

Datele privind diagnosticul bolii oculare au fost luate din documentele medicale puse la dispoziția noastră de către medicul oftalmolog al școlii. Dată fiind asocierea posibilă a mai multor afecțiuni congenitale ori secundar apărute în evoluția bolii oculare, a fost dificil de precizat cauza principală a cecității. Totuși, din datele existente în dosarul medical (anamneză, examen obiectiv și examinări complementare), precum și din cunoașterea teoretică a evoluției și complicațiilor bolii oculare, s-a refăcut secvențialitatea evolutivă a fiecărui caz.

Diagnosticul bolii oculare, valorile acuității vizuale și cîmpului vizual, prognosticul evolutiv și particularitățile deficienței, vârsta, sex, mediul de proveniență, QI ale elevilor sunt redate în tabelul nr:

Elevi nevăzători Tabelul. 14

Studenți nevăzători

Tabelul. 15

Examenul clinic general nu a decelat deficiențe asociate; boli asociate am găsit la doi elevi unul cu diabet zaharat tip 1 și celălalt cu hipotiroidie. Valorile acuității vizuale situează majoritatea elevilor în condiția de nevăzător. Acolo unde valoarea acuității vizuale este mai bună, încadrarea în clasa de nevăzători s-a făcut pe seama prognosticului evolutiv al bolii (ex. miopia forte, degenerescențele maculare, atrofiile optice etc.)

Un număr de șapte elevi au dobândit cecitatea în primii 4-5 ani de viață necesitând intervenții chirurgicale repetate, beneficiind de măsuri de intervenție timpurie. În rest cecitatea (sau ambliopia gravă) s-au instalat progresiv până la vârsta de 10-11 ani. Deși au beneficiat de toate aceste măsuri cât și de colaborarea între familie și specialiștii implicați în recuperarea elevilor nevăzători, deprinderile de autonomie personală, mai ales la cei fără resturi de vedere antrenabile nu se situează la un nivel satisfăcător, ei fiind oarecum dependenți pentru deplasarea în spațiul larg..

Câmpul vizual nu s-a putut efectua fie din cauza slabei acuități vizuale fie din cauza faptului că purtarea lentilelor aeriene pentru corecție au constituit un obstacol tehnic. În principiu s-ar fi putut realiza la purtătorii de lentile de contact. QI mediu a fost 102. În ceea ce privește afecțiunea principală generatoare de cecitate (Fig nr. ..) în cazul elevilor, pe primul loc cu o proporție de 46.2% se situează afecțiunile cristalinului, locul al doilea e ocupat de viciile de refracție ( 25.6%), locul al treilea de afecțiunile retinei ( 18%), anomaliile congenitale (5.1%) sunt pe locul al 4-lea, urmate de traumatismele oculare și glaucomul congenital (în proporții egale): 2,6%

Fig. 5

La studenți, în ceea ce privește afecțiunea principală generatoare de cecitate (tabelul nr. 1) pe primul loc cu o proporție de 61.5 % se situează afecțiunile cristalinului, locul al doilea e ocupat de viciile de refracție ( 15.4 %), iar locul al treilea la egalitate de afecțiunile retinei, traumatismele oculare și glaucomul congenital (7.7%).

Fig. 6

Anomaliile congenitale lipsesc din etiologia cecității studenților luați în studiu, clasificarea noastră înțelegând prin acestea altele decât cataracta și glaucomul congenital. Este posibil ca frecvența rezultată să nu corespundă cu acuratețe realității patologiei oculare, din motivele expuse mai sus ale multiplelor complicații secundare evoluției bolii oculare.

Datele au fost luate în parte din documentele medicale puse la dispoziția noastră de către medicul oftalmolog al Liceului de Nevăzători și din dosarele medicale aflate în evidența Asociației Nevăzătorilor.

Afecțiunile cristalinului la studenții nevăzători sunt răspunzătoare de cecitate într-o proporție mai mare (61.5%) față de elevii nevăzători (46.2%). Aceasta s-ar explica prin perfecționarea tehnicilor de intervenție chirurgicală în tratarea cataractei congenitale. Faptul că viciile de refracție apar într-o proporție mai mare (25.6%) la elevii nevăzători față de 15.4% la studenți, se poate datora unei creșteri reale a incidenței, dar și lipsei unui program național de depistare precoce a viciilor de refracție.

Subiecții luați în studiu se încadrează în categoria de persoane nevăzătoare prin valorile acuității lor vizuale, ale câmpului vizual sau/și ale prognosticului evolutiv al bolii oculare conform baremului de școlarizare în clase de nevăzători existente în liceele pentru Deficienți de Vedere din România.

Pentru aprecierea aptitudinii fizice am recurs la efectuarea spirogramei .

Capacitatea maximă de efort dedusă din valorile spirometrice se realizează conform tabelului:

Tabelul. 16

Am calculat media aritmetică a rezultatelor obținute la capacitatea maximă de efort separat pentru fete și băieți pentru fiecare lot în parte ( elevi respective studenți nevăzători)

Am calculat apoi media înălțimii și greutății separate pentru fete și băieți pentru fiecare lot în parte.

Tabelul 17 Elevi nevăzători

Tabelul. 18 Elevi nevăzători

Studenți nevăzători. Tabelul. 19

Studenți nevăzători Tabelul. 20

Apoi am aplicat un test simplu de capacitate de efort (testul de apnee voluntară al lui J. Scherrer conform căruia):

Tabelul. 21

N. B. În apnee în timpul expirului scade frecvența cardiacă

Am obținut următoarele rezultate :

Elevi nevăzători Tabelul. 22

Studenți nevăzători Tabelul 23

Deci, concluzia este că subiecții ambelor loturi au capacitatea de efort bună sau chiar excelentă.

Fig.7

Comentariu: În afara celor doi elevi cu diabet zaharat tip I compensat și respectiv hipotiroidie ușoară subiecții din cele două loturi se situează în limitele normalității. Nu există deosebiri între cele două loturi în afara diferențelor determinate de vârstă.

Studiul opiniilor privind OȘP a nevăzătorilor

Pentru demonstrarea ipotezei nr.2 (referitoare la opinia elevilor, studenților și cadrelor didactice în ceea ce privește OȘP și integrarea socială și profesională a persoanelor nevăzătoare) am aplicat o serie de chestionare în Liceul pentru Deficienți de Vedere Cluj. Chestionarele au fost aplicate profesorilor și altor specialiști care lucrează în domeniul educației speciale cât și elevilor. De asemenea, am țintit obținerea unor informații de la studenți cu deficiență vizuală.

Chestionarele aplicate au urmărit ce surse de informare au studenții și elevii în legătură cu domeniile în care-și pot exercita profesiile, dificultățile lor specifice de învățare, propuneri de optimizare a învățării, opinia privind actualul curriculum școlar.

Altă categorie de întrebări a investigat modalitatea de comunicare între ei sau cu văzătorii precum și propunerile lor pentru lărgirea actualei game de profesii. Din prelucrarea datelor chestionarelor am obținut următoarele rezultate: majoritatea elevilor și studenților nevăzători sunt preocupați de viitoarea lor profesie.

Tabelul. 20

Tabelul de mai sus ne arată că mai mult de jumătate dintre subiecții nevăzători, respectiv mai mult de 82 % dintre elevi și mai mult de 61 % dintre studenți s-au gândit adesea la propriul viitor în ceea ce privește profesia. Aproape 15 % dintre elevi, și aproape 39 % dintre studenți au răspuns că s-au gândit rar la propriul viitor, iar foarte puțini – 3 % din elevi, și 0 % din studenți – au răspuns că nu s-au gândit aproape niciodată la viitoarea lor profesie.

Fig. 12

La întrebarea privitoare la existența unui anumit model în alegerea profesiei, mai mult de 56 % dintre elevi, și aproape 31 % dintre studenți au răspuns afirmativ.

Tabelul.21

Fig. 13

Dintre aceste persoane mai mult de 95 % dintre elevi, și 75 % dintre studenți au răspuns că au un model real în alegerea profesiei. De menționat că ponderea studenților, care au un model imaginar în alegerea profesiei, este mai mare decât a elevilor.

Tabelul. 22

Fig. 14

Tabelele conțin opinia elevilor/studenților nevăzători și a cadrelor didactice referitor la cine ar trebui să decidă în privința alegerii profesiei.

Tabelul. 23

Fig. 15

Se constată că nu există diferențe semnificative în ceea ce privește răspunsurile elevilor și studenților nevăzători, că marea majoritate a subiecților nevăzători, respectiv mai mult de 89 % din elevi, și aproape 77 % din studenți consideră că elevul însuși ar trebui să decidă în privința alegerii profesiei. Variantele celelalte au o pondere mai mică. Totuși, este de menționat, că studenții acordă un rol mult mai important (23 %) echipei multidisciplinare decât elevii (3 %).

În ceea ce privește opiniile cadrelor privitor la aceeași întrebare, chestionarele au relevat următoarele:

Tabelul. 24

Fig.16

Din răspunsurile cadrelor didactice observăm că, importanța rolului elevilor și a echipei multidisciplinare în alegerea profesiei, are aproape aceeași pondere. respectiv, doar 38 % din cadrele didactice consideră că elevii înșiși ar trebui să decidă în alegerea profesiei, iar mai mult de 32 % consideră că o echipă multidisciplinară. Aproape 15 % dintre ei consideră că părinții au responsabilitatea de a decide, aproape 9 % consideră că psihopedagogul, iar 6 % consideră că medicul oftalmolog. Nici unul dintre subiecți nu a considerat că ar fi responsabilitatea direcțiunii școlii de a decide în alegerea profesiei pentru elevul nevăzător.

Faptul că doar 38% dintre cadrele didactice consideră că elevul nevăzător ar trebui să decidă în alegerea profesiei sale poate să semnifice o anumită neîncredere în capacitatea lor de a se autoevalua și în același timp o lipsă de proiecție pozitivă privitor la integrarea lor profesională. Aceasta se datorește în parte și imobilismului factorilor decizionali care nu s-au implicat în integrarea profesională a nevăzătorilor și stereotipiilor atitudinale față de aceștia.

Părerea noastră este că echipele de OȘP au rolul de a conștientiza elevul asupra aptitudinilor psihofizice și respectiv a potențialităților de realizare în profesie, iar alegerea efectivă trebuie să aparțină elevului în raport și de aspirațiile sale.

Tabelele centralizează elementele de care ar trebui să se țină seama în activitatea de OȘP în opinia elevilor și studenților.

Tabelul. 25

Fig. 17

Diferențe majore între categoriile de răspuns apar la întrebarea referitoare la elementele de care ar trebui să se țină seama în activitatea de OȘP și anume: aproape 31 % dintre elevi, și numai 8 % dintre studenți ( o singură persoană) consideră că starea de sănătate, inclusiv a analizatorului vizual a elevului ( respectiv aptitudinile sale fizicei este un element important în activitatea de de OȘP. Numai 23 % dintre elevi consideră că aptitudinile individuale psihointelectuale au un rol important în activitatea de OȘP, față de cei 69 % dintre studenți. Rolul posibilităților de profesionalizare apare cam în aceeași măsură la ambele părți, la elevi cu 10 %, și la studenți cu 8 %. Posibilitatea de plasare în muncă fiind un element de care ar trebui să se țină seama în activitatea de OȘP are aproape aceeași pondere (36 %) ca și starea de sănătate a elevului la elevii nevăzători, iar la studenți apare cu 15 % având un rol prioritar față de variantele: starea de sănătate a elevului și posibilitățile de profesionalizare.

Aceste rezultate pot fi generate de convingerea elevilor că majoritatea profesiilor pot fi exercitate doar cu control vizual,( ca un feed- back al slabei integrări profesionale a colegilor mai mari) în timp ce studenții situează pe un loc nesemnificativ starea de sănătate a analizatorului vizual, probabil datorită exercițiului mai îndelungat al mecanismelor compensatorii și eficienței lor în obținerea unor performanțe (școlare, profesionale). Puțini dintre elevi consideră importante aptitudinile psihointelectuale în alegerea profesiei, poate din lipsa unor situații în care să se autoevalueze sau inexistența între adulții cu deficiență vizuală a unor modele valabile. Semnificativ pentru un anumit grad de maturitate al elevilor, posibil și prin surse de informare mai vaste (internet, adulți cu deficiență vizuală) este faptul că ei consideră posibilitățile de plasare în muncă ca având un rol important. În mod paradoxal, studenții nevăzători, deși mai aproape de momentul găsirii unui loc de muncă, evocă într-o proporție mult mai mică posibilitatea de plasare în muncă.

Tabelul. 26

În ceea ce privește răspunsurile cadrelor didactice la aceeași întrebare, este de notat că cei mai mulți dintre respondenți (mai mult de 38 %) consideră că aptitudinile fizice sunt elementul prioritar de care ar trebui să se țină seama în activitatea de OȘP. Mai mult de 26 % au răspuns că aptitudinile psihointelectuale, aproape 21 % au răspuns că posibilitățile de plasare în muncă, iar aproape 15 % au răspuns că posibilitățile de profesionalizare sunt elemente importante în activitatea de OȘP. Faptul că profesorii răspund că cea mai mare pondere în orientarea școlar profesională o are starea de sănătate a elevului (inclusiv a analizatorului vizual) semnifică faptul că sunt neîncrezători în potențialitățile reale ale elevilor nevăzători. Totuși 26% dintre profesori situează aptitudinile individuale pe locul doi ca importanță între elementele de care ar trebui să se țină seama în activitatea de OȘP, ceea ce presupune că există deja o experiență în succesul în anumite domenii specifice.

Fig. nr: XVII\

Fig. 18

Tabelul.27

În tabel regăsim sursele de informare în legătură cu profesia. De subliniat faptul că nu rezultă diferențe marcante între elevi și studenți în ceea ce privește răspunsurile lor la această întrebare. Aproape 44 % din elevi, și aproape 54 % din studenți au ales varianta adulți cu deficiență vizuală; mai mult de 15 % dintre elevi și studenți au răspuns profesori de reabilitare; iar aproape 3 % din elevi, și aproape 8 % din studenți au identificat ca persoană ce posedă resurse de informare educatorii vocaționali. Este destul de ridicat procentul acelor respondenți care au ales varianta alte persoane, respectiv mai mult de 38 % la elevi, și mai mult de 23 % la studenți. Un număr redus de persoane identifică educatorii vocaționali, doar 3% elevii și 8% studenții, ceea ce indică faptul că informațiile și adresabilitatea către acest tip de servicii este aproape necunoscută în școala de nevăzători și în

Fig. 19

general printre nevăzători. Este o dovadă că școala nu creează perspectiva integrării sociale după absolvirea ei.

Printr-o întrebare asemănătoare, destinată cadrelor didactice am dorit să investighez dacă ei pot identifica alți specialiști, decât cei prezenți în școli, care posedă resurse de consiliere în activitatea de OȘP. După cum arată și tabelul următor 79 % dintre ei au răspuns afirmativ.

Tabelul. 28

Fig. 20

Cu toate că majoritatea cadrelor didactice a răspuns că pot să identifice specialiști care posedă resurse de consiliere în activitatea de OȘP, numai 5 persoane din 27, adică numai 18,52 % dintre ei a reușit să enumere cîteva din surse. Astfel au fost menționați medicii (1), specialiștii de la Protecția Drepturilor Copilului (2), cadrele didactice universitare (1) și profesioniștii de la Centrul Expert (2).

Tabelul. 29

Tabelul redă persoanele cu care elevii/studenții nevăzători se consultă în alegerea viitoarei profesii.

Putem să spunem că nu există diferențe majore între cele două grupuri. Majoritate a subiecților – respectiv mai mult de 46 % dintre elevi, și mai mult de 38 % dintre studenți – au răspuns că se consultă cu părinții, ceea ce ar semnifica o bună comunicare cu aceștia și/ sau o oarecare tendință de a se conforma sfaturilor părinților, putând indica uneori un anumit nivel de supraprotecție. Mai mult de 28 % dintre elevi, și aproape 31 % dintre studenți au răspuns că se consultă mai mult cu prietenii; aproape 13 % dintre elevi, și mai mult de 23 % dintre studenți au răspuns : cu profesorul. Mai mult de 10 % dintre elevi au răspuns : cu dirigintele, dar nici un student nu a ales varianta asta. În sfârșit, aproape 3 % dintre elevi și aproape 8 % dintre studenți au răspuns că discută cu alte persoane problemele legate de alegerea viitoarei profesii.

Fig.21

Următoarele tabele prezintă de fapt sursele propriu zise de unde persoanele nevăzătoare se informează în legătură cu profesiile care le sunt accesibile.

Tabelul. 30

Diferențe între categoriile de răspuns apar la întrebarea referitoare la sursele de informații despre profesiile accesibile nevăzătorilor ..Anume, dintre elevii nevăzători mai mult de 28 % au răspuns că școala, aproape 21 % au răspuns internetul, aproape 18 % aleg variantele mass-media și prietenii, iar mai mult de 15 % au răspuns că familia reprezintă principala sursă de informație.

Majoritatea studenților, respectiv aproape 39 % dintre ei, consideră că prietenii sunt o sursă importantă de informații. Mai mult de 23 % au răspuns că internetul, mai mult de 15 % au răspuns că familia și școala, iar aproape 8 % aleg mass-media ca principală sursă de informație.

La aceeași întrebare destinată cadrelor didactice iarăși apar diferențe majore între categoriile de răspuns. Mai mult de 26 % consideră că informația din școală, mai mult de 20 % consideră că mass-media, și aproape 18 % aleg Asociația Nevăzătorilor ca principala lor sursă de informație în legătură cu gama de profesii accesibile copiilor nevăzători. În continuare aproape 15 % dintre ei au numit ca fiind sursă de informații literatura de specialitate, 12 % au răspuns nomenclatorul meseriilor, iar aproape 9 % au ales internetul. Semnificativ este faptul că doar 9% consideră internetul ca o posibilă sursă de informare, iar nomenclatorul meseriilor, care nu a fost reactualizat de aproximati 50 ani, și care nu mai corespunde aspirațiilor și potențialului elevilor nevăzători prin gama restrânsă de meserii demodate și fără cerere pe piața muncii, este considerată încă o posibilă sursă de informare.

Tabelul. 31

În ceea ce privește curricula școlară, tabelul următor redă materiile preferate ale studenților în timpul liceului.

Tabelul. 32

La elevi ponderea cea mai mare o are literatura (23%). Limbile străine ocupă locul 2 (17.9%), iar pe locul trei se situează informatica (15.6%) la egalitate cu disciplinele socio-umane. Răspunsurile lor implică o mare variabilitate de preferințe în pofida faptului că profilul liceului este de filologie. Studenții aleg pe primul loc literaturra și limbile străine în procente egale ( 31%), pe locul al doilea disciplinele socio-umane ( 23%), iar pe locul al treilea informatica (15%).

Fig. 22

Tabelul 33

Fig.23

Tabelul conține opinia potrivit căreia elevii și studenții nevăzători au avut dificultăți de învățare. Majoritatea subiecților au răspuns afirmativ la această întrebare, respectiv mai mult de 64 % dintre elevi și aproape 62 % dintre studenți.

Tabelul. 34

Cadrele didactice au răspuns și ei în majoritate (aproape 71 %) afirmativ la această întrebare.

Fig. 24

Din tabelul de mai jos reiese care sunt disciplinele la care persoanele nevăzătoare au dificultăți de învățare sau prezintă rezultate nesatisfăcătoare.

Doresc să menționez că la grupul disciplinelor reale se numără următoarele materii: geometrie, matematică, informatică, fizică, chimie etc., la grupul de limbi străine: engleză, franceză, latină, iar la grupul de discipline socioumane: istoria., literatura.

Tabelul. 35

Apar diferențe majore între categoriile de răspuns la această întebare la cele trei grupuri de chestionați.

Astfel dintre elevi 40 % au răspuns că au dificultăți de învățare la limbile străine, 32 % au răspuns că la disciplinele reale, 24 % la științele socioumane, iar 4 % au răspuns că au dificultăți la educația fizică. Răspunsurile elevilor conform cărora ar avea dificultăți de învățare la limbi străine sugerează opțiunea lor pentru un alt profil gimnazial (ex. real, informatică)

Răspunsurile studenților se clasifică numai în două categorii, respectiv la discipline reale (75 % ) și limbile străine (25 %).

Majoritatea cadrelor didactice, aproape 46 % dintre ei, au răspuns că elevii nevăzători au dificultăți de învățare la disciplinele reale. În opinia cadrelor didactice elevii nevăzători mai au rezultate nesatisfăcătoare la următoarele materii: 25 % dintre ei au răspuns: desenul, aproape 21 %: limbile străine și mai mult de 8 % au ales educația fizică. Nici unul dintre cadrele didactice nu a optat pentru științele socioumane. Opinia celor trei categorii în privința dificultăților la disciplinele reale se suprapune peste o situație pe care o regăsim în literatura de specialitate, deoarece operațiile cu date spațiale (geometria în spațiu, fizica, etc) presupun reprezentări vizuale la care nu pot să recurgă. Elevii au o paletă mai largă de discipline cu dificultăți, explicabilă probabil și prin neadecvarea modalităților de optimizare a învățării în școală (lipsa sau necunoașterea tehnicii de utilizare a tehnologiilor de acces,insuficiența materialelor de învățare acustică, informație mai puțin structurată, modalitatea greoaie a scris-cititului în Braille).

În ceea ce privește hobbyurile pe care le au elevii nevăzători, pe primul loc se situează muzica, pe locul al doilea călătoriile, apoi utilizarea calculatorului, dansul și lectura.

Tabelul. 36

Concluzii

Studiul opiniilor privind modul în care se desfășoară OȘP a nevăzătorilor arată că majoritatea elevilor și studenților consideră că ar trebui să decidă ei înșiși în privința profesiei alese.

În opinia elevilor elementele de care ar trebui să se țină seama în activitatea de orientare școlar-profesioală sunt: aptitudinile psiho-intelectuale ,posibilitățile de profesionalizare și posibilitățile de plasare în muncă, aptitudinile fizice și starea de sănătate a analizatorului vizual. Acest din urmă element relevă importanța pe care elevii o acordă controlului vizual al majorității activităților profesionale. Acest element diminuează ca pondere în răspunsurile studenților nevăzători, ca urmare a propriilor experiențe privind mecanismele de compensare a deficienței. Alte elemente în răspunsurile studenților nevăzători sunt aptitudinile individuale psiho-intelectuale și în mod surprinzător într-o măsură mai mică posibilitățile de plasare în muncă.

Prin modificarea legislației activitatea de Orientare Școlar-Profesională pentru deficienți a trecut din subordinea Ministerului Muncii în Subordinea Ministerului Învățământului și Cercetării și nu s-a stipulat în mod explicit cine și cu ce competențe o face și în responsabilitatea cui cade această activitate. Exista o logică pentru care acest gen de activitate să fie subordonată Ministerului Muncii, acesta posedând informațiile necesare privind dinamica pieței muncii, având pârghiile necesare (actuala Agenție Națională de Ocupare și Formare Profesională) pentru plasarea în muncă a absolvenților. În prezent majoritatea dintre nevăzători nu lucrează și după absolvire au fost înregistrați la șomaj Orientarea Școlar-Profesională a persoanelor cu deficiențe s-a trecut în subordinea Ministerului Educației și Cercetării pe un criteriu unilateral, acela că ar fi exclusiv de competența specialiștilor psihologi și psihopedagogi OȘP a elevului nevăzător. Domeniul pare a fi amânat ca propuneri legislative, și nu este conceput ca o activitate continuă, în desfășurare, care să țină cont de aspirațiile elevilor, de potențialul lor și de expectanțele părinților ca și de posibilitățile de plasare în muncă.

Considerăm că activitatea de Orientare profesională este mult mai complexă, necesitând o abordare în echipă multidisciplinară ce presupune evaluare, consiliere și studiul cerințelor pieței muncii, existând la ora actuală centre specializate care fac pentru persoanele văzătoare acest gen de activități. Din păcate nu s-a considerat oportună stabilirea unor contracte de colaborare între liceele de nevăzători, asociațiile de nevăzători și centrele de orientare vocațională, unde prezența unui medic specializat în Expertiza și Recuperarea a Capacității de Muncă este indispensabilă el având și cunoștințele necesare asupra deficienței, a criteriilor de OȘP în raport de aptitudini, aspirații, posibilități de realizare și în raport de cerințele pieței muncii. De altfel cu ani în urmă medicul expert era președintele Comisiei de OȘP și experiența arată că au existat puține eșecuri iar încadrarea în muncă era la un nivel superior.

Imobilismul factorilor de decizie a dus la o stare de descurajare, de lipsă de proiecție pozitivă în viitor în rândul cadrelor didactice care lucrează în domeniul educației nevăzătorilor, cadre cu multă experiență în domeniu, dar lipsite de motivație prin prisma faptului că marea majoritate a absolvenților rămân șomeri și munca lor nu are finalitate. Cadrele didactice din școală, deși cu studii de supraspecializare pe domenii specifice, nefiind domeniul lor de activitate nu cunosc toate posibilitățile prin care un nevăzător poate să acceadă la meserii moderne, un lucru frecvent întâlnit în țările civilizate. Mai informați și, desigur mai interesați par să fie elevii și studenții înșiși, având ca surse internetul, literatura de specialitate, schimburi de experiență cu colegi din alte țări (vizite în școli de nevăzători).

În demonstrarea ipotezei numărul 3 ne-am bazat pe sugestiile venite din partea elevilor și cadrelor didactice privind optimizarea învățării prin introducerea noilor tehnologii de acces, sugestii de reajustare a curriculei școlare.

Următoarele tabele și diagrame ne arată care este opinia subiecților nevăzători (elevi și studenți) și a cadrelor didactice despre schimbările care ar trebui făcute pentru optimizarea învățării în școli.

Tabelul. 37

Fig. 25

Pentru majoritatea respondenților nevăzători, respectiv pentru mai mult de 62 % dintre elevi și aproape 69 % dintre studenți, introducerea noilor tehnologii în domeniul calculatoarelor ar fi o schimbare importantă pentru a optimiza învățarea în școli. După cum urmează, mai mult de 23 % dintre elevi și mai mult de 15 % dintre studenți au optat pentru materiale sub forma de prezentare acustică, iar mai mult de 15 % din elevi și aproape 16 % din studenți au ales introducerea unor noi materiale didactice auxiliare.

La întrebarea referitoare la schimbările care ar trebui făcute pentru optimizarea învățării în școlile speciale pentru nevăzători apar diferențe majore între categoriile de răspuns, la cadrele didactice.

Tabelul. 38

Fig. 26

Mai mult de 29 % dintre cadre didactice consideră că introducerea mijloacelor moderne de învățare ar fi un lucru important în optimizarea învățării, iar mai mult de 26 % dintre ei cred că primul pas ar trebui să fie un material didactic adecvat. Aproape 18 % dintre cadre didactice consideră că motivarea directă ar juca un rol important în schimbare. O diferență notabilă, dar nu foarte mare, apare între celelalte variante de răspuns, anume aproape 9 % dintre cadrele didactice consideră că este importantă abordarea individualizată, ( deși numărul mic al elevilor din aceste clase permite efectiv acest mod de abordare) aproape 6 % dintre ei cred că sunt importante stimularea cognitivă și activitățile practice. Aproape 3 % dintre cadrele didactice acordă un rol important activităților corectiv-compensatorii și prezenței unor cadre didactice competente. Răspunsurile cadrelor didactice situează pe locul 1 mijloacele moderne de învățare,dar în proporție mult mai redusă decât răspunsurile elevilor. Semnificativ este și faptul că doar 5.9 % enumeră activitățile practice în activitatea școlară, activitate cu o pondere foarte importantă în modul de a intra ulterior pe piața muncii, în alte țări existând module de activitate practică pe domenii specifice, care îi învață pe elevi și studenți să-și însușească acele deprinderi utile pentru a se relaționa și integra în muncă. Evocarea materialului didactic adecvat într-o proporție de 26% pare a se referi la vechile metode de învățare (mai mult material în Braille, mai multe materiale acustice și materiale și instrumente specifice unor anumite discipline (grafică tactilă, hărți cu sonorizare, etc). pe cînd răspunsurile elevilor și studențiilor nevăzători înclină clar spre introducerea noilor tehnologi informatice.

Abordarea individualizată fiecărui elev a fost evocată de doar 8.8% dintre cadrele didactice.

Tabelul conține opinia subiecților nevăzători (elevi și studenți) și a cadrelor didactice referitoare la actualul curriculum școlar. Subiecții au fost întrebați dacă consideră curriculum școlar actual suficient de adaptat și corespunzător intereselor și aptitudinilor lor.

Tabelul. 39

La această întrebare cei mai mulți dintre respondenți (59 % dintre elevi-, și aproape 69 % dintre studenții nevăzători) consideră că actualul curriculum școlar nu este suficient de corespunzător intereselor și aptitudinilor lor.

Fig. 27

Comparativ cu răspunsurile elevilor și studenților nevăzători, cadrele didactice consideră că actualul curriculum școlar nu este corespunzător în raport cu cerințele copilului cu deficiență vizuală ( într-o proporție de doar 26%)

Tabelul. 40

Fig. 28

Tabelul următor se referă la găsirea unor sugestii, privind îmbunătățirea curriculumului școlar actual.

În ce privește elevii și studenții nevăzători au fost întrebate numai persoanele care au răspuns că actualul curriculum școlar NU este suficient de adaptat și cuprinzător intereselor și aptitudinilor lor, respectiv 33 persoane.

Tabelul. 41

Fig nr. 26

Fig. 29.Se constată că marea majoritate a elevilor și studenților nevăzători, respectiv aproape 42 % dintre elevi și aproape 56 % dintre studenți, au menționat ca și sugestie mai mult accent pe utilizarea noilor tehnologii de acces. Aproape 17 % dintre elevi și mai mult de 22 % dintre studenți au menționat mai mult accent pe aptitudinile individuale; aproape 13 % dintre elevi și mai mult de 22 % dintre studenți consideră că un pas important ar fi noi materiale didactice. Aproape 21 % dintre elevi simt nevoia informațiilor structurate și utile, iar 4 % au adus ca sugestie excluderea personalului inapt și accent pe disciplinele de profil. Ultimele trei sugestii nu au fost menționate de nici unul dintre studenți.

Cele mai semnificative și utile sugestii considerăm că au fost: utilizarea tehnologiilor de acces și nevoia informațiilor structurate și adaptate..

Din lotul cadrelor didactice au făcut sugesti pentru îmbunătățirea actualului curriculum 32 de persoane.

Fig. 30

Tabelul.42

Mai mult de 28 % dintre cadrele didactice au menționat ca și sugestie pentru îmbunătățirea actualului curriculum școlar activitățile vocaționale, 25 % dintre ei au menționat abordarea individuală, iar aproape 22 % materialul didactic adecvat. Aproape16 % dintre ei au dat un rol important activităților de orientare și mobilitate. Mai mult de 6 % au optat pentru informații structurate, iar mai mult de 3 % pentru educația profesorilor. Semnificative ni se par mai ales sugestiile privind activitățile vocaționale, abordarea individualizată, activitățile de orientare și mobilitate, precum și ,,educarea educatorilor în utilizarea calculatorului cu tehnologie de acces”.

Tabelul următor conține modalitatea de comunicare în scris a elevilor și studenților nevăzători cu persoanele văzătoare sau nevăzătoare.

Tabelul. 43

Fig. 31

Este de subliniat faptul că marea majoritate a subiecților, respectiv mai mult de 87 % dintre elevi și aproape 62 % dintre studenți, răspund că modalitatea lor de comunicare cu persoanele văzătoare este utilizarea calculatorului. Aproape 8 % din elevi și mai mult de 23 % din studenți folosesc scrisul normal ca și metodă de comunicare cu persoanele văzătoare. 5 % dintre elevi și 15 % dintre studenți folosesc scrierea Braille.

În tabel regăsim răspunsurile cadrelor didactice la aceeași întrebare: modalitățile de comunicare a elevilor nevăzători cu persoanele văzătoare și nevăzătoare. Modalitatea de comunicare în scris preferată de elevi și studenți pare a fi utilizarea calculatorului, cu toate că un procent semnificativ stăpânesc satisfăcător sau bine alfabetul Braille.

Tabelul. 44

Din răspunsurile cadrelor didactice reiese că majoritatea elevilor nevăzători, respectiv mai mult de 47 %, folosesc ca și modalitate de comunicare utilizarea calculatorului., iar mai mult de 38 % dintre elevii nevăzători folosesc scrierea Braille. Aproape 15 % dintre elevii nevăzători folosesc scrisul normal.

Fig. 32

În continuare, au fost întrebate cadrele didactice câți dintre elevii lor nevăzători stăpânesc alfabetul Braille.

Tabelul. 45

Fig.33

Mai mult de 85 % dintre cadrele didactice au răspuns că marea majoritate dintre elevii lor stăpânesc alfabetul Braille. Aproape 9 % au răspuns că o mică parte, iar aproape 6 % au răspuns că foarte puțini stăpânesc această metodă de comunicare.

Întrebarea următoare pentru cadrele didactice este legată de măsura în care stăpânesc elevii lor nevăzători alfabetul Braille.

Tabelul.46

Fig.34

Foarte multe dintre cadrele didactice, (mai mult de 44 %) au răspuns că elevii lor stăpânesc foarte bine alfabetul Braille, iar în ceva mai mare măsură (50 %) au răspuns că stăpânesc satisfăcător de bine. Aproape 6 % dintre chestionați au răspuns că elevii lor nu stăpânesc deloc sau numai foarte puțin această metodă de comunicare.

Într-un pas următor am întrebat cadrele didactice dacă elevii nevăzători sunt interesați de mijloacele moderne de comunicare (calculator, internet, e-mail, chat).

Tabelul. 47

Fig.35

După cum reiese și din tabelul de mai sus cadrele didactice au dat răspunsuri afirmative în totalitate. Întrebarea următoare este legată de gama de profesii oferită persoanelor cu deficiență de vedere, mai exact subiecții au fost întrebați dacă ar considera că acest nomenclator de profesii este suficient de cuprinzător în raport cu potențialitățile nevăzătorilor.

Tabelul. 48

Fig. 36

Fig.37

Datele arată că majoritatea respondenților, respectiv aproape 72 % dintre elevi, și 100 % dintre studenți, consideră că actualul nomenclator de profesii oferit persoanelor cu deficiență de vedere nu este suficient de cuprinzător în raport cu potențialitățile lor.

Dintre aceste persoane 21 % dintre elevi și 23 % dintre studenți, nu au motivat răspunsul. În continuare 68 % dintre elevi și 69 % dintre studenți consideră că nevăzătorii sunt capabili de mai mult decât li se oferă, iar 11 % dintre elevi și 8 % dintre studenți cred că acest nomenclator este depășit.

Sugestiile făcute de elevii nevăzători pentru profesii accesibile nevăzătorilor relevă următoarele: meseriile tradiționale (cartonagist, tipograf, dactilograf, balneofizioterapeut, telefonist) sunt menționate într-un procent mai mic (2.4% – 4.9%). Cel mai mare procent de răspunsuri întrunește meseria de profesor, (56.1% dintre cei chestionați), urmată de cea de informatician (41.5%). În ordine imediat următoare translator (26.8%). Profesia de avocat este aleasă în proporție de 24.4%, la egalitate cu cea de jurnalist, 22% dintre elevi răspund că meseria de psiholog este cea pe care o aleg, iar 12.2% profesia de preot. Printre alte sugestii de profesii pe care le-ar putea exercita nevăzătorii regăsim: economist, scriitor, inginer de sunet, muzician, psihopedagog, actor, ghid turistic, secretar. Sugestiile elevilor nevăzători ni se par destul de realiste cu câteva excepții: ex: ghid turistic

Răspunsurile studenților la aceeași întrebare situează pe primul loc, cu un procent de 53%, profesia de informatician. Pe locul doi, cu un procent de 46.2% la egalitate următoarele profesii: psiholog, redactor radio-Tv. Pe locul trei se situează profesia de secretar (38.5%), pe locul patru, la egalitate se situează profesiile următoare: profesor, psihopedagog și maseur (30.8%). Cu un procent de 15.4%, pe locul cinci se situează următoarele profesii: avocat, translator, operator de telecomunicații. 7.7 % dintre studenți propun următoarele profesii: jurnalist, muzician, cântăreț, compozitor, actor, asistent medical, matematician.

Tabelul. 49

La aceeași întrebare, destinată cadrelor didactice, mai mult de 82 % dintre ei au răspuns că actuala gamă de profesii nu este suficient de cuprinzătoare.

Tabelul . 50

Fig. 38

Tabelul. 51

Persoanele care au răspuns că nu consideră actuala gamă de profesii suficient de cuprinzătoare, au fost rugate să enumere profesii pe care le consideră că le-ar putea practica nevăzătorii. (Enumerați vă rugăm alte profesii pe care le considerați că le-ar putea practica persoanele nevăzătoare.)

Tabelul. 52

Se constată că marea majoritate din cadrele didactice, respectiv mai mult de 71 % dintre ei, a menționat profesia de informatician. În continuare are pondere mai mare profesia de telefonist, cu mai mult de 39 %, profesia de muzician cu mai mult de 32 % și profesia de jurnalist cu 25 %. Mai mult de 21 % dintre ei au răspuns profesor, aproape 18 % au menționat profesia de maseur și de secretar. Au mai fost enumerate profesiile de: avocat, bibliotecar, psiholog, liftier, degustător de vinuri, ghid turistic și de preot.

Concluzii

În opinia elevilor actualul curriculum școlar nu este suficient de adaptat aspirațiilor, potențialului lor, fiind axat mai mult pe disciplinele de profil (filologie, disciplinele socio-umane, ..) ori aspirațiile elevilor nevăzători nu se îndreaptă doar spre acest gen de discipline, ei înșiși cerând acces la noile tehnologii informatice. Lipsa activităților practice (de tipul educației profesionale) din structura curriculumului școlar, care să formeze deprinderi pentru a putea intra pe piața muncii, insuficiența numărului de ore de orientare și mobilitate, minimalizarea importanței acestei discipline cu rol major în integrarea socială și profesională, stabilirea rolului și statutului de încadrare al profesorului psiho-pedagog itinerant sunt alte carențe ale actualei curriculum. Ar fi regretabil să nu poate fi fructificată experiența și activitatea de cercetare a specialiștilor de la catedra de psiho-pedagogie specială, care a fost concretizată în performanțe școlară deosebite. (ex. un număr mare de nevăzători ce acced în învățământul superior)

Datele din literatura de specialitate privind capacitățile compensatorii ale persoanelor nevăzătoare și informațiile privitoare la introducerea noilor tehnologii de acces și utilizarea lor în diverse domenii deschid posibilități mai largi de profesionalizare acestei categorii de persoane.

Ministerul Învățământului a realizat dotarea cu calculatoare a majorității licceelor din țară, dar s-a amânat, probabil făcând obiectul unui proiect separat dotarea cu calculatoare adaptate cu tehnologie de acces a școlilor de nevăzători. Acest lucru s-a realizat în parte (doar în anumite licee din țară – Cluj, Buzău) cu ajutorul unei fundații olandeze Visio și a Fundației Cartea Călătoare. Cu toate acestea la Liceul de Nevăzători majoritatea profesorilor consideră comunicarea în Braille de cea mai mare importanță, în timp ce preferințele elevilor se îndreaptă net spre utilizarea calculatorului. Ar fi imperios necesar ca profesorii să urmeze un curs pentru utilizarea calculatorului cu tehnologie de acces, astfel activitatea didactică ar deveni mai agreabilă și mai adaptată nevoilor individuale ale fiecărui elev, fiind și o cerință de integrare socială prin aceea că învățarea ar deveni interactivă, motivantă.

Fostul “nomenclator” al profesiilor destinate persoanelor nevăzătoare (care cuprindea o gamă limitată de profesii: activități de masaj, cartonaje, confecționări de perii și mături, telefonie, etc.) este în prezent perimată și nu răspunde potențialului și abilităților specifice ale persoanelor nevăzătoare și nici nevoilor societății contemporane. Este nevoie de meserii noi, pe care cei cu intelect normal, prin intermediul tehnologiilor de acces le pot exercita.

Relațiile între performanțe școlare, integrare și autoacceptare

În ipoteza 4 am presupus că nivelul de autoacceptare al persoanelor nevăzătoare corelează cu eficiența măsurilor compensatorii obiectivată prin rezultate școlare, orientare și mobilitate bună. Am mai presupus că deși abilitățile academice ale persoanelor nevăzătoare sunt similare cu ale văzătorilor, există în rândul persoanelor cu deficiență vizuală dificultăți de integrare socială și profesională datorate unui nivel scăzut al autoacceptării. Pentru verificarea ipotezei că abilitățiile academice ale nevăzătorilor sunt similare cu ale persoanelor văzătoare am prelucrat statistic prin: testul t rezultatele obținute la testul performanțial (memorie, atenție, raționamente,) Rey. Datele obținute arată diferențe semnificative statistic la faza 1C, 3F 4F 5C 5F, evăzătorii având un scor mai bun.

La faza 6 elevii văzători au obținut un scor mai bun, otuși diferența față de nevăzători este ne semnificativă statistic.

Tabelul. 53

Pentru verificarea primei părți a ipotezei, am calculat coeficientul de corelație Pearson între stima de sine a elevilor nevăzători, itemii chestionarului de orientare și mobilitate și rezultatele școlare ale elevilor.

Studiile de specialitate arată că deși abilitățile academice ale persoanelor nevăzătoare sunt similare cu văzătorii, există în rândul persoanelor cu deficiențe vizuale dificultăți de integrare socială și profesională datorate unui nivel scăzut al autoacceptării și a sentimentului de ineficiență precum și al unei imagini de sine defectuoasă generată de stereotipiile atitudinale ale mediului social. Contrar așteptărilor, nu am obținut rezultate semnificative în ceea ce privește relația între scorul elevilor la chestionarul stimă de sine și celelalte variabile. Totuși, la două dintre întrebările chestionarului care evaluează stima de sine, și anume: "În general sunt înclinat să cred despre mine însumi că dau greș în ceea ce întreprind" și media generală am obținut un coeficient de corelație: r=-0.329 și p<0.047, precum și cu informatica r=-0.417 și p<0.01. Între itemul "sunt capabil să fac lucrurile la fel de bine ca și ceilalți" și nota la limba latină există o corelație semnificativă statistic, deși nu foarte ridicată ca și valoare: r=0.331 și p<0.046.

Rezultatele noastre au confirmat faptul că abilitățile academice ale elevilor nevăzători sunt similare cu ale văzătorilor. Media mediilor generale a elevilor nevăzători este m=8.66 (abaterea standard AS=0.78), iar a elevilor văzători este m=8.42 (abaterea standard AS=0.83 ). La diferitele materii mediile mediilor elevilor nevăzători se situează între 7.45 (franceză) și 9.78 (informatică).

Comparând stima de sine a persoanelor nevăzătoare din lotul nostru de elevi cu lotul martor, nu se obțin diferențe semnificative statistic, explicația constând în faptul că acești elevi nevăzători s-au selectat și prin exigențele examenului de capacitate, și au beneficiat de tratamente medicale recuperatorii, antrenarea resturilor vizuale, măsuri psihopedagogice de compensare a deficienței (intervenție timpurie), consiliere psihologică, suport familial și utilizarea materialelor auxiliare de învățare.

În ceea ce privește orientarea și mobilitatea am găsit la mai mulți dintre itemii utilizați corelații pozitive, semnificative cu media generală, media la informatică și la limba română. Clasificând itemii în: preponderent semnificativi pentru orientare și mobilitate și preponderent semnificativi pentru integrare socială, observăm că rezultatele obținute la limba română corelează cu 2 dintre itemii de integrare, iar informatica cu doi dintre itemii de orientare și mobilitate și 3 itemi de integrare.

Tabelul. 54

Chestionarul de orientare profesională Holland, un instrument modern de orientare și consiliere vocațională

În ipoteza nr. 5 am presupus existența unui mod specific de alegere a profilului ocupațional în funcție de structura de personalitate a subiectului. Din observația empirică a unei legături între anumite structuri de personalitate (patternuri de personalitate) și eficiența mecanismelor compensatorii ale deficienței vizuale, am căutat în literatura de specialitate un instrument centrat pe testarea compatibilității între un anumit pattern de personalitate și un anumit profil ocupațional.

Am regăsit în chestionarul Holland un instrument cu bază teoretică fundamentată, structurat, deja utilizat în consilierea vocațională a persoanelor văzătoare, ușor de aplicat și agreat de subiecții cărora li s-a administrat. Chestionarul lui Holland oferă un suport teoretic substanțial pentru abordarea diagnostică a orientării profesionale, permițînd testarea intereselor și determinarea gradului de potrivire între patternul individual de personalitate și caracteristicile mediului ocupațional.

Am aplicat chestionarul Holland unor loturi de elevi și studenți nevăzători, în paralel cu aplicarea lui unor loturi martor de elevi și studenți de aceași vârstă, care studiază în profile asemănătoare.

Chestionarul face un inventar al competențelor, intereselor și dispozițiilor, precum și al activităților și profilelor ocupaționale pe care subiecții consideră că le pot exercita. Din adunarea rezultatelor obținute pe o scală de 7 trepte de autoevaluare rezultă un tip dominant de personalitate și combinații de trei subtipuri (subtipurile: Ex: ASE.. A-artistic, S-social, E-investigativ, ASE reprezintă codul RIASEC.). În Dicționarul Ocupațiilor Holland vom regăsi scorurile RIASEC și profesiile care sunt cele mai potrivite persoanelor testate.

Aplicând chestionarul la elevii nevăzători, am obținut următoarele categorii de profesii corespunzătoare tipurilor dominante de personalitate ale persoanelor testate.

Tabelul. 55

Fig nr Fig. 39

Categoriile de profesii cele mai frecvente la elevii nevăzători sunt: pe locul 1 cu un procent de 36% profesiile din domeniul artistic (A), pe locul doi profesiile din domeniul social (S) cu un procent de 33%, iar pe locul trei, cu 16% cele din domeniul întreprinzător (E). În procent de 10 % se scorează domeniul investigativ (I). Procente mici au obținut domeniul realist (R)- 2% și cel convențional (C)3%.

Am aplicat chestionarul studenților nevăzători pentru a vedea în ce măsură viitoarea lor profesie corespunde intereselor, aspirațiilor și aptitudinilor lor. Studenții nevăzători aleg domeniile profesionale Holland astfel: pe locul 1 se situează domeniul social (S), într-un procent de 58.3%, pe locul 2 domeniul artistic (A), într-un procent de 21%, pe locul trei la egalitate domeniile convențional (C) și realist (R), într-un procent relativ mic 8.3%. Domeniul investigativ (I) apare într-un procent de 4.2%, iar domeniul întreprinzător (E) nu se regăsește în răspunsurile studenților nevăzători. Orientarea spre domeniul social era de așteptat întrucât 92.3% dintre studenți au ales profiluri socio-umane (psihopedagogie specială, filologie, psihologie)

Tabelul. 56

Pentru a vedea dacă nevăzătorii aleg într-un mod specific anumite domenii, am aplicat chestionarul Holland și unui lot martor de elevi și studenți cu același profil de studii. La lotul martor elevi, am obținut următoarele rezultatele ,răspunsul cel mai frecvent este domeniul întreprinzător (E), cu un procent de 39%. Pe al doilea loc se situează domeniul artistic (A) cu un procent de 22.2%. Domeniul social a obținut o frecvență de 13%, iar domeniile investigativ (I) și realist (R ) sunt la o proporție egală: de 11%.

Fig nr:37

Fig. 40

Tabelul. 57

Comparând frecvențele obținute de cele două loturi (elevii nevăzători și văzători) prin testul statistic chi-pătrat, diferențele s-au dovedit a fi semnificative. Acest lucru indică un mod specific al nevăzătorilor de a se îndrepta spre alegerea anumitor domenii profesionale. Prin modul specific în care aleg, nevăzătorii conturează anumite asocieri de domenii profesionale pe care le regăsim în număr mare în Dicționarul Ocupațiilor Holland. Varietatea acestor domenii fiind infinit mai mare decât ceea ce s-ar părea că ar fi capabili să profeseze conform vechiului nomenclator din țara noastră al profesiilor destinat nevăzătorilor. Ei se dovedesc a fi interesați de profesii moderne și cu o paletă mai largă de competențe, interese și motivații. Tipul convențional de domeniu profesional (ex. meseria de cartonagist, confecționer de peri.) nu corespunde intereselor, aspirațiilor și abilităților persoanelor nevăzătoare testate în studiul nostru. Utilizând cele mai frecvente asocieri ale scorului R I A S E C putem identifica în Dicționarul Ocupațiilor Holland noi profesii pe care le-ar putea exercita și persoanele nevăzătoare din țara noastră ( cuadaptarea locului de muncă cu ajutorul tehnologiilor de acces.)

Tipuri dominante de personalitate și

subtipuri conform codurilor ocupaționale

Holland la elevii nevăzători

Tabelul. 58

Asocierile de tipuri dominante și subdominante de personalitate rezultate din aplicarea chestionarului Holland se suprapun peste codurile ocupaționale Holland, unde regăsim profesiile adecvate fiecărui subiect testat. Cele mai frecvente asocieri pe care le-am găsit la elevii nevăzători (cod ocupațional Holland) au fost următoarele: AEC (8.6%), AIC, ASI, SAE și SAI (5.2%). ASC, SCA, SCI, SEC și SIC au obținut un procent de 3.4%. Există 25 de alte asocieri care au fost alese de câte un singur subiect (procent de 1.7%).

Aceste coduri ne pot ajuta să identificăm profesiile pe care le-ar putea exercita persoanele intervievate conform intereselor și aptitudinilor lor. Rămâne să vedem, care din aceste profesii pot fi exercitate de către persoanele nevăzătoare și în ce condiții ale amenajării locului de muncă.

Codului AEC îi corespund în Dicționarul Holland 4 categorii de profesii: foto-jurnalist (edituri și mass media: radio/TV), developator de fotografii, clarvăzător, artist mim, artist tatoo. Din aceste categorii pitem să considerăm că ar fi accesibile unei persoane nevăzătoare următoarele profesii: redactor la radio, realizator de emisiuni, jurnalist, editor, clarvăzător, artist comic, restul profesiilor necesită control vizual.

Aceste profesii pot fi exercitate în condițiile dotării locului de muncă cu tehnologii de acces.

Tipuri dominante de personalitate și

subtipuri conform Codurilor Ocupaționale

Holland la studenții nevăzători

Tabelul. 59

Cele mai frecvente asocieri pa care le-am găsit la studenții nevăzători (Cod Ocupațional Holland) au fost următoarele: SAE (20.8%), SAI (12.5%) și SIE (8.3%).

Categoriile de profesii corespunzătoare codului SAE, pe care le-au ales studenții nevăzători conform Dicționarului Holland ar fi următoarele: membru al clerului, terapeut prin muzică, consilier în probleme de familie și cuplu, art-terapeut, inspector pentu protecția consumatorului, profesor în școala elementară, profesor în școala secundară, profesor în economia familiei, profesor de dicție la școala secundară , educator, psihopedagog.

Din aceste profesii persoanelor nevăzătoare le-ar fi accesibile următoarele: membru al clerului, terapeut prin muzică, consilier în probleme de familie și cuplu profesor în școală elementară, educator, profesor în economia familiei, profesor de dicție la școala secundară, profesor în școala secundară cu excepția materiilor care presupun control vizual, psihopedagog.

Codul SAI ar corespunde următoarelor categorii de profesii: logoped, bibliotecar, anticar, igienist stomatolog, asistent stomatolog. Nevăzătorilor le-ar fi accesibile logoped, bibliotecar, asistent bibliotecar , anticar, igienist stomatolog.

Codului SIE corespund profesiile: cadru didactic în învățământul universitar, științele sociale, dietetician clinic, profesor de dietetică, profesor în școlile sanitare post-liceale, supervizor pentru asistenți medicali, kinetoterapeut, inspector în serviciile guvernamentale pentru seruri antivirale pentru animale, ofițer de probațiune, etc.

Răspunsurile la obiectivele de cercetare formulate:

Obiectivul 1

Instituirea unui sistem de evaluare generală care privește aptitudinile fizice și psihice ale subiectului:

Aptitudini fizice: sex-vârstă-înălțime-greutate-examen clinic-spirogramă (DVM%-VEMS/s-Capacitate maximă de prestație fizică). Diagnosticul bolii oculare-Acuitate vizuală –Câmp vizual-Prognosticul afecțiunii oculare.

Aptitudini psihice: Nivel de inteligență (QI verbal WAIS)-Tip de personalitate ( scala E a chestionarului. Eysenck)-Performanțialitate. ( atenție, memorie, gândire-testul Rey)-Aptitudini speciale (înclinații)-Chestionarul Holland. Capacitatea de orientare și mobilitate în spațiu.

Obiectivul 2

Cunoașterea opiniilor elevilor, studenților și cadrelor didactice cu privire la sistemul actual de OȘP și posibilitatea de profesionalizare și încadrare în muncă: majoritatea chestionaților au răspuns că sistemul actual de OȘP este necorespunzător, că sistemul educativ al nevăzătorilor este plin de carențe, că nu există dotarea necesară unui proces modern de instruire și educație, că meseriile actuale destinate nevăzătorilor sunt necorespunzătoare și sub aspectul aspirațiilor și aptitudinilor nevăzătorilor și din punct de vedere al eficienței pe piața muncii.

Obiectivul 3

Cunoașterea rolului imaginii de sine, al trăsăturilor de personalitate ale elevilor în performanța școlară și în alegerea carierei.

Testele au arătat că autocunoașterea și prin aceasta și acceptarea situației de nevăzător sunt esențiale pentru a face o educație și instruire corespunzătoare cerințelor vieții sociale. În acest sens cultivarea încrederii în sine, a stimei de sine conduce la fructificarea înclinațiilor speciale în alegerea unei meserii care să corespundă aspirațiilor și posibilităților de realizare.

Obiectivul 4

Pe baza sistemului Holland s-a elaborat un model de autoorientare școlar-profesională care să corespundă principalelor asociații de aptitudini ale subiectului. Modelul corespunde câtorva meserii din cele ce și-ar găsi plasamentul actualmente pe piața muncii românești și care trebuie îmbogățit ținând seama de Dicționarul Ocupațiilor Holland.

Obiectivul 5

Adaptarea curriculei școlare pe abilitățile specifice nevăzătorilor și introducerea tehnologiilor informaționale și de acces la acestea în învățământul special pentru a deschide orizonturi noi în OȘP, în educația profesională și a integrării socio-profesionale a nevăzătorilor.

Obiectivul 6

Perfectarea unui model concret de sprijinire a integrării sociale a nevăzătorilor cu expresie în reglementări și legi, ținând cont de dinamica pieții muncii.

În acest sens se propune cuprinderea în reglementările privind persoanele cu deficiență a următoarelor prevederi: rezervarea unor ocupații și locuri de muncă sau cel puțin încadrarea cu prioritate pe aceste locuri de muncă a persoanelor nevăzătoare deja calificate care au pregătirea necesară ( șanse egale pentru toți ). Revitalizarea cooperativelor de invalizi și sprijinirea lor pentru o dotare modernă care să ofere produse competitive nu numai calitativ ci și ca aspect comercial și diversificarea activităților. Adaptarea noilor locuri de muncă create pe principiile ergonomiei de corecție asigurând o productivitate corespunzătoare și prezervarea de accidente de muncă. Încadrarea pe locurile de muncă ce necesită persoane văzătoare a membrilor de familie a angajaților nevăzători pentru a le asigura asistarea în deplasare de la domiciliu la locul de muncă și înapoi.

Obiectivul 7

Identificarea unor modalități de compatibilizare între persoanele nevăzătoare și mediul social prin :

-mediatizarea cu insistență a calităților și aptitudinilor sociale și profesionale ale persoanelor nevăzătoare calificate în vechile și noile meserii (de altfel acestea trebuie să cuprindă toate categoriile de persoane cu deficiență)

-nediscriminarea la angajare a persoanelor nevăzătoare dacă au pregătirea necesară unui anumit loc de muncă , ci dimpotrivă prioritate în angajare.

-susținerea de către instituțiile de stat ( armată, școli etc.) a activității coperativelor de invalizi prin procurarea materialelor și bunurilor realizate de acestea , ținând seama în primul rând de calitatea lor și sprijinirea pe această cale a dezvoltării acestor unități (ateliere particulare) care utilizează forța de muncă a persoanelor nevăzătoare.

Concluzii:

Rezultatele obținute în urma prelucrării răspunsurilor elevilor și studenților nevăzători la chestionarul Holland confirmă ipoteza că există un mod specific de alegere a domeniului ocupațional în funcție de tipul dominant de personalitate și de asocieri ale subtipurilor . Chestionarul Holland s-a dovedit și în studiul nostru un instrument cu o bună bază teoretică, permițând autoevaluarea și orientarea către domenii de activitate în care nevăzătorii ar putea avea reușită profesională. Cu ajutorul lui se poate urmări și evoluția aspirațiilor și potențialului subiecților în legătură cu planul lor de carieră.

Modalitățile clasice de orientare școlară și profesională testează separat pe funcții cognitive subiecții (coeficientul de inteligență, atenție, memorie) și nu personalitatea în ansamblu. În general abilitățile academice erau cele care separau elevii nevăzători în orientare spre profesii preponderent manuale sau intelectuale. Astfel domeniile în care puteau să-și exercite activitatea nevăzătorii se limitau la învățământ (profesori, psihopedagogi în licee pentru deficienți de vedere) și profesiile clasice tradiționale care nu implicau abilități intelectuale și nici talente deosebite (maseur, telefonist, cartonagist, confecționer de perii și mături, tipografi în Braille). Este clar că persoanele nevăzătoare au un potențial de muncă încă necunoscut de publicul larg și de angajator, și neutilizat.

Modelul ecologic de integrare a persoanelor cu deficiențe presupune ameliorări din partea ambelor părți: și ale mediului social și ale persoanei cu deficiență. De aceea în Orientarea Școlară și Profesională este necesar un instrument care să abordeze personalitatea subiectului vis-à-vis de cerințele mediului ocupațional, mediu care necesită atât adaptare tehnologică cât și ajustări în ceea ce privește stereotipiile atitudinale.

Regăsim acest mod de abordare în Chestioanarul Holland care are niște reale calități în administrarea lui: este ușor de aplicat, agreat de subiecți, permite subiectului să se autoevalueze în ceea ce privește aspirațiile, abilitățile, ocupațiile, se interpretează foarte rapid și deschide o multitudine de domenii de activitate din care subiectul poate să aleagă făcând autoevaluare. Astfel se conștientizează posibilități și limite ducând la scopuri realiste în alegerea viitoarei profesii. Scorarea codului ocupațional deschide în cadrul Dicționarului Ocupațional Holland o paletă largă de profesii compatibile subiectului. Chestionarul s-a dovedit a fi în studiul nostru un instrument eficient în diagnostic și propunerea unor intervenții (psihoterapie pentru sporirea ,,stimei de sine”) cât și în consilierea pentru carieră a elevului nevăzător.

Dificultatea care ar rezulta din utilizarea chestionarului în orientarea vocațională a persoanelor nevăzătoare constă în aceea că multitudinea de profesii spre care s-ar putea orienta nu se suprapune cu ceea ce există în Codul Ocupațiilor în România, pe de altă parte, profilele ocupaționale nu sunt accesibile în totalitate persoanelor nevăzătoare, sau ar putea deveni prin amenajarea locului de muncă. Dealtfel, Dicționarul Ocupațiilor Holland, care se aplică deja în România pentru orientarea profesională și selecția profesională a persoanelor văzătoare nu este tradus în limba română. Dicționarul Ocupațiilor Holland ar fi o bază de pornire pentru lărgirea evantaiului de meserii adresate nevăzătorilor pe de o parte dar și pentru lărgirea domeniilor de activitate al Codului Ocupațiilor din România.

Statisticile arată că marea majoritate a persoanelor nevăzătoare în țara noastră nu lucrează, acest lucru impune o cercetare a cauzelor dificultăților de integrare socială și profesională. Așa cum a reieșit din studiul opiniilor, există carențe în structura curriculumului școlar, în insuficiența măsurilor de reeducare funcțională a deficienței vizuale (prin insuficiența sau minimalizarea importanței activităților de orientare și mobilitate pentru o bună integrare socială), neutilizarea tuturor posibilităților de optimizare a învățării elevului cu deficiență vizuală, insuficiența focalizării pe abordare individualizată a fiecărui elev, psihoterapie individuală sau de grup, informarea și consilierea părințiilor Chestionarul Holland pare a fi un instrument util în diagnosticarea carențelor de instruire și de propunere a unor soluții de ameliorare Ex. ( Introducerea unor cursuri de utilizare a calculatorului dotat cu tehnologie de acces destinate cadrelor didactice ce lucrează în școlile de nevăzători). Lipsa preocupării pentru formarea unor deprinderi profesionale, inexistența unor module de Educație profesională care să facă trecerea spre piața muncii a tinerilor nevăzători pot fi unele din cauzele slabei integrări în muncă în țara noastră. Pe de altă parte, mediul social larg, deși pare a avea o atitudine binevoitoare la suprafață față de persoanele nevăzătoare, straturile atitudinale mai profunde (alegerea partenerului de viață, atitudinea angajatorilor) sunt mult mai reticiente.

Introducerea unor noi meserii moderne ar contribui la creșterea gradului de integrare socio-profesională. Acest lucru ar ameliora gradul de performanță și ar îmbunătăți comunicarea între ei și văzători. Pentru schimbarea stereotipiilor de atitudine ar fi nevoie de o mai bună informare a angajatorilor în legătură cu potențialul nevăzătorilor prin formări, activități mass-media, campanii, facilitarea unor întâlniri între persoane văzătoare și nevăzătoare. În același timp nevăzătorii înșiși consideră că granița este destul de largă, situațional vorbind, între a refuza și a accepta ajutorul văzătorilor. Din studiul opiniilorelevilor și cadrelor didactice privind Orientarea Școlar Profesională reiese un anumit grad de scepticism în ceea ce privește bunele intenții concretizate referitor la lărgirea gamei de profesii tocmai datorită pasivității factorilor decizionali și absenței acțiunilor mai sus enumerate.

De asemenea, e necesară introducerea unei inițiative legislative care să faciliteze achiziționarea de computere dotate cu tehnologie de acces în toate liceele în care învață elevi nevăzători cât și achiziționarea unui PC de acest fel pentru fiecare nevăzător în parte, prin suportarea a 90% din prețul acestuia din fondurile guvernului și prin redistribuirea a 1% din impozitul pe venit al tuturor nevăzătorilor care lucrează (angajați sau angajator ) cât și al aparținătorilor persoanelor nevăzătoare și a angajaților Asociației Nevăzătorilor din întreaga țară.

Răspunsurile la obiectivele de cercetare formulate:

Obiectivul 1

Instituirea unui sistem de evaluare generală care privește aptitudinile fizice și psihice ale subiectului:

Aptitudini fizice: sex-vârstă-înălțime-greutate-examen clinic-spirogramă (DVM%-VEMS/s-Capacitate maximă de prestație fizică). Diagnosticul bolii oculare-Acuitate vizuală –Câmp vizual-Prognosticul afecțiunii oculare.

Aptitudini psihice: Nivel de inteligență (QI verbal WAIS)-Tip de personalitate ( scala E a chestionarului. Eysenck)-Performanțialitate. ( atenție, memorie, gândire-testul Rey)-Aptitudini speciale (înclinații)-Chestionarul Holland. Capacitatea de orientare și mobilitate în spațiu.

Obiectivul 2

Cunoașterea opiniilor elevilor, studenților și cadrelor didactice cu privire la sistemul actual de OȘP și posibilitatea de profesionalizare și încadrare în muncă: majoritatea chestionaților au răspuns că sistemul actual de OȘP este necorespunzător, că sistemul educativ al nevăzătorilor este plin de carențe, că nu există dotarea necesară unui proces modern de instruire și educație, că meseriile actuale destinate nevăzătorilor sunt necorespunzătoare și sub aspectul aspirațiilor și aptitudinilor nevăzătorilor și din punct de vedere al eficienței pe piața muncii.

Obiectivul 3

Cunoașterea rolului imaginii de sine, al trăsăturilor de personalitate ale elevilor în performanța școlară și în alegerea carierei.

Testele au arătat că autocunoașterea și prin aceasta și acceptarea situației de nevăzător sunt esențiale pentru a face o educație și instruire corespunzătoare cerințelor vieții sociale. În acest sens cultivarea încrederii în sine, a stimei de sine conduce la fructificarea înclinațiilor speciale în alegerea unei meserii care să corespundă aspirațiilor și posibilităților de realizare.

Obiectivul 4

Pe baza sistemului Holland s-a elaborat un model de autoorientare școlar-profesională care să corespundă principalelor asociații de aptitudini ale subiectului. Modelul corespunde câtorva meserii din cele ce și-ar găsi plasamentul actualmente pe piața muncii românești și care trebuie îmbogățit ținând seama de Dicționarul Ocupațiilor Holland.

Obiectivul 5

Adaptarea curriculei școlare pe abilitățile specifice nevăzătorilor și introducerea tehnologiilor informaționale și de acces la acestea în învățământul special pentru a deschide orizonturi noi în OȘP, în educația profesională și a integrării socio-profesionale a nevăzătorilor.

Obiectivul 6

Perfectarea unui model concret de sprijinire a integrării sociale a nevăzătorilor cu expresie în reglementări și legi, ținând cont de dinamica pieții muncii.

În acest sens se propune cuprinderea în reglementările privind persoanele cu deficiență a următoarelor prevederi: rezervarea unor ocupații și locuri de muncă sau cel puțin încadrarea cu prioritate pe aceste locuri de muncă a persoanelor nevăzătoare deja calificate care au pregătirea necesară ( șanse egale pentru toți ). Revitalizarea cooperativelor de invalizi și sprijinirea lor pentru o dotare modernă care să ofere produse competitive nu numai calitativ ci și ca aspect comercial și diversificarea activităților. Adaptarea noilor locuri de muncă create pe principiile ergonomiei de corecție asigurând o productivitate corespunzătoare și prezervarea de accidente de muncă. Încadrarea pe locurile de muncă ce necesită persoane văzătoare a membrilor de familie a angajaților nevăzători pentru a le asigura asistarea în deplasare de la domiciliu la locul de muncă și înapoi.

Obiectivul 7

Identificarea unor modalități de compatibilizare între persoanele nevăzătoare și mediul social prin :

-mediatizarea cu insistență a calităților și aptitudinilor sociale și profesionale ale persoanelor nevăzătoare calificate în vechile și noile meserii (de altfel acestea trebuie să cuprindă toate categoriile de persoane cu deficiență)

-nediscriminarea la angajare a persoanelor nevăzătoare dacă au pregătirea necesară unui anumit loc de muncă , ci dimpotrivă prioritate în angajare.

-susținerea de către instituțiile de stat ( armată, școli etc.) a activității coperativelor de invalizi prin procurarea materialelor și bunurilor realizate de acestea , ținând seama în primul rând de calitatea lor și sprijinirea pe această cale a dezvoltării acestor unități (ateliere particulare) care utilizează forța de muncă a persoanelor nevăzătoare.

Concluzii:

Rezultatele obținute în urma prelucrării răspunsurilor elevilor și studenților nevăzători la chestionarul Holland confirmă ipoteza că există un mod specific de alegere a domeniului ocupațional în funcție de tipul dominant de personalitate și de asocieri ale subtipurilor . Chestionarul Holland s-a dovedit și în studiul nostru un instrument cu o bună bază teoretică, permițând autoevaluarea și orientarea către domenii de activitate în care nevăzătorii ar putea avea reușită profesională. Cu ajutorul lui se poate urmări și evoluția aspirațiilor și potențialului subiecților în legătură cu planul lor de carieră.

Modalitățile clasice de orientare școlară și profesională testează separat pe funcții cognitive subiecții (coeficientul de inteligență, atenție, memorie) și nu personalitatea în ansamblu. În general abilitățile academice erau cele care separau elevii nevăzători în orientare spre profesii preponderent manuale sau intelectuale. Astfel domeniile în care puteau să-și exercite activitatea nevăzătorii se limitau la învățământ (profesori, psihopedagogi în licee pentru deficienți de vedere) și profesiile clasice tradiționale care nu implicau abilități intelectuale și nici talente deosebite (maseur, telefonist, cartonagist, confecționer de perii și mături, tipografi în Braille). Este clar că persoanele nevăzătoare au un potențial de muncă încă necunoscut de publicul larg și de angajator, și neutilizat.

Modelul ecologic de integrare a persoanelor cu deficiențe presupune ameliorări din partea ambelor părți: și ale mediului social și ale persoanei cu deficiență. De aceea în Orientarea Școlară și Profesională este necesar un instrument care să abordeze personalitatea subiectului vis-à-vis de cerințele mediului ocupațional, mediu care necesită atât adaptare tehnologică cât și ajustări în ceea ce privește stereotipiile atitudinale.

Regăsim acest mod de abordare în Chestioanarul Holland care are niște reale calități în administrarea lui: este ușor de aplicat, agreat de subiecți, permite subiectului să se autoevalueze în ceea ce privește aspirațiile, abilitățile, ocupațiile, se interpretează foarte rapid și deschide o multitudine de domenii de activitate din care subiectul poate să aleagă făcând autoevaluare. Astfel se conștientizează posibilități și limite ducând la scopuri realiste în alegerea viitoarei profesii. Scorarea codului ocupațional deschide în cadrul Dicționarului Ocupațional Holland o paletă largă de profesii compatibile subiectului. Chestionarul s-a dovedit a fi în studiul nostru un instrument eficient în diagnostic și propunerea unor intervenții (psihoterapie pentru sporirea ,,stimei de sine”) cât și în consilierea pentru carieră a elevului nevăzător.

Dificultatea care ar rezulta din utilizarea chestionarului în orientarea vocațională a persoanelor nevăzătoare constă în aceea că multitudinea de profesii spre care s-ar putea orienta nu se suprapune cu ceea ce există în Codul Ocupațiilor în România, pe de altă parte, profilele ocupaționale nu sunt accesibile în totalitate persoanelor nevăzătoare, sau ar putea deveni prin amenajarea locului de muncă. Dealtfel, Dicționarul Ocupațiilor Holland, care se aplică deja în România pentru orientarea profesională și selecția profesională a persoanelor văzătoare nu este tradus în limba română. Dicționarul Ocupațiilor Holland ar fi o bază de pornire pentru lărgirea evantaiului de meserii adresate nevăzătorilor pe de o parte dar și pentru lărgirea domeniilor de activitate al Codului Ocupațiilor din România.

Statisticile arată că marea majoritate a persoanelor nevăzătoare în țara noastră nu lucrează, acest lucru impune o cercetare a cauzelor dificultăților de integrare socială și profesională. Așa cum a reieșit din studiul opiniilor, există carențe în structura curriculumului școlar, în insuficiența măsurilor de reeducare funcțională a deficienței vizuale (prin insuficiența sau minimalizarea importanței activităților de orientare și mobilitate pentru o bună integrare socială), neutilizarea tuturor posibilităților de optimizare a învățării elevului cu deficiență vizuală, insuficiența focalizării pe abordare individualizată a fiecărui elev, psihoterapie individuală sau de grup, informarea și consilierea părințiilor Chestionarul Holland pare a fi un instrument util în diagnosticarea carențelor de instruire și de propunere a unor soluții de ameliorare Ex. ( Introducerea unor cursuri de utilizare a calculatorului dotat cu tehnologie de acces destinate cadrelor didactice ce lucrează în școlile de nevăzători). Lipsa preocupării pentru formarea unor deprinderi profesionale, inexistența unor module de Educație profesională care să facă trecerea spre piața muncii a tinerilor nevăzători pot fi unele din cauzele slabei integrări în muncă în țara noastră. Pe de altă parte, mediul social larg, deși pare a avea o atitudine binevoitoare la suprafață față de persoanele nevăzătoare, straturile atitudinale mai profunde (alegerea partenerului de viață, atitudinea angajatorilor) sunt mult mai reticiente.

Introducerea unor noi meserii moderne ar contribui la creșterea gradului de integrare socio-profesională. Acest lucru ar ameliora gradul de performanță și ar îmbunătăți comunicarea între ei și văzători. Pentru schimbarea stereotipiilor de atitudine ar fi nevoie de o mai bună informare a angajatorilor în legătură cu potențialul nevăzătorilor prin formări, activități mass-media, campanii, facilitarea unor întâlniri între persoane văzătoare și nevăzătoare. În același timp nevăzătorii înșiși consideră că granița este destul de largă, situațional vorbind, între a refuza și a accepta ajutorul văzătorilor. Din studiul opiniilorelevilor și cadrelor didactice privind Orientarea Școlar Profesională reiese un anumit grad de scepticism în ceea ce privește bunele intenții concretizate referitor la lărgirea gamei de profesii tocmai datorită pasivității factorilor decizionali și absenței acțiunilor mai sus enumerate.

De asemenea, e necesară introducerea unei inițiative legislative care să faciliteze achiziționarea de computere dotate cu tehnologie de acces în toate liceele în care învață elevi nevăzători cât și achiziționarea unui PC de acest fel pentru fiecare nevăzător în parte, prin suportarea a 90% din prețul acestuia din fondurile guvernului și prin redistribuirea a 1% din impozitul pe venit al tuturor nevăzătorilor care lucrează (angajați sau angajator ) cât și al aparținătorilor persoanelor nevăzătoare și a angajaților Asociației Nevăzătorilor din întreaga țară.

Studiu de caz prin intermediul unei scrisori al cărei cuvânt de ordine este:

Orbirea nu este un obstacol!

Pe scurt, mă numesc Octavian Râșniță, m-am născut în orașul Hunedoara dar locuiesc la Cluj-Napoca, am terminat Facultatea de Științe Economice însă lucrez in domeniul tehnologiei informationale într-o firmă importantă de brokeraj.

Pe larg însă, e ceva mai mult de spus despre mine și modul în care am reușit să ajung să am ocupațiile pe care le am in prezent.

Până la 14 ani, adică ceva mai puțin decât jumătate din viata mea, am locuit în orașul în care m-am născut, după care am continuat studiile la Liceul Economic din Cluj-Napoca în domeniul alimentației publice. Am învățat destul de bine, însă nu am fost un geniu și nici nu m-am luptat niciodată să iau note mari. In timpul liceului am locuit la internat în niște condiții binecunoscute celor care au vizitat cel puțin un internat din România. Din clasa a unsprezecea am început să lucrez ca ospătar sâmbăta și duminica la restaurantul Casei Universitarilor Clujeni, unde obișnuiam să servesc la nunți, banchete, și diverse alte mese festive. După terminarea liceului, cu toate că am obținut o diplomă de bucătar, cofetar și ospătar, am continuat să lucrez ca ospătar doar sâmbăta și duminica timp de încă doi ani la același restaurant, deoarece am urmat Facultatea de Științe Economice a Universității Babes Bolyai, specializarea management, și am preferat să studiez și să găsesc un loc de muncă în care aș fi avut mai multe de învățat in acest domeniu.

Din anul al doilea am aderat la Asociația Internațională a Studenților in Economie și Management (AIESEC), care abia se înființase de câteva luni în Cluj-Napoca. Am coordonat departamentul de promovare și apoi departamentul de tehnologie informațională al AIESEC Cluj, și am învățat foarte multe elemente practice, organizînd multe proiecte și programe pentru studenți și firme.

În ultimul an de facultate m-am angajat ca agent de vânzări la RTC Holding SA, cu toate că sunt o fire ceva mai introvertită și nu mi se potrivește foarte bine un astfel de loc de muncă. Drept urmare, am părăsit firma RTC după doar patru luni de activitate, și la puțin timp m-am angajat la o mică agenție de publicitate.

Între timp eu mi-am trimis CV-ul la mai multe firme la care aș fi putut obține un post, precum și la alte multe firme de recrutare. Am participat la un concurs de management organizat de revista Capital, și am fost unul dintre cei 50 de câstigători ai primei faze a concursului, drept pentru care am fost contactat de către departamentul de resurse umane al companiei Procter & Gamble, fiind întrebat dacă nu doresc să particip la un proces de testare spre a fi angajat la dânșii. Am participat la primul test organizat de această firmă, însă se pare că ei au dorit doar să își îmbogățească baza de date cu CV-uri, fiindcă nu au avut de fapt nici un post liber.

Cât timp eram încă student în ultimul an, compania Mobil Rom, furnizorul serviciului de telefonie mobilă Dialog (astăzi Orange România), a organizat un concurs de eseuri pe anumite teme, concurs la care eu am câstigat dreptul de a participa la un curs de pregătire privind intocmirea unui CV și prezentarea la un interviu, tipul de curs pe care AIESEC l-a organizat de multe ori in prealabil. Am participat la acel curs cu speranța că aceasta este o metodă a celor de la Mobil Rom de a atrage noi angajați, însă mai târziu am văzut că nu era cazul.

Totuși, acolo l-am cunoscut pe directorul regional de vânzări al firmei, pe care l-am convins că firma Mobil Rom ar avea nevoie de angajați care să se ocupe și local de activitatea de marketing. In final am reușit să mă angajez la firma Mobil Rom pe postul de Coordonator de Marketing pentru regiunea Transilvania, post în care am avut ca atribuții conceperea de diverse campanii regionale de promovare, aprobarea campaniilor de promovare ale distribuitorilor serviciului Dialog, aprobarea fondurilor de promovare pentru acești distribuitori, coordonarea echipelor de promotori și de vitrinieri. Cu toate că nu era în fișa postului meu, m-am ocupat și de design pentru unele materiale publicitare dar și de crearea a diverse programe utile colegilor pentru administrarea bazei de date cu distribuitori.

În timp ce eram angajat la Mobil Rom SA, am terminat și facultatea, dar nu cu note extraordinare. Nu am picat niciodată nici un examen în facultate, însă la fel ca in liceu, niciodată nu m-am străduit să învăț doar pentru note, în special pentru faptul că majoritatea materiilor învățate nu au fost prea utile, ci au fost mult mai folositoare informatțile citite din diverse alte cărți de specialitate.

După doar aproximativ un an, mi-am schimbat locul de muncă, plecând la compania Telemobil SA, unde am ocupat același post de coordonator de marketing pe Transilvania, însă pe o regiune ceva mai întinsă.

Cât timp am lucrat în domeniul telefoniei mobile la Telemobil și la Mobil Rom, am mai creat programe pentru diverse firme, fiindcă programarea este o pasiune mai veche, încă din timpul liceului, chiar dacă nu am pus mâna pe un PC decât în primul an de facultate.

După ceva mai puțin de doi ani de activitate, într-o zi ca oricare alta, am făcut o deplasare la București, fiind prima astfel de deplasare în care conduc o mașină pe o distanță atât de lungă, nefiind însoțit de nimeni. La întoarcere, noapte fiind, probabil că am adormit la volan, astfel că am accidentat puțin mașina lovind-o de un cap de pod în apropierea orașului Târgu Mureș. Eu nu îmi aduc aminte ce s-a întâmplat fiindcă mi-am revenit abia cam peste două săptămâni la spital, după ce am stat în comă timp de aproape două zile, și după ce am avut un infarct.

În urma acelui accident mi-am pierdut total vederea, datorită atrofierii nervului optic, însă am mai avut multe alte afecțuni, de la picioare care mi-au fost fracturate, diverse afecțiuni ale intestinelor și ficatului, care au necesitat operații, până la mandibulă care mi-a fost fracturată și maxilar care este și în prezent deplasat spre interiorul craniului cu câțiva milimetri.

Prietena mea a fost lângă mine tot timpul cât am fost spitalizat la Târgu Mureș. Am întrebat-o de multe ori unde sunt, și deși mi-a spus de mai multe ori, a doua zi întrebam iar, și tot așa timp de aproape două săptămâni, fiindcă eu nu mai rețineam nimic.

După o perioadă de spitalizare în Târgu Mureș și Cluj-Napoca, am revenit acasă, însă nu puteam nici să mă ridic din pat, fiindcă musculatura aproape că îmi dispăruse. Am făcut apoi exerciții cu ajutorul unei angajate a Spitalului de Recuperare Cluj, și după câteva luni am început să mă pot deplasa cu ajutorul unui cadru metalic prin casă, însă destul de greu.

Ca un fapt divers, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, toți angajații Telemobil SA am primit câte un cadou din partea firmei, iar acel cadou a fost un aparat de fotografiat, adică exact ceva de care eu nu mai aveam nevoie.

Am făcut apoi o deplasare la București unde am fost internat timp de două săptămâni pentru un tratament, pentru o încercare de a îmi reda vederea, însă fară succes. Și la București am fost insoțit permanent de către prietena mea.

După ce m-am întors acasă, singurele activități erau gimnastica medicală si audierea emisiunilor radio și TV, iar după un timp am început să fac plimbări pe afară fiind însoțit de mama mea.

Doamna care m-a ajutat să fac gimnastică medicală mi-a spus printre altele și că nevăzătorii pot lucra pe un computer, și că ar trebui să aflu și eu cum aș putea face așa ceva. Eu văzusem mai demult o emisiune la televizor în care un nevăzător utiliza computerul cu ajutorul unui display Braille, însă pe de o parte mă gândeam că probabil așa ceva costă mult (și asta e adevarat), iar pe de altă parte eu mă gândeam că sigur un nevăzător nu poate face prea multe cu un computer, ci doar eventual să citească un text, așa că nu eram foarte entuziasmat de această posibilitate.

Într-o zi, mama a făcut o vizită la biroul local al Asociației Nevăzătorilor din România pentru a afla mai multe despre ce aș putea face eu pentru a învăța Braille, pentru a îmi putea eventual găsi un loc de muncă, însă din păcate i-au spus că asociația nu mă poate ajuta să învăț alfabetul Braille, și nu ne-au ajutat nici cu alte informații, ci au trimis-o pe mama la Liceul pentru persoane cu deficiențe de vedere pentru a intreba dacă nu mă pot ajuta ei.

Acolo o doamnă (probabil directoarea liceului) i-a spus mamei că dânșii nu mă pot ajuta să învăț Braille, fiindcă eu am o vârstă de peste 20 de ani. La întrebarea mamei dacă eu nu mi-aș putea găsi un loc de muncă în acel liceu, doamna respectivă i-a spus că ei își au elevii lor pe care i-au pregătit, care au suferit o viață întreagă fiindcă au fost nevăzători, iar dacă ar avea nevoie de angajați, ar angaja nevăzători care au absolvit respectiva instituție de învățământ.

Așadar, nici președintele sau angajații ANR, nici personalul din conducerea liceului de nevăzători nu m-au ajutat cu informații despre cum aș putea să lucrez cu un computer, sau cum să învăț să mă deplasez fără însoțitor, sau ce aș putea face pentru a-mi găsi un loc de muncă.

Eu am păstrat legătura cu foștii colegi de serviciu, și chiar am mai vizitat sediul local al firmei, fiind însoțit de un fost coleg, pentru a-i ajuta cu informații despre instalarea și configurarea computerelor.

Intr-o zi, un coleg m-a intrebat dacă nu vreau să îl însoțesc la o firmă de la care trebuie să cumpere un computer pentru cineva. L-am însoțit, pentru că deși pe atunci nu îmi era foarte ușor, mă bucuram că mai pot face puțină mișcare și că mai am contact cu alte persoane.

La respectiva firmă, am întâlnit un alt client care venise să cumpere un computer, iar când acesta m-a văzut, a crezut că eu vreau să îmi cumpăr un computer, și m-a întrebat cum îl utilizez, spunându-mi că el cunoaște un nevăzător care lucrează pe computer, și că există un cititor de ecran care poate fi descărcat de pe internet și utilizat gratuit în formă demonstrativă.

Colegul meu și-a notat adresa de internet de la care pot descărca respectivul cititor de ecran, și la scurt timp a descărcat respectivul program și l-a instalat pe un computer al firmei Telemobil.

Chiar la început, înțelegeam destul de greu vocea sintetizată electronic, în special pentru faptul că era în limba engleză în timp ce textul citit era în limba română, însă am început să fiu din ce în ce mai entuziasmat să văd cîte se puteau face cu un computer chiar și fără vedere.

Din păcate însă, eu nu aveam un computer personal acasă, căci cît timp eram angajat al Telemobil SA, utilizam acasă un vechi computer personal al șefului meu cu care mă înțelegeam bine și pe care îl ajutam în unele domenii. Șeful meu însă, mi-a spus că are nevoie de respectivul computer, și a trimis pe cineva pentru a-l lua. Prietena mea, care nu era o foarte mare utilizatoare de computer mi-a împrumutat computerul ei, așa că am putut să instalez acasă acel cititor de ecran și să lucrez pe computer.

Deși nu vedeam, îi țineam prietenei mele lecții de grafică și design, pentru că ea avea nevoie de așa ceva în perioada respectivă.

Am putut cu greu să utilizez un cititor de ecran, fiindcă o licență pentru utilizarea unui astfel de program costă destul de mult, iar spre deosebire de multe state ale Europei, statul român nu acordă nici un fel de subvenții pentru achiziționarea unor astfel de programe care sunt adevărate proteze pentru nevăzători, deoarece ele ne ajută să avem acces la informație și să comunicăm cu alte persoane prin intermediul internetului. Așa că am fost nevoit să utilizez cititorul de ecran doar în varianta demonstrativă, fiind nevoit să repornesc computerul la 40 de minute pentru a-l putea utiliza din nou.

Fiindcă atunci când vedeam nu eram doar un simplu utilizator de computer obișnuit doar cu folosirea lui cu ajutorul mouse-ului, ci programam de mulți ani, eram foarte obișnuit cu utilizarea computerului cu ajutorul tastaturii așa că m-am obișnuit foarte repede să utilizez computerul fără să văd.

Am început să programez în limbajul de programare care este inclus în cititorul de ecran pe care îl folosesc, am aderat la numeroase liste de discuții pe internet, și nici nu trecuse un an de când am devenit nevăzător, și deja eram un foarte bun utilizator de computer nevăzător.

Din păcate însă, prietena mea a considerat că ar fi mai bine să ne despărțim, așa că a trebuit să îmi cumpăr un computer, fiindcă pe al ei trebuia să îl returnez.

O buna prietenă și fostă colegă în AIESEC, a facut o vizită la Liceul pentru Persoane cu Deficiențe de Vedere, și prin intermediul unei prietene a facut rost de un manual Braille pe care l-a luat cu împrumut.

Am încercat să învăț alfabetul Braille, și cu toate că alfabetul în sine este simplu de învățat, cu greu puteam depista cu degetele modul în care erau aranjate punctele care formeaza literele, așa că având un computer cu care puteam citi orice text, nu am fost prea motivat să continui învățarea acestui alfabet.

Poate dacă aș fi învățat acest alfabet în copilărie…

Când eram elev la Liceul Economic, cu toate că nu cunoșteam nici un nevăzător și nu aveam nici o legătură cu acest domeniu, mi-am tot propus să îmi notez și să învăț alfabetul Braille. Nu am avut nici un fel de probleme de vedere, nu am purtat nici ochelari, dar totuși am vrut să învăț acest alfabet, și nu îmi aduc aminte să fi avut vreun motiv, mai ales că îmi aduc de asemenea aminte că în timp ce eram elev la școala generală, un coleg a adus la școala pe post de maculatură niște coli scrise în format Braille care îmi pareau macabre după ce le-am văzut și am aflat ce anume sunt. Până la urmă am copiat într-un carnețel alfabetul Braille pe care l-am văzut în vitrina sediului ANR.

Așadar, nu am învățat alfabetul Braille, însă contactul acelei prietene cu Liceul de Nevăzători a fost benefic, pentru că astfel am aflat numărul de telefon al celui care lucra la tipografia liceului. L-am sunat, acesta fiind primul nevăzător cu care am discutat, și de la el am aflat datele de contact ale Fundației Cartea Călătoare care are preocupări legate de utilizarea computerului de către nevăzători.

De fapt, primul nevăzător cu care am discutat la telefon a fost președintele ANR Cluj, care de fiecare dată mă invita să vizitez asociația, fapt care pentru mine nu era un lucru ușor de făcut, și nici în prezent nu este, fiindcă nu mă pot deplasa singur, iar în cadrul asociației nu se întamplă oricum evenimente care să merite efortul unei astfel de deplasări (din păcate).

Spre sfârșitul anului 2001, adică la un an după accidentul în urma căruia mi-am pierdut vederea, am hotărât să încep să învăț un limbaj de programare, unul care să fie mai accesibil pentru nevăzători decât cele în care lucrasem eu cât timp am fost văzator, unul complex , simplu și ușor de învățat, unul care să fie cel mai bun pentru manipularea textului, acesta fiind singura formă de informație care este accesibilă nevăzătorilor, și nu în ultimul rând, un limbaj în care să se poată face programe pentru serverele de web, fiindcă aceasta era o dorință mai veche a mea, încă de când eram văzător.

Am studiat mai multe limbaje și până la urmă am ales să învăț perl, în care programez și astăzi și sunt foarte mulțumit de acest limbaj.

Cu toate că eram deja subscris la mai multe liste de discuții prin intermediul internetului, am creat și eu câteva liste pe diverse teme, și am subscris și pe lista de discutii ReBeLe pe care Fundația Cartea Călătoare a creat-o pentru nevăzători care utilizau un computer. Totuși, pe atunci eram doar vre-o trei membri pe acea listă, dintre care unul văzător.

Punctul de interes s-a mutat în acea perioadă de la emisiunile radio și TV la utilizarea computerului. Eu am început să stau treaz mai mult noaptea când mă puteam conecta mai ieftin la internet prin intermediul liniei Romtelecom, iar de dormit obișnuiam să dorm în timpul zilei, ceea ce nu era prea sănătos.

Fundația Cartea Călătoare mi-a pus la dispoziție un spațiu pe serverul lor web, astfel că am putut să îmi creez o pagină de web (teddy.fcc.ro) pe care nevăzătorii puteau găsi programe utile acestora, dar și manuale de programare în multe limbaje precum și un dicționar englez-român și român-englez. Crearea acestei pagini personale nu a avut o altă utilitate decât faptul că am putut exersa pentru a învața mai bine limbajul de programare în care lucram.

Între timp conducerea firmei Telemobil mi-a promis că mă vor reangaja pe un post de telemarketer, pe un salariu mai bun decât cel pe care îl aveam cand vedeam.

Totuși, am fost amânat permanent, după care am aflat că acea conducere a fost schimbată cu o alta, așa că în final a fost destul de clar că nu voi mai putea lucra la acea firmă după cum mi s-a promis.

Era destul de greu în acea perioadă, fiindcă nu aveam un serviciu, iar veniturile din pensiile și alocațiile mele și ale mamei mele erau destul de reduse, însă în acea perioadă am contactat diverse persoane din străinătate prin intermediul internetului, și am creat două programe pentru o persoană din Statele Unite ale Americii, acesta fiind primul "loc de muncă” plătit.

În prealabil, am mai ajutat două persoane văzătoare, rude ale mele, să învețe să utilizeze computerul, însă nu contra cost.

Fundația Cartea Călătoare a organizat două cursuri de câte o săptămână fiecare, privind utilizarea computerelor de către nevăzători la Cluj-Napoca și la Focșani, iar eu am participat ca profesor. FCC a mai organizat de asemenea un curs pentru pregătirea profesorilor din toate liceele de nevăzători din țară la Buzău, iar eu am participat ca profesor și la acest curs. Majoritatea acestor profesori din liceele de nevăzători, care au participat la acele cursuri pe post de studenți, sunt văzători și au demonstrat cât se poate de clar că nu sunt foarte mult interesați să se poată pune în pielea elevilor fără vedere, nu erau în stare să folosească un computer doar cu ajutorul unui cititor de ecran, nu se pricepeau să facă configurări minime ale computerelor, utilizau computerele doar cu ajutorul mouse-ului, căci fără acesta ar fi fost pierduți, deci e evident că nu sunt în stare să îi învețe pe nevăzători să utilizeze un computer.

De foarte multe ori a fost nevoie să se ridice tonul pentru a face liniște și pentru a le permite și celor doi profesori nevăzători care au participat la acel curs, să auda vocea computerului, fiindcă ei nu vedeau ecranul computerului ca și ceilalți profesori.

Fundația Olandeză Visio, prin intermediul Fundației Cartea Călătoare, a intenționat să creeze un centru de asistență a nevăzătorilor în domeniul tehnologiei informaționale la Cluj-Napoca, și mi s-a oferit și mie posibilitatea de a concura pentru un post în cadrul acestui centru. În mod neintenționat am fost dezinformat cu privire la salariul pentru un astfel de post, și considerând salariul prea redus, am decis să nu concurez pentru respectiva poziție.

Pentru un nevăzător, un loc de muncă nu înseamnă doar un câștig, pentru că dacă ar fi fost așa, orice câștig în plus, ar fi fost cât se poate de benefic. Legislația nu permite însă decât cumularea pensiei cu alocația pentru pierderea capacității de muncă, și nu permite cumularea unui al treilea venit, și anume din salariu, așa că dacă aș fi acceptat acel post, ar fi trebuit să renunț ori la alocația pentru pierderea capacității de muncă, ori la pensia de invaliditate.

Așadar, dacă aș fi acceptat respectivul loc de muncă, ar fi trebuit să castig doar diferența între salariu și alocația de nevăzător, dar aș mai fi avut alte cheltuieli suplimentare, fiindcă o persoană care nu se deplasează prea mult are cheltuieli mai reduse decât o persoană care are un loc de muncă și trebuie să iasă în fiecare zi din casă, mai ales când trebuie însoțită de cineva.

După aproape un an de la acel moment, a avut loc la Bratislava o conferință internațională pe o temă într-un domeniu de care eu eram interesat și despre care aveam cunoștințe, și anume despre accesul nevăzătorilor la informație, și accesibilitatea paginilor de web. Eu am participat ca și delegat al Fundației Cartea Călătoare la acea conferință unde am ținut și o cuvântare în care am prezentat situația nevăzătorilor din România. Din păcate, unii nevăzători din alte țări, care au mai participat la multe astfel de conferințe m-au lămurit că aceste întâlniri nu au un alt efect decât faptul că se mai întâlnesc diverși prieteni din diverse țări, că se mai discută diverse probleme personale, se mai iese la o bere, pe banii diverselor asociații care le organizează, și că în general nu e bine să manifești opinii împotriva asociațiilor naționale ale nevăzătorilor din diverse țări, fiindcă la fel ca în România, și în Ungaria și în Bulgaria și în alte țări, asociația națională nu prea face nimic pentru nevăzători, ci doar se preiau cotizații fără ca nevăzătorii să poată spune ceva, fiindcă și prin alte țări nevăzătorilor le e teamă să nu cumva să piardă beneficiile primite din partea statului, iar cei care conduc asociațiile naționale, în general nu prea vor schimbare. Din păcate, până la sfârșitul conferinței mi-am dat seama că cei care mi-au spus asta aveau dreptate, și că nu s-a mai dorit continuarea discuțiilor și urmărirea vreunui rezultat.

Chiar înainte de a pleca la acea conferință, trei nevăzători din ANR București, dintre care unul din conducerea asociației, au participat ca invitați la o emisiune TV a domnului Adrian Păunescu, aparent doar pentru a discuta despre artă și literatură, dar de fapt pentru a promova interesele nevăzătorilor a căror drepturi puteau fi reduse. A fost una dintre puținele acțiuni ale ANR care au avut clar un scop de promovare al intereselor comunității nevăzătorilor. Nu mai țin exact minte despre ce anume s-a discutat și în ce procent au fost soluționate problemele care au fost luate în discuție, însă acea emisiune a avut un efect și pentru cariera mea, cu toate că în emisiunea respectivă nu s-a discutat absolut deloc despre accesul nevăzătorilor la un loc de muncă, sau ceva de genul acesta.

După câteva zile însă, un nevăzător pe care îl cunosc de pe o listă de discuții m-a sunat și mi-a spus că directorul unei firme a sunat la ANR și a spus că a văzut acea emisiune și că este impresionat de câte pot face nevăzătorii chiar dacă sunt lipsiți de acest simț atât de important, și că ar dori să angajeze un nevăzător. Am sunat la acea firmă, am stabilit o întâlnire, și le-am prezentat ce pot eu face, și ce experiență am. Au decis pe loc să mă angajeze pentru a mă ocupa de pagina de web a firmei.

Această firmă la care lucrez și în prezent, se numește SSIF Broker SA, și este cea mai mare firmă care oferă servicii de investiții financiare și de intermediere pe bursă din Romania.

Aproape toți angajații firmei au studii economice, iar pe mine cu toate că mă ocup de programare, mă ajută foarte mult faptul că am terminat o facultate de științe economice și înțeleg foarte bine despre ce este vorba în întreaga activitate a firmei.

În prezent, în cartea de muncă e trecut doar "întreținere site", cu toate că eu am creat în plus multe programe care nu au legătură cu întreținerea sitului de web, iar de curând fac parte și din micul departament care se ocupă cu tranzacționarea bursieră prin intermediul internetului.

Eu mă ocup cu crearea de programe care se conectează automat la situl bursei, situl Rasdaq și altele, preiau diverse tipuri de date, le stochează în baza de date, efectuează o serie de calcule, salvează apoi datele în diverse formate pentru a putea fi utilizate ca sursă de către programele de analiză grafică. De asemenea, am făcut programe care preiau cotațiile acțiunilor cotate la Bursa de Valori București, Rasdaq, Bursa Monetar Financiară și de Mărfuri din Sibiu, și le prezintă apoi pe o pagină de web într-o formă agregată pentru a fi utilizate de către brokeri. Am creat programe care preiau comunicatele bursiere, știri din presă din domeniul bursier, programe care fac numeroase calcule și creaza diverse rapoarte, mă ocup cu actualizarea anumitor parți ale sitului, cu stabilirea persoanelor care se ocupă de actualizarea anumitor secțiuni din site, am creat specificația tehnică pentru anumite programe care rulează pe site, și multe altele.

Colaborarea cu colegii și cu conducerea firmei este foarte bună, însa probabil și pentru că nu sunt persoane atrase de muncă într-un domeniu social, ci persoane interesate doar de obținerea unor profituri cât mai mari, și a unor investiții bursiere cât mai profitabile, de multe ori apar probleme de comunicare. Sunt foarte puțini colegi care atunci cand se întamplă ceva care poate fi înțeles doar dacă e văzut, îmi explică și mie ce s-a întâmplat. În multe cazuri unii colegi pur și simplu nu sunt în stare să explice, ci pot explica doar prin expresii cum ar fi "uite așa", "uite acolo", "o culoare cam așa…", "arată cam așa…", și așa mai departe, dar dacă îi întreb exact cum, nu pot să îmi spună. De multe ori îmi spun că apar erori pe ecranul computerelor lor, însă dacă îi întreb ce scrie în mesajul de eroare îmi spun că nu știu, ca au închis acel mesaj, adică cu alte cuvinte dacă nu înțeleg ceva, este mai ușor să ocolească decât să facă efortul să încerce să înțeleagă, și atunci au nevoie de cineva care vede să vină și să le rezolve problema.

Probabil că cea mai mare problemă pe care o am la serviciu este gălăgia. Atunci când în birou vorbește o singură persoană, în general pot lucra la computer, dar dacă vorbesc mai mulți de-odata, atunci trebuie să fac o pauză, căci nu mă mai pot concentra la ce îmi spune sinteza vocală a computerului în căști, și de multe ori nici măcar nu mai aud.

Aceste pauze care de multe ori sunt dese în anumite zile, sunt foarte obositoare, fiindcă de fiecare dată trebuie să reanalizez programul la care lucrez, și chiar când aș dori să continui, trebuie să fac o nouă pauză, și tot așa. Din păcate pentru moment sediul firmei nu are nici un birou în care e mai multă liniște, așa că trebuie să mă bazez doar pe înțelegerea colegilor. Această înțelegere însă se manifestă foarte rar, și în foarte puține cazuri colegii coboară tonul doar pentru că știu și văd că mă deranjează. Din păcate lucrez într-o firmă în care nici chiar cei care sunt colegi de multă vreme nu sunt prieteni decât daca au ceva de câștigat din punct de vedere financiar din relația lor.

Totuși, un lucru bun e faptul că am început să mă obișnuiesc și eu cu această situație, și nu mă mai deranjează prea tare anumite manifestări pe care în trecut le consideram ca făcând parte din categoria lipsei de bun simț, cum ar fi să îi spui cuiva ceva la ureche când mai sunt și alte persoane de față, arătând clar că ai ceva de ascuns față de celelalte persoane, însă îmi dau seama că lucrez într-o firmă în care cu cât clienții unui broker câștigă mai mult, cu atât alți investitori pe bursă, poate chiar clienții unui alt broker, au de pierdut mai mult, așa că valorile materiale au o importanță mult mai mare decât bunul simț și bunele relații cu colegii.

Stilul meu de viață din prezent este foarte puțin schimbat față de cel pe care il aveam atunci când vedeam. Și când vedeam lucram destul de mult pe computer, iar în timpul liber nu făceam prea multe deplasări, excursii. Ce e drept, în prezent fac mult mai puțină mișcare din cauză că nu mă mai pot deplasa independent, dar nu simt prea des nevoia să fac diverse ieșiri.

Nici când vedeam nu eram un mare amator de filme, dar eram un mare amator de muzică, îmi plăcea să joc fotbal dar nu îmi plăcea să urmaresc la televizor meciurile jucate de alții.

Cam în aceeași perioadă în care m-am angajat la SSIF Broker, am discutat pe lista ReBeLe despre oportunitatea înființării unei reviste electronice accesibilă pentru nevăzători.

Am hotărât să creem o revistă care va aparea pe web gratuit, urmând ca apoi să creem o versiune audio înregistrată cu voce umană pe un CD, pentru cei care nu posedă un computer.

S-au propus multe denumiri pentru această revistă, și în final s-a adoptat denumirea pe care am propus-o eu, și anume "Revista Radar", care a început să apară de la sfârșitul anului 2003, având în prezent aproape doi ani. De la înființarea revistei, eu am ocupat poziția de redactor șef, și am publicat numeroase editoriale în care am prezentat în general situația comunității nevăzătorilor din România, dar și alte subiecte. De asemenea, m-am ocupat și cu preluarea diverselor știri din presă și de pe internet care ar putea fi interesante pentru nevăzători, și am scris și articole pentru secțiunea "Tehnologie informatională".

Revista Radar poate fi citită pe web la adresa www.revistaradar.ro. Eu am creat atât design-ul paginii de web a acestei reviste cât și programele care ruleaza pe server și care prezintă articolele din revistă dinamic, fără să fie nevoie să creem manual paginile HTML. Bineânțeles, design-ul arată foarte urât pentru un văzător probabil, însă eu am fost interesat doar ca pagina să fie cât mai accesibilă pentru nevăzători, și nu am putut face un design mai aspectuos pentru că nu am beneficiat de ajutorul nici unui văzător pentru aceasta.

Cu mai mult de doi ani în urmă eu am creat un set de programe care în mod automat se conectează la serverele unor ziare importante, preiau articolele din ziua respectivă, și trimit prin email textul articolelor câtre adresele de email ale celor abonați la acest serviciu.

Acest serviciu a fost utilizat de mai multe persoane nevăzătoare care s-au abonat, fiind foarte util pentru cei care nu se pot conecta la internet decât prin intermediul unei linii telefonice, fiindcă nu sunt nevoite să fie conectate la internet în timp ce citesc presa, drept urmare costurile fiind mai reduse. Acest program m-a ajutat să creez un motor de căutare știri la care lucrez în prezent în timpul liber, pe care îl voi lansa pentru publicul larg după ce îl voi termina.

Cam aceasta a fost povestea ultimilor ani din viața mea, în care am prezentat în primul rând realizările profesionale și ce am făcut pentru a avea aceste realizări.

Octavian

Comentariu:

Din aceste studii de caz rezultă pe lângă datele legate de cauzele pierderii vederii și circumstanțele în care au reușit să se educe și să se formeze pentru viață și o serie de aspecte legate de expectanțele acestor persoane și în mod special a modului în care trebuie făcută instruirea și inserția lor socială , ei considerând că își pot asigura variate roluri sociale.

Propuneri de noi profesii și criterii de organizare a locului de muncă

în conformitate cu nevoile tinerilor nevăzători

În funcțiile de profilurile ocupaționale Holland alese de tinerii nevăzători vom încerca să identificăm medii ocupaționale, profesii și locuri de muncă precum și modalitățile prin care le-am putea face accesibile acestora.

Tabelul. 60

Criterii de organizare a locului de muncă în conformitate cu

nevoile tinerilor nevăzători

A. Atribuții Responsabilități

↓ ↓

Sarcini de lucru În raport cu : – colegii

– conducerea organizației / angajator

Abilități personale necesare pentru realizarea muncii

C. Oferirea de asistență din partea personalului organizației

D. Organizarea mediului fizic de lucru ( dotarea specifică a locului de muncă)

În continuare vom încerca să detaliem criterile de mai sus în mod specific pentru două profesii: secretar și redactor la radio

Secretar/ă Redactor la radio

A)1. Stocare de informații primite de A) 1. Lectura și parcurgerea de material

la clientți: -Stocare computerizată informative, sinteza și asimilarea lor

-Actualizare A) 2. Organizarea emisiunii radio

-Tehnoredactare -organizarea discursului pe baza

temei alese

A) 2.Păstrarea relațiilor cu clienții: -alegerea invitațiilor

-Să răspundă la cererile cliențiilor -formularea de întrebări pentru

– Să comunice cu clienții direct, prin invitați.

telefon și e-mail -realizarea emisiunii radio

-Să soluționeze anumite dificultății -studierea și alegerea unor teme

ale clienților. de actualitate pentru emisiuni

A) 3.Realizarea de rapoarte și analize A) 3. Realizarea de rapoarte de activitate

de activitate. Și analize rating

1. Abilități de utilizare a mijloacelor B) 1. Abilități de utilizare a mijlua- mijloacelor celor tehnice (computer fax imprimantă)

tehnice (computer, fax, imprimantă) -Abilități de concentrare a atenției

– Abilități de concentrare a atenției atenție distributivă

atenție distributivă. B) 2. Abilități de organizare secven-

B) 2.Abilități de organizare secvenția- țială a activitățiilor și de planificare

lă a activitățiilor și de planificare -Abilități de comunicare asertivă

-Abilități de comunicare asertivă și de exprimare facilă

-Abilități decizionale. –Abilități decizionale

-Abilități de redactare/sumarizare -Abilități de redactare a unor

a mesajelor primite de la clienți. materiale necesare pentru realizarea

-Abilități de soluționare a conflic- emisiunii

telor. –Abilități de soluționare a con-

B) 3. Abilități de analiză, sintetizare și flictelor

organizare a rezultatelor în activități profe- B) 3. Abilități de analiză sinteză

sionale. și organizare a activității

-Ablilități de redactare de rapoarte -Abilități de redactare de

de analiză rapoarte de analiză

-Abilități de soluționare creativă și -Soluții creative capacitatea de

generarea de alternative a anticipa oportunități

-Abilitatea de a anticipa dificultăți C) –Oferirea de suport pentru fami-

sau oportunități. liarizarea cu modul de funcționare a

-Oferirea de suport pentru o famili- programelor informatice

arizare cu modul de funcționare al progra- -Stabilirea unui asistent în prelu-

melor informatice, necesare în realizarea crarea, sumarizarea informațiilor nece-

activitățiilor sare emisiunii

-Stabilirea unui supervizor care va -Realizarea unei prezentări a

monituriza anumite situații de muncă difi- mediului fizic de către un angajator

cile (ex. Să se delege responsabilitatea D) –Adaptarea mediilor informa-

înspre supervizor atunci când apar anumite tice.

cereri ce nu pot fi soluționate de persoana -Utilizarea unui reportofon

cu deficiență de vedere. pentru înregistrarea audio a unor

-Realizarea unei prezentări exhau- secvențe de activități.

stive a mediului fizic de muncă de către un

angajat/ supervizor ( aceștia trebuie să fie

informați asupra dificultățiilor persoanei

nevăzătoare.

-Adaptarea mediilor informatice

( ex. Modul de prezentare a informației vi-

zuale pe monitorul computerului pentru a

putea fi utilizată de pesoana cu deficiență

de vedere.

-Utilizarea unui reportofon pentru

înregistrarea audio.

CONCLUZII

Motivul alegerii temei

OȘP a nevăzătorilor în preajma intrării României în UE este necesar a fi regândită și modificată aliniind-o la modelele vestice și în raport de dinamica profesiilor și ocupațiilor. OȘP pentru deficienți și în special pentru persoanele cu deficiență vizuală trebuie astfel concepută încât tânărul să se autocunoască, să se autoevalueze și să-și aleagă o profesie compatibilă cu deficiența dar și cu structura sa de personalitate.

Metodele educaționale și meseriile tradiționale în care sunt pregătiți în școală nevăzătorii sunt desuete, nu corespund aspirațiilor posibilităților de afirmare ale deficientului și cererilor pe piața muncii, introducerea tehnologiilor informaționale și a mijloacelor de acces au deschis alte orizonturi profesionale.

Sistemul de OȘP Holland corespunde atât în ceea ce privește descoperirea înclinațiilor, aptitudinilor subiecților cât și posibilităților de alegere a unei ocupații adecvate din Dicționarul Ocupațiilor Holland.

Ipoteze de lucru

1.Persoanele nevăzătoare reprezintă un grup eterogen ca grad și tip al deficienței, ca posibilități de recuperare, potențialități, motivații, structuri de personalitate necesitând o abordare individualizat fiecărui caz.

2. Opinia elevilor, studenților și cadrelor didactice referitor la integrarea profesională și socială a persoanelor nevăzătoare este critică la adresa neimplicării factorilor decizionali. Întrucît liceele și școlile profesionale speciale au trecut din subordinea Ministerului Muncii în a Ministerului Educației și Cercetării, activitatea de OȘP nu intră în atribuțiile specificate clar ale unei comisii de orientare profesională, acțiunea are un caracter formal, efectuându-se la încheierea ciclului gimnazial și punînd accentul în mod unilateral pe latura psiho-pedagogică a problemei.

3. Pentru o integrare socio-profesională bună este nevoie de optimizarea învățării, introducerea noilor tehnologii de acces (învățare interactivă,) reajustarea curriculumului școlar cu introducerea unui modul al unei noi discipline de învățământ – educația profesională. Este nevoie ca strategiile utilizate în consilierea pentru carieră să fie centrate nu pe deficiență ci pe potențialitățile persoanei, aptitudinile, paternul/tipul dominant de personalitate. Stereotipiile vis-a -vis de potențialitățile reduse ale nevăzătorilor funcționează în rândul elevilor și studenților văzători și nevăzători, precum și al persoanelor care lucrează în domeniul educației speciale.

Presupunem că nivelul de autoacceptare a persoanelor nevăzătoare coreleză cu eficiența măsurilor compensatorii obiectivată prin rezultate școlare, orientare și mobilitate bună, relații interpersonale adecvate, participarea la activități de grup și comportament asertiv. Deși abilitățile academice ale persoanelor nevăzătoare sunt similare cu ale văzătorilor, există în rândul persoanelor cu deficiență vizuală dificultăți de integrare socială și profesională datorate unui nivel scăzut al autoacceptării.

Presupunem existența unui mod specific de alegere a profilului ocupațional în funcție de structura de personalitate a subiectului. Modelul din care ne-am inspirat a fost acela al "potrivirii" între persoană și mediul muncii dezvoltat de Holland între anii 1959-1985. Acest model ne-ar ajuta la identificarea anumitor profile ocupaționale care s-ar potrivi unui mod în care persoanele nevăzătoare aleg să se orienteze spre o anumită categorie de profesii în funcție de tipul dominant de personalitate al fiecăruia.

Obiectivele cercetării:

Instituirea unui sistem de evaluare generală care să țină seama de aptitudinile psiho-fizice, generale și speciale ale tinerilor luați în studiu (caracteristiciile antropometrice, inclusiv ale capacității de efort, diagnosticul bolii oculare, acuitatea vizuală, câmpul vizual, prognosticul vizual, afecțiuniile asociate, capacitățile academice, aptitudinile, patternul de personalitate, motivațile, trebuințele și aspirațile)

Cunoașterea opiniilor elevilor, studenților și specialiștilor privind sistemul actual al OȘP, posibilitățile de profesionalizare și încadrare în muncă

Cunoașterea rolului imaginii de sine și al trăsăturilor de personalitate ale elevilor în performanța școlară și în alegerea carierei

Elaborarea unui model de OȘP individualizată, care să corespundă aspirațiilor, intereselor și potențialităților elevilor și identificarea unor meserii noi și introducerea lor în Nomenclatorul Ocupațiilor din România.

Adaptarea curriculară pe abilități specifice, optimizarea învățării și utilizarea noilor tehnologii informatice (Internet, E-mail), introducerea educației profesionale

6. Perfectarea unui model concret de sprijinire a integrării sociale a

nevăzătorilor cu expresie în reglementări și legi și ținând cont de dinamica

pieței muncii.

7. Identificarea unor modalități de compatibilizare între persoanele nevăzătoare și mediul social, respectiv mijloace de mediatizare pentru integrarea lor socială și implicarea comunității precum și modificarea atitudinii angajatorilor.

Material și metodă

În realizarea obiectivelor de cercetare și verificarea ipotezelor de lucru s-a recurs la alcătuirea unor loturi de tineri – elevi și studenți cărora li s-au aplicat:

Tehnici de cunoaștere a aptitudinilor fizice generale. Pentru testarea fizică a subiecțiior am aplicat tehnici de examinare clinică , a dezvoltării fizice și tehnici paraclinice.

S-au efectuat următoarele: examen clinic general pentru depistarea eventualelor afecțiuni sau deficiențe asociate; probe funcționale ventilatorii – spirometrie pentru deducerea capacității maxime de efort; măsurarea înălțimii și a greutății; consult oftalmologic: diagnosticul clinic, determinarea acuității vizuale, determinarea câmpului vizual, efectuarea examenului fundului de ochi, aprecierea prognosticului vizual.

Tehnici de apreciere a aptitudinilor psihice generale și specifice: Privitor la QI am utililizat Chestionarul verbal din testul WAIS (Wechesler Adult Intelligence Scale).Această scală verbală WAIS cuprinde 5 sub grupe.

informatie generală

înțelegere generală

șraționamente aritmetice

memorare cifre

similitudini

In ceea ce privește tipul de personalitate am recurs la Chestionarul Eysenck care cuprinde 57 de intrebări iar răspunsurile le-am interpretat pe scala E(introversie-extroversie). Performanțele școlare au fost evaluate prin următorii itemi: notele la disciplinele de profil, media generală, media la purtare.

Chestionar privind orientarea și mobilitatea adresat elevilor și studenților nevăzători. Chestionarul conține întrebări referitoare la nivelul de autonomie personală, autoservire, nivelul achiziționării deprinderilor de viață, aprecierea oportunității solicitării ajutorului altei persoane la nevoie ( nivelul de integrare,) pe o scală de 4 trepte.

Pentru studiul opiniilor am elaborat chestionarul privind OȘP, adresat cadrelor didactice, conținând 18 întrebări referitoare la eficiența activității de orientare școlar – profesională, nivelul și sursele lor de informare, sugestii pentru optimizarea învățării, îmbunătățirii curriculumului școlar și propuneri de noi profesii, altele decât cele clasice (cartonaje, împletituri de coșuri, masaj), care pot fi exercitate de către persoanele nevăzătoare. Chestionar privind OȘP adresat elevilor nevăzători are 23 întrebări, vizând studiul aspirațiilor lor profesionale și având aproape aceiași itemi ca și chestionarul descris anterior.

-tehnici de investigare a personalității

Chestionar privind stima de sine adresat elevilor și studenților nevăzători și unui lot martor. Chestionarul conține 10 propoziții care descriu sentimentele posibile despre propria persoană pe o scală de 4 trepte.

În același timp fiecare elev a fost intervievat, interviul s-a realizat de către psihologul școlii. Interviul a urmărit felul în care elevii nevăzători s-au adaptat la condiția de deficiență, rolul persoanelor semnificative din viața lor în alegerea carierei și în

utilizarea strategiilor de adaptare la condiția de deficiență, rolul unor modele dintre adulții cu deficiență vizuală, necesități. Rezultatele interviurilor au fost folosite în elaborarea unor studii de caz.

– Utilizarea unor modele de OȘP consacrate în alte țări care permit autoorientarea spre o anumită profesie

Chestionarul de orientare profesională Holland

Chestionarul Holland (1986) este un instrument de consiliere vocațională care poate fi autoadministrat, auto-scorat și auto-interpretat și poate identifica preferințele ocupaționale ale unui subiect. (Tăsica, 2003). Acest chestionar a fost aplicat loturilor de elevi și studenți nevăzători, precum și loturilor martor.

Rezultate

Examenul clinic general al celor două loturi ( elevi și studenți nevăzători) nu a decelat deficiențe asociate; boli asociateam găsit la doi elevi , unul cu diabet zaharat tip I compensat și celălalt cu hipotiroidie ușoară.

Media înălțimii la băieți este cuprinsă între 167-172 cm iar la fete între 157-163 cm. Media greutății este cuprinsă între 53-55 Kg la fete și 62 Kg respectiv 63 Kg la băieți. Din datele spirometrice am opținut o medie a capacității maxime de efort cuprinsă între 110W-115W la fete și între 120W-130W la băieți

Deci, concluzia este că subiecții anbelor loturi au capacitatea de efort bună sau chiar excelentă.

Comentariu: În afara celor doi elevi cu diabet zaharat tip I compensat și respectiv hipotiroidie ușoară subiecții din cele două loturi se situează în limitele normalității. Nu există deosebiri între cele două loturi în afara diferențelor determinate de vârstă.

În ceea ce privește deficiență vizuală un nr. de șapte elevi au dobândit cecitatea în primii 4-5 ani de viață, în rest cecitatea ( ambliopia gravă) s-au instalat progresiv până la vârsta de 10-11 ani.

Deși au beneficiat de măsuri de intervenție timpurie, deprinderile de autonomie personală nu se situează la un nivel satisfăcător la unii dintre ei, fiind dependenți pentru deplasarea în spațiul larg. Afecțiunea principală generatoare de cecitate în cazul elevilor pe primul loc cu o pondere de 46% se situează bolile cristalinului pe locul 2 cu 26% sunt viciile de refracție, afecțiunile retinei sunt răspunzătoare de 18% din cecități. Pe locul patru sunt anomaliile congenitale 5% iar pe locul cinci în proporții egale se situează glaucomul congenital și traumatismul ocular (2,7)

La studenții nevăzători afecțiunile cristalinului sunt răspunzătoare de cecitate într-o proporție mai mare ( 61,5% față de elevii nevăzători, situație explicabilă prin perfecționarea tehnicilor chirurgicale în tratarea cataractei congenitale. Viciile de refracție apar într-o proporție mai mică, respectiv 15,4%). Subiecții luați în studiu se încadrează în categoria de nevăzători prin valorile A.V. ale C.V. sau și ale prognosticului evolutiv conform baremului de școlarizare în clase de nevăzători în liceele din școala noastră. Menționăm că efectuarea câmpului vizual nu s-a putut efectua fie din cauza slabei A.V. fie din cauza faptului că purtarea lentilelor aeriene pt. corecție au constituit un obstacol tehnic. În principiu s-ar fi putut realiza la purtătorii de lentile de contact.

Privitor la percepția asupra trăsăturilor de personalitate care ar caracteriza mai pregnant nevăzătorii elevii nevăzători și elevii lot martor situează între primele trei variante încrederea în sine și răbdarea. Studenții și cadrele didactice aleg între primele trei trăsături atenția și răbdarea. Studiile de specialitate se suprapun peste percepția persoanelor intervievate că atenția ar fi mai exersată la nevăzători. Profesiile tradiționale utilizau prin eficientizarea acțiunilor compensatorii în formarea deprinderilor profesionale a răbdării și atenției, dar acestea se pot folosi în profile ocupaționale mai moderne. Considerăm că răspunsurile pot conține o anumită doză de convenționalism, ceea ce ar diminua validitatea. Putem considera variantele de răspuns în mare parte generate și de sterotipiile atitudinale (auto și heterostipii )

Pentru demonstrarea ipotezei nr 2 ( referitor la opinia elevilor studențiilor și cadrelor didactice în ce privește OȘP și integrarea socio profesională a nevăzătorilor) s-au urmărit: Sursele de informare în legătură cu domeniile profesionale, dificultăți specifice de învănțare, propuneri de optimizare a învățării și a curiculei școlare, sugesti de noi profesii accesibile nevăzătorilor precum și modalitățiilor de comunicare între ei și cu persoanele văzătoare.. Marea majoritate a răspunsurilor elevilor și studențiilor nevăzători (89% dintre elevi și 77% dintre studenții) consideră că elevul însuși trebuie să decidă în alegerea profesiei. Într-o proporție mai mică de doar 38% dintre caedrele didactice consideră că elevul trebuie să decidă alegerea profesiei sale , aceasta putând să semnifice o anumită neîncredere în capacitatea elevilor de a se auto evalua cât și lipsă de proiecție pozitivă privind integrarea lor profesională..

În ceea ce privește sursele de informare în legătură cu profesia 44% și aproape 54% dintre studenți au ales varianta „Adulți cu deficiență vizuală” și doar 3% dintre elevi și aproape 6% dintre studenți identifică ca potențiale surse de informare educatorii vocaționali. Această situație indică faptul că adresabilitatea către acest tip de servicii este aproape necunoscută în școala de nevăzători și în general printre nevăzători.

Deși majoritatea cadrelor didactice au răspuns că pot să identifice în activitatea de OȘP doar 5 persoane din 27 au identificat câteva surse ( specialiști de la Protecția Drepturilor Copilului, Cadrele didactice unuversitare din domeniu și profesioniștii de la centrul Expert..

Referitor la materile lor preferate în timpul liceului pe locul 1 se situează literatura urmată de limbile străine (17,9%) pe locul trei se situează informatica la egalitate cu disciplinele socio umane 15,6%. Răspunsurile lor implică o mare variabilitate de preferințe sugerând școlarizarea și în alte profiluri decât cel de filologie.

În ceea ce privește dificultățiile de învățare, 40% dintre elevi au răspuns că au dificultăți la limbile străine, 32% au răspuns că la disciplinele reale iar 24% dintre chestionați evocă științele socio umane. Aceste răspunsuri sugerează obțiunea lor pentru alt profil gimnazial ( ex. Real informatica) Răspunsurile studențiilor ca și ale cadrelor didactice se clasifică în două categorii: Disciplinele reale 75% în răspunsurile studențiilor și 46% în răspunsurile cadrelor didactice. Concluzia ar fi că studiul arată o opinie critică privitor la modul în care se desfășoară OȘP al nevăzătorilor. Elevii înșiși cerând introducerea tehnologiilor de acees informație mai structurată, mai precisă intoducera unor module practice care să-i învețe concret cum să intre la absolvire pe piața muncii.

Cadrele didactice consideră că mijloacele moderne de învățare se situează pe locul întâi (29,4% într-o proporție de jumătate din răspunsurile elevilor). Evocarea materialului didactic adecvat într-o proporție de 26% în răspunsurile cadrelor didactice pare a se referii la vechiile metode de învățare, materiale Braile materiale acustice. Referitor la modalitatea de comunicare în scris a persoanelor nevăzătoare 87% dintre elevi și 62% dintre studenți utilizează calculatorului este preferată de către elevi și studenți chiar dacă un procent semnificativ stăpânesc satisfăcător sau bine 94% în accepția cadrelor didactice.

În ce privește nomenclatorul profesiilor 100% dintre studenți îl consideră depășit și consideră că trebuie lărgit cu noi profesii.Propunerile au fost în ordinea următoare meseria de profesor 56,1% urmată de ceea de informatician apoi avocat, jurnalist psiholog. Răspunsurile studențiilor propun pe primul loc profesia de informatician pe locul doi la egalitate următoarele profesii: psiholog redactor, radio-tv, profesia de secretar. Mai enumeră următoarele profesii: avocattranslator jurnalist muzician, actor etc.

Cadrele didactice propun pe primul loc profesia de informatician la extrema cealaltă propun o profesie tradițională cea de telefonist, apoi cea de muzician, degustător de vinuri.

Sugestiile făcute în direcția modernizării activității didactice impun ca profesorii care lucrează în învățământul special să urmeze un curs pentru utilizarea calculatorului dotat cu tehnologie de acces pentru acest tip de deficiență.

În ipoteza numărul 4 am presupus că nivelul de autoacceptare al persoanelor nevăzătoare, corelează cu eficiență măsurilor compensatorii obiectivată prin rezultate școlare, orientare și mobilitate bună. Am mai presupus că abilitățiile academice ale persoanelor nevăzătoare sunt similare cu ale văzătorilor dar există în rândul lor dificultăți de integrare generate de un nivel scăzut al autoacceptării (stimă de sine redusă). Pentru verificarea primei părți a ipotezei am calculat coeficientul de corelație Pearson între stima de sine a elevilori nevăzători, itemii chestionarului de orientare & mobilitate și rezultatele școlare ale elevilor. Am obținut rezultate semnificative statistic: Notele la Limba Română corelează cu doi dintre itemii de integrare , iar notele la Informatică cu doi dintre itemii de orientare și mobilitate și trei itemi de integrare. Privitor la nivelul de auto acceptare, contrar așteptărilor nu am obținut rezultate semnificative la scorul elevilor la chestionarul stimă de sine și celelalte variabil. Totuși la două dintre întrebările chestionarului și anume: „În general sunt înclinat să cred că dau greș în ceea ce intreprind și media generală, am obținut un coeficient de corelație r= -0.329 și p< 0.047, precum și cu informatica r=-0.417 și p<0.01. Între itemul sunt capabil să fac lucrurile la fel de bine ca și ceilalți” și nota la limba latină.Există o corelație semnificativă statistic, deși nu foarte ridicată ca valoare: r=0.331 și p<0.046. Rezultatele noastre au confirmat că abilitățiile elevilor nevăzători sunt similare cu ale văzătorilor. QI mediu la testul de inteligență verbală la elevi a fost de 107 iar la studenții nevăzători. 110 Media mediilor generale a elevilor nevăzători este m=8.66( abaterea standard AS=0.78) iar a elevilor văzători este m=8.42 abaterea standard AS=0.83) La diferitele materii mediile elevilor nevăzători se situează între 7,45 și 9,78. Comparând stima de sine a persoanelor nevăzătoare din lotul nostru de elevi cu lotul martor, nu se obțin diferențe semnificative statistic, explicația constând în faptul că acești elevi nevăzători s-au selectat și prin exigențele examenului de capacitate. Rezultatele testului REY. arată diferențe semnificative statistic la fazele: 1c, 3f, 4f, 5c, 5f., nevăzătorii având un scor mai bun decât văzătorii.

În ipoteza numărul 5 am presupus existență unui mod specific de alegere a profilului ocupațional în funcție de structura de personalitate a subiectului. Scorul RIASEC la elevii nevăzători indică următoarele categorii de profesii din Dicționarul Ocupațiilor Holland: Pe locul 1 cu un procent de 36% se situează profesiile din domeniul artistic (A) pe locul 2 profesiile din domeniul social (S) cu un procent de 33%, iar pe locul 3 16% cele din domeniul întreprinzător (E) într-un procent de 10% se situează profesiile din domeniul investigativ (I) în timp ce domeniul realist. (R) obține un procent de 2% iar cel convențional (C) 3%. La lotul martor elevi am obținut următoarele rezultate: Domeniul Intreprinzător cu un procent de 39%, pe locul al doilea domeniul artistic cu un procent de 22% urmat de domeniul social cu 13% iar profesiile din domeniile investigativ (I) realist(R) sunt la procente egale de 11%.

Comparând frecvențele obținute de cele două loturi ( elevii nevăzători și elevii văzători). Prin testul statistic CHI-pătrat, diferențele s-au dovedit a fi semnificative, acesta indică un mod specific al nevăzătorilor de a alege anumite domenii profesionale. Varietatea acestor domenii este infinit mai mare decât cele existente în vechiul nomenclator destinat nevăzătorilor ce arăta vechiul nomenclator de profesii destinat nevăzătorilor din țara noastră.

Pe baza rezultatelor obținute la prelucrarea statistică a răspunsurilor la chestionarul de orientare profesională Holland am făcut propuneri de noi profesii precum și criterii de organizare a locului de muncă în conformitate cu nevoile tinerilor nevăzători.

În concluzie prin datele obținute am răspuns atât ipotezelor de lucru cât și obiectivelor pe care ni le-am propus și rezultă cu prisosință necesitatea înlocuirii actualului model de OȘP cu unul nou , mai eficient și cu finalitate socială , de tipul modelului Holland care permite într-adevăr tânărului să se autocunoască și să-și aleagă singur o profesie adecvată care să corespundă aptitudinilor sale precum și intereselor și aspirațiilor sale. Pentru punerea în practică a acestui model este necesară o restructurare a curiculei școlare cu utilizarea tehnologiilor informatice și o îmbogășire a gamei de profesii, cu unele de factură intelectuală în conformitate cu performanțele lor intelectuale și de abstractizare. Prin aceasta s-ar facilita aceesul în învățământul superior în mai multe profile ale tinerilor nevăzători.

Propuneri de valorificare al lucrării

Pentru valorificare ne-am propus:

1. Instituirea unui program național de depistare precoce a bolilor oculare.

2. Dotarea tuturor școlilor pentru deficienți de vedere cu calculatoare adaptate cu tehnologie de acces.

3. Instruirea cadrelor didactice care își desfășoară activitatea în școli în care învață elevi nevăzători pentru a putea utiliza calculatorul dotat cu tehnologie de acces prin cursuri destinate cadrelor didactice.

4. Introducerea în curriculum a unei noi discipline –Educația profesională care să-i învețe pe tinerii nevăzători deprinderile pentru a intra pe piața muncii la nivelul lor real de competență. Modulul de practică s-ar putea realiza la început în perioada vacanțelor și apoi introdus ca disciplină separată în cadrul programei școlare

5. Extinderea gamei de profesii pentru nevăzători ținând seama de cele recomandate de Dicționarul Ocupațiilor Holland.

6. Aplicarea sistemului de OȘP pe care l-am experimentat pe baza modelului Holland.

7. Organizarea unor campanii de informare asupra potențialului de muncă al nevăzătorilor prin mass-media, pliante destinate angajatorilor și întâlniri între persoanele nevăzătoare și publicul larg.

8. Introducerea în planul de cercetare al INEMRCM a uei teme care să conducă la adaptarea sistemului de OȘP și la alte categorii de deficienți, eventual traducerea Dicționarului Ocupațiilor Holland pentru aplicarea și la tinerii valizi a acestui sistem .

9. Introducerea unei inițiative legislative privind constituirea unui fond destinat achiziționării de PC dotat cu tehnologie de acces pentru nevăzători din venituri bugetare, donații, distribuirea a 1% din impozitul pe salar al aparținătorilor persoanelor nevăzătoare, precum și al celor care lucrează în domeniul educației nevăzătorilor și al angajațiilor Asociației Naționale a Nevăzătorilor din România.

ANEXE

CHESTIONAR

STIMA DE SINE

Vă prezentăm mai jos 10 propoziții care descriu sentimentele posibile despre propria dumneavoastră persoană. Vă rugăm să citiți cu atenție fiecare propoziție și indicați prin încercuire care din cele patru răspunsuri vi se potrivesc personal.

____________________________________________________________________________

1. Foarte de acord

2. De acord

3. Nu sunt de acord

4. Sunt în total dezacord

Simt că am mai multe calități bune 1 2 3 4

Câteodată mă simt nefolositor/ 1 2 3 4

nefolositoare

Simt că sunt o persoană de valoare 1 2 3 4

cel puțin la egalitate cu ceilalți

Aș dori să am mai mult respect 1 2 3 4

față de mine însumi

Sunt capabil să fac lucrări la fel 1 2 3 4

de bine ca și ceilalți

Câteodată mă gîndesc că nu sunt 1 2 3 4

bun/bună deloc

Am o atitudine pozitivă față de 1 2 3 4

persoana mea

Simt că nu am prea multe motive 1 2 3 4

să fiu mândru/mândră de mine

În general sunt satisfăcut/satisfăcută 1 2 3 4

de mine însumi

În general sunt înclinat să cred 1 2 3 4

de mine însumi că dau greș în

ceea ce întreprind

Chestionarul de orientare vocațională Holland

Acest chestionar te poate ajuta să explorezi profesiile pe care ai putea să le urmezi. Dacă te-ai gîndit deja la o ocupație, chestionarul îți poate susține ideea sau îți poate sugera alte posibilități. Dacă nu te-ai hotărât asupra profesiei pe care să o urmezi, aceasta broșură te poate ajuta să selectezi un grup de ocupații la care să te gândești ulterior. Mulți oameni consideră utilă și amuzantă completarea acestui chestionar. S-ar putea să-ți placă această experiență, dacă urrmezi instrucțiunile cu grijă, pagină cu pagină.

NU TE GRABI:vei câstiga mai mult executând această sarcină cu atenție. Folosește creionul pentru a putea șterge cu ușurință.

Nume, prenume……………………………………………………………………………..

Vârsta ………………..Sex ……Data completării………………………………….

I. ASPIRATII

Scrie dedesupt ocupațiile pe care le iei în considerare atunci când te gândești la viitorul tău. Fă o listă cu carierele la care ai visat, ca și cu cele despre care ai discutat cu alții. Incearcă să refaci istoricul. Pune meseria aleasă cel mai recent pe linia 1 și continuă până la cea mai îndepărtată in timp.

Ocupația

Folosește “Ghidul ocupațiilor”. Identifică pentru fiecare dintre ocupațiile pe care tocmai le-ai scris, codul format din trei litere. Căutind codurile ocupaționale vei învăța despre multele ocupații din întreaga lume. Această sarcină durează de obicei între 5 și 15 minute.

Dacă ocupația dorită nu se regăsește în “Ghidul ocupațiilor”, alege acea ocupație care se apropie cel mai mult de ocupația la care tu aspiri.

Dacă te grăbești, completează întîi chestionarul și adaugă codurile la sfîrșit.

ACTIVITĂȚI

Marchează pe coloana lui “DA” activitățile care ți-ar plăcea să le faci. Pe coloana lui “NU”, marchează acele activități care îți displac sau îți sunt indiferente.

R DA NU

TOTAL “ DA”

I DA NU

TOTAL “ DA”

A DA NU

TOTAL “ DA”

S DA NU

TOTAL “ DA”

E DA NU

TOTAL “ DA”

C DA NU

TOTAL “DA”

II. COMPETENȚE

Bifează pe coloana lui “DA” acele activități pe care le faci bine sau pentru care ai competențe. Bifează pe coloana lui “NU” acele activități pe care nu le-ai efectuat niciodată sau foarte rar.

R DA NU

TOTAL “DA”

I. DA NU

TOTAL “DA”

A. DA NU

TOTAL “DA”

S. DA NU

TOTAL “DA”

E. DA NU

Total “Da”

C. DA NU

Total “Da”

COMPETENȚE

Acesta este un inventar al sentimentelor și atitudinilor tale față de ma multe tipuri de munci. Arată care sunt ocupațiile care te interesează și te atrag, marcându-le pe coloana “Da”. Arată ce ocupații îți displac sau le consideri neinteresante, marcându-le pe coloana “Nu”.

OCUPAȚII

R. DA NU

Total “Da”

I. DA NU

Total “Da”

A. DA NU

Total “Da”

s. DA NU

Total “Da”

E. DA NU

Total “Da”

C. DA NU

Total “Da

AUTOAPRECIERE

Pentru fiecare din caracteristicile următoare, spune ceea ce crezi cu adevărat despre tine însuți, atunci când te compari cu alte persoane de aceeași vârstă. Incearcă să apreciezi corect felul în care te vezi tu însuți. Încercuiește numărul corespunzător și evită să te evaluezi în același fel pentru fiecare tip de abilitate.

CUM SĂ-ȚI ORGANIZEZI RĂSPUNSURILE

Începe pe pagina 4. Numără de câte ori ai marcat da. Scrie pe liniile următoare numărul obținut pentru fiecare grup de Activități, Competențe sau Ocupații.

EPI

Numele……………………………………………………………………………………..Vârsta………………..

Ocupația…………………………………………………………………………………….SEXUL………………

1. Doriți adesea să fiți în situații care să vă stimuleze? DA NU

2. Aveți frecvent nevoie de prieteni înțelegători care să vă înveselească? DA NU

3. De obicei vă faceți griji? DA NU

4. Vă este greu să acceptați un refuz? DA NU

5. Vă opriți pentru a vă gândi înainte de a face ceva? DA NU

6. Dacă promiteți că veți face ceva vă țineți întotdeauna de cuvânt, oricât v-ar fi de neplăcut? DA NU

7.Vi se schimbă adesea dispoziția? DA NU

8. În general, vorbiți și acționați repede fără a vă opri pentru a reflecta asupra lucrurilor?

DA NU

9. Vă simțiți vreodată ,, pur și simplu nefericit” fără motiv serios? DA NU

10. Ați face aproape orice când sunteți pus la ambiție? DA NU

11. Vă simțiți vreodată intimidat când doriți să vorbiți cu o necunoscută atrăgătoare (respectiv cu un necunoscut atrăgător)? DA NU

12. Vi se întâmplă să vă pierdeți din când în când stăpânirea de sine și să vă înfuriați? DA NU

13. Acționați adesea pe inspirația momentului? DA NU

14. Vă necăjiți adesea pentru lucruri pe care nu trebuia să le spuneți, sau să le faceți? DA NU

15. Preferați, în general, să citiți în loc să vă întâlniți cu alți oameni? DA NU

16. Vă simțiți jignit cu ușurință? DA NU

17. Vă place să ieșiți des în oraș? DA NU

18. Vi se întâmplă să aveți, din când în când, gânduri și idei care nu v-ar place să fie cunoscute de alții? DA NU

19. Vă simțiți uneori plin de energie, iar alteori apatic? DA NU

20. Preferați să aveți prieteni puțini dar aleși? DA NU

21. Visați mult ,, cu ochii deschiși” ? DA NU

22. Când oamenii țipă la dvs. Răspundeți și dvs. la fel? DA NU

23. Aveți adesea sentimente de vinovăție? DA NU

24. Sunt toate obiceiurile dvs. bune și de dorit? DA NU

25. De obicei, vă puteți destinde și petrece foarte bine când participați la o petrecere veselă? DA NU

26. Credeți despre dvs. că sunteți încordat sau foarte sensibil? DA NU

27. Sunteți considerat de cei din jur că sunteți foarte vioi? DA NU

28. După ce ați făcut un lucru important, vi se întâmplă frecvent să plecați cu sentimentul că ați fi putut să-l faceți mai bine? DA NU

29. Când sunteți cu alți oameni, sunteți în majoritatea cazurilor tăcut? DA NU

30. Bârfiți câteodată? DA NU

31. Vi se întâmplă să nu puteți dormi din cauza unor idei care vă umblă prin minte?

DA NU

32. Dacă doriți să aflați un lucru, preferați să-l căutați într-o carte, în loc să discutați cu cineva despre acest lucru? DA NU

33. Aveți vreodată palpitații sau o greutate pe inimă? DA NU

34. Vă place genul de muncă la care trebuie să fiți foarte atent? DA NU

35. Aveți crize de tremurături sau frisoane? DA NU

36. Ați declara întodeauna la vamă tot ce aveți , chiar dacă ați ști că nu veți fi prins niciodată? DA NU

37. Vă displace să fiți într-o adunare în care oamenii joacă feste unii altuia? DA NU

38. Sunteți o persoană iritabilă? DA NU

39. Vă place să faceți lucruri în care trebuie să acționați repede? DA NU

40. Vă frământă în legătură cu anumite lucruri care s-ar putea întâmpla? DA NU

41. Sunteți lent și lipsit de grabă în felul dvs. de a vă mișca? DA NU

42. Ați întârziat vreodată la serviciu (școală)? DA NU

43. Aveți multe coșmaruri? DA NU

44. Vă place atât de mult să vorbiți cu oamenii încât nu scăpați niciodată ocazia să vorbiți cu un necunoscut? DA NU

45. Aveți junghiuri sau dureri? DA NU

46. Ați fi foarte nefericit dacă n-ați putea să vedeși mulți oameni în majoritatea timpului dvs.? DA NU

47. Vă considerați a fi o persoană nervoasă? DA NU

48. Din toți oamenii pe care-i cunoașteți sunt unii care categoric nu vă plac? DA NU

49. Considerați că aveți suficientă încredere în dvs.? DA NU

50. Puteți fi cu jignit când oamenii vă găsesc defecte personale sau greșeli în muncă?

DA NU

51. Vă vine greu să vă distrați efectiv la o petrecere însuflețită? DA NU

52. Sunteți frământat de sentimente de inferioritate? DA NU

53. Vă vine ușor să înviorați o petrecere plictisitoare? DA NU

54. Vorbiți câteodată despre lucruri despre care nu știți nimic? DA NU

55. Sunteți îngrijorat în legătură cu sănătatea dvs.? DA NU

56. Vă place să faceți farse altora ? DA NU

57. Suferiți de insomnie? DA NU

ANEXE

CHESTIONAR

STIMA DE SINE

Vă prezentăm mai jos 10 propoziții care descriu sentimentele posibile despre propria dumneavoastră persoană. Vă rugăm să citiți cu atenție fiecare propoziție și indicați prin încercuire care din cele patru răspunsuri vi se potrivesc personal.

____________________________________________________________________________

1. Foarte de acord

2. De acord

3. Nu sunt de acord

4. Sunt în total dezacord

Simt că am mai multe calități bune 1 2 3 4

Câteodată mă simt nefolositor/ 1 2 3 4

nefolositoare

Simt că sunt o persoană de valoare 1 2 3 4

cel puțin la egalitate cu ceilalți

Aș dori să am mai mult respect 1 2 3 4

față de mine însumi

Sunt capabil să fac lucrări la fel 1 2 3 4

de bine ca și ceilalți

Câteodată mă gîndesc că nu sunt 1 2 3 4

bun/bună deloc

Am o atitudine pozitivă față de 1 2 3 4

persoana mea

Simt că nu am prea multe motive 1 2 3 4

să fiu mândru/mândră de mine

În general sunt satisfăcut/satisfăcută 1 2 3 4

de mine însumi

În general sunt înclinat să cred 1 2 3 4

de mine însumi că dau greș în

ceea ce întreprind

Chestionarul de orientare vocațională Holland

Acest chestionar te poate ajuta să explorezi profesiile pe care ai putea să le urmezi. Dacă te-ai gîndit deja la o ocupație, chestionarul îți poate susține ideea sau îți poate sugera alte posibilități. Dacă nu te-ai hotărât asupra profesiei pe care să o urmezi, aceasta broșură te poate ajuta să selectezi un grup de ocupații la care să te gândești ulterior. Mulți oameni consideră utilă și amuzantă completarea acestui chestionar. S-ar putea să-ți placă această experiență, dacă urrmezi instrucțiunile cu grijă, pagină cu pagină.

NU TE GRABI:vei câstiga mai mult executând această sarcină cu atenție. Folosește creionul pentru a putea șterge cu ușurință.

Nume, prenume……………………………………………………………………………..

Vârsta ………………..Sex ……Data completării………………………………….

I. ASPIRATII

Scrie dedesupt ocupațiile pe care le iei în considerare atunci când te gândești la viitorul tău. Fă o listă cu carierele la care ai visat, ca și cu cele despre care ai discutat cu alții. Incearcă să refaci istoricul. Pune meseria aleasă cel mai recent pe linia 1 și continuă până la cea mai îndepărtată in timp.

Ocupația

Folosește “Ghidul ocupațiilor”. Identifică pentru fiecare dintre ocupațiile pe care tocmai le-ai scris, codul format din trei litere. Căutind codurile ocupaționale vei învăța despre multele ocupații din întreaga lume. Această sarcină durează de obicei între 5 și 15 minute.

Dacă ocupația dorită nu se regăsește în “Ghidul ocupațiilor”, alege acea ocupație care se apropie cel mai mult de ocupația la care tu aspiri.

Dacă te grăbești, completează întîi chestionarul și adaugă codurile la sfîrșit.

ACTIVITĂȚI

Marchează pe coloana lui “DA” activitățile care ți-ar plăcea să le faci. Pe coloana lui “NU”, marchează acele activități care îți displac sau îți sunt indiferente.

R DA NU

TOTAL “ DA”

I DA NU

TOTAL “ DA”

A DA NU

TOTAL “ DA”

S DA NU

TOTAL “ DA”

E DA NU

TOTAL “ DA”

C DA NU

TOTAL “DA”

II. COMPETENȚE

Bifează pe coloana lui “DA” acele activități pe care le faci bine sau pentru care ai competențe. Bifează pe coloana lui “NU” acele activități pe care nu le-ai efectuat niciodată sau foarte rar.

R DA NU

TOTAL “DA”

I. DA NU

TOTAL “DA”

A. DA NU

TOTAL “DA”

S. DA NU

TOTAL “DA”

E. DA NU

Total “Da”

C. DA NU

Total “Da”

COMPETENȚE

Acesta este un inventar al sentimentelor și atitudinilor tale față de ma multe tipuri de munci. Arată care sunt ocupațiile care te interesează și te atrag, marcându-le pe coloana “Da”. Arată ce ocupații îți displac sau le consideri neinteresante, marcându-le pe coloana “Nu”.

OCUPAȚII

R. DA NU

Total “Da”

I. DA NU

Total “Da”

A. DA NU

Total “Da”

s. DA NU

Total “Da”

E. DA NU

Total “Da”

C. DA NU

Total “Da

AUTOAPRECIERE

Pentru fiecare din caracteristicile următoare, spune ceea ce crezi cu adevărat despre tine însuți, atunci când te compari cu alte persoane de aceeași vârstă. Incearcă să apreciezi corect felul în care te vezi tu însuți. Încercuiește numărul corespunzător și evită să te evaluezi în același fel pentru fiecare tip de abilitate.

CUM SĂ-ȚI ORGANIZEZI RĂSPUNSURILE

Începe pe pagina 4. Numără de câte ori ai marcat da. Scrie pe liniile următoare numărul obținut pentru fiecare grup de Activități, Competențe sau Ocupații.

EPI

Numele……………………………………………………………………………………..Vârsta………………..

Ocupația…………………………………………………………………………………….SEXUL………………

1. Doriți adesea să fiți în situații care să vă stimuleze? DA NU

2. Aveți frecvent nevoie de prieteni înțelegători care să vă înveselească? DA NU

3. De obicei vă faceți griji? DA NU

4. Vă este greu să acceptați un refuz? DA NU

5. Vă opriți pentru a vă gândi înainte de a face ceva? DA NU

6. Dacă promiteți că veți face ceva vă țineți întotdeauna de cuvânt, oricât v-ar fi de neplăcut? DA NU

7.Vi se schimbă adesea dispoziția? DA NU

8. În general, vorbiți și acționați repede fără a vă opri pentru a reflecta asupra lucrurilor?

DA NU

9. Vă simțiți vreodată ,, pur și simplu nefericit” fără motiv serios? DA NU

10. Ați face aproape orice când sunteți pus la ambiție? DA NU

11. Vă simțiți vreodată intimidat când doriți să vorbiți cu o necunoscută atrăgătoare (respectiv cu un necunoscut atrăgător)? DA NU

12. Vi se întâmplă să vă pierdeți din când în când stăpânirea de sine și să vă înfuriați? DA NU

13. Acționați adesea pe inspirația momentului? DA NU

14. Vă necăjiți adesea pentru lucruri pe care nu trebuia să le spuneți, sau să le faceți? DA NU

15. Preferați, în general, să citiți în loc să vă întâlniți cu alți oameni? DA NU

16. Vă simțiți jignit cu ușurință? DA NU

17. Vă place să ieșiți des în oraș? DA NU

18. Vi se întâmplă să aveți, din când în când, gânduri și idei care nu v-ar place să fie cunoscute de alții? DA NU

19. Vă simțiți uneori plin de energie, iar alteori apatic? DA NU

20. Preferați să aveți prieteni puțini dar aleși? DA NU

21. Visați mult ,, cu ochii deschiși” ? DA NU

22. Când oamenii țipă la dvs. Răspundeți și dvs. la fel? DA NU

23. Aveți adesea sentimente de vinovăție? DA NU

24. Sunt toate obiceiurile dvs. bune și de dorit? DA NU

25. De obicei, vă puteți destinde și petrece foarte bine când participați la o petrecere veselă? DA NU

26. Credeți despre dvs. că sunteți încordat sau foarte sensibil? DA NU

27. Sunteți considerat de cei din jur că sunteți foarte vioi? DA NU

28. După ce ați făcut un lucru important, vi se întâmplă frecvent să plecați cu sentimentul că ați fi putut să-l faceți mai bine? DA NU

29. Când sunteți cu alți oameni, sunteți în majoritatea cazurilor tăcut? DA NU

30. Bârfiți câteodată? DA NU

31. Vi se întâmplă să nu puteți dormi din cauza unor idei care vă umblă prin minte?

DA NU

32. Dacă doriți să aflați un lucru, preferați să-l căutați într-o carte, în loc să discutați cu cineva despre acest lucru? DA NU

33. Aveți vreodată palpitații sau o greutate pe inimă? DA NU

34. Vă place genul de muncă la care trebuie să fiți foarte atent? DA NU

35. Aveți crize de tremurături sau frisoane? DA NU

36. Ați declara întodeauna la vamă tot ce aveți , chiar dacă ați ști că nu veți fi prins niciodată? DA NU

37. Vă displace să fiți într-o adunare în care oamenii joacă feste unii altuia? DA NU

38. Sunteți o persoană iritabilă? DA NU

39. Vă place să faceți lucruri în care trebuie să acționați repede? DA NU

40. Vă frământă în legătură cu anumite lucruri care s-ar putea întâmpla? DA NU

41. Sunteți lent și lipsit de grabă în felul dvs. de a vă mișca? DA NU

42. Ați întârziat vreodată la serviciu (școală)? DA NU

43. Aveți multe coșmaruri? DA NU

44. Vă place atât de mult să vorbiți cu oamenii încât nu scăpați niciodată ocazia să vorbiți cu un necunoscut? DA NU

45. Aveți junghiuri sau dureri? DA NU

46. Ați fi foarte nefericit dacă n-ați putea să vedeși mulți oameni în majoritatea timpului dvs.? DA NU

47. Vă considerați a fi o persoană nervoasă? DA NU

48. Din toți oamenii pe care-i cunoașteți sunt unii care categoric nu vă plac? DA NU

49. Considerați că aveți suficientă încredere în dvs.? DA NU

50. Puteți fi cu jignit când oamenii vă găsesc defecte personale sau greșeli în muncă?

DA NU

51. Vă vine greu să vă distrați efectiv la o petrecere însuflețită? DA NU

52. Sunteți frământat de sentimente de inferioritate? DA NU

53. Vă vine ușor să înviorați o petrecere plictisitoare? DA NU

54. Vorbiți câteodată despre lucruri despre care nu știți nimic? DA NU

55. Sunteți îngrijorat în legătură cu sănătatea dvs.? DA NU

56. Vă place să faceți farse altora ? DA NU

57. Suferiți de insomnie? DA NU