Particularitati In Ingrijirea Copiilor Abuzati. Studiu Retrospectiv Efectuat la Directia Generala de Proetctie a Copilului Brasov In Perioada 2010 2015

PARTICULARITATI IN INGRIJIREA COPIILOR ABUZATI. STUDIU RETROSPECTIV, EFECTUAT LA DIRECTIA GENERALA DE PROTECTIE A COPUILULUI BRASOV IN PERIOADA 2010-2015

INTRODUCERE 2

CAPITOLUL I. PARTEA GENERALA 3

I.1.ABUZUL FIZIC 3

I.1.1.Semne la copil: 4

I.1.2.Semne la parinte sau tutore: 4

I.2.ABUZUL PSIHIC/EMOTIONAL 4

I.2.1.Semne la copil: 4

I.2.2.Semne la parinti: 5

I.3.ABUZUL SEXUAL 5

I.3.1.Simptome: 6

I.3.2.Semne la copil: 6

I.3.3.Semne la parinte: 6

I.3.4.Teste si examene: 6

I.3.5.Tratamentul: 7

I.4.NEGLIJAREA 7

1.4.1.Semne la copil: 8

I.4.2.Semne la parinti: 8

I.5.ABANDONUL 8

I.5.1.Semne la copil: 8

I.5.2.Semne la parinti: 9

I.5.3.Semne la parinte si copil: 9

I.6.CONSECINTE PE TERMEN LUNG 9

I.6.1.FACTORI CARE AFECTEAZA CONSECINTELE ABUZULUI SI NEGLIJARII 10

I.6.2.SANATATE FIZICA-CONSECINTE 10

I.6.3.TRAUMATISM CRANIAN 10

I.6.4.AFECTAREA DEZVOLTARII CREIERULUI 10

I.6.5.SANATATEA FIZICA DEFICITARA 11

I.6.6.CONSECINTE PSIHOLOGICE 11

I.6.7.CONSECINTE COMPORTAMENTALE 11

INTRODUCERE

In ultimii ani, mass-media a adus in fata publicului nenumarate cazuri in care parintii sau familia isi maltrateaza copii. Se pare ca suntem in fata unei noi probleme sociale: abuzul asupra copiilor. Oare oamenii din ziua de astazi isi iubesc mai putin copii? Ce urmari au aceste abuzuri pe termen lung? Care sunt semnele vizibile ca un copil este abuzat? Acestea si multe alte intrebari isi asteapta raspunsul.

Abuzul parintilor asupra copiilor pare a fi mai frecvent in familiile cu un statut economic si o educatie scazute, dublate de particularitatile psihologice, precum lipsa afectivitatii intre soti si o relatie precara cu celelalte rude. Cea mai mare parte a parintilor abuzivi provin din familii cu grad crescut de violenta, fiind abuzati in copilarie.

Copii de 5 si pana la 5 ani au cel mai mare risc de abuz si moarte din cauza abuzului. Abuzul si neglijarea pot avea efecte devastatoare pe termen scurt si lung. Multi copii pot dezvolta probleme mentale, ca tulburari de personalitate sau abuz de substante, sau probleme fizice de sanatate, cum ar fi durere, disabilitati si probleme de sanatate pe termen lung.

Numerosi factori cresc riscul ca un copil sa fie abuzat sau neglijat. Copii care sunt ingrijiti de familii cu cunostinte limitate despre cum sa aiba grija de un copil au un risc crescut de abuz si neglijare. Copii din urmatoarele familii au de asemenea un risc crescut: relatii tensionate sau rele, consum de droguri si izolare sociala( care nu au familia sau prieteni aproape pentru a-i ajuta). Saracia, de asemenea, creste sansa ca un copil sa fie abuzat sau neglijat. Majoritatea copiilor sunt abuzati sau neglijati de adulti care in copilarie au trecut prin aceste fenomene.

DEF: A face sau a nu face ceva care dauneaza sau supune un copil la un risc de vatamare.Abuzul asupra copilului este o alegorie care cuprinde un grup de conduite adesea coexistente:

Abandonul

Abuzul fizic

Abuzul emotional

Abuzul sexual

Neglijarea, dar si neindeplinirea nevoilor unui copil pot fi de asemenea, o forma de abuz.

Abuzul de substante face parte din definitia abuzului asupra copilului sau neglijarii in multe tari. Printre circumstantele care sunt considerate abuz sau neglijare in unele tari se numara:

Expunerea prenatala a unui copil la vatamare din cauza consumului mamei de droguri ilegale sau alte substante

Fabricarea sau prelucrarea de metamfetamina in prezenta unui copil

Vanzarea, distribuirea sau oferirea de droguri ilegale sau alcool unui copil

Utilizarea de catre parinte, tutore sau alt ingrijitor de substante care altereaza capacitatea acestuia de a avea grija de copil.

CAPITOLUL I. PARTEA GENERALA

I.1.ABUZUL FIZIC

Fiecare medic care se intalneste cu un copil ar trebuii sa fie constient de cele mai frecvente tipuri de leziuni si situatii care pot da motive de ingrijorare asociate cu abuzul asupra copilului. Cand se confrunta cu un copil care a fost/ este suspectat de a fi abuzat, pana si medicii pot devenii anxiosi si nesiguri la ceea ce ar trebuii sa faca. Este bine de amintit ca la inceput, cel mai bun mod in care medicul poate ajuta copilul este sa aiba grija de aspectele de baza ale muncii sale: examenul clinic atent, inregistrarile medicale anterioare si raportarea cazului autoritatilor.

Abuzul fizic poate fi tradus ca o atingere sau un contact fizic non-accidental(variind de la echimoze minore la fracturi severe sau chiar moarte) ca urmare a unei loviri(cu o mana, bat, curea sau alt obiect), batai, muscaturi, aruncari, scuturari, intepari, imbrancire, sufocari, arderi sau ranirii unui copil in orice fel, ce este indus de un parinte, ingrijitor sau orice alta persoana responsabila de copil. Asemenea prejudicii sunt considerate abuz, indiferent daca ingrijitorul a intentionat sau nu sa raneasca copilul. Pentru profesionisti abuzul fizic este principalul criteriu de apreciere a ingrijirii acordate copilului, acestia facand diferenta intre ranirile dovedite a fi intentionate si cele asupra carora exista doar suspiciunea de abuz. Disciplina fizica, cum ar fi bataia la fund, nu estre considerata abuz atata timp cat este rezonabila si nu cauzeaza vatamari fizice ale copilului.

Bataia instaureaza mai degraba haos in comportamentul copilului, in loc de disciplina , si devalotrizeaza in acelasi timp rolu de parinte. Intre pedeapsa si abuz exista o granita foarte subtire, iar aceasta se depaseste cu usurinta mai ales atunci cand parintele cauta metode de corectie mai noi si mai dure atunci cand cele vechi nu isis mai fac efectul.

Categoria copiilor exploatați prin muncã face parte din categoria copiior cu risc deoarece se referã la includerea copilului în activitãți care depașesc capacitãțile rezistenței sale fizice. Totodatã ele pot afecta echilibrul psihic al copilului, dacã sunt contrare preocupãrilor specifice vârstei sale, sunt înjositoare (cerșitul de exemplu) și împiedicã realizarea sa școlarã sau profesionalã. Pentru profesioniștii implicații în acordarea unor diverse forme de asistențã copiilor (medici, surori medicale, educatori, asistenți sociali, psihologi etc.) nivelul de sãnãtate fizicã al unui copil constituie principalul criteriu de apreciere a îngrijirii acordate copilului de cãtre persoanele care au aceasta îndatorire. Sãnãtatea fizicã este un standard central al calitãții vieții copilului.

Abuzul fizic asupra copiilor este o problema majora. Iata cateva fapte:

La fiecare 10 secunde este raportat un caz de abuz

5 copii mor anual din cauza abuzului fizic. Majoritatea copiilor au varsta sub 3 ani

Majoritatea copiilor sunt abuzati acasa sau de cineva cunoscut. De cele mai multe ori iubesc aceasta persoana sau le este teama de ea, de aceea nu spun nimanui de abuz

Abuzul se poate intalni la copii de orice rasa, religie, varsta sau statut economic

I.1.1.Semne la copil:

Are arsuri, muscaturi, echimoze, fracturi inexplicabile

Are echimoze, dupa ce a absentat de la scoala

Pare speriat de parinti si protesteaza sau plange atunci cand trebuie sa mearga acasa

Dau inapoi atunci cand un adult se apropie

Raporteaza vatamari de catre un parinte sau tutore

Abuzeaza animale sau animalele de companie

I.1.2.Semne la parinte sau tutore:

Ofera informatii contradictorii, neconvingatoare sau nici o explicatie pentru semnele de vatamare ale copilului

Are un atasament redus fata de copil, il descrie ca fiind „rau” sau in alte moduri negative, nu pune accent pe calitatile acestuia

Foloseste pedeapsa fizica grea cu copilul

A fost abuzat in trecut

A abuzat animale sau animale de companie in trecut

Este consumator de substante nocive

Este lipsit de empatie in relatia cu copilyul, nu se atara preocupata de starea acestuia, de ranile si evolutia lor

Parintele este singur sau adolescent

Are mai multi copii cu varste apropiate

Forme ale abuzului fizic

Unii copii abuzati sunt speriati sau rusinati sa recunoasca abuzul si sa ceara ajutor, iar altii au incetat de mult sa-l mai caute. Semnele uzuale ale abuzului fizic sunt:

Contuziile provocate de taieri, loviri, aruncari ale copilului. Ranile devin dubioase daca sunt simetrice, istoricul lor nu se potriveste cu tipul, aspectul, localizarea tipului de leziune. Contuziile pot fi: lovituri, echimoze, fracturi in diferite stadii de vindecare.

Scuturarea puternica a sugarilor(„sindromul bebelusului scuturat”) este o alta forma de abuz fizic, o forma grava care pe termen scurt nu are consecinte, dar pe termen lung poate produce: epilepsie, paralizie, diferite forme de handicap, intarzierea in dezvoltare, etc.

Otravirea prin fortarea unui copil sa ia pastile, un drog sau alte substante nocive, ca forma de pedeapsa

Arsuri cauzate de obiecte metalice fierbinti, arsura de tigara, arsuri datorate frictiunii(cand copilul este tarat pe podea), arsuri radiante(afecteaza aspectul unui antebrat sau al piciorului; pielea este rusie si basicata), arsuri cauzate de fire electrice(cu punct de intrare si iesire)

Sindromul Munchaussen prin transfer. Parintele pare ingrijorat si inventeaza boli ale copilului prin fabricarea semnelor, simulate sau provocate(mutilari, otraviri).

Abuzul fizic provoaca traume ce se reflecta in comportamentul copilului; el este retras, speriat sau dimpotriva, agresiv, dominator si netolerant. Observand copilul la joaca se pot identifica cativa indicatori ai abuzului:

Copilul exagerat de cuminte, retras si emotiv, tremura, se balbaie sau nu raspunde atunci cand este intrebat ceva

Copilul razbunator are un parinte dominator. Jocul trebuie sa se desfasoare dupa regulile lui, isi alege roluri superioare: capitan de vas, general de armata, profesor sever, etc.

Copilul matur este protector si ii ajuta pe ceilalti, face tot ceea ce acasa nu primeste din partea parintilor. In joc, isi alege roluri ca: politist, soldat, erou, etc.

Copilul deprimat care nu se joaca, nu are prieteni, este resemnat cu situatia lui si nu mai cere ajutorul nimanui.

Efecte ale abuzului fizic

Efectele abuzului sunt direct proportionale cu frecventa si severitatea lor, de relatia cu abuzatorul.

Efecte fizice: 1. Intarzierea in dezvoltare-greutatea si inaltimea nu ating limite normale varstei

2. tulburari de alimentatie

Efecte emotionale: apar in adolescenta sau mai tarziu

Sentimentul de nedreptate-copilul a inteles ca este o victima din cauza dezavantajhului sau fizic si va cauta mereu pe cineva inferior lui, deasupra caruia va putea sa fie: animale de companie, copii mai mici.

Lipsa de afectiune-copilul considera ca nu este iubit si ca nu merita iubirea adultului, atata timp cat este certat, umilit, lovit si amenintat.

Dorinta de razbunare-neavand un model de toleranta si intelegere, ei nu pot ierta abuzul. In final,datorita dorintei de razbunare se ajunge la delicventa, fuga de acasa, sfidare, etc.

Efecte psihologice:

Anxietatea patologica. Anxietatea execsiva, difuza genereaza copilului incapacitatea de a face fata in conditii de stres. Copilul are dificultati de concentrare, mereu agitat, irascibil, preocupat de competenta sa.

Fobia sociala- apare la adolescenti, se manifesta ca o teama de a nu fi umilit sau batjocorit in public.

Tulburarea de stres posttraumatic-apare la copii care au fost martori sau au participat la un eveniment traumatic, din care a rezultat vatamarea integritatii sale. Copilul are amintiri vizuale si auditive care ii dau impresia ca evenimentul se produce din nou. Astfel apar tulburarile de somn nictofobia(frica de intuneric), monofobia(teama de a fi singur), iritabilitatea si hipervigilenta.

Tulburarea de peronalitate borderline-copilul are dificultati in controlarea furiei, stima de sine scazuta si teama oermanenta de abandon.

Impulsivitate

Disocierea-incercarea inconstienta de autoaparare impotriva unui eveniment traumatizant, prin blocarea acestuia

Mentalitatea unui invins si nu aunui invingator

Suicid sau idei suicidare

Regresia

Dclin in performanta scolara

I.2.ABUZUL PSIHIC/EMOTIONAL

Abuzul emoțional este cel mai greu de definit dintre toate formele de maltratare și poate sã aparã în situații foarte diferite de viațã. Pe scurt, poate fi definit ca o atitudine sau acțiune cronicã a pãrinților sau a altor persoane îngrijitoare, care dauneazã sau împiedicã dezvoltarea unei imagini de sine pozitive a copilului.

Abuzul emotional este un model de comportament care afecteaza dezvoltarea emotionala a unui copil sau stima de sine. Acesta poate include critica constanta, amenintari sau respingere, neacordarea de dragoste, sustinere sau indrumare. De cele mai multe ori abuzul emotional este greu de dovedit, de aceea servicul pentru protectia copilului nu poate interveni fara dovada vatamarii sau prejudiciului mental. Abuzul emotional este aproape intotdeauna prezent cand alte tipuri de abuz sunt identificate.

Formele de abuz emoțional mai des întâlnite sunt cele la care recurg pãrinții sub formã de diverse pedepse: izolarea copilului (legarea, încuierea lui în toaletã, în pivnița), neacordarea rãspunsurilor emoționale, terorizarea copilului, refuzul de a-l ajuta la solicitarea acestuia; degradarea lui; exploatarea lui, folosirea lui ca servitor; coruperea minorului prin învãțarea sau recompensarea unor comportamente neadecvate, antisociale, agresive, rasiste, imorale, sau criminale.

Iata cateva exemple de abuz emotional:

Neasigurarea unui mediu sigur pentru copil. Copilul este martor la violenta sau abuz grav intre parinti sau adulti.

Amenintarea copilului cu violenta sau abandonul

Criticarea constanta sau blamarea copilului pentru problemele existente in familie

Parintele sau ingrijitorul copilului nu isi arata procuparea pentru copil, si refuza ajutorul din partea altor persoane pentru copil

Izolarea copilului de experiențele sociale firești ale vârstei sale îl rupe pe copil de mediul social care poate asigura acestuia relațiile sociale necesare dezvoltãrii competențelor sociale și formãrii identitãții sale. Interzicerea sistematicã a jocului cu alți copii, a distracțiilor cu cei de aceeași vârstã, împiedicã copilul sau adolescentul sã lege prietenii și sã-și formeze punct de reper în mediul social exterior familiei. Aceasta îl va face sã se simtã singur pe lume și lipsit de speranțã de a primi ajutor de la altcineva.

I.2.1.Semne la copil:

Probleme la scoala

Tulburari de alimentatie, ce duc la scadere in greutate sau cresteri in greutate minime

Probleme emotionale cum ar fi stima de sine scazuta, depresie, si anxietate

Are comportamente extreme, pasivitate extrema sau agresivitate

Este neobisnuit de matur(de exemplu se comporta ca un parinte cu alti copii) sau neobisnuit de infantil

Are intarzieri in dezvoltarea fizica sau emotionala

Incearca sa se sinucida

Declara lipsa atasamentului cu parintii

Comportamente extreme, cum ar iesiri necontrolate, incercari grele de a multumii si agresivitate

Probleme de somn

Se plang rar de probleme fizice

I.2.2.Semne la parinti:

Acuza, cearta sau injoseste copilul constant

Nu ii pasa de copil si refuza ajutorul pe care il poate primi copilul

Respinge copilul

I.3.ABUZUL SEXUAL

Abuzul sexual este des, conține elemente de abuz fizic și psihologie – o categorie aparte de rele tratamente aplicate minorului. Abuzul sexual cuprinde: atragerea, convingerea, folosirea, coruperea, forțarea și obligarea minorului sã participle la activitãți de naturã sexualã sau ajutarea unei alte persoane în timpul unor activitãți care servesc obținerea de cãtre adult a plãcerii. În aceastã categorie sunt incluse toate formele de relații și comportamente hetero sau homosexuale în care este implicat un adult și un minor, între persoane înrudite sau nu, de la atingerile cu caracter sexual, la penetrarea realizatã pe cale genitalã, oralã sau analã, sau violul, precum si in cazurile de tutori sau relatii inter-familiale, viol, prostitutie, molestare, sau alte forme de exploatare sexuala a copiilor, sau incest cu copii”.

Dintre formele de abuz sexual fac parte:

– hãrtuirea sexualã (propuneri verbale, gesture sau atingeri de tip sexual)

– comportamentul exhibitionist în fața unui copil.

– intruziunea unor obiecte în organele sexuale ale copilului

– penetrarea sexualã – pe cale genitalã, oralã sau analã

– exploatarea sexualã – obligarea minorului la pornografie sau prostituție în folosul adultului.

Se traduce ca expunerea deliberata a copiilor minori la activitatea sexuala. Asta inseamna ca un copil este fortat sau atras spre sex sau activitati sexuale de catre o alta persoana. Astfel de abuz include:

Sex oral

Pornografie

Act sexual

Atuingeri(mangaieli)

Cauze: societatea a fost reticenta in a face fata abuzurilor sexuale asupra copiilor acum cateva decenii. Astazi, este considerata a fi o problema majora.

Este dificil de spus cat de des apare abuzul sexual asupra copiilor, deoarece este mult mai secret decat abuzul fizic. Copii sunt de cele mai multe ori prea speriati ca sa spuna cuiva despre abuz. Multe cazuri de abuz sexual nu sunt raportate.

Abuzatorii sunt de cele mai multe ori barbati. Ei cunosc copilul pe care il abuzeaza. Agresorul incalca increderea persoanei mai tinere, ceea ce face ca abuzul sexual si mai devastator.

Abuzul sexual asupra copiilor apare in toate clasele economice si sociale de oameni. Are acelasi tip de factori de risc ca si abuzul fizic, incluzand:

Consumul de alcool si droguri

Probleme in familie

Saracia

Cativa dintre abuzatori au fost ei insisi abuzati fizic sau sexual in copilarie, iar un grup mic de agresori au o tulburare psihiatrica, pedofilia; contactul lor sexual preferat este cu copii.

*Incestul

Incestul este relația sexualã între un subiect și un partener cu care se aflã într-o relație de rudenie biologicã apropiatã (tatã, mamã, frate sau sorã, bunici). În funcție de mediul cultural în care traiește, prin extindere, vorbim de incest atunci când este vorba despre un pãrinte adoptiv sau un pãrinte vitreg. Existã trei tipuri principale de incest: incestul tatã – fiicã, cel mai frecvent (între 75-90% din cazurile cunoscute), incestul mamã – fiu și incestul frate – sorã. În cazurile de incest tatã – fiicã, mama poate fi complice la incest preferând sã nu vadã (ignorã semnalele fiicei) și continuã de teamã destrãmãrii familiei și a consecințelor care pot apãrea (instabilitate financiarã și insecuritate). Mamele care reacționeazã atunci când fiicele le dezvãluie ce se întâmplã sunt de obicei dominatoare și mai independente financiar. Ele sunt de partea fiicei și se organizeaza pentru a pune capãt situație de abuz separându-se de partener.

I.3.1.Simptome:

Simptomele abuzului sexual la copii sunt similare cu cele ale depresiei sau anxietatii severe. Acestea pot include:

Tulburari intestinale

Tulburari de alimentatie, cum ar fi anorexia nervoasa

Simptome genitale sau rectale, cum ar fi dureri in timpul defecatiei sau la urinat, sau prurit vaginal

Dureri de cap repetate

Tulburari de somn

Dureri de stomac

I.3.2.Semne la copil:

Are dificultati in a merge sau a se aseza

Refuza sa se schimbe in echipamentul pentru sport sau sa participe la activitati fizice

Are cosmaruri sau face in pat

Isi pierde dintr-o data pofta de mancare

Are cunostinte sau comportament sexual bizar, sofisticat sau anormal

Fetele pot ajunge gravide sau pot capata o boala cu transmitere sexuala, in special la o varsta sub 14 ani

Fuge de acasa

Declara abuzul sexual de catre un parinte sau tutore

Se ataseaza foarte repede de straini

I.3.3.Semne la parinte:

Este exesiv de protector cu copilul sau ii interzice contactul cu alti copii, mai ales cu cei de sex opus

Este discret si izolat

Este gelos si controleaza relatia dintre copil si ceilalti membrii ai familiei

I.3.4.Teste si examene:

Daca se suspecteaza un copil abuzat sexual, acesta ar trebuii examinat cat mai repede posibil de un medic. Cei mai multi pediatrii, medici de familie, si personalul din camera departamentul de urgente au fost instruiti cum sa examineze cazurile care includ abuz sexual.

Este de preferat sa nu se intarzie examinarea de catre un medic din nici un motiv. Multe semne legate de abuzul sexual sunt temporare. Examinarea ar trebuii facuta in primele 72 de ore la producerea evenimentului sau descoperirii.

Un examen fizic complet trebuie intotdeauna efectuat, astfel incat medicul sa se poata uita dupa orice semn al abuzului fizic sau sexual; de cele mai multe ori acestea pot exista impreuna.

Zonele afectate pot include: gura, gatul, , penisul, rectul si vaginul, incluzand si himenul. Medicul poate de asemenea sa ceara si teste de sange pentru a verifica existenta unor boli transmisibile sexual cum ar: HIV sau sifilis, dar si sarcina la o femeie. Aceste teste pot ajuta la stabilirea tratamentului.

I.3.5.Tratamentul:

Tratamentul semnelor fizice ale abuzului sexual este acelasi ca si pentru orice tip de taieturi, echimoze, leziuni cutanate. Pacientii pot avea nevoie de tratament pentru a preveni sau trata bolile cu transmitrere sexuala. Minorele cu o varsta mai mare pot primi medicamente pentru a preveni o eventuala sarcina.

Orice copil care a fost abuzat sexual sau traumatizat in orice fel trebuie sa primeasca consiliere psihologica.

Orice suspiciune de abuz sexual la un copil trebuie raportat la protectia copilului si politie. Personalul medical, profesorii si cei ce au in ingrijire copii au obligatia prin lege sa intocmeasca un raport.

Odata ce cazul este raportat, agentia de protectia a copilului si politia trebuie sa investigheze. Daca raportul se dovedeste a fi adevarat, copilul trebuie protejat de alte abuzuri. El poate fi plasat la un parinte non-abuziv, ruda de familie sau un camin temporar.

PREVENTIE

Preventia include educarea copilului sa nu tina niciodata secrete si diferenta dintre atingerile „bune” si „rele”. Parinti sunt cei care ar trebuii sa inceapa aceste exercitiu acasa. Multe scoli au acum programe care ii invata pe copii despre abuzul sexual si prevenirea lui.

I.4.NEGLIJAREA

Vorbim de neglijare atunci când persoana care rãspunde de copil omite gesturile necesare unei bune dezvoltãri a acestuia. Neglijarea grava se întãlnește atunci când viața copilului este în pericol prin ignorarea nevoilor sale vitale. Se descoperã atunci o malnutriție severã sau un eșec in menținerea copilului intr-o bunã stare de sãnãtate.

Este esecul unui parinte, tutore sau alt ingrijitor sa indeplineasca nevoile de baza ale unui copil. Neglijarea poate fi:

neglijare alimentarã (privarea de hranã, absența mai multor categorii de alimente esențiale pentru creștere; mese neregulate)

neglijare vestimentarã (haine nepotrivite pentru anotimp, haine prea mici, haine murdare ).

neglijarea igienei (lipsa igienei corporale, mirosuri respingãtoare, paraziți).

neglijarea medicalã (absența îngrijirilor necesare, omiterea vaccinãrilor și a vizitelor de control, neglijarea tratamentelor prescrise ).

neglijarea locuinței (locuința prost întreținutã, neîncãlzitã, cu risc de incendii, mobilier absent sau în stare proastã, substanțe toxice la îndemâna copilului, instalare superficialã din cauza frecventelor mutãri ).

neglijare educationala ( sub-stimulare, instabilitatea sistemului de pedepse și recompense, lipsa modelelor de invãțare, a limbajului, lipsa de urmãrire la intrarea în școalã, incapacitatea de a educa un copil).

neglijare emotionala (lipsa atenției, a contactelor fizice, a secundelor de afecțiune, a cuvintelor de apreciere), permitrerea unui copil sa consume alcool sau droguri

Uneori valorile culturale, standardele de ingrijire din comunitate, si saracia pot contribuii la abuz, indicand faptul ca familia are nevoie de informatii sau ajutor. Cand o familie nu reuseste sa foloseasca informatiile si resursele, si sanatatea sau siguranta copilului sunt la risc, atunci este nevoie de o interventie pentru protectia copilului. Cu toate acestea, multe tari fac exceptie de la regula pentru parintii care nu ofera ingrijiri medicale copiilor din cauza religiei.

Neglijarea gravã dãuneazã sferei emoționale și în aceeași mãsurã afecteazã și dezvoltarea fizicã a copilului. Uneori neglijarea poate avea consecințe mult mai serioase decãt abuzul fizic. Se știe faptul cã lipsa unei hrãniri adecvate afecteazã întodeauna dezvoltarea timpurie a creierului. Neglijarea legatã de cãutarea unui tratament medical sau de urmãrirea acestuia poate avea serioase consecințe.

Numeroși copii neglijați preiau un fel de rol de adult la o vãrstã fragedã pentru a compensa ceea ce pãrinții lor nu le-au oferit. Ei trebuie sã se îngrijeascã de ei înșiși și adesea de proprii pãrinți. Se întâmplã ca acest copil sã fie lãudat de cãtre adulți pentru precauțiile și comportarea sa maturã fãrã însã ca cineva sã observe faptul ca el e privat de copilãria sa; e poate cea mai importantã daunã care s-ar putea sã nu fie observatã decât mult mai târziu.

1.4.1.Semne la copil:

Este des absent de la scoala

Cerseste sau fura mancare sau bani

Ii lipseste ingrijirea medicala sau dentara de care are nevoie, vaccinuri sau ochelari de vedere

Este murdar tot timpul si are un miros neplacut

Nu este imbracat corespunzator vremii de afara

Consuma alcool sau alte droguri

Declara ca nu este nimeni acasa care sa aiba grija de el

I.4.2.Semne la parinti:

Pare a fi indiferent fata de copil

Este apatic sau in depresie

Are un comportament irational sau bizar

Consuma alcool sau alte droguri

I.5.ABANDONUL

Este definit in multe tari ca o forma de neglijare. In general, un copil este considerat abandonat cand identitatea parintilor sau unde sunt este necunoscuta, copilul a fost lasat singur in conditii ce-i pot afecta sanatatea sau siguranta, sau parintele nu a reusit sa tina contactul cu copilul sau sa-i ofere ajutor sau sprijin pentru o perioada specifica de timp.

În dicționarul enciclopedic de psihologie se spune cã termenul de abandon provine din vechea expresie francezã “ etre a l’abandon” , “etre a la mercie de “. Înseamnã faptul de a se îndepãrta de o persoanã (aici de un copil) sau de a-l lãsa fãrã a-i arãta afecțiune sau interes. Abandonul categoric este definit atunci cand o mamã celibatarã naște în secret la spital și își lasã copilul, ceea ce produce, refuzul de a-și semna nașterea lui. Existã și alte forme de abandon, prin rele tratamente, prin indiferențã.

PREVENTIE

Pentru a preeni abuzul sau neglijarea unui copil este important de recunoscut situatiile cu risc crescut si semnele si simptomele abuzului. Daca se suspecteaza ca un copil este abuzat, raportarea acestora il poate proteja si familia poate primii ajutor. Orice persoana ingrijorata poate raporta suspiciunile abuzului sau neglijarii unui copil. Raportarea acestora nu inseamna acuzarea; este mai degraba o cerere de investigare si evaluare pentru a determina daca este nevoie de ajutor.

I.5.1.Semne la copil:

Are schimbari bruste in comportament sau performantele scolare

Nu a primit ajutor pentru problemele medicale sau fizice aduse in atentia parintilor

Are probleme de invatare(sau dificultati de concentrare) care nu pot fi atribuite unor cauze fizice sau psihologice specifice

Este intotdeauna in alerta, ca si cand se pregateste pentru ceva rau

Nu este supravegheat de un adult

Este mult prea supus, pasiv, sau retras

Vine la scoala sau alte activitati mai devreme, sta mai mult, si nu vrea sa mearga acasa

Nu doreste sa fie in prezenta unei anumite persoane

Dezvaluie abuzul

I.5.2.Semne la parinti:

Neaga existenta sau acuza copilul de problemele pe care acesta le are la scoala sau acasa

Cere profesorilor sau altor ingrijitori sa foloseasca disciplina fizica dura atunci cand copilul nu este cuminte

Vede copilul ca fiind doar rau, lipsit de valoare, sau chiar o povara

Cere un nivel fizic sau scolar crescut pe care copilul nu il poate indeplini

Nu isi face griji pentru copil

I.5.3.Semne la parinte si copil:

Se ating sau se uita rar unul la celalalt

Considera relatia lor ca fiind negativa

Declara ca nu se plac unul pe altul

I.6.CONSECINTE PE TERMEN LUNG

Impactul abuzului asupra copiilor si neglijentei este adesea discutat in urmatorii termeni: consecinte fizice, psihologice, comportamentale, si in societate. Cu toate acestea, in realitate este imposibil de separat tipurile de impact. Consecintele fizice, cum ar fi leziuni ale creierului unui copil in cerestere, poate avea implicatii psihologice, cum ar fi o intarziere ale functiilor cognitive si dificultati emotionale.

Problemele psihologice se manifesta de cele mai multe ori ca si comportamente cu risc crescut. Depresia si anxietatea de exemplu, pot face o persoana mult mai probabil sa fumeze, sa consume alcool sau droguri, sau poate manca prea mult.

Comportamentele cu risc crescut, la randul lor, pot duce la probleme de sanatate fizica pe termen lung cum ar fi boli cu transmitere sexuala, cancer si obezitate.

Nu toti copii care au fost abuzati sau neglijati pot avea consecinte pe termen lung, dar pot avea o sensibilitate crescuta.

I.6.1.FACTORI CARE AFECTEAZA CONSECINTELE ABUZULUI SI NEGLIJARII

Rezultatele individuale variaza considerabil si sunt afectate de o combinatie de factori, incluzand:

Varsta si gradul de dezvoltare a copilului atunci cand abuzul a aparut

Tipul de abuz(abuz fizic, neglijare, abuz sexual, etc)

Frecventa, durata si severitatea abuzului

Relatia dintre copil si faptas

Cercetatorii s-au intrebat de ce, in aceleasi conditii, unii copii au consecinte pe termen lung in urma abuzului sau neglijarii, in timp ce altii au parut relativ nevatamati. Capacitatea de a face fata, si chiar sa prospere in urma unei experiente negative este adesea mentionata ca „rezistenta”. Este important de spus ca rezistenta nu este o trasatura inerenta la copii, dar rezulta dintr-un amestec de factori de risc si de protectie care determina o reactie pozitiva sau negativa a unui copil la reactii adverse. Un numar de factori de protectie si promovare-individuali, dintr-o familie, sau dintr-o comunitate-pot contribuii la rezistenta unui copil abuzat sau neglijat. Acestia includ afectiune pozitiva, stima de sine, inteligenta, reglare emotionala, umor si independenta.

I.6.2.SANATATE FIZICA-CONSECINTE

Efectele imediate ale abuzului sau neglijarii pot fi relativ minore(echimoze sau leziuni minore) sau severe(fracturi, hemoragii sau chiar moartea). In unele cazuri, efectele fizice sunt temporare; cu toate acestea, durerea si suferinta cauzata unui copil nu ar trebuii promovate.

I.6.3.TRAUMATISM CRANIAN

Traumatismul cranian, o ranire indusa capului si continutului acestuia cauzata de agitare si impactul cu un obiect dur, este cea mai frecventa cauza de deces la sugari. Poate sa nu fie observata imediat si poate include hemoragii intraoculare sau ale creierului si poate vatama coloana vertebrala sau gatul. Dezvoltarea creierului este semnificativa in perioada copilariei, iar aceasta dezvoltare importanta este compromisa la copii abuzati. Unul din fiecare 4 victime ale „sindromului copilului scuturat” moare, si aproape toate victimele au consecinte grave ale sanatatii.

I.6.4.AFECTAREA DEZVOLTARII CREIERULUI

Abuzul asupra copiilor si neglijarea face ca regiuni importante ale creierului sa nu se mai formeze sau sa creasca adecvat, rezultand afectarea dezvoltarii. Aceste intarzieri in maturizarea creierului au consecinte pe termen lung pentru abilitatie cognitive, de limbaj si de invatare si sunt conectate cu tulburarile de sanatate mentala.

Perturbarea neurodezvoltarii ca rezultat al maltratarii poate da copiilor o stare de frica persistenta, ca si atributele care in mod normal sunt de ajutor in momentele amenintatoare, dar contraproductive in absenta amenintarii, precum hipervigilenta, anxietatea, si comportamentul impulsiv.

I.6.5.SANATATEA FIZICA DEFICITARA

Exista o relatie intre diferitele forme de abuz si sanatatea deficitara. Adultii care au fost abuzati sau neglijati in copilarie sunt mai predispusi sa sufere de probleme cardio-vasculare, boli de plamani si ficat, hipertensiune, diabet, astm si obezitate. Un studiu arata cum copii neglijati au un risc crescut pentru diabet si functia pulmonara scazuta, in timp ce abuzul fizic creste riscul pentru diabet si malnutritie. In plus, s-a dovedit ca abuzul asupra copiilor creste riscul de obezitate in adolescenta.

I.6.6.CONSECINTE PSIHOLOGICE

Efectele emotionale imediate ale abuzului si neglijentei-izolare, frica si o incapacitate in a avea incredere-se pot traduce in consecinte psihologice continue, incluzand stima de sine scazuta, depresie si probleme in relatie cu altii. S-a dovedit ca exista legaturi intre abuz si urmatoarele:

Dificultati in copilarie: aproape jumatate din copii in asistenta maternala, care au fost abuzati prezinta o forma de intarziere cognitiva si au un scor IQ scazut, dificultati lingvistice, si provocari neonatale comparativ cu copii care nu au fost abuzati sau neglijati.

Sanatate mentala si emotionala slaba: experienta unei traume in copilarie, ca abuz fizic sau sexual, este un factor de risc pentru tulburarile de personalitate, depresie, anxietate, si alte tulburari psihice. Relele tratamente aplicate copilului au un impact negativ in dezvoltrarea emotionala, care de cele mai multe ori persista in adolescenta si la maturitate.

Dificultati cognitive: copii abuzati au risc pentru probleme cognitive si de dezvoltare, incluzand repetarea claselor la scoala.

Dificultati sociale: copii care au fost neglijati sunt mai susceptibili de e dezvolta comportamente antisociale pe masura ce cresc. Neglijarea parentala este asociata cu tulburari de personalitate, probleme de atasament sau comportament afectuos cu straini, modelarea neadecvata a unui compotament matur si agresiune.

I.6.7.CONSECINTE COMPORTAMENTALE

Nu toate victimele abuzului si neglijentei vor avea consecinte comportamentale. Cu toate acestea, problemele de comportament par a fi mai dese in acest grup.

Dificultati in adolescenta: mai mult de jumatate din copii abuzati sau neglijati au un risc de corigenta, abuz de substante, delicventa, chiul sau sarcina; acestia au comportamente sexuale cu risc in adolescenta, crescand astfel sansele de a contacta o boala cu transmitere sexuala.

Delicventa juvenila si criminalitatea la maturitate: copii care au fost abuzati au de 9 ori mai multe sanse de a se implica in activitati criminale.

Abuzul de droguri si alte substante: copii abuzati au un risc crescut de consum de tigari, alcool sau alte droguri ilicite in timpul vietii.

Comportament abuziv

CAPITOLUL 2. PARTEA SPECIALA

Statistica

Analiza statistica reprezintă un studiu retrospectiv pe un lot de 1424 de copii înscriși la Directia Generala de Rpotectie a Copilului Brasov in perioada 01.01.2010-31.08.2015.

s-au analizat:

Distributia numerica anuala a cazurilor de abuz in functie de tipul de abuz

Distributia numerica anuala a tuturor cazurilor de abuz

Distributia cazurilor de abuz pe sexe

Distributia cazurilor de abuz in raport cu mediul de provenienta

Procentajul cazurilor in functie de tipul de abuz

In graficul distributiei numerie anuale a cazurilor de abuz asupra copiilor, se poate observa ca s-au inregistrat cazuri de abuz in fiecare an al perioadei studiate. In anul 2010 s-au inregistrat 170 de cazuri cu o crestere usoara in anul 2011, 199 de cazuri, si o crestere semnificativa in anul 2012, 341 de cazuri. In anul 2013 rata inregistrarilor a scazut la 244 de cazuri, ca mai apoi sa creasca din nou in anul 2014 la 316 cazuri. In anul 2015 se constata o scadere importanta a cazurilor de abuz inregistrate la D.G.A.S.P.C. Brasov, 154.

Conform graficului, cazurile de abuz au fost intalnite atat la genul masculin cat si la cel feminin.

In anul 2010 a existat o diferenta relativ mica intre cazurile de abuz impotriva copiilor in functie de sex, inregistrandu-se 90 de cazuri de abuz asupra fetelor si 80 asupra baietilor.

In anul 2011, au predominat cazurile de abuz asupra fetelor in numar de 129, abuzul aupra baietilor fiind rezumat la 70 de cazuri, in timp ce in anul 2012 distributia cazurilor de abuz pe sexe a fost aproape egal, 170 asupra baietilor si 171 asupra fetelor.

Anul 2014 este singurul an in care numarul cazurilor de abuz impotriva baietilor 175 , il depaseste pe cel al fetelor 141.

In anul 2015 distributia cazurilor de abuz impotriva copiilor pe sexe este egala, 77.

In urma acestui grafic, putem concluziona ca numarul de cazuri de abuz asupra fetelor este mult mai mare decat cel asupra baietilor, astfel ca fetele au un risc crescut de a fi abuzate.

In sericiul de Protectie a Copilului Brasov s-au inregistrat copi atat din mediul urban cat si din cel rural, predominand pe toata durata studiata copii ce provin din mediul urban, cu o crestere a numarului de cazuri in anul 2012, 238 de cazuri, fata de 103 din mediul rural.

Conform graficului, in lotul de copii studiat s-au gasit urmatoarele tipuri de abuz in proportie de:

Abuz fizic 18 %

Abuz emotional 15 %

Abuz sexual 9 %

Neglijare 47 %

Exploatare prin munca 6 %

Exploatare sexuala 5 %

Exploatare pentru comitere infractiuni 1 %

Conform acestui grafic putem concluziona ca cea mai frecventa forma de abuz asupra copiilor este neglijarea 47 %, urmata de abuzul fizic, emotional si sexual aflat in stransa legatura.

Conform graficului cea mai frecventa forma de abuz la toate varstele este neglijarea, dar mult mai pronuntata la grupa de varsta 3-6 ani.

Tabel 9.distributia numerica a cazurilor de abuz in functie de locul in care s-au produs

Conform graficului 89% din cazurile de abuz asupra copiilor au avut loc in familie. Un procentaj egal de 4% se gaseste la cazurile de abuz in colectivitate si la traficul de persoane. Abuzul asupra copiilor se poate produce si in alte locatii cum ar fi: politie, ONG, Medic de familie, Unitati de invatamant, insa acestea au un procent mult mai scazut, aproape de 0%.

Potrivit graficului, cand un copil este neglijat, DGASPC prefera ca acesta sa ramana in familie, dar cu servicii oferite pentru ca neglihjarea sa nu mai aiba loc. Cel mai bun loc in care un copil poate creste este familia, insa atunci cand acolo integritatea copilului este vatamata si nu exista sanse de recuperare a familiei, directorul DGASPC poate dispune plasamentul in regim de urgenta, asa cum se poate vedea si in grafic. In toate formele de abuz asupra copiilor se initiaza urmarirea penala a agresorului.

Rolul AM

In profesia de aistemt medical, a ingrijii un pacient nu inseamna nunmai a-i administra tratamentul prescris de medic, ci si a influenta starea psihica, a-i fi aproape si a-l sustine, a educa si a ajuta pacientul sa aiba o buna igiena personala, sa i se ofere toate conditiile de care acesta are nevoie pentru a se dezvolta, pentru a deveni cat mai repede independent.

Asistenta medical are un rol curatic dar si unul prfilactic, ea intervine in tratarea pacientului si in prevenirea tulburarii homeostaziei unui organism sub actiunea factorilor interni sau externi. Asistenta trebuie sa ajute la cresterea gradului de independenta a individului, la integrarea sau reintegrarea acestuia in societate.

Functiile asistentei:

Asigurarea si organizarea ingrijirilor de natura preventiva, curativa, de reabilitare sau de sprijin, pentru indivizi, familii, grupuri, comunitati

Educarea pacuientilor si a personalului de ingrijire a sanatatii

De a actiona ca membru activ al echipei de sanatate

Dezvoltarea practicii de ingrijire prin gandire critica si cercetare

Watson a identificat factorii care influenteaza procesul de ingrijire:

Sensiibilitate-fata de sine si de altii

Capacitatea de a-i ajuta pe altii

Increderea pe care asistenta medicala reuseste sa o inspire

Relatiile interumane din timpul ingrijirii

Sentimentele poziotiva si negative ale asistentei

Mediu inconjurator adecvat din punct de vedere mental, fizic, socio-cultural si spiritual

Virginia Henderson a grupat activitatea de nursing in paisprezece nevoi si anume:

Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie

Nevoia de a bea si a manca adecvat

Nevoia de a elimina

Nevoia de a se misca si a avea o buna postura

Nevoia de a dormi si a se odihni

Nevoia de a se imbraca si dezbraca

Nevoia de a mentine temperatura corpului in limite normale

Nevoia de a fi curat si de a proteja tegumentele

Nevoia de a evita pericolele

Nevoia de a comunica cu semenii

Nevoia de a practica religia

Nevoia de a fi util

Nevoia de se recrea

Nevoia de a invata sa pastrezi sanatatea

Ingrijirea pacientului in ansamblu formeaza procesul de ingrijire care cuoprinde urmatoarele etape:

Evaluarea pacientului ce presupune culegerea de date obiective si subiective

Elaborarea diagnosticului

Planificarea ingrijirilor cu realizarea obiectivelor si alegerea interventuiilor

Aplicarea ingrijirilor reprezentate de rolul propriu si rolul delegat

Evaluarea ingrijirilor ce presupune atingerea obiectivelor propuse sau ameliorarea acestora, sau schimbarea planului de ingrijire in cazul in care nu a functionat

Investigatii:

Unui copil maltratat care este dus pentru un consult medical i se va face mai intai un examen fizic general. Istoricul medical al copilului este de asemenea trecut in revista si parintii sau persoanele de ingrijire sunt intrebate in legatura cu starea de sanatate a copilului. Copilul care poate vorbi va fi separat de persoana de ingrijire ca sa i se puna intrebari. 

Persoanele din domeniul medical au datoria profesionala si obligatia legala sa evalueze posibilitatea unui abuz sau a unei neglijari. Pe langa semnele evidente ale unui abuz fizic sau ale unei neglijari, profesionistii pot deveni suspiciosi atunci cand: 
– leziunea este neobisnuita sau este foarte putin probabil sa fie provocata de un accident, mai ales pentru varsta acelui copil 
– explicatiile date de parinti sau de persoanele de ingrijire se modifica sau nu se potrivesc cu starea copilului 
– nu a existat un martor in momentul ranirii 
– documente medicale care atesta ca in trecutul copilului au existat leziuni similare sau dovezi de neglijare 
– parintii sau persoanele de ingrijire au amanat consultul medical si solicitarea de ajutor medical, fara sa aiba o explicatie credibila sau adecvata 
– semnele abuzului sexual pot sa nu fie identificate in timpul unui examen fizic. Nu toate tipurile de abuz sexual lasa semne fizice. De asemenea, multe tipuri de leziuni datorate unui abuz sexual se vindeca repede. Totusi, daca acel copil este examinat la scurt timp dupa incident, un profesionist poate observa si inregistra mai bine simptomele si poate lua mostre pentru analizele de laborator.

Teste si examinari

Testele care sunt frecvent folosite pentru confirmarea sau pentru excluderea unei suspiciuni de abuz sau de neglijare sunt: 
Teste imagistice precum radiografiile, tomografia computerizata (TC) sau rezonanta magnetica irm sau rmn, rezonanta magnetica nucleara (RMN). Aceste tipuri de teste pot ajuta la identificarea unor fracturi osoase. Unele teste pot de asemenea se evidentieze leziuni vechi. 
Teste de sange. Timpul de protrombina, timpul partial de tromboplastina si numaratoarea trombocitelor pot ajuta la gasirea unei tulburari de coagulare/sangerare. Acestea pot ajuta la excluderea diagnosticului de abuz sau neglijare. Alte teste de sange pot fi folosite pentru identificarea semnelor unei afectari de organ. 
Analiza urinei, pentru identificarea prezentei de sange in urina. In cazul in care rezultatul este pozitiv, poate fi un semn de leziune interna. 
Teste de laborator speciale, pentru a se determina daca a avut loc un abuz sexual. De exemplu, fluide gasite in interiorul sau in jurul vaginului pot fi prelevate si analizate. Daca abuzul a avut loc cu maxim 72 ore inainte de examen, se pot gasi de asemenea probe medico-legale de anumite tesuturi umane, cum ar fi piele sau fire de par, care se pot preleva. 
Punctia lombara poate evidentia prezenta de sange, datorita unei leziuni cerebrale 
Examinare oftalmologica de catre un oftalmolog pentru a se identifica semne ale "sindromului copilului scuturat", care se mai numeste si leziune craniana intentionala.

Alte teste

Alte examene si teste efectuate cu scopul confirmarii abuzului sau neglijentei copilului variaza in functie de problema medicala specifica suspectata sau observata. De exemplu, poate fi nevoie de o testare psihologica pentru unii copii. Daca se suspecteaza ca un copil este victima unui abuz sexual, se fac teste pentru bolile cu transmitere sexuala. 
Altii copii aflati in grija unei persoane suspectate de abuz pot fi examinati si li se pot face radiografii in cazul in care persoanele din justitie sau personalul medical care investigheaza cazul considera ca acest lucru este necesar. 
Daca decesul unui sugar ar putea fi datorat sindromului de deces subit infantil, personalul medical si ofiterii de politie trebuie sa demareze o investigatie completa pentru a se exclude un abuz sau neglijarea. Aceste persoane sunt invatate sa fie sensibili la parintii indoliati. Nimeni nu este de vina cand copilul moare subit.

Documentatie

Leziunile copilului si informatiile suplimentare sunt inregistrate cu atentie. Aceasta documentatie asigura un bilant detaliat al leziunilor pentru inregistrarea permanenta a starii de sanatate a copilului; de obicei ea cuprinde fotografii si descrieri ale leziunilor. 
Se fac de asemenea masuratorile (greutatea, inaltimea si circumferinta capului) care se inregistreaza pentru a se stabili o curba de crestere a copilului. Aceasta curba poate identifica intarzierea in crestere care uneori este legata de neglijare. 
Neglijarea sau alte tipuri de abuz pot sa nu fie diagnosticate imediat.

Tratament

Prioritatea principala a tratamentului unui copil abuzat sau neglijat este asigurarea unui mediu sigur, pentru a se preveni vatamarea ulterioara. 
Tratamentul instituit precoce ii da copilului cea mai buna sansa a unei vindecari fizice si emotionale. Acesta include separarea copilului, ca si a celorlalti copii din acea locuinta, de parintele sau de persoana de ingrijire suspectata de abuz. 
Copii care au o inteligenta peste medie, cu anumite talente, au o probabilitate mai mare de a face fata cu succes efectelor abuzului lor, daca sunt consiliati si primesc suport din partea unui adult de incredere. 
O mare varietate de terapii pot fi folosite atat pentru copii cat si pentru parinti. 
Tratamentul specific depinde de tipul de abuz, de cine l-a impus (autorul) si in ce context a avut loc. Personalul medical si legal formeaza o echipa pentru a pune la punct cel mai eficient program, folosind experienta, pregatirea, ratiunea si creativitatea lor. 

Tratament pentru ranile fizice

Tratamentul pentru un copil abuzat sau neglijat depinde de natura abuzului. In cazul in care leziunea sau neglijarea copilului a dus la aparitia unei conditii amenintatoare de viata, cum ar fi sindromul copilului zgaltait (denumit si leziune craniana intentionala), tratamentul va fi administrat intr-un spital. 
Leziunile fizice mai putin severe, precum arsurile cu tigara de pe tegument, vor fi tratate in afara spitalului, sub urmarire periodica pana la vindecare.

In urma abuzului fizic asupra unui copil pot aparea: traumatisme inchise-contuzii-fara solutie de continuitate(ex:excoriatia, impregnarile, flictena, echimoza, hematom) sau traumatisme deschise-plagi-cu solutie de continuitate, dar si fracturi, luxatii, entorse. In toate aceste cazuri principalul simptom este durerea, variabila ca intensitate si ca timp.

In funtie de fiecare tip de traumatism in parte, asistenta medicala trebuie sa cunoasca metodele de tratament. Ea trebuia sa pregateasca fizic si psihic copilul, sa-i castige increderea, sa-i explice pe intelesul lui cum se va desfasura administrarea tratamentului, ce o sa simta si daca o sa-l doara sau nu.tratament in caz de :

Excoriatie: necesita doar badijonare cu antiseptice

Impregnarile: necesita spalare cu apa si sapun

Flictena: necesita punctionare si pansament steril

Echimoza: necesita comprese reci

Hematomul: necesita aplicatii reci, unguent cu Lasonil

Asistenta medicala trebuie sa cunoasca de asemenea: evolutia plagii(vindecara primara, secundara, tertiara), complicatiilor acesteia(imediate:soc traumatic, hematom, infectie, dehiscenta, sau tardive:cicatrici, malignizare). Tratarea fiecarei plagi se face in urmatoarea ordine:

Spalarea pe maini cu apa si sapun, dezinfectarea cu alcool

Se curata si se dezinfecteaza tegumentele din jurul plagii de impuritati

Spalare abundenta cu apa oxigenata, cloramina

Regim igieno-dietetic variat si bogat

In cazul entorselor trebuie cunoscute principalele simptome: durere de intensitate variabila, impotenta functionala, tumefactie, mobilitate anormala. Asistenta medicala trebuie sa il linisteasca pe copil, sa inlature durerea pe cat posibil si sa-i asigure u climat linistit.

In cazul unei fracturi, cunoasterea manifestarilor generale este importamta: agitatie, anxietate, paloare, durere, echimoza, deformarea regiunii, intreruperea continuitatii osoase. In tratamentul de urgenta, asistenta medicala linisteste copilul pe cat posibil, combate durerea pentru prevenirea complicatiilor prin administrare de antialgice uzuale, indeparteaza hainele prin taiere, imobilizeaza membrul fracturat, ajuta copilul sa se imbrace si il transporta la salon. Asistenta medicala asigura conditiile de mediu(inclusiv indepartarea obstacolelor din jurul copilului), ii asigura igiena(lenjerie de pat si de corp schimbata ori de cate ori este nevoie|), ajuta copilul la efectuarea toaletei partiale, aplica tehnicile de relaxare, asigura alimetatia la pat sau pasiva atunci cand este cazul, supravegheaza functiile vitale si vegetative, ii explica copilului necesitatea imobilizarii si a repausului la pat, este aproape de copil si il incurajeaza pentru a-si exprima sentimentele pentru a preveni anxietatea, alterarea imaginii de sine.

Tratament in cazul abuzului sexual

Examinarea ano-genitala ar trebuii sa fie precedata de un examen fizic general aprofundat. Copii care au experimentat un tip de abuz sunt la risc pentru alte tipuri de abuz sau neglijare. Examinarea fizica generala este un rol pe care medicul il are si este probabil sa fie un evenuiment la care ciopilul a mai participat anterior.

Natura si procesul de examinare ar trebuii sa fie explicate copilului intr-un limbaj adecvat varstei inainte ca examinarea sa aiba loc. Asistenta medicala trebuie sa fie prezenta si sa sustina copilul in timpul examinarii, sa asiste medicul si sa actioneze ca unm insotitor pentru copil. Cei mai multi copii vor dori un parinte de acelasi sex in sala. Uhn parinte sau asista medicala la capul mesei de examinare poate oferi sprijin pentru copil, precum si o distragere a atentiei in timpul examinarii. Utilizarea de halate si draperii adecvate pot proteja intimitatea copilului si il pot face sa se simt mai putin vulnerabil.

Examinarea organelor genitale si a anusului nu necesita utilizarea de instrumente in cele mai multe cazuri. Pentru fete, separarea labiilor si tractiunea blanda in timp ce copilul este culcat pe spate cu genunchii flectati si coapsele indepartate va expune in mod corespunzator structurile genitale. Examinarea cu speculul este contraindicata la fetele aflate in prepubertate. Daca se suspecteaza o trauma intravaginala, endoscopia vaginala trebuie realizata sub anestezie.

In cazul unei adolescente, examinarea cu speculul nu este necesara in absenta unor semne sau simptome ale unei boli genitale, dar este de obicei indicata dupa o agresiune sexuala acuta pentru a evidentia leziunile si pentru a colecta secretii.

Pentru baieti, examinarea organelor genitale cionsta in inspectia penisului si a scrotului, punand in evidenta orice traumatism sau cicatrici, precu si anomalii.

Examinarea anusului se efectueaza in cele mai multe cazuri ca o inspectie, cu departarea usoara a feselor pentru a expune sfincterul anal ibn timp ce copilul este cul;cat pe spate cu genunchii la piept.

In cele mai multe cazuri de copii abuzati sexual, examinarea este normala. Multe tipuri de molestare nu lasa cicatrici permanente sau semne. Chiar si la copii care au fost penetrati , examinarea poate fi normala. Tesuturile ano-genitale se vindeca rapid si complet dupa mai multe tipuri de traume. O examinare normala a organelor genitale nici nu confirma si nici nu exclude abuzul sexual.

In cazul unui copil abuzat sexual, acesta trebuie testat si pentru a vedea daca exista o infectie cu transmitere sexuala(N gonorrheae, C ttrachomatic, T vaginalis, virusul herpes simplex, veruci genitale)

Dupa examinare, asistenta medicala reasigura copilul ca este sanatos.

Asistenta medicala ar trebuii:

Sa cunoasca legile obligatorii de raportare a abuzului asupra copilului si sa stie cum sa faca un raport la agentia responsabila din jurisdictia lor, care investigheaza cazurile de abuz sexual asupra copiilor

Sa recunoasca faptul ca abuzul sexual asupra copiilor are loc in mod obisnuit si sa fie pregatita sa raspundfa in mod corespunzator in practica lor clinica

Sa cunoasca diferentele de comportament ale unui copil abuzat sexual

Sa cunoasca anatomia genitala si anala normala si anormala la copii

Sa caute o a doua opinie a unui expert in cazurile de abuz sexual asupra copiilor, atunci cand examinarea organerlor genitale este considerata a fi anormala

Sa stie cand si unde se raporteaza cazurile de presuopus abuz sexual care necesita examinare medico-legala, profilaxia pentru BTS si HIV, si contraceptia de urgenta

Sa stie cum sa sprijine copii si familiile atunci cand se suspecteaza un abuz sexual asupra copiilor

Sa cunoasca efectele abuzului sexual asupra sanatatii mintale a copiilor si sa fie capabila sa indrume copii abuzati la medici profesionalisti, care au experinta in tratarea copiilor traumatizati

Tratament pentru lezarea emotionala

Se recomanda consilierea pentru toti copii care sunt victime ale abuzului sau neglijentei. La copii foarte mici, acest tratament ar putea include terapia prin joc. 
La copii de toate varstele, consilierea cuprinde de obicei discutii despre: 
– ce parere au despre ei insisi 
– experientele lor din trecut 
– temeri sau ingrijorari pe care le-ar putea avea, legate de prezent si de viitor 
– tratamentul pentru parinti si persoane de ingrijire 
– parintii si persoanele de ingrijire care au abuzat sau au neglijat un copil au de asemenea nevoie de tratament. 
Tipul de tratament depinde de abuzul care a avut loc. 
Unele persoane pot avea nevoie de mai multa educatie in privinta tehnicilor practice ale functiei de parinte. Altii pot avea nevoie de tratament pentru alte probleme serioase, ca de exemplu: 
– abuz de substante 
– depresie sau alte probleme de sanatate mentala 
– stima de sine scazuta 
– comportament violent. 
Parintii care au pierdut custodia copiilor lor o pot recastiga. Acest lucru depinde de severitatea abuzului sau a neglijarii si de evaluarea de catre profesionisti a progresului lor in reabilitare. In cazurile severe, contactele viitoare dintre parinte si copil vor fi supervizate. Uneori se pierd toate drepturile parentale.

Stabilirea contactului cu copilul este o etapă foarte importantă. Discuția trebuie

să înceapă pe ton blând, familiar, să atingă teme care îl interesează pe copil: școală,

sportul, jocurile, literatura etc. (In cazul in care membrii familiei sunt in calitate de

abuzatori, subiectele legate de familie nu pot fi considerate neutre). Prima

prioritate in stabilirea contactului cu copilul o constituie reducerea neliniștii și

nesiguranței.

Reguli de bază:

• Spuneți-i copilului că veți discuta despre ceea ce s-a intamplat cu el, chiar

și despre unele secrete.

• Explicați ce înseamnă noțiunile de „minciună” și „adevăr” (în special,

pentru copiii mici), oferind exemple ca el să înțeleagă.

• Explicați foarte clar copilului diferența dintre „secret bun” și „secret rău”

(„secret bun” – o surpriză pregătită pentru cineva; „secret rău” – te obligă cineva

să-l ții și ai emoții negative în legătură cu aceasta).

• Explicați copilului că, dacă nu știe să răspundă la vreo întrebare, nu trebuie

să ghicească sau să presupună, este normal să spună „Nu știu”. Oferiți exemple,

mai ales pentru cei mici ca ei să înțeleagă.

• Asigurați copilul că, dacă veți adresa repetat niște întrebări, aceasta nu

înseamnă că el a răspuns incorect, ci Dvs. nu ați înțeles bine și aveți nevoie de o

precizare.

• Spuneți-i copilului că dacă va avea nevoie de o pauză, de apă sau să iasă la

WC, să spună fără jenă.

In toate formele de abuz asupra copiilor, cel mai important lucru este comunicarea cu acesta. Asistenta medicala trebuie sa castige increderea copilului, sa-i fie alaturi si sa-l sustina, sa ii explica pe intelesul lui, cu cuvinte simple si pe un ton bland toate investigatiile ce urmeaza sa i se faca, faptul ca trebuie sa ia pastile pentru ca este bolnav si nu pentru ca a fost rau.

Tehnici generale de discuție cu copilul abuzat:

• Folosiți limbajul înțeles de copil.

• Folosiți fraze simple, care conțin o singură întrebare, cu cuvinte simple,

fără negare dublă.

• Ajungeți la o înțelegere comună de a folosi aceiași termeni în numirea

persoanelor, acțiunilor, părților corpului. Acceptați versiunea copilului. De

exemplu, dacă copilul nu dorește să spună „unchiul Andrei”, ci doar „unchiul”,

acceptați versiunea propusă de copil.

• Întotdeauna rugați copiii să explice cuvintele sau expresiile pe care nu le

înțelegeți.

• Ajustați ritmul discuției la abilitățile copilului de a se deschide in cadrul

discuțiilor. Fiți îngăduitor.36

• Dacă în timpul răspunsului la întrebări copilul acoperă ochii sau fața,

micșorează vocea ori vorbește in șoaptă, permiteți-i să o facă.

• Controlați-vă emoțiile, tonalitatea vocii, gesturile, nu arătați curiozitate, șoc

sau indiferență față de ceea ce spune copilul.

• Dacă copilului îi este dificil să verbalizeze cele întâmplate, rugați-l să arate

în jocul cu păpușile sau prin desen.

• Permiteți copilului să facă anumite acțiuni mecanice (hașurare, joaca cu un

obiect mic), care, deși distrag atenția, totuși, în esență, temperează starea emotivă a

copilului.

Tehnici generale de adresare a întrebărilor:

• Formulați întrebările clar și concis. Cu cât întrebarea este mai lungă, cu atât

este mai greu de urmărit. La întrebările scurte se răspunde mult mai ușor decât la

cele lungi.

• Adresați câte o singură întrebare. Adresând mai multe întrebări odată,

creați confuzii. Copilul nu va ști la care să răspundă.

• Lăsați o pauză după întrebare. Copilul are nevoie de timp pentru

formularea răspunsurilor și pentru a se gândi puțin la ceea ce se va răspunde. Cand

o întrebare nu este urmată de un „timp de gândire”, ei tind să creadă ca nu li se

acordă timp pentru a-și formula răspunsul.

• Ascultați răspunsul verbal și observați-l pe cel non-verbal în cazul fiecărei

intrebări.

• Ascultați-vă pe dumneavoastră înșivă: cuvintele, tonul și inflexiunile vocii.

Când adresați întrebarea, fiți conștienți de sentimentele personale, de tensiunile și

postura corpului, de mișcarea ochilor și mimica.

Ce NU trebuie de făcut în timpul discuției cu un copil abuzat:

• Nu faceți morală.

• Niciodată nu promiteți recompense în schimbul informațiilor oferite.

• Nu obligați să vi se dea răspuns, chiar dacă știți că copilul vă minte sau

ascunde ceva.

• Niciodată nu întrebați copilul cum ar dori el să fie pedepsit abuzatorul.

• Nu judecați niciodată răspunsurile oferite de copil.

• Nu corectați „răspunsurile incorecte”, puteți doar să precizați.

• Nu oferiți copilului informații sugestive despre abuz.

• Nu arătați supărarea, iritarea. Dacă discuția derulează defectuos, mai bine

faceți o scurtă pauză.

• Nu grăbiți copilul. Dacă acesta încă nu este pregătit pentru comunicare

deschisă, mai bine ințelegeți-vă pentru o altă întrunire.

• Nu întrebați copilul de ce abuzatorul i-a pricinuit durere. De obicei, copiii

nu cunosc răspunsul la această întrebare și se auto-invinuiesc.

• Nu întrebați copilul dacă îl iubește pe abuzator sau dacă abuzatorul îl

iubește pe copil.

• Niciodată nu promiteți copilului că ceea ce veți auzi de la el nu veți spune nimanui.

Există mai multe principii de care ar trebui să se ghideze specialiștii în comunicarea cu copiii abuzați:

• Respectarea personalității copilului

Fiecare copil este o ființă umană unică, cu particularități individuale, cu

drepturi consemnate în Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului și alte

acte internaționale și naționale.

• Protecția specială a copilului

Fiecare copil are nevoie de protecție specială datorită caracteristicilor

specifice varstei. In caz de abuz, copiii necesită intervenție și recuperare

psihologică, medicală și socială specializată, realizată de o echipă

multidisciplinară.

• Tratarea copilului cu sinceritate

Copiii așteaptă mesaje sincere din partea adulților. Un mesaj sincer este

acela in care cuvintele, expresia vocală și mișcările corpului sunt consistente

(Copiii se bazează pe comunicarea non-verbală, acesta este motivul pentru care

copiii cer o comunicare față în față și preferă să privescă în ochii interlocutorului

cand vorbesc). Copiii au nevoie de consistență pentru a se simți siguri și protejați.

Dacă mesajul nu este sincer, copiii se pot simți derutați și amenințați. În cazul

comunicării cu copiii abuzați tratarea cu sinceritate a acestora poate deveni un

factor determinant pentru deschiderea copilului.

• Susținerea unei imagini de sine pozitive a copilului

Toți copiii au nevoie să fie apreciați și iubiți. Copiii care au trecut prin

situații de abuz deseori sunt copleșiți de sentimentul vinovăției, au o imagine de

sine negativă. Acceptarea necondiționată, manifestarea grijii și atenției, tendința de

a-i proteja vor contribui la formarea unei imagini de sine pozitive și astfel, va

facilita comunicarea cu copilul.

Zece reguli de suport psihologic acordat copilului abuzat in timpul

discuției:

1. Punerea în evidență a părților forte ale personalității copilului.

2. Acceptarea individualității copilului.

3. Evitarea accentuării nereușitelor copilului.

4. Demonstrarea faptului că sunteți mulțumit de copil.

5. Manifestarea respectului față de copil.

6. Introducerea umorului in comunicarea cu copilul (la etapa stabilirii

contactului).

7. Ajutorul copilului de a diviza sarcina în mai multe părți, astfel ca el să se

poată descurca mai bine.

Evitarea disciplinării copilului

9. Manifestarea încrederii și a empatiei față de copil.

10. Demonstrarea optimismului.