Orizontul Tehnologiilor

Astăzi, omenirea se află pe acea treaptă a dezvoltării care consideră știința cea mai importantă forță pentru progresul economic-social. Este o realitate incontestabilă că noile cuceriri ale științei și tehnicii stau la baza cunoașterii umane. Așadar, tehnologia și știința sunt instrumentele cele mai eficiente ale progresului uman. Însă, tehnologia nu poate lua naștere și nici nu poate exista fără conștiință.

Unitatea „tehnologie-știință-conștiință“ reprezintă intelectualul modern care are un orizont bazat pe principii sănătoase și cu valori perene. Știința nu reprezintă doar putere ci și o calitate esențială a spiritului uman, ca formă de manifestare majoră a sa în unitate cu tot ce este creație, artă, cultură.

Tendința de specializare, a condus la o pronunțată „parcelare“ a disciplinelor și sectoarelor cunoașterii umane. Dacă am transforma tehnologiile moderne în constelații, atunci o reprezentare simbolică ar arăta ca în figura de mai jos:

CONSTELAȚIA TEHNOLOGIILOR

Întrebarea care se impune tot mai des în contextele educaționale este aceea dacă transdisciplinaritatea reprezintă o nouă atitudine intelectuală în fața complexității lumii de azi sau dacă ea este o nouă utopie științifică ce încearcă să propună o știință a științelor, o metaștiință (1).

Oamenii cu adevărat responsabili din educație și cultură, dar și tot mai mulți tineri aflați încă pe băncile școlii sunt din ce în ce mai convinși că transdisciplinaritatea „ca paradigmă a cunoașterii“ are darul de a fi unificatoare și de a putea fi aplicată nenumăratelor domenii ale cunoașterii contemporane. Este astfel posibil dialogul între domenii aparent disparate: matematica și muzica, fizica și poezia, logica și teologia, astronomia și filosofia.

Capacitatea, aptitudinea de a respinge sau ocoli tot ceea ce este caduc și efemer, de a alege variantele optime în actul educațional, presupune o vastă informare a intelectualului modern, însoțită de o activitate științifică continuă. Coordonarea se face prin raportare la o valoare „princeps“ de prim-plan, în acord cu specialitatea intelectualului la care transcend alte domenii, într-o ierarhizare a valorilor cognitive, educative, estetice sau morale.

Transdisciplinaritatea rămâne o provocare adresată tuturor domeniilor cunoașterii.

Termenul, chiar dacă uneori este confundat cu inter sau cu pluridisciplinaritatea în domenii precum educația, demonstrează că există deschidere, receptivitate și un orizont de așteptare pentru adepții săi. Abordarea integrată, specifică transdisciplinarității, este centrată pe lumea reală, pe aspectele relevante ale vieții cotidiene (2).

Vorbim astăzi despre cosmodernitate, poetica cuantică, încercând să redefinim mai multe noțiuni cu care operăm zilnic fără să fim totdeauna conștienți de sensul lor. Aceasta este o invitație adresată tuturor celor care mai speră la reala unitate a cunoașterii și care au viziunea unei lumi adaptate diversităților spirituale, religioase, culturale, sociale sau economice.

În ansamblu, cunoașterea științifică indiferent de domeniu: arhitectură, economie, medicină, etc., trebuie să servească înainte de toate valorii omului. Întregirea orizontului intelectual este o necesitate care decurge din legile progresului social și nu un capriciu sau o modă efemeră. Prin atitudinea valorică, tehnologia este onorată să devină infraumană adică, să slujească omul. Pe de altă parte, încărcarea tehnologiei cu o anumită cultură umanistă, poate stimula puternic creativitatea tehnologică și implicit, potențialul economic. Acestui proces de tip feed-back inevitabil pe scara istoriei umane nu i se poate opune decât o și mai puternică cultură spirituală care să subordoneze din punct de vedere cultural tehnologia.

De aici rezultă o concluzie și anume că tehnologia, știința, fuzionează fericit numai dacă orizontul spiritual al creatorului este mai bogat și mai nobil. Am văzut că pentru orice categorie de intelectuali materialul se unește într-o imagine unitară cu idealul, tehnologia cu conștiința, valorile cu bunurile. Intelectualul modern posedă o informație și o inteligență vastă și are capacitatea de a respinge erorile trecutului dar și pe aceea de a prefigura noi forme de existență, exprimându-și astfel „eul“ original al culturii sale.

Gândind, intelectualul afirmă sau neagă ceva. Căci, pe ce se bazează strălucirea creației intelectuale decât pe o gândire înțeleaptă și justă a problematicii lumii și vieții.

Și astfel, intelectualul modern devine „hamletian“ – „a fi sau a nu fi -într-o formă sau alta“, reușind prin acest balans între tehnologie-știință-conștiință să creeze o armonie perfectă sub forma unor idei inovatoare. Constituită ca un sistem de idei și reprezentări, conștiința umană este oglinda concepțiilor sale despre lume, sensul, valoarea și scopurile vieții, despre legătura om-natură. Aici apare un antagonism și anume dacă știința se interesează de realități fizice, chimice, biologice, economice, conștiința analizează toate aceste aspecte în ansamblu, precum întregul cu părțile. Astfel, încercând o distincție între reprezentări, noțiunile noastre despre lumea reală și imaginea exactă a realității, intelectualul modern caută răspunsuri la care activitatea gândirii este primordială.

Orizontul intelectualului modern trebuie să se dovedeasă apt pentru a trăi valoric propriile descoperiri, pentru a opta în favoarea unor decizii cu motivație valorică, transdisciplinară și pentru a diferenția adevărul de fals. Iată așadar o panoramă a dimensiunilor orizontului pe care se cuvine să-l aibă un intelectual modern. Omul nou, cu atât mai mult intelectualul, nu este doar un simplu receptor al cunoașterii moderne ci este asemeni unui producător sau a unui creator.

Bibliografie:

Basarab Nicolescu, „De la Isarlic la valea uimirii”, „Manifestul Transdisciplinarității”, Editura Junimea, Iași, 2007

Paloma Petrescu, Viorica Pop, „Transdisciplinaritatea – o nouă abordare a situațiilor de învățare“, E.D.P., București, 2007

ORIZONTUL TEHNOLOGIILOR ÎN VIAȚA INTELECTUALULUI MODERN

Prof. dr. Neagu Gabriela-Carmen, Inspector scolar, Inspectoratul Școlar Județean Constanța

Prof. ing. Irimia Rodica-Carmen, Liceul Tehnologic „Virgil Madgearu” Constanța

Cuvinte cheie: intelectualul modern, tehnologie-știință-conștiință, transdisciplinaritate.

Astăzi, omenirea se află pe acea treaptă a dezvoltării care consideră știința cea mai importantă forță pentru progresul economic-social prezent. Unitatea tehnologie-știință-conștiință reprezintă intelectualul modern care are un orizont bazat pe principii sănătoase și cu valori perene. Știința nu reprezintă doar putere ci și, o calitate esențială a spiritului uman, ca formă de manifestare majoră a sa în unitate cu tot ce este creație, artă, cultură.

Gândind, intelectualul afirmă sau neagă ceva. Tendința de specializare, a condus la o pronunțată „parcelare“ a disciplinelor și sectoarelor cunoașterii umane. Dacă am transforma tehnologiile moderne în constelații, atunci o reprezentare simbolică ar arăta ca în figura de mai jos:

CONSTELAȚIA TEHNOLOGIILOR

Transdisciplinaritatea reprezintă o paradigmă a cunoașterii care are darul de a fi unificatoare și de a putea fi aplicată nenumăratelor domenii ale cunoașterii contemporane. Ea rămâne o provocare adresată tuturor domeniilor cunoașterii. Iată panorama dimensiunilor orizontului pe care se cuvine să-l aibă un intelectual modern.