Originea Raului In Perfectiune

Potrivit BIbliei, răul natural este consecința răului moral. La început, pe când omul era fără păcat , el trăia în fericire având o relație deosebită cu Creatorul Său; dar în urma neascultării, omul a pierdut această fericire fiind izgonit din prezența lui Dumnezeu și blestemat . În Vechiul Testament; întîlnim răul în viața unui om sfînt, Iov, el fiind neprihănit a avut totuși experiența de a gusta și se lupta cu răul natural care există în lumea aceast dar care nu este în stare să fac nici un rău omului care trăiește după Voia Lui Dumnezeu (Iov 42:1-6) .

În Noul Testament, răul este preluat de învățătura Domnului Isus, care se poate de explicat în cinci puncte : Mai întâi, păcatul și pedeapsa sunt legate între ele, revelația despre iad este clară și oricine păcătuiește își asumă responsabilitatea de a primi și răsplata (Matei 10:28; Luca 16:23). În al doilea rând, anularea păcatului anulează pedeapsa (Marcu 2:3-4). În al treilea rând este nevoie de credință pentru ca să poți primi iertare( Marcu 6:56). În rândul numărul patru, scopul acestor suferințe este folositor, acest adevăr este foarte bine prezentat cu ocazia vindecării unui orb care s-a născut astfel pentru că să fie arătată slava Lui Dumnezeu (Ioan 9:1).În al cincelea rând, învierea trupurilor celor drepți și a celor răi pentru ca fiecare grup să fie plasat într-o stare naturală potriviă cu starea sa morală ( Ioan 5:29).

Problema dintre Dumnezeu și rău este una cât se poate de importantă pentru personalitatea care examinează afirmațiiile unei anumite religii. Din punct de vedere istoric problema răului a fost pusă sub mai multe forme. Cel care a vorbit despre prima forma, a fost Epicur dar problema a reapărut sub diferite alte forme, ulterior această problemă a fost formulată în discuțiile filozofice și nefilozofice. În consecință, în procesul de aboradare suntem confruntați cu întrebări cu privire la modul în care sistemul îmbină interpretarea libertății umane și a suveranității lui Dumnezeu.

Natura problemei răului poate fi expusă într-un mod simplu sau într-unul mai complex. David Hume a scris : ,,Este El ( Dumnezeu) oare dispus să prevină răul, dar nu e în stare? , atunci este răuvoitor. Este atât în stare, cât și dispus să îl prevină: atunci de unde vine răul?” Astfel se poate de de imaginat prin problema răului un conflict care implică trei concepte: puterea lui Dumnezeu, bunătatea lui Dumnezeu și prezența răului în lume. Într-o măsură mai mică sau mai mare problema provoacă dificultăți pentru toate tipurile de teism puternic.

În definiția păcatului se cuprinde următaoare idee: Există două feluri de rău, complet diferite( Răul Fizic și răul Moral). Inundațiile, cutremurile, scetele, fiarele sălbatice și toate celelalte lucruri asemenea lor sunt rele fizice și nicidecum morale. Acesta este sensul, în care putem spune că Dumnezeu creează ,,răul” sau mai corect scris, calamități (Isaia 45:7).

Marea dilemă a omului este exprimată în întrebarea: Dacă Dumnezeu a creat un Univers desăvîrșit cum a fost posibilă apariția răului ? Oare Dumnezeu este singurul responsabil pentru aparitia răului?

Un Raport biblic ne aduce în atenție două lucruri demne de reținut:

1) Creațiunea a fost o lucrare desăvârșită. După fiecare zi din cele șapte ale săptămânii Creației, Creatorul a verificat lucrurile create în ziua respectivă. De fiecare dată concluzia Sa era: “toate erau bune.” ( Geneza 1:4-10). Mai mult decât atât, la sfârșitul zilei a șasea, Creatorul a verificat din nou toate lucrurile create, de data acesata în interacțiunea dintre ele, constatând că“toate erau foarte bune” ( Geneza 1:31 ).

2) Dumnezeul CreatoruL este un Dumnezeu sfânt, drept, neprihănit, un Dumnezeu care urăste răul și păcatul:

– “Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Oștirilor…” ( Isaia 6:3 )

– “Lucrările Lui sunt desăvârșite, căci toate căile Lui sunt drepte. El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate. El este drept și curat.” ( Deuteronom 32:4 )

– “Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea” ( Iov 34:10 )

– “Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău și El Însuși nu ispitește pe nimeni” ( Iacov 1:3 ).

_“El urăște păcatul” ( Psalmii 5:4 ).

În concluzie, un Dumnezeu care urăște nedreptatea și care a creat un Univers desăvârșit nu poate fi responsabil de apariția păcatului. Această apariție nedorită va rămâne pentru veșnicie o mare taină. Pare paradoxal, dar realitatea argumentelor enumerate vorbesc cu claritate despre veridicitatea celor concluzionate, Da, Dumnezeu este Creatorul Tuturor, însă cum putem să credem că în Bunătatea veșnică a Sa, El a putut crea ceva care nu ține de Natura Sa Supremă?!!!

Cum poate o ființă perfectă să facă răul ?

Răspunsul este liberul arbitru :

1.Dumnezeu a creat numai lucruri bune.

2.Un lucru Bun pe care l-a creat Dumnezeu a fost liberul arbitru.

3.Liberul arbitru face posibilă apariția răului, întrucât

a. el reprezintă puterea de a face altfel

b. a face altfel decât bine înseamnă a face răul.

Deci, o creatură perfecta, cu voință liberă poate face răul. Răul nu vine direct din mâna Creatorului, după cum nici apa poluată nu poate izvorî direct dintr-un pârâu de munte limpede.

Adevărul este că libertatea este bună și că însăși natura libertății date nouă astăzi prin puterea Divină face posibilă apariția răului. Orice libertate pretinsă de a nu alege răul nu este libertate adevărată pentru o ființă morală. În afară de îngerii din cer( care o au relativ), numai Dumnezeu are absoluta libertate de a nu allege răul. Cea mai înaltă libertate este libertatea față de rău, nu libertatea de a face rău. Aici pe pământ, în timp ce încă ne straduim să alegem dacă să facem voia noastră sau a lui Dumnezeu, noi trebuie să avem posibilitatea de a alege; altfel roboți.

,, Dumnezeu a ales să facă această lume chiar dacă Știia că ea va ajunge să aleagă și apoi să ajună rea deoarece îngăduința acestei lumi este cea mai bună dintre toate căile posibile de a face cea mai bună lume posibilă în perfecțiune. Dumnezeu nu creează, nici nu încurajează mijloacele rele pentru a obține binele, însă EL le Îngăduie ca într-un final să obțină un bine mai mare spre Slava Sa !!!”

Bibliografie

1. Dicționar Evanghelic de Teologie, Walter A.Elwel.

2. Teologie Creștină,Vol. 1, Miliard J. Erickson.

3. Prelegeri de Teologie Sistematică, Clarence Thiessen Henry .

4. http://www.loribalogh.ro/2012/02/originea-raului/

5.Dacă Există Dumnezeu de ce există rău? , Norman Geisler.