Optimizarea Unui Program pe Termen Lung cu Privire la Reimpadurirea Zonei Despadurite Bistra Stegea

CUPRINS

REZUMATUL LUCRĂRII

SUMMARY

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 – PĂDUREA ȘI MEDIUL

1.1 Pădurea, bogăție a naturii

1.2 Rolul pădurii în protejarea mediului înconjurător

1.2.1 Funcția de protecție a apelor

1.2.2 Funcția de protecție a terenurilor și a solurilor

1.2.3 Funcția de protecție contra factorilor climatici și industriali

1.2.4 Funcția de recreare

1.2.5 Funcția științifică și de ocrotire a genofondului și ecofondului forestier

CAPITOLUL 2 – PĂDUREA ȘI CALITATEA VIEȚII

2.1 Pădurea și calitatea aerului

2.1.1 Oxigenul

2.1.2 Dioxidul de carbon

2.2 Pădurea și poluarea mediului

2.2.1 Pădurea, barieră biologică împotriva poluării atmosferei

2.2.2 Pădurea poluată

CAPITOLUL 3 – DEFRIȘAREA PĂDURILOR

3.1 Generalități cu privire la defrișarea pădurilor

3.2 Situația defrișărilor în lume

3.3 Situația defrișărilor în România

3.4 Cauzele defrișării pădurilor

CAPITOLUL 4 – EFECTELE DEVASTATOARE ALE DEFRIȘĂRILOR ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

4.1 Efectele defrișărilor

4.1.1 Modificarea habitatelor

4.1.2 Pericolul catastrofelor naturale

4.1.2.1 Alunecările de teren

4.1.2.2 Inundațiile

4.1.2.3 Eroziunea solului

4.1.3 Modificări climatice

4.1.3.1 Lipsa precipitațiilor

4.1.3.2 Deșertificarea terenurilor

4.1.3.3 Încălzirea globală

4.2 Soluții împotriva defrișării

CAPITOLUL 5 – OPTIMIZAREA UNUI PROGRAM PE TERMEN LUNG CU PRIVIRE LA REÎMPĂDURIREA ZONEI DESPĂDURITE BISTRA-STEGEA

5.1 Descrierea zonei Bistra-Stegea

5.2 Aspecte cu privire la reîmpădurirea zonei Bistra-Stegea

5.2.1 Molidul

5.2.2 Recoltarea, prelucrarea și păstrarea semințelor de molid

5.2.2.1 Costul de recoltare, prelucrare și păstrare a semințelor de molid

5.2.3 Amplasarea și organizarea pepinierei de molid

5.2.3.1 Costul de organizare și creștere a semințelor de molid în pepinieră

5.2.4 Recoltarea materialului de plantat

5.2.5 Plantarea puieților de molid în zona Bistra-Stegea

5.3 Propunerea unor măsuri legislative privind protejarea și reîmpădurirea zonei Bistra-Stegea

CAPITOLUL 6 – EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ȘI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ

6.1 Descrierea elementelor sistemului de muncă analizat

6.1.1 Procesul de muncă și executantul

6.1.2 Mijloace de producție

6.1.3 Sarcina de muncă

6.1.4 Mediul de muncă

6.2 Identificarea factorilor de risc pentru fiecare element al sistemului de muncă

6.2.1 Calculul nivelului de risc al locului de muncă

6.2.2 Interpretarea rezultatelor evaluării

6.3 Stabilirea măsurilor de prevenire și protecție

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

ABREVIERI

BIBLIOGRAFIE

REZUMATUL LUCRĂRII

Tema proiectului de diplomă prezintă „Aspecte cu privire la defrișarea haotică a pădurilor și impactul asupra mediului. Optimizarea unui program pe termen lung cu privire la reîmpădurirea zonelor defrișate.”

Motivația alegerii temei constă în faptul că pădurea ce urmează a fi exploatată să fie urmată sau chiar precedată de instalarea noului arboret, astfel încât solul să nu își piardă calitățiile sale de protecție.

Scopul acestei lucrării este de a crea o pepinieră permanentă și ciclu continuu la periferia localității Bistra-Mureșului pentru o reîmpădurire ulterioară a parcelelor degradate din zona Bistra-Stegea.

Lucrarea este structurată pe șapte capitole, acestea fiind împărțite la rândul lor în două părți principale, și anume: partea teoretică care conține primele patru capitole (capitolele 1, 2, 3 și 4) ale proiectului de diplomă, unde sunt analizate principalele funcții de protecție ale pădurii și efectele devastatoare ale defrișărilor asupra mediului înconjurător, respectiv partea practică a proiectului de diplomă care conține ultimele trei capitole (capitolele 5, 6 și 7), capitole în care se prezintă principalele etape în realizarea pepinierei precum: recoltarea conurilor și a semințelor, prelucrarea conurilor și a semințelor, organizarea pepinierei, lucrarea și pregătirea solului, îngrijirea culturilor, recoltarea culturilor și plantația dar și estimarea unor costuri referitoare la aceste etape, urmată de propunerea unor măsuri privind protejarea și reîmpădurirea zonei Bistra-Stegea precum și evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională pentru un muncitor silvic, culminând cu concluzii și propuneri.

SUMMARY

The theme of diploma project presents "Issues on chaotic clearing forest and environmental impact. Optimizing a long-term program on reforestation of deforested areas."

The motivation for choosing this theme is that the forest that will be exploited to be followed or preceded by installation of the new stand, so that the soil does not lose its protective quality.

The purpose of this study is to create a permanent and continuous cycle at breeding ground on the outskirts of Bistra-Muresului for further reforestation of degraded plots of Bistra-Stegea area.

The work is divided into seven chapters, which are subdivided into two main parts, namely the theoretical part which contains the first four chapters (Chapters 1, 2, 3 and 4) of the the diploma project, which analyzes the main protection functions of the forest and the devastating effects of deforestation on the environment, namely the practice part of the diploma project that contains the last three chapters (Chapters 5, 6 and 7), chapters that present the main phases of the breeding ground such as: cones and seeds harvesting, processing cones and seeds, organization of breeding ground, the work and soil preparation, the care of cultures, harvesting and plantation of cultures and estimation of some costs related to these stages, followed to propose measures on protection and reforestation Bistra-Stegea area and risk assessment of accidents and occupational diseases for forestry worker, culminating in conclusions and proposals.

INTRODUCERE

Pădurea, supranumită de mulți autori ca fiind „aurul verde al planetei” este cea mai de preț podoabă a Terrei. Aceasta este strâns legată de dezvoltarea societății și civilizației omenești deoarece aerul pe care îl respirăm, hrana oamenilor și în special a animalelor precum și medicamentele necesare supraviețuirii, toate acestea depinzând în mare măsură de păduri.

Cu mult timp în urmă, agresivitatea omului asupra naturii era redusă, acesta fiind un simplu vânător și culegător de fructe și plante. Dar cu trecerea timpului, agresivitatea omului asupra pădurii s-a intensificat tot mai mult prin distrugeri masive de păduri în scopuri tehnico-economice, care au dus la afectarea gravă a calității vieții.

Cu toate acestea, nevoia de lemn și defrișarea pentru a face loc terenurilor agricole, drumurilor și căilor ferate au dus la distrugerea celor mai mari păduri ale lumii, iar dintre cele mai importante cauze ale defrișării fiind comerțul cu lemn.

Defrișările masive ale pădurilor au un efect negativ asupra mediului înconjurător prin dispariția unui stil de viață care a existat neschimbat pentru mii de ani. Însă cauza principală a acestor defrișări este acumularea de dioxid de cabon în atmosferă care poate duce la pericolul încălzirii globale și a efectului de seră.

Pe lângă pericolul încălzirii globale, efectele defrișărilor masive pot avea consecințe grave asupra mediului înconjurător prin modificarea habitatatelor, alunecări de teren, inundații, eroziunea solului, seceta, incendii, deșertificarea terenurilor, perturbarea ciclurilor în natură, etc.

Împotriva producerii acestor dezastre, soluția evidentă ar fi oprirea defrișării pădurilor și astfel oprirea deteriorării. Însă, pentru a pune capăt acestor efecte devastatoare un prim pas ar fi educarea și informarea oamenilor a căror decizii influențează direct sau indirect soarta pădurilor. O altă soluție ar fi completarea și modificarea legislației în domeniul silvic, precum și implementarea unui sistem permanent de evidență a pădurii.

Cât despre reîmpădurirea zonelor defrișate, aceasta ar putea ajuta la stabilizarea echilibrului dintre pădure și mediu, refacerea biodiversității, îmbunătățirea calității aerului, refacerea și îmbunătățirea calității solului, refacerea regimului hidrologic, combaterea schimbărilor climatice prin diminuarea efectelor secetei și limitarea deșertificării, asigurarea standardelor de sănătate a populației și protecția colectivităților umane împotriva factorilor dăunători, naturali și antropici și îmbunătățirea aspectului peisagistic.

Astfel, pentru reducerea acestor factori dăunători mediului se propune optimizarea unui program pe termen lung cu privire la reîmpădurirea zonelor defrișate, și anume realizarea unei pepiniere la periferia localității Bistra-Mureșului, o pepinieră cu o suprafață de un hectar, cu caracter permanent și ciclu continuu pentru o reîmpădurire ulterioară a zonei degradate Bistra-Stegea. Așadar, pentru acestă zonă se dorește o reîmpădurire doar cu puieți de molid deoarece este un lemn foarte ușor care dă multă masă lemnoasă la o vârstă nu prea înaintată, fiind o cultură sigură și ușoară și mai presus de toate rentabilă.

Pentru început se va avea în vedere recoltarea conurilor și a semințelor, precum și prelucrarea, controlul, păstrarea și pregătirea acestora pentru semănat.

Deoarece singura variantă de reîmpădurire este aceea de a realiza o pepiniera a localității Bistra-Mureșului din care să se reîmpădurească zonele degaradate aparținătoare acesteia, se va avea în vedere organizarea acestei pepiniere prin alegerea terenului pentru pepinieră, împărțirea și împrejmuirea lui.

Pentru ca semințele să se poată dezvolta în condiții optime, lucrarea și pregătirea solului reprezintă operații tehnice principale fără de care tinerele plantule nu pot prinde viață. Cât despre aplicarea îngrășămintelor chimice, acestea se vor aplica numai în cazul în care va fi absolută nevoie de ele, în caz contrar va apela doar la îngrășăminte naturale cum e gunoiul de grajd.

O altă etapă importantă a creșterii semințelor și a puieților de molid în pepinieră o reprezintă îngrijirea culturilor prin aplicarea stratului proctor împotriva frigului și a radiațiilor solare, dar și umbrirea culturii, combaterea buruienilor și afânarea solului, udarea artificială, respectiv rărirea culturilor.

Recoltarea materialului de plantat are în vedere scosul, sortarea, păstrarea și transportul puieților. Prin urmare, recoltarea materialului de plantat cuprinde ansamblul de lucări cu care se încheie procesul tehnologic de producere a puieților în pepinieră. De felul cum se execută aceste lucrări depinde în mare măsură păstrarea calității puieților și reușita plantațiilor. Recoltarea poate avea consecințe negative asupra calității puieților, dacă nu se execută la timp și în mod corespunzător. Cât despre ambalarea și transportul materialului de plantat, acesta nu necesită o ambalare apecială a puieților, deoarece pepiniera din localitatea Bistra-Mureșului se află la aproximativ 7 kilometri de locul de reîmpădurit.

Pentru instalarea vegetației forestiere se vor folosi doar acei puieți care corespund unor criterii standardizate, bine conformați, cu tulpina și rădăcina suficient crescute. Pentru plantarea celor 30 de hectare de pădure propuse pentru zona Bistra-Stegea vor fi necesari 135.000 de puieți de molid recoltați din pepiniera din Bistra-Mureșului. Plantarea acestor puieți de molid va fi realizată cu ajutorul localnicilor din localitatea Bistra Mureșului, elevilor din clasele V-VIII a Școlii Generale din Bistra Mureșului, oamenilor doritori din localitățile învecinate (Borzia, Gălăoaia, Deda, Filea și Pietriș) și nu numai.

În vederea realizării obiectivului privind protejarea și reîmpădurirea zonei Bistra-Stegea, se propune luarea unor măsuri legislative pentru a se acționa cu prioritate în cazul despăduririlor. Acestea vizează menținerea unui control ridicat pentru protejarea zonei proaspăt reîmpădurite Bistra-Stegea.

Pentru reîmpădurirea zonei Bistra – Stegea sunt necesare o serie de activității practice și anume: producerea materialului de reîmpădurire (semințe, puieți), instalarea asociațiilor rea terenului pentru pepinieră, împărțirea și împrejmuirea lui.

Pentru ca semințele să se poată dezvolta în condiții optime, lucrarea și pregătirea solului reprezintă operații tehnice principale fără de care tinerele plantule nu pot prinde viață. Cât despre aplicarea îngrășămintelor chimice, acestea se vor aplica numai în cazul în care va fi absolută nevoie de ele, în caz contrar va apela doar la îngrășăminte naturale cum e gunoiul de grajd.

O altă etapă importantă a creșterii semințelor și a puieților de molid în pepinieră o reprezintă îngrijirea culturilor prin aplicarea stratului proctor împotriva frigului și a radiațiilor solare, dar și umbrirea culturii, combaterea buruienilor și afânarea solului, udarea artificială, respectiv rărirea culturilor.

Recoltarea materialului de plantat are în vedere scosul, sortarea, păstrarea și transportul puieților. Prin urmare, recoltarea materialului de plantat cuprinde ansamblul de lucări cu care se încheie procesul tehnologic de producere a puieților în pepinieră. De felul cum se execută aceste lucrări depinde în mare măsură păstrarea calității puieților și reușita plantațiilor. Recoltarea poate avea consecințe negative asupra calității puieților, dacă nu se execută la timp și în mod corespunzător. Cât despre ambalarea și transportul materialului de plantat, acesta nu necesită o ambalare apecială a puieților, deoarece pepiniera din localitatea Bistra-Mureșului se află la aproximativ 7 kilometri de locul de reîmpădurit.

Pentru instalarea vegetației forestiere se vor folosi doar acei puieți care corespund unor criterii standardizate, bine conformați, cu tulpina și rădăcina suficient crescute. Pentru plantarea celor 30 de hectare de pădure propuse pentru zona Bistra-Stegea vor fi necesari 135.000 de puieți de molid recoltați din pepiniera din Bistra-Mureșului. Plantarea acestor puieți de molid va fi realizată cu ajutorul localnicilor din localitatea Bistra Mureșului, elevilor din clasele V-VIII a Școlii Generale din Bistra Mureșului, oamenilor doritori din localitățile învecinate (Borzia, Gălăoaia, Deda, Filea și Pietriș) și nu numai.

În vederea realizării obiectivului privind protejarea și reîmpădurirea zonei Bistra-Stegea, se propune luarea unor măsuri legislative pentru a se acționa cu prioritate în cazul despăduririlor. Acestea vizează menținerea unui control ridicat pentru protejarea zonei proaspăt reîmpădurite Bistra-Stegea.

Pentru reîmpădurirea zonei Bistra – Stegea sunt necesare o serie de activității practice și anume: producerea materialului de reîmpădurire (semințe, puieți), instalarea asociațiilor forestiere și cultura plantelor lemnoase. Toate acestea sunt strâns legate între ele, astfel încât numai cunoașterea lor în ansamblu poate să conducă la adoptarea celor mai juste soluții tehnice menite să asigure scopul urmărit prin reîmpăduriri. Însă, toate aceste activități depind în mare măsură de om și de mediul lui de muncă, iar pentru aceasta se vor stabili măsurile necesare prevenirii accidentelor de muncă și îmbolnăvirii profesionale.

CAPITOLUL 1

PĂDUREA ȘI MEDIUL

1.1 Pădurea, bogăție a naturii

Pădurea reprezintă o componentă importantă a mediului terestru, o îmbinare complexă a unei multitudini de diverse plante având o mare importanță ecologică, socială și economică.

Pădurile se întind de-a lungul munților, dealurilor, câmpiilor și malurilor apelor, acoperind aproape 1/3 din suprafața uscatului. Pădurile de foioase ocupă mai mult de 2/3 din întinderea totală a pădurilor, pădurile de conifere ocupă peste 1200 milioane hectare iar pădurile tropicale ocupă jumătate din suprafața fondului forestier mondial.

Cât despre pădurile României, acestea ocupă 6,7 milioane hectare, ceea ce reprezintă 26,3% din teritoriul țării (figura 1.1).

Figura 1.1 Harta pădurilor din România

S-a demonstrat că pădurea reprezintă un factor de echilibru în cadrul bioseferei, deoarece aceasta acumulează și schimbă în permanență energie cu mediul fizic și contribuie la perfecționarea și transformarea ecosistemelor.

Biocenoza de pădure, parte vie a ecosistemului forestier cuprinde populații de mare diversitate și are un aspect uniform. Acesta beneficiază de o stratificare dezvoltată atât în partea aeriană cât și în sol. În partea aeriană apare arboretul format din 2-3 etaje de arbori, subarboretul format din 1-2 etaje de arbuști, semințișul format din 1-3 etaje și în final pătura ierbacee formată din 2-3 etaje de ierburi. Stratul de litieră și solul sunt adăposturi pentru ciuperci, nevertebrate, mamifere mici și mari.

Microorganismele, plantele și animalele care compun biocenoza de pădure sunt strâns legate între ele sub raportul existenței stabilind relații directe prin lanțuri sau rețele trofice.

Ca și funcție materială a pădurii este lemnul deoarece nu există ramură a economiei în care acesta să nu-și găsesască utilizarea (lemn de mobilă, cherestea, combustibil, căi de comunicație, industria celulozei și hârtiei, industria navală etc.).

Pădurea este și o bogată sursă de fructe (măceș, coacăz negru, fragi, mure, afine etc) din acestea se prepară magiunuri, dulcețuri dar și sucuri. De aici reiese că pădurea ne oferă și vitaminele necesare corpului omenesc, în special vitamina C, ea regăsindu-se în cantități mari în aceste fructe.

Pădurea este un mediu de viață terestru, acesta adăpostind multe animale precum: ursul, căprioara, cerbul carpatin, mistrețul și capra neagră, acestea fiind unele dintre cele mai importante specii de vânat.

Recunoașterea funcțiilor complexe ale pădurii va conduce la optimizarea relațiilor dintre om și mediul înconjurător, de unde rezultă că pădurea nu va mai fi privită drept producătoare de lemn ci îi va fi recunoscută și funcția de producătoare de oxigen, depozit de apă, scut al solului, protecție a culturilor agricole cât și protecție a așezărilor omenești.

1.2 Rolul pădurii în protejarea mediului înconjurător

Pădurile au jucat un rol important în dezvoltarea societății omenești deoarece încă de la apariția omului acestea constituiau sursa principală de hrană, adăpost precum și prima sursă de energie, dar datorită industrializării și urbanizării avansate, cerințele societății sunt în continuă creștere față de însușirile de protecție a pădurilor precum și importanța satisfacerii producției de lemn.

Pădurile îndeplinesc o multitudine de funcții de protecție a mediului înconjurător dintre care cele mai importante sunt: funcția de protecția a apelor, funcția de protecție a terenurilor și solurilor, funcția de protecție contra factorilor climatici și industriali dăunători, funcția de recreare precum și funcția de interes științific și de conservare a fondului genetic – forestier.

1.2.1 Funcția de protecție a apelor

România este considerată o țară europeană cu resurse de apă limitate iar repartiția pe teritoriul țării a acestor resurse este neuniformă, răspândită pe mari suprafețe (mări, oceane, râuri, lacuri, atmosfera, profunzimea scorței terestre etc) și întâlnită în natură sub toate stările fizice.

Zona montană ocupă doar 21 % din suprafața țării și furnizează două treimi din volumul mediu al apelor scurse. Totodată, repartiția resurselor de apă este puternic corelată cu repartiția pădurilor: în zona montană, împădurită în proporție de aproximativ 60 %, se află 65 % din suprafața totală a pădurilor țării. Pe ansamblul țării pădurile participă la balanța hidrologică cu peste 70 % din volumul total de apă. [1]

O proprietate a ecosistemelor forestiere este de a transforma energia solară în energie chimică cu ajutorul unor substanțe din sol și în special cu ajutorul apei, acestă proprietate fiind dependentă de consistența, compoziția și starea de vegetație a pădurilor. Datorită intervențiilor diverse ale omului asupra structurii pădurii, uneori destul de grave, acestea pot afecta aceasta proprietate a ecosistemelor forestiere ducând la implicații directe asupra relației dintre pădure și apă.

Pădurea contituie un rol hidrologic esențial în asigurarea calității apei, protecție a apelor amenajate și un rol deosebit de important în menținerea și redresarea echilibrului ecologic, în schimb rolul hidrologic al pădurii poate să scadă proporțional prin creșterea intensității prin defrișări masive și aplicarea de tehnologii antiecologice.

Pădurea oferă cea mai bună protecție dintre toate formele de vegetație deoarece aceasta îndeplinește un rol esențial în sistemul natural de autoreglare a extremelor hidrologice prin funcția sa de barieră biologică împotriva inundațiilor și oferă mai multă apă în anii secetoși. Deși amenajarea de lacuri de acumulare precum și îndiguirea albiilor râurilor sunt necesare protejării omenirii împotriva inundațiilor, în cazul viiturilor mari acestea nu vor putea face față evitării inundațiilor deoarece acestea necesită protecție maximă din partea pădurii.

În studiul circulației apei în natură (ciclul hidrologic) bazinul hidrografic ca unitate fizico-geografică care înglobează rețeaua hidrografică până la cumpăna apelor, acționează ca o unitate funcțională, fundamentală și deci ca o unitate de bază pentru gestiunea, amenajarea și protecția resurselor de apă (figura 1.2). [2]

Figura 1.2 Ciclul hidrologic

1.2.2 Funcția de protecție a terenurilor și a solurilor

La început 50% din suprafața uscatului era acoperită cu păduri, de unde rezultă că pădurile au jucat un rol important în formarea și evoluția solurilor, acesta reprezentând sediul proceselor de nutriție a plantelor. Pădurea îndeplinește două funcții importante: o primă funcție este cea de formare a solurilor forestiere (pedogeneza), iar a doua funcție este de protecție a solurilor și a formelor de relief.

Vegetația forestieră intervine activ în conservarea formelor de relief, evitarea alunecărilor de teren, împiedicarea eroziunilor de suprafață, respectiv a eroziunilor de adâncime. Funcția de protecție a solului se poate exercita numai dacă pădurea este bine închisă și asigură filtrarea lentă a precipitațiilor prin coronament, topirea lentă a zăpezilor și reducerea vitezei vântului.

Intervenția brutală a omului prin defrișarea pădurii întrerupe funcționalitatea ecosistemelor forestiere declanșând procese erozionale catastrofale, aceste catastrofe depinzând în mare măsură de tipul de pădure, tipul de sol, starea vremii în perioada exploatării pădurii, anotimpul etc. În felul acesta degradarea terenurilor continuă în mod dramatic prin defrișarea și incendierea unor suprafețe mari de pădure.

În viitorul apropiat prevenirea și combaterea degradării solurilor forestiere devine o problemă majoră ce trebuie gândită în așa fel încât aceasta trebuie să fie scoasă din ignoranță și pusă înaintea viitoarelor generații de silvicultori.

Pe lângă multitudinea de funcții protectoare ale pădurii, influențele pozitive asupra proceselor de degradare a solurilor și terenurilor precum și proceselor de torențialiate o reprezintă și pătura vegetală, componentă principală a pădurii care limitează posibilitatea de desfășurare a acestor procese, întrucât această pătură vegetală asigură protecție maximă a apelor și în special al solurilor.

Pădurea și vegetația forestieră indeplinește funcția cea mai eficace de apărare a solului contra eroziunii prin reținerea apei din precipitații, menținerea solului neînghețat și facilitatea infiltrării apei în sol, toate acestea realizându-se prin imensul sistem radicular al arborilor.

1.2.3 Funcția de protecție contra factorilor climatici și industriali dăunători

Funcția de protecție a climei este condiționată în cea mai mare parte de existența coronamentului, acesta formează bariera de reflexie a luminii cu diferite densități. Pădurea a cărui coronament este foarte des ajută la diminuarea intensității radiațiilor și a vântului, ajută la crerea unui regim termic moderat, micșorarea cantitățiilor de precipitații ajunse la sol dar și a scăderii evaporației la sol.

Influențele pădurii asupra elemntelor climatice depind în mare măsură de speciile de arbori, de înălțimea, respectiv de densitatea lor. Pădurea moderează regimul temperaturii atât în aer cât și la nivelul solului. În timpul verii, temperatura aerului din regiunile temperate ale pădurilor este mai scăzută cu circa 1,9°C în interior decât în afara ei, iar iarna mai ridicată cu până la 1,7°C în interior decât în exterior.

Rezultatele obținute de Van Eimern în 1964, arată că diferențele de temperatură dintre partea însorită și cea umbrită a unei perdele lată de 3 metri pot fi în timpul zilei de 0,5°C în medie, cu un ecart maxim de 2°C la amiază, la distanță de 2 metri perdea. În timpul nopții, pe vreme senină, temeraturile minime sunt mai joase în spatele perdelei de protecție. Temperatura solului este de asemenea influențată de existența perdelei de protecție, care, reducând viteza vântului, micșorează evaporația. Intensitatea acestei influențe depinde de un complex de factori ce se intercondiționează. [3]

Deasupra pădurii se crează un curent de aer cald care crește umiditatea și modifică repartiția precipitațiilor datotită evapotranspirației. Tot datorită evapotranspirației viteza vântului se reduce considerabil, stratul de zăpadă se păstrează un timp îndelungat, toate acestea menționate mai sus diminuează cantitatea de radiație ajunsă la nivelul solului deoarece aceasta se absoarbe în procesul de fotosinteză.

Fotosinteza joacă un rol important deoarece prin aceasta pădurea produce materie primă, neexistând un consum de energie din afara ecosistemului. Pădurea în procesul de fotosinteză absoarbe cea mai mare cantitate de dioxid de carbon și emană cantitatea de mai însemnată de oxigen necesar vieții pe Terra.

Cât despre poluarea atmosferei, aceasta reprezintă un fenomen de mare amploare care însoțește procesul de industrializare și constituie o preocupare principală a omenirii. Poluarea nu se produce numai prin introducerea în atmosferă a unor substanțe nocive ci și prin substanțele nepoluante care în cantități mari, nu pot fi asimilate în mod natural și pot exercita influențe negative asupra atmosferei și în special ființelor vii.

Printre sursele care poluează în mod deosebit atmosfera se numără industria, transporturile, erupțiile vulcanice, furtunile de praf, incendiile naturale și activitățile casnice.

Industria este principalul poluant la scară mondială. Astfel, de exemplu, emisiile sunt substanțe eliberate în atmosferă de către instalațiile industriale și pot provoca catastrofe locale. Procesele de cocsificare, aglomerare, topire, decarburare din industria siderurgică și metalurgică sunt însoțite de eliminarea în atmosferă a unei mari cantități de CO2, SO2, pulberi, compuși de P, H2S, NO, Se, Te, Se, Hg, fenoli, etc., iar apoi degajările industriale în ultima instanță nimeresc în sol.

Pe lângă acestea, fabricile producătoare de îngrășăminte chimice elimină cantități semnificative de SO2 și compuși ai fluorului. Termocentralele emană în cea mai mare parte CO2, SO2, CO, NH3, NO2, NO, sulfați, hidrocarburi, cloruri, fluoruri, cenușă și zgură.

După industrie, transportul a devenit o sursă importantă de poluare a aerului reprezentată de mijloacele de transport. Poluarea aerului realizată de autovehicule prezintă două particularități:

eliminarea se face pe sol

emisiile se fac pe întreaga suprafața a localității

Dintre substanțele poluante amintim particulele în suspensie, plumbul, hidrocarburile poliaromatice, benzenul, metanul, CO2, CO, etc.

Desigur, vegetația forestieră nu reprezintă singura variantă împotriva poluării, funcția ei antipoluantă anihilează parțial efectele nocive ale poluării prin frunziș, ramurile și scoarța arborilor și arbuștilor ajută la dispersarea în spațiu a poluanților, așadar, cea mai bună soluție contra poluării ar fi crearea unor perdelele forestiere aflate de-a lungul drumurilor publice care oferă protecție contra noxelor și protecție contra vântului, combate poluarea fonică și oferă de asemenea un aspect estetic plăcut.

1.2.4 Funcția de recreare

Funcția de recreare ocupă un loc aparte în rolul pădurii prin influența directă asupra activității și sănătății umane. În acest context, funcția de recreare este denumită și funcție socială (Muja, 1994), referindu-se și la rolul sanitar-igienic și estetico-peisagistic al pădurii.

Funcția recreativă reprezintă proprietatea pădurii de a proteja sănătatea umană prin adaptabilitatea omului la mediul înconjurător, de a asigura un nivel superior al stării psihice umane, prin mediul ambiant deosebit de favorabil pe care il creează. Astfel, un peisaj frumos și în special sănătos joacă un rol de importanță majoră în asigurarea sănătății publice.

Funcțiile de protecție sunt importante în actualul context economico-social în care exploatarea intensivă a condus la manifestarea consecințelor deosebit de grave ale diminuarii suprafețelor acoperite de pădure. Așadar, folosirea activă a factorilor peisajelor naturale sau plantate pentru refacerea, menținerea și întărirea sănătății, stimularea optimismului și asigurarea longevității umane este una dintre problemele epocii noastre.

Prin funcțiile de protecție a solului împotriva eroziunii și degradării contra factorilor climatici dăunători, purificarea aerului atmosferic și îmbogățirea lui în oxigen, diminuarea vitezei vântului și atenuarea zgomotului, pădurea contribuie la crearea unui mediu prielnic organismului uman.

Poluării fonice îi sunt atribuite cele mai multe cazuri de nevroze. Teste medicale făcute în centre aglomerate din Franța din 1979, arata că 70% din nevrozele înregistrate la Paris se datorează zgomotului orașelor, iar numărul cazurilor de boli nervoase semnalate în rândul locuitorilor din apropierea aeroportului Heathrow (Anglia) este de 8 ori mai mare decât media pe țară. Bernatzky (1978) arată că zgomotele care ating 30-60 dB provoacă stresuri psihologice, insomnii, somn superficial și anxietate, cele ce măsoară 60-90 dB au efecte psihologice și vegetative dăunătoare, afectând de asemenea aparatul cardiovascular și digestiv. Zgomotele situate între 90-120 dB afectează în plus și organele auditive, iar cele de peste 120 dB depășește pragul de durere al urechii. La 93 dB capacitatea de muncă a persoanelor cu afecțiuni cardio-vasculare scade la 60% față de cea normală. Dacă observăm, pe de altă parte, că absorbția și dispersia sunetelor la nivelul coronamentului unei grupări compacte de arbori și arbuști se poate diminua chiar până la 50% din valoarea inițială, deducem că pădurea poate contribui și din acest punct de vedere la crearea unui mediu ambiant mai curat și mai sănătos. [4]

Solul forestier acționează ca un filtru contribuind la ridicarea calității apei. Astfel, apa care trece prin solul de pădure are reacția de pH favorabilă, turbiditate redusă, gust, miros și culoare simțitor ameliorate. Apa rezultată din precipitații și trecută prin solul forestier iar mai apoi prin straturile subterane, revine la suprafață fiind îmbogățită în substanțe minerale și asigurând un regim hidrologic echilibrat.

În consecință, omul dorește sa-și folosească timpul liber în natură pentru a se recreea. Recrearea reprezintă o formă de odihnă activă, un element compensator al condițiilor de viață, iar pădurea oferă toate acestea, fiind un spațiu de mișcare și recreere deosebit de agreabil permițând omului destindere, relaxare și izolare.

Într-adevăr, pădurea este podoaba cea mai de preț a Terrei, aceasta dă viață, vigoare și frumusețe, iar sub acoperișul acesteia este cu totul o altă atmosferă, alt mediu decât în afara ei, altă iluminare, altă umiditate, altă temperatură a aerului.

Pentru păstrarea pe o perioadă lungă a funcției estetico-peisagistică a pădurii este necesară asigurarea stabilității ecologice și respectarea cerințelor fundamentale ale esteticii forestiere prin evitarea tăierilor rase, regenerarea și recoltarea de lemn din păduri în condițiile unor restricții ecologice severe.

1.2.5 Funcția științifică și de ocrotire a genofondului și ecofondului forestier

Funcția științifică și de ocrotire a genofondului și ecofondului forestier privește în principal echilibrul biologic, fiind, fără îndoială, cel mai cuprinzător din punct de vedere ecologic.

Din cele mai îndepărtate timpuri, pădurea a oferit condiții prielnice de viață și de menținere a unui număr mare de specii și populații vegetale și animale. Speciile lemnoase au rol de conservare și dezvoltare a genofondului forestier al regiunii în care acestea cresc și se dezvoltă.

Exploatarea intensivă de către om a elementelor fundamentale ale biosferei are consecințe tot mai grave asupra echilibrului dinamic al acesteia. Primejdia dispariției treptate a ecosistemelor naturale, a restrângerii îngrijorătoare a ecosistemelor forestiere, pe de o parte și polifuncționalitatea pădurilor, pe de altă parte, au condus la amplificarea și diversificarea acțiunilor de conservare și ocrotire a naturii în general și a ecosistemelor forestiere. [5]

În cadrul pădurilor de interes științific și de ocrotire a genofondului și ecofondului forestier se disting:

Păduri destinate ocrotirii integrale a naturii, potrivit legii privind protecția mediului înconjurător – este interzisă recoltarea de masă lemnoasă și toate activitățiile care ar putea deregla echilibrul ecologic.

Păduri destinate ocrotirii naturii prin amenajamente și prin studii aprobate de ministerul de resort – nu se recoltează lemn din aceste păduri.

Păduri de protecție a parcurilor naționale și alte rezervații: naturale, științifice, peisagistice, de semințe, monumente ale naturii – poate fi aplicat procesul de producție lemnoasă cu condiția de a se aplica tratamente intensive de grădinărit și cvasigrădinărit.

Păduri constituite ca rezervații pentru producerea de semințe și conservarea resurselor genetice – tăierile de regenerare sunt interzise.

Păduri constituite în suprafețe experimentale de durată, destinate cercetării științifice- acestea sunt gospodărite în regim de conservare deosebită.

Respectarea cadrului pădurilor de interes științific și de ocrotire a genofondului și ecofondului forestier reprezintă calea spre salvare de la distrugerea și denaturarea progresivă a ecosistemelor naturale forestiere.

CAPITOLUL 2

PĂDUREA ȘI CALITATEA VIEȚII

2.1 Pădurea și calitatea aerului

Calitatea vieții omenești precum și a tuturor viețuitoarelor de pe Terra depinde în mare măsură de calitatea aerului. Aerul natural are o masă molară medie de 28.9 kg/kmol și are urmatoarele proporții optime pentru majoritatea organismelor:

78,09% azotul atmosferic – una din verigile circuitului azotului în natură;

20,95% oxigen – indispensabil respirației vegetale și animale;

0,93% argon;

0,03% dioxid de carbon – intervine în procesul de fotosinteză a plantelor terestre și acvatice;

0,01% alte gaze – hidrogen, heliu, kripton, ozon și radon.

Modificarea compoziției naturale a aerului are efecte negative asupra omului , în anumite condiții afectând profund calitatea vieții. Pădurea îndeplinește un rol deosebit de important în reglarea pe termen nelimitat a compoziției atmosferice la proporțiile optimului biologic și climatic. De exemplu, aerul bogat în oxigen îl găsim în pădurile întinse de brad, de pin, de stejar, de salcâm sau de fag, mai ales în lunile iunie-septembrie, când frunzișul este matur, iar activitatea acestor imense generatoare de oxigen, care sunt copacii, este la maximum, iar aerul bogat în bioxid de carbon îl găsim seara atunci când fotosinteza încetează datorită consumului foarte mare de oxigen de către arborii din pădure, din acest motiv, noaptea, în preajma pădurilor, crește conținutul de bioxid de carbon, în detrimentul celui de oxigen.

Pe lângă cele menționate mai sus, iși fac apariția și aerosolii de pădure. Aerosolii sunt mici particule de substanțe volatile sau de polen înconjurate de o peliculă fină de apă. Aerosolii de pădure își fac apariția în zilele calde de vară și sunt evidențiați prin acel abur care se ridică dinspre pădurile de brad, pin sau molid. Aburii aceia translucizi sunt de fapt uleiuri volatile, care sunt eliberate în cantități impresionante în atmosferă.

2.1.1 Oxigenul

Eliberarea de oxigen asigură echilibrul în biosferă, necesar vieții omului pe pământ, acesta întreține viața și reprezintă o importantă funcție a ecosistemelor forestiere.

Nevoia de oxigen, în lume, crește de la an la an, iar din cauza diminuării suprafețelor împădurite, producerea de oxigen e în continuă scădere din cauza defrișării anuale a milioane de hectare de pădure. S-a constatat că pe măsură ce scade producția de oxigen, stratul protector de ozon slăbește și permite pătruderea unei cantității sporite de radiații ultravioltete care au efecte negative asupra organismelor oceanice dar mai ales asupra celor terestre.

De menționat este că o parte din oxigenul produs pe cale biologică este consumat în interiorul ecosistemelor, în procesul de descompunere.

În procesul de asimilație clorofiliană, vegetația forestieră produce cu atât mai mult oxigen liber și consumă cu atât mai mult bioxid de carbon cu cât producția de biomasă vegetală este mai mare. S-a putut stabilii că, în procesul de formare a unei tone de masă lemnoasă, pădurea eliberează 1,3 tone oxigen liber. Cea mai mare cantitate de oxigen este produsă de pădurile tropicale. Productivitatea în oxigen a arboretelor depinde de însușirile fotosintetice ale speciilor componente, bonitatea stațiunii, de vârsta și structura acestora.

Evident, aportul va fi mai mare în epoca culminării creșterilor curente în biomasă lemnoasă, cu condiția ca starea acestor arborete să fie corespunzătoare. Un hectar de pădure, de productivitate superioară, produce 10-15 tone de oxigen pe an și hectar.

Arboretele de înaltă productivitate, în perioada culminării creșterii curente, pot să producă la hectar 20-40 tone oxigen pe an. La tropice elaborarea de oxigen este și mai intensă, putând să ajungă până la 40-60 tone pe an. În zile călduroase cu soare un hectar de pădure de mare productivitate elimină 180-220 kg oxigen pe zi. [6]

Deci, oxigenul este produs practic pe cale biologică, iar consumul se realizează atât pe cale biologică prin care se menține echilibrul natural cât și pe cale tehnologică datorită căruia concentrația lui în atmosferă scade.

În situația actuală, deși cantitățiile impresionante de oxigen par a fi încă inepuizabile, omenirea nu poate rămâne pasivă față de evoluția nefavorabilă a proporției acestuia. Omenirea este obligată de a întreprinde acțiuni eficiente atât împotriva poluării oceanelor și aerului cât și a defrișării pădurilor tropicale și din alte zone ale Terrei.

Acumularea de lemn depinde de intensitatea procesului de fotosinteză, iar dirijarea în sens favorabil a fotosintezei răspunde cerințelor creșterii economice și ale îmbunătățirii calității vieții.

Așadar, mărirea suprafeței ocupată de păduri cu cel puțin 40% va avea o finalitate pozitivă prin împădurirea pe Terra și pe mari regiuni geografice.

2.1.2 Dioxidul de carbon

Deși deține o pondere relativ constantă de 0,03%, CO2 joacă un rol fundamental în circuitul general al atmosferei, în reglarea climei planetare, precum și la formarea de substanță organică prin fotosinteză 6CO2+6H2O+ C6H12O5+6O2.

Dioxidul de carbon este consumat de plante și eliminat pe cale respiratorie de către om, animale dar și în cadrul proceselor de descompunere a substanțelor organice. Pe măsură ce copacii îmbătrânesc, reținerea de carbon prin fotosinteză descrește datorită multor păduri mature ce continuă să rețină carbonul în sol.

Potrivit Agenției Naționale de Presă AGERPRES, „scăderea rezervorului de carbon, cu rol esențial în ciclul carbonului și în compensarea emisiilor poluante, este determinată mai ales de despăduririle masive și de dezastrele naturale, cum este cazul incendiilor de pădure, această evoluție fiind însoțită de creșterea emisiilor de CO2” .

Așadar, carbonul reprezintă un ciclu complex între pământ, apă și atmosferă, deci solul, oceanele, rocile sau combustibilii fosili înmagazinează carbonul astfel încât acesta să nu fie eliberat în atmosferă. Cu timpul, activitatea umană a modificat acest ciclu prin arderea combustibililor fosili, prin care s-a eliberat o cantitate mare de CO2 stocat, și a modificărilor în exploatarea solului, cum ar fi despădurirea sau extinderea urbanizării și astfel, s-a redus dimensiunea biosferei, cea care elimină dioxidul de carbon prin fotosinteză.

Ecosistemele forestiere absorb cantități foarte mari de dioxid de carbon, cu toate acestea, în unele zone ale lumii, pădurile sunt defrișate în scopul de a crea terenuri agricole sau utilizate pentru pășunat, utilizate și exploatate în mod abuziv și degradate de incendiile produse de oameni. Atunci când pădurile sunt degradate sau defrișate, carbonul stocat de acestea este eliberat în atmosferă prin respirație. Cantitatea de CO2 absorbită depinde de vârsta și structura arboretelor, cel mai mare randament în absorbția CO2 este înregistrat la vârsta realizării maximului de creștere curentă, iar în lunile de maximă activitate fotosintetică, respectiv mai și iunie, așadar cel mai mare randament în absorbția CO2 este înregistrat în perioada de vegetație.

GIEC (Le Groupe d'experts intergouvernemental sur l'évolution du climat) estimează că Terra se va încălzi probabil cu 0,3 grade Celsius, în cel mai optimist caz, și 4,8 grade Celsius până la sfârșitul acestui secol în raport cu temperatura medie din perioada 1986-2005.

De pildă, s-ar putea topi o parte din calotele glaciare ale Antarctidei urmată de ridicarea nivelului oceanelor și inundarea multor terenuri și așezări omenești. Sunt posibile secete sau răciri îndelungate în unele zone ale Terrei. Există însă și o altă ipoteză potrivit căreia creșterea cantităților de particule în atmosferă, ca urmare a poluării, ar determina un proces invers: scăderea temperaturii atmosferei. Dar, independent de rezultatul discuțiilor științifice pe această temă, omenirea este interesată să nu aibă loc o dezichilibrare a raportului dintre oxigen și dioxid de carbon din aer. Căci, numai astfel siguranța zilei de mâine va fi mai mare, iar calitatea virții viitoare va fi asigurată. Instaurarea unui regim rațional de exploatare a pădurilor contribuie eficient la realizarea acestui deziderat. [7]

2.2 Pădurea și poluarea mediului

Poluarea nu are frontiere, aceasta se răspândește în atmosferă, în apă, în sol și are efecte negative asupra calității vieții, punând sub semnul întrebării supraviețuirea speciei umane dar și producția agricolă și silvică. Consecințe defavorabile ale poluării au existat încă de la apariția primelor industrii producătoare de noxe asupra vegetației forestiere în principal, dar fără ca acestea să constituie motive de îngrijorare.

În viitor, extinderea industriilor va fi însoțită de creșterea gradului de poluare, aceasta, cu atât mai mult cu cât ponderea industriilor puternic poluate se menține la un nivel înalt.

Dezvoltarea combinatelor industriale de mare capacitate emană poluanți precum sulful și compușii lui, combinațiile de fluor, clor, arsen, emanațiile radioactive, compușii azotului, pulberile etc, acești poluanții au efecte fitotoxice din ce în ce mai mari asupra pădurii și mai ales dacă aceste combinate industriale sunt instalate în preajma vegetației forestiere, având loc degradarea sau chiar distrugerea ei parțială sau totală.

Pe de altă parte, curenții de aer formați pe spații mari ale Terrei aduc în atmosfera țării noastre poluanți emiși de industriile unor țări aflate, uneori, la distanțe mari. Acesta este cazul tipic al dioxidului de sulf care este cu ușurință vehiculat pe Glob. Combustiile de la centralele electrice, uzinele chimice și siderurgice, numărul tot mai ridicat de automobile etc. emană în atmosferă cantități impresionante de dioxid de sulf care, combinați cu vaporii de apă, se transformă în acizi toxici, vehiculați de curenții de aer la distanțe mari. Aceștia poluează apele și solul sub forma ploilor acide încărcate cu acid sulfuric și acid nitric, influențând negativ asupra pădurilor și culturilor agricole. Ele evoluează de la simple iritații și dereglări ale peisajului până la efecte genetice și cancerigene. Implicațiile climatice nu sunt nici ele de neglijat: pe lângă efectul de seră produs de concentrația ridicată a dioxidului de carbon, mai este de luat în considerare diminuarea cu 20-25 % a energiei solare primită pe Terra datorită formelor de dispersie și absorbție din atmosfera poluată. Degradarea stratului de ozon care protejează viața împotriva radiațiilor solare, constituie un alt motiv serios de îngrijorare. În general, pericolul poluării este subapreciat, datorită faptului că unele efecte negative apar uneori abia după multe decenii de acumulări. [8]

Pădurea poate fi privită sub două ipostaze: pădurea ca barieră biologică împotriva poluării atmosferei și pădurea poluată.

2.2.1 Pădurea, barieră biologică împotriva poluării atmosferei

Pădurea privită ca barieră biologică împotriva poluării atmosferei se referă la asigurarea purității aerului, la epurarea microbiană, la asigurarea apei potabile și la unele influențe favorabile asupra climei și a solului.

Pădurea acționează în principal prin reținerea dioxidului de sulf provenit din emanații pe suprafața frunzelor și a altor organe ale arborilor, arbuștilor și ierburilor din pădure. În aceea ce privește gradul de concentrare a sulfului, acesta este direct proporțional cu gradul de poluare, rezultând că reținerea sulfului de către pădure este totuși modest față de cantitatea totală emisă. De asemenea, arborii absorb și fixează anhidrida sulfuroasă, ducând la mărirea conținutului de sulf al arborilor, sulful regăsindu-se în plantă va duce la eliminarea de către arbori a sulfului sub formă de hidrogen sulfurat, aceasta va duce la diminuarea acțiunii fitotoxice.

Vegetația forestieră purifică emanațiile eșapate de autoturisme, de exemplu, o fâșie lată de 6 m de arbuști și situată la distanța de 10 m de axul șoselei va determina o scădere a conținutului de plumb. Pinul silvestru și speciile de thuya sunt cele mai rezistente la acțiunea plumbului.

Vegetația forestieră reține cantității importante de pulberi, care se estimează la 580-600 kg/an/ha, ajungând în timp de 25 ani, la 14-15 t/ha.[9]

Aceste pulberi sunt reținute de pădure datorită vitezei și direcției curenților de aer.

S-a constatat că perdelele forestiere permeabile aflate perpendicular pe direcția vântului, pot realiza o purificare mai bună în terenul situat înaintea perdelei si în spatele perdelei, iar în arboretele mai dese, intercepția este mai redusă, deoarece particulele foarte mici sunt antrenate peste obstacolul creat de pădure (figura 2.1).

Figura 2.1 Perdele forestiere

Vegetația forestieră are capacitatea de a-și reface acțiunea filtrantă prin schimbarea frunzelor sau prin spălarea pulberilor de către precipitații.

În aceea ce privește capacitatea de reducere a zgomotelor, vegetația forestieră diferă, în funcție de specie. De exemplu, rășinoasele sunt cele mai indicate în constituirea perdelelor antifonice datorită menținerii frunzișului des chiar și pe timp de iarnă.

Ecosistemele forestiere au un rol deosebit în autoepurarea apelor degradate deoarece solurile forestiere au multiple calității de permeabilitate, aerare, structură, porozitate, bogăție în humus și existența unei vieți organice intense.

Cu toate acestea, pădurea precum și plantațiile forestiere aduc o importantă contribuție la rezolvarea poluării mediului.

2.2.2 Pădurea poluată

Poluarea acționează extrem de agresiv asupra pădurii, afectând procesele biochimice și chimice din plantă și sol, urmată de slăbirea organismelor, iar mai apoi declașându-se dezechilibre ecologice cu consecințe nefavorabile asupra polifuncționalității pădurii. În urma acestora, producția de biomasă lemnoasă, precum și funcțiile ei hidrologice, antierozionale, climatice, igienico-sanitare și peisagistice pot fi extrem de afectate.

Poluarea industrială este un fenomen recent având efecte negative asupra atmosferei respectiv a solului, astfel că ecosistemele forestiere nu dispun de mijloace suficiente împotriva concentrațiilor ridicate ale poluanților, iar genetica plantelor și ecosistemelor nu posedă de suficientă putere pentru a neutraliza multitudinea de noxe. Luând în considerare cantitatea de poluanți care este din ce în ce mai mare, cel puțin pentru viitorul apropiat, pădurea va fi tot mai sensibilă la poluanți.

Astfel că, în condițiile unor concentrații de noxe peste limita admisă, vegetația forestieră va fi grav afectată ducând la dispariția ei, și prin urmare la desființarea barierei biologice împotriva poluării.

Concomitent, poluanții distrug pătura erbacee, multe insecte folositoare și microorganisme. Astfel, noxele ajunse în sol afecteză activitatea biologică, chimismul și structura solului, ducând în final la distrugerea sistemului radicilar al arboretelor.

Ploile acide produc grave vătămări asupra pădurii, acestea producându-se din cauza acțiunii combinate între produșii suflului, azotului și fluorului. Acestea duc la perturbarea proceselor metabolice și de creștere, otrăvirea celulelor, alterarea proceselor de transpirație, producând mari dezechilibre ecologice. Datorită monoxidului de azot și al dioxidului de azot, componenții ploilor acide, pot forța creșterea toamna târziu a arborilor, atunci când aceștia ar trebui să fie pregătiți pentru iarnă.

Cât despre ierbicide sau arboricide, cu toate că acestea opresc creșterea unor ierburi nedorite, favorizează în schimb dezvoltarea unor ierburi mult mai rezistente, distrugând bacterii și ciuperci din sol care pot fi principalii agenți de descompunere necesari pentru protecția solurilor forestiere.

În trecut, fenomenul poluării pădurilor, în țara noastră, a fost de mică amploare deoarece nivelul de industrializare era foarte redus, iar intreprinderile puternic poluate erau amplasate cu precădere în zonele de câmpie sau acolo unde pădurile ocupau suprafețe restrânse, fără ca agenții poluanți să ajungă în zonele cu vegetație forestieră.

După ultimele cercetări făcute arată că poluarea se extinde atât pe suprafață cât și în intensitate asupra fondului forestier datorită creșterii gradului de industrializare și urbanizare, a creșterii culturilor artificiale și a majorării ponderii cărbunilor inferiori în industria energetică.

Ca și strategie antipoluantă pe care silvicultorul va fi nevoit să o urmeze cu consecvență, privește în primul rând aplicarea cu strictețe a legii de aur a structurilor naturale, atâta timp cât prin cercetări experimentale de lungă durată nu se dovedește eficacitatea altor soluții. Aceasta presupune menținerea pădurilor la structuri rezistente la poluare, care prin propriile lor mijloace de reglaj să facă față cât mai mult cu putință la forțele dereglatoare ale noxelor. Fără îndoială că asemenea structuri sunt cele optim diversificate compozițional, pe verticală, după desime și vârste, capabile de arborete viabile, constituite din specii locale proprii stațiunii, amestecate, etajate, pluriene, cu mult sub arboret, de consitență plină, cu arbori de mare vitalitate, conduse prin tăieri de îngrijire de intensitate moderată.

În consecință, pentru regenerarea pădurilor aflate sub influența poluării atmosferice taierile rase și cvasirase trebuie interzise; cele mai eficiente vor fii tratamentele cu perioadă lungă de regenerare, de tipul tăierilor cvasigrădinărite precum și tratamentul codrului grădinarit.

Este foarte important de subliniat că artificializarea compoziției arboretelor și simplificarea structurilor prin tăieri ras si cvasirase vor contribui la formarea de păduri foarte vulnerabile în viitor la acțiunea noxelor industriale. O măsură importantă privește renunțarea la substituirea speciilor locale prin culturi instabile de rășinoase de molid, pin silvestru, duglas, pin strob,

care sunt mai accesibile la poluare, deși, uneori chiar și speciile autohtone sau locale pot fi puternic daunate la concetrații mari ale noxelor. Aceste recomandări se referă nu numai la actualele păduri poluate, dar și la viitoarele zone industriale ale țării care se vor extinde și vor intra tot mai mult în contact cu ariile forestiere.[10]

Ca și măsură de îmbunătățire a stării pădurilor poluate se recomandă aplicarea de îngrășăminte chimice doar după ce s-au făcut în prealabil analize de laborator asupra solului și a noxelor, deoarece aplicarea de îngrășăminte chimice poate evita uscarea unor păduri.

CAPITOLUL 3

DEFRIȘAREA PĂDURILOR

3.1 Generalități cu privire la defrișarea pădurilor

Pădurea e o bogăție naturală și reprezintă principalul factor în menținerea echilibrului ecologic, climatic și hidric. Secole la rând, aceasta era privită doar ca sursă de materii prime, dar cu trecerea timpului nevoia de lemn, defrișarea pentru a face loc terenurilor agricole, drumuri și căi ferate, mine și combustibili au dus la defrișarea pădurilor intr-un ritm foarte alert.

Datorită omului, în prezent, mai mult de 50% din suprafețele acoperite cu păduri au dispărut în urma activitățiilor umane, iar acest lucru ar fi catastrofic pentru multe specii de animale care își au habitatul în pădure, dar și pentru climatul planetei.

Defrișările au început de la mijlocul anilor 1800 atunci când polulația a început să crească. Pentru început, aceștia au defrișat pădurile pentru a face loc așezămintelor, iar mai târziu au început să folosescă lemnul atât pentru gătit cât și pentru încălzit, toate acestea ducând la defrișare din ce în ce mai mare. Urmând apoi, ca în anul 1975 producția anuală de lemn sa fie de 2,4 miliarde m3.

Defrișările masive din ultimii 80 de ani au dus la reducerea suprafeței de pădure de la 9 milioane hectare la 6,3 milioane hectare, iar dintre acestea 5,5% sunt afectate de poluare.

Dintre cele mai răspândite păduri care ocupă aproape 55 % din suprafața totală a pădurilor pe glob, sunt pădurile tropicale. Aceste păduri se găsesc în regiunile calde și reprezintă mediul cel mai productiv si cel mai fertil din lume, dar din păcate la ora actuală se estimează că cel puțin jumătate din totalul pădurilor tropicale au fost distruse.

Din cauza climatului secetos în unele zone calde ale lumii, echilibrul ecologic devine foarte slab ceea ce poate duce la în final la deșertificare (figura 3.1).

Figura 3.1 Etapele deșertificării

În zonele temperate cu climat favorabil, ciclul este mai scurt, oprindu-se la eroziune, iar în cel mai rău caz se poate ajunge la semideșertificare.

În perioada preistorică, pădurea deținea aproape 70%, ajungând în prezent la o proporție de doar 30%. De la defrișările făcute în trecut cu scopul de a extinde zonele pentru pășunat, agricultură și așezări omenești, astăzi oamenii au adăugat tăierile în scopuri economice pentru satisfacerea nevoilor de lemn ale societății. Rezultatele nu au costat doar în dimunuarea pădurilor ci și în degradarea ei progresivă, iar pădurile cultivate nu mai au același randament ecologic, stabilitate, rezistență și forță protectivă.

Un rol însemnat îl are și poluarea aerului care poate produce fenomenul de uscare a multor arbori ai lumii. În Europa, aproximativ 10 milioane hectare de pădure au fost uscate, în special arbori precum: molid, brad, stejar și gorun. Cât despre țara noastră, un asemenea fenomen a afectat 1,6% din suprafața totală a pădurilor.

Din toate acestea rezulă că, nici un alt ecosistem terestru nu poate asigura un echilibru mai complex și de o mai mare stabilitate precum este pădurea. Acesta contribuie semnificatv la îmbunătățirea calității mediului și la menținerea echilibrul ecologic.

3.2 Situația defrișărilor în lume

La nivelul întregului Glob, suprafețele forestiere s-au redus considerabil, dat fiind suprafața forestieră din prezent de doar 4 miliarde hectare din 9 miliarde hectare cât a fost în antichitate. Acestă scădere având consecințe grave la nivelul bilațului hidrologic, accelerării eroziunii, degradării solurilor sau climei.

În ultimii ani, mantia forestieră a planetei s-a micșorat cu o treime din cauza defrișărilor ce făceau loc terenurilor agricole, pășunilor sau așezărilor omenești.

”Unele țări, cum sunt Brazilia, Argentina, India și Indonezia au printre cele mai ridicate rate anuale de despădurire (250 000 ha/an). Procentul de împădurire a crescut în ultimii 20 de ani cu aproximativ 3% în țările industrializate și s-a redus cu 10% în țările în curs de dezvoltare. Estimările efectuate de FAO (2000) au pus în evidență că în deceniul trecut ritmul global de despădurire a fost de 9 milioane ha/an, cu o pondere mai mare în zona tropicală. Ritmul general de despădurire s-a redus totuși în a doua parte a ultimului deceniu, concomitent cu amenajarea plantațiilor pentru industrie, cu un ritm anual de 3 milioane ha/an”, conform estimărilor realizate de FAO

”Pentru viitor, se estimează că până în anul 2050 vor mai fi transformate 10 miliarde de hectare de ecosisteme naturale în terenuri agricole” (WMO, 2004). Cookie-urile ne ajută să oferim serviciile noastre. Utilizând aceste servicii, acceptați modul în care utilizăm cookie-urile.Mai multe detaliiOK 
 

În prezent, în funcție de gradul de împădurire distingem:

țări cu păduri suficiente ( Asia, Oceania, America Centrală și America de Sud );

tări cu păduri relativ puține ( Europa și America de Nord );

țări sărace în păduri ( Africa Tropicală și Australia ).

Africa deține 17% din suprafața împădurită a globului, adică 650 milioane hectare. În acest continent fiind înregistrată cea mai mare rată de despădurire, anual fiind defrișate 5 milioane hectare de pădure (UNEP, 2002).

În Africa, principala cauză care duce la reducerea suprafeței forestiere o reprezintă agricultura sub presiunea creșterii accentuate a populației rurale.

Despădurirea a luat proporții dramatice în Algeria, Egipt și Africa de Sud, însă cea mai afectată a fost Sahara deoarece dintr-o zonă parțial împădurită și fertilă a ajuns o zonă complet deșertificată.

Tot pentru a face loc culturilor agricole s-au defrișat țări precum: Ghana, Nigeria și Kenya. O regiune serios afectată este și Republica Malgasa, unde toate pădurile de pe ramura vestică și nordică au dispărut și au dus la dispariția unor specii de păsări.

Dar totuși, unele tări din zona ecuatorială precum Zair, Gabon, Nigeria și Congo au rămas cu un potențial forestier apreciabil.

America de Nord reprezintă 12% din suprafața împădurită a globului, iar circa un sfert din suprafața continentului este acoperită cu păduri. Peste o treime din pădurile boreale ale Terrei sunt localizate în America de Nord, iar peste 95% din acestea fiind naturale, (UNEP, 2002).

Până în secolul al XVIII-lea pădurea a fost foarte bine conservată, dupa venirea coloniștilor pădurea a suferit cea mai rapidă și mai violentă transformare din istoria omenirii, astfel din 382 milioane hectare au mai rămas 311 milioane hectare, iar dintre acestea rămase au mai rămas productive 216 milioane hectare, 6 milioane hectare reprezintă rezervații naturale și 89 milioane hectare păduri degradate.

America Latină și Caraibe ocupă peste un sfert din pădurile Terrei, fiind una din cele mai importante regiuni forestiere cu păduri tropicale. Bazinul Amazonului are un ecosistem cu biodiversitatea foarte complexă, deținând cea mai mare suprafață a pădurilor tropicale umede.

Acestea au o rată ridicată a despăduririlor de 0,48%, distrugându-se în 10 ani aproximativ 47 milioane hectare. Cele mai afectate zone fiind Brazilia Răsăriteană, Columbia și Chile. Cât despre pădurea amazoniană, tinde și ea să fie distrusă din cauza mijloacelor de transport.

Asia deține sub 0,1% din suprafața pădurilor globului deaorece condițiile climatice limitează creșerea pădurilor și astfel și regenerarea pădurilor degradate este aproape imposibilă.

Datorită condițiilor climatice defavorabile, în urmă cu sute de ani, pe locul pădurii de odinioară s-a instalat deșertul Hindustan, Iranian, Arabic și Sirian.

Tăierea masivă a cedrilor, arbori de esență tare specifici Asiei, a condus la dispariția lui. Cele mai mari distrugeri în acest sens au avut loc în China și în bazinele fluviilor Huanhe și Iantzi.

Europa reprezintă 27% din suprafața împădurită a Terrei, pădurile acoperind aproximativ 45% din suprafață. În prezent, suprafața acoperită cu păduri este în continuă creștere în țările din Uniunea Europeană.

Distrugerile neraționale a pădurilor au condus la pierderi de vieți omenești în nordul Italiei, unde, din cauza despăduririlor, inundațiile au avut efecte devastatoare.

Din Europa, fruntașe la capitolul defrișări sunt Finlanda, Suedia și Portugalia, conform Cotidianul Transilvania Expres nr. 6168 din Mi, 20 Nov 2013 (figura 3.2).

Figura 3.2 Situația defrișărilor în lume

„Brazilia și-a redus ritmul despăduririlor, dar crește în Peru, Paraguay sau Angola. Cei de la Google afirmă că prin oferirea accesului la astfel de date, țările fără informații pot lua măsurile necesare pentru a opri sau încetini defrișările. Cele mai mari pierderi sunt înregistrate în Malaezia, Paraguay și Indonezia, după cum notează Mongabay.” (Ziarul „Adevarul”).

3.3 Situația defrișărilor în România

Pădurile Romaniei se micșorează anual din ce în ce mai mult datorită tăierilor ilegale care, mai nou sunt foarte greu de stăpânit. Datorită defrișărilor din Romania s-au intensificat procese de eroziune a solurilor, inundațiile și secetele sunt tot mai frecvente, iar alunecările de teren produc mari pierderi materiale economiei naționale.

În țara noastră, pădurile ocupă peste 6,6 milioane hectare, reprezentând 28% din suprafața țării. Din cele 6,6 milioane hectare de pădure 51% sunt în proprietate publică, restul fiind în proprietate privată.

Potrivit unui raport al Curții de Conturi, în perioada 1990-2011 au fost defrișate 366.000 de hectare de pădure, făcând o pierdere de 5 miliarde de euro, iar potrivit unui studiu realizat Greenpeace, în Romania se taie peste 3 ha de pădure în fiecare oră, de unde rezultă că zilnic se exploatează în medie de 41 hectare, dintre care o parte reprezintă tăierile ilegale.

Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură au făcut mai multe controale însă lucrurile nu arată tocmai bine. ”Pentru că există încă situații în care este pusă sub semnul întrebării activitatea unor angajați ai Inspectoratelor silvice, se fac controale încrucișate și controale pentru a identifica persoanele care încă mai închid ochii la furtul de lemn în loc sa aplice legea. De pildă, Brașov face control la Bihor, iar în primele 6 luni din 2013 Inspectoratele Teritoriale de Regim Silivic și Vânătoare au realizat 7609 controale, în urma cărora s-a constat un volum de arbori tăiați ilegal de 179.950 mc și prejudicii de circa 9 milioane Euro. S-au dat amenzi de circa 7,2 milioane lei și s-au făcut 427 de sesizări penale”( Lucian Varga, 2013).

O nouă hartă cu imagini din spațiu dezvoltată de Google și de câțiva specialiști americani arată că zona Parcului Național Apuseni este regiunea cu cele mai mari pierderi de pădure în raport cu reîmpăduririle.

Cât despre Harghita, în ultimii 17 ani, peste 3.000 de hectare de pădure au dipărut din cauza defrișărilor necontrolate, iar cele mai afectate zone defrișate sunt Gheorgheni, Lunca de Jos și Vlăhița.

Pe Valea Mirajului și Valea Gotului din Alba au fost tăiate ilegal circa 1.500 hectare de pădure, iar în urma contralelor făcute de minister s-au confiscat 4.557 m3 de lemn în valoare de 565.006 lei.

Conform ziarului Cotidianul Transilvania Expres nr.6168 din 20 Noiembrie 2013, raport realizat de Greenpeace ”arată că intr-un an, numărul defrișărilor ilegale depistate în județul Brașov a crescut de 13 ori.” În perioada 2009-2011 s-au îregistrat 87 de cazuri de tăieri ilegale, iar în 2012 acestea ajungând la peste 1.100.

Potrivit aceluiași raport Greenpeace, primele 12 județe afectate de defrișări ilegale sunt: Prahova cu 2.067 cazuri, Mureș cu 1.532 cazuri, Bacău cu 1.339 cazuri, Suceava cu 1.158 cazuri, Brașov cu 1.131 cazuri, Maramureș cu 1.058 cazuri, Covasna cu 970 cazuri, Vâlcea cu 908 cazuri, Gorj cu 853 cazuri, Bihor cu 798 cazuri, Harghita cu 685 cazuri, și Bistrița cu 610 cazuri (figura 3.3).

Figura 3.3 Numărul de cazuri de tăieri ilegale de păduri în 2012

Raportând suprafețele defrișate la cele împădurite cel mai bine se situează regiunea dintre Târgoviște și Pitești. Iar cea mai mare zonă reîmpădurită se află în Oltenia, lângă Dăbuleni.

Costurile de reîmpădurire sunt foarte costisitoare, de exemplu în Argeș pentru a reîmpădurii 700 hectare de pădure, autoritățiile trebuie să scoată din buzunar aproape 3 milioane de euro.

Omenirea trebuie să protejeze pădurile deoarece acestea reprezintă un sistem ecologic complex care adăpostește numeroase specii de animale și plante amenințate cu dispariția datorită pneuriei pădurii. Cu timpul, se poate duce și la pierderea de vieți omenești odată cu inundațiile și alunecările de teren.

3.4 Cauzele defrișării pădurilor

Omul a folosit bogățiile pădurii încă din antichitate, luând de la natură ce era necesar pentru supraviețuirea lui, dar fără să intervină în modificarea echilibrului natural. Dar cu trecerea timpului populația s-a înmulțit din ce în ce mai mult, iar nevoia de spațiu pentru construit locuințe și agricultură s-a majorat precum și nevoia de lemn.

Apoi au apărut drumurile, căile ferate și minele care au dus la tăierea și mai multor păduri.

Mai apoi, în a doua jumătate a secolului XX-lea, avântul dezvoltării industriale au adus la distrugerea pădurilor intr-un mod necruțător, așadar exploatarea la suprafață a zăcămintelor de minereu, cărbune, pietriș, bauxite, caolin, etc. necesita înlăturarea pădurilor și a stratului de sol fertil. Toate acestea au dus la un lung proces de transformare a regimului hidrologic și a microclimei cu urmări imprevizibile pentru echilibrul ecologic.

În prezent, defrișările au ajuns la cote maxime deoarece comerțul cu lemn s-a intensificat foarte mult în ultimii ani și toate acestea au dus la degradare a o mai mare parte a pădurii.

Alte cauze care au dus la despădurirea multor zone ale lumii sunt și hazardele naturale precum erupțiile vulcanice, curtremurele, alunecările de teren și avalanșele, incendiile de pădure – numai în Indonezia au fost distruse 3,7 milioane hectare în anul 1983. Administrarea iresponsabilă a pădurilor și legile prost concepute și prea puțin aplicate au dus la tăieri de pădure anuale de 3,5 miliarde m3, în timp ce capacitatea de regenerare este de doar 2,7 miliarde m3.

Atunci când numărul copacilor căzuți este mai mare decât numărul copacilor produși, tăierea lemnului devine o problemă serioasă. De pildă, înainte ca tăierea intensivă să ia locul celei vechi cand tăierea pădurilor se realiza cu topoare și animale, comerțul cu lemn avea o influență nesemnificativă asupra pădurii, dar de când cu apariția drujbelor, tractoarelor, drumurilor și a căii ferate au devenit principalele ținte pentru companiile de tăiere.

CAPITOLUL 4

EFECTELE DEVASTATOARE ALE DEFRIȘĂRILOR ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

4.1 Efectele defrișărilor

În trecut, pământul nostru a fost acoperit de păduri în proporție de 50%. Astăzi, ca urmare a barbarismului forestier au dus la o criză ecologică care se acustizează tot mai veriginos.

Procesul de eroziune reprezintă doar o primă etapă a unei reacții în lanț, care de obicei începe cu dispariția pădurii, urmată de transportul aluviunilor purtate de ape și apoi sedimentate, fiecare etapă, sau toate la un loc provocând economiei naționale importante pagube. Între procesul de eroziune și cel de torețialitate există o strânsă interdependență.

În anumite condiții, procesul torențial îl determină pe cel de eroziune, iar eroziunea, la rândul ei, alimentează râurile cu aluviuni, care amplifică efectele distructive ale torențialității. Regimul cursurilor de apă este in permanență înrăutățit de formațiile torențiale, prin apariția de bancuri și praguri de nisip, înnămolirea albiilor etc. Uneori râurile își schimbă cursul sau produc inundații catastrofale, care din cauza depunerilor, reduc secțiunea de scurgere a apelor. [11]

De asemenea, s-au intensificat și alunecări de teren care produc grave pierderi economiei naționale.

Apoi, nimicirea unor mari suprafețe de pădure au dus la dereglarea regimului hidrologic, ducând în final la deșertificarea, secătuirea și pierderea unor soluri fertile. Toate acestea ducând mai departe la degradarea generală a mediului de viață a omului.

Astfel că, în zonele ale Africii, Asiei, Australiei, Americii de Sud și Centrale, procesul de despădurire a transformat regiuni întregi în stepe, savane sau deșerturi.

Cel mai dezastruos efect pe care îl poate produce defrișarea este impactul asupra climei. Acumularea de CO2 în atmosferă duce la încălzirea globală, iar efectul de seră este factorul ce determină și în prezent acest proces.

Cât despre flora și fauna pădurilor, s-a creat pericolul dispariției unor specii de animale și plante, fiind înscrise deja în Cartea Roșie, 210 specii de plante și animale periclitate.

4.1.1 Modificarea habitatelor

Pe măsură ce viețuitoarele evoluează datorită condițiilor optime de viață, ele încep să se adapteze habitatelor specifice. Dar, poluarea, drenarea mlaștinilor, urbanizarea și în special defrișarea pădurilor duc la distrugerea acestor medii de viață, astfel că speciile pierd contactul cu celelalte populații și se adaptează mai greu la condițiile climatice schimbătoare. Astfel, defrișarea pădurilor a afectat în cea mai mare parte speciile de mamifere, amfibieni și reptile, restul speciilor de pești, vertebrtate și păsări fiind mai puțin afectate (figura 4.1).

Figura 4.1 Starea speciilor de mamifere din Romania

Ca urmare a defrișărilor, 20.000-100.000 de specii de arbori sunt amenințați cu dispariția, iar împăduririle nu reușesc echilibrarea acestei balanțe. Menținerea ecosistemelor actuale, precum pădurile, recifurile de corali sau mlaștinile, depinde în mare masură de biodiversitatea lor. Dispariția uneia dintre speciile care alcătuiesc un astfel de lanț trofic poate duce la declinul ecosistemului respectiv. Un ecosistem sănătos asigură hrană, aer curat, apă și soluri fertile.

”Peste 6.000 de urși trăiesc în pădurile din România, deși acestea mai permit prezența a doar 4.000 de animale după ce în ultimi ani au fost defrișate pentru diverse construcții, drumuri și chiar unități de cazare turistică, iar din acest motiv urșii coboară pentru hrană în zonele locuite de oameni„ potrivit Mediafax. În județul Harghita sunt aproximativ 1.200 ursi, urmat de Covasna cu 1.000 urși, Brașov cu 900 urși, Argeș cu 600 urși, respectiv Mureș cu 500 urși.

4.1.2 Pericolul catastrofelor naturale

Pădurea este singura care favorizează procesul de înmagazinare a apei pe terenurile în pantă. În urma ploilor torențiale și a topirii zăpezii, pădurea este cea care împiedică formarea scurgerilor de suprafață și viiturile de apă.

Gravitatea fenomenelor de eroziune și torențialitate rezidă în dezvoltarea lor progresivă, uneori dând naștere unor procese de un dinamism extrem de violent, dacă nu se iau măsuri de combatere. Din datele cunoscute se citează cazuri când fenomenele torențiale au provocat catastrofe pentru așezările omenești.

4.1.2.1 Alunecările de teren

Alunecările de teren sunt fenomene naturale cu risc major și implicații majore asupra comunitățiilor umane. Cele mai frecvente alunecări de teren se declanșează primăvara, atunci când cantitatea de precipitații este mai mare, existând și fenomenul de topire a zăpezilor.

Pădurea reprezintă scutul cel mai sigur împotriva alunecărilor de teren. Culturile forestiere de protecție, combinate cu lucrari hidrotehnice au un rol important pentru restabilirea echilibrului de versant. Soluțiile complete pot fi stabilite de la caz la caz de echipe multidisciplinare. Trebuie revizuită opinia larg răspândită și susținută de unele cercetări mai recente, potrivit cărora pădurile situate pe terenuri cu pericol de alunecări ar trebui substituite cu plantații tinere conduse la cicluri mici. [12]

Alunecările și surpările de teren au luat o mare amploare în fondul forestier din cauza extinderii tăierilor rase și cvasirase pe mari suprafețe. Spre exemplu, după 3-5 ani de la tăiere, rădacinile arborilor putrezesc, favorizând pătrunderea apei în adâncime, putrezirea rădăcinilor reducând foarte mult rezistența versanților.

4.1.2.2 Inundațiile

Pătrunderea în albiile râurilor a unor cantității mari de apă provenită din ploi, topirea zăpezii, precum și din pânzele subterane de apă au dus la producerea inundațiilor.

În ultimul timp intensitatea și frecvența inundațiilor a crescut atât pe Terra, cât și în țara noastră. Exploatările forestiere, efectuate prin tăieri rase și cvasirase înaintează tot mai mult până subzona molidișurilor pure și de mare altitudine, respectiv până în păduri pe terenuri cu pante foarte mari, iar de aici consecințele dereglajului hidrologic poate lua forma unor inundații catastrofale.

De asemenea, suprasolicitarea pădurilor pe mari bazine hidrografice mărește considerabil riscul inundațiilor locale, iar prin acumulare, pregătește condițiile pentru inundații generalizate pe mari întinderi.

Pentru prevenirea inundațiilor nu va fi suficientă regularizarea albiei râurilor, și nici amenajarea de lacuri de acumulare. În primă urgență se impun acțiuni autentice pentru ameliorarea regimului de gospodarire a pământului, inclusive restructurarea sistemului de folosire a pădurilor, jnepenișurilor și golurilor alpine. Restrângerea și dispersarea teritorială a exploatărilor, ameliorarea tehnologiilor, interzicerea prin lege a tăierilor rase și cvasirase și a pășunatului în păduri, precum și creșterea proporției pădurilor prin împădurirea urgenta a terenurilor degradate, au devenit condiții existențiale pentru viitor. Căci, în împrejurările actualului dereglaj hidrologic, declanșarea inundațiilor locale sau generalizate pe mari întinderi este iminentă. Este numai o problemă de timp și depinde de formarea ploilor torențiale locale, aria cărora să se suprapună cu cea a bazinelor dezechilibrate, sau decaderea unor ploi de lungă durată, mai ales dacă ele vor fi associate cu topirea zăpezilor.[13]

4.1.2.3 Eroziunea solului

Pe cât de îndelungat a fost procesul de formare a solului pe atat de scurtă poate fi perioada de distrugere a lui. De exemplu, pentru crearea unui strat gros de 2-3 centimetri de sol este nevoie de foarte multe secole, iar în lipsa arborilor, o singură ploaie torențială ar fi catastrofală pentru el.

Gravitatea defrișărilor de pădure se exprimă prin imensele întinderi degradate, alcătuite dintr-un amestec de nisipuri, pietrișuri, argile și alternând cu o stâncă goală.

În țara noastră, eroziunea a devenit îngrijorătoare începând cu secolul al XIX-lea.

Terenurile țării noastre sunt foarte predispuse la eroziune, eroziunea solului și procesele de torențialitate afectează o suprafață de aproape 7,3 milioane hectare din care 5,3 milioane hectare prezintă fenomene grave de eroziune. Terenurile afectate de eroziune sunt cele de pe Valea Buzăului, din ținutul Vrancei și Vasluiului, din bazinul Arieșului, al Argeșului, Oltului, Jiului, Mureșului etc.

Cele mai grave eroziuni ale solului se întâlnesc în zonele aride precum nordul Africii, Australia, India, Pakistan, Turcia, America Centrală și de Sud, precum și țări sudice ale Europei ca Grecia, Spania, Italia etc.

Creșterea temperaturii solului duce la dispariția humusului. Eroziunea începe să elimine solul de sus, pe pante abrupte, iar lipsa solului acoperit cu vegetație de protecție duce la dezvoltarea procesului de eroziune.

Combaterea fenomenlor de eroziune prezintă maximă urgență, deoarece pe an ce trece terenurile situate pe versanți cu echilibru dereglat se degradează tot mai mult, făcând din ce în ce mai dificilă reîmpădurirea, uneori, terenurile respective nu mai pot fi ameliorate nici chiar prin reîmpăduriri, necesitând lucrări hidrotehnice costisitoare și energointensive.

Ritmul actual al împăduriri terenurilor degradate este redus, mai mic chiar decât cel al degradării unor noi terenuri ca urmare a îmlăștinării, sărăturări, eroziunii în adâncime sau a alunecărilor de teren. [14]

4.1.3 Modificări climatice

Odată cu marile defrișări ale pădurilor, modificările climatice nu au întârziat să apară, generând unele dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă omenirea în momentul de față și anume creșterea temperaturii aerului și apei oceanelor, risc crescut de incendii, secetă, lipsa apei potabile și reducerea resurselor naturale vegetale, modificări ale ecosistemelor și degradarea resurselor naturale și risc crescut de îmbolnăviri.

În Europa, schimbările climatice afectează toate regiunile continentului, iar efectele acestor schimbări sunt tot mai vizibile și în țara noastră, unde, în ultimii ani, s-au produs fenomene dezastruoase de o amploare deosebită, precum: caniculă și secetă severă, precipitații abundente și inundații catastrofale, fenomene atmosferice extreme și alterarea anotimpurilor tradiționale. Toate aceste dezastre și-au pus o puternică amprentă asupra vieții socio-economice din țara noastră, consemnându-se numeroase victime și pagube materiale însemnate atât în rândul populației, cât și la nivel comunitar, în ceea ce privește unități economice, sociale și elemente de infrastructură.

4.1.3.1 Lipsa precipitațiilor

Lipsa precipitațiilor diminuează din ce în ce mai mult rezerva de apa din sol și poate produce dezechilibre hidrologice majore, influențând în mod negativ sistemele de producție.

„Perioadele de secetă îndelungată și accentuată sunt puse în evidență de regulă de o serie de fenomene, precum degradarea solurilor (prin eroziune în suprafața, aridizare, salinizare și alcalinizare), reducerea suprafețelor acoperite cu vegetație, fapt ce conduce la intensificarea radiației solare și implicit la creșterea albedoului, amplificarea efectelor vânturilor puternice, prin crearea furtunilor de praf, atât de problematice pentru sănătatea umană, sărăcirea orizonturilor superioare ale solurilor în materie organică și elemente nutritive și diminuarea resurselor de apă„ articol publicat de revista de mediu Greenly.

Cauzele care au dus la apariția secetei sunt legate de clima-seceta prelungită din ultimii ani cât și intervențiile umane.

Specialiștii apreciază că „secetele și fenomenele generate de acestea sunt cauzate atât de modificări în circulația generală a atmosferei, determinate de manifestarea efectului de seră cât și de anumite cauze antropice, datorate utilizării neraționale, defrișărilor sau modificărilor de peisaj cu efecte negative asupra bilanțului apei.”

4.1.3.2 Deșertificarea terenurilor

Vegetația forestieră este foarte importantă pentru calitatea solului, aceasta contribuind efectiv la îmbogățirea cu materie organică. În deșerturi, lipsa vegetației și a solurilor face ca agenții morfogenetici să intre în alterare ducând la distrugerea și fărămițarea rocilor.

Ca și măsuri de soluționare împotriva deșertificării ar fi efectuarea unei riguroase expertize ecologice a tuturor proiectelor elaborate, ridicarea nivelului de trai și a gradului de civilizație al populației din mediul rural, conservarea și creșterea numărului de grădini publice mici, lărgirea spațiilor vezi pe perimetrul orașelor și satelor, conservarea și reconstruirea unor ecosisteme naționale importante, cum sunt: lacurile, spațiile mlăștinoase și mlaștinile, excluderea amplasării depozitilor de deșeuri de orice natură.

În România, regiunile cele mai expuse deșertificării sunt: Dobrogea, Sudul Moldovei și Sudul Câmpiei Române (figura 4.2). Aici deșertificarea se manifestă prin reducerea suprafețelor acoperite de vegetație, crustificarea și compactarea solului, scăderea procentului de materie organică și elemente nutritive din sol culminând cu creșterea frecvenței, duratei și intensității perioadelor de secetă.

Figura 4.2 Harta cu zonele afectate de fenomenul de seceta in Romania

4.1.3.3 Încălzirea globală

Încălzirea globală este una dintre problemele cele mai mari cu care se confruntă omenirea în ultimii 50 de ani, iar efectul de seră fiind factorul principal prin care se determină acest proces.

Un nou studiu arată că „ Pământul s-ar putea să se transforme într-un loc în care noi nu vom mai putea trăi până în 2050-2100 ” dacă nu vom face ceva să reducem nivelul încălzirii globale.

Ideal ar fi ca Pământul să absoarbă o parte din energia primită de la Soare iar o altă parte să o reflecteze în univers, dar pentru că în atmosferă există mari cantității de vaporii de apă, dioxid de carbon și metan, acestea în combinație cu efectul stratului de ozon conduc la captarea radiațiilor, respectiv la supraîncălzirea atmosferei.

„O mare parte din schimbările climatice antropogene care rezultă din emisiile de CO2 sunt ireversibile la scară de timp milenială, singura excepție ar fi cazul în care am reuși să eliminăm de tot dioxidul de carbon din atmosferă pentru o perioadă lungă de timp”, au notat specialiștii în raport. 

Defrișările și arderea materialului lemnos conduc la creșterea CO2 în atmosferă. Copacii transformă în mod natural dioxidul de carbon în oxigen prin procesul de respirație, industria lemnului având un aport de 16% la dioxidul de carbon din atmosferă. Acest lucru ar fi corectat cu ușurință dacă s-ar împădurii măcar o parte din zonele afectate.

Efectele încălzirii globale au devenit din ce în ce mai vizibile și în Romania, cea mai expusă zonă fiind Dobrogea și câmpia din sudul României.

4.2 Soluții împotriva defrișării

În scopul apărării și creșterii continue a bogățiilor pădurii trebuie luate măsuri care pe lângă apărarea, conservarea și dezvoltarea patrimoniului forestier să prevadă și valorificarea calitativ superioară a acestuia, asigurarea unei exploatări raționale ale padurilor, protecția mediului înconjurator ca și a faunei cinegetice și piscicole.

Conservarea pădurilor presupune folosirea rațională a resurselor forestiere, prevenirea sau limitarea efectelor dăunătoare ale factorilor naturali asupra pădurii. Ideea de conservare presupune și constituirea de rezervații și parcuri naționale, care să cuprindă cele mai reprezentative eșantioane ale ecosistemelor forestiere.

Probabil însă că cel mai important pas este educarea și informarea acelor oameni a căror decizii influențează direct sau indirect soarta pădurilor și inclusiv a omenirii.

Pentru a opri degradarea pădurilor există câteva soluții foarte importante:

Completarea și modificarea legislației în domeniul silvic, introducerea unor noi instrumente economice, financiare, tehnico-normative, penale în raporturile dintre instituțiile silvice și persoanele fizice și juridice;

Modernizarea pregătirii profesionale ale specialiștilor în domeniul silviculturii și perfecționarea instituților de gospodărire a pădurilor;

Elaborarea și implemetarea unui sistem permanent de evidența pădurilor;

Promovarea unei politici forestiere, care să țină cont de recomandările forurilor internaționale de specialitate;

Împădurirea tuturor sectoarelor cu soluri degradate, nerecomandat pentru agricultură;

Interzicerea oricărui tip de exploatări forestiere.

CAPITOLUL 5

OPTIMIZAREA UNUI PROGRAM PE TERMEN LUNG CU PRIVIRE LA REÎMPĂDURIREA ZONEI BISTRA – STEGEA

În prezent, defrișările haotice și iraționale au atins proporții alarmante în întreaga lume. Modul în care a fost și este exploatată pădurea, fie ca urmare a exploatării agresive a lemnului, fie datorită incendiilor de pădure antropice sau naturale, toate acestea au dus la reducerea suprafeței pădurilor și prin aceasta la scăderea nutrienților din sol prin creșterea volumului de apă care circulă la nivelul solului, reducerea suprafeței rădăcinilor capabile să rețină substanțele minerale și mineralizarea substanțelor organice.

Așadar, pădurea exploatată poate fi regenerată pe cale naturală sau artificială. Intervenția artificială pentru regenerarea pădurii urmărește înființarea de culturi valoroase sub raportul producției de biomasă și al calității lemnului, caracterizate prin stabilitate, capacitate ridicată de autoreglare și autoprotecție împotriva factorilor dăunători, astfel încât să-și poată îndeplini la parametri superiori funcțiile de producție și protecție atribuite.

Regenerarea naturală se întâlnește tot mai rar în țara noastră deoarece majoritatea pădurilor existente au fost supuse cel puțin o dată la operații de recoltare a materialului lemnos. Din păcate, acestea sunt exploatate la vârsta când lemnul este capabil de cele mai multe întrebuințări și când producția, pe unitate de suprafață, este destul de mare. Prin urmare, arborii nu mai ajung obișnuit la limita longevității lor, ci sunt exploatați adeseori mult mai devreme.

Descrierea zonei Bistra-Stegea

Din punct de vedere geografic, zona Bistra – Stegea este situată în nord-estul județului Mureș. Unitatea geomorfologică dominantă este versantul, iar configurația terenului este în general ondulată, mai rar plană sau frământată. Versanții au pante între 16-30 grade în zona acoperită cu vegetație forestieră.

Vegetația forestieră este cuprinsă între 500 și 2.000 metri altitudine și se încadrează în patru etaje fitoclimatice și anume: etajul subalpin, etajul montan de molidișuri, etajul montan de amestecuri și etajul montan de făgete. Principalele specii de arbori care se găsesc în zonă sunt: molidul, bradul, fagul, mai rar reprezentate fiind: stejarul, paltinul, carpenul, jugastrul, salcia căprească și mesteacănul.

Ca urmare a condițiilor de relief, vegetație și climă sunt prezente următoarele specii de animale sălbatice: cerbul carpatin, mistrețul, căpriorul, ursul brun, lupul, vulpea, iepurele sălbatic și râsul.

Figura 5.1 Zona Bistra – Stegea din satelit

Conform datelor preluate de la Ocolul Silvic din Răstolița, suprafața totală de vegetație forestieră a zonei Bistra – Stegea este de 584,74 hectare, aceasta încadrându-se, după cum s-a precizat anterior, în patru etaje fitoclimatice reprezentate de etajul subalpin, etajul montan de molidișuri, etajul montan de amestecuri și etajul montan de făgete.

Așadar, în ultimii 3 ani Ocolul Silvic din Răstolița a realizat un program de reîmpădurire anuală pe o suprafață de 26,7 hectare, aceasta însemnând un număr de peste 120.150 de puieți.

În tabelul 5.1 sunt evidențiate lucrări de reîmpădurire doar pe anumite parcele ale zonei Bistra – Stegea, lucrări realizate între anii 2003 – 2009, cu excepția anilor 2004, 2005, 2007, 2009 și 2010 în care nu s-au realizat lucrări de reîmpădurire.

Tabelul 5.1

Lucrări de reîmpădurire pe parcele – zona Bistra – Stegea

Prin procesul de reîmpădurire, Ocolul Silvic din Răstolița își propune atingerea următoarelor obiective de protecție a mediului de interes general, și anume:

îmbunătățirea calității aerului;

refacerea și îmbunătățirea calității solului;

refacerea echilibrului hidrologic;

asigurarea permanenței și stabilității biodiversității;

combaterea schimbărilor climatice prin diminuarea efectelor secetei și limitarea deșertificării;

protecția solului, diminuarea intensității proceselor de degradare a terenurilor și ameliorarea progresivă a capacității de producție a acestora sub efectul direct al culturilor forestiere;

asigurarea standardelor de sănătate a populației și protecția colectivităților umane împotriva factorilor dăunători, naturali și antropici;

îmbunătățirea aspectului peisagistic.

Aspecte cu privire la reîmpădurirea zonei Bistra-Stegea

Proiectul are în vedere găsirea celor mai bune tehnici de reîmpădurire a zonei defrișate Bistra – Stegea. Cu alte cuvinte, pădurea care se exploatează trebuie să fie imediat regenerată pentru a nu reduce capacitatea ei de protecție, dar regenerarea pădurii necesită însă cheltuieli destul de mari și ca urmare retabilitatea exploatării și valorificării lemnului scade proporțional cu creșterea volumului de cheltuieli necesare pentru regenerarea pădurii.

Astfel, reîmpăduririle devin din ce în ce mai mult o preocupare bazată pe datele științei și pe tehnica avansată.

Se dorește realizarea unei pepiniere cu caracter permanent și cu un ciclu continuu de creștere a puieților de molid la periferia satului Bistra Mureșului, pe o suprafață de un hectar (figura 5.1), pentru o reîmpădurire ulterioară a zonei Bistra – Stegea.

Așadar, pentru zona Bistra – Stegea se dorește reîmpădurirea zonelor defrișate doar cu molid. S-a ales acest tip de conifer deoarece este un lemn foarte ușor care dă multă masă lemnoasă la o vârstă nu prea înaintată, fiind o cultură sigură și ușoară și mai presus de toate rentabilă.

Se alege această variantă de reîmpădurire din propria pepinieră deoarece costurile sunt mult mai scăzute în comparație cu cumpărarea puieților din alte pepiniere. De exemplu, pentru reîmpădurirea unui hectar de pădure cu puieți cumpărați din alte pepiniere este nevoie de 4.000 – 5.000 de puieți, cu un cost cuprins între 8.000 – 12.000 lei, adică peste 2 lei puietul de molid.

În cazul propriei pepiniere nu se mai pune problema cumpărării puieților de molid și a costurilor de transport ci doar a lucrărilor de îngrijire a acestora.

Figura 5.2 Amplasarea pepinierei la periferia satului Bistra-Mureșului

5.2.1 Molidul

Molidul (Picea excelsa) este un arbore de mărimea I, putând ajunge până la 68 metri înălțime și 2 metri în diametru (figura 5.3).

Tulpina este dreaptă, cilindrică, cu ramificații verticilate. Ramurile subțiri și lungi, persistă pe trunchi mult timp, chiar complet uscate, formând o coroană foarte tufoasă, piramidală, alungită, ascuțită la vârf până la o vârstă foarte înaintată. Ramurile sunt când îndreptate când răsfrânte sau chiar înclinate în jos și numai puțin îndreptate în sus la extremități. În general, tot sistemul de ramificație al molidului este înclinat în jos, caracter care ajută să fie deosebit de brad, chiar de la depărtare. Ramurile de ordin inferior și rămurelele, în loc să fie etalate în același plan, cad de fiecare parte a ramurilor. Fiind încărcate de ace abundente care trăiesc 5 – 7 ani la altitudini joase și până la 10 – 12 ani la limita superioară a speciei, ele formează un acoperiș des pentru sol, dar mai puțin des decât al bradului.[15]

Molidul preferă solurile acide, acele căzute pe pământ se descompun greu sub climatul rece și umed în care trăiește acesta, producând un humus acid care formează adesea o pâslă deasă care se opune instalării semințișului.

Vârsta exploatabilității se situează în jurul vârstei de 90-110 ani.

Figura 5.3 Molidul

5.2.2 Recoltarea, prelucrarea și păstrarea semințelor de molid

Semințele forestiere sunt materii prime de bază pentru obținerea de producții mari și de calitate superioară a viitorilor arbori (figura 5.4).

Figura 5.4 Conurile de molid

Calitatea semințelor este foarte importantă și poate fi apreciată pe baza însușirilor biologice, fizice și ereditare. Astfel, se impune o atenție deosebită în alegerea arboretelor și arborilor din care se recoltează semințele precum și a operațiilor de recoltare, manipulare, prelucrare, păstrare și pregătire pentru semănat.

În practica silvică actuală se constată tendința de a acorda o importanță mai mare metodelor de lucru în pregătirea solului și mecanizării operațiilor aferente decât în cea a recoltării semințelor forestiere pentru o înmulțire ulterioară a speciilor lemnoase.

În cazul molidului, conurile se coc în lunile octombrie-noiembrie iar căderea semințelor din conuri începe numai după trecerea gerurilor mari de iarnă și după ridicarea temperaturii, de obicei la începutul lunii februarie. Sămânța cea mai bună se va culege numai din arborii maturi, sănătoși și situați pe versanții sudici (figura 5.5).

Figura 5.5 Semințe de molid

Cât despre arborii tineri este indicat să se recolteze conurile dinspre vârf deoarece acestea au semințele cele mai grele și mai bune.

Se vor evita pe cât posibil semințele din conurile vechi deoarece acestea sunt seci și pot da naștere la exemplare cu defecte, respectiv cele cu conurile mici care au semințe de calitate slabă.

După culegerea conurilor perfecte, mulți silvicultorii utilizau și utilizează chiar și în momentul de față uscătorii speciale care la o temperatură de 35 – 40 grade Celsius extrăgeau semințele într-un timp foarte scurt, circa 4 – 9 ore . Odată extrase aceste semințe erau trecute imediat la răcoare.

Pentru ca semințele să fie extrase într-un mediu natural, se propune un procedeu simplu care se poate aplica de oricine fără a fii nevoiți însă să decurgem la instalații complicate și costisitoare. După recoltare aceste conuri vor fi ținute în locuri uscate și bine aerisite, timp în care o parte din semințe și anume cele bune, ies din conuri. Apoi, în vara următoare de la recoltare, conurile sunt puse la soare în straturi subțiri pe o sită de sârmă și răvășite din când în când, sub care se plasează o pânză oarecare pentru adunarea semințelor. Sub influența căldurii solare, solzii se desfac încet, lăsând să iasă cea mai mare parte din semințe, care cad sub sită. Într-un final acestea se mai scutură într-un ciur pentru a scoate și ultimele semințe. Temperaturile de uscare nu depășesc 20 – 25 grade Celsius, gradul de saturație în vapori este mic, iar semințele rămân complet nevătămate fiziologic, având o durată a uscării de 4 – 6 zile.

După extragerea din conuri, semințele se curăță de impurități trecându-se prin două feluri de site cu dimensiunile ochiurilor de 4 – 5 milimetri. După aceea urmează dezariparea semințelor care se realizează tot manual printr-o umezire la cald, urmată de uscarea și frecarea semințelor. Acestea se întind pe o pardoseală de beton în grămezi, se udă bine cu o stropitoare, răvășindu-se mereu pentru ca toate semințele să fie cât mai umezite folosindu-se 1 litru de apă pentru 5 kilograme de semințe, apoi se acoperă cu o prelată și se lasă 8 – 10 ore la o temperatură de 20 – 25 grade Celsius. După expirarea termenului, se realizează uscarea semințelor urmată apoi de desprinderea aripilor. Pentru desprinderea aripilor, semințele se vor pune în saci și se vor bate cu maiul sau cu grebla de lemn, după care se vântură și se lasă în lădițe bine aerisite, la întuneric până la plantare. Cu cât semințele sunt mai vechi cu atât factorul de germinație este mai mare, acesta fiind valabilă până în 6 luni, după acest termen factorul de germinație începe să scadă.

5.2.2.1 Costul de recoltarea, prelucrarea și păstrarea semințelor de molid

Tabelul 5.2

Costul de recoltare, prelucrare și păstrare semințelor de molid

Pentru recoltarea conurilor de molid vom avea nevoie de participarea a 6 muncitori necalificați în decurs de 14 zile lucrătoare. Se dorește semănarea semințelor dezaripate pentru un hectar de pepinieră, ceea ce înseamnă că vom avea nevoie de aproximativ 80 kilograme de semințe.

Pentru a obtine cele 80 de kilograme de semințe avem nevoie peste 1.500 kilograme conuri de molid, ceea ce înseamnă că un muncitor va produce pe zi aproximativ 18 kilograme conuri în decurs de 8 ore.

Uscarea conurilor se va realiza în maxim 6 zile, cu supraveghere continuă de către 3 muncitori, aceștia având datoria răvășirii conurilor din când în când și a scuturării acestora într-un ciur pentru a scoate ultimele semințe.

Cât depre curățarea semințelor de impurități, acesta se va realiza într-o zi de către 6 muncitori.

Dezariparea semințelor se realizează tot manual printr-o umezire la cald, urmată de uscarea și frecarea semințelor. Durata acestei faze va dura 7 zile, iar muncitorii vor activa 4 ore/zi.

În concluzie, costul total de recoltare a semințelor împreună cu metodele aferente obținerii produsului finit va avea un cost total estimat de 5.970 lei, pe lângă acest cost se va adăuga și costul echipamentelor de protecția muncii prezentat în capitolul 7 „Evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională”.

5.2.3 Amplasarea și organizarea pepinierei de molid

Rolul pepinierelor în silvicultură nu se reduce numai la o simplă înmulțire a plantelor lemonoase ci și la înbunătățirea producției și ameliorarea continuă a plantelor lemnoase cultivate, prin selecția și înmulțirea lor artificială, în vederea obținerii de forme noi mai valoroase și cât mai corespunzătoare scopului urmărit.

Prin urmare, se dorește realizarea unei pepiniere la periferia satului Bistra – Mureșului, pe o suprafață de un hectar, pentru o reîmpădurire ulterioară anuală a 30 hectare de pădure.

Pentru amplasarea acestei pepiniere cel mai important factor este terenul. Așadar, terenul s-a ales în apropierea zonei deservite, la aproximativ 7 kilometri. Acest teren este plan, cu o ușoară înclinare de 1 – 3 grade, o înclinare care asigură scurgerea apelor în exces din precipitații și irigații.

Solul terenului destinat pepinierei are o textură mijlocie capabilă să satisfacă în cea mai mare măsură cerințele viitoarelor semințe, respectiv ale puiețiilor.

Acestă suprafață permite o producție de 2.000.000 puieți de molid la un hectar (tabelul 5.3), din care vom folosi în primul an aproape 135.000 de puieți pentru reîmpădurirea celor 30 hectare de pădure propusă pentru zona Bistra – Stegea.

Tabelul 5.3

Indici de producție în pepinieră

Pentru protecția culturilor împotriva dăunătorilor animali, pepinierele se împrejmuiesc. De multe ori se folosesc cele mai ieftine soluții de împrejmuire fără a conștientiza însă la ce pericole este supusă plantația. Se folosesc garduri de prăjini dispuse orizontal și fixate pe stâlpi cu cuie, însă acestea nu apără pepinierele de accesul animalelor mici, cum sunt iepurii, care pot provoca pagube importante.

Astfel, pentru pepinierele mici cu caracter permanent, ca în cazul viitoarei pepiniere din Bistra – Mureșului se va folosi gard din plasă de sârmă cu ochiuri de 5×5 centimetri, întinse pe stâlpi de metal, plantați la distanța de 2,5 metri (figura 5.6). Aceste împrejmuiri sunt ideale împotriva pătrunderii de animale mari și mici, fără umbrirea culturilor sau împiedicarea circulației aerului.

Figura 5.6 Gard din plasă de sârmă

Însă, înainte de împrejmuire, se vor realiza operații tehnice de lucrare a solului. Aceste operații se vor realiza în scopul mobilizării și afânării lui. Procedeele de desfundare, grăpare și nivelare sunt principalele operații tehnice și obligatorii în vederea amenajării solului pentru viitoarea însămânțare.

Desfundarea este prima operație de bază în lucrarea oricărui sol. Prin desfundare, solul va fi dislocat, răsturnat, mărunțit și amestecat la o adâncime de peste 30 centimetri, această operație reușește sporirea capacității solului de a reține și acumula apa.

Solul se va desfunda toamna deoarece în timpul iernii este supus alternanței dintre îngheț și dezgheț, ceea ce duce la mărunțirea și afânarea bulgărilor mari, ușurând lucrările ulterioare de primăvară.

Grăparea este operația prin care se urmărește afânarea solului prin sfărâmarea și mărunțirea bulgărilor de pământ, rămași după desfundare, urmată de o nivelare.

În aceea ce privește însămânțarea, aceasta se va realiza primăvara, însă nu prea de timpuriu, pentru că tinerele plantule sunt foarte sensibile la înghețurile târzii. De aceea, cea mai prielnică lună pentru semănatul semințelor va fi începutul lunii mai.

Pentru a ne asigura că molidul va crește într-un sol bogat, cu un conținut însemnat în humus, în pepiniera permanentă cum va fi cea din Bistra – Mureșului este nevoie de îngrășământ natural cum este gunoiul de grajd, iar pentru ca semințele plantate să nu fie mâncate de păsări se acoperă plantația cu frunze.

Semănatul se va face în rigole simple, adânci de 1 – 2 centimetri, late de 8 centimetri și la distanțe de aproape 9 centimetri una de alta (figura 5.7).

Figura 5.7 Vedere transversală a stratului de pepinieră

Aceste rigole se trasează în straturi, la fiecare șase rigole lăsându-se o distanță lată de 25 centimetri, care va deservi drept potecă (figura 5.8).

Așadar, pe suprafața de un hectar vor fi 78 straturi cu lățimea de 1,27 metri și lungimea de 99 metri.

Având în vedere procentul de germinație, care la molid este de 70 – 80 %, precum și faptul că unele plantule pier din lipsă de umezeală suficientă imediat după descoperirea straturilor, se recomandă să se pună 1,3 – 1,7 grame de sămânță la metrul liniar de rigolă, dacă sămânța este proaspătă. Pentru un hectar de pepinieră va fi nevoie de 78,77 kilograme, în cazul în care se va folosi 1,7 grame la metru liniar.

Verificare: 6 rigole/strat x 78 straturi x 99 metri liniari x 1,7 grame/metru liniar=

=78.770 ≈ 80.000 grame semințe de molid la un hectar.

Figura 5.8 Strat pepinieră cu 6 rigole

Semințele vor răsări în intervalul de 15 – 30 de zile. Îndată ce au răsărit, se înlătură acoperișul de frunze și se va înlătura îmburuienarea, menținându-se în sol un regim de căldură și umiditate favorabil și se împiedică de asemenea fenomenul de descălțare a puieților.

Pentru o protecție cât mai bună a plantației de radiațiile solare, acesta trebuie umbrită. Cele mai durabile și ușor de manipulat sunt umbrarele sub formă de panouri-grătare confecționate din șipci de lemn, trestie, nuiele sau vergele de material plastic, ce pot fi fixate rigid pe un cadru de lemn (figura 5.9).

Figura 5.9 Umbrire din panouri rigide

Reglarea intensității luminii se face prin mărirea sau micșorarea spațiilor (rosturilor) dintre elementele folosite la confecționarea umbrarelor. Pentru o umbrire uniformă, umbrarele se vor așeaza orizontal și cu rosturile orientate pe direcția nord-sud.

La sfârșitul perioadei de umbrire, puieții se expun la lumină și căldură treptat, prin reducerea intensității de umbrire și menținerea umbrarelor doar în perioada cu insolație mai puternică din timpul zilei.

Înainte dar și după răsărirea culturii de molid din pepinieră vor fi necesare lucrări de îngrijire care au drept scop combaterea buruienilor și afânarea solului. Dintre aceste lucrări, cele mai importante sunt prășitul și plivitul. Se va încerca pe cât posibil combaterea chimică a buruienilor.

Udatul artificial joacă un rol deosebit de important în viața plantelor. Prin urmare, pentru creștere, puietul are nevoie de un consum mare de apă în perioada de vegetație.

În zilele călduroase de vară, prin corpul unei plante trece în decurs de o oră mai multă apă decât conține planta însăși. Din apa adsorbită prin intermediul rădăcinilor, 99% se pierde prin transpirație și numai 0,2% se folosește în sinteza substanței organice.[16]

Deoarece râul Bistra se află situat la numai 50 metri de pepinieră, acest lucru va permite irigarea în condiții optime. Se va folosi așadar, udatul artificial prin aspersiune deoarece acesta umezește atât solul cât și aerul, înlăturând astfel seceta atmosferică din preajma culturilor. În timpul căderii, picăturile de apă absorb din aer oxigenul, având astfel o capacitate mai mare de a dizolva substațele minerale din sol.

După executarea semănăturii până la răsărirea puieților va fi suficientă o singură udare folosind 15 – 30 litri de apă la metrul pătrat. Însă, după apariția puieților, udatul culturii va fi necesar în tot cursul verii.

Pentru a evita operația de repicare a molidului la 2 ani, operație destul de dificilă, costisitoare și oarecum dăunătoare puieților în cazul în care nu este executată cu toată grija, se va recurge la ideea menținerii puieților în straturi timp de 3 ani, fără să se repice, urmând ca la aceasta vârstă să fie plantați. Acestă idee va avea succes deoarece semănătura va fi de 1,7 grame la metru liniar, iar puieții nu vor depășii numărul de 100 – 200 la metru liniar.

5.2.3.1 Costul de organizare și creștere a semințelor de molid în pepinieră

Pepiniera ce va fi situată la periferia satului Bistra – Mureșului, este o pepinieră mică, cu caracter permanent, fiind încadrată cu personal tehnic necalificat dar bine instruit. Așadar, pentru început, cel mai important pas este acela de a achiziționa terenul perfect, cu un sol bogat în humus și fertil. Terenul valorează în momentul de față 2 euro/metru pătrat, iar pentru achiziționarea lui se va plăti 20.000 euro, având în vedere că suprafața terenului este de 10.000 metri pătrați.

Pentru desfundarea solului se va folosi plugul cu antetrupiță, acesta se recomandată în cazul solurilor puternic înțelenite. Plugul cu antetrupiță îngroapă mai bine buruienile din stratul înțelenit de la suprafața solului și nivelează mai bine solul (Figura 5.10).

Figura 5.10 Schema de lucru a plugului cu antetrupiță

1 – fâșie desprinsă și răsturnată de trupiță,

2 – fâșie desprinsă și răsturnată de antetrupiță,

3 – șanțul rămas în urma răsturnării brazdei.

Această operație se va realiza toamna, într-o singură zi lucrătoare de către un utilaj agricol la care se va atașa un plug cu antetrupiță.

Cât despre operațiile de grăpare și nivelare, acestea se vor executa primăvara, de către un utilaj agricol la care se va atașa o grapă cu cadru metalic și dinți, respectiv un tăvălug inelar. Această activitate se va desfășura timp de o zi.

Așadar, costul total de lucrare a solului pentru realizarea pepinierei este de 1.600 lei, deoarece lucrările de desfundare a solului în localitatea Bistra-Mureșului se ridică la prețul de 6 lei/arie, iar lucrările de grăpare, respectiv nivelare la prețul de 5 lei/arie/lucrare.

Pentru împrejmuirea pepinierei se va alege plasă de gard zincată cu ochiuri de 5 x 5 și dimensiuni de 1,7 x 10 metri, întinse pe stâlpi de metal dreptunghiular 60 x 40 și înălțime de 2 metri, plantați la distanța de 2,5 metri.

Pentru ca puieți să crească în condiții optime se va adăuga ca și îngrășământ gunoiul de grajd. Pentru acesta se va face o colectare la nivel local în care fiecare localnic este rugat să participe la această colectare a gunoiului de grajd. Nu se va alege îngrășământul chimic deoarece solul destinat pepinirerei are un pH de 5,8, fapt ce permite creșterea puieților în condiții bune fără a necesita însă aplicarea acestora.

S-a ales semănatul în rânduri deoarece este metoda cea mai indicată și frecvent folosită în localitate. Aceasta cuprinde mai multe operații, și anume: marcarea și săparea rigolelor, semănarea propriu-zisă acoperirea semințelor și tasarea solului. Astfel, aceste operații trebuie să satisfacă următoarele cerințe:

marcarea rigolelor să asigure rectitudinea și paralelismul rândurilor;

executarea rigolelor să se facă la aceeași adâncime respectând forma acestora în tot lungul lor;

distribuirea uniform a cantității de semințe stabilită prin norma de semănat;

acoperirea uniform a semințelor;

tasarea stratului de pământ folosit la acoperire.

Timp de 3 ani până la momentul recoltării materialului de plantat sunt necesare lucrări de îngrijire care au drept scop combaterea buruienilor și afânarea solului. Dintre aceste lucrări, cele mai importante sunt prășitul și plivitul. Prășitul duce la mobilizarea și afânarea solului, permițând pătrunderea apei, a căldurii și a aerului în sol, de aceea această lucrare se va face pe o adâncime de până la 10 cm. Cât despre plivit, acesta se execută numai acolo unde nu este posibil prășitul. Acestă lucrare se execută întotdeauna după o ploaie sau udat artificial, când pământul este suficient de umed și buruienile se smulg fără a deranja puieții.

Cât despre irigarea culturii de molid, aceasta se va face prin distribuirea apei de udat din râul Bistra, sub formă de picături prin aspersiune deoarece este metoda cea mai avantajoasă și des folosită în pepinierele cu caracter permanent. Apa este pulverizată de aspersor în picături mici și împrăștiată pe o rază de câțiva metri până la câțiva zeci de metri, după ce s-a irigat în acest mod o porțiune de teren, aspersoarele se mută pe o suprafață învecinată. În timpul căderii, picăturile de apă absorb din aer oxigenul, combinații ale azotului și alte gaze, având o capacitate mai mare de a dizolva substanțele minerale din sol.

Tabelul 5.4

Costul de organizare și creștere a semințelor de molid

Aceste lucrări de întreținere a culturii (plivitul, prășitul și irigarea) se vor realiza de câte ori va fi nevoie până la recoltarea materialului de plantat și plantarea efectivă a acestora în zona Bistra – Stegea, iar costul va fi unul estimate.

5.2.4 Recoltarea materialului de plantat

Recoltarea materialului de plantat cuprinde ansamblul de lucări cu care se încheie procesul tehnologic de producere a puieților în pepinieră. De felul cum se execută aceste lucrări depinde în mare măsură păstrarea calității puieților și reușita plantațiilor. Recoltarea poate avea consecințe negative asupra calității puieților, dacă nu se execută la timp și în mod corespunzător. Cunoscând factorii de care depinde creșterea puieților, este posibil să se stabilească cu anticipație, prin planul de cultură al pepinierei, termenele la care urmează să se execute recoltarea. Orice prelungire a perioadei de producere a puieților creează perturbații în gospodărirea judicioasă a pepinierei. [17]

Cel mai bun sezon pentru executarea plantațiilor fiind perioada de primăvară, așadar și scosul puieților în acest anotimp este de preferat. La scosul puieților este necesar să se asigure extragerea cât mai completă a rădăcinilor din pământ. Așadar, cu ajutorul cazmalei, se sapă adânc de 25 – 30 centimetri, de regulă până la limita de răspândire a rădăcinilor. După scoaterea puieților din pământ, aceștia trebuie feriți de bătaia vântului și a soarelui deoarece rădăcinile lor se usucă foarte repede.

Calitatea puieților din punct de vedere tehnic se apreciază după lungimea tulpinii și a rădăcinii. Astfel, la puieții de molid, rădăcina trebuie să fie stufoasă și nevătămată, cu o lungime minimă de 15 centimetri, iar tulpina lignificată, dreaptă și nebifurcată, cu muguri sănătoși.

Puieții se păstrau în șanțuri de un metru lățime, 20 – 25 centimetri adâncime și lungime, înclinat la 45 grade. Deoarece pepiniera va fi una cu caracter permanent, iar reîmpădurirea va avea loc în apropiere, nu vom avea nevoie de o păstrare a puieților în șanțuri deoarece imediat după scoaterea puieților din pepinieră aceștia vor fi duși spre reîmpădurirea zonei defrișate sau vor fi vânduți pentru reîmpădurirea altor păduri.

Cât despre ambalarea și transportul materialului de plantat, acesta nu necesită o ambalare apecială a puieților, dacă transportul se face pe distanțe mici cum e și cazul reîmpădurii zonei Bistra – Stegea care se află la aproximativ 7 kilometri de pepinieră. Însă, dacă transportul durează mai multe zile, în cazul în care puieții sunt transportați în locuri mult mai îndepărtate, puieții se vor împacheta în ambalaje speciale (cutii sau coșuri), așezați în poziție verticală sau orizontală, cu rădăcinile bine împachetate în mușchi, paie sau pământ umezit, spre a le feri de uscare. Pentru a fi ușor de manipulat, ambalajele de puieți nu trebuie să aibă o greutate mai mare de 60 – 70 kilograme, iar un balot nu trebuie să depășească 50 de bucăți.

5.2.5 Plantarea puieților de molid în zona Bistra-Stegea

La instalarea vegetației forestiere prin plantații se folosesc puieți produși, de regulă, în pepiniere silvice, selectați după criterii standardizate, bine conformați, cu tulpina și rădăcina suficient crescute. În spațiul aerian, tulpinele puieților înving mai ușor concurența buruienilor, iar rădăcinile lor se ancorează puternic, ajungând în straturi mai adânci și mai umede ale solului. De aceea, față de semănăturile directe, plantațiile sunt totdeauna și de la început mai rezistente la invazia buruienilor, insolație, îngheț, uscăciune etc. Puieții bine plantați se adaptează mult mai ușor și repede la noile condiții de viață, asigurând o reușită mai bună a culturilor în toate zonele fitoclimatice. [18]

Astfel, având asigurați puieții la locul de plantare, se trece la operațiunea de plantare propriu-zisă, care presupune efectuarea unei gropi în teren, în care se așează și se fixează puietul de molid. După cum s-a precizat anterior, puieții de molid trebuie să corespundă unor cerințe de plantare, astfel calitatea puieților din punct de vedere tehnic se va aprecia după lungimea tulpinii și rădăcinii în care rădăcina trebuie să fie stufoasă și nevătămată, cu o lungime minimă de 15 centimetri, iar tulpina lignificată, dreaptă și nebifurcată, cu muguri sănătoși, precum și grosimea minimă la colet care nu trebuie să fie mai mică de 3 milimetri.

Foarte important este însă modul de dispunere a exemplarelor cultivate pe suprafața terenului de reîmpădurit. În funcție de desimea adoptată și de natura terenului de cultură, puieții se pot amplasa în dispunere neregulată sau regulată. Deoarece terenul de reîmpădurit din zona Bistra – Stegea, în mare parte, are o înclinare destul de mare și este nelipsită de existența stâncilor la suprafață, în asemenea situații, necesitatea de a folosi fiecare loc așezat și cu sol mai profund nu permite respectarea unor distanțe constante între puieții de molid plantați, așadar se va alege amplasarea puieților la distanțe variabile, deci o dispunere a puieților de plantat neregultată. Deoarece există și suprafețe nu foarte înclinate și lipsite de stânci în această zonă, se aplică o amplasare a puieților uniform, la distanțe constante între rânduri și între puieți, în care distanța între puieții pe rând este egală cu cea dintre rânduri (figura 5.11).

Indiferent de modul de plantare, lucrările se vor executa primăvara, la distanța de 1,5/1,5 metri, punându-se 4.500 de puieți de molid la hectar, desigur dacă terenul permite acest lucru.

Figura 5.11 Dispozitiv de cultură în pătrat

Plantarea se face în gropi făcute cu sapa sau târnăcopul, în teren nemobilizat anterior. Tehnica de plantare presupune săparea unor gropi de forme și mărimi convenabile, în care rădăcinile să poată fi așezate cu ușurință într-o poziție cât mai apropiată de aceea în care au crescut, asigurându-se astfel un grad ridicat de reușită a culturilor și o creștere ulterioară viguroasă a puieților. Nu se va alege plantarea în despicătură deoarece rădăcinile vor fi presate într-un singur plan și frânează creșterea puieților în primul an, de altfel nici plantarea pe soluri nepregătite anterior, compacte, înierbate și degadate nu dau rezultate bune acest tip de plantare.

Gropile pentru plantat vor avea formă prismatică sau cilindrică. Volumul acestor gropi trebuie să permit așezarea puieților și în special a rădăcinilor într-o poziție cât mai apropiată de cea naturală, iar adâncimea ei trebuie să permit așezarea neforțată a rădăcinilor.

Deoarece vor fi plantați doar puieți de talie mică, gropiile vor avea dimensiuni de 40/40/40 centimetri deoarece este un sol cu textură mijlocie.

După săparea gropilor, se execută plantarea propriu-zisă. Lucrătorul plantator va prinde puietul cu mâna stângă de deasupra coletului, iar cu dreapta răsfiră și așează rădăcinile cât mai convenabil în spațiul gropii. Tot cu mâna dreaptă ia apoi pământul bogat, curat și reavăn, dinainte separate și cu acesta acoperă succesiv rădăcinile puieților până la suprafață, pe măsură ce rădăcinile se îngroapă, pământul se va tasa bine, la început cu mâna, iar la urmă cu piciorul, pentru a realiza o aderență perfectă între rădăcini și sol.

Se va avea grijă ca pământul rezultat prin săparea gropii și apoi utilizat în plantarea puietului să nu conțină pietriș și nici glii înierbate, iar dacă acest pământ este insuficient pentru o acoperire întreagă a rădăcinii puietului se va lua pentru acoperirea rădăcinilor pământ de împrumut.

Puietul de molid are o înrădăcinare trasantă, de aceea se formează pe fundul gropii un mușuroi pe care se răsfiră radial ramificațiile rădăcinilor, apoi se introduce în pământ până la 2 – 3 centimetri deasupra coletului, astfel încât prin tasarea ulterioară a solului, rădăcinile să nu rămână la suprafață.

Pentru plantarea celor 30 de hectare de pădure în zona Bistra – Stegea, se propune plantarea a 135.000 de puieți de molid cu ajutorul localnicilor din localitatea Bistra Mureșului, elevilor din clasele V-VIII a Școlii Generale din Bistra Mureșului, oamenilor doritori din localitățile învecinate (Borzia, Gălăoaia, Deda, Filea și Pietriș) și nu numai.

Se estimează participarea voluntară a minim 600 de persoane, ceea ce înseamnă că într-o zi de muncă se vor reîmpădurii aproximativ 6 hectare de pădure.

Pentru a reîmpădurii cele 30 hecare de pădure propuse, vom avea nevoie de o perioadă de două luni (martie și aprilie), participând cinci zile la reîmpădurire în aceste două luni.

Participanții la reîmpădurire sunt rugați să își folosească propriile unelte pentru platat. Aceștia vor primi câte 2 litri de apă/zi/persoană.

În concluzie, costul total de realizare a acestui proiect este de 127.183 lei, sumă ce conține și echipamentele de protecție de la capitolul 7 „Evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională”. Așadar, cel mai rentabil este realizarea unei pepiniere proprii prin însămânțare deoarece costul este de două ori mai mic decât costul de achiziționare a puieților din comerț. De exemplu, în cazul în care se dorea reîmpădurirea cu puieți din comerț, pentru 30 hectare de pădure era nevoie de 135.000 de puieți de molid, peste 2 lei puietul, ceea ce înseamna peste 270.000 lei, costul fiind considerabil mai mare decât în cazul realizării propriei pepiniere.

5.3 Propunerea unor măsuri legislative privind protejarea și reîmpădurirea zonei Bistra-Stegea

În vederea realizării obiectivului privind protejarea și reîmpădurirea zonei Bistra-Stegea, se propune luarea unor măsuri legislative pentru a se acționa cu prioritate în cazul despăduririlor.

Ca urmare, se propun următoarele măsuri legislative privind protejarea zonei Bistra-Stegea:

înființarea unui punct de control permanent la intrarea în imediata apropiere a pădurii;

efectuarea unui control trafic cel puțin o dată pe săptămână;

în cazul în care s-au realizat tăieri de regenerare, îngrijire, respectiv conservare, să se solicite un document de control care să conțină date despre zona pentru care s-au făcut tăierile respective și cantitatea de material lemnos exploatat;

cât despre reîmpădurirea acestei zone, se propune ca la fiecare copac tăiat să se planteze trei puieți de molid din pepiniera de la periferia localității Bistra-Mureșului, aceasta fiind o pepinieră permanentă și ciclu continuu, cu o suprafață de un hectar.

Astfel, prin realizarea acestui tip de plantație, pădurea va avea de trei ori mai mulți puieți de molid plantați pe an decât în cazul reîmpăduririi anuale a 30 hectare de pădure (figura 5.1).

Figura 5.1 a) Evidența suprafeței de material lemnos tăiat și a suprafeței de material lemnos plantat în cazul neexistenței unei pepiniere proprii destinate reîmpădurii zonei Bistra-Stegea

Figura 5.1 b) Evidența suprafeței de material lemnos tăiat și a suprafeței de material lemnos plantat în cazul existenței unei pepiniere proprii destinate reîmpădurii zonei Bistra-Stegea

Figura 5.1 c) Evidența suprafeței de material lemnos tăiat și a suprafeței de material lemnos plantat în cazul existenței unei pepiniere proprii destinate reîmpădurii zonei Bistra-Stegea și a aplicării măsurilor propuse

CAPITOLUL 6

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ȘI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ

Pentru reîmpădurirea zonei Bistra – Stegea sunt necesare o serie de activității practice și anume: producerea materialului de reîmpădurire (semințe, puieți), instalarea asociațiilor forestiere și cultura plantelor lemnoase. Toate acestea sunt strâns legate între ele, astfel încât numai cunoașterea lor în ansamblu poate să conducă la adoptarea celor mai juste soluții tehnice menite să asigure scopul urmărit prin reîmpăduriri. Însă, toate aceste activități depind în mare măsură de om și de mediul lui de muncă.

6.1 Descrierea elementelor sistemului de muncă analizat

În activitatea practică, procurarea semințelor pentru o însămânțare ulterioară în pepiniere nu este foarte ușor de procurat deoarece procurarea semințelor de la arbori selecționați înalți prezintă dificultăți mari la urcare. Prin urmare, organizarea recoltării semințelor forestiere trebuie să constituie o preocupare exclusivă a persoanelor instruite din punct de vedere tehnic și al măsurilor de protecție a muncii. De asemenea, asigurarea în dotare cu toate utilajele necesare și totodată verificate minuțios înainte de folosire pentru diferite faze de lucru la recoltare este foarte importantă. Pentru prevenirea accidentelor, la recoltarea conurilor din arbori înalți este necesar să se respecte următoarele indicații:

urcarea în arbori se va face numai de acele persone cu o sănătate deplină și care și-au însușit tehnica de lucru;

recoltarea de pe arborii înalți se va face doar pe timp frumos;

muncitorii sunt obligați să poarte echipamentul de protecție pentru prevenirea accidentelor;

aruncarea obiectelor din echipamentul de protecție sau de orice fel se va arunca doar dacă persoanele de jos sunt avertizate înainte;

la urcare în arbore, nu se vor transporta obiecte grele;

sprijinirea în coroană trebuie să se facă cu atenție, deoarece ramurile vii, aparent sănătoase, se pot rupe în orice moment.

Costul de achiziționare a acestor echipamente este relativ scăzut, acesta trebuie să conțină următoarele:

Tabelul 6.1

Costul de achiziție a echipamentelor de protecție

Înainte de începerea lucrărilor de reîmpădurire, aceste suprafețe vor fi curățate de resturi de exploatare și bolovani care amenință cu prăbușirea, astfel încât să se înlăture pericolul de accidentări. În locurile deosebit de periculoase se vor amenaja poteci cu semnale de avertizare iar muncitorii sunt obligați să circule numai pe aceste poteci semnalizate. Deoarece în perioada executării lucrărilor s-ar putea produce rostogolirea pietrelor și a bolovanilor, toate lucrările de reîmpădurire vor începe de la deal spre vale. În timpul efectuării acestor lucrări, muncitorii vor fi așezați la distanțe convenabile, astfel încât prin manipularea uneltelor manual să nu se lovească sau să se rănească. Cât despre uneltele manuale, acestea trebuie să fie bine fixate în cozi pentru a nu îngreuna munca muncitorului, iar lungimea acestora trebuie să fie potrivită la talia muncitorului, cozile și mânerele să aibă o grosime convenabilă sis ă fie netede pentru a nu produce zgârieturi și bătături. Conform normativelor, fiecare șantier de reîmpădurire va fi dotat cu truse sanitare și medicamente.

Analiza unui sistem de muncă în vederea evaluării riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională se bazează pe descompunerea acestui sistem în cele 4 elemente (executant, sarcina de muncă, mijloace de producție și mediul de muncă), precum și pe definirea relațiilor care se stabilesc între aceste elemente. [19]

6.1.1 Procesul de muncă și executantul

Procesul de muncă are drept scop executarea unor activități practice de recoltare a materialului de reîmpădurire (semințe, puieți), instalarea asociațiilor forestiere, cultura plantelor lemnoase și întreținerea acestora în vederea realizării unei pepiniere de un hectar și ulterior a reîmpădurii suprafețelor degradate cu produsul rezultat și anume puieții de molid, procesul de muncă executându-se în aer liber la pepiniera de la periferia localității Bistra – Mureșului și în zona Bistra – Stegea, zonă destinată recoltării semințelor și a reîmpăduriri cu puieți de molid.

Muncitorul silvic încadrat pe acest loc de muncă nu necesită calificare profesională de specialitate, acesta fiind serios instruit înainte de începerea oricărei activități.

6.1.2 Mijloace de producție

În cazul de față, ca mijloace de producție au fost reținute:

conuri, semințe și puieți de molid;

materiale pentru pregătirea semințelor: site de sârmă, pânză, stropitoare, prelată, saci, lădițe;

aspersoare pentru irigarea culturilor;

materiale pentru protecția culturilor: panouri rigide, plasă gard zincată, stâlp dreptunghiular;

produse pentru lucrarea solului: tractor, plug cu antepriță, grapă cu cadru metalic și dinți, cazma, greblă, sapă;

roabă;

găleată.

6.1.3 Sarcina de muncă

Se execută lucrări specifice sarcinii de muncă, și anume:

muncitorul se prezintă la muncă în condiții apte;

utilizează echipamentul individual de protecție și respectă instrucțiunile specifice de Sănătate și Securitate în Muncă;

aprovizionează locul de muncă cu materiale necesare pentru activitățile ulterioare;

verifică buna funcționare a tuturor echipamentelor tehnice ce urmează să fie utilizate în procesul de muncă (aspersoare, tractor, plug cu antepriță, grapă cu cadru metalic și dinți etc);

muncitorul nu părăsește locul de mună fără aprobarea șefului de echipă și nu desfășoară în timpul programului decât activități primite ca sarcină de muncă;

execută lucrări de recoltare a conurilor de molid, precum prelucrarea și întreținerea lor;

lucrări de imprejmuire;

execută lucrări de organizare a pepinierei și lucrări de pregătire a solului;

execută lucrări de întreținere și exploatare a culturilor în pepiniere;

execută lucrări de recoltare a materialului de plantat, pregătirea terenului pentru culturi forestiere precum și plantarea propriu-zisă;

alte lucrări diverse de manipulare, întreținere, curățenie.

6.1.4 Mediul de muncă

Procesul de muncă se desfășoară pe teren, în aer liber, muncitorul silvic fiind expus la temperaturi ridicate în timpul verii, la curenți de aer, intemperii, posibila expunere la inhalare de particule de praf și pulberi în suspensie la diferite lucrări, expunere la agresiuni biologice (căpușe, urși, șerpi, etc) și la executarea diverselor lucrări.

6.2 Identificarea factorilor de risc pentru fiecare element al sistemului de muncă

Mijloacele de producție

factori de risc mecanic:

lovirea de către utilajul agricol sau de cele de transportat și ridicat la efectuarea unor manevre de lucru;

prăbușire a copacilor și surpare a terenurilor pe pante înclinate;

suprafețe alunecoase (teren, copaci);

rostogolirea pietrelor și a bolovanilor;

cădere liberă de obiecte de la înălțime, datorită ruperii accidentale a unor conuri de molid, crengi, aruncarea obiectelor din echipamentul de protecție sau de orice fel;

proiectare de corpuri sau particule;

plagă tăiată, înțepături la contactul cu suprafețele sculelor utilizate în timpul sarcinii de muncă, zgârieturi la contactul cu ghimpi și puieți;

factori de risc termic:

arsuri generate de atingerea suprafețelor fierbinți a utilajelor;

incendii la locul de muncă, pajiști, miriști, păduri.

factori de risc electric:

electrocutare prin atingere directă, atingere indirectă în cadrul executării lucrărilor de însămânțare și plantare, sub linii electrice aeriene.

factori de risc chimic:

afecțiuni ale pielii datorită contactului cu substațe utilizate în procesul muncii, substanțe de stropit semințele și puieții de molid;

afecțiuni ale căilor respiratorii din cauza particulelor de praf și pulberilor în suspensie.

factori de risc biologic:

infectare cu borreliosis sau meningo-encefalita cauzate de mușcăturile căpușelor, insectelor, sau diverse alergi la lucrările în exterior, întreținere;

mușcături de animale (șerpi, câini, alte animale);

diverse alergi de la polen;

bacterii specifice locului de muncă.

Mediu de muncă

factori de risc fizic:

temperatura ridicată sau coborâtă a aerului, în funcție de anotimp, la lucrul în aer liber;

caracterul special al mediului de lucru – uzură prematură a organismului;

zgomot de fond;

curenți de aer existenți pe traseul de lucru;

calamități naturale – trăsnet, inundații, alunecări de teren, prăbușiri de copaci;

factori de risc chimic:

contact direct al pielii cu substanțe toxice componente ale produselor de îngrijire ale plantelor și pulverizarea substanțelor lichide îngrijire a plantelor în direcția ochilor.

factori de risc biologic:

contact cu microorgansime în suspensie, în aer sau pe diferite obiecte.

Factori de risc proprii sarcinii de muncă

conținut necorespunzător:

metode de muncă necorespunzătoare (succesiunea greșită a operațiilor) pentru lucrarea solului în vederea însămânțării ulterioare;

suprasolicitare fizică:

afecțiuni ale sistemului osteo-musculo-articular din cauza pozițiilor de lucru și manipulării de greutăți.

suprasolicitare psihică:

stres psihic legat de pericolul de accidentare.

Executant

acțiuni greșite

cădere la același nivel prin alunecare, împiedicare, dezechilibrare;

cădere de la înălțime prin dezechilibrare, alunecare;

nerespectarea distanței în timpul manipulării uneltelor manual;

deplasări, staționări în zone periculoase (pante foarte înclinate);

comenzi, manevre greșite asupra mijloacelor din dotare (tractoare).

omisiuni

neutilizarea echipamentului individual de protecție la lucrările executate.

Tabelul 6.2 constă în elaborarea „Fișei de evaluare a locului de muncă”, realizată cu ajutorul tabelului 6.3 privind „Gravitatea consecințelor”, respectiv tabelul 6.4 privind „Probabilitatea consecințelor”.

Tabelul 6.2

Fișa de evaluare a locului de muncă

Tabelul 6.3

Gravitatea consecințelor

Tabelul 6.4

Probabilitatea consecințelor

6.2.1 Calculul nivelului de risc al locului de muncă

Conform fișei de evaluare a locului de muncă, se va calcula nivelul de risc global Nr, care este media ponderată a nivelurilor de risc stabilite pentru fiecare dintre factorii de risc identificați. Formula de calcul al nivelului de risc la locul de muncă este următoarea [20]:

unde: Nr – nivelul de risc pe locul de muncă evaluat;

ri = rangul factorului de risc "i";

Ri = nivelul de risc pentru factorul de risc "i";

n = numărul factorilor de risc identificați la locul de muncă.

Astfel, pentru locul de muncă analizat, în care au fost reținuți și evaluați 32 de factori de risc, dintre care: 2 au nivelul de risc 4; 23 au nivel de risc 3 și 7 au nivelul de risc 2.

Aplicarea formulei de calcul a nivelului de risc al locului de muncă va acea următorul rezultat:

6.2.2 Interpretarea rezultatelor evaluării

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă este egal cu 2,934, valoare ce îl încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc acceptabil. Dintre cei 32 factori de risc identificați, 30 de factori de risc au niveluri parțiale de risc sub limita admisă, dar totuși doar 2 factori depășesc această limită, situându-se în categoria riscurilor inacceptabile, pentru care trebuie luate măsuri de eliminare sau diminuare a efectelor acțiunii lor (figura 6.1). Aceștia sunt:

F1: lovirea de către utilajul agricol sau de cele de transportat și ridicat la efectuarea unor manevre de lucru;

F6: proiectare de corpuri sau particule.

Figura 6.1 Nivele parțiale de risc/factori de risc – locul de muncă„muncitor silvic”, nivel global de risc 2,934

Figura 6.2 Ponderea factorilor de risc identificați după sursa generatoare din cadrul sistemului de muncă

Din punct de vedere al repartiției pe sursele generatoare (figura 7.2), se remarcă ponderea majoritară a factorilor proprii mijloacelor de producție 50%, mediul de muncă 21,875%, executantul 18,75% și sarcina de muncă 9,375%.

6.3 Stabilirea măsurilor de prevenire și protecție

Pentru stabilirea măsurilor necesare prevenirii accidentelor de muncă și îmbolnăvirii profesionale, respectiv pentru îmbunătățirea nivelului de securitate a sistemului de muncă analizat se impune luarea în considerare a ierarhiei riscurilor evaluate, pentru fiecare dintre acestea luându-se măsuri de prevenire și protecție. [21]

Eliminarea riscurilor prin care muncitorii sunt obligați să circule numai pe poteci special amenajate și semnalizate.

Diminuarea riscurilor prin respectarea unei distanțe minime de siguranță pentru evitarea accidentării de către muncitorii care își desfășoară activitatea în imediata vecinătate a mijloacelor de ridicare-transportare.

Evitarea riscurilor se poate face prin recoltarea conurilor de molid de pe arborii înalți și reîmpădurirea zonelor defrișate pe pante foarte înclinate doar în condiții meteorologice favorabile.

Protecția individual-izolarea omului se realizează prin dotarea muncitorilor cu echipament de protecție rezistent la proiectarea de corpuri și particule.

Toate aceste măsuri de prevenire și protecție se sintetizează în „Fișa de măsuri propuse” ( tabelul 6.5).

Tabelul 6.5

Fișa de măsuri propuse

Concluzii și propuneri

Creșterea continuă a populației și dezvoltarea rapidă a științei și tehnicilor superioare utilizării lemnului au dus la un consum sporit de lemn. Odată distrusă pădurea, efectele defrișărilor masive pot avea consecințe grave asupra mediului înconjurător prin modificarea habitatatelor, alunecări de teren, inundații, eroziunea solului, secetă, incendii, deșertificarea terenurilor, perturbarea ciclurilor în natură, precum și intensificarea încălzirii globale și a efectului de seră.

Această lucrare are în vedere găsirea celor mai bune soluții si tehnici de reîmpădurire, atât din punct de vedere tehnic cât și economic, prin realizarea unei pepiniere la periferia localității Bistra-Mureșului pentru o reîmpădurire ulterioară a zonei Bistra-Stegea, zonă aparținătoare localității, situată la aproximativ 7 kilometri distanță.

Conform datelor preluate de la Ocolul Silvic din Răstolița, suprafața totală de vegetație forestieră a zonei Bistra-Stegea este de 584,74 hectare, aceasta încadrându-se în patru etaje fitoclimatice reprezentate de etajul subalpin, etajul montan de molidișuri, etajul montan de amestecuri și etajul montan de făgete.

Deoarece anual se fac tăieri de 7.000 metri cubi în care se includ tăierile de regenerare, îngrijire, conservare, accidentale, respectiv tăierile de igienă, deschideri de linii, defrișări, aceasta însemnând 25 hectare, se propune ca prin înființarea pepinierei cu o suprafață de un hectar destinată doar culturii de molid, să se reîmpădurească anual 30 hectare de pădure, aceea ce înseamnă un număr de 135.000 de puieți de molid.

Plantarea celor 30 de hectare de pădure în zona Bistra-Stegea se va realiza cu ajutorul localnicilor din localitatea Bistra Mureșului, elevilor din clasele V-VIII a Școlii Generale din Bistra Mureșului, oamenilor doritori din localitățile învecinate (Borzia, Gălăoaia, Deda, Filea și Pietriș) și nu numai. Se estimează participarea voluntară a minim 600 de persoane, ceea ce înseamnă că într-o zi de muncă se vor reîmpădurii aproximativ 6 hectare de pădure.

Cât despre pepinieră, aceasta va fi una cu caracter permanet și ciclu continuu, v-a fi amplasată la periferia localității Bistra-Mureșului, pe o suprafață de un hectar și aflată la 700 metri altitudine, cu o ușoară înclinație a terenului de 3 grade pentru scurgerea apei din precipitații. Aceasta va avea în apropiere și râul Bistra, pentru o irigare mai ușoară a plantației.

Așadar, pentru zona Bistra – Stegea se dorește reîmpădurirea zonelor defrișate doar cu molid. S-a ales acest tip de conifer deoarece este un lemn foarte ușor care dă multă masă lemnoasă la o vârstă nu prea înaintată, fiind o cultură sigură și ușoară și mai presus de toate rentabilă.

Pepiniera cu suprafața de un hectar va conține 78 straturi cu lățimea de 1,27 metri și lungimea de 99 metri, iar semănatul se va face în rigole simple, adânci de 1 – 2 centimetri, late de 8 centimetri și la distanțe de aproape 9 centimetri. Aceste rigole vor fi trasate în straturi, la fiecare șase rigole lăsându-se o distanță lată de 25 centimetri, care va deservi drept potecă. Așadar, pentru un hectar de pepinieră va fi nevoie de 78,77 kilograme de sămânță de molid, în cazul în care se vor folosi 1,7 grame la metru liniar.

Verificare: 6 rigole/strat x 78 straturi x 99 metri liniari x 1,7 grame/metru liniar=

=78.770 ≈ 80.000 grame semințe de molid la un hectar.

Prin urmare, pentru început s-a avut în vedere recoltarea conurilor și a semințelor, precum și prelucrarea, controlul, păstrarea și pregătirea acestora pentru semănat, toate acestea având un cost estimat de de 5.970 lei. Pe lângă acest cost se va adăuga și costul echipamentelor de protecție a muncii de 2.328 lei.

Cât despre costul de organizare și creștere a semințelor de molid în pepinieră care include costul terenului, împrejmuirea și construcțiile pepinierei, operațiile tehnice de lucrare a solului, îngrijirea culturilor și recoltarea materialului de plantat, toate acestea ajungând la un cost estimat de peste 109.605 lei.

Așadar, costul total de realizare a acestui proiect este de 127.183 lei. Prin urmare, cel mai rentabil este realizarea unei pepiniere proprii prin însămânțare deoarece costul este de două ori mai mic decât costul de achiziționare a puieților din comerț. De exemplu, în cazul în care se dorea reîmpădurirea cu puieți din comerț, pentru 30 hectare de pădure era nevoie de 135.000 de puieți de molid, peste 2 lei puietul, ceea ce înseamna peste 270.000 lei, costul fiind considerabil mai mare decât în cazul realizării propriei pepiniere.

Pentru protejarea zonei Bistra-Stegea, se va propune luarea unor măsuri legislative pentru a se acționa cu prioritate în cazul despăduririlor, și anume: înființarea unui punct de control permanent la intrarea în imediata apropiere a pădurii, efectuarea unui control trafic cel puțin o dată pe săptămână, iar în cazul în care s-au realizat tăieri de regenerare, îngrijire, respectiv de conservare, să se solicite un document de control care să conțină date despre zona pentru care s-au făcut tăierile respective și cantitatea de material lemnos exploatat. Cât despre reîmpădurirea acestei zone, se va propune ca la fiecare copac tăiat să se planteze trei puieți de molid din pepiniera de la periferia localității Bistra-Mureșului. Astfel, prin realizarea acestui tip de plantație, pădurea va avea de trei ori mai mulți puieți de molid plantați pe an decât în cazul reîmpăduririi anuale a 30 hectare de pădure.

În aceea ce privește nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă al unui muncitor silvic, acesta este egal cu 2,934, valoare ce îl încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc acceptabil.

ABREVIERI

FAO – Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură

WMO – World Meteorological OrganizationCookie-urile ne ajută să oferim serviciile noastre. Utilizând aceste servicii, acceptați modul în care utilizăm cookie-urile.Mai multe detaliiOK 
 

UNEP – United Nations Environment Programme

BIBLIOGRAFIE

[1] Sever Muja, Dezvoltarea spaților verzi în sprijinul conservării mediului înconjurător în România, Editura Ceres, București, 1994, pagina 37.

[2] http://www.icpa.ro/Coduri/PA1A.htm

[3] Sever Muja, Dezvoltarea spaților verzi în sprijinul conservării mediului înconjurător în România, Editura Ceres, București, 1994, pagina 42.

[4] Sever Muja, Dezvoltarea spaților verzi în sprijinul conservării mediului înconjurător în România, Editura Ceres, București, 1994, pagina 48.

[5] Sever Muja, Dezvoltarea spaților verzi în sprijinul conservării mediului înconjurător în România, Editura Ceres, București, 1994, pagina 56.

[6] Victor Giurgiu, Pădurea și viitorul, Editura Ceres, București, 1982, pagina 128.

[7] Victor Giurgiu, Pădurea și viitorul, Editura Ceres, București, 1982, pagina 134.

[8] Victor Giurgiu, Pădurea și viitorul, Editura Ceres, București, 1982, pagina 135.

[9] Gheorghe Popescu, Pădurea și omul, Editura Albatros, București, 1985, pagina 88

[10] Victor Giurgiu, Pădurea și viitorul, Editura Ceres, București, 1982, pagina 143.

[11] Gheorghe Popescu, Pădurea și omul, Editura Albatros, București, 1985, pagina 80

[12] Victor Giurgiu, Pădurea și viitorul, Editura Ceres, București, 1982, pagina 180

[13] Victor Giurgiu, Pădurea și viitorul, Editura Ceres, București, 1982, pagina 167

[14] Victor Giurgiu, Pădurea și viitorul, Editura Ceres, București, 1982, pagina 182

Tabel 1 Victor Giurgiu, Pădurea și viitorul, Editura Ceres, București, 1982, pagina 185

[15] At. Haralamb, Cultura specilor forestiere, Editura Agro-silvică, București, 1963 pagina 38

[16] Ionescu-Sisești, G. și Staicu, Ir. Agrotenica. Vol. I-II, București, Editura Agro-Silvică, 1958, pagina 132

[17] I. Damian, Împăduriri, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1969, pagina 213

[18] I. Damian, Împăduriri, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1969, pagina 258

[19] Dumitru Șoaită, Suport de curs, Universitatea „Petru Maior” Târgu – Mureș

Figura 6.1Ministerul Educației și Cercetării, Programul PHARE TVET RO 2003 / 005-551.05.01-02, Auxiliar Curricular pentru Ciclul Superior al Liceului, Profilul: Tehnic, Modulul: Sănătatea și Securitatea Muncii, Nivelul 3, 2006

[20] Dumitru Șoaită, Suport de curs, Universitatea „Petru Maior” Târgu – Mureș

[21] Dumitru Șoaită, Suport de curs, Universitatea „Petru Maior” Târgu – Mureș

imag 1 http://www.profudegeogra.eu/harta-padurilor-din-romania/

imag 2 http://www.icpa.ro/Coduri/PA1A.htm

imag 3 http://www.automarket.ro/stiri/autostrada-bucuresti-constanta-va-primi-perdele-forestiere-impotriva-55838.html

imag 4 http://adevarul.ro/tech/internet/foto-google-arata-romania-despadurita-1_52887e28c7b855ff5605139b/index.html

imag 5 http://adevarul.ro/news/eveniment/jaful-padurilor-vede-satelit-1_528901f5c7b855ff560784f2/index.html

imag 6 http://www.creeaza.com/referate/management/AUDITUL-DE-MEDIU-Continutul-si983.php

imag 6 http://www.creeaza.com/referate/management/AUDITUL-DE-MEDIU-Continutul-si983.php

IMAG 5.1

tabel 5.1 ocolul silvic rasto

5.2

5.3 http://nihonkoku.3x.ro/prefecturi/hokkaido/hokkaido_main.htm

5.4 http://www.botanistii.ro/blog/sfaturi-ingrijire-cultivare-conifere/

tabel 5.3 Sursa: I. Damian, 1969, pag. 112

5.5 si 5.6

5.7 Sursa: I. Damian, 1969, pag. 196

5.8 Sursa: I. Damian, 1969, pag. 123

http://www.bibgtkneamt.ro/blog/item/117-ecosistemul-de-p%C4%83dure

http://www.ecoloc.ro/articol/Importanta-padurilor

http://www.speo-csm.ro/importanta-padurii.html

http://www.high-health.info/aer/poluarea/principalele-surse-de-poluare.htm

http://www.scrigroup.com/geografie/ecologie-mediu/Functii-ecologice-ale-padurii83477.php

http://lenutzza.blogspot.ro/2008/04/functiile-padurii.html

http://www.bibgtkneamt.ro/blog/item/117-ecosistemul-de-p%C4%83dure

http://www.profudegeogra.eu/wp-content/uploads/2011/05/fizica-atmosferei.pdf

http://www.formula-as.ro/2012/1028/medicina-naturii-44/aerul-care-vin-de-ca-15321-print

http://www.milioanedecopaci.ro/rolul-padurilor.html

Emisiile de CO2 au adus pădurile europene aproape de punctul de saturaţie

http://www.ecomagazin.ro/padurea-tratament-pentru-mediul-poluat/

http://ro.scribd.com/doc/33016227/distrugerea-Biodiversitatii-Prin-Defrisare

http://yryna07.byethost15.com/Defrisarea-padurilor-cauze-si-efecte.html

http://www.referatele.com/referate/geografie/online19/Maretia-si-decadenta-lemnului–Despaduririle-si-urmarile-lor-catastrofale-referatele-com.php

http://www.scritube.com/geografie/ecologie/Defrisarea-padurilor62736.php

http://www.ecomagazin.ro/despaduririle/

http://opengis.unibuc.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=336:defrisarile-si-consecintele-acestora&catid=38:articole

http://opengis.unibuc.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=106:despduririle-i-efectul-acestora-asupra-mediului&catid=38:articole

http://blogoenciclopedia.blogspot.ro/2012/12/defrisarea-padurilor-o-problema-pentru.html

http://revistaplafar.ro/fruntasii-europei-la-defrisari/

http://www.mytex.ro/prima-pagina/dramatic-intr-un-an-numarul-defrisarilor-ilegale-depistate-in-judetul-brasov-a-crescut-de-13-ori_371772.php

http://www.scrigroup.com/casa-masina/silvicultura/Starea-padurilor-din-Romania-E23398.php

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/cata-padure-mai-are-romania-dupa-retrocedari-defrisari-si-reforme-180439.html

http://ro.scribd.com/doc/124141467/DEFRI%C5%9EAREA-P%C4%82DURILOR

http://www.referatele.com/referate/geografie/online16/Cauzele-disparitiei-speciilor–Distrugerea-habitatelor–exploatarea-comerciala-mondiala-a-animalelor.php

http://www.romanialibera.ro/timpul-liber/eco/romania-nu-mai-are-paduri-pentru-cei-6-000-de-ursi-279408.html

http://www.slideshare.net/ruscatalin146/eroziunea-solului-nicola-oana

http://opengis.unibuc.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=470:modificari-climatice-si-calitatea-vietii-pe-terra&catid=38:articole

http://www.naturalist.ro/viata-si-sanatate/cum-oprim-seceta/

http://www.noiscriem.net/2013/07/desertificarea-problema-consecintele.html

http://site.judbrasov.ro/upload/files/Ziua%20Mondiala%20pentru%20Combaterea%20Desertificarii.pdf

http://greenly.ro/soluri/despre-desertificare-perdele-forestiere

Va deveni Pământul de nelocuit până în 2100?

http://www.ecomagazin.ro/zece-cauze-ale-incalzirii-globale/

http://ro.scribd.com/doc/124141467/DEFRI%C5%9EAREA-P%C4%82DURILOR

www.milioanedecopaci.ro/utile.php?obj=download…plantare.pdf‎

Popescu Gheorghe si Georgescu Valeriu “Padurea si omul”, Ed. Nord Carta, Suceava, 2004

I. Damian “Impaduriri” – Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1969

Gheorghe Popescu “Padurea si omul”-Editura Albatros Bucuresti, 1985

Sever Muja “Dezvoltarea spatiilor verzi”-Editura Ceres Bucuresti, 1994

Ilie Musat ”Pădurea-scut si bogatie a naturii” Ed. Științifică și enciclopedică , Bucuresti, 1980

OPIS

Privind proiectul de diplomă „ Aspecte cu privire la defrișarea haotică a pădurilor și impactul asupra mediului. Opimizarea unui program pe termen lung cu privire la reîmpădurirea zonelor defrișate”.

BIBLIOGRAFIE

[1] Sever Muja, Dezvoltarea spaților verzi în sprijinul conservării mediului înconjurător în România, Editura Ceres, București, 1994, pagina 37.

[2] http://www.icpa.ro/Coduri/PA1A.htm

[3] Sever Muja, Dezvoltarea spaților verzi în sprijinul conservării mediului înconjurător în România, Editura Ceres, București, 1994, pagina 42.

[4] Sever Muja, Dezvoltarea spaților verzi în sprijinul conservării mediului înconjurător în România, Editura Ceres, București, 1994, pagina 48.

[5] Sever Muja, Dezvoltarea spaților verzi în sprijinul conservării mediului înconjurător în România, Editura Ceres, București, 1994, pagina 56.

[6] Victor Giurgiu, Pădurea și viitorul, Editura Ceres, București, 1982, pagina 128.

[7] Victor Giurgiu, Pădurea și viitorul, Editura Ceres, București, 1982, pagina 134.

[8] Victor Giurgiu, Pădurea și viitorul, Editura Ceres, București, 1982, pagina 135.

[9] Gheorghe Popescu, Pădurea și omul, Editura Albatros, București, 1985, pagina 88

[10] Victor Giurgiu, Pădurea și viitorul, Editura Ceres, București, 1982, pagina 143.

[11] Gheorghe Popescu, Pădurea și omul, Editura Albatros, București, 1985, pagina 80

[12] Victor Giurgiu, Pădurea și viitorul, Editura Ceres, București, 1982, pagina 180

[13] Victor Giurgiu, Pădurea și viitorul, Editura Ceres, București, 1982, pagina 167

[14] Victor Giurgiu, Pădurea și viitorul, Editura Ceres, București, 1982, pagina 182

Tabel 1 Victor Giurgiu, Pădurea și viitorul, Editura Ceres, București, 1982, pagina 185

[15] At. Haralamb, Cultura specilor forestiere, Editura Agro-silvică, București, 1963 pagina 38

[16] Ionescu-Sisești, G. și Staicu, Ir. Agrotenica. Vol. I-II, București, Editura Agro-Silvică, 1958, pagina 132

[17] I. Damian, Împăduriri, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1969, pagina 213

[18] I. Damian, Împăduriri, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1969, pagina 258

[19] Dumitru Șoaită, Suport de curs, Universitatea „Petru Maior” Târgu – Mureș

Figura 6.1Ministerul Educației și Cercetării, Programul PHARE TVET RO 2003 / 005-551.05.01-02, Auxiliar Curricular pentru Ciclul Superior al Liceului, Profilul: Tehnic, Modulul: Sănătatea și Securitatea Muncii, Nivelul 3, 2006

[20] Dumitru Șoaită, Suport de curs, Universitatea „Petru Maior” Târgu – Mureș

[21] Dumitru Șoaită, Suport de curs, Universitatea „Petru Maior” Târgu – Mureș

imag 1 http://www.profudegeogra.eu/harta-padurilor-din-romania/

imag 2 http://www.icpa.ro/Coduri/PA1A.htm

imag 3 http://www.automarket.ro/stiri/autostrada-bucuresti-constanta-va-primi-perdele-forestiere-impotriva-55838.html

imag 4 http://adevarul.ro/tech/internet/foto-google-arata-romania-despadurita-1_52887e28c7b855ff5605139b/index.html

imag 5 http://adevarul.ro/news/eveniment/jaful-padurilor-vede-satelit-1_528901f5c7b855ff560784f2/index.html

imag 6 http://www.creeaza.com/referate/management/AUDITUL-DE-MEDIU-Continutul-si983.php

imag 6 http://www.creeaza.com/referate/management/AUDITUL-DE-MEDIU-Continutul-si983.php

IMAG 5.1

tabel 5.1 ocolul silvic rasto

5.2

5.3 http://nihonkoku.3x.ro/prefecturi/hokkaido/hokkaido_main.htm

5.4 http://www.botanistii.ro/blog/sfaturi-ingrijire-cultivare-conifere/

tabel 5.3 Sursa: I. Damian, 1969, pag. 112

5.5 si 5.6

5.7 Sursa: I. Damian, 1969, pag. 196

5.8 Sursa: I. Damian, 1969, pag. 123

http://www.bibgtkneamt.ro/blog/item/117-ecosistemul-de-p%C4%83dure

http://www.ecoloc.ro/articol/Importanta-padurilor

http://www.speo-csm.ro/importanta-padurii.html

http://www.high-health.info/aer/poluarea/principalele-surse-de-poluare.htm

http://www.scrigroup.com/geografie/ecologie-mediu/Functii-ecologice-ale-padurii83477.php

http://lenutzza.blogspot.ro/2008/04/functiile-padurii.html

http://www.bibgtkneamt.ro/blog/item/117-ecosistemul-de-p%C4%83dure

http://www.profudegeogra.eu/wp-content/uploads/2011/05/fizica-atmosferei.pdf

http://www.formula-as.ro/2012/1028/medicina-naturii-44/aerul-care-vin-de-ca-15321-print

http://www.milioanedecopaci.ro/rolul-padurilor.html

Emisiile de CO2 au adus pădurile europene aproape de punctul de saturaţie

http://www.ecomagazin.ro/padurea-tratament-pentru-mediul-poluat/

http://ro.scribd.com/doc/33016227/distrugerea-Biodiversitatii-Prin-Defrisare

http://yryna07.byethost15.com/Defrisarea-padurilor-cauze-si-efecte.html

http://www.referatele.com/referate/geografie/online19/Maretia-si-decadenta-lemnului–Despaduririle-si-urmarile-lor-catastrofale-referatele-com.php

http://www.scritube.com/geografie/ecologie/Defrisarea-padurilor62736.php

http://www.ecomagazin.ro/despaduririle/

http://opengis.unibuc.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=336:defrisarile-si-consecintele-acestora&catid=38:articole

http://opengis.unibuc.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=106:despduririle-i-efectul-acestora-asupra-mediului&catid=38:articole

http://blogoenciclopedia.blogspot.ro/2012/12/defrisarea-padurilor-o-problema-pentru.html

http://revistaplafar.ro/fruntasii-europei-la-defrisari/

http://www.mytex.ro/prima-pagina/dramatic-intr-un-an-numarul-defrisarilor-ilegale-depistate-in-judetul-brasov-a-crescut-de-13-ori_371772.php

http://www.scrigroup.com/casa-masina/silvicultura/Starea-padurilor-din-Romania-E23398.php

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/cata-padure-mai-are-romania-dupa-retrocedari-defrisari-si-reforme-180439.html

http://ro.scribd.com/doc/124141467/DEFRI%C5%9EAREA-P%C4%82DURILOR

http://www.referatele.com/referate/geografie/online16/Cauzele-disparitiei-speciilor–Distrugerea-habitatelor–exploatarea-comerciala-mondiala-a-animalelor.php

http://www.romanialibera.ro/timpul-liber/eco/romania-nu-mai-are-paduri-pentru-cei-6-000-de-ursi-279408.html

http://www.slideshare.net/ruscatalin146/eroziunea-solului-nicola-oana

http://opengis.unibuc.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=470:modificari-climatice-si-calitatea-vietii-pe-terra&catid=38:articole

http://www.naturalist.ro/viata-si-sanatate/cum-oprim-seceta/

http://www.noiscriem.net/2013/07/desertificarea-problema-consecintele.html

http://site.judbrasov.ro/upload/files/Ziua%20Mondiala%20pentru%20Combaterea%20Desertificarii.pdf

http://greenly.ro/soluri/despre-desertificare-perdele-forestiere

Va deveni Pământul de nelocuit până în 2100?

http://www.ecomagazin.ro/zece-cauze-ale-incalzirii-globale/

http://ro.scribd.com/doc/124141467/DEFRI%C5%9EAREA-P%C4%82DURILOR

www.milioanedecopaci.ro/utile.php?obj=download…plantare.pdf‎

Popescu Gheorghe si Georgescu Valeriu “Padurea si omul”, Ed. Nord Carta, Suceava, 2004

I. Damian “Impaduriri” – Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1969

Gheorghe Popescu “Padurea si omul”-Editura Albatros Bucuresti, 1985

Sever Muja “Dezvoltarea spatiilor verzi”-Editura Ceres Bucuresti, 1994

Ilie Musat ”Pădurea-scut si bogatie a naturii” Ed. Științifică și enciclopedică , Bucuresti, 1980