Obtinerea Samponului Pentru Ingrijirea Parului Imbogatit CU Sba DIN Propolis

Diverse2

Obtinerea Samponului Pentru Ingrijirea Parului Imbogatit CU Sba DIN Propolis

Byadmin ianuarie 1, 2024

OBȚINEREA ȘAMPONULUI PENTRU

ÎNGRIJIREA PĂRULUI ÎMBOGĂȚIT CU SBA DIN PROPOLIS

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I. UTILIZAREA SBA DIN PROPOLIS PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA CALITĂȚII SAMPONULUI

1.1. Surse naturale de propolis

1.2. Proprietăți fizice ale propolisului

1.3. Compozitia chimica a propolisului

1.4. Principalele grupe de substanțe izolate din propolis

1.5.Șampoanele

1.6.Formulari sampoane

1.7. Tipuri de substanțe tensioactive

1.8.Alegerea substanței tensioactive

1.9.Stabilizatori de spumă

110. Modificatori de vâscozitate naturali

1.11.Alți agenți activi și aditivi

1.11.1.Ulei esențial de portocală

1.11.2.Vitamina E

CAPITOLUL II PARTEA EXPERIMENTALĂ

2.1. Analiza macroscopică

2.2.Modul de obținere a extractului moale de propolis pentru uz cosmetic

2.3.Determinarea densității extractului obținut

2.4.Determinarea calitativă a prezenței flavonoizilorlor

2.5.Determinarea indicilor fizico-chimici ai extractului moale de propolis

2.6.Formularea și prepararea șamponului

2.7.Analiza macroscopică al șamponului pentru îngrijirea

părului îmbogățit cu SBA din propolis

2.8. Controlul fizico-chimic al șamponului pentru îngrijirea

părului îmbogățit cu SBA din propolis

III. Rezultate și discuții

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Problema creării șamponului persistă din momentul cînd a fost descoperit acest produs cosmetic.Astfel se lucrează, se cercetează asupra elaborării de noi tipuri de șampon cu proprietăți suplimentare celui de curățare. Șamponurile moderne trebuie să dispună de proprietăți antioxidante,antiseptice antimicrobiene chiar și antibiotice. De aici rezultă actualitatea temei.

Actualitatea temei

Șampoanele pot conține o serie de ingrediente, în funcție de marca, de tipul de păr pentru care este destinat și evident de preț. Actualmente se pune în evidență nu doar curățirea eficientă a parului cu o penetrare minimă a scalpului de către agenții agresori , ci și o acțiune complexă pentru a rezolva diverse probleme ale podoabei capilare.Se formulează șamponuri îmbogășite cu SBA pentru o spalare delicată, formulări care să i se potrivească fiecărui tip de păr, special creat pentru îngrijirea și menținerea sănătății acestuia.

Lucrarea de față prezintă sinteza unor investigații prezentate în literatura de specialitate, pe tema tehnologii de fabricare a samponurilor precum și cercetarea lucrărilor privind utilizarea propolisului ca sursă de substanțe biologic active. Prezentarea unei analize personale privind modul de obținere ale șamponurilor cu o eficiență maximă de curățare și o penetrare minimă a scalpului de către agenții agresori.

Scopul

Scopul propus este de a obține șamponul îmbogățit cu SBA din propolis.

Obective

Cercetarea din sursele literare compoziția,destinația,recete,tehnologia. materiile prime pentru producere în special pentru șamponul destinat îngrijirii parului.

Elaborarea unui șampon cu acțiune complexă, utilizînd ca aditivi bioactivi obținui din propolis petru a întări părul și a preveni mătreața.

CAPITOLUL I. UTILIZAREA SBA DIN PROPOLIS PENTRU A ÎMBUNĂTĂȚI CALITATEA SAMPONULUI (Revista literaturii)

.

1.1. Surse naturale de propolis

Componentele propolisului pot fi identificate în sursele vegetale vizitate de albine. Adeseori albinele vizitează plante din familia coniferelor, plopi (Populus sp.) precum și alte specii: fagul (Fagus sylvatica), castan (Aesculus hippocastanum) pentru a colecta rășini de pe scoarța și mugurii acestor arbori.

În Europa, principalele surse de propolis cuprind: alunul (Alnus spp.), mesteacănul (Betula spp.), alunul de pădure (Corylus spp.), stejarul (Quercus spp.), plopul (Populus spp.) și salcia (Salix spp.).

În Statele Unite ale Americii, principalele specii sunt plopul și pinul (conifere).

Conform lucrărilor lui KONIG (1985) [8], mugurii de plop reprezintă principala sursă de propolis în Europa, America de Sud, Asia de Vest și Africa de Nord.

Între sursele secundare, același autor menționează: mesteacănul, stejarul, salcia și alunul, iar pentru alte zone geobotanice situația este următoarea: – arborele Acacia Karroo în Africa de Sud – Xanthorrhoea pressii și Xanthorrhoea australis în Australia și zonele de climat tropical

Studiile recente asupra originii botanice a propolisului din continentul sud american, mai ales din Brazilia au demonstrat prezența de compuși specifici unor plante ca: Araucaria angustifolia, Eucalyptus globulus și Rosmarinus officinalis

1.2. Proprietăți fizice ale propolisului

Din punct de vedere al aspectului, propolisul se prezintă ca o masă heterogenă rășinoasă de consistență solidă, uneori compactă ceroasă provenind din particule maleabile și aderente, alteori granuloasă ori friabilă, luând aspectul unor sfărâmături pulverulente.

Această masă ce prezintă o oarecare duritate la temperatura ambiantă devine friabilă la temperaturi scăzute, sub 15°C, chiar și pentru sorturile ceroase.

La temperaturi ridicate se înmoaie și devine rășinos șilipicios, [9].

Așa cum s-a mai menționat, propolisul mai este cunoscut și sub denumirea de “clei de albine”.

Culoarea propolisului este însă deosebit de variabilă în funcție de sursă vegetală vizitată de albine.Conform [10] pe eșantioane de propolis provenind din 5 continente, din diferite regiuni ale acestora a demonstrat că:

– propolisul din zonele cu climă temperată prezintă o gamă de culoare ce variază de la brun deschis la brun închis, uneori cu reflexe galben verzui

– în Australia și în zonele cu climat tropical culoarea propolisului poate ajunge până la negru;

– propolisul din zonele apropiate de cercul polar (Finlanda) are o culoare portocalie

– propolisul cubanez prezintă mai multe varietăți: roșu, brun, verde și violet închis.

– propolisul brazilian are o culoare predominant verzuie cu nuanțe galben- brune.

Mirosul propolisului este foarte specific în general, complex, balsamic amintind ceara, mierea și vanilia. Și acest parametru este însă variabil în funcție de sursa de cules. [11].

Greutatea specifică a propolisului variază mult: se citează valori cuprinse între 1,033 și 1,145.

Gustul este deasemenea un parametru specific dependent tot de sursa vegetală dar este în general iute, arzător.

Solubilitate – Propolisul este insolubil în apă și parțial solubil în alcool, acetonă, eter, cloroform, propilenglicol, benzen, dimetilsulfoxid, etilendiamină. În funcție de temperatură, variază nu numai viteza de dizolvare ci și trecerea în soluție sau nu a unor fracțiuni cum ar fi de exemplu ceara – care se dizolvă în alcool fierbinte, dar este greu solubilă în alcool la rece.

Reziduurile de la dizolvare cuprind în majoritate impurități și corpuri străine, alături de una sau sau mai multe dintre fracțiunile care rămân parțial solubile sau insolubile, în funcție de selectivitatea dizolvantului.

Trecerea parțială într-un anumit solvent este luată în considerare atât la obținerea extractelor de propolis, cât și la stabilirea calității propolisului prin aprecierea substanțelor solubile, proporția acestora putând fi dată ca indice de control calitativ în farmaceutică. Conform părerii lui POPRAVKO (1975)[12], caracteristică este solubilitatea într-un amestec de cloroform + acetonă (2+1).

1.3.Compozitia chimica a propolisului

În compoziția chimică a propolisului brut au fost semnalate în principal rășini, ceruri, uleiuri volatile, polen, glucide, aminoacizi, vitamine, enzime, săruri minerale și impurități.[7,11]

Un tablou general de compoziție cantitativă prezintă următoarele concentrații ale grupelor majore de substanțe:

– 55% rășini și balsamuri (balsamurile sunt definite ca substanțe natural lichide sau semi-lichide obținute de obicei prin metode speciale din scoarța unor arbori – (OPRIS, 1990) [13]

– 7,5 – 35% ceruri de natură vegetală cu solubilități diferite și ceară de albine (cerurile sunt întotdeauna prezente în compoziția propolisului)

– 10% uleiuri volatile (esențiale) sunt compuși caracterizați de obicei prin prezența unor arome specifice

– 5% polen

– 5% acizi grași

– 4,40 – 19% impurități

– terpene

– vitamine: A, B, E, PP

– oligoelemente: aluminiu, argint, crom, cobalt, fier, magneziu, etc.

– aminoacizi liberi: prolină și arginină

– substanțe taninice, secreții ale glandelor salivare de la albine și component prezente în mod accidental în propolis (așchii de lemn, fragmente de corp de albină etc.) În propolis se poate găsi un număr foarte mare de compuși. În 1990 GREENAWAY et al., [14] a constatat că în timp ce exudatele de pe mugurii diferitelor specii de plop sunt frecvent asemănătoare din punct de vedere al compoziției calitative, acestea pot fi foarte diferite din punct de vedere cantitativ,

diferențe ce se regăsesc la nivelul compoziției propolisului în care este incorporate exudatul respectiv. Aceste variații cantitative pot fi uneori considerabile.

Se poate afirma că în general, orice compus identificat în exudatele vegetale pe

care le colectează albinele, poate fi regăsit în propolis.

Cea mai mare parte a componentelor prezente în materii vegetale sunt incorporate în propolis fără a fi alterate, deși este posibil ca unele glicozide să fie supuse unei hidrolize enzimatice efectuată de albine prin secrețiile lor salivare în timpul colectării exudatelor sau în cursul adăugării de ceară pentru obținerea propolisului.

Conform autoarelor WALKER și CRANE (1987) [15], compușii individuali sunt prezenți în unul sau mai multe eșantioane de propolis care provin de la una sau mai multe specii vegetale; unii compuși sunt probabil prezenți în toate eșantioanele de propolis și

contribuie la proprietățile sale caracteristice; unii compuși pot fi prezenți în multe eșantioane de propolis de origini diferite, dar alții aproape sigur sunt prezenți numai în propolisul recoltat dintr-o anumită specie vegetală.

Studiile de spectroscopie în infra-roșu au relevat prezența în diferitele sorturi de propolis a următoarelor grupuri de radicali organici (MAKASHVILI, 1978) [16]:

Tabelul 1.3.1.Grupuri de radicali organici prezente în propolis

1.4.Principalele grupe de substanțe izolate din propolis

Constituenții farmacologic activi din propolis se găsesc în fracțiunile solubile în diferiți solvenți organici, cum este cazul alcoolului etilic – principalul solvent utilizat la obținerea de extracte de uz farmaceutic și cosmetic.

Cei mai importanți sunt flavonoizii în grupa cărora intra flavonele, flavonolii și flavanonele precum și diferiți compuși fenolici și aromatici.

Din punct de vedere biochimic flavonoizii sunt derivați ai benzo-gamma- piranului prezenți în toate celulele vegetale apte de fotosinteză.

canalelor ionice implicate în procesele de fosforilare.

Larg reprezentați în regnul vegetal, până în prezent au fost recenzați peste 100 de reprezentanți.

Tabelul 1.4.1. Flavonoizi din propolis

Conform studiilor lui PAPAY și col., (1985)[17] și DONADIEU (1994)[18], flavonoizii din propolis pot fi clasați în conform tabelului 3

Tabelul 1.4.2…Clasificarea flavonoizilor

Datele din care rezultă că flavonoidele din propolis sunt bine reprezentate cantitativ, iar sub acest aspect ele capătă importanța unor componente principale, cu proporții de 15-20%, au fost publicate abia recent (POLINICENCU și col.,1981)[19].

Astfel de concentrații flavonoidice au fost determinate de autori și în mostre reprezentative de propolis din Ungaria și Uruguay.

Dintre action acțiuni fundamentale ale flavonoizilor se numara acțiunea de antioxidare acțiunea antialergică, antivirală, acțiunea anestezică, acțiunea anti-tumorală, acțiunea antiinflamatoare . Pentru formularea unui șampon cu acțiune compleexă, un deosebit interes ii revine acțiunii antioxidante.

Structura de bază a flavonoizilor conține un inel cromanic care în condiții de oxidare poate fi deschis cu ușurință pentru a forma un radical liber Radicalul liber format poate distruge cu ușurință alți radicali liberi care produc distrugerea tisulară. Radicalii liberi pot fi produși ca rezultat al iraadierii cu raze X sau iradiere ui PAPAY și col., (1985)[17] și DONADIEU (1994)[18], flavonoizii din propolis pot fi clasați în conform tabelului 3

Tabelul 1.4.2…Clasificarea flavonoizilor

Datele din care rezultă că flavonoidele din propolis sunt bine reprezentate cantitativ, iar sub acest aspect ele capătă importanța unor componente principale, cu proporții de 15-20%, au fost publicate abia recent (POLINICENCU și col.,1981)[19].

Astfel de concentrații flavonoidice au fost determinate de autori și în mostre reprezentative de propolis din Ungaria și Uruguay.

Dintre action acțiuni fundamentale ale flavonoizilor se numara acțiunea de antioxidare acțiunea antialergică, antivirală, acțiunea anestezică, acțiunea anti-tumorală, acțiunea antiinflamatoare . Pentru formularea unui șampon cu acțiune compleexă, un deosebit interes ii revine acțiunii antioxidante.

Structura de bază a flavonoizilor conține un inel cromanic care în condiții de oxidare poate fi deschis cu ușurință pentru a forma un radical liber Radicalul liber format poate distruge cu ușurință alți radicali liberi care produc distrugerea tisulară. Radicalii liberi pot fi produși ca rezultat al iraadierii cu raze X sau iradiere cu substanțe radioactive.

Acțiunea reducătoare a flavonoizilor stopează distrugerea acidului ascorbic (vitamina C) prin oxidare și tansformă ionul de fier trivalent (Fe3+) în forma sa fiziologică – bivalentă. În plus, flavonoizii se pot lega puternic de ioni de metale grele (cupru bivalent, mercur bivalent și plumb bivalent). Altfel, unele metale grele vor avea

tendința de a cere autooxidarea anumitor elemente esențiale : substanțe nutritive, acizi grași polinesaturați și de asemenea de a inhiba activitatea anumitor enzime.

O proprietate la fel de insemnată este acțiunea antiinfecțioasă-antimicrobiană a propolisului. Principalii compuși responsabili pentruaceastă importantă acțiune a propolisului sunt esterii acizilor fenolici cu alcooli aromatici. Când se constată absența unei cantități dozabile de ulei volatil, eficacitatea propolisului nu este aceeași. Deaceea o importanță condiție de calitate a propolisului este existența fracțiunii volatile. Cu cât propolisul este mai aromat cu atât este mai eficient.

1.5. Șampoanele

Șampoanele sunt agenți de curatare pentru par si pielea capului. In compozitia lor întră: surfactantul principal pentru efectul de detergent și spumare și surfactantul secundar pentru condiționare, aditivii care dau efecte speciale..Șampoanele pot fi găsite sub diferite forme de prezentare, însă marea majoritate sunt lichide,transparente sau opace. Calitatile samponului nu se limiteaza la o simpla curatare, dar cu ajutorul unor aditivi speciali ,se poate conferi părului frumusețe , stralucitre, volum, ,moliciune la atingere, aspect suplu,usor de coafat,fără să se electrizeze ,etc. coafat,fără să se electrizeze ,etc.

Tabelul 1.5.1. Caracteristicele generale ale șamponului

Pe lingă toate aceste proprietăti de bază ale șamponului,s-au facut cercetări pentru a obține șamponuri cu proprietati aniseptice,bactericide,bacteriostatice,antifungice chiar si antibiotice prin adăugarea SBA obținute din propolis.

1.6.Formulari de sampoane

Baza de spălare este cel mai adesea o asociere între produși tensioactivi anionici și amfoteri, cu aditivi: polimeri cationici (având afinitate pentru cheratină favorizează descurcarea părului), polimeri anionici sau amfoteri (pentru revigorarea părului)

FORMULA GENERALĂ A ȘAMPOANELOR

Tensioactivi: 15-30%

Stabilizatori de spumă: 3-4%

Agenți de creștere a vâscozității : 2-10% Aditivi

Conservanți

Coloranți

Apă

Șampon de uz frecvent

Contine o concentratie mai mica de detergent, deoarece trebuie mentinut nivelul

sebumului pe par la un nivel de echilibru

Tabelul 1.6.1 Receta șamponului de uz frecvent

Șampon 2 in 1 cu balsam

pe langa spalare, se si conditioneaza parul, parul fiin moale, starlucitor,

usor de pieptanat

rețetele sunt complexe folosind aditivi siliconici și polimeri policationici

(Polyquaterniums)

necesita atenție în preparare pentru a nu incarca parul prea tare.

Tabelul 1.6.2. Receta șamponului 2 in 1 cu balsam

Șampoane de infrumusetare

sunt cele care pretind că îngroașă firul de păr, creează volum părului, dau

strălucire;

la obținerea lor se utilizeaza o cantitate mai mare de detregenti și conțin

ingredienți de condiționare, de hidratare( ex. aditivi siliconici modificati,

proteine, pantenol, extracte naturale de plante)

Tabelul 1.6.3 Receta șamponului de infrumusetare

Sampoane anti-matreata

Tabelul 1.6.4. Receta șamponului anti-matreață

Șampoane pentru copii

necesita o rețetă speciala, care să nu conțina ingrediente iritante

se recomandă folosirea unui detergent neionic (polisorbat 20)

Tabelul 1.6.5. Receta șamponului pentru copii

1.7. Tipuri de substanțe tensioactive

Agenții tensioactivi pot fi de origine naturală sau sintetică, cei sintetici prezentând avantajul constanței calității și prețului de cost mai scăzut. Printre substanțele cu activitate superficială naturale se pot cita:

sterolii, dintre care cel mai cunoscut compus este colesterolul, care permit emulsionarea apei în ulei și obținerea de creme cu fază continuă uleioasă;

lecitinele din ouă sau soia, care, datorită proprietății lor de a . forma cu apa, în mod spontan, straturi duble, sunt utilizate în formularea lipozomilor;

saponinele, extrase din lemnul de panama sau din iederă, ale căror proprietăți spumante le recomandă pentru folosire în formularea șampoanelor.

Agenții tensioactivi sintetici reprezintă o familie vastă, clasificarea lui: fiind posibilă prin considerarea naturii părții hidrofobe sau hidrofile sau a comportării în

soluție apoasă. În general partea hidrofobă este alcătuită dintr-un lanț hidrocarbonat, cu număr par de atomi de carbon (12-18), liniar sau ramificat, saturat sau nesaturat, care poate include și cicluri aromatice Partea hidrofilă, foarte variată (de tip OH sau O-CH2-CH2-…) poate fi ma mult sau mai puțin voluminoasă. Clasificarea cea mai uzuală are la bază comportarea tensidelor în soluție, mai exact posibilitatea de ionizare. Din grupa tensidelor care ionizează în soluție apoasă fac parte:

agenții tensioactivi anionici,. al căror ion cu cea mai mare« dimensiune, care este partea activă, este purtător de sarcină negativă (anion);

agenții tensioactivi cationici, al căror ion cu cea mai mare dimensiune, care este partea activă, este purtător de sarcină electrică pozitivă;

agenții tensioactivi amfoteri, care, în funcție de pH-ul mediului au comportare diferită (anionici în mediu alcalin, cationici în mediu acid). Tensidele anionice

și cele cationice sunt incompatibile.

Agenții tensioactivi care nu ionizează în apă sunt denumiți agenți neionici.Aceștia sunt clasificați în funcție de natura legăturii care unește puntea hidrofilă de cea lipofobă (tip ester, eter sau amidică). Aceștia sunt cel mai des utilizați în formulările cosmetice sau farmacologice, au avantajul compatibilității cu toți agenții descriși anterior și au un caracter mai puțin iritant. Tensidele neionice sunt cu atât mai bine tolerate cu cât lanțul lipofil este mai lung, și în cazul legăturii de tip ester.

1.8.Alegerea substanței tensioactive

Dat fiind numărul mare de agenți tensioactivi, alegerea unui anume produs este.corelată cu preocuparea permanentă a formulatorului de a obține un rezultat optim, micșorând în cea mai mare măsură cu putință efectele nedorite ale acestuia. 'Proporțiile substanțelor cu activitate superficială în formulele cremelor de îngrijire sau a produselor de tip “lapte” se încadrează între 4 și 5 %. Desigur, alegerea adecvată, depinde și de tipul emulsiei ce se dorește a fi realizată (A/U sau U/A) și de alte considerente care sunt mai mult sau mai puțin subiective și care au în vedere impresia tactilă (tușeu gras sau uscat) sau segmentul de vârstă căruia i se adresează.

Din această rațiune, produsele de igienă au în compoziție agenți tensioactivi ionici în timp ce formulările de îngrijire conțin agenți tensioactivi neionici. Există, desigur, și

excepții. Astfel, așa numitele “creme evanescente” (vanishing creams) sunt formulate, pe

baza unor săpunuri obținute “in situ” (pe loc) prin acțiunea unei baze (trietanol amina, de exemplu) asupra acidului stearic.

Într-un studiu asupra- substanțelor tensioactive utilizate în preparate pentru îngrijirea părului, apărut în 1998, un cercetător japonez arată că, în fiecare an, pe piața acestor produse apar cca. 300 " de sortimente noi, concurența fiind deosebit de ,acerbă. Prin utilizarea spectrometriei de| masă, acesta a identificat agenții tensioactivi |(v. formulele dintr-un număr de 30 sortimente de șampon (Fig.6.1.-6.4.) și 9 sortimente de produse de condiționare și| tratamente capilare

(de pe piața japoneză).Alegerea agenților tensioactivi care trebuie incluși într-un șampon, de exemplu, trebuie să aibă în vedere următoarele considerente:

detergența:, înălțimea spumei și textura acesteia, înocuitatea (absența iritabilității), compatibilitatea cu alte ingrediente;culoarea, mirosul, puritatea, prețul de cost, biodegradabilitatea, ușurința de manipulare și de amestecare.

În tabelul 3.3.1 sunt prezentate cîteva din tipuri de substanțe tensioactive tipice pentru șampoane.

Tabelul 1.8.1. Tipuri de agenți tensioactivi utilizați în șampoane

1.9.. Stabilizatori de spumă

Una dintre cele mai importante calități ale unui șampon din perspectiva consumatorului este capacitatea de spumare. Consumatorii sunt convinși că un șampon care are calități spumante slabe, are de asemenea calități de curățare slabe.

Cele mai multe șampoane conțin agenți de spumare pentru a introduce bule de aer în apă.

Spuma, este importantă, deoarece are funcția de a împrăștia detergentul pe păr și pe scalp, dar nu participă la curățire.

Este adevărat că un șampon aplicat pe părul murdar nu va spuma la fel de mult ca același șampon aplicate pe părul curat.

Acest lucru se datorează faptului că sebumul inhibă formarea bulelor.

Astfel, un șampon va spuma mai puțin la prima șamponare și mai mult la șamponarea a doua.

În prezența materiilor grase ca sebumul, stabilitatea spumei de șampon se poate reduce drastic.

Așa numiții superspumanți acționează ca stabilizanți și de asemenea modifică structura spumei îmbogățind-o, dându-i densitate și baloane mai mari (alcanol amidele) ,

Cel mai important tip sunt monoetanolamidele, ce sunt obținute prin amidarea acizilor grași cu monoetanolamină.

Dietanolamidele sunt obținute de regulă, prin amidarea acizilor grași metilester sau a trigliceridelor (uleiul de cocos) cu dietanolamine.

Monoetanolamidele sunt cei mai utilizați superspumanți dar sunt dificil de încorporat datorită punctului lor de topire ridicat (aproximativ 800C).

Dietanolamida bazată pe ulei de cocos este una dintre cele mai cunoscute, dar

efectul de îngroșare este redus datorită glicerolului. Prețul este relativ scăzut și producerea este mai ușor de realizat în comparație cu amidele pure bazate pe metil ester

1.10.. Modificatori de vâscozitate naturali

Prezența aditivilor reologici denumiți și “agenți de îngroșare”, în produs este deosebit de importantă deoarece, în general, consumatorul asimilează vâscozitatea sau

consistența produsului cu o concentrație mai mare de substanță activă, deci cu calitatea

Creșterea vâscozității poduselor cosmetice prezintă avantaje tehnologice și estetice: Din punct de vedere practic, produsele mai vâscoase prezintă avantajul că nu curge pe piele în timpul aplicării, facilitează suspendarea particulelor solide și împiedică depunerea acestora.Cu toate acestea modificarea vâscozității este numai una din funcțiiie aditivilor teologici. Modificatorii reologici afectează comportarea la curgere generând pseudoplasticitate, tixotropie, structură dr gel și au efect asupra stabilității emulsiei și suspendării principiilor active.

Există și alți ingredienți care, în afara funcției lor principale, pentru care sunt introduși în formulări, acționează în sensul modificării proprietăților. reologice, aceștia includ:

combinații de agenți tensioactivi, cum ar fi sulfații de alchil și alcanol amidele, ale căror micele mixte produc o creștere sinergica a vâscozității;

acizii grași, derivații acestora și diferite ceruri;

sărurile, utilizate pentru îngroșarea agenților tensioactivi prin insolubilizare parțială.

Spre deosebire de compușii tensioactivi,cea mai mare parte a modificatorilor de vâscozitate polimeri nu sunt afectați de modificările de. pH, și mai puțin de concentrația

sărurilor. De asemenea, pentru a obține același. efect , de “îngroșare” sunt necesare cantități de polimer mult mai mici. Ingredientele cosmetice din categoria modificatorilor de vâscozităte (Tabelul 9) aparțin unor clase diferite de compuși și anume:

compuși naturali; .

derivați semisintetici, obținuți prin modificarea produșilor naturali;

compuși obținuți prin sinteză;

produse anorganice naturale sau modificate chimic.

Tabelul 1.10.1.. Clasificarea aditivilor reologici

1.10.1.Guma xanthan

Figura 1.10.2. Structura gumei xanthan

Guma Xanthan este solubilă în apă rece sau caldă, cu formarea unor soluții

coloidale, opalescente cu. pH neutru. Soluțiile. sunt. marcant pseudoplastice, cu valori T0 ale pragului, de tensiune excelente și cu o stabilitate deosebită a vâseozității la variațiile de. temperatură și de pH (pe domeniul 1-12)

Are o bună acțiune: stabilizatoare asupra emulsiilor; este un agent de suspendare excelent, lasă o senzație plăcută în gură, atunci când: este inclusă în produse destinate uzului oral. Guma, utilizată în: principal ca modificator de vâscozitate (agent de îngroșare) are o toleranță deosebită la acțiunea electroliților, fie aceștia acizi- sau baze, și o bună compatibilitate cu solvenții miscibili cu apa, care sunt tolerați până la un conținut de 30-50 % din greutatea soluției. Este compatibilă cu majoritatea gumelor neionice și anionice (derivați de celuloză, amidon, pectină, gelatină, dextrine, guma carageenan, alginați etc). Are o rezistență la căldură, .degradare bacteriană, enzimatica sau provocată

de radiațiile UV, decât majoritatea produșilor naturali similari.

Guma; xanthan se introduce în diferite preparate în următoarele concentrații;

0,7 -1 % în paste de dinți;

0,2 – 0,5-, % în creme și loțiuni;

0,2 -0,5 % în șampoane.

Guma Tragantha

Este un exudat al unor arbuști care cresc în Asia Mică, Iran, Turcia și Siria. Principalele două componente ale produsului natural (Masa molară medie, MW = 840.000), care se găsește sub- forma unor amestecuri de săruri (K,Na,Ca) polimere, sunt traganthin-ul și.basorinul. Basorinul (numit și acid traganthic) reprezintă cca. 60 – 70 % din gumă și este un amestec format din polizaharide ramificate, cu funcțiuni acide.. Nu se dizolvă în apă, dar se'umflă.

Traganthinul (un arabinogalactin) este un amestec neutru de polizaharide ramificate, care includ L-arabinoza și D-galactoza. Traganthinul se dizolvă în apă cu formarea unei soluții coloidale și în soluție de: etanol 70%. Dealtfel, etanolul permite separarea fracțiunilor de cele neutre.

Guma Tragantha este..un bun agent de.suspendare. De asemenea, poate fi folosită la; prepararea emulsiilor drept co-emulgator, Este un modificator reologic care formează, mucilagii .vâscoase. Are .o bună rezistență la căldură și umiditate, stabilitatea maximă pînă la pH 5.

La introducerea în formule este necesară amestecarea, prealabilă în apă, în absența oricărui alt ingredient, sub agitare foarte energică, concentrațiile uzuale sunt de ordinul a:

1,0-1,5 % în șampoane;

1,0-2,0 % în paste de dinți.•

1.11. Alți agenți activi și aditivi

În capitolele anterioare au fost tratate cele mai importante grupe de ingrediente, care apar în formulele produselor cosmetice, de îngrijire sau de toaletă. Există, însă, numeroși alți compuși activi sau aditivi, naturali sau sintetici, care aduc în preparatele în care sunt încorporați efecte specifice. în Tabelul 3.6.1 sunt prezentate câteva exemple:

Tabelul 1.11.1. Exemple de ingredient active

1.11.1.Ulei esențial de portocală(citrus sinensis)

Uleiul esențial de portocale cu parfumul său vesel aduce seninătate, prospețime și căldură în orice preparat cosmetic sau difuzat în aer. Este tonifiant și împrospătant pentru piele, parfumant pentru produse de igienă, masaje, compoziții parfumante și ambient.

Mirosul uleiului esențial de portocală dulce aduce seninătate și căldură în ambient, ajută la relaxare, induce un somn liniștit inclusiv pentru copii.

Utilizat într-o cremă sau loțiune ajută la detoxifierea și descongestionarea pielii, este un bun tonic în general pentru orice tip de piele. împrospătează și revitalizează pielea.

Metoda de obținere: prin presare la rece din coaja fructului

Prezentare: lichid fluid posibil ușor tulbure, culoare galben-oranj, aromă proaspătă, citrică, dulce

Nota parfumului: de vârf

Componenți principali: limonene, myrcene, alfa-pinene, sabinene, linalool, citral.

Unii compuși naturali din acest ulei esențial pot prezenta un risc de alergie la persoanele sensibile atunci când uleiul esențial este încorporat într-o compoziție cosmetică.

1.11.2.Vitamina E (Denumire INCI -Tocoferol)

Vitamina E este accesibila formulatorilor sub denumirea de Tocoferol de origine naturala (format în cea mai mare parte din d-a- tocoferol) , sau un analog sintetic (format în cea mai mare parte din dl–a- tocoferol) sau sub forma de esteri (acetat de tocoferil (Vitamin E acetate), linoleat sau nicotinat.

Tocoferolul este utilizat frecvent în produsele cosmetice ca agent antioxidant, în special asociat cu palmitat de ascorbil sau prin combinare cu agenți de complexare, cum ar fî acidul citric. Se folosește, de asemenea, pentru stabilizarea retinolului (vitamina A).Principalele proprietăți ale vitaminei E sunt: a creste abilitatea, de reținerea apei de către epiderma; îmbunațațeste aspectul suprafeței pielii si da o senzație de moliciune și

suplețe, are efect antiinfîamator, reduce peroxidarea lipidelor; impiedica deteriorarea pielii de către radicalii liberi

Utilizări: Emulsii cosmetice, preparate de protecție antisolară, loțiuni pentru corp, creme pentru mîini, creme de zi și de noapte, creme vitaminizante. Se mai poate folosi în alte tipuri de preparate uleioase, cum ar fi cele de cosmetica decorativa (rujuri protectoare, mascata, pud, fond de ten, agenți de umbrire sau de înrosire.).

CAPITOLUL II. PARTEA EXPERIMENTALĂ

2.1. Analiza macroscopică a propolisului

Pentru analiza macroscopic și determinarea calitativă a materiilor prime folosim materii prime (de propolis), colectate în sudul Moldovei. Vom identifica flavonoizii, acestea se găsesc în propolis in cantitati mari.

Din punct de vedere al aspectului, propolisul se prezintă ca o masă heterogenă rășinoasă de consistență solidă, compactă , ceroasă constituită din particule maleabile și aderente.

Culoarea lui depinde de poziția geografică de unde provine, de impurități, de modul și durata păstrării. Propolisul din regiunea Ștefan-vodă are o culoare bun-gălbuie, cu nuanțe de galben-închis.

Mirosul propolisului este foarte specific în general, complex, balsamic amintind ceara, mierea și vanilia. Și acest parametru este însă variabil în funcție de sursa de cules.

Gustul este deasemenea un parametru specific dependent tot de sursa vegetală dar este în general iute, arzător

Greutatea specifică a propolisului variază mult: se citează valori cuprinse între 1,033 și 1,145.

Densitatea depinde de compoziția chimică cumpinzind valorile de la 1,11 pînă la 1,27 g/cm3

Temperatura. Consistența propolisului depinde de temperatură,atît mai mult că ea se schimbă cu timpul. Mai jos de 15 oC propolis-tare, iar la temperature mai mare de 30 oC ,el devine plastic, moale.În stare proaspătă, propolisul este lipicios,cu timpul și sub influiența razelor solare devine mai tare. Prin încălzire,el treptat se îmoaie. În stare de curgere el trece la 64-69 oC .

2.2.Modul de obținere a extractului moale de propolis pentru uz cosmetic

Modul de lucru

Echipamentul și aparataj:

mojar cu pistil

foarfece

Alcool etilic de 80°

Propolis

Colbă de 250 ml

Pîlnie sau cilindru pentru decantare

Hîrtie de filtru

Termometru

Baie de apa

Etape experienței:

-Am selectat propolisul ( acesta nu trebuie să conțină un procent ridicat de ceară, impurități sau semne de degradare) pentru cercetare am luat propolisul din regiunea sudică a Moldovei, Ștefan-Vodă.

– Sa mărunțit blocul de propolis până la o granulare de 2-4 mm care permite creșterea suprafeței de contact cu solventul facilitând extracția. Mărunțirea propolisului este o operație foarte dificilă având în vedere consistența sa dură, lipicioasă, care face ca

echipamentele folosite în mod obișnuit în acest scop să nu dea rezultate pozitive. Procesul de mărunțire sa facut în două etape: mărunțirea blocurilor de propolis până la dimensiuni de 20-30 mm, după care granulele mari s-au aduse la dimensiunea de 3-4 mm. Pentru prima operațiune sa folosește foarfecele. Pentru faza a doua sa folosit un mojarul cu pistil.

– La etapa de macerarea:, extracția principiilor active din propolis se realizează cu alcool etilic de 80° (conform studiilor PARK și col., (1998) [20] ,cea mai mare concentrație de flavonoizi a fost eliberată la utilizarea etanolului de 80%. ), s-au luat 70 ml alcool și 30 g propolis în granule.

-Materiile prime s-au introdus în colbă de 250 ml care se pune la baie de apa la temperatura de 40°C. masa este agitată cu o bagheta de sticlă ,folosirea agitării și a temperaturii moderate accelerează și îmbunătățește procesul de extracție; după 10 ore s-a obține o cantitate de 0,75-0,80 ml extract fluid de propolis care a fost supus filtrării;

– Filtrarea se execută în scopul separării reziduurilor nedizolvate. Într-o primă fază sa aplică o decantare, apoi filtrare fină prin hârtie de filtru

– Concentrarea extractului s-a facut pentru a reduce cantitate de solvent până la limita de 20% prin încălzirea moderată asigură conservarea principiilor active ale propolisului în

condițiile unei concentrări rapide.

– Dupa cee am obținut extractul moale, urmează sa verificarea calității produsului care se face prin determinarea densității care este cuprinsă între 1,096 – 1,159, identificarea flavonelor conform specificațiilor din farmacopee.

2.3.Determinarea densității extractului obținut

Mod de lucru

Metoda picnometrică

I.Se cantareste la balanta analitica picnometrul gol, curat și uscat (m1).

II. se umple picnometrul cu apă distilată, proaspăt fiartă și răcită la 18-20°C. Se pune dopul cu grija, astfel încât sa nu ramână în interior bule de aer;

– se șterge la exterior și se termostatează pe baie de apă la 20°C, timp de 30 de minute

III. se șterge picnometrul la exterior și se cîntăreste la balanța analitică(mz).

IV.se umple picnometrul cu produsul de analizat; se termostateaza la 20°C timp de 30 de minute.

V. se sterge la exterior;se cîntarește la balanța analitica picnometrul cu produsul de analizat (m3).

Mod de calcul

– m1 = masa picnometrului gol (g);

– m2= masa picnometrului cu apa distilata la 20°C (g);

– m3= masa picnometrului cu produs de analizat la 20°C (g).

În functie de valoarea se poate stabili, de exemplu, concentratia solutiei respective, folosind tabele speciale.

Concluzie: densitatea extractului de propolis analizat la 20°C este 1.103.

2.4.Determinarea calitativă a flavonelor

1.Proba Chinoda

Reactivi necesari:

-acid clorhidric concentrat

-magneziu metalic

Tehnica de lucru:

1 ml extract de propolis se introduce într-o eprubeta cu câteva fragmente de magneziu sau zinc metalic. La adaugarea de 4-6 picaturi de acid clorhidric concentrat apare o colorație roșie sau portocalie.

2. Reactia cu hidroxidul de sodiu (NaOH)

Quercetol fenoxid galben

Reactivi necesari:

-soluție hidroxid de sodiu 5%

Tehnica de lucru:

La 1 ml soluție de analizat se adaugă 1 ml soluție hidroxid de sodiu 5%. În cazul unei reacții pozitive coloratia galben a solutiei de analizat se intensifica față de cea a martorului în care nu s-a adaugat soluție de NaOH 5%.

3. Reactia cu clorura de aluminiu (AlCl3)

galben

Reactivi necesari:

-soluție de acetat de sodiu 10%

-solutie clorura de aluminiu 2,5%

Tehnica de lucru:

La 1 ml soluție de analizat se adauga 0,5 ml acetat de sodiu și 1 ml clorură de aluminiu 2,5%. Colorația galbenă a soluției de analizat se intensifică.

4.Reacția borocitrica.

Reactivi necesari:

-acid boric

-acid oxalic

Tehnica de lucru:

La 3 picături de extract de propolis se adauga 2 picătură acid boric.Se obține un compus complex de culoareac galbenă-aprinsă.

5.Reacția cu triclorură de stibiu.

Tehnica de lucru:

La 3 picături extract de propolis se adauga soluție de triclorură de stibiu 2 picături .Se obține un compus complex de culoarea galbenă-aprinsă.

6.Reacția cu soluție amoniacală

Tehnica de lucru:

La 3 picături extract de propolis se adauga 2 picături sol.NH3. Se obține o colorație galbenă care la încălzire trece în portocaliu.

7.determinarea gradului de oxidare extractuluio de propolis

Tehnica de lucru:

În colbă de 150 ml se introduce 10 ml extraxt de propolis , se adaugă 90 ml apă. Se ia cu pipeta 2 ml de soluție obținută, se trece în pahar chimic de 50 ml, se adaugă 1 ml acid sulfuric de 20%, și se amestecă 1 min.

La soluția acidă, se adaugă o pic. de KMnO4 de 0,1N, și se cronometrează timpul dispariției culorii roz a soluției.

Soluția se decolorează timp de 1,5-1,7s . Analiza se face la temperature camerei.

Concluzie : viteza de oxidare al propolisului nostrum este egală cu 1,68 sec., propolisul verificat este de o calitate bună.

2.5.Determinarea indicilor fizico-chimici al extractului moale de propolis

Pregătirea extractului moale de propolis cu alcool etilic de diferite concentrații.

Reactivi necesari:

Propolis 10 g

Alcool etilic de 30o ; 70o ; 90o 100 ml

Tabelul 2.5.1. Indicii fizico-chimici al extractului moale de propolis

Cercetările bacteriologice au arătat rezultate pozitive asupra ectractului de propolis, preparat cu alcool etilic de 70oC și 90oC.

2.6.Formularea și prepararea șamponului pentru îngrijirea părului îmbogățit cu SBA din propolis

Tabelul 4.6.1. Formula generală a șampoanului pentruîngrijirea părului îmbogățit cu SBA din propolis pentru 200 ml șampon:

ETAPELE DE LUCRU

pregatirea materiilor prime;

cântărire;

dizolvare;

filtrare;

completare la masa prevăzută;

stocarea intermediară (și controlul șamponului – produs semifinit);

ambalare.

Tehnica de lucru:

Procedeul poate fi considerat a fi făcut în patru pași:

dizolvarea surfactanților în apă cu amestecare; prin amestecare și încălzire (dacă este necesară) -A de notat că ordinea adăugării este importantă; în general

stabilizatorii de spumă se adaugă ultimii. dacă este necesar, se încălzesc componentele uleioase, și se topesc în ele toate componentele solide –B, când se adaugă A peste B, se va încălzi A deasupra punctului de topire al componentelor din B, se adaugă și se amestecă.

se adaugă aromele, coloranții, conservanții, etc., și se amestecă până la obținerea unei soluții uniforme., se continua amestecarea pentru cel puțin 10-15 minute,

ajustează pH-ul până la aciditatea stabilită în formula

se adaugă agenții de îngroșare până la obținerea vâscozității dorite

2.7.Analiza macroscopică al șamponului pentru îngrijirea părului îmbogățit cu SBA din propolis

culoare –culoarea galbenă deschisă spre portolacliu. ;

Aspect și consistență- opac

omogenitate – omogen,

caracteristici tactile- gras, neted,

mirosul – miros plăcut de portocală.

2.8. Controlul fizico-chimic al șamponului pentruîngrijirea părului îmbogățit cu SBA din propolis

-Examen microscopic și distribuția granulometrică – se plasează o picătură de șampon între o lamă și o lamelă și se studiază omogenitatea produsului. Cantitatea optimă de substanțe solide este de 20 – 30%.

Concluzii: șamponul nostru este de o consistență omogenă, cu o cantitate neînsemnată de substanțe solide.

-Determinarea vascozitatii.- se introduce o cantitate mica de șampon într-un cilindru de sticlă sau pipeta de 10 ml amplasat 70o și se verifică viteza de curgere a șamponului prin acesta. Șamponul trebuie sa curgă prin pipetă nici prea repede dar nici foarte încet.

Concluzii: șamponul nostru are o vîscozitate medie, bun pentru aplicare pe păr.

-Deteminarea pH-ului- se efectuiază cu hirtie de verificare a pH-ului, acesta trebuie sa fie cuprins între 5,5-6.

Concluzii șamponul nostru are pH-ul 6

-Determinarea formării de spumă și a stabilității acesteia. – se introduce într-o eprubetă 1 ml șampon la care se adaugă 2 ml apă din robinet. Prin mișcarea mîini

se agită eprubeta energic și se lasă pentru 7 min. Se obsearvă formarea spumei și persistența ei.

Pentru un șampon de calitate spuma trebuie să persiste spuma timp de minim 5 minute și sa formeze spuma minim 10 ml la 1 ml șampon,

Concluzii șamponul nostru formează 20 ml spumă la 1ml șampon și este persistent 15 min.

Dispersarea murdăriei.- se introduce într-o eprubetă 1 ml șampon la care se adaugă 2 ml apă din robinet. Prin mișcarea mîinii se agită eprubeta energic. La spuma formată se adaugă o picatura de KMnO4 . Se obsearvă prezența colorantului în spumă.

Un șampon de calitate trebuie să prezinte o cantitate minimă de colorant în spumă,

Concluzii șamponul nostru nu prezintă aproape deloc colorant în spumă.

CAPITOLUL III. REZULTATE ȘI DISCUȚII

Legatura dintre compoziția propolisului și proprietățile lui. Conținutul de legături chimice nesăturare în propolis se poate depista prin indicele de iod care la rândul său, sunt în corelație directă cu activitatea sa antimicrobiană. Cu cît este mai mare indicele de aciditate și de iod în extractul de propolis, cu atîta e mai mare acțiunea sa antimicrobiană. Ele cauzează efectul analgezic al propolis. Cu acid ferulic este legat activitatea antimicrobiană și astringent. Aceste legături permit identificarea, care direct sau indirect poate aprecia unele proprietăți practice importante ale propolis, și, prin urmare ,calitatea.

Este mult mai importantă relația dintre conținutul de componente individuale în propolis și proprietăți biologice.Unele flavonoizi prezente în propolis , accentuiază activitatea vitaminei P(are acțiune antiinflamatoare, antispastică, antitumorală.) celălalte sunt responsabile pentru proprietățile antioxidante ale propolisului. Principala funcție a flavonoidelor este aceea de a favoriza absorbția vitaminei C favoriza acțiunea metabolică a acesteia. În afara acestei funcții principale, vitamina P menține integritatea peretelui capilar, permeabilitatea (de la care provine și litera "P" atribuită acestui complex) și elasticitatea acestuia. Această funcție a bioflavonoidelor este foarte importantă în circulația sangvină la nivelul scalpului..
Menținerea unei structuri sănătoase a peretelui capilar favorizează transportul la nivelul acestuia a oxigenului și substanțelor nutritive din sînge spre celule pe de o parte și, pe de altă parte, transportul CO2 și a substanțelor rezultate din metabolism dinspre celule în sânge.
Bioflavonoidele împiedică oxidarea vitaminei C și intervin astfel în menținerea structurii colagenului, care formează țesuturile, menținând fermitatea acestora și opunându-se astfel, tendinței spre uzură , tot prin păstrarea activă a vitaminei C, flavonoidele participă la apărarea antiinfecțioasă a scalpului.

Uleiul esențial de portocală. Ca parfum adaugat cu scopul de a da șamponului o senzație plăcuta la aplicare, s-a utilizat parfum natural -ulei esențial de portocală care pe lingă mirosul sau placut și revigorant are proprietăți antimicrobiene.

Vitamina E. Vitamina E este utilizat frecvent în produsele cosmetice ca agent antioxidant. Principalele proprietăți ale vitaminei E sunt: a creste abilitatea, de reținerea apei de către epiderma; îmbunațațeste aspectul suprafeței pielii si da o senzație de

moliciune și suplețe, are efect antiinfîamator, reduce peroxidarea lipidelor; impiedica deteriorarea pielii de către radicalii liberi

Extractul moale de propolis.Toate produsele cu destinație terapeutică și cosmetică pe bază de propolis realizate pentru prima oară în lume, folosesc ca materie primă activă extractul de propolis (moale). Prin extract moale de propolis se înțelege preparatul obținut prin extracția selectivă a principiilor active din propolis cu ajutorul alcoolului etilic/apă, utilizat ca solvent și concentrarea soluției extractive obținute până la realizarea concentrația cel mult 20% solvenți.

Flavonoidele . La partea practică, reacții de culoare, și de identificare s-a realizat asupra flavonoidelelor, deoarece acestea se găsesc în propolis in cantitati mari. Flavonoidele sunt substante solide, cristalizate, colorate în galben de diferite intensitati. Heterozidele flavonice sunt solubile în apa, alcool diluat și concentrat, solubile specific în acetat de etil, acetonă, insolubile în solvenți apolari. Agliconii sunt solubili în alcool, acetat de etil, acetonă, insolubili în solventi apolari. Heterozidele hidrolizeaza numai în prezenta acizilor minerali (nu hidrolizeaza enzimatic) . Flavonoidele prezintă mai multe reacții de identificare cu diferiți reagenți și după diferite principii. S-a utilizat cele mai accesibile metode precum: reacția Chinoda, reacția cu NaOH, cu AlCl 3 , cu NH 3 etc.

Datorita gruparii cetonice e posibilă reducerea grupării cetonice a flavonelor cu hidrogen nativ (rezultat în reacția dintre magneziu și acid clorhidric concentrat). Se formeaza clorura de oxoniu colorată în roșu (flavonoli) sau portocaliu(flavone).,determinată de formarea antocianidinelor.(reactia Chinoda).

Prezența gruparilor oxidril fenolice permite transformarea, în mediu alcalin, a

flavonelor în fenoxizi de culoare galbena mai intensă decât flavona inițială. (Reacția cu NaOH)

Gruparile oxidril alcoolice din vecinătatea grupării ceto permit formarea de chelați cu metale bi- și trivalente. Flavonele cu grupari libere la C3 sau C5 formeaza împreuna cu gruparea ceto de la C4 chelați în pozitia orto(I) sau para(II). Acesti compusi se pot obține și atunci când pe nucleu exista doua grupari -OH vicinale, iar mediul de reactie este alcalin, pentru ca în aceste condiții gruparea -OH din C4 se transforma în grupare cetonică prin tautomerie. Chelații obținuți sunt de culoare galbenă intensă și au o fIuorescență galben-verzuie sau albastră în UV.(Reacția cu AlCl3 ) iar 5-Oxiflavonele și 5-oxiflavonolii, reacționînd cu triclorură de stibiu, formează compuși complecși(Reacția cu triclorură de stibiu)

5-Oxiflavonele și 5-oxiflavonolii reacționează cu acidul boric în prezența acidului citric (sau oxalic), formînd colorație galbenă-aprinsă cu fluorescență verde-galbenă (formarea complexului batocromic)(Reacția borocitrica)

Flavonele, flavononele, flavonolii și flavononolii reacționează cu sol.NH3 formînd o culoare galbenă, care la încălzire trece în portocalie sau roșie; calconele și auronele în același timp au culoare roșie sau purpurie. Catechinele pure nu formează colorație, însă prezența impurităților (produse de oxidare) chiar în cantități mici provoacă apariția culorii galbene. Antocianele în prezența amoniacului sau carbonatului de sodiu formează o colorație albastră sau violetă.

Pentru a determina calității propolisului folosit, s-a analizat viteza de oxidare ale componentelor deoarece propolisul trebuie să fie de calitate bună. In acest cop se realizează reacția cu KMnO4 care permite determinarea nu numai calitatea propolisului, dar și eficacitatea lui. Proprietatea propolisului de a se oxida exprima proprietățile lui antioxidante.

În calitate de component ușor oxidabile din compoziția propolisului se numără preponderent acizii grași nesăturați.

Gradul de oxidare a propolisului depinde de modul de păstrare, la temperatura camerei se oxidează mai repede decît la rece(0-4 0 C). diferența fiind între 2-6 sec.

Viteza de oxidare se schimbă în funcție de cantitatea de propolis și substanțele nedezolvate , și într-o măsură oarecare, de proveniența geografică.

Viteza de oxidare se exprimă in timp (s) în perioada căreia se modifică culoarea soluției de KMnO4 de 0,1N , adaugat la extract de propolis.

Șampoanul . Șampoanele sunt preparate prin amestecarea substanțelor cu agitare lentă datoritã capacitãții mare de spumare ale ingredientelor utilizate. De asemenea trebuie precizat că temperaturile amestecurilor sunt de 40 – 80 0 C cel mult.

Amestecarea lichidelor cu densități diferite se efectuează adăugând lichidul cu densitate mai mare peste cel cu desitate mai mica.

Substanțele volatile, tincturile, extractele se adaugă de regulă la sfârșit după filtrarea produsului de bază. La condiționarea primară a șampoanelor se folosește în general metoda gravimetrică, întrucât sunt lichide vâscoase.

Culoarea este dată de culoarea naturala a propolisului și gumei Tragantha, avind culoarea galbenă deschisă spre portolacliu

.

Omogenitatea. Conform analizei efectuate, șamponul nostru este omogen. Dacă un șampon conține o cantitatea foarte mare de substanțe solide va fi dificil de manipulat, de utilizat și de îndepărtat din păr. Dacă conținutul de substanțe solide este prea mic, șamponul va fi prea apos și va fi îndepărtat prea rapid din păr. Cantitatea optimă de substanțe solide este de 20 – 30%.

PH. După verificarea pH-ului, șamponul nostru are pH-ul 6. Mediul acid al șamponului face bine atit procesului de conservare cît și firului de păr. Soluțiile acide închid cuticula, se utilizează ca neutralizante după colorarea ,părului, dau părului un aspect mai neted.și o strălucire naturală. Pentru un șampon obișnuit pH-ul trebuie să fie situat între 5,5 și 6, pentru toate vârstele.

Soluțiile alcaline determină deschiderea cuticulei, se folosesc de obicei înainte de colorarea părului, pentru a permite colorantului să penetreze în cortexul firului de păr și să-l coloreze. Soluțiile alcaline dau părului un aspect încrețit.

Proprietatea de curățare . Conform analizelor efectuate, șamponul nostru are o capacitate de curațare foarte bună. Pentru a putea aprecia proprietatea de curățare a șamponului, unul din testele efectuate utilizează un colorant, pentru care se apreciază dispersarea sa la nivelul spumei.

Un șampon de calitate trebuie să prezinte o cantitate minimă de colorant în spumă, deoarece impuritățile trebuie să rămână la nivelul soluției apoase. Impuritățile care trec în spumă sunt dificil de îndepărtat și se vor redepune pe păr.

Formarea spumei. În urma experienței efectuate, s-a depistat ca șamponul nostru formează o cantitate suficientă de spumă care este persistentă în timp. Deoarece spuma este unul din criteriile importante de apreciere a unui șampon, majoritatea persoanelor apreciează șampoanele care formează spumă multă și durabilă, se considera ca un volum de spumă de minim 10 ml la 1 ml șampon , caracterizează un șampon de calitate, iar sferele de spumă trebuie să fie mici (cu cât sunt mai mici cu atât spuma va fi mai persistentă).

Pentru un șampon de calitate trebuie să persiste spuma timp de minim 5 minute, densitatea spumei este cu atât mai mare cu cât diametrul bulelor de săpun este mai mic, această determinare fiind cea care aproximează cel mai bine percepția consumatorului referitor la "calitatea" spumei.

CONCLUZII

În urma studierii literaturii de specialitate, s-a constatat că propolisul este un produs natural, rezultat din activitatea albinilor, în ultimii ani este tot mai fregvent utilizat în compoziții farmaceutice și cosmetice.

Utilizarea largă în cosmetologie și farmaceutică se datorează proprietăților sale antioxidante, antibacteriene, regenerante care la rîndul lor se datorează conținutului înalt și divers de terpenoizi și flavonoizi în propolis.

În bază de propolis am pregătit materie primă de SBA extract moale de propolis.

A fost elaborată receptura și schema obținerii unui șampon, cu utilizare în calitate de agent de îngroșare a gumei de Tragantha și SBA din propolis, cu acțiune complexă, destinat curățirii și îngrijirii părului.

Au fost determinați indicii de calitate al propolisului utilizat și al șamponului obținut.

BIBLIOGRAFIE

1. PHILLIPS, E.F. – (1953) – Beekeeping, The Macmillan Co., N.Y.

2. BROTHER ADAM – (1964) – In Search of the Best Strains of Bee. Concluding Journeys, Bee World 45 : 70-83; 104-118.

3. ROSCH, F., in ERWIN C. ALFONSUS- (1933) – Some sources of propolis, Gleans. In Bee Culture, 61: 92-103.

4. KUSTENMACHER, H., (1911) – Propolis, Ber.dt.Pharm.Ges., 21(1): 65-92.

5. HAYDAK, M.H., (1953) – Propolis. Report of the Iowa State Apiarist, Publ. Des Moines. State of Iowa, p.74-87 (B.CA 50:3660f).

6. EVENIUS citat în Propolis – a remarkable hive product, Editura Apimondia, 1975, București.

7. GHISALBERTI, E.L., (1979) – Propolis: a review, Bee World, 60(2): 59-84.

8. KONIG, B., (1985) – Plant sources of propolis, Bee World, 66(4):136-139.

9. MARIN, M., VELESCU, G., (1975) – in Propolis – a remarkable hive product, Ed. Apimondia, București.

10. RICCIARDELI D’ALBORE (1979) – L’origine géographique de la propolis ;Apidologie, (3): 241-243.

11. HEGAZI, A.G., (1998) – Propolis – a review, Bee Informed, 5(2,3): 5, 22-23,6-7, 23-28.

12. POPRAVKO, S.A., (1975) – Chemical composition of propolis, its origin and problems of standardization, in Propolis – a remarkable hive product, Ed. Apimondia, București.

13. OPRIȘ, T., (1990) – Uimitorii producători ai naturii, Ed. Ion Creangă, București, 128 pagini, ISBN 973-25-0197-9, Rășinile.

14. GREENAWAY, W., SAYSBROOK, T., WHATLEY,F.R., (1990)- The composition and plant origins of propolis. A report of work at Oxford., Bee World ,71(3): 107-118.

15. WALKER, P., CRANE, E., (1987) – Constituents of propolis, Apidologie,18(4):327-334.

16. MAKASHVILI, Z.A., (1978) – The characteristics of Georgian propolis, First Symposium on Propolis, Bratislava – Propolis- a remarkable hive product, Apimondia Publishing House, Bucharest.

17. PAPAY, V., TOTH,L., SOLTESZ,M., et al., (1985) – The pharmacological activities of the fractions and the compounds isolated from Hungarian propolis and Populus gemma, The XXX-th International Congress of Apimondia, Nagoya, Japan, 453-456.

18. DONADIEU, Y., (1994) – Un médicament naturel essentiel : La propolis (2) , Abeilles et fleurs, 424: 5-6.

19. POLINICENCU, C., NISTOR, C., POLINICENCU, M., POPESCU, H., (1981) – Clujul Med., 54(2): 166-168

20. PARK, Y.K., KOO,M.H., IKEGAKI,M., (1998) – Current Microbiology, 36, 24-28.

21. MATSUSHIGE, K., BASNET,P., HASE,K., KADOTA,S., TANAKA,K., NAMBA,T., (1996) – Propolis protects pancreatic beta-cells against the toxicity of streptozotocin (STZ) – Phytomedicine, vol.III.(2), pp. 203-209

22. MARKHAM, K.R., (1982) – In Techniques of Flavonoid Identification,Academic Press, pp. 36-51.

23.. KUNO, K., (1987) – Analysis of propolis and its quality evaluation in Fragrance J., 83: 36-39.

.24 JURD, L., GEISSMAN, T.A., (1956) – J.Org.Chem., 21, 1395-1401.

25. PORTER,L.J., MARKHAM, K.R., (1970) – Phytochemistry, 9, 1363 – 1365.

Sursă internet:

https://www.scribd.com/doc/225086506/Tehnologie-Farmaceutica( vizitat 18.11.2014)

https://www.scribd.com/doc/132663982/Sampon( vizitat 18.11.2014)

https://www.scribd.com/doc/95787580/Istorie-sampon( vizitat 18.11.2014)

https://www.scribd.com/doc/132663982/Sampon( vizitat 18.11.2014)

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3