Observatii Privind Structura Histologica a Bursei Lui Fabricius la Prepelita (coturnix Coturnix)

Observații privind structura histologică a Bursei lui Fabricius la prepeliță (Coturnix coturnix)

CUPRINS:

INTRODUCERE

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1. PEREPELITȚA (Coturnix coturnix

1..1 Prepelița japoneză (Coturnix coturnix), generalități

1.2.Mod de viață și morfologie

1.3. Modul de nutriție

1.4. Încadrarea taxonomică a specie Coturnix coturnix

1.5. Oul de prepeliță, un medicament

CAPITOLUL 2. HISTOGENEZA BURSEI FABRICIUS

2.1. Dovezi experimentale privind originea ectodermală a antigenelor epiteliale în bursa Fabricius la pui

CAPITOLUL 3. BURSA FABRICIUS – GENERALITĂȚI

3.1. Structura Bursei Fabricius la păsări

3.2. Reactivitatea bursei Fabricius la prepeliță

3.2.1. Micotoxinele determină imunosupresie afectând bursa Fabricius la păsări

PARTEA A II-A – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 4. – MATERIALE ȘI METODE

CAPITOLUL 5. – REZULTATE ȘI DISCUȚII

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

LISTA FIGURILOR:

Fig. 1 : Stuctura Bursei Fabricius……………………………………….

Fig. 2 : Foliculi bursali…………………………………….

Fig.4.1. Recoltare de țesut………………………………….

Fig 4.2.Pregătirea țesutului pentru integrare……………………………………….

Fig. 4.3. Fixare probelor……………………………………

Fig 4.4. Casete de plastic…………………………………………

Fig.4.5. Secționarea la parafină cu microtomul………………………………………….

Fig 4.6. Baia circulară termostatată pentru aplicații histologice…………………………………..

Fig.4.7. Lamele cu preparate permanente………………………………..

Fig. 5.1. Bursa Fabricius provenită de la pui de o zi. Foliculi limfoizi delimitați de un tesut conjunctiv delicat. Epiteliul mucoasei, cubic simplu. Col PAS x100………………………..

Fig. 5.2. Bursa Fabricius provenită de la pui de o zi. Folicului bursali acoperiți de epiteliu cubic simplu al mucoasei. Col Giemsa x200…………………………………………………………

Fig. 5.3. Bursa Fabricius provenită de la pui de o zi. Foliculi limfoizi delimitați de un țesut conjunctiv delicat. Col PAS x400……………………………………………………………….

Fig. 5.4. Bursa Fabricius provenită de la pui de o zi. Foliculi limfoizi delimitați de un tesut conjunctiv delicat. Col PAS x400. ……………………………………………………………

Fig. 5.5. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârsta de 15 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un tesut conjunctiv delicat.. Col PAS x100. …………………………………………

Fig. 5.6. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 15 zile. Col Giemsa x200

Fig. 5.7. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 15 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un tesut conjunctiv delicat. Col Giemsa x200. …………………………………….

Fig. 5.8. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 15 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un tesut conjunctiv delicat. Col PAS x400.

Fig.5.9. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 30 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un tesut conjunctiv. Col PAS x200; x400 (a)

Fig. 5.10. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 30 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un tesut conjunctiv. Col PAS x200; x400 (b)

Fig. 5.11. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 180 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un țesut conjunctiv evident în unele zone. (a) Col Giemsa x200

Fig. 5.12. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepelitță în vârstă de 180 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un tesut conjunctiv evident în unele zone (b) Col PAS x200

Fig. 5.13. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 180 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un tesut conjunctiv evident în unele zone. (c) Col Giemsa x200

Fig. 5.14. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 180 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un tesut conjunctiv evident în unele zone. (d) Col PASx400

Fig. 5.15. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 240 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un tesut conjunctiv evident în unele zone. (a) Col PASx400

Fig. 5.16. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 240 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un tesut conjunctiv evident în unele zone. (b) Col PASx400

Fig. 5.17. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 240 zile. Folicul limfoid delimitat de un tesut conjunctiv evident. (a) Col PASx400.

Fig. 5.18. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 240 zile. Folicul limfoid delimitat de un tesut conjunctiv evident. (b) Col PASx400.

LISTA TABELELOR:

Tabel 1. Valoarea medie a Bursei Fabricius: raportul greutății corporale/ Bursa Fabricius. Eroarea standard a mediei (SE) pentru Bursa Fabricius care a fost expusă la estradiol în ziua a patra embrionară.

Tabel 2. Greutatea medie, circumferința, grosimea, greutatea și lățimea Bursei Fabricius la prepeliță.

Introducere

Prepelițele japoneze au fost alese drept model de specie în acest studiu deoarece Agenția de Protecție a Mediului din SUA și UE, folosesc prepelițele japoneze ca un model cheie de specie pentru evaluarea efectelor dezechilibrelor endocrine. Prepelițele japoneze sunt particular folositoare în studii ce examinează dezvoltarea și funcționarea bursei deoarece spre deosebire de speciile aviare, prepelițele mențin bursa pe toată durata vieții.

Bursa Fabricius este un organ limfoid central, întalnit la păsări, responsabil pentru maturizarea celulelor B fără foliculi bursiali sinoviali de origine epitelială.

PARTEA I

CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1.

PREPELIȚA

1.1 Prepelița japoneză (Coturnix coturnix), generalități

Prepelița (Coturnix coturnix) este o pasăre ca de mărimea unui sturz, fiind cele mai mici și singura specie din ordinul „Galliformes” care sunt păsări migratoare în România. Ele sunt răspândite în Europa Centrală, fiind păsări sperioase care se pot vedea ca și potârnichile destul de rar. Efectivul lor a scăzut considerabil în ultimii anii, cauza fiind vânarea lor excesivă și reducerea habitatului printr-o agricultură extensivă.

Prepelița japoneză (Coturnix japonica) a fost folosită ca animal de laborator similar cu șobolanii și șoarecii (Haruna și colab., 1997). Pierderile economice datorate unor boli infecțioase, cum ar fi bursita infecțioasă (IBD) ce determină mortalitate și imunosupresie prin deteriorarea bursei lui Fabricius la supraviețuitori și păsări infectate subclinic care duc la sensibilitate crescută la alte boli (Akoma și Baba, 1995; Kataria et al,. 1998; Oyeduntan și Durojaiye, 1999) . Bursita infecțioasă este o boală cu organul țintă principal bursa lui Fabricius (Abu-Tabeekh și Al-Mayah, 2009).

Diverși parametrii anatomici și fiziologici sunt utilizați în mod regulat în evaluări clinice de la naștere la adult. Bursa lui Fabricius este un organ epitelial și limfoid care se găsește numai la păsări, se dezvoltă ca un diverticul dorsal din regiunea proctodeală a cloacei (Khenenou et colab., 2012). În timpul ontologiei, celulele stem limfoide migrează de la ficatul fetal la bursă (Khenenou colab., 2012). În bursă, aceste celule stem dobândesc caracteristicile celulelor B mature, imunocompetente (Khenenou colab., 2012).

Bursa este activă la păsări tinere, atinge dimensiunea maximă la 8-10 săptămâni, apoi, se atrofiază după aproximativ șase luni, ca și timusul, este supusă involuției și de 6-7 luni cele mai multe burse sunt puternic involuate (Ciriaco et al., 2003).

1.2. Mod de viață și morfologie:

Prepelița trăiește în general în ținuturile cultivate din regiunile de deal și de câmpie. Coloritul corpului este brun-cafeniu cu striuri longitudinale de culoare deschisă și întunecată. Masculul are sub bărbie o pată de culoare cafenie închisă. Prepelița crește de regulă două generații de pui într-un an, cuibul este o gropiță în sol căptușită de femelă și ascunsă în ierburi care sunt aplecate de pasăre în boltă deasupra cuibului. Femela depune între lunile mai și august cca. 8 – 15 ouă de culoare gălbuie cu puncte maronii pe care le clocește singură. Puii eclozează la 18 – 19 zile.

Toamna păsările migrează spre sud în Africa de Nord, Africa Centrală și Asia de Sud-Vest unde iernează. Unele specii din Scandinavia iernează în regiunile din Europa de Sud. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Prepeli%C8%9B%C4%83) [accesat la 29. 11. 2014].

1.3. Modul de nutriție

Nutriția este unul din cei mai importanți factori pentru menținerea prepelițelor la un nivel normal de creștere și de producție de ouă. Procesul de hrănire al prepelițelor reprezintă 60-70% din investiția pentru fermă și trebuie să se aiba în vedere o proporție corectă de substanțe hrănitoare.

Un proces de hrănire normal constă într-un terci sau un furaj, acesta fiind suplimentat cu proteine precum praful de pește, soia sau chiar lapte praf. (http://www.oua-de-prepelita.ro/articles/Hranirea prepelitelor – ghid practic) [accesat la 29. 11. 2014].

1.4. Încadrarea taxonomică a speciei Coturnix Coturnix

Prepelițele, ca și găinile, porumbeii și potârnichile fac parte din familia  Phasianoidea din ordinul Galiformes din clasa Aves. Specii și subspecii ale genului Coturnix sunt originare din toate continentele, mai puțin din America. Unele din ele, Coturnix coturnix sau prepelițele comune sunt pasări migratoare din Asia, Africa și Europa.

Câteva subspecii sunt recunoscute, dintre ele amintim: Coturnix coturnix (prepelița europeană sau prepelița comună) care este cea mai cunoscută dar și Coturnix japonica (prepelița japoneză), care a migrat între Asia și Europa și a fost domesticită pentru prima dată în China, fiind crescută ca pasăre de companie cântătoare. Prepelițele domesticite au fost aduse din China spre Japonia de-a lungul podului Korean (conform lui Howes, 1964). (http://jurnalul.ro/viata sanatoasa/trup-minte-suflet/oul-de-prepelita-un-medicament-minune-655059.html) [accesat la 12. 12. 2014]

1.5. Oul de prepeliță, un medicament

Indiferent dacă ouăle de prepeliță sunt consumate fierte sau crude, acestea aduc o serie de beneficii organismului uman, deorece au o valoare nutrițională de patru ori mai mare, iar medicii le recomandă în tratarea diverselor boli sau pentru menținerea stării de sănătate.

Ouăle de prepeliță nu au contraindicații și astfel, oricând este benefică o cură cu ouă de prepeliță. Față de oul de găină, cel de prepeliță conține de cinci ori mai mult fosfor, de 7,5 ori mai mult fier, de 15 ori mai multă vitamină B2 și de șase ori mai multă mai multă vitamină B1. Mai mult, ouăle de prepeliță mai conțin și calciu, zinc, sulf și potasiu, elemente necesare organismului. (http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/trup-minte-suflet/oul-de-prepelita-un-medicament-minune-655059.html) [accesat la 12. 12. 2014].

Sunt excelente pentru revitalizarea organismului de orice vârstă și sunt benefice în perioada postnatală, după intervențiile chirurgicale și radioterapii, în cazurile de anemie, spasmofilie, migrene și astenie nervoasă. Totodată, ouăle de prepeliță sunt recomandate și persoanelor care nu suferă de vreo afecțiune ci numai pentru menținerea stării de sănătate. Ele pot înlocui perfect oul de găină. În acest caz se indică administrarea unui ou de prepeliță fiert moale, o dată pe zi, chiar și pe perioade lungi de timp.

(http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/trup-minte-suflet/oul-de-prepelita-un-medicament-minune-655059.html) [accesat la 12. 12. 2014]

Beneficiile consumului de ouă de prepeliță:
1. Reglează și îmbunătățesc funcționarea inimii;
2. Întăresc aparatul cardiovascular și reglează nivelul zahărului din sange în cazurile de diabet;
3. Scad nivelul colesterolului;
4. Reglează aciditatea gastrică și digestia;
5. Ajută în tratarea bolilor renale și de ficat;
6. Ajută foarte mult și în cazurile de rinită alergică, alergii și eczeme;
7. Sunt benefice în afecțiunile oftalmologice și ORL;
8. Acționează pozitiv asupra creierului și întârzie procesele degenerative de îmbătrânire.

(http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/trup-minte-suflet/oul-de-prepelita-un-medicament-minunrt moale, o dată pe zi, chiar și pe perioade lungi de timp.

(http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/trup-minte-suflet/oul-de-prepelita-un-medicament-minune-655059.html) [accesat la 12. 12. 2014]

Beneficiile consumului de ouă de prepeliță:
1. Reglează și îmbunătățesc funcționarea inimii;
2. Întăresc aparatul cardiovascular și reglează nivelul zahărului din sange în cazurile de diabet;
3. Scad nivelul colesterolului;
4. Reglează aciditatea gastrică și digestia;
5. Ajută în tratarea bolilor renale și de ficat;
6. Ajută foarte mult și în cazurile de rinită alergică, alergii și eczeme;
7. Sunt benefice în afecțiunile oftalmologice și ORL;
8. Acționează pozitiv asupra creierului și întârzie procesele degenerative de îmbătrânire.

(http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/trup-minte-suflet/oul-de-prepelita-un-medicament-minune-655059.html) [accesat la 12. 12. 2014]

CAPITOLUL 2.

HISTOGENEZA BURSEI FABRICIUS

Histogeneza bursei Fabricius a fost studiată printr-o tehnică de marcare a celulelelor bazată pe diferențele structurii nucleare a două specii de păsări, prepelița japoneză (Coturnix coturnix) și puiul (Gallus gallus). În celulele prepeliței, nucleul conține o cantitate mare de heterocromatină asociată nucleolului. Acest lucru face posibilă diferențierea lor de către celulele puilor după colorarea Feulgen-Rossenbeck și prin microscopia electronică. Nici endodermul și nici mezodermul rudimentelor bursei nu este capabil să se diferențieze în celule limfoide. Combinațiile endodermului bursei prepeliței cu mezenchimul puiului au arătat că celulele reticulare ale foliculilor sunt singurele derivații endodermale ale bursei. Componentul mezenchimal bursal determină creșterea celulelor interfoliculare. (Bilbo SD și colab. 2003).

Celulele stem hematopoetice pot fi definite ca elemente care dau naștere celulelor din sânge specializate. Au capacitatea unei proliferări extensive rezultând reînoirea lor.

Dacă celulele stem hematopoietice sunt multipotente, se poate presupune că diferențierea în celule limfoide și mieloide este indusă de către micromediul asigurat în funcție de locul în care se află. În embrionii aviari, primele celule hematopoietice sunt formate în sacul timpuriu al gălbenușului. La mamifere hematopoieza, în sacul vitelin, este succedată de către formarea celulelor sangvine în ficat și splină și în final, la ambele păsări și mamifere, hematopoieza este stabilită în măduva osoasă, unde persistă pe toată perioada vieții. (Halawani EM și colab. 2009).

Se presupune că celulele sangvine derivă fie din celulele endodermale, în timus și bursa Fabricius, sau din celulele mezenchimale sau vasculare.

Se poate presupune că epiteliul trebuie să atingă un anumit grad de maturitate pentru a fi capabil să atragă celulele bazofile care se află în componentele bursiale mezenchimale. Dacă bursa este grefată când vârsta donatorului este de 11-12 zile, conține limfocite de la prepeliță. Când bursa este luată de la un pui de 8-9 zile, celulele limfoide ale țesutului grefat este un amestec derivat de la ambii embrioni, gazdă și donator. (Ikegami K. și T. Yoshimura, 2012).

Diferențele hematopoietice ale bursei Fabricius, cât și ale măduvei osoase depind întru totul într-un proces de imigrație al celulelor stem.

De la sfârșitul zilei a șasea de incubație la prepeliță, și a șaptea la pui, rudimentele bursei atrag celule stem circulatorii, care încep să invadeze mezenchimul bursei, unde se diferențiază în granulocite. Unele dintre ele penetrează epiteliul și mai târziu se multiplică și se diferențiază în limfocite. (Jalees MM. și colab. 2011).

Celulele bazofile care apar în rudimentul bursei sunt de fapt celulele stem ce formează sângele de origine extrinsecă. Însămânțarea celulelor stem în rudimentul bursei are loc asemănător unui aflux mare care pornește la prepeliță și pui în 24 de ore după începerea colonizării timusului, în cele din urmă având loc din ziua 5-6 la prepeliță. Procesul de invazie durează mai mult pentru bursă decât pentru timus. (Kaiser P. și colab. 2009). Prin intermediul componentelor asociate heterospecific ale endodermului bursial al prepeliței cu omologul mezenchimal de la pui, a fost demonstrat direct că celulele reticulare ale foliculilor, care asigură condițiile de mediu propice pentru diferențierea limfocitelor-B, sunt derivate în totalitate de la componentul endodermal bursial. Observațiile arată că endoteliul vaselor de sânge și celulele hematopoietice sunt originare din celulele mezenchimale care nu aparțin rudimentului ce se vrea a fi os. Din contră, celulele osteogenice și mezenchimul perivascular care dă naștere așa numitei stromă a măduvei osoase, derivă din primordiul bursei mezenchimale.

2.1. Dovezi experimentale privind originea ectodermală a antigenelor epiteliale în bursa Fabricius la pui

În ciuda importanței fundamentale pe care o are BF la nașterea limfocitelor B în sistemul imunitar, originea embrionară a componentei epiteliale a BF rămâne necunoscută. Bursa Fabricius apare în mugurele caudal, orificiul comun al canalelor urinare și genitale și în apropierea membranelor cloacale, unde invaginarea anală a ectodermului și peretele caudal endodermal sunt juxtapuse. (Ono H., N. Nakao și T. Yoshimura, 2009)

Seria de secțiuni semi-subțiri ale mugurelui cozii arată că sinusul anal se transformă treptat în canalul bursial și în proctodeum care unește partea distală a clocei în timpul embriogenezei târzii.

Organul limfoid secundar se dezvoltă din mezoderm, dar comunică cu mediul prin ectoderm și endoderm.

Organul limfoid primar, cum ar fi timusul și bursa Fabricius la păsări, dezvoltă în general locații determinate, unde ectodermul și endodermul sunt juxtapuse la nivelul pungilor branhiale și a membranei cloacale. Cadrul funcțional pentru ambele organe limfoide primare este țesutul limfo-epitelial, în care celulele epiteliale în formă de stea formează o plasă 3D. Această structură crează un micromediu pentru celulele T și B maturizate. Antigenele epiteliale incipiente ale timusului sunt de origine endodermală și complet separate de suprafața corpului. Din contră, bursa Fabricius este conectată prin canalul bursial de a treia parte a cloacei : proctodeum. (Singh SS, 2000)

La mamifere, cloaca se divide în sinusul urogenital ventral și un canal anal dorsal. La păsări, diferența cranio-caudală a cloacei rezultă în coprodeum cranial și urodeum caudal, unde intră ureterele. A treia parte a cloacei este proctodeum, care primește canalul bursial și se dezvoltă din invaginarea epitelială anală. Proctodeumul se întâlnește cu urodeumul în embriogeneza târzie. La păsările adulte, BF este un organ de mărimea unei castane, aflat între cloacă și sacrum.

Diferențierea bursei se realizează în urmatoarele etape:

apariția antigenei epiteliale preprogramate în mezenchimul mugurelui cozii;

formarea foliculilor- celulele hematopoietice intră în mezenchimul bursei și ulterior ajung la suprafața epiteliului;

asocierea diferiților foliculilor epiteliali;

dezvoltarea regiunii corticale după incubație.

În fiecare recombinare de țesut, îndepărtarea bursială a fost capabilă să primească celule hematopoietice. Limfocitele Bu-1-pozitiv B au fost prezente în toate variațiile de recombinare de țesut ceea ce indică că diferențierea timpurie a celulelor B poate avea loc fără micromediul bursial. Cu toate acestea, formarea foliculilor se produce numai dacă mezenchimul bursial la pui a fost recombinant cu mugurele ectodermal al cozii de la prepeliță. (Stevenson TJ. și GF. Ball, 2011)

La păsări, antigena specifică producatoare de lgG necesită în micromediu un țesut bursial limfo-epitelial. La majoritatea mamiferelor, maturizarea celulelor B are loc în măduva osoasă sau în plăcile Peyer la rumegătoare care sunt numite organe echivalente ale bursei. Măduva osoasă hematogenă nu este comparabilă cu țesut limfo-epitelial al BF.

Este posibil ca maturizarea limfocitelor-B să nu fie legată de o structură determinată histologic, spre deosebire de celulele T, care se dezvoltă exclusiv în țesutul timic limfo-epitelial. Dacă organul echivalent al bursei la mamifere nu este comparabil din punct de vedere histologic cu țesutul limfo-epitelial al BF, funcționarea sistemului imunitar al păsărilor și mamiferelor este la fel, se poate presupune că celulele stromale ehivalente funcționării bursei există, și stabilesc un micromediu pentru diferențierea celulelor B. La vertebrate, natura limfocitelor dichotomice este bine stabilită. Prin urmare, maturizarea limfocitelor T și B este organizată de către micromedii endodermale și ectodermale derivate. (Wikelski M., M. Hau și J.C. Wingfield, 2000)

CAPITOLUL 3.

BURSA FABRICIUS

3.1. Structura Bursei Fabricius la păsări

Bursa lui Fabricius este un organ limfoepitelial și se dezvoltă ca un diverticul dorsal al intestinului terminal, situat lângă cloacă. Primordiul bursal se observă la embrionul de 4 zile de incubație, ca un mugure epitelial în regiunea cloacală. Pe măsură ce crește, mugurele se vacuolizează și vacuolele prin covalescență, formează lumenul bursal. Pe suprafața internă a cavității bursale, epiteliul formează pliuri longitudinale, proliferează și constituie aglomerări celulare (muguri epiteliali) în lamina propria. Formarea mugurilor epiteliali este dependentă de interacțiunea celulelor epiteliale cu țesutul mezenchimal.

Celulele stem limfoide din sacul vitelin colonizează mugurele epitelial în zilele 8-11 de dezvoltare embrionară. Fiecare mugure epitelial este colonizat de 1-3 celule stem limfoide prebursale. Celulele limfoide proliferează intens și formează medula foliculilor bursali.

(H&E) x 40

Fig. 1 : Stuctura Bursei Fabricius (HISTOLOGICAL STUDY ON BURSA OF FABRICIUS OF QUAIL BIRDS (COTURNIX COTURNIX JAPONICA),2011)

1. Lumenul bursei Fabricius

2. Epiteliu pseudostratificat

3. Lobuli

4. Tunica mucosa

5. Tunica mascularis

6. Tunica serosa

Atât celulele epiteliale ale bursei cât și celulele stem ale liniei limfoide proliferează intens în cursul vieții embrionare, dar și 2-4 săptămâni după ecloziune. La 4 săptămâni după ecloziune, bursa conține circa 10.000 de foliculi, fiecare având circa 105 limfocite.

.
(H&E) x100

Fig. 2 : Foliculi bursali ((HISTOLOGICAL STUDY ON BURSA OF FABRICIUS OF QUAIL BIRDS (COTURNIX COTURNIX JAPONICA),2011).

1. Lumenul bursei Fabricius

2. Epiteliu pseudostratificat

3. Trabecule de țesut conectiv

4. Medula lobulilor

5. Cortexul lobulilor

6. Ghem epitelial

Celulele stem limfoide prebursale sunt originare în mezenchimul embrionar. Înainte de a ajunge în bursă, genele pentru sinteza imunoglobulinelor s-au rearanjat, fiind angajate în dezvoltarea pe linia B. La 12 zile de incubare, în interiorul bursei apar celule care exprimă IgM membranar, iar la ecloziune, circa 90% din celulele bursale au IgM pe suprafața lor și sub 1% exprimă IgG sau IgA. (Awaad și colab. 2011)

Celulele epiteliale din zona medulară formează o rețea laxă, având o structură internă de tip secretor. În zona medulară, pe lângă celulele epiteliale se găsesc limfocite și plasmocite. Regiunea medulară și cea corticală sunt separate prin membrana bazală.

La suprafața lumenului bursal, celulele epiteliale se diferențiază în epiteliul asociat foliculului, cu funcția de a fagocita și de a transporta materialul antigenic, din lumenul bursal, în regiunea medulară. Celulele epiteliale din epiteliul asociat foliculilor și cele din medula bursală sunt diferite în privința capacității de a fagocita și a activitãții enzimatice.

La ecloziune, bursa are 30-40 mg, atinge dezvoltarea maximă (3-4 g) la 2-4 luni și se menține pânã la 4-6 luni, când începe să involueze să se atrofieze și dispar complet structurile limfoide și epiteliale. (Awaad și colab. 2011)

Bursectomia la ecloziune nu împiedică migrarea limfocitelor B la periferie, pentru că procesul începe timpuriu în dezvoltarea embrionară. Îndepărtarea chirurgicală a primordiului sau ablația chimică a epiteliului bursal prin tratament cu testosteron, se poate face la 2-5 zile de incubare, înainte ca foliculii bursali sã fie populați de celulele stem limfoide. La pasărea adultă timectomizată, numărul de limfocite B în organele limfoide periferice nu este influențat. Se găsesc plasmocite și anticorpi, dar cu un repertoriu foarte limitat al specificității de legare, ceea ce denotă o maturare extrabursalã foarte limitată a limfocitelor B. Concluzia este că bursa lui Fabricius nu este strict necesară pentru asamblarea genelor codificatoare ale sintezei imunoglobulinelor și nici pentru diferențierea limfocitelor B, dar are un rol esențial pentru diversificarea clonală a limfocitelor B, adică pentru diversificarea repertoriului lor antigenic.

Bursa lui Fabricius este un organ limfoid specializat în care se produce diversificarea somatică extensivă a genelor rearanjate pentru sinteza anticorpilor, cât și expansiunea clonală a limfocitelor.

Spre deosebire de mamifere, la care generarea diversitãții celor circa 109  specificități de legare a anticorpilor se face prin legarea combinatorială a segmentelor genice V-D-J (pentru catena H) și a segmentelor genice V-J (pentru catena L), linia aviană de evoluție a vertebratelor a exploatat o altă strategie pentru generarea diversității specificității de legare a moleculelor de anticorpi. În timpul dezvoltării embrionare a puiului de găină, potențialul generării diversității genetice prin procese de recombinare genică este limitat, deoarece regiunea variabilă a catenei H și a catenei L este codificată de secvențe genice funcționale unice V și J. (Awaad și colab. 2011)

Conversia genică are loc cu o rată mare între singura genă funcțională V (VH1 sau VL1) și un grup de pseudogene V.

De aceea, rearanjarea genelor în celulele embrionare ale liniei limfoide, înainte de migrarea în bursă, va produce o diversitate foarte limitată specificității de legare a anticorpilor.

Micromediul bursal selectează și favorizează diferențierea celulelor stem bursale care suferă o conversie genică productivă, iar celelalte (circa 90%), probabil cu conversie neproductivă, mor prin apoptoză în interiorul bursei.

Între celulele epiteliale ale bursei și celulele liniei limfoide se stabilesc interacțiuni foarte strânse, esențiale pentru diversificarea specificității antigenice a limfocitelor B. Efectul bursei este mediat de factori humorali, ca de exemplu, bursopoetina, un polipeptid mic, capabil să inducă diferențierea limfocitelor B in vitro. (Battacone, G., Nudda A., Pulina, G. 2010)

3.2. Reactivitatea bursei Fabricius la prepeliță

În bronșita infecțioasă, bursa lui Fabricius prezintă depleția țesutului limfoid, necroze limfocitare și atrofie foliculară. Incluziile intranucleare sunt frecvente și în celulele epiteliului bursal.

Unele cercetări arată că efectele unei doze de estradiol în gălbenușul oului în ziua a patra de incubație va determina modificarea dezvoltării bursei Fabricius începând cu prima zi de viață. Se vor forma pliuri deformate acoperite de straturi epiteliale îngroșate. (Battacone, G., Nudda A., Pulina, G. 2010)

Identificarea receptorilor de progesteron în interiorul și în jurul bursei în timpul embriogenezei a fost una din primele dovezi ce au indicat potențialul de sensibilitate la estradiol.

Bursele Fabricius tratate cu estradiol de la pui au fost semnificativ mai mici decât de la cei netratați. La adulții care au fost expuși din perioada embrionară la estradiol, au fost semnificativ mai mari comparativ cu cei netratați. Rezultatele au fost înscrise în Tabelul 1.

Tabel 1. Valoarea medie a Bursei Fabricius: raportul greutății corporale/ Bursa Fabricius. Eroarea standard a mediei (SE) pentru Bursa Fabricius care a fost expusă la estradiol în ziua a patra embrionară.

BURSA FABRICIUS

Efectele androgenului asupra dezvoltării și funcționării bursei sunt foarte clar imunopresive. Efectul estrogenului asupra sistemului imunitar este semnificativ mai complex între specii. Efectele estrogenului asupra sistemului limfoid poate varia în funcție de tipul celulelor, stadiul de dezvoltare, concentrație și vârstă. Sensibilitatea sistemului imunitar aviar la estradiol este evidentă.

3.2.1 Micotoxinele deterimină imunosupresie afectând bursa Fabricius la păsări

Ochratoxinele sunt metaboliți secundari ai unor miceți din genul Aspergillus și Penicillium care au efectul nefrotoxic, hepatotoxic și imunotoxic. S-a evidențiat efectul imunosupresiv al OTA, asupra țesutului limfoid asociat mucoasei digestive, pielii, bursei Fabricius și timusului la puii de găină din prima zi posteclozional până la 21 de zile. (Battacone, G., Nudda A., Pulina, G. 2010)

Bursa lui Fabricius la puii în vârstă de 7 zile se caracterizează prin scăderea limfocitelor din zona centrală a foliculilor (depleție limfoidă). Nucleii limfocitelor prezintă modificări nucleare reprezentate de: picnoză, cariorexă, indicatori ai morții celulare. Aceste modificări apar la 20% din foliculii limfoizi. Bursa Fabricius prezintă modificări evidente la 75% din foliculi. (Battacone, G., Nudda A., Pulina, G. 2010)

Perifolicular se evidențiază edem, iar la unii foliculi în acest spațiu apare proliferare conjunctivă, epitelizarea tuturor foliculilor și cavități mici chistice în stroma reticulară. Ca și la loturile experimentale anterioare, zona corticală este redusă la 1-2 rânduri de limfocite iar în medulară apare depleție limfoidă. Epiteliul asociat foliculilor este cubic. În medulară sunt prezente histiocite ce conțin resturi celulare, indicator al activității limfocitoclazice. (http://www.univagro-iasi.ro/CNCSIS/ochrabiomol/) [accesat la 13. 12. 2014].

Bursa lui Fabricius la puii în vârstă de 14 zile se caracterizează de asemenea prin depleție limfoidă. Nucleii limfocitelor prezintă modificări reprezentate de picnoză, cariorexa, indicatori ai morții celulare. Aceste modificări nu apar la toți foliculii limfoizi. În bursa Fabricius la puii de 14 zile, se evidențiază edem perifolicular la jumătate din pliurile mucoasei, limfonoduli reduși în dimensiuni, depleție limfoidă severă, la 50% din foliculi. (SOLCAN și colab. 2009).

La puii în vârstă de 21zile bursa lui Fabricius se caracterizează prin scăderea limfocitelor din zona centrală a foliculilor. Nucleii limfocitelor prezintă modificări reprezentate de picnoză și cariorexa. Aceste modificări apar la majoritatea foliculilor limfoizi. Dintre cele trei tipuri de ochratoxine A, B, C, ochratoxina A este cea mai toxică . Diferențe de toxicitate apar în funcție de specie, sex, doză și durata expunerii. OTA are un efect dăunător asupra puilor chiar și în concentrație mică.

Doza letală medie este de 5,9-16,5mg/kg greutate corporală la curci și prepelițe japoneze și de 0,5-2-4mg/kg greutate corporală la puii de găină . O singură doză de 0,04mg/kg greutate vie administrată intraperitoneal, determină în primele 3 ore după administrare o scădere semnificativă a limfocitelor circulante mai ales a limfocitelor T helper circulante, ca urmare a efectului citotoxic. (http://www.univagro-iasi.ro/CNCSIS/ochrabiomol/) [accesat la 13. 12. 2014].

Dozele mai mari de 2mg/kg determină reducerea greutății relative a bursei Fabricius. Descreșterea relativă a organelor limfoide la păsările care au primit în dietă OTA poate fi atribuită efectului limfocitoclazic. O leziune biochimică indusă de OTA este peroxidarea lipidelor. Toxicitatea ochratoxinelor se exercită prin perturbarea homeostaziei calciului, procese de peroxidare a lipidelor și inhibiția respirației mitocondriale și a ARNt sintetazei. (Battacone, G., Nudda A., Pulina, G. 2010). Este posibil ca ochratoxina să nu inhibe direct fenilalanil ARNt sintetaza ci prin competiție cu fenilalanina din structura ochratoxinei A. (http://www.univagro-iasi.ro/CNCSIS/ochrabiomol/) [accesat la 13. 12. 2014].

OTA inhibă probabil Aminoacyl ARNt în mod indirect prin inhibarea producerii ATP în mitocondrii. ATP este necesar activării aminoacizilor . OTA determină atrofia bursei Fabricius. Pe de altă parte se produce proliferarea țesutului conjunctiv perifolicular, scăderea limfocitelor din zona centrală a foliculilor (depleție limfoidă), prezența unui număr mare de histiocite ce conțin resturi celulare, indicator al activității limfocitoclazice pronunțate. (http://www.univagro-iasi.ro/CNCSIS/ochrabiomol/) [accesat la 13. 12. 2014].

Nucleii limfocitelor prezintă modificări reprezentate de picnoză, cariorexa, indicatori ai morții celulare. Greutatea bursei Fabricius descrește semnificativ la 2ppm OTA, de asemenea scade cu 50% digestibilitatea proteinelor și se produce o modificare semnificativă a organelor vitale. (http://www.univagro-iasi.ro/CNCSIS/ochrabiomol/) [accesat la 13. 12. 2014].

OTA începând de la 0,05 ppm descrește semnificativ greutatea vie a puilor tineri, posteclozional (la puii de 7 zile). În bursă se mai poate observa depleție limfoidă severă la 50% din foliculi, epitelizarea tuturor foliculilor și cavități chistice în stroma reticulară (la puii de 14 zile). (Carmen SOLCAN și colab. 2009).

Ochratoxina A produce modificări ale țesutului limfoid din amigdalele și sacii cecali la puii în vârstă de 7 zile. Modificări similare se constată și la puii de vârstele de 14 și 21 zile.

Ochratoxina A produce modificări leziuni ale bursei Fabricius în funcție de doza administrată și perioada expunerii. (http://www.univagro-iasi.ro/CNCSIS/ochrabiomol/) [accesat la 13. 12. 2014].

Doza de 5 μg/kg greutate vie produce edem perifolicular și depleție limfoidă, la puii în vârstă de 14 zile și 21 zile. Bursa Fabricius suferă modificări mai severe la doza de 35 μg/Kg greutate vie, la 14 și 21 zile. Acestea constau în scăderea limfocitelor din zona corticală și medulară a foliculilor (depleție limfoidă), prezența unui număr mare de histiocite ce conțin resturi celulare, indicator al activității limfocitoclazice pronunțate.

Doza de 100 μg/Kg greutate vie determină în plus comparativ cu LE2 atrofia bursei Fabricius, dispariția zonei corticale, o proliferare a celulelor reticulare în zona corticală, chiști intraepiteliali și intrafoliculari. (http://www.univagro-iasi.ro/CNCSIS/ochrabiomol/) [accesat la 13. 12. 2014].

Partea a II-a

CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 4.

MATERIALE ȘI METODE

I. Recoltarea

Pentru a realiza o recoltare în condiții optime, instrumentarul folosit trebuie să fie bine ascuțit, evitând astfel strivirea țesuturilor. Dimensiunea pieselor e de aproximativ 0,5 cm3: 15 mm lungime, 10 mm lățime și 5 mm grosime, pentru ca fixatorul să pătrundă repede în toată proba.

Fig.4.1. Recoltare de țesut

După o fixare de câteva ore, probele au fost fasonate cu lame ascuțite, noua grosime fiind de 4-5 mm, fiind apoi introduse în fixator proaspăt.

Fig 4.2.Pregătirea țesutului pentru integrare.

II. Fixarea

Fixarea histologică are un triplu scop:

1. oprirea fenomenelor vitale din țesuturile fixate, pentru a surprinde microscopic aspectele histologice existente în piesă în momentul respectiv și pentru a preveni fenomenul de autoliză;

2. creșterea consistenței pieselor fixate în vederea operațiunilor histologice ulterioare;

3. sterilizarea pieselor, majoritatea fixatorilor chimici fiind buni dezinfectanți.

Fig. 4.3. Fixare probelor

Volumul fixatorului depășește de aproximativ 20 ori pe cel al pieselor din interior.

S-a utilizat formaldehidă (formol ca fixator chimic simplu) 10% și Boiun (fixator compus). Fixatorul Bouin este format din acid picric soluție suprasaturată (750ml), formaldehidă 40% (250ml) și acid acetic glacial (50ml). Timpul de staționare în acest fixator a fost de 12 ore. Se preferă acest fixator compus pentru capacitatea de fixare prin coagularea proteinelor structurale, buna viteză de penetrare, toleranță și intervalul de timp foarte mare pe durata căruia se asigură conservarea.

III. Includerea la parafină

Acest timp operator se derulează în patru faze succesive:

1. Deshidratarea

Deshidratarea este necesară pentru eliminarea apei din țesuturi, în vederea impregnării ulterioare în parafină a pieselor. Deshidratarea se execută trecând piesele prin trei băi cu alcool în concentrații progresiv crescânde: 80º, 90º și alcool absolut. Durata de menținere a fragmentelor în fiecare baie este de două ore.

2. Clarificarea

Executată în vederea extragerii etanolului din piese, acesta nefiind miscibil cu parafină.

Pentru această operațiune se folosesc două băi de acetonă și apoi două băi cu benzen, în fiecare baie piesele menținându-se câte două ore.

3. Impregnarea cu parafină

Obiectivul acestui timp operator este de a aduce piesele într-o stare de rigiditate și de omogenitate optimă în vederea secționării. Operațiunea se execută în termostatul de includere în parafină, la temperatura de 56 º C, în trei băi de parafină lichidă, câte două ore în fiecare baie.

4. Includerea propriu-zisă

Includerea propriu-zisă sau turnarea blocului are drept scop încorporarea piesei impregnată cu parafină, într-un bloc din același material. Turnarea blocului se efectuează cu ajutorul unor forme de plastic.

Fig 4.4. Casete de plastic

IV. Secționarea

Secționarea histologică se realizează cu ajutorul microtomului pentru parafină, care oferă condiții pentru obținerea unor secțiuni cu grosimea de 5 µm.

Fig.4.5. Secționarea la parafină cu microtomul.

În timpul secționării, țesuturile incluse în parafină vor fi ușor comprimate și vor apare pliuri, ambele fenomene făcând secțiunile improprii pentru examenul microscopic. Pentru eliminarea acestui inconvenient, se recurge la etalarea secțiunilor pe lame de sticlă port-obiect cu ajutorul apei distilate la o temperatura de 45°C.

Fig 4.6. Baia circulară termostatată pentru aplicații histologice

Fig.4.7. Lamele cu preparate permanente

V. Colorarea

Secțiunile au fost colorate prin următoarele metode de colorare histologică:

a) Hematoxilină – Eozină – Albastru de metil (HEA)

b) Acid Periodic – Fuxină Schiff (PAS)

a) Metoda Hematoxilină-Eozină- Albastru de metil (HEA)

1. Deparafinare

Benzen I – 10 minute

Benzen II – 10 minute

Benzen III – 10 minute

Benzen IV – 10 minute

Benzen V – 10 minute

2. Rehidratare

Alcool etilic absolut – 10 minute

Alcool etilic 90º – 10 minute

Alcool etilic 80º – 10 minute

Apă robinet – 10 minute

Apă distilată – 10 minute

3. Colorare

Hematoxilină Mayer – 10 minute

Apă robinet pasaj

Apă litinată 10 minute

Apă distilată pasaj

Eozină 1% 10 minute

Apă distilată pasaj

Acid fosfomolibdenic 1% -5 minute

Apă distilată pasaj

Albastrul de metil

4. Deshidratare

Alcool etilic 80º – 10 minute

Alcool etilic 90º – 10 minute

Alcool etilic absolut – 10 minute

5. Clarificare

Benzen I – 10 minute

2. Benzen II – 10 minute

3. Benzen III – 10 minute

4. Benzen IV – 10 minute

5. Benzen V -10 minute

6. Montarea

Aceasta se efectuează prin depunerea între secțiunea de pe lama port-obiect și lamelă a unui mediu cu același indice de refracție ca al sticlei, respectiv balsamul de Canada.

Microfotografiile au fost obtinute folosind microscopul cu camera Olympus CX41.

Bursa Fabricius provenită de la puii de prepeliță în vârstă de o zi, prezintă foliculi cu dimensiuni variabile cuprinse între 302,9 și 489,3µm, delimitați de septe conjunctive delicate cu un diametru de 13-20 µm. Corticala foliculilor este delimitată de medulară printr- un epiteliu pavimentos simplu. Diametrul corticalei este mic de 32,9-41,2 µm. Medulara are un diametru de 294,1-460,6 µm. Cele două zone ale foliculilor sunt la fel de intens colorate (fig. 5.1.). Tunica musculară este delicată, formată dintr-un singur strat de leiocite. A fost surprinsă și proctodeumul secționat transversal.

Epiteliu de la suprafața mucoasei pliurilor bursei Fabricius este cubic simplu cu o înălțime de 25,1-37,7 µm.

Fig. 5.1. Bursa Fabricius provenită de la pui de o zi. Foliculi limfoizi delimitați de un tesut conjunctiv delicat. Epiteliul mucoasei, cubic simplu. (a). În partea de jos a imaginii se observă și secțiunea transversală prin proctodeum Col PAS x100. (b). Foliculă bursali acoperiți de epiteliu cubic simplu al mucoasei. Col Giemsa x200.

Fig. 5.2. Bursa Fabricius provenită de la pui de o zi. Foliculi limfoizi delimitați de un tesut conjunctiv delicat. Epiteliul mucoasei, cubic simplu. A. În partea de jos a imaginii se observă și secțiunea transversală prin proctodeum Col PAS x100. B. Folicului bursali acoperiți de epiteliu cubic simplu al mucoasei. Col Giemsa x200.

Fig. 5.3. Bursa Fabricius provenită de la pui de o zi. Foliculi limfoizi delimitați de un tesut conjunctiv delicat. La limita dintre corticală și medulară se poate observa un epiteliu pavimentos simplu caracteristic foliculilor bursali primar1. Epiteliul mucoasei, cubic simplu. Col PAS x400.

Fig. 5.4. Bursa Fabricius provenită de la pui de o zi. Foliculi limfoizi delimitați de un tesut conjunctiv delicat. La limita dintre corticală și medulară se poate observa un epiteliu pavimentos simplu caracteristic foliculilor bursali primar1. Epiteliul mucoasei, cubic simplu. Col PAS x400.

Înainte de ecloziune, foliculii bursali sunt mai degrabă omogeni cu celule B care se divid rapid presărate într-o rețea de celule stromale, fără să existe o sub-structură bine definită a foliculului. Însă începând cu momentul ecloziunii, unele celule B migrează înapoi în membrana bazală și încep să prolifereze între membrana bazală și țesutul care separă un folicul de celălalt. Odată ce regiunile corticală și medulară s-au separat una de cealaltă, proliferarea rapidă a celulelor B continuă în cortex, dar nu și în medulară. Rata diviziunii celulare în cortexul foliculilor bursali este similară cu cea din bursa embrionului, în timp ce rata diviziunii celulare în medulara bursei este redusă cu cel puțin un ordin de mărime (Reynolds, 1987).

Aceasta constituie un indiciu important al faptului că între regiunile medulară și corticală ale bursei par să existe diferențe atât funcționale, cât și structurale.

Mai multe dovezi au condus la ideea că redistribuirea celulelor B ale foliculilor bursali în compartimentul cortical și medular este reglementată, într-un mod cu totul diferit, de la colonizarea inițială a foliculior bursali în embrion. Dacă rudimente bursale sunt grefate în peretele abdominal al unor embrioni normali, acestea devin colonizate de precursorii celulelor B derivate din embrionul primitor. Foliculii se dezvoltă normal în timpul vieții embrionare, dar bursa grefată nu se dezvoltă normal după ecloziune (Houssaint și colab., 1983). În mod similar, în cazul în care canalul bursal se ligaturează în timpul dezvoltării embrionare, excluzând astfel posibilitatea ca traficul normal al celulelor derivate din intestin să ajungă în lumenul bursal, dezvoltarea foliculului bursal este normală în embrion, dar structura cortico-medulară bursală nu reușește să se dezvolte în mod normal după ecloziune (Ekino, 1993). Luate împreună aceste două observații sugerează faptul că expunerea la moleculele derivate din intestin este critică pentru dezvoltarea normală a structurii cortico-medulare a bursei după ecloziune (Davison și colab., 2008).

După ecloziune, rata de creștere a bursei scade, în ciuda faptului că celulele B din cortexul foliculilor bursali se divid rapid. (Reynolds, 1987).

Bursa atinge dezvoltarea maximă (3-4 g) la 2-4 luni și se menține până la 4-6 luni, când începe să involueze și se atrofiază la maturitatea sexuală, când dispar complet structurile limfoide și epiteliale (Delves și colab., 1998). Atrofierea bursei se află în legătură cu creșterea nivelului de testosteron sau estrogen la pubertate. Daca este administrat în ou în zilelele 5-8 de incubație, testosteronul poate elimina în întregime dezvoltarea bursei.

Bursa Fabricius provenită de la puii de prepeliță în vârstă de 15 zile, recoltată în luna noiembrie, prezenta foliculi cu dimensiuni variabile de 554,9 -1001,3µm, delimitați de septe conjunctive delicate cu un diametru de 16-21 µm. Corticala foliculilor este delimitată de medulară printr- un epiteliu pavimentos simplu. Diametrul corticalei este de 102,9-211,2 µm. Medulara are un diametru de 441,1-801,6 µm. Zona corticala este mai densă și intens colorată fiind formată din celule tinere în timp ce medulara este mai deschis colorantă, cu celule mai rare, mature. (fig.5.5.). Epiteliu de la suprafața mucoasei pliurilor bursei Fabricius este prismatic simplu cu o înălțime de 32,7-52 µm.

Fig. 5.5. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 15 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un țesut conjunctiv delicat.. Epiteliul mucoasei, cubic (la baza pliurilor) și prismatic simplu în rest. Col PAS x100.

Fig. 5.6. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 15 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un tesut conjunctiv delicat.. Epiteliul mucoasei, cubic (la baza pliurilor) și prismatic simplu în rest. Col Giemsa x200.

Foliculii bursali secundari prezintă la periferia medularei un strat de celule epiteliale nediferențiate, cubice și un strat de capilare. Corticala este separată de medulară printr-o membrană bazală formată din capilare corticale și celule epiteliale cubice. Zona corticală apare mai închisă la culoare și cuprinde numeroase limfocite, limfoblaste, celule în mitoză și numeroase macrofage, (Georgescu și colab., 2006), precum și arteriole subțiri, venule și capilare (Karadagsari și colab., 2007). Medulara apare mai deschisă la culoare și cuprinde celule nediferențiate, limfocite și câteva limfoblaste în general așezate periferic. Limfocitele prezintă numai o margine fină de citoplasmă, nucleul este bogat in heterocromatina și conține grupuri apropiate de cromatină. Limfoblastele conțin o cantitate considerabilă de citoplasmă și nucleul lor este de eucromatina, cu nucleoli proeminenți (Alboghobeish și colab., 2003). Mai mult de 90% dintre limfocitele Bursei lui Fabricius sunt limfocite B (Diker, 1998). Limfocitele T se găsesc mai ales în cortex și sunt localizate în special de-a lungul regiunii corticomedulare (Olah și colab., 1992).

Bursa recoltată în luna martie provenită de la puii de prepeliță în vârstă de 15 zile prezenta foliculii mai mari, diametrul acestora fiind cuprins între 1173,9-1246,2 µm. Corticala foliculilor cu diametrul de 274,2-280,3 µm. Medulara mai deschis colorata are dimensiuni cuprinse între 760,9-835,2. Septele conjunctive au un diametru de 46,7-69,3 µm. Epiteliul mucoasei are o înălțime de 66 µm. În ambele zone se pot observa zone mici, mai deschis colorate în care cu obiectiv 40 se disting celulele citoreticulului (fig. 5 .7.)

Fig. 5.7. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 15 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un tesut conjunctiv delicat.. Epiteliul mucoasei, cubic (la baza pliurilor) și prismatic simplu în rest. Col Giemsa x200.

Fig. 5.8. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 15 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un tesut conjunctiv delicat. Printre limfocite, zonele colorate mai deschis sunt reprezentate de celule reticulare. Col PAS x400.

În urma examenelor histologice s-a demonstrat că Bursa Fabricius a avut numărul maxim de foliculi care regresează în timpul verii (faza reproducatoare activă), un număr relativ scăzut de foliculi care regresează în timpul toamnei (faza regresivă) și cel mai mai mare număr de foliculi bursieni cu o densitate a limfocitelor ridicată în medulară și cortexul Bursei Fabricius iarna (faza non-activă). Greutatea medie, circumferința, grosimea, volumul, greutatea și lățimea au fost înscrise în Tabelul 2.

Tabel 2. Greutatea medie, circumferința, grosimea, greutatea și lățimea Bursei Fabricius la prepeliță.

Greutatea, lungimea, circumferința, grosimea și lățimea Bursei Fabricius au fost semnificative.

La scurt timp după ecloziune, bursa trece printr-o serie de modificări care sugerează faptul că funcțiile sale se pot de asemenea schimba. Prima schimbare în structura bursei este modificarea epiteliului bursal de deasupra fiecărui folicul, care duce la generarea “smocurilor epiteliale” (microvili) (Ackerman și Knouff, 1959). Aceste structuri sunt înalt specializate și au funcția de a transport conținutul lumenui bursal în interiorul compartimentului limfoid al bursei. Deoarece lumenul bursei este conectat la lumenul intestinului, se oferă o modalitate prin care dezvoltarea celulelor bursale B poate continua în contact direct cu moleculele provenite din intestin. Din acest punct de vedere, celule bursale ale “smocurilor epiteliale” par a fi similare structural și funcțional cu celulele M ale apendicelului mamiferelor (Bockman și Cooper, 1973).

Bursa Fabricius la puii de prepelita de 24 zile recoltate în noiembrie a prezentat foliculi cu diametru de 1108,3-1330,4 µm din care diametrul corticalei a fost de 193,1-209,4 µm iar medulara de 903,2 -1104,1 µm. Septele conjunctive, perifoliculare, au avut un diametru de 35,1-42,1 µm.

La puii de prepeliță în vârstă de 24 zile, bursa Fabricius recoltată în noiembrie a prezentat foliculi cu diametru de 1108,3-1330,4 µm din care diametrul corticalei a fost de 193,1-209,4 µm iar medulara de 903,2 -1104,1 µm. Septele conjunctive, perifoliculare, au avut un diametru de 35,1-42,1 µm.

Prepelițele în vârstă de 30 zile, la care bursa Fabricius a fost recoltată în noiembrie a prezentat foliculi cu diametrul de 963,3-1293,4 µm din care diametrul corticalei a fost de 173,1-218,9 µm iar medulara de 693,2 -1003,1 µm. Septele conjunctive, perifoliculare, au avut un diametru de 34,2-43,8 µm. În tunica musculară dar mai ales perivascular au fost observate melanocite (Fig. 5.9.). Mentionez ca prezența acestor celule nu a fost gasită în literatura de specialitate studiată.

Fig.5.9. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 30 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un tesut conjunctiv. În tunica musculară și perivasculară se pot observa melanocite (b). Col PAS x200; x400 (b)

Fig. 5.10. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 30 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un tesut conjunctiv. În tunica musculară și perivascular se pot observa melanocite (b). Col PAS x200; x400 (b)

Bursa Fabricius la puii de prepeliță de 41 zile, recoltată în noiembrie a prezentat foliculi cu diametru de 808,3-1640,4 µm din care diametrul corticalei a fost de 257,1-369,4 µm iar medulara de 573,2 -1202,1 µm. Septele conjunctive, perifoliculare, au avut un diametru de 32,1-42,8 µm.

La puii de prepeliță în vârstă de 60 zile bursa Fabricius recoltată în noiembrie a prezentat foliculi cu diametru de 614,3-1003,4 µm din care diametrul corticalei a fost de 163,4-310,3 µm iar medulara de 433,2 -804,1 µm. Septele conjunctive, perifoliculare, au avut un diametru de 32,1-40,1 µm.

Prepelițele în vârstă de 180 zile, la care bursa Fabricius a fost recoltată în martie a prezentat foliculi cu diametru de 963,3-1675,4 µm din care diametrul corticalei a fost de 173,1-258,8 µm iar medulara de 699,1 -1403,1 µm. Septele conjunctive, perifoliculare, au avut un diametru de 31,1-42,7 µm. Epiteliul mucoasei are o înălțime de 69,1 µm.

Fig. 5.11. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 180 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un țesut conjunctiv evident în unele zone. Printre limfocite, zonele colorate mai închis sunt reprezentate de mastocite. Col Giemsa x200

Fig. 5.12. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 180 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un țesut conjunctiv evident în unele zone. Printre limfocite, zonele colorate mai închis sunt reprezentate de mastocite. Col PAS x200

Fig. 5.13. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 180 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un țesut conjunctiv evident în unele zone..Printre limfocite zonele colorate mai închis sunt reprezentate de mastocite. Col Giemsa x200

Fig. 5.14. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 180 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un țesut conjunctiv evident în unele zone. Printre limfocite se pot observa și mastocite. Col PASx400.

Prepelițele în vârstă de 240 zile au prezentat bursa Fabricius cu foliculi mari, funcționali. Recoltarea s-a efectuat în noiembrie. Foliculii au prezentat un diametru de 808,3-1640,4 µm din care diametrul corticalei a fost de 257,1-369,4 µm iar medulara de 573,2 -1202,1 µm. Septele conjunctive, perifoliculare, au avut un diametru de 32,1-42,8 µm

Fig. 5.15. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 240 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un țesut conjunctiv evident în unele zone. Printre limfocite se pot observa și celule ale citoreticulului colorate deschis. Col PASx400

Fig. 5.16. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 240 zile. Foliculi limfoizi delimitați de un țesut conjunctiv evident în unele zone.În zona centraăl a unui folicul, se poate observa o secreție PAS pozitiva. Col PASx400.

Fig. 5.17. Bursa Fabricius provenita de la pui de prepelita in varsta de 240zile. Folicul limfoid delimitati de un tesut conjunctiv evident. Printre limfocite se poate observa o cantitate mica de secretie PAS pozitiva. Col PASx400.

Fig. 5.18. Bursa Fabricius provenită de la pui de prepeliță în vârstă de 240 zile. Folicul limfoid delimitat de un tesut conjunctiv evident. Printre limfocite se poate observa o cantitate mică de secreție PAS pozitivă. Col PASx400.

CAPITOLUL 5.

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Rezultatele cercetărilor relevă faptul că parametrii morfometrici cum ar fi lungimea, circumferința, lățimea Bursei Fabricius variază în functie de sezon.

Pentru o producție cât mai bună de ouă este foarte importantă starea de reproducere și sistemul imunitar al păsărilor. Ambele sisteme (reproducător și imunitar), depind de variațiile sezoniere ale prepeliței japoneze (Coturnix japonica). Literatura de specialitate arată că poate exista o puternică relație între sistemul neuroendocrin și sistemul imunitar dar există și o corelație funcțională între organele limfoide (timus și Bursa Fabricius) și gonade (testicole și ovare).

Psihologia și etologia păsărilor, se modifică în funcție de fotoperiodism, astfel factorii de mediu cum ar fi creșterea duratei de lumină, scăderea temperaturii, schimbări care privesc umiditatea în decursul unui an, modulează sistemul imunitar. La mamifere și păsări un rol foarte important îl joacă temperatura și fotoperiodismul deoarece acești factori pot schimba structura și dezvoltarea organelor limfoide dar și parametrii imunitari (suma totală a leucocitelor și limfocitelor).

Distribuția mastocitelor a fost studiată în organele limfoide ale prepelițelor ce aveau 7, 14, 21 și 30 de zile, și aparțineau unor fotoperioade diferite folosind tehnici histochimice. Distribuția mastocitelor a fost determinată la diferite grupe de vârstă ce au fost ținute în condiții permanente de lumină sau într-un regim de lumină mai scăzut. Numărul de mastocite a fost mai scăzut în cazul păsărilor expuse la o lumină continuă decât la păsările expuse la o perioadă mai scăzută de timp la lumină. S-a observat că fotoperiodismul a influențat numărul mastocitelor în organele limfoide ale prepeliței japoneze și astfel, răspunsul imunitar al păsărilor.

Mastocitele se dezvoltă din precursorii hematopoietici ai măduvei osoase, care circulă în sânge ca celule agranulare mononucleare. Diferențierea și maturarea lor apar în țesuturile periferice și sunt cel mai probabil, reglementate de factorii mediului local, cum ar fi factorii de creștere și citokine, în special ligandul c-kit. Au fost definite două tipuri de mastocite la păsări și rozătoare bazându-se pe diferite funcții: ale țesutului conjunctiv și a ale mucoaselor.

Mastocitele sunt celule efectoare importante în bolile alegice și pentru alte răspunsuri dependente de lgE. În plus, aceste celule par a fi implicate în procese patofiziologice inițiale inclusiv hipersensibilitate de tip întârziat, vindecarea rănilor, fibroza și tulburări neuroimunologice. Sistemul neuroendocrin joacă un rol important în reglarea homeostatică a răspunsului imun. Funcțiile neuroendocrine ale glandei pineale sunt stâns legate de ciclul lumină-întuneric de 24 de ore și despre aceste interacțiuni pineal-imunitare se crede că au o componentă temporală.

Studiul histochimic de țesuturi colorate cu albastru toluidină a arătat că, indiferent de vârstă sau ciclu de lumină, mastocitele au fost prezente în foliculii limfatici, splină și bursa Fabricius. Densitatea medie a mastocitelor a arătat variații atât între diferitele organe cât și între locații de țesuturi diferite în cadrul unui organ. Numeroase mastocite au fost observate în vasele de sânge din jurul timusului, splinei și bursei Fabricius, dar și în țesuturile conjunctive subepiteliale libere ale bursei Fabricius.

Mastocitele au fost observate frecvent între foliculi și zona subcapsulară, dar nu au fost observate în foliculii limfoizi. În zona interioară a foliculilor, analiza cu colorare cu albastru de toluidină a dezvăluit că modelul de distribuție a mastocitelor a fost diferit de cel din zona interfoliculară, cu o densitate mai mare în zona subcapsulară decât în cea interfoliculară.

Distribuția mastocitelor în bursa Fabricius și splină, la prepelițe, suferă schimbări în funcție de vârsta postnatală și fotoperioade.

Bursita infecțioasa este o boală cu organul țintă principal bursa lui Fabricius (Abu-Tabeekh și Al-Mayah, 2009). diversi parametrii anatomici și fiziologici sunt utilizati în mod regulat în evaluări clinice de la naștere la adult. Bursa lui Fabricius este un organ epitelial și limfoid care se găsește numai la păsări, se dezvolta ca un diverticul dorsal din regiunea proctadeala a cloacei (Khenenou et colab., 2012). în timpul ontologiei, celulele stem limfoide migrează de la ficatul fetal la bursa (Khenenou colab., 2012).

Acest studiu a fost proiectat pentru a examina morfologia bursei lui Fabricius sub condiții normale și bolnave (IBD), care pot servi ca un ghid pentru clinicieni de păsări de curte și patologie în diagnostic prompt a bursitei infectioase atât în situații clinice și subclinice.

În creșterea prepelițelor, statusul de reproducere și raspunsul imun a păsărilor este de primă importanță pentru a obține producție bună. Ambele sunt interdependente între ele și modulate de variațiile sezoniere la prepelița japoneză (Coturnix japonica) din cauza reproducerei sale sezoniere. Este evident din literatură că există o puternică interrelație între sistemul neuro-endocrin și imunitar, precum și o corelație funcțională între organele limfoide și gonade.

Păsările modifică fiziologia și comportamentul lor în conformitate cu intervalurile de lumina (lungimi zi), care sunt de ajutor pentru ajustări ale efectelor climatice în diferite sezoane. (Ono et al, 2009; Jalees et al, 2011).

Factorii de mediu, cum ar fi schimbări de durată în lumină se ridică și cad la temperaturi, schimbări relative în umiditate, adică în timpul unui ciclu anual, schimbă sistemul imunitar. Perioada de lumină și temperatură au rol semnificativ în modularea organelor limfoide cum ar fi splina și timusul și parametrii sistemului imunitar, cum ar fi leucocite, limfocite, numărul total de germeni la animale (Bilbo și colab., 2003). Intensitatea luminii strălucitoare ar putea îmbunătăți starea de sănătate și să ofere oportunități pentru mai multe ritmuri comportamentale normale (Blatchford et al., 2009). Răspunsul păsărilor pentru a schimba lungimea zilei pentru adaptarea la variațiile sezoniere în climatul lor. Lungimea zilei induce tirotropina în pars tuberalis a glandei pituitare ca un factor major a activității de reproducere a secreției de GnRH de la hipotalamus în crescătorii de sezon (Ikegami K și T Yoshimura, 2012). Hormonul de eliberare a hormonului-1 și neuronii kisspeptin în păsări și mamifere, arată modularea majoră în care este asociată pozitiv cu starea de reproducere (Stevenson și Ball, 2011).

Fluctuația de durată sezonieră de temperatură și lumină duce la modificări ale nivelului de hormoni, care sunt necesari în activități metabolice pentru un anumit sezon.

Această modificare poate fi din cauza hormonilor, cum ar fi melatonina și hormonii steroidieni ai gonadelor. Fotoperioada lungă și concentrația crescută a steroizilor din gonade în circulație cauzează modificări în activitatea reproducerii la păsări și diminuează parametrii imunologici (Schuurs și Verheul, 1990; Singh și Haldar, 2005).

Păsările au diferite aspecte ale imunității în ceea ce privește organele, celulele, sau moleculele și niveluri de gene de imunitate, deși se găsesc în aceleași regiuni ca fiind ocupate de celelalte animale (Kaiser et al., 2009).

În păsări sunt răspunsuri speciale pentru dezvoltarea gonadelor și activitățile de reproducere apar în timpul intervalului de zi mai lungă sau zile lungi în vară. În contrast, activitățile de reproducere scad în timpul intervalul de zi scurtă sau de zile în timpul iernii. Acestea ar putea fi din cauza scăderii secreției GnRH și a mecanismului de sincronizare în creierul păsărilor ce controlează reproducerea prin începerea evoluției a gonadelor în influența fotoperioadei (Nicholls și colaboratorii, 1988;.. Halawani și colab, 2009).

Bursa lui Fabricius este un organ limfoid primar care joacă un rol important în maturizarea celulelor B (Glick 1956). Ea are o structură anatomică distinctă și reglementează leucocitele și limfocitele totale ce pot conta prin diferențierea și proliferarea celulelor B (Glick, 1995).

Limfocitele produse în Bursa lui Fabricius constau în producerea de anticorpi ai celulelor B. Celulele B mature sunt transportate prin circulația sanguină la organele secundare limfoide unde se confruntă și răspund la antigen străin, care reglementează astfel răspunsul imun (Singh, 2000).

Bursa lui Fabricius la prepeliță este un organ asimetric, care se află dispus în plan median dorsal față de cloacă, respectiv dorsal de proctodeum, în spațiul supracloacal și ventral de osul lombo – sacrat, fiind atașată de peretele dorsal al proctodeumului printr-un scurt pedicul. Bursa cloacală are aspectul unui sac cu extremitatea liberă orientată cranial. La masculi este dispusă medial de uretere și canalele deferente, iar la femele se află între uretere și medial față de oviductul stâng. Seroasa peritoneală acoperă la exterior bursa și la trecerea pe cloacă realizează un  ligament burso – cloacal. Culoarea bursei lui Fabricius este apropiată de cea a tubului digestiv.

Peretele bursei este format din trei tunici suprapuse: seroasă, musculoasă și mucoasă. Seroasa este reprezentată de peritoneul local care acoperă bursa. Musculoasa este formată din fibre musculare netede dispuse pe două straturi: longitudinal extern și circular intern.

Mucoasa constituie cea mai mare parte din grosimea peretelui bursei având lamina proprie ocupată aproape în totalitate de foliculi limfoizi – foliculi bursali, care reprezintă unitatea funcțională a glandei.

Mucoasa este puternic cutată, prezentând pliuri groase (foliole bursale). Partea centrală a pliurilor este ocupată de foliculi cu contur poliedric, iar suprafața pliurilor este acoperită cu un epiteliu simplu sau pseudoprismatic columnar. Caracterul de epiteliu simplu columnar este mai evident atunci când acesta acoperă proeminențele determinate de proliferarea fiecărui folicul. Epiteliul proliferează în profunzime, celulele epiteliale amestecându-se cu celulele din foliculi. Suprafața pliurilor conține două tipuri diferite de celule epiteliale: cele care acoperă foliculii bursali poartă numele de epiteliu folicular și prezintă câțiva microvili la suprafață; spre deosebire de acestea, celulele epiteliale dintre foliculi sunt acoperite cu o densitate mare de microvili.

Structura microscopică a foliculului bursal este un sac format din celule cubice, care conține medulara. În afara celulelor cubice este o membrană bazală, în jurul căreia este cortexul compus din limfocite compactate. Medulara conține celule epiteliale stelate combinate cu macrofage și limfocite.

Distribuția mastocitelor a fost studiată în organele limfoide ale prepelițelor ce aveau 7, 14, 21 și 30 de zile, și aparțineau unor fotoperioade diferite folosind tehnici histochimice. Distribuția mastocitelor a fost determinată la diferite grupe de vârstă ce au fost ținute în condiții permanente de lumină sau într-un regim de lumină mai scăzut. Numărul de mastocite a fost mai scăzut în cazul păsărilor expuse la o lumină continuă decât la păsările expuse la o perioadă mai scăzută de timp la lumină. S-a observat că fotoperiodismul a influențat numărul mastocitelor în organele limfoide ale prepeliței japoneze și astfel, răspunsul imunitar al păsărilor.

Mastocitele se dezvoltă din precursorii hematopoietici ai măduvei osoase, care circulă în sânge ca celule agranulare mononucleare.

Diferențierea și maturarea lor apar în țesuturile periferice și sunt cel mai probabil, reglementate de factorii mediului local, cum ar fi factorii de creștere și citokine, în special ligandul c-kit. Au fost definite două tipuri de mastocite la păsări și rozătoare bazându-se pe diferite funcții: ale țesutului conjunctiv și a ale mucoaselor.

Mastocitele sunt celule efectoare importante în bolile alegice și pentru alte răspunsuri dependente de lgE. În plus, aceste celule par a fi implicate în procese patofiziologice inițiale inclusiv hipersensibilitate de tip întârziat, vindecarea rănilor, fibroza și tulburări neuroimunologice. Sistemul neuroendocrin joacă un rol important în reglarea homeostatică a răspunsului imun. Funcțiile neuroendocrine ale glandei pineale sunt stâns legate de ciclul lumină-întuneric de 24 de ore și despre aceste interacțiuni pineal-imunitare se crede că au o componentă temporală.

Lungimea zilei induce tirotropina în pars tuberalis a glandei pituitare ca un factor major a activității de reproducere a secreției de GnRH de la hipotalamus în crescătorii de sezon (Ikegami K și T Yoshimura, 2012). Hormonul de eliberare a hormonului-1 și neuronii kisspeptin în păsări și mamifere, arată modularea majoră în care este asociată pozitiv cu starea de reproducere (Stevenson și Ball, 2011).

Fluctuația de durată sezonieră de temperatură și lumină duce la modificări ale nivelului de hormoni, care sunt necesari în activități metabolice pentru un anumit sezon. Această modificare poate fi din cauza hormonilor, cum ar fi melatonina și hormonii steroidieni ai gonadelor. Fotoperioada lungă și concentrația crescută a steroizilor din gonade în circulație cauzează modificări în activitatea reproducerii la păsări și diminuează parametrii imunologici (Schuurs și Verheul, 1990; Singh și Haldar, 2005).

Păsările au diferite aspecte ale imunității în ceea ce privește organele, celulele, sau moleculele și niveluri de gene de imunitate, deși se găsesc în aceleași regiuni ca fiind ocupate de celelalte animale (Kaiser et al., 2009). În păsări sunt răspunsuri speciale pentru dezvoltarea gonadelor și activitățile de reproducere apar în timpul intervalului de zi mai lungă sau zile lungi în vară. În contrast, activitățile de reproducere scad în timpul intervalul de zi scurtă sau de zile în timpul iernii. Acestea ar putea fi din cauza scăderii secreției GnRH și a mecanismului de sincronizare în creierul păsărilor ce controlează reproducerea prin începerea evoluției a gonadelor în influența fotoperioadei (Nicholls și colaboratorii, 1988;.. Halawani și colab, 2009).

Bursa lui Fabricius este un organ limfoid primar care joacă un rol important în maturizarea celulelor B (Glick 1956). Ea are o structura anatomica distinctă și reglementează leucocitele si limfocitele totale ce pot conta prin diferențierea și proliferarea celulelor B (Glick, 1995).

Limfocitele produse în Bursa lui Fabricius constau în producerea de anticorpi ai celulelor B. Celulele B mature sunt transportate prin circulația sanguină la organele secundare limfoide unde se confruntă și răspund la antigen străin, care reglementează astfel răspunsul imun (Singh, 2000).

Astăzi se cunoaște faptul că procesul de atrofiere a țesutului limfoid este mediat de intensificarea morții celulare programate – cunoscută sub numele de apoptoză – în principal în bursa lui Fabricius, motiv pentru care aceasta a devenit unul dintre cele mai importante organe pentru studiul acestui tip de moarte celulară în sistemul limfoid al păsărilor (Paramithiotis și Ratcliffe, 1994).

Pe baza unor analize directe a ratei morții celulare a limfocitelor bursei și a emigrării celulelor din bursă spre periferie, s-a estimat că aproximativ 95% dintre celulele bursale nou generate mor in situ prin apoptoză (Lassila, 1989).

Studii realizate asupra bursei lui Fabricius la păsări supuse la stres termal – frig sau căldură excesivă – au ajuns la concluzia că stresul termal afectează dezvoltarea și maturarea bursei, reducând cantitativ parenchimul. Mai mult, stresul termal crește rata de apoptoză a limfocitelor în bursa lui Fabricius în păsările aflate în creștere (Guimarăes și colab., 2001).

CONCLUZII

Bursa Fabricius la prepelita la o zi postecluzional are o mucoasa pliata. Pliurile sunt formate din epiteliu cubic simplu iar in lamina propria se pot observa foliculi primari.

Foliculii bursali au diametru mai mare pe masura avansarii in varsta. In limfonodulii bursali se pot observa, limfocitele care predomina in corticala, cellule ale citoreticulului uneori mastocite.

In tunica musculara si perivascular au fost identificate melanocite.

La puii de gaina bursa Fabricius involueaza la 4-6 luni. La puii de prepelita Bursa Fabricius era functionala si la 8 luni.

Nu au fost decelate modificari majore la nivelul bursei Fabricius toamna si primavera.

BIBLIOGRAFIE

Ackerman, G. A. & Knouff, R. A. (1964) Anat. Rec. 149,191-216.

Ackerman, G. A. &Knouff, R. A. (1959) Am.J. Anat. 104,163-205.

Aron,M.(1925)Arch.Anat.Histol.Embryol.4,1-26.

Auerbach,R. (1961)Dev.Biol. 3,336-354.

Awaad, M. H. H., Atta, A. M., Wafaa A., Abd El-Ghany, Elmenawey, M., Ahmed. K.; Hassan, A. A., Nada, A. A., Abdelaleem, G. A. 2011. Effect of a Specific Combination of Mannan-Oligosaccharides and β-Glucans Extracted from Yeast Cell Wall on the Health Status and Growth Performance of Ochratoxicated Broiler Chickens. Journal of American Science, 2011;7(3)., pp. 82-96

Battacone, G., Nudda A., Pulina, G. 2010. Effects of Ochratoxin A on Livestock Production. Toxins, 2, pp. 1796-1824

Bennet, J.W. and Klich, M. 2003. Mycotoxins. Clinical Microbiolgy Reviews 16, pp. 497-498.

Bilbo SD, FS Dhabar, K Viswanathan, A Saul and RJ Nelson, 2003. Photoperiod affects the expression of sex and species differences in leukocytes number and leukocyte trafficking in congeneric hamsters. Psychoneuroendocrinology, 28: 1027–1043.

Bilbo SD, FS Dhabar, K Viswanathan, A Saul and RJ Nelson, 2003. Photoperiod affects the expression of sex and species differences inleukocytes number and leukocyte trafficking in congeneric hamsters. Psychoneuroendocrinology, 28: 1027–1043.

Blatchford RA, KC Klasing, HL Shivaprasad, PS Wakenell, GS Archer and JA Mench, 2009. The effect of light intensity on the behavior, eye and leg health, and immune function of broiler chickens. Poult Sci, 88: 20–28.

Blatchford RA, KC Klasing, HL Shivaprasad, PS Wakenell, GS Archerand JA Mench, 2009. The effect of light intensity on the behavior,eye and leg health, and immune function of broiler chickens. Poult Sci, 88: 20–28.

Bondy, G. S., and Pestka, J. J., 2000. Immunomodulation by fungal toxins. J. Toxicol. Environ. Health B Crit. Rev. 3, pp. 109–143.

Bouhet, S. and Oswald, I.P. 2005. The effects of mycotoxins, fungal food contaminants, on the intestinal epithelial cell-derived innate immune response. Vet. Immunol. Immunopathol. 108, 199–209

Boutrif, E. and Bessy, C. 2001. Global significance of mycotoxins and phycotoxins. In: Mycotoxins and phycotoxins in perspective at the turn of the millennium. Koe, W.J., Samson, R.A., van Egmond, H.P., Gilbert, J. and Sabino, M. (eds.). Ponsen and Looyen, Wageningen, The Netherlands, pp. 3-16.

Brabet, C., Salay, E., Freitas-Silva, O., Alves, A.F., Machinski, M. Jr, Vargas, E.A., Zakhia-Rozis, N. 2005. Maîtrise des mycotoxines dans la filière maïs au Brésil. Cahiers Agricultures vol. 14, n° 1, janvier-février 2005, pp. 164-168

Breitholtz-Emanuelsson, A., Fuchs, R., Hult, K. & Appelgren, L-E. 1992. Syntheses of 14C-ochratoxin A and 14C-ochratoxin B and a comparative study of their distribution in rats using whole body autoradiography. Pharmacol. Toxicol., 70, pp. 255-261.

Breitholtz-Emanuelsson, A., Mnervini, F., Hult, K. & Visconti, A. 1994. Ochratoxin A in human serum samples collected in southern Italy from healthy individuals and individuals suffering from different kidney disorders. In dissertation: Ochratoxin A. Analysis, occurrence and exposure by A. Breitholtz-Emanuelsson. Royal Institute of Technology, Department of Biochemistry and Biotechnology, Stockholm, Sweden.

Breitholtz-Emanuelsson, A., Palminger-Hallen, I., Wohlin, P.O., Oskarsson, A., Hult, K. & Olsen, M. 1993a. Transfer of ochratoxin A from lacting rats to their offsprings: A short-term study. Natural Toxins, 1, 347-352.

Calvo, A.M., Wilson, R.A., Bok, J.W. and Keller, N.P. 2002. Relationship between secondary metabolism and fungal development. Microbiology and Molecular Biology Reviews nr. 66, pp. 447-459.

Carmen SOLCAN, Gh. SOLCAN, I. COMAN, Mihaela GOGU, 2009 — Reactivity of skin and mucosae associated lymphoid tissue in experimental ochratoxicosis of broiler chickens. Bulletin UASVM, Cluj, nr. 66 (1), 86-91, ISSN 1843-5270. (indexata ISI)

Cazaban, C. 2006. Immunosuppression in chickens – what is it? International Poultry Production, vol. 13, nr. 8, pp. 13-14

Cockrem JF, 1995. Timing of seasonal breeding in birds, with particular reference to New Zealand birds. Reprod Fert Dev, 7: 1-19.

Cockrem JF, 1995. Timing of seasonal breeding in birds, with particular reference to New Zealand birds. Reprod Fert Dev, 7: 1-19.

D. Ribatti, Crivellato E. și Vacca A., 2006. The contribution of Bruce Glick to the definition of the role played by the bursa of Fabricius in the development of the B cell lineage, Clinical and Experimental Immunology, vol. 145, pp. 1–4.

Dantchakoff,W.(1918)Am.J.Anat.24,1-36.

Davison F., Kaspers B., Schat K.A., 2008. Avian Immunology, Ed. Academic Press și Elsevier, London.

Dawson,A. B. (1936)Z. Zellforsch. Mikrosk. Anat. 24,256-258.

Delves P., Roit I, 1998, Enciclopedia of Immunology, vol. I, Academic Press, ediția a II-a, pp.393-396, London.

Dieter M. P. și Breitenbach R. P.,1968. The growth of chicken lymphoid organs, testes, and adrenals in relation to the oxidation state and concentration of adrenal and lymphoid organ vitamin C, Poultry Science, vol. 47, pp. 1463-1469.

Dietert, R.R., Golemboski, K.A. and Austic, R.E. 1994. Environment–immune interactions. Poult. Sci. 73, 1062–1076.

Diker K.S., 1998. Immunoloji, 1st ed., Medisan Press Ankara.

Dirheimer G., 1996, Mechanistic approaches to ochratoxin toxicity, Food Additives and Contaminants, vol. 13, pp. 45-48.

Doupnik, B. JR., Peckham J.C., 1970. Mycotoxicity of Aspergillus ochraceus to Chicks. Applied Microbiology, Apr. 1970, pp. 594-597.

Dwivedi P., Burns R. B., 1985, Immunosuppressive effects of ochratoxine A in young turkeys, Avian Pathology, vol. 14, pp. 213-225.

Dwivedi, P., Burns, R.B. 1984. Pathology of ochratoxicosis A in young broiler chicks. Res. Vet. Sci., nr. 36, pp. 92-103

Ekino S., 1993. Role of environmental antigens in B cell proliferation in the bursa of Fabricius at the neonatal stage, European Journal of Immunology, vol. 23, pp. 772–775.

El Adlouni, C., Pinelli, E., Azemar, B., Zaoui, D., Beaune, P., and Pfohl-Leszkowicz, A. (2000). Phenobarbital increases DNA adduct and metabolites formed by ochratoxin A: role of CYP 2C9 and microsomal glutathione-S-transferase. Environmental And Molecular Mutagenesis 35, pp. 123-131.

Elaroussi M.A., Mohamed F.R., Barkouky E.M., Atta A.M., 2006, Experimental ochratoxicosis in broiler chickens, Avian Pathology, vol. 35, nr. 4, pp. 263-269.

Elaroussi, M.A., Mohamed, F.R., Elgendy, M.S., El Barkouky, E.M., Abdou, A.M., Hatab, M.H. 2008. Ochratoxicosis in Broiler Chickens: Functional and Histological Changes in Target Organs. International Journal of Poultry Science, nr. 7 (5), pp. 414-422

Faucet-Marquis, V. 2005. L'ochratoxine A, contaminant alimentaire, est-elle un cancérogène génotoxique ou épigénétique? Recherche des effets génotoxiques par la technique de post-marquage de l'ADN au 32P en relation avec la métabolisation de l'ochratoxine A. Institut National Polytechnique de Toulose, 285 pg

Feulgen,R. &Rossenbeck, H. (1924)Hoppe-SeylersZ. Physiol. Chem.135,203-252.

Fink-Gremmels J., Blom M. and Woutersen Van Nijnanten F. (1993b). Comparative aspects of ochratoxin A metabolism. In: Proceedings of UK Work shop occurrence and significance of mycotoxins. Scudamore. pp. 124-127.

Fink-Gremmels, J., Blom, M. J., and Woutersen dan Nijnanten F. (1993a). In vitro investigations on ochratoxin A metabolism. Human ochratoxicosis and its pathologies 231, 67-74.

Freeman B. M., 1967. The effects of adrenocorticotrophic hormone on adrenal weight and adrenal ascorbic acid in the normal and bursectomized fowl, Comparative Biochemistry and Physiology, vol. 32, pp. 755-761.

Galtier, P., Alvinerie, M., and Charpenteau, J. L. (1981). The pharmacokinetic profiles of ochratoxin A in pigs, rabbits and chickens. Food and Cosmetics Toxicology 19, 735-738.

Gekle, M. & Silbernagl, S. 1994. The role of the proximal tubule in ochratoxin A nephrotoxicity in vivo: toxodynamic and toxokinetic aspects. Renal Physiol Biochem., 17, pp. 40-49.

Gekle, M., Mildenberger, S., Freudinger, R., and Silbernagl, S. (1994). The mycotoxin ochratoxin A impairs protein uptake in cells derived from the proximal tubule of the kidney (opossum kidney cells). J. Pharmacol. Exp. Ther. 271, 1–6.

Gekle, M., Oberleithner, H., Silbernagl, S. 1993. Ochratoxin A impairs "postproximal" nephron function in vivo and blocks plasma membrane anion conductance in Madin-Darby canine kidney cells in vitro. Pflügers Arch., 425, pp. 401-408.

Gentles, A., Smith, E.E., Kubena, L.F., Duffus, E., Johnson, P., Thonson, J., Harvey, R.B. & Edrington, T.S. 1999. Toxicological evaluations of cyclopiazonic acid and ochratoxin A in broilers. Poultry Science, 78, 1380–1384.

Georgescu B., Predoi G., Cornilă N., Ciobotaru E., Belu C., Enache L., Dumitrescu I., Toader A.I., 2006. Studii privind morfostructura bursei cloacale la palmipedele domestice, în Lucrări științifice, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași, vol. 49, nr. 8, pp. 20-26.

Giannessi F, F Bianchi, A Dolfi and M Lupetti, 1992. Changes in the chicken bursa of Fabricius and immune response after treatmentwith melatonin. In vivo, 650: 7-12.

Giannessi F, F Bianchi, A Dolfi and M Lupetti, 1992. Changes in the chicken bursa of Fabricius and immune response after treatment with melatonin. In vivo, 650: 7-12.

Gibson RM, Bailey CA, Kubena LF, Huff WE, Harvey RB. 1989. Ochratoxin A and dietary protein. 1. Effects on body weight, feed conversion, relative organ weight, and mortality in three-week-old broilers. Poult Sci. 1989 Dec;68(12): pp. 1658-63.

Gibson, R., Bailey, C., Kuena. L., Huff, W. & Harvey. R. 1990. Impact of L-phenylalanine supplementation on the performance of three-week-old broilers fed diets containing ochratoxin A. 1. Effects on body weight, feed conversion, relative organ weight, and mortality. Poult. Sci., 69, pp. 414-419.

Glick B, 1956. The bursa of Fabricius and antibody production. J Poult Sci, 35: 221-224.

Glick B, 1956. The bursa of Fabricius and antibody production. J Poult Sci, 35: 221-224.

Glick B, 1995. Embryogenesis of the bursa of Fabricius, stem cell, microenvironment and receptor-paracrine pathways. Poult Sci, 74: 417-419.

Glick B, 1995. Embryogenesis of the bursa of Fabricius, stem cell,microenvironment and receptor-paracrine pathways. Poult Sci, 74:417-419.

Glick B, Subba Rao D. S. V. și McDuffie F. C., 1977. Identifying lympholytic and androgenic effects of androgenic steroids, General and Comparative Endocrinology, vol. 31, nr. 1, pp. 133-137.

Glick B. și Dreesen L., 1967. The influence of selecting for large and small bursa size on adrenal, spleen, and thymus weights, Poultry Science, vol. 46, pp. 396–402.

Glick B., 1956, Normal growth of the bursa of Fabricius in chickens, Poultry Science, vol. 35, pp. 843–851.

Glick B., 1957. Experimental modification of the growth of the bursa of Fabricius. Poultry Science, vol. 36, pp. 18–23.

Glick B., 1970. Bursa of Fabricius: A Central Issue, BioScience, vol. 20, nr. 10, pp. 602-604.

Glick B., 1979. Citation classic: The bursa of Fabricius and antibody production, Current Contents, vol. 10, pp. 11–12.

Glick B., 1980. The thymus and bursa of Fabricius: endocrine organs?, Avian Endocrinology, Ed. A. Epple and M. H. Stetson, Academic Press, , pp. 209-229, London.

Glick B., 1983. The saga of the bursa of Fabricius, Bioscience, vol. 33, pp. 189–191.

Glick B., 1991. Historical perspective: The bursa of Fabricius and its influence on B-cell development, past and present, Veterinary Immunology and Immunopathology, vol. 30, pp. 3–12.

Goldstein G., Scheid M., Boyse E. A., Brand A. și Gilmour D., 1977. Thymopoietin and bursopoietin – induction signals regulating early lymfocyte differentiation, Cold Spring Harbor Symposium, vol. 41, nr. 5, pp. 5-8.

Grish C.G., T.K. Smith, 2008, Impact of feed–borne mycotoxins on avian cell mediated and humoral immune response, World Mycotoxins Journal, vol. 1, pp. 105-121.

Grosse, Y., Chekir-Ghedira, L., Huc, A., Obrecht-Pflumio, S., Dirheimer, G., Bacha, H., and Pfohl-Leszkowicz, A. (1997a). Retinol, ascorbic acid and [alpha]-tocopherol prevent DNA adduct formation in mice treated with the mycotoxins ochratoxin A and zearalenone. Cancer Letters 114, pp. 225-229.

Guimares E.B., Vasconcelos A.C., Martins N.R.S., Moro L., 2001. Porcentagem de paręnquima e índice apoptótico da bolsa cloacal em frangos de corte em ambiente de conforto e estresse térmico, Arquivos Brasileiros de Medicina Veterinária e Zootecnia, vol. 55, nr. 2, pp. 178-186.

Gulmez N, Aslan S, 1999. Histological and histometrical investigation on bursa of Fabricius and thymus of native geese, Turkish Journal. of. Veterinary and Animal Sciences, vol. 23, nr. 2, pp. 163-171.

Hagelberg, S., Hult, K., and Fuchs, R. (1989). Toxicokinetics of ochratoxin A in several species and its plasma-binding properties. Journal Of Applied Toxicology: JAT 9, pp. 91-96.

Halawani EM, SW Kang, B Leclerc, S Kosonsiriluk and Y Chaiseha, 2009. Dopamine melatonin neurons in the avian hypothalamus and their role as photoperiodic clocks. Gen Comp Endocrinol, 163: 123–127.

Halawani EM, SW Kang, B Leclerc, S Kosonsiriluk and Y Chaiseha, 2009. Dopamine melatonin neurons in the avian hypothalamus and their role as photoperiodic clocks. Gen Comp Endocrinol, 163: 123–127.

Haldar C and A Rai, 1997. Photoperiod, indoleamines, and ovarian responses in the Indian tropical jungle bush quail (Perdicula asiatica). J Exp Zool, 277: 442- 449.

Haldar C and A Rai, 1997. Photoperiod, indoleamines, and ovarianresponses in the Indian tropical jungle bush quail (Perdicula asiatica). J Exp Zool, 277: 442- 449.

Haldar C and M Ghosh, 1990. Annual pineal and testicular cycle in the Indian jungle bush quail (Perdicula asiatica) with reference to the effect of pinealectomy. Gen Comp Endocrinol, 77: 150- 157.

Haldar C and M Ghosh, 1990. Annual pineal and testicular cycle in the Indian jungle bush quail (Perdicula asiatica) with reference to the effect of pinealectomy. Gen Comp Endocrinol, 77: 150- 157.

Haldar C and R Singh, 2000. Pineal modulation of thymus and immune function in aseasonally breeding tropical rodent (Funambulus pennanti). J Exp Zool, 289: 90-98.

Haldar C and R Singh, 2000. Pineal modulation of thymus and immune function in aseasonally breeding tropical rodent (Funambulus pennanti). J Exp Zool, 289: 90-98.

Haldar C and SS Singh, 2001. Melatonin and immunological functions/expression by the bursa of Fabricius in Indian jungle bush quail (Perdicula asiatica). Avian Endocrinol, 1: 427-435.

Haldar C and SS Singh, 2001. Melatonin and immunological functions/expression by the bursa of Fabricius in Indian jungle bush quail (Perdicula asiatica). Avian Endocrinol, 1: 427-435.

Haldar C, P Guchhait and CC Sudha, 2002. Seasonal adrenocortical cycle of a nocturnal bird spotted owlet (Athene brama): biochemical and morphological observations. Biol Rhythm Res, 33: 53-63.

Haldar C, P Guchhait and CC Sudha, 2002. Seasonal adrenocortical cycle of a nocturnal bird spotted owlet (Athene brama): biochemical and morphological observations. Biol Rhythm Res, 33:53-63.

Hallen I.P., Jorhem L. și Oskarsson A., 1998, Placental and lactational transfer of ochratoxin A in rats: a study on the lactational process and effects on offspring, Archives of Toxicology, vol. 69, pp. 596-602.

Hamburger, V. & Hamilton, H. L. (1951) J. Morphol. 58,49-92.

Hamilton, P.B., Huff, W.E., Harris, J.R., Wyatt, R.D. 1982. Natural occurrences of ochratoxicosis in poultry. Poult. Sci., nr. 51, pp. 1832–1841.

Harris, C. C. (1991). Chemical and physical carcinogenesis: advances and perspectives for the 1990s. Cancer Research 51, pp. 5023s-5044s.

Haubeck, H. D., Lorkowski, G., Kolsch, E., and Roschenthaler, R. 1981. Immunosuppression by ochratoxin A and its prevention by phenylalanine. Appl. Environ. Microbiol. 41, 1040–1042.

Hayes A.W., Hood R.D. și Lee H.L., 1974, Teratogenic effects of ochratoxin A in mice, Teratology, vol. 9, pp. 93-98.

Hodges R.D., 1974. The Histology of the Fowl, Academic Press, London.

Hoerr F.J.,1998, Pathogenesis of enteric disseases, Poultry Science, vol. 77, pp. 1150-1155.

Houssaint E., Hallet M.M., 1986. The Follicle-Associated Epithelium in the Bursa of Fabricius Cell Origin Studied by Means of Quail-Chick Chimeras and Monoclonal Antibodies, Journal of Leukocyte Biology, vol. 40, pp. 469-477.

Houssaint E., Torano A. și Ivanyi J., 1983. Ontogenic restriction of the colonization of the bursa of Fabricius, European Journal of Immunology, vol. 13, pp. 590–595.

Hult, K & Fuchs, F (1986) Analysis and dynamics of ochratoxin A in biological systems. Mycotoxins and phycotoxins, Ps Steyn & R.Vlegaar (eds) Amsterdam, Elsevier Science, 365.

Ikegami K and T Yoshimura, 2012. Circadian clocks and the measurement of daylength in seasonal reproduction. Mol Cell Endocrinol, 349: 76–81.

Ivanyi J, 1981, Functions of the B-lymphoid system in chickens, în Avian Immunology (Poultry Science Symposium 16), Ed. E. M. Rose și colab., Longman, pp 63-102, London.

Jalees MM, MZ Khan, MK Saleemi and A Khan, 2011. Effects of cottonseed meal on hematological, biochemical and behavioral alterations in male Japanese quail (Coturnix japonica). Pak Vet J, 31: 211-214.

BIBLIOGRAFIE

Ackerman, G. A. & Knouff, R. A. (1964) Anat. Rec. 149,191-216.

Ackerman, G. A. &Knouff, R. A. (1959) Am.J. Anat. 104,163-205.

Aron,M.(1925)Arch.Anat.Histol.Embryol.4,1-26.

Auerbach,R. (1961)Dev.Biol. 3,336-354.

Awaad, M. H. H., Atta, A. M., Wafaa A., Abd El-Ghany, Elmenawey, M., Ahmed. K.; Hassan, A. A., Nada, A. A., Abdelaleem, G. A. 2011. Effect of a Specific Combination of Mannan-Oligosaccharides and β-Glucans Extracted from Yeast Cell Wall on the Health Status and Growth Performance of Ochratoxicated Broiler Chickens. Journal of American Science, 2011;7(3)., pp. 82-96

Battacone, G., Nudda A., Pulina, G. 2010. Effects of Ochratoxin A on Livestock Production. Toxins, 2, pp. 1796-1824

Bennet, J.W. and Klich, M. 2003. Mycotoxins. Clinical Microbiolgy Reviews 16, pp. 497-498.

Bilbo SD, FS Dhabar, K Viswanathan, A Saul and RJ Nelson, 2003. Photoperiod affects the expression of sex and species differences in leukocytes number and leukocyte trafficking in congeneric hamsters. Psychoneuroendocrinology, 28: 1027–1043.

Bilbo SD, FS Dhabar, K Viswanathan, A Saul and RJ Nelson, 2003. Photoperiod affects the expression of sex and species differences inleukocytes number and leukocyte trafficking in congeneric hamsters. Psychoneuroendocrinology, 28: 1027–1043.

Blatchford RA, KC Klasing, HL Shivaprasad, PS Wakenell, GS Archer and JA Mench, 2009. The effect of light intensity on the behavior, eye and leg health, and immune function of broiler chickens. Poult Sci, 88: 20–28.

Blatchford RA, KC Klasing, HL Shivaprasad, PS Wakenell, GS Archerand JA Mench, 2009. The effect of light intensity on the behavior,eye and leg health, and immune function of broiler chickens. Poult Sci, 88: 20–28.

Bondy, G. S., and Pestka, J. J., 2000. Immunomodulation by fungal toxins. J. Toxicol. Environ. Health B Crit. Rev. 3, pp. 109–143.

Bouhet, S. and Oswald, I.P. 2005. The effects of mycotoxins, fungal food contaminants, on the intestinal epithelial cell-derived innate immune response. Vet. Immunol. Immunopathol. 108, 199–209

Boutrif, E. and Bessy, C. 2001. Global significance of mycotoxins and phycotoxins. In: Mycotoxins and phycotoxins in perspective at the turn of the millennium. Koe, W.J., Samson, R.A., van Egmond, H.P., Gilbert, J. and Sabino, M. (eds.). Ponsen and Looyen, Wageningen, The Netherlands, pp. 3-16.

Brabet, C., Salay, E., Freitas-Silva, O., Alves, A.F., Machinski, M. Jr, Vargas, E.A., Zakhia-Rozis, N. 2005. Maîtrise des mycotoxines dans la filière maïs au Brésil. Cahiers Agricultures vol. 14, n° 1, janvier-février 2005, pp. 164-168

Breitholtz-Emanuelsson, A., Fuchs, R., Hult, K. & Appelgren, L-E. 1992. Syntheses of 14C-ochratoxin A and 14C-ochratoxin B and a comparative study of their distribution in rats using whole body autoradiography. Pharmacol. Toxicol., 70, pp. 255-261.

Breitholtz-Emanuelsson, A., Mnervini, F., Hult, K. & Visconti, A. 1994. Ochratoxin A in human serum samples collected in southern Italy from healthy individuals and individuals suffering from different kidney disorders. In dissertation: Ochratoxin A. Analysis, occurrence and exposure by A. Breitholtz-Emanuelsson. Royal Institute of Technology, Department of Biochemistry and Biotechnology, Stockholm, Sweden.

Breitholtz-Emanuelsson, A., Palminger-Hallen, I., Wohlin, P.O., Oskarsson, A., Hult, K. & Olsen, M. 1993a. Transfer of ochratoxin A from lacting rats to their offsprings: A short-term study. Natural Toxins, 1, 347-352.

Calvo, A.M., Wilson, R.A., Bok, J.W. and Keller, N.P. 2002. Relationship between secondary metabolism and fungal development. Microbiology and Molecular Biology Reviews nr. 66, pp. 447-459.

Carmen SOLCAN, Gh. SOLCAN, I. COMAN, Mihaela GOGU, 2009 — Reactivity of skin and mucosae associated lymphoid tissue in experimental ochratoxicosis of broiler chickens. Bulletin UASVM, Cluj, nr. 66 (1), 86-91, ISSN 1843-5270. (indexata ISI)

Cazaban, C. 2006. Immunosuppression in chickens – what is it? International Poultry Production, vol. 13, nr. 8, pp. 13-14

Cockrem JF, 1995. Timing of seasonal breeding in birds, with particular reference to New Zealand birds. Reprod Fert Dev, 7: 1-19.

Cockrem JF, 1995. Timing of seasonal breeding in birds, with particular reference to New Zealand birds. Reprod Fert Dev, 7: 1-19.

D. Ribatti, Crivellato E. și Vacca A., 2006. The contribution of Bruce Glick to the definition of the role played by the bursa of Fabricius in the development of the B cell lineage, Clinical and Experimental Immunology, vol. 145, pp. 1–4.

Dantchakoff,W.(1918)Am.J.Anat.24,1-36.

Davison F., Kaspers B., Schat K.A., 2008. Avian Immunology, Ed. Academic Press și Elsevier, London.

Dawson,A. B. (1936)Z. Zellforsch. Mikrosk. Anat. 24,256-258.

Delves P., Roit I, 1998, Enciclopedia of Immunology, vol. I, Academic Press, ediția a II-a, pp.393-396, London.

Dieter M. P. și Breitenbach R. P.,1968. The growth of chicken lymphoid organs, testes, and adrenals in relation to the oxidation state and concentration of adrenal and lymphoid organ vitamin C, Poultry Science, vol. 47, pp. 1463-1469.

Dietert, R.R., Golemboski, K.A. and Austic, R.E. 1994. Environment–immune interactions. Poult. Sci. 73, 1062–1076.

Diker K.S., 1998. Immunoloji, 1st ed., Medisan Press Ankara.

Dirheimer G., 1996, Mechanistic approaches to ochratoxin toxicity, Food Additives and Contaminants, vol. 13, pp. 45-48.

Doupnik, B. JR., Peckham J.C., 1970. Mycotoxicity of Aspergillus ochraceus to Chicks. Applied Microbiology, Apr. 1970, pp. 594-597.

Dwivedi P., Burns R. B., 1985, Immunosuppressive effects of ochratoxine A in young turkeys, Avian Pathology, vol. 14, pp. 213-225.

Dwivedi, P., Burns, R.B. 1984. Pathology of ochratoxicosis A in young broiler chicks. Res. Vet. Sci., nr. 36, pp. 92-103

Ekino S., 1993. Role of environmental antigens in B cell proliferation in the bursa of Fabricius at the neonatal stage, European Journal of Immunology, vol. 23, pp. 772–775.

El Adlouni, C., Pinelli, E., Azemar, B., Zaoui, D., Beaune, P., and Pfohl-Leszkowicz, A. (2000). Phenobarbital increases DNA adduct and metabolites formed by ochratoxin A: role of CYP 2C9 and microsomal glutathione-S-transferase. Environmental And Molecular Mutagenesis 35, pp. 123-131.

Elaroussi M.A., Mohamed F.R., Barkouky E.M., Atta A.M., 2006, Experimental ochratoxicosis in broiler chickens, Avian Pathology, vol. 35, nr. 4, pp. 263-269.

Elaroussi, M.A., Mohamed, F.R., Elgendy, M.S., El Barkouky, E.M., Abdou, A.M., Hatab, M.H. 2008. Ochratoxicosis in Broiler Chickens: Functional and Histological Changes in Target Organs. International Journal of Poultry Science, nr. 7 (5), pp. 414-422

Faucet-Marquis, V. 2005. L'ochratoxine A, contaminant alimentaire, est-elle un cancérogène génotoxique ou épigénétique? Recherche des effets génotoxiques par la technique de post-marquage de l'ADN au 32P en relation avec la métabolisation de l'ochratoxine A. Institut National Polytechnique de Toulose, 285 pg

Feulgen,R. &Rossenbeck, H. (1924)Hoppe-SeylersZ. Physiol. Chem.135,203-252.

Fink-Gremmels J., Blom M. and Woutersen Van Nijnanten F. (1993b). Comparative aspects of ochratoxin A metabolism. In: Proceedings of UK Work shop occurrence and significance of mycotoxins. Scudamore. pp. 124-127.

Fink-Gremmels, J., Blom, M. J., and Woutersen dan Nijnanten F. (1993a). In vitro investigations on ochratoxin A metabolism. Human ochratoxicosis and its pathologies 231, 67-74.

Freeman B. M., 1967. The effects of adrenocorticotrophic hormone on adrenal weight and adrenal ascorbic acid in the normal and bursectomized fowl, Comparative Biochemistry and Physiology, vol. 32, pp. 755-761.

Galtier, P., Alvinerie, M., and Charpenteau, J. L. (1981). The pharmacokinetic profiles of ochratoxin A in pigs, rabbits and chickens. Food and Cosmetics Toxicology 19, 735-738.

Gekle, M. & Silbernagl, S. 1994. The role of the proximal tubule in ochratoxin A nephrotoxicity in vivo: toxodynamic and toxokinetic aspects. Renal Physiol Biochem., 17, pp. 40-49.

Gekle, M., Mildenberger, S., Freudinger, R., and Silbernagl, S. (1994). The mycotoxin ochratoxin A impairs protein uptake in cells derived from the proximal tubule of the kidney (opossum kidney cells). J. Pharmacol. Exp. Ther. 271, 1–6.

Gekle, M., Oberleithner, H., Silbernagl, S. 1993. Ochratoxin A impairs "postproximal" nephron function in vivo and blocks plasma membrane anion conductance in Madin-Darby canine kidney cells in vitro. Pflügers Arch., 425, pp. 401-408.

Gentles, A., Smith, E.E., Kubena, L.F., Duffus, E., Johnson, P., Thonson, J., Harvey, R.B. & Edrington, T.S. 1999. Toxicological evaluations of cyclopiazonic acid and ochratoxin A in broilers. Poultry Science, 78, 1380–1384.

Georgescu B., Predoi G., Cornilă N., Ciobotaru E., Belu C., Enache L., Dumitrescu I., Toader A.I., 2006. Studii privind morfostructura bursei cloacale la palmipedele domestice, în Lucrări științifice, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași, vol. 49, nr. 8, pp. 20-26.

Giannessi F, F Bianchi, A Dolfi and M Lupetti, 1992. Changes in the chicken bursa of Fabricius and immune response after treatmentwith melatonin. In vivo, 650: 7-12.

Giannessi F, F Bianchi, A Dolfi and M Lupetti, 1992. Changes in the chicken bursa of Fabricius and immune response after treatment with melatonin. In vivo, 650: 7-12.

Gibson RM, Bailey CA, Kubena LF, Huff WE, Harvey RB. 1989. Ochratoxin A and dietary protein. 1. Effects on body weight, feed conversion, relative organ weight, and mortality in three-week-old broilers. Poult Sci. 1989 Dec;68(12): pp. 1658-63.

Gibson, R., Bailey, C., Kuena. L., Huff, W. & Harvey. R. 1990. Impact of L-phenylalanine supplementation on the performance of three-week-old broilers fed diets containing ochratoxin A. 1. Effects on body weight, feed conversion, relative organ weight, and mortality. Poult. Sci., 69, pp. 414-419.

Glick B, 1956. The bursa of Fabricius and antibody production. J Poult Sci, 35: 221-224.

Glick B, 1956. The bursa of Fabricius and antibody production. J Poult Sci, 35: 221-224.

Glick B, 1995. Embryogenesis of the bursa of Fabricius, stem cell, microenvironment and receptor-paracrine pathways. Poult Sci, 74: 417-419.

Glick B, 1995. Embryogenesis of the bursa of Fabricius, stem cell,microenvironment and receptor-paracrine pathways. Poult Sci, 74:417-419.

Glick B, Subba Rao D. S. V. și McDuffie F. C., 1977. Identifying lympholytic and androgenic effects of androgenic steroids, General and Comparative Endocrinology, vol. 31, nr. 1, pp. 133-137.

Glick B. și Dreesen L., 1967. The influence of selecting for large and small bursa size on adrenal, spleen, and thymus weights, Poultry Science, vol. 46, pp. 396–402.

Glick B., 1956, Normal growth of the bursa of Fabricius in chickens, Poultry Science, vol. 35, pp. 843–851.

Glick B., 1957. Experimental modification of the growth of the bursa of Fabricius. Poultry Science, vol. 36, pp. 18–23.

Glick B., 1970. Bursa of Fabricius: A Central Issue, BioScience, vol. 20, nr. 10, pp. 602-604.

Glick B., 1979. Citation classic: The bursa of Fabricius and antibody production, Current Contents, vol. 10, pp. 11–12.

Glick B., 1980. The thymus and bursa of Fabricius: endocrine organs?, Avian Endocrinology, Ed. A. Epple and M. H. Stetson, Academic Press, , pp. 209-229, London.

Glick B., 1983. The saga of the bursa of Fabricius, Bioscience, vol. 33, pp. 189–191.

Glick B., 1991. Historical perspective: The bursa of Fabricius and its influence on B-cell development, past and present, Veterinary Immunology and Immunopathology, vol. 30, pp. 3–12.

Goldstein G., Scheid M., Boyse E. A., Brand A. și Gilmour D., 1977. Thymopoietin and bursopoietin – induction signals regulating early lymfocyte differentiation, Cold Spring Harbor Symposium, vol. 41, nr. 5, pp. 5-8.

Grish C.G., T.K. Smith, 2008, Impact of feed–borne mycotoxins on avian cell mediated and humoral immune response, World Mycotoxins Journal, vol. 1, pp. 105-121.

Grosse, Y., Chekir-Ghedira, L., Huc, A., Obrecht-Pflumio, S., Dirheimer, G., Bacha, H., and Pfohl-Leszkowicz, A. (1997a). Retinol, ascorbic acid and [alpha]-tocopherol prevent DNA adduct formation in mice treated with the mycotoxins ochratoxin A and zearalenone. Cancer Letters 114, pp. 225-229.

Guimares E.B., Vasconcelos A.C., Martins N.R.S., Moro L., 2001. Porcentagem de paręnquima e índice apoptótico da bolsa cloacal em frangos de corte em ambiente de conforto e estresse térmico, Arquivos Brasileiros de Medicina Veterinária e Zootecnia, vol. 55, nr. 2, pp. 178-186.

Gulmez N, Aslan S, 1999. Histological and histometrical investigation on bursa of Fabricius and thymus of native geese, Turkish Journal. of. Veterinary and Animal Sciences, vol. 23, nr. 2, pp. 163-171.

Hagelberg, S., Hult, K., and Fuchs, R. (1989). Toxicokinetics of ochratoxin A in several species and its plasma-binding properties. Journal Of Applied Toxicology: JAT 9, pp. 91-96.

Halawani EM, SW Kang, B Leclerc, S Kosonsiriluk and Y Chaiseha, 2009. Dopamine melatonin neurons in the avian hypothalamus and their role as photoperiodic clocks. Gen Comp Endocrinol, 163: 123–127.

Halawani EM, SW Kang, B Leclerc, S Kosonsiriluk and Y Chaiseha, 2009. Dopamine melatonin neurons in the avian hypothalamus and their role as photoperiodic clocks. Gen Comp Endocrinol, 163: 123–127.

Haldar C and A Rai, 1997. Photoperiod, indoleamines, and ovarian responses in the Indian tropical jungle bush quail (Perdicula asiatica). J Exp Zool, 277: 442- 449.

Haldar C and A Rai, 1997. Photoperiod, indoleamines, and ovarianresponses in the Indian tropical jungle bush quail (Perdicula asiatica). J Exp Zool, 277: 442- 449.

Haldar C and M Ghosh, 1990. Annual pineal and testicular cycle in the Indian jungle bush quail (Perdicula asiatica) with reference to the effect of pinealectomy. Gen Comp Endocrinol, 77: 150- 157.

Haldar C and M Ghosh, 1990. Annual pineal and testicular cycle in the Indian jungle bush quail (Perdicula asiatica) with reference to the effect of pinealectomy. Gen Comp Endocrinol, 77: 150- 157.

Haldar C and R Singh, 2000. Pineal modulation of thymus and immune function in aseasonally breeding tropical rodent (Funambulus pennanti). J Exp Zool, 289: 90-98.

Haldar C and R Singh, 2000. Pineal modulation of thymus and immune function in aseasonally breeding tropical rodent (Funambulus pennanti). J Exp Zool, 289: 90-98.

Haldar C and SS Singh, 2001. Melatonin and immunological functions/expression by the bursa of Fabricius in Indian jungle bush quail (Perdicula asiatica). Avian Endocrinol, 1: 427-435.

Haldar C and SS Singh, 2001. Melatonin and immunological functions/expression by the bursa of Fabricius in Indian jungle bush quail (Perdicula asiatica). Avian Endocrinol, 1: 427-435.

Haldar C, P Guchhait and CC Sudha, 2002. Seasonal adrenocortical cycle of a nocturnal bird spotted owlet (Athene brama): biochemical and morphological observations. Biol Rhythm Res, 33: 53-63.

Haldar C, P Guchhait and CC Sudha, 2002. Seasonal adrenocortical cycle of a nocturnal bird spotted owlet (Athene brama): biochemical and morphological observations. Biol Rhythm Res, 33:53-63.

Hallen I.P., Jorhem L. și Oskarsson A., 1998, Placental and lactational transfer of ochratoxin A in rats: a study on the lactational process and effects on offspring, Archives of Toxicology, vol. 69, pp. 596-602.

Hamburger, V. & Hamilton, H. L. (1951) J. Morphol. 58,49-92.

Hamilton, P.B., Huff, W.E., Harris, J.R., Wyatt, R.D. 1982. Natural occurrences of ochratoxicosis in poultry. Poult. Sci., nr. 51, pp. 1832–1841.

Harris, C. C. (1991). Chemical and physical carcinogenesis: advances and perspectives for the 1990s. Cancer Research 51, pp. 5023s-5044s.

Haubeck, H. D., Lorkowski, G., Kolsch, E., and Roschenthaler, R. 1981. Immunosuppression by ochratoxin A and its prevention by phenylalanine. Appl. Environ. Microbiol. 41, 1040–1042.

Hayes A.W., Hood R.D. și Lee H.L., 1974, Teratogenic effects of ochratoxin A in mice, Teratology, vol. 9, pp. 93-98.

Hodges R.D., 1974. The Histology of the Fowl, Academic Press, London.

Hoerr F.J.,1998, Pathogenesis of enteric disseases, Poultry Science, vol. 77, pp. 1150-1155.

Houssaint E., Hallet M.M., 1986. The Follicle-Associated Epithelium in the Bursa of Fabricius Cell Origin Studied by Means of Quail-Chick Chimeras and Monoclonal Antibodies, Journal of Leukocyte Biology, vol. 40, pp. 469-477.

Houssaint E., Torano A. și Ivanyi J., 1983. Ontogenic restriction of the colonization of the bursa of Fabricius, European Journal of Immunology, vol. 13, pp. 590–595.

Hult, K & Fuchs, F (1986) Analysis and dynamics of ochratoxin A in biological systems. Mycotoxins and phycotoxins, Ps Steyn & R.Vlegaar (eds) Amsterdam, Elsevier Science, 365.

Ikegami K and T Yoshimura, 2012. Circadian clocks and the measurement of daylength in seasonal reproduction. Mol Cell Endocrinol, 349: 76–81.

Ivanyi J, 1981, Functions of the B-lymphoid system in chickens, în Avian Immunology (Poultry Science Symposium 16), Ed. E. M. Rose și colab., Longman, pp 63-102, London.

Jalees MM, MZ Khan, MK Saleemi and A Khan, 2011. Effects of cottonseed meal on hematological, biochemical and behavioral alterations in male Japanese quail (Coturnix japonica). Pak Vet J, 31: 211-214.