Obiectivele Si Rolul Uniunii Europene In Asigurarea Securitatii In Europa de Sud Est

Cuprins

Realizarea obiectivelor Uniunii Europene……………….3

Rolul Uniunii Europene in asigurarea securitatii in Europa de sud-est……………4

Comunitatea Economică Europeană a fost creata în scopul realizării pieței unice. Trecerea la Uniunea Europeană a largit domeniul vizat al asocierii cu noi obiective, care au fost formulate prin Tratatul privind Uniunea Europeana (TUE).

Au fost formulate următoarele obiective:

1. Obiectivele economice și sociale:

– promovrea progresului economic si social;

– nivel ridicat de ocupare a forței de muncă;

– dezvoltare echilibrată și durabilă;

– spațiu fără frontiere interne;

– consolidarea coeziunii economice și sociale;

– instituirea Uniunii Economice și Monetare finalizată cu moneda unică.

2.Obiectivele externe:

– afirmarea identității pe scena internațională;

– realizarea și aplicarea unei politici externe și de securitate comună;

– definirea treptată a unei politici de apărare comună care ar putea conduce

la o apărare comună.

3. Obiectivele privind drepturile omului și cele cetățenești:

– să consolideze protecția drepturilor și interesele resortisanților statelor

membre;

– să se instituie cetățenia europeană cu menținerea cetățeniei

corespunzatoare a statelor membre;

– menținerea și dezvoltarea Uniunii ca spațiu de libertate, securitate și

justiție prin: asigurarea liberei circulații a persoanelor;

– măsuri adecvate de controlul frontierelor externe;

– dreptul de azil și imigrarea; prevenirea și combaterea criminalității.

2

Realizarea obiectivelor Uniunii Europene

Obiectivele Uniunii Europene se realizează:

1. prin definirea principiilor și orientărilor generale ale P.E.S.C.;

2. prin stabilirea strategiilor comune;

3. prin adoptarea acțiunilor comune;

4. prin adoptarea pozițiilor comune;

5. prin consolidarea cooperării sistematice dintre statele membre privind

orientarea politicii acestora.

1. Stabilirea principiilor PESC, se face de Consiliul European.

2. Strategiile comune ale PESC precizează:

– obiectivele,

– durata;

– mijloacele pe care trebuie sa le puna la dispozitie statele membre;

Consiliul adoptă deciziil de definire si punere în aplicare ale PESC.

3. Actiunile comune se adopta de Consiliu.

Angajeaza statele membre în luarile lor de pozitie si în desfasurarea actiunilor lor.

Luările de pozitie si actiunile nationale în aplicarea unei actiuni comune si comunica, în

prealabil, Consiliului. În lipsa unei decizii a Consiliului, statele membre pot lua în regim

de urgenta masurile ce se impun si informeaza Consiliul.

4. Pozitiile comune definesc pozitia Uniunii într-o:

– chestiune de natura geografică;

– chestiune de natura tematică.

Statele membre apara pozitiile comune si îsi coordoneaza actiunea în cadrul organizatiilor

internationale si cu ocazia conferintelor internationale, inclusiv atunci la cele la care nu

participa toate statele membre.

3

5. Consiliul adopta decizii – cadru pentru armonizarea actelor cu putere cadru de lege si a

normelor administrative ale statelor membre.

Deciziile-cadru, asemenea directivelor, obliga statele membre în ceea ce priveste rezultatul

urmarit, dar lasa autoritatilor nationale alegerea formelor si mijloacelor. Se deosebeste de

directiva prin lipsa efectului direct.

Rolul Uniunii Europene in asigurarea securitatii in Europa de sud-est

In ultimii ani, din nefericire, tot mai multe state din Europa de Sud-Est (ESE) au cunoscut profunde crize politice, economice, conflicte armate și acte de terorism. În această regiune au luat o mare amploare corupția, crima organizată, traficul de ființe umane, de droguri, arme etc.

Aceste fenomene, de obicei poartă un caracter transnațional și răspîndirea lor depinde de gradul de securizare a frontierelor, care diferă de la stat la stat, datorită nivelului diferit de dezvoltare economică a statului din regiune, situației sale geopolitice sau apartenenței la anumite acorduri sau convenții internaționale.

Securitatea și stabilitatea regiunii depinde, în cea mai mare măsură, de starea lucrurilor la frontiere, de modul în care acestea sunt gestionate.

În aceeași ordine de idei, una din principalele provocări pentru Europa de Sud-Est este pe cât de bine aceste state vor putea gestiona relațiile de ordin extern rezultate din extinderea spre est a Aliantei Nord-Atlantice și a UE.

4

In contextul în care Europa de Sud-Est, inclusiv și Republica Moldova (prin necesitatea

strigentă a securizării frontierii de est), ramâne principala sursa de instabilitate in spatiul european, ar fi oportun de evidențiat opinia domnului Javier Solana, (fost Înalt reprezentant pentru PESC, până în anul 2009, în prezent președinte al Centrului ESADE pentru economia mondială și geopolitică) care menționa: "UE este singura organizație regionala cu un spectru larg de instrumente politice, diplomatice, umanitare, economice și financiare, militare și de poliție" pentru a contribui la stabilizarea periferiei UE".

Uniunea Europeană a recurs în ultimii ani la o serie de acțiuni pentru a formaliza și a introduce o anumită ordine și stabilitate în relațiile cu Europa de Sud-Est, Republica , Ucraina și Rusia. Schimbarea de atitudine a UE față de conflictele din Europa de Sud-Est nu este un proces autonom, ci se înscrie în cadrul elaborării Politicii Europene de Securitate și Apărare și a unei politici pentru „noii vecini” (Wider Europe – New Neighbourhood).

Astfel ambele structuri au sesizat acest lucru și au edificat un cadru instituțional de cooperare regională, care ar facilita dezvoltarea regiunii.

Aceste acțiuni ar fi:

– procesul Royaumont (pentru Relații de Bună Vecintate, Stabilitate, Securitate și

Cooperare în Sud-Estul Europei) ;

– Procesul de Cooperare Sud-Est Europeana (SEECP);

– Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE).

La ora actuală, se vorbește din ce în ce mai mult despre posibilitatea evitării suprapunerii activității acestora precum și a PSESE, însă fără diminuarea importanței sau chiar estomparea uneia sau alteia. Dar, totuși, este sigur că competiția dintre partenerii incomparabili ca pondere și ca posibilități nu poate fi decît una contraproductivă.

5

Însăși ICE, SECI, Organizația Cooperarii Economice a Mării Negre (OCEMN) etc. au recunoscut în repetate rînduri că nu fac concurență Pactului de Stabilitate în Europa de Sud-Est și că singura cale rezonabilă în soluționarea acestei dileme ar fi încurajarea unui grad de specializare a diferitor initiative.

Ca rezultat, fiecare dintre ele s-ar putea concentra asupra activitaților care-i reușesc mai bine și pentru care este echipată în mod corespunzator.

– Procesul de Stabilizare si Asociere (PSA) este conceput de către UE drept un mecanism esențial pentru promovarea reformelor în regiune, în vederea aderării graduale a statelor sud-est europene la UE.

În mai 1999, Comisia Europeana a elaborat un set de rationamente destul de ambițioase care urmau să definească politica regională a UE în Europa de Sud-Est.

Acestea se bazau pe:

– recunoașterea faptului că principalul mobil pentru reforme

– inclusiv intărirea supremației legii, a instituțiilor democratice și a economiei

de piață

– în statele din regiune ar fi o relație cu UE în care s-ar pune clar perspectiva

aderării la acest organism.Această perspectivă a fost acordată la Consiliul

European de la Feira în iunie 2000;

necesitatea statelor din regiune de a stabili relații bilaterale care ar permite o dezvoltare economică și o stabilizare politică a Europei de Sud-Est .

La 24 noiembrie 2000 la summitul de la Zagreb este lansat PSA prin care statele din regiune se angajau să îndeplinească un anumit set de obiective și condiții; iar UE acorda Europei de Sud-Est perspectiva integrarii în Uniune, în baza prevederilor Tratatului Uniunii Europene (Maastricht) și a criteriilor de la Copenhaga.

PSA este un proces prin care UE iși asuma anumite obligații politice și economice pe termen lung în fața Europei de Sud-Est.

Prima fază a PSA este mișcarea spre semnarea unui Acord de Stabilizare și Asociere, care constituie fundamentul procesului. Prin acest acord parțile se vor mișca spre implementarea

6

graduală a unei Zone de Liber Schimb și a reformelor care vizează adoptarea standardelor UE, ceea ce ar permite o apropiere mai consistentă de Uniune.

În faza a doua parțile negociază și implementează Acordul de Stabilizare și Asociere (ASA). Acesta este un mecanism asemanator Acordurilor Europene (semnate de către candidații la UE între 1991-1996).

ASA acordă o atenție deosebită promovării princiipilor democratice și a elementelor care stau la baza Pietei Comune în UE.

În cadrul PSA este prevazută și acordarea de asistență statelor participante prin programul CARDS (Community Assistance for Reconstruction, Development and Stabilisation), care se va axa pe sprijinul procesului de reforme și edificare a instituțiilor necesare implementării ASA.

– Procesul Ministrilor Apararii din Europa de Sud-Est (South East Defence Ministers

process – SEDM)

– care a introdus țările din zonă și alte națiuni în diverse activități de cooperare, ce

cresc gradul de transparență și încredere reciprocă, cum ar fi Forța Multinațională de

Pace pentru Europa de Sud-Est.

– Initiativa NATO pentru Europa de Sud-Est (SEEI),

– Forța Multi națională de Pace din Sud-Estul Europei (MPFSEE);

– mai există și cooperarea în cadrul unor structuri europene mai largi – OSCE, PpP,

EAPC, etc.

În concluzie ar trebui să atenționăm asupra importanței circumstanțelor care determină lansarea unei inițiative sau organizații, necesităților strigente cu care s-au confruntat țările din

Europa de Sud-Est precum și însemnătatea rolul cooperării și implicării actorilor internaționali. Iar experiențele anterioare, n-au făcut decît să creeze organizări coerente, eficiente și funcționabile, care ar înregistra avantaje considerabile care ar aduce bunăstarea, justețea, prosperitate, avantaje economice, politice, sociale și ar facilita statul în îndeplinirea obiectivelor și strategiilor propuse spre îndeplinire și realizare.

În cele ce urmează am dori să elucidam sumar experiența UE în gestionarea crizelor și asigurarea

7

stabilității în Europa de Sud-Est. Spre exemplu în Bosnia, după semnarea acordurilor de la Dayton (1995), UE este implicată politic și economic în edificarea unui stat stabil.

Prezența militară internațională este în scădere, iar accentul trece pe aspectele civile de gestionare a crizei – edificarea instituțiilor (poliție, vamă, justiție etc.), controlul frontierelor, lupta cu crima organizată și traficul de droguri, arme și persoane.

În Albania implicarea Greciei, Italiei și altor state UE (1997) au suprimat pericolul unui război civil, permițând acestui stat, considerat altădată cel mai sărac din Europa, să se angajeze în procesul de integrare europeana.

, după ce a fost confruntată cu ciocniri violente între comunitățile slavă și albaneză în 2001, a supraviețuit ca stat grație presiunilor politice ale UE și NATO asupra ambelor părți aflate în conflict. În cazul Macedoniei, pentru prima dată a fost folosită perspectiva aderării la UE prin semnarea unui acord de stabilizare și asociere în calitate de instrument politic de soluționare și gestionare a conflictelor.

Unele acțiuni concrete în acest domeniu sînt misiuni de menținere a păcii ale UE în (operația „Concordia” începută în martie 2003) și (din ianuarie 2003). În cazurile problemelor secesioniste în si – Muntenegru, oportunitatea de aderare la UE a fost utilizată drept instrument care a împiedicat, sau cel puțin suspendat, dezintegrarea unui stat.

UE a condiționat acordarea statutului de membri asociați pentru și Podgorica prin menținerea unei forme de asociere statală.

Procesele pozitive din Europa de Sud – Est se datorează acțiunilor UE de reconstrucție post – conflict și edificare a unor instituții democratice și în mare parte perspectivei de integrare europeană a statelor afectate de conflict, fapt ce a avut un efect stabilizator asupra evoluțiilor regionale.

Cooperarea activă și dezinhibată pe aceste direcții cu alte state din Europa de Sud-Est poate demonstra cel mai bine abilitatea Republicii Moldova (RM) de a colabora cu alte țări într-o problemă foarte actuală pentru toți actorii regionali – începand cu statele balcanice și finisând cu marile puteri – UE, SUA, Rusia. Aceasta ar demonstra ca RM poate duce o politică externă matură și responsabilă în Europa de Sud-Est.

8