Obiceiurile de Primavara ale Turco Tatarilor din Dobrogea

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

PROBLEMELE METODOLOGICE ȘI TEORETICE ALE INVESTIGĂRII TRADIȚIEI.CONSIDERAȚII GENERALE

I.1. Esența, conținutul, structura și specificul tradițiilor

I.2. Funcția educativă a tradițiilor

I.3. Tradițiile calendaristice si valențele lor instructive

CAPITOLUL II TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ LA TURCO-TĂTARII DIN DOBROGEA

II.1.Scurt istoric despre așezarea turco-tătarilor în Dobrogea

II.2. Sărbătorile de primăvară la popoarele turcice

Nevruz

Kıdırlez

II.3.Obiceiuri si tradiții de primăvară la turco-tătarii din Dobrogea

CAPITOLUL III CERCETAREA EXPERIMENTAL PEDAGOGICĂ

III.1. Ipoteza cercetării

III.2. Obiectivele cercetării

III.3. Metode de cercetare

III.4. Prezentarea eșantionului de subiecți

III.5. Prezentarea sistemului de măsurare și evaluare

III.6. Testarea inițială

III.7. Etapa formativă

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Reînvierea tradițiilor și obiceiurilor este un act de adâncă prețuire pentru valorile spirituale ale neamului nostru. Inițiativa de a implica elevii în cercetarea, culegerea și păstrarea acestora are un motiv temeinic ,,pentru că este o sfântă datorie de a le căuta și de a le feri de noianul timpului și al uitării (Vasile Alecsandri)“ .1

Zestrea unei națiuni o constituie valorile sale culturale și tradiționale: graiul, portul, obiceiurile și religia.

Când acestea sunt pe cale de dispariție putem vorbi de un proces ireversibil de degradare a națiunii și chiar de dispariție a acesteia. Pentru ca generațiile care ne urmează să cunoască rădăcinile poporului și evoluția sa pe treptele istoriei, este de datoria noastră, a celor cu misiunea de educatori, să le lăsăm cât mai puțin alterată zestrea de care vorbeam, pentru a ne recunoaște și a nu uita că am fost și că suntem turco-tătari.

Oriunde în lume, oricâtă unitate în diversitate ar exista, ceea ce ne păstrează identitatea sunt graiul, portul și obiceiurile. Această preocupare de transmitere spre viitor a tradițiilor și obiceiurilor s-a păstrat de-a lungul timpului și la turco-tătarii din Dobrogea prin activități de țesut, cusut, cântece transmise prin viu grai, dansuri populare, obiceiuri, etc. Aceste activități s-au practicat și se mai practică încă în grupuri mici, pe familii.

Dobrogea, spațiu al locuirii interetnice, este un loc unic în care etniile conlocuitoare mereu în construcție și definire au creat o lume care a spart limitele formalului, o lume în care tradițiile nu sunt înțepenite în timp ci se află mereu în redefinire.

Referitor la ecoul pe care îl are păstrarea tradițiilor în rândul tinerilor, se remarcă practicarea unor obiceiuri străvechi în diferite perioade ale anului, în special cu prilejul sărbătorilor de primăvară.

În cercetarea de față propunem, ca soluție, valorile naționale autentice, arhetipale, concepte-cheie în jurul cărora este organizată lucrarea. Motivația fundamentală a abordării temei este dată de importanța pe care o reprezintă acestea pentru existența umană în general, pentru supraviețuirea popoarelor în cadrul alterității și pentru dezvoltarea atitudi-

_________________

1.Alecsandri, Vasile, Balade adunate și îndreptate, Partea I, Iași, Tipografia Buciumului Roman,1852

nală, comportamentală și cognitivă a elevilor, în special.

Prin această lucrare urmărim să evidențiem caracteristicile identității naționale pe baza tradițiilor și obiceiurilor prezente într-o comunitate din Dobrogea. Cunoașterea , valorificarea și promovarea obiceiurilor și tradițiilor , prin respectarea , practicarea și transmiterea lor generațiilor actuale și viitoare este obiectivul principal urmărit prin această lucrare.

Un alt obiectiv pe care urmăresc să îl ating este acela de a identifica acele obiceiuri populare care s-au respectat în trecut și acum nu se mai respectă sau, în cazul în care unele dintre acestea se mai respectă, să văd ce schimbări le caracterizează în prezent.
Trăim un prezent istoric în care părinții își dedică puțin timp pentru educarea copiilor, motiv pentru care considerăm că se impune ca rolul esențial în acest proces să fie preluat de școală, de cadrele didactice. Astfel, privind educația din perspectiva valorilor naționale, avem convingerea că îi putem învăța pe elevi: să prețuiască omul, cultura, munca, virtuțile morale; să lege prezentul de trecut și de viitor; să știe de unde vin și încotro se îndreaptă; să cunoască și să iubească munca de cercetare pedagogică; să își formeze trăsături pozitive de voință și caracter. Care sunt elementele pe care le-am avut în vedere pentru a realiza finalitățile formative și informative propuse în lucrare: valorificarea firească a elementelor de tradiție în procesul instructiv-educativ; descrierea unor tradiții străvechi, prilejuită de sărbătorile religioase; povestirea unei legende; relatarea unor întâmplări autentice care au generat o colindă; organizarea unei vizite în sat, pentru ca elevii să ia contact nemijlocit cu viața la sat; elaborarea de produse didactice comune învățător-elevi; organizarea unor serbări, cu valorificarea elementelor de tradiție; stimularea reflecției personale a elevilor în legătură cu relevanța educațională a tradiției; proiectarea, experimentarea și validarea unor strategii educaționale care valorifică tradiția; sprijinirea culegerii de informații; încurajarea elevilor în direcția apropierii de tradiția autentică și vie, pe care să o „pătrundă”, să o decodifice și să îi exploateze constructiv valențele.

În acest demers științific plecăm de la ipoteza că: aprofundarea cunoștințelor despre obiceiurile și tradițiile turco-tătarilor din Dobrogea , studiate conform Programelor școlare, prin inițierea elevilor în procesul de documentare și activități didactice special concepute de către profesor, completate de studiul individual realizat de elevi, conduce la creșterea eficienței învățării și la modificări comportamentale. Subliniindu-se importanța modului reglator al achizițiilor elevilor în plan formativ, se recomandă centrarea procesului de învățare pe formarea de noi competențe. Pentru aceasta profesorul va pune elevii în situații educative care să le stimuleze imaginația, gândirea divergentă, creativitatea. La nivelul învățământului gimnazial este necesară o încurajare a autonomiei elevului, prin promovarea învățării prin cooperare și a metodelor didactice, prin diversificarea lor, venind în întâmpinarea formării gândirii, formării de aptitudini și deprinderi.

Din punct de vedere metodologic, consider că alegerea unui studiu interdisciplinar ne poate facilita, prin complementaritatea abordărilor secvențiale (pedagogice, psihologice, istorice) o dezvăluire mai cuprinzătoare a orizontului problemei avute în vedere.

Lucrarea este structurată pe trei capitole, la rândul lor împărțite în subcapitole. La

acestea se adaugă Concluziile.

Capitolul I Problemele metodologice și teoretice ale investigării tradiției. Considerații generale, este împărțit în trei subcapitole, care tratează problema esenței, conținutului, structurii și specificului tradițiilor, funcția educativă a tradițiilor și valențele instuctive ale tradițiilor de primăvară. Acest capitol este rezervat definirii termenilor, dezbaterii planului teoretic al temei.

Capitolul II Tradiții de primăvară la turco-tătarii din Dobrogea ,prezintă cine sunt turco-tătarii , semnificația primăverii în tradiții și obiceiuri, obiceiurile de primăvară la popoarele turcice și la turco-tătarii din Dobrogea dar și o perspectivă contemporană asupra obiceiurilor și tradițiilor și rolul lor în educație. În acest capitol sunt prezentate pe larg obiceiurile întâlnite în zona noastră a Dobrogei.
Capitolul III Cercetarea experimentală privind rolul tradițiilor și obiceiurilor în dezvoltarea sentimentelor de apartenență la obârșia poporului turco-tătar și de transmitere a acestora către generațiile viitoare, cuprinde evenimentele temei: sistemele de lecții, competențele individuale, conținutul esențializat, corelarea metodelor cu formele de lucru la clasă, strategiile didactice, fișele de documentare, fișele de lucru, soluțiile fișelor dedocumentare.

Scopul lucrării este să surprindă influența pe care o are participarea elevilor la

descoperirea cunoștințelor și implicit la îmbogățirea volumului de achiziții de cunoștințe prin utilizarea diverselor metode și mijloace de învățământ.

CAPITOLUL I-

PROBLEMELE METODOLOGICE ȘI TEORETICE ALE INVESTIGĂRII TRADIȚIEI. CONSIDERAȚII GENERALE

I.1. ESENȚA, CONȚINUTUL, STRUCTURA ȘI SPECIFICUL TRADIȚIILOR

Tradiția exprimă moștenirea de obiceiuri, datini, credințe ce se transmit din generație în generație, constituind trăsăturile specifice unui popor. Astăzi, categoria tradiție este utilizată atît în limba uzuală, cît și în cea științifică. Dicționarul explicativ al limbii române determină tradiția ca un „ansamblu de concepții, de obiceiuri, de datini și de credințe care se statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care se transmit (prin viu grai) din generație în generație, constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică”.2

În limba română noțiunea tradiție este utilizată în trei sensuri: 1) ea servește ca o expresie a unor trăsături comune, particularități proprii unor fenomene sociale care se deosebesc mai mult sau mai puțin unele de altele, dar care sunt înrudite (ritual, ceremonie, sărbătoare); 2) noțiunea în cauză se utilizează în sensul ei direct ca entitate ce se deosebește de obicei, ritual, sărbătoare etc.; 3) ea poate fi utilizată ca echivalentă a noțiunilor menționate mai sus: obicei, ritual, sărbătoare, ceremonie, arta măștilor și a jocurilor dramatizate de Anul Nou etc.

Unicul moment ce este propriu tuturor concepțiilor constă în aceea că categoria tradiție apare practic întotdeauna acolo unde este vorba despre legătura dintre prezent și trecut.

Noțiunea tradiție este de proveniență latină (traditio = transmit), desemnînd inițial transmitere, învățăminte. Despre aceasta ne denotă practic toate dicționarele explicative și enciclopediile, unde această definiție este elucidată: „fran. Tradition – tradiție, ger. Tradition – <lat. traditio – a transmite, legendă, de la tradere – a transmite, a comunica, de la trans – prin, printre și dare – a da”.

Tradițiile sunt o componentă esențială a conștiinței de sine a unui popor, biografia sa intelectuală, o carte de vizită pentru intrarea în istorie și deci în viitor. În cadrul lor se impun două structuri – mentalitatea și datina. Mentalitatea se

________________________

2. Dicționarul explicativ al limbii romane/ Ediția a II-a. București: Ed. Univers Enciclopedic, 1996, p. 1101.

înrădăcinează în conștiință cu trecerea timpului, iar datina se fixează în devenirea vieții umane, în formele ei păstrate de veacuri.

În mod esențial, tradițiile sunt legate de timp, de schimbare, de mobilitate. Intrarea în tradiții înseamnă intrarea în timp, în întâmplare, în incertitudine, căderea din starea de grație, de har.

Tradițiile naționale s-au format și s-au decantat din punct de vedere istoric odată cu apariția primelor comunități de oameni. În ele s-a reflectat existența socială a comunității date, particularitățile lor naționale ce s-au transmis din generație în generație prin intermediul conștiinței sociale. Tradițiile naționale reflectă mediul social al națiunii în cauză prin care se exprimă specificul existenței ei, particularitățile activității materiale și spirituale, mediul ge-ografic și vestigiile istorice. În ele se mai reflectă și valorile esențiale umane, sentimentele ei intrinseci. Cuprinzînd toate valorile acumulate, tradițiile naționale le transmit noilor generații.

Originalitatea fiecărui popor constă în modul de gîndire și de concepere a lucrurilor, în religia și limba ce-i sunt proprii numai lui, dar îndeosebi în tradiții și obiceiuri. În procesul identificării deosebirilor unui popor de altul, obiceiurile joacă un rol decisiv, fiind aproape cea mai caracteristică trăsătură a poporului.

Tradițiile și obiceiurile s-au constituit ca un rezultat nu numai a trăsăturilor etnice specifice, dar și ale celor social-economice, fiind, totodată, un rezultat al împărțirii societății în grupuri sociale distincte.

Tradițiile naționale posedă o structură destul de complicată. În conținutul lor deosebim, în primul rînd, particularități național-specifice. Ele nu trebuie identificate cu particularitățile naționale în general, care sunt mai diverse și mai bogate după conținut. Particularitățile național-specifice proprii tradițiilor ne denotă unele deosebiri existente dintre diferite popoare.

Analizînd structura tradițiilor naționale, vom menționa faptul că tradiții absolut „pure”, proprii numai unor popoare, nu există. Dimpotrivă, în tradițiile diferitelor popoare există o serie de aspecte și elemente comune. Fiecare popor își creează tradițiile sale inedite și originale, dar această originalitate nu înseamnă că ele nu au particularități ce se repetă la alte popoare. Originalitatea autentică a tradițiilor diferitelor popoare constă în interpretarea inedită a esenței lumii, a condițiilor în care ființează, în caracterul lor optimist.

În structura tradițiilor naționale intră și valorile naționale „împrumutate” de la alte popoare în procesul interacțiunii și conlucrării lor într-un spațiu istoric mai mult sau mai puțin comun. Aceste valori au proprietatea, de a ieși, a părăsi frontierele naționale inițiale și de a se încadra în valorile naționale ale altor popoare, devenind parte organica a vieții acestui popor. În acest caz, mecanismul selecției se reduce la împrumutul benevol și la imitarea modelului În structura tradițiilor naționale un loc deosebit îl ocupă valorile general-umane de la care începe procesul socializării individului cu normele, reprezentările, simțurile și gusturile omului. Elementele general-umane păstrează în sine gama de legături dintre oameni, proprii tuturor societăților, care asigură conexiunile echitabile dintre oameni și continuitatea în dezvoltarea generațiilor umane.

Turco-tătarii, ca și toate popoarele, și-au creat timp de secole tradițiile, ritualurile și sărbătorile. Ele stabileau normele de comportare ale familiei, satului și poporului în genere, transformîndu-se în legi nescrise prin care funcționau. Ele nu permiteau nici o excepție de la regulă, indiferent de starea socială și de ierarhia administrativă ocupată în societate. Tradițiile naționale îndemnau omul să fie om în orice împrejurare. Demnitatea umană era considerată un cult al umanismului și moralității. Prietenia, dintre popoare și oameni, respectul reciproc, patriotismul, simțul jertfirii de sine pentru binele poporului s-au cristalizat în obiceiurile, sărbătorile și tradițiile naționale. Poporul crea, dezvolta și păstra ca ochii din cap acele tradiții și sărbători.care îl ajutau să meargă înainte, să înfrunte greutățile. Tradițiile, obiceiurile și sărbătorile înfrumusețează viața poporului, o face să capete un anumit sens. Iată de ce poporul le păstrează și le transmite din generație în generație ca un dar sfînt, iată de ce ține la ele.

I.2. FUNCȚIA EDUCATIVĂ A TRADIȚIILOR

Un rol deosebit, mai ales în condițiile contemporane, o are funcția educativă a tradițiilor, care se manifestă începînd cu frageda copilărie și continuă pe tot parcursul vieții individului. Personalitatea resimte influența tradițiilor, care pot să determine mentalitatea, simțurile, emoțiile și comportamentul ei. Fiecare om înțelege lumea printr-o mentalitate pe care o acceptă și în care s-a format, a crescut, iar această mentalitate, înrădăcinîndu-se în conștiință, conferă o vârstă și o vechime unui mod de a fi și de a trăi în lume. O deosebită putere de asimilare a rosturilor vieții omenești o au tradițiile familiei, care se instituie ca etalon de măsură pentru tot ce e bine gândit și înfăptuit. La turco-tătari tradițiile familiei s-au întemeiat pe cultul muncii și al vredniciei celor mai în vârstă, fiindcă în cadrul familiei fiecare își avea rostul său, pînă la cel mai mic.

Respectând tradițiile, individul nu numai că se include în sistemul de relații sociale, ci și devine o personalitate, se atașează la mediul dat. În cadrul procesului de devenire civică a personalității, un rol important, încă din fragedă copilărie, îl are asimilarea tradițiilor naționale, prin intermediul cărora are loc procesul de înglobare a omului în comunitatea națională respectivă și cristalizarea, în conștiința lui, a unor anumite norme și exigențe de conduită, idealuri morale, convingeri și aspirații naționale și patriotice. Pentru ca munca de educație să fie eficientă, ea trebuie să afecteze toate forțele spirituale ale omului – nu numai intelectul, ci și simțurile, voința și psihologia omului. Munca educativă trebuie să indice o anumită paradigmă a conduitei, să cristalizeze convingerile personale, care se vor transforma în deprinderi stabile, în trăsături de caracter și în facultăți personale. Educația, în sensul larg al cuvântului, este un proces consecvent al inițierii omului în contextul experienței generațiilor înaintașe, al asimilării ideilor și concepțiilor vitale, a normelor și tipurilor de activitate social-utilă. Oamenii incluși în sistemul funcționării tradițiilor pot fi educați în conformitate cu necesitățile sociale vitale pe neobservate, simplu, în mod firesc. Numai în acest caz omul nu se simte un obiect evident al educației, sporind astfel eficiența procesului educativ.

Contextul în care ne-am pomenit astăzi e cu mult mai alarmant decît considera marele nostru înaintaș A. Russo în prima jumătate a sec. al XIX-lea, care remarca: „ Fără trecut, societățile sunt șchioape. Națiile care au pierdut șirul obiceiurilor părintești sunt nații fără rădăcină, nestatornice, sau cum zice vorba proastă, nici turc, nici moldovean; limba lor și literatura nu are temelie, și naționalitatea atunci este numai o închipuire politică” 3. Astfel, neglijînd istoria, tradițiile strămoșești, dăm involuntar o lovitură zdrobitoare atmosferei morale a individului din societatea noastră, cauzei educației tinerei generații.

I.3. TRADIȚIILE CALENDARISTICE ȘI VALENȚELE LOR INSTRUCTIVE

Folcloristica a grupat, în general, obiceiurile calendaristice în două cicluri care corespund celor două anotimpuri: obiceiuri de primavară- vară și de toamnă- iarnă. Pe vremuri, un an calendaristic se împărțea în 2 semestre. De pe 6 mai până pe 8 noiembrie era anotimpul vara, iar de pe 8 noiembrie până pe 6 mai era anotimpul iarna. Obiceiurile

________________________

3. Russo, A. Cugetări.În: Alecu Russo. Opere, Ed. Literatura artistică, 1989, p. 66-67.

care se mai practică și azi pe teritoriul folcloric turco-tătar și care prezintă forme interesante de integrare în cultura contemporană sunt cele din ciclul Anului Nou, deosebit de ample și pline de semnificații pentru cultura noastra populară. Din timpuri străvechi, turco-tătarii sărbătoresc cele mai importante momente ale anului calendaristic. Spre exemplu, sărbătoarea Anului Nou avea loc în diferite perioade ale anului. Anul Nou se sărbătorea în martie, cînd se trezea pămîntul din somnul de iarnă, iar din 1918, oficial, Anul Nou se sărbătorește în seara de 31 decembrie spre 1 ianuarie. În martie Anul Nou se sărbătorește sub denumirea de Nawrez, sărbătoare a primăverii. Astăzi, în Dobrogea, sărbătoarea Anului Nou este celebrată în data de 21 martie.

„Omul, fie el român sau tătar sau armean, a simțit nevoia destinderii între muncile agricole, iarna oferind un bun prilej de desfătări datorită odihnei prilejuite de anotimpul rece care nu permite desfășurări de creații ample în zonele noastre cu climat temperat.” 4

Iarna este momentul petrecerilor după cele opt luni de muncă la câmp. Strămoșii noștri au creat evenimente culturale și artistice care se pot numi și sărbători cu mare vechime cum ar fi „giăn” sau șezătoare, „ talaqa”, „arefena”, „ vizite la rude”, „ kureș”

( lupte tătărești).

Șezătoarea numită „giyăn” constituie unul din obiceiurile cele mai dorite și sărbătorite cu fast și veselie de către poporul tătar crimeean în timpul iernii. După ce agricultorul își îndeplinește misiunea la câmp și în gospodărie se ocupă de organizarea șezătorilor.

„ Fastul momentului constă în ornarea sălii în care tinerii vor petrece: sala trebuie să imprime aerul sărbătoresc prin curățenie, prin împodobire cu cele mai frumoase și tradiționale colecții artistice.Pereții sălii vor fi încărcați cu prosape țesute, broderii fine, numite de noi toqăma testămal, șevre, nagăș, mătasea ocupând loc de cinste. Sala are ”set” de jur împrejurul ei, acesta fiind construit în mod special din lemn ceruit ori vopsit, ca un divan îngust având deasupra salteluțe înguste și scoarțe lucrate de mâna talentatelor tătăroaice. Pernele cu broderii fine ori cu dantele lucrate cu acul se află pe marginea set-ului și se preferă de obicei culoarea albă pentru sublinierea curățeniei, atât ca aspect fizic precum și în sens spiritual. Oaspeții de onoare ai acestui eveniment pregătit prin contribuția

________________

4. Akmolla, Güner, Revista Datina, Serie nouă, Anul I, martie, 2014, p.45

întregii comunități sunt fetele și băieții satului. Aceștia se îmbracă în cele mai noi haine pregătite deseori pentru acest eveniment.”5

Tinerii spun șânuri, mane, glume și poeme.

Un alt spectacol al sărbătorilor populare de iarnă se desfășoară sub denumirea de „talaqa”. Acest obicei de toamnă-iarnă are ca scop ajutorul dat unei gospodării în ușurarea muncilor de iarnă. Poate fi „talaqa” de scărmănat lână, de făcut boabe de porumb prin desprinderea bobului de pe știulete (ufatmaq), de pregătit zestrea unei fete. În casa gazdei, seara, se adună tinerii pregătiți cu șânuri și manele, cu ghicitori și chiar cu poezii, pregătiți pentru jocuri precum inelul, cureaua, telefonul.

Scopul acestui moment este pe lângă cel de a primi ajutor din partea tinerilor în ce privește asigurarea hranei pentru animalele familiei ce organizează acest „talaqa” și acela de a crea un moment cultural-artistic destinat tinerei generații. În cadrul acestui „talaqa” sunt și momente muzicale, poetice, dansuri Qaytarma, Ceampara. Tinerii sunt serviți cu preparatele gazdei- scovergi, plăcinte cu carne, cu brânză, șuberek, dulciuri.

Un alt aspect al sărbătorilor de iarnă este acela „al vizitelor la rude”. Erau vizitați bătânii familiei, în special femeile văduve sau divorțate, li se aduceau daruri, deseori li se ofereau și bani.

Obiceiul de iarnă „arefena”6 are loc între fete. Ele aduc ingrediente de acasă, se strâng și gătesc împreună( katlanșıklı kobete, kuwırma, kırde-plăcinte cu carne sau brânză).Tinerele mănâncă din ce gătesc, spun „șân”-uri ( manele), cântă, se distrează. Băieții vin la geamul lor și sunt serviți cu cele gătite de fete.

Primăvara este anotimpul renașterii. Ea ne aduce bucurie și căldură în suflet.

Tradițiile sunt aplicate mai mult sau mai puțin, de fiecare persoană. Turco-tătarii dobrogeni au reușit, în mare parte, în ciuda influențelor sociale contemporane, să își păstreze vechile tradiții până în zilele noastre.

________________

5. Acmolla, Güner, Revista Datina, Serie nouă, Anul I, martie, 2014, p.45

6. Nevzat, Yusuf Sarıgol, Rev. Karadeniz, decembrie, 2011, p.9

Din martie și până în mai când se serba un ultim moment al calendarului persan și turc, vara, serbările continuau înveselind populația prin răsunetul daulei și zurnalei, prin dansuri tradiționale, prin kureș (lupte tătărești de trântă). În funcție de clima anului se organizau și invocări de ploaie și belșug.

Odată cu venirea primăverii și începerea semănăturilor, în special când se arată primele flori câmpenești, turco-tătarii sărbătoresc Nawrez ghiunu. În această zi copiii umblă pe la casele oamenilor și colindă. Unul dintre copii duce o crenguță împodobită cu hârtii colorate și batiste tătărești numite „cevre”. Ei merg din casă în casă, cântă, iar oamenii le dau în dar ouă sau, mai rar, bani.Colindul este în limba turcă, dar cuprinde totodată versuri întregi din limba arabă a Coranului și din loc în loc câteva cuvinte curat tătărești.

La tătarii dobrogeni, o sărbătoare cu tradiție bine înrădăcinată este Kıdırlezul, când musulmanii ies la iarbă verde, în aer liber. Sărbătoare preislamică, Kıdırlezul se celebrează din timpuri străvechi din Anatolia și până în Macedonia. Ziua de 6 Mai semnifică începutul verii, conform vechiului Calendar Turc (care împărțea anul în 2 anotimpuri). În toate comunitățile turce dar și la tătarii din Dobrogea, cu prilejul acestei sărbători se sacrifică miei, se prepară bucate tradiționale, se spun legende, proverbe, zicători, se cântă și se dansează pe muzică tradițională. Cu această ocazie femeile pregătesc mese cu ciorbă de miel, plăcinte cu brânză sau cu carne, turte din aluat nedospit, etc. Se face curățenie la morminte, se răsădesc flori, se citesc rugăciuni și se dă de pomană la săraci. Un obicei spune ca de Kıdırlez fetele nemăritate trebuie să umple o căldare cu apă sfințită, în care sunt aruncate podoabe din aur iar fetei respective i se interpretează viitorul. Pe 6 Mai, musulmanii dobrogeni obișnuiesc să meargă la cimitir, să curețe mormintele celor apropiați și să dea de pomană.

Kureș este o activitate sportivă și culturală care se organizează primăvara și continuă sărbătoarea Kıdırlez. Este sportul tradițional al popoarelor turcice. Strămoșii tătarilor au practicat acest sport care este cunoscut în Dobrogea sub numele de ”lupte tătărești”.

Începând cu venirea primăverii și anume cu data de 21 martie aceste lupte sunt organizate cu fast. Kureșul, sportul tradițional al tătarilor prin care luptătorii își pun în valoare însușirile fizice și psihice, este o demonstrație de cinste, dreptate, curaj și dibăcie. Regulile care stau la baza organizării kureșului sunt simple, lucru care a făcut, de altfel, ca această formă de întrecere să se perpetueze cu ușurință, ducând cu ea, în timp, una dintre numeroasele valori tradiționale ale etniei tătare. Caracteristica de bază este întrecerea dreaptă, în caz contrar luptătorul care apelează la șiretlicuri lezând sentimentul de cinste.

Potrivit tradiției, la finalul competiției învingătorul pleacă acasă cu un batal, iar recompensa acordată învinsului constă într-un „bayrak“ (un copac împodobit cu 7 sau 9 articole vestimentare).

De remarcat este că majoritatea etniilor au în comun săritura peste foc, jocurile de primăvară ale copiilor și ale tinerilor (în perioada lăsatei secului). Focul este un obicei comun, care nu aparține unui anumit popor, ci aparține umanității, simbolul purificării,natura se reînnoiește iar omul în ritm cu natura se reînnoiește.

În ultimii cincizeci de ani obiceiurile legate de Nawrez au început să se piardă. Cei care știu versurile cântecului de nawrez sunt din ce în ce mai puțini. Iar cei care nu l-au uitat îl știu ca pe un cântec din strămoși, neștiind foarte bine semnificația acestuia. Oricum aceasta se înțelege foarte bine și din cuvintele cântecului.

Din tezaurul culturii turcești, un exemplu important fiind Nawrezul și sărbătoarea de Nawrez, Kıdırlezul, este o datorie pentru cetățeni să o transmită mai departe din generație în generație.

Eforturile materiale și spirituale consumate în scopul păstrării acestor sărbători și a obiceiurilor nu sunt degeaba. Deoarece este esențial să nu ne uităm folclorul, iar aceasta din urmă trebuie să fie preocuparea noastră principală.

CAPITOLUL II –

TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ LA TURCO-TĂTARII DIN DOBROGEA

II.1. SCURT ISTORIC DESPRE AȘEZAREA TURCO-TĂTARILOR ÎN DOBROGEA

Originea tătarilor este tratată diferit în lucrările de specialitate. Unii autori susțin originea mongolă, iar alții originea turcă. Indiferent de concluzii, tătarii au existat în istorie ca o entitate distinctă care și-a dovedit identitatea existențială prin realizări remarcabile.

După relatările cronicarului persan , Rașid – eddin , în sec. XIII-XIV tătarii reprezentau tribul cel mai numeros din masa de triburi mongole care trăia din cele mai vechi timpuri în stepele cele mai înalte din Asia, situate în sud-estul lacului Baikal.

Tătarii au avut identitate real-istorică care s-a remarcat de-a lungul existenței lor prin realizări eminente, acestea având impact major în cadrul evoluției societații euro-asiatice în evul mediu.

Tătar sau mongol după Nicolae Iorga: " cel mai mare imperiu pe care l-au realizat cândva cuceritorii. "7

Imperiul lui Ginghiz Han a fost de fapt un imperiu cosmopolit datorită victoriilor continue ale lui, el fiind recunoscut ca geniu politic și militar. Triburile din Asia Centrală și de est se alăturau drapelului acestuia care aducea victorie. Victoria însemna pentru triburi un trai mai bun, pășuni pentru vite și noi teritorii. Tătarii reprezentau un trib numeros de circa 70.000 de corturi ( familii mari , yurte ) care trăiau în sud-estul lacului Baikal, pe malurile râului Onan si Kerulen.

Tătarii în luptele cu Ginghiz Han au fost învinși și comandanții lor aspru pedepsiți. Ginghiz Han a înrolat o mare parte din confederația de triburi în armata sa și din calcule politice s-a căsătorit cu două prințese tătăroaice Yesugen și Yesui.

Reșid-eddin completează „ Numele de tătar a fost vestit din cele mai vechi timpuri, însemnând 70.000 de yurte. Erau răi, dușmănoși și pururi revoltați. Dacă la superioritatea

_______________________

7. Iorga Nicolae, Essai de synthese de l'histoire de l'humanite , Paris 1926, vol. II, p.425

lor numerică ar fi fost și uniți, nici un popor, chiar chinez, nu le-ar fi rezistat. Ei s-au înmulțit și au devenit atât de temuți, încât celelalte popoare turce treceau drept „tătari" și se simțeau onorate că au devenit faimoși sub acest nume " 8.

Adevărata ascensiune a tătarilor începe odată cu integrarea lor în armata și administrația lui Ginghiz Han. „Chiar în timpul lui Ginghiz Han și după el „Bekii”, adică comandanții cei mai respectați, pornind din treptele cele mai de jos, erau precis din rândurile acestor tătari.” 9

Documentele vremii, prin martori contemporani ai invaziei din Asia Centrală și a Europei vorbesc de invazia tătară. După cucerirea cnezatelor de Halici, Kiev, Vladimir, începând cu anul 1223 în drumul lor spre centrul Europei, armatele lui Ginghiz Han pătrund pe teritoriul românesc. Transilvania este atacată prin marile trecători ale Carpaților în scopul lovirii regatului apostolic ungar.

Primele mărturii documentare legate de stabilirea tătarilor în Dobrogea fac referire la o împroprietarire din perioada lui Ginghiz Han (înc. sec. XIII).

De-a lungul sec. al XIV-lea au început să vină triburi de tătari alături de turci din Anatolia, Asia Mică, având loc și trecerea lor la islamul sunnit.

Existența tătarilor în Dobrogea este menționată de vestitul călător arab Ibn Batulah, în anul 1334 ca fiind o populație sedentară compactă, conviețuind pașnic cu populația autohtonă românească. Dovezi ale existenței tătarilor în Dobrogea sunt descoperirile de tezaure de monezi de la Cara-Murat, Isaccea și alte localități emise de hanii Hoardei de aur între anii 1280-1312. Cea mai numeroasă parte a tătarilor s-a stabilit odată cu domnia marelui comandant Noghai în regiunea Dobrogea și nordul Peninsulei Balcanice (1280-1310) . O mare parte din tătarii din nordul Dobrogei își au originea în colonizarea din aceea vreme și poarta cu mândrie numele de „nogai”.

În perioada hanului Timur Lenk, 100.000 de tătari s-au stabilit în Dobrogea și în regiunile Edirne si Filipopol. Izvoarele poloneze la începutul sec.XIV mărturisesc de „Tătarii Dobroczii”, iar la 1597, negustorul italian Marco Vernier amintea în scrisorile __________________

8. Rașid-eddin Faizullah, Djami-ul Tavarih, trad. Moscova 1952, vol. II, p.48-49

9. Rașid-eddin. Djami-ul Tavarih, ibidem, p.57-58

sale de orașul Karasu (Medgidia) locuită de tătari.

Vestitul călător otoman Evlia Celebi descria la 1651 localitatea Kara-Murat ca fiind un mare târg cu o mie de case, o geamie, două hanuri și trei școli primare.

În 1525 grupuri de tătari și oguzi ajung la Babadag.

Cronicile otomane mărturisesc existența a patru grupuri de tătari pe teritoriul Rumeliei (zona Balcanilor de Răsărit) de care aparținea și Dobrogea, tătarii Aktav, tătarii Tîrhala, tătarii din Ianbolu și tătarii Bozapa sau Bozata. Aceste grupuri au fost incluse în condici cu nomazii oguzi și s-au bucurat de aceleași privilegii și obligații față de statul otoman. Odată cu instaurarea autorității otomane în Dobrogea a avut ca efect asimilarea populației tătare. Limba vorbită a tătarilor „Kâpceacă” a fost înlocuită de-a lungul timpului cu limba osmană care este o limbă turcă occidentală.

După ce a fost acceptată suzeranitatea sultanului Mehmed al II-lea în anul 1457, tătarii care au venit din Crimeea în Dobrogea și-au desfașurat viața culturală în limba turcilor osmanlâi.

Dobrogea a fost denumita la sfarșitul sec al XVI-lea de către călătorii străini ca fiind „țara tătarilor”. În anul 1596 sub conducerea fratelui lui Ginghiz han 40.000 de tătari s-au așezat în ținutul dintre Dunăre si mare. Migrația tătarilor din Crimeea în Dobrogea a continuat și de-a lungul secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea și a căpătat proporții de masă odată cu anexarea Crimeei la ruși din anul 1783.

Procesul de emigrare a continuat pâna la unirea Dobrogei cu România în 1878.

De-a lungul stăpânirii otomane (1292-1877) cât și după anul 1877 tătarii au conviețuit pașnic cu celelalte etnii și s-au bucurat de toate drepturile. Tătarii au preferat să se așeze în Dobrogea datorită asemănărilor de climă și relief cu Asia Centrală și Crimeea. Dintotdeauna tătarilor le-a plăcut stepa, locul deschis și marea. Nevoia de spațiu, astfel încât privirea să nu se limiteze înainte, a determinat populațiile turcice să se așeze lângă o mare. Cu toate că nu erau marinari prin excelență, lor le-a plăcut nesfârșitul fără să aibe nimic în față să le îngrădească libertatea.

Tătarii au avut ca ocupație principală agricultura și creșterea vitelor.

Odată cu venirea tătarilor în Dobrogea ei au adus multe obiceiuri, tradiții și elemente specifice legate de cultură și civilizație pe care ei au creat-o de-a lungul timpului.

Tătarii din Romania sunt originari din Crimeea. Există puține legături de rudenie între tătarii de aici și cei din Crimeea deoarece de-a lungul timpului nu au fost întreținute și nu a existat comunicare.

În sânul comunitații tătare nu existe diferențe semnificative de grai ci doar de regionalisme.

Tătarii care trăiesc în Romania au tradiții strămoșesti care se împart în doua categorii:

-religioase ( sărbătoarea sacrificiului Kurban Bayram, sărbătoarea postului Ramazan Bayram, momente din viață)

-laice (fenomene naturale, obiceiuri legate de evenimente din viață, sportul național – Kureș)

Ca o concluzie, tătarii reprezintă în Romania o entitate distinctă care și-a dovedit identitatea prin realizări memorabile.

II.2. SĂRBĂTORILE DE PRIMĂVARĂ LA POPOARELE TURCICE

NEVRUZ

Simbol al dragostei, al respectului și al solidarității, Nevruz ( Nawrez) este sărbătoarea care vestește venirea primăverii în spațiul turcic. Este cea mai amplă sărbătoare, în care se suprapun elemente preislamice celor islamice și datează de cel puțin 5000 de ani. Datina aceasta are semnificația Anului Nou.

Cuvântul ”nawrez” sau ”nevruz” vine din limba persană și înseamnă ”ziua nouă”, sensul fiind de noutate, de epocă nouă. Simbolurile nawrez-ului s-au extins apoi la sensul Erghenekon (ieșirea din celibat, vârsta căsătoriei), Flacăra de Fier, Ziua Victoriei. Numeroase legende s-au țesut de-a lungul timpului pe marginea semnificațiilor acestei sărbători. Dintre ele, cea mai cunoscută este legenda Erghenekonului. Așa cum am învățat din mitologia Ergenekon, înainte turcii erau denumiți kök türk(gök türk). Ei au fost învinși de către dușmani și împreună cu Hakanlar au fost trecuți prin sabie. Însă fiul lui Hakan, Kayan împreună cu nepotul său Nukuz, au putut fugi luându-și nevestele cu ei. Au trecut peste un munte, s-au ascuns într-o țara înconjurată cu dealuri de netrecut și s-au adăpostit acolo. Aici au găsit râuri, văi și multe animale pentru vânat. Pentru a face arme au găsit și materiale din fier. S-au stabilit acolo și și-au continuat viața. Fii lor, au uitat pe unde au trecut strămoșii lor și au trăit în această țară cam 400 de ani. Cu timpul, această țară a devenit mică pentru ei și au plecat în căutarea unui loc nou, însă nu au găsit. Într-un final au urmărit o vulpe care intra și ieșea printr-o mică gaură între dealuri. Au mărit gaura de legatură astfel încât să poată trece și ei. Astfel au evadat din acea țară și s-au extins cât cuprinde.

Ziua turcilor care au ieșit din Ergenekon, ziua de Nevruz (Nawrez), se consideră ziua de Independență. Această zi este totodată și ziua primăverii.

Ziua de Nevruz este o zi sărbătorită de popoarele turcice, semnificând ziua renașterii. De aceea turcii și tătarii sărbătoresc Nevruzul împreună cu legenda Ergenekonului.

În data de 21 martie ziua și noaptea devin egale. Tot la această dată se sărbătorește și ”Nevruz”-ul (Nawrez-ul).Această trecere de la un anotimp rece la unul cald este serbată de către lumea turcică mai precis de către țările Balcanice și de către Turkmenistan, Uzbekistan, Kazakhstan, Kîrghistan, Afganistan, Tadjikistan, Azerbaidjan, Iran și Turcia.

Sărbătoarea de Nevruz are nume specifice în funcție de țara unde este serbată: (Azerbaidjan: Novruz , Kurdish: Newroz,Navro‘z, Turkmenistan: Nowruz, Kazakhistan:  Nawrız, Karkizistan: Nooruz, Tătarii din Crimeea:Navrez, Iran:نوروز -Noruz).

Cu timpul sărbătoarea de Nevruz a luat mai multe forme, iar unele popoare o sărbătoareau 1-3 zile sau chiar 7-13 zile.

Cei din Kîrghistan susțin că Nevruzul este în luna martie și că aceasta este prima zi din an. În ziua de Nevruz, se pregătește o masă festivă și se prepară 7 bunătăți culinare ce încep cu litera „s”. Se sacrifică un animal special pentru această sărbătoare.

În Kazahstan termenul folosit pentru Nevruz este ”Ulı Kun”. Se zugrăvesc casele și toată lumea se îmbracă în haine noi, aprind focuri în care aruncă vechiturile și sar peste flăcări pentru a alunga bolile și a intra sănătoși în Noul An, se organizează mese festive. Însă ei, spre deosebire de alte țări, susțin și o ceremonie religioasă pentru această sărbătoare.

În orașele Semerkant, Buhara, Andica din Uzbekistan sărbătoarea Nevruzului durează o săptămână. Oamenii care participă la această sărbătoare se felicită unul pe celălalt, umblând din cort în cort pentru a o face. Musafirii sunt serviți cu pilav. Au loc competiții cu cai, lupte libere, trântă(gureș), jocuri populare(beșkarsak). Această sărbătoare datează de foarte mulți ani. Uzbekistanul și-a câștigat independența pe data de 1 septembrie 1991, iar de atunci Nevruzul este o sărbătoare națională pentru ei, fiind zi liberă.

Nevruzul în Afganistan este sărbătorit ca fiind o zi de naștere. În acea zi toți se îmbracă cu cele mai frumoase haine pe care le au. Se fac vizite la rude, prieteni, se vizitează și mormintele persoanelor dragi decedate.

În Turkmenistan, Nevruzul este considerat o sărbătoare religioasă.

În Iran, Nevruzul se sărbătorește timp de două zile . Foștii împărați ai acestei țări, în cele două zile, îndeplineau toate dorințele poporului. În ziua de Nevruz, toți cetățenii, inclusiv împăratul, se puneau în fața judecătorului, a dreptății. Dacă în timpul anului ce a trecut au făcut fapte rele vor da socoteală pentru cele făcute. Cu ocazia acestei sărbători, persoanele certate se împacă, încercând să intre în noul an cât mai bine, cât mai fericiți. În ultima seară a lunii martie, la apusul soarelui, se efectuează ritualuri specifice. Masa de seară se organizează în mod special. Se pregătesc bunătăți cu nuci și alune.

În toate popoarele turcești se observă respectul față de natură, respect față de strămoșii săi. În același timp se explică lupta continuă dintre apă și foc, vară și iarnă, bunătate și răutate.

În Tadjikistan atunci când vine primăvara, încep pregătirile pentru Nevruz.

În Nevruz, așa cum este de ani de zile, se găseau 7 obiecte care începeau cu litera “s”. Aceste obiecte sunt: sarap(vin), sut(lapte), sirini(dulciuri), seker(dulciuri), serbet(sirop), sam(lumânare), sona(pieptăne). Ele au următoarea semnificație: vinul reprezintă renașterea, laptele curățenia, dulciurile bucuria de a trăi, zahărul comoditatea, siropul limpezimea, răcoarea și odihna, lumânarea reprezintă focul, pieptănele simbolizează femeia frumoasă.

M. Mirrahimov spune că aceste simboluri au fost schimbate după Islam. Astfel în ziua de sărbătoare se recitește sfântul Coran. În locul celor 7 obiecte simbolice care încep cu litera “s”, folosite anterior, tot în credința musulmană se folosesc alte 7 obiecte simbolice care încep cu litera “s” acestea fiind conform normelor Islamice:

Sarîmsak(usturoi), Sebzi hububat(cereale), Cigde sancid, Seb Elma(măr), Sirke(oțet), Sedefotu, Suhon ege.

După M. Mirrahimov, Nevruzul este sărbătoarea fermierilor care așteaptă venirea primăverii. Sensul vieții fiind dat de către semănarea pământului, sărbătoarea fiind dedicată oamenilor care văd acest lucru.

De Nevruz toți locuitorii satului se pregăteau. În fiecare casă se fierbeau oale întregi de ouă. Ouăle se consumau din belșug, deoarece se credea că odată cu venirea anotimpului călduros belșugul ouălelor va aduce belșug mai departe gospodăriei.

În anul 1991, când Azerbaydjan s-a proclamat independent, s-au declarat două zile naționale: prima a fost Ziua Independenței, iar a doua sărbătoarea Nevruzului. Gospodinele pregăteau mâncăruri cu care îi cinsteau pe musafiri. La turcii azeri particularitatea era pilaful și halvaua. În special dulciurile nu lipseau de pe mesele lor.

În Uzbekistan se află o republică autonomă pe nume Karakalpakistan. În anii 1930, cei ce sărbătoreau Nevruzul erau trimiși în exil. Însă după ce Uzbekistan și-a câștigat independența, această republică autonomă a declarat Nevruzul o sărbătoare națională. Copiii născuți în această zi, primesc numele de Nevruzbay dacă este băiat, iar numele de Nevruzbike dacă este fată.

În anul 1991, Turkmenistan își proclamă independența și Nevruzul devine sărbătoare națională. Nevruzul ia loc lângă celelalte sărbători naționale precum cea de sacrificare a animalului, sărbătoarea covorului și a calului.

Vecină cu Kazahstan și Kîrgîzistan, Republica autonomă Sincang-Uygur(face parte din Republica Populara Chineză) sărbătorește și ea Nevruzul. La turcii uiguri, se folosesc șapte tipuri de alimente(carne uscată, sărată, cap de oaie, brânză, ceapă, grâu fiert, morcovi) și se așează masa de Nevruz.

Turcii aflați în zona Traciei de Est numesc Nevruzul “Mevris”. În zilele noastre acest cuvânt semnifică petrecerile ce au loc la începutul verii.

În ziua de Nevruz unul din obiceiurile importante care se practică este distracția pe câmp. Locul unde va avea loc această distracție se caută să fie verde, cu mulți pomi și să fie lângă apă.

Se fierb ouă. Acestea se vopsesc cu coji de ceapă.

În Crimeea, în ziua de sărbătoare, copiii și tinerii în grupuri de câte 3 sau 8 împodobesc o creangă cu flori de nevruz și încep să se plimbe pe la casele rudelor și vecinilor. În fața fiecărei case vizitate se cântă câte un cântec. Câteva versuri din ce recită:

“Nawrez keldı korınız/ korumnıgın berınız/ cennet bolsın gerınız/ a za nawrezım mubarek.”10

“Naurezul a venit/ veniți și dați-ne ce ni se cuvine/să aveți parte de Rai,/Naurez fericit!”

După ce recită poezia, copiii dau cadou oaspeților din creangă câte o floare de Nevruz. Această floare simbolizează venirea primăverii. După ce dau aceste flori, ei primesc în coș bani, ouă, dulciuri etc.De asemeni oaspeții leagă de creangă batiste, baticuri, eșarfe etc. Tinerii, după colind, împart între ei ce au primit în coș..

După credința lor, fetele își împodobesc părul cu flori de Nevruz pentru a le rămâne sufletul tânăr și pentru a le crește părul mai repede.

Un alt obicei este și scoaterea animalelor precum calul, oaia, vaca în fața casei pentru a li se da de mâncare.

Tătarii, cu prilejul venirii acestei sărbători, fierb ouă și le vopsesc în fel și fel de culori. Facând acest lucru se credea că și roadele noului an vor fi din belșug precum sunt ouăle. O parte din aceste ouă se mănâncă în familie, iar o parte este dată copiilor și tinerilor care vin să felicite nevruzul. Sărbătoarea de nevruz și la tătarii din Crimeea durează o săptămână.

Nevruzul nu este sărbătorit numai de către turcii din Turcia, ci de toată lumea turcică. Turcia a făcut cunoștință cu Nevruzul puțin mai târziu, prin anii 1990. Sunt două motive importante prin care răspândirea a fost făcută mai greu: aceasta sărbătoare era considerată religioasă iar Uniunea Sovietică a interzis-o, iar al doilea motiv este necunoașterea lumii turcice din jur.

___________________________

10. Önal, Mehmet Naci, Nevruz Geleneği, Aklın ve Bilimin Aydınlığında Eğitim, 2006,p. 89

În ziua de azi, pentru turcii din meleagurile Anatoliei, venirea acestei sărbători are un rol special, deoarece majoritatea dintre ei se ocupă cu agricultura și cu ciobănitul. Toți țăranii își petrec timpul ori pe câmp semănând, ori având grijă de oi. La sate, viața este monotonă și fără vlagă, însă când vine luna februarie turmele de animale ies pe câmpii și începe renașterea. Odată cu venirea lunii martie încep petrecerile, se pregătesc bucate alese, se mănâncă dulciuri și halva. Aceste petreceri țin cât este primăvara de lungă. Pentru turci, pe 6 mai incepe vara, pe 7 noiembrie începe iarna, iar primăvara este între 17 februarie și 6 mai.

Și turcii din Iugoslavia serbează Nevruzul, această serbare fiind foarte răspândită.

Copiii iubesc și îndrăgesc foarte mult aceasta sărbătoare. De Nevruz, toate familiile în limita posibilităților cumpără haine noi copiilor, tinerilor și bătrânilor. După credința populației, dacă întâmpini noul an cu haine curate, casa îngrijită și cu zâmbetul pe buze tot anul vei fii fericit. Pe 21 martie copiii ciocnesc ouăle, se înveselesc și primesc cadouri de la vârstnici. Persoanele adulte își fac vizite, se duc să viziteze mormintele, se roagă pentru cei decedați.

Culorile folosite la Nevruz

„În dezgropările realizate în Altay la mormintele domnitorilor turci în anul 1935 s-au găsit veșminte de culoare verde, galben și roșu. Aceste 3 culori sunt atât culori naționale ale lumii turcești cât și culori cu simbol islamic. Culorile acestea nu sunt folosite pentru a destrăma unitatea țărilor turcice, ci dimpotrivă pentru a o lega mai strâns, de a împreuna culturile mai multor țări.”11

Albul în credințele turcești semnifică măreția, corectitudinea, dreptatea și puterea. Cu această culoare se îmbrăcau marii statului atunci când mergeau la război.

Galbenul simbolizează centrul pământului și totodată statul. Aceasta reprezintă inteligență, ingeniozitate, cunoștință.

Verdele se obține prin combinarea albastrului cu galbenul. Albastrul îi oferă culorii verzi liniște, iar galbenul îi dă căldură. În natură întâlnim verdele în rândul plantelor, pomi-

__________________

11. Abdula, Gulten, Türk Boylarında Bahar Bayramları, Nevruz ve Hıdrellez, 2009, p.23-33

lor. Dacă o plantă este verde înseamnă că aceasta este tânără ;la fel și această culoare reprezintă tinerețea și viața.

Roșul reprezintă o culoare de bază din paleta de culori. În natură întâlnim exemple de această culoare în foc și sânge. Asta înseamnă că această culoare semnifică puterea și emoția.

Tăcerea, frica, întunericul, îmbrăcămintea de seară sunt reunite în culoarea neagră. În cultura turcească această culoare este reunită în pământ.

Rozul reprezintă norul fericirii, finețea, rușinea, inocența.

Creativitatea, libertatea, pesimismul este reprezentat de către mov. Aceasta este culoarea frumuseții.

Proprietățile sărbătorii de „Nevruz”

Venirea ”Nevruz”-ului semnifică întoarcerea primăverii; tot universul fiind reînnoit și împodobit în verde, înflorit, renăscut. Bucuria adusă de primăvară a fost transcrisă în poezii, descriind astfel petrecerile ce au loc în acest anotimp. Poeții consideră Nevruzul un rege, atribuindu-i proprietăți justițiare.

De sărbătoarea Nevruzului se curăță mormintele, se așează pietre funerare mormintelor, se plantează flori, iarbă, se rostesc rugăciuni. Săracilor li se împart fructe, bani și mâncare.

Pregătirile ce au loc înaintea sărbătorii de Nevruz sunt:

Curățenia: Înaintea venirii noului an, pregătirile încep în forță. Prima dintre acestea o reprezintă curățenia. Se începe de obicei fie cu 10, 15, 30 ori 40 de zile înaintea sărbătorii. În multe locuri din Azerbaidjan, femeile se întâlnesc și fac împreună curat.

Numărătorii: În unele sate, cu 40 sau 15 zile înainte de sărbătoare, vin persoanele numite „numărători”, vin și cântă, îi distrează pe localnici, iar la final aceștia sunt răsplătiți cu bani si hrană. Din ce au primit, numărătorii împart și cu nevoiașii satului.

Ultima seară de miercuri: În ultima seară de miercuri a anului se petrece. Are loc o petrecere speciala.

Săritul peste foc: Focul care arde este considerat prielnic și pentru sufletele persoanelor decedate.

Masa de seară: În ultima seară de miercuri a anului, în toate casele din Azerbaidjan se prepară pilav și multe alte mâncăruri delicioase.

Ascultarea ușilor: Când se înserează, copiii ascultă la ușile vecinilor sau ale necunoscuților conversațiile acestora. Dacă aud convorbiri bune, în noul an dorințele li se vor împlini; iar dacă aud convorbiri rele dorințele nu li se vor îndeplini.

Dorința: Pentru a verifica dacă dorințele li se vor îndeplini, seara copiii ies afară și își pun cheia casei în încălțămintea dreaptă începând să asculte trecătorii de pe stradă. Dacă cuvintele sunt bune dorința lor se va îndeplini, iar dacă cuvintele sunt rele dorințele nu se vor îndeplini în noul an.

În serbările de Nevruz, cursele cu cai erau pe primul loc. Caii erau hrăniți bine tot anul, iar în ziua aceea de sărbătoare erau scoși afară și erau călăriți.

De obicei, cea mai importantă cursă de cai a anului era de Nevruz.

În Azerbaidjan cursele de cai erau desfășurate în prima zi a Nevruzului pe când în Kazahstan în ultima zi a sărbătorii.

De asemeni se efectuează și spectacole cu cai, fiecare aratând ce a învățat în timpul anului.

Pe câmp se aduc mâncăruri, se cânta, se joacă. Mâncarea adusă este servită la prânz, iar cu cojile de ouă se bea apă de la pârâu. Oamenii credeau că făcând acest ritual vor scăpa de durerile din gât.

Copiii și tinerii se rostogoleau pe iarba verde. Se credea că așa ei vor crește mai bine, și că vor scăpa de durerile de spate.

În drumul spre casă se culegeau flori mici violet. Florile adunate erau oferite cadou celor care nu au putut participa la petrecere.

Cei care nu au putut participa la serbarea Nevruz miros aceasta floare de 3 ori si o trec pe la ochi tot de atatea ori.

Anul nou, al Nevruzului ( Nawrezului), este ziua împăcării, a bunei dispoziții și a bucuriei.

HIDRILLEZ

De mii de ani, popoarele turcice sărbătoreau venirea primăverii, ieșirea din iarnă, ample manifestări fiind dedicate unui „nou an” de la care se așteaptă belșug, prosperitate, realizări neîmplinite poate de generații. Semnificații profunde, islamice și preislamice, îmbogățesc tradiția. Cercetătorii au explicat originile și simbolurile, pornind chiar de la vechile calendare iraniene, demonstrând că în perioada 21 martie- 6 mai, deci de la Nawrez la Hîdrîllez, comunitatea se află în sărbătoare.

Ziua de 6 mai este cunoscută la toate popoarele de origine turcă, ea înseamnă de fapt sfârșitul serbărilor primăverii, începute cu Nawrez. Dacă turcii spun „hâdârlez”, tătarii spun „kıdırlez” referindu-se la mitul renașterii naturii, mitul sosirii verii. De aici și urarea „Kıdırlez kayırlı bolsın!” cu sensul „La mulți ani de Kıdırlez!” transmisă de sute de ani.

Hıdrıllez există în Caucaz, în Dobrogea, în Bulgaria, Crimeea, Turcia fiind o sărbătoare mult cunoscută și serbată de lumea turcică..

Se crede că Hıdrıllez( Kıdırlez) este ziua în care profeții Hızır și Ilyas s-au întâlnit pe Pământ. Împreunând cele două substantive proprii Hızır și Ilyas, în limbajul popular, s-a format un nou cuvânt, acela de Hıdrıllez. După calendarul Gregorian ziua de Hıdrıllez este serbată pe 6 mai, iar după calendarul Rumi sau Julien, pe data de 23 aprilie. Pe vremuri, un an calendaristic se împărțea în 2 semestre. De pe 6 mai până pe 8 noiembrie era anotimpul vara, iar de pe 8 noiembrie până pe 6 mai era anotimpul iarna. Din aceasta cauză, rezultă ca pe data de 6 mai se termina iarna și începea vara. Această zi este un bun prilej de a sărbători venirea verii. Anul se împarte între zilele de Hızır și zilele de Kasım( Noiembrie). Pe 6 martie încep zilele de Hızır și durează 186 de zile, iar de la 8 noiembrie încep zilele de Kasım(Noiembrie) care durează 179 de zile. De Hıdrıllez se serbează venirea primăverii. În mitologie se amintește de cei ce au avut puteri supranaturale.

În legătură cu Hızır și Hıdrıllez s-au formulat nenumărate opinii de-a lungul timpului; unele dintre acestea susțin că Hıdrıllez aparține culturii mesopotamiene și celei anatoliene. Altele afirmă că este dinainte de Islam și aparține țărilor islamice din Orientul Mijlociu. Este imposibil însă să includem sărbătoarea Hıdrıllezului în credință, Hızır făcând parte doar dintr-o cultură.

Se știe că încă de la începuturile omenirii, cei din Mesopotamia, Anatolia, Iran, Grecia și chiar estul Mării Mediterane practicau comemorarea zeilor și efectuau ritualuri atunci când venea primăvara. După credințele răspândite se credea că Hızır a băut din apa care dă viață și a ajuns la nemurire. Se spune că primăvara umbla printre oameni și le dăruia sănătate, belșug, iar cu inima curată pe care o avea îi ajuta și le făcea bine. În locurile unde mergea împărtășea belșug, împliniri. Persoanelor bolnave le dădea putere de vindecare, persoanelor cu probleme le rezolva grijile ce le aveau, le dădea soluții. Făcea ca animalele să se înmulțească sănătos, iar oamenii să fie mai puternici. Deschidea norocul oamenilor. Este simbolul norocului și al șansei, al miracolului. Este un profet ce a ajuns într-un loc bun pentru Allah. Nu se știe locul și perioada unde a trăit Hızır. Fiind simbolul primăverii, această zi era sărbătorită și de către creștini.

În mitologie, locul unde călca Hızır înverzea și creșteau ierburi. Hıdrıllez se considera și începutul perioadei unde totul este verde și înflorit. Ziua de Hıdrıllez este destinată distracției.

Cu ploaia de la Hıdrıllez fetele își spălau părul. Credeau că prin acest ritual va veni belșugul în casele unde vor merge ca mirese, că vor avea o sănătate mai bună și că această apă le va face părul să crească mai repede și sănătos.

În ziua de Hıdrıllez nu se rup crengi, nu se taie copaci. Oamenii în această zi își pun dorințe.

Fetele tinere au creat obiceiul ca în această zi să se întâlnească sub un pom de trandafir. Ele credeau că dorințele puse acolo se vor îndeplini. Oamenii, în zilele noastre, se întâlnesc și organizează distracții pe câmpii, își pun dorințe și leagă batiste de crengile unui copac.

În zilele noastre, motivul organizării este reprezentat de intrarea în anotimpul cald, folosirea de beneficiile soarelui. Oamenii merg la picnic și scapă de stres. Atunci se organizează și logodne, nunți, botezuri. Oamenii cred că prin această zi se alungă ghinionul.

Este sărbătoarea primăverii. Seara de Hıdrıllez se petrece cu rugăciuni. Tradiția de Hıdrıllez își ia locul și în datinile și obiceiurile de folclor, dar a fost de asemeni reflectată și în operele populare.

Hızır a atins nemurirea pentru că a băut din apa vieții. Hızır este mai degrabă o stare naturală de bine care împrospăta viețile noastre când venea vara. El poseda puteri de a face miracole, ajuta oamenii cu inima curată când aveau nevoie.

Hıdrıllez începe pe data de 21 martie și se termină pe 20 iunie, iar Hıdrıllez își ia locul exact la mijloc de primăvară, pe 6 mai. Această zi se numește și Ziua Verde. Zilele acestea sunt cele mai frumoase, în care inimile sunt umplute cu bucurie și gingășie.

În limbajul turcilor din Crimeea acesta este cuvântul „Kıdırlez”- a trecut cu acest nume și așa s-a înrădăcinat.

Profetul Ilyas care se crede că a ajuns la nemurire a ajuns să se plimbe prin deșert, câmpii și după unii, s-a apropiat de Allah prin gesturile și acțiunile sale frumoase si islamice. Se spunea că Allah se făcea văzut de către cei ce i-au câștigat iubirea.

Poporul îi spune Hıdırnebi și Hıdır Ilyas. Persoanele care au avut șansa să îl vadă se credea că li se vor îndeplini toate dorințele.

Înainte lumea ținea socoteală anului calendaristic prin Hıdrıllez și luna Noiembrie. În multe dintre treburile lor acestea erau considerate începutul lucrurilor și respectiv, sfârșitul lucrurilor. Atunci când un om sărac se apropia de un om bogat pentru a-i fi cioban se spunea de la „Hıdrıllez la Noiembrie” sau de la „Noiembrie până la Hıdrıllez”. Așa se efectua înțelegerea dintre cei doi. Așa reieșea că între cei doi era o înțelegere de jumătate de an. Astfel de înțelegeri se făceau și de la un an la altul. Se spunea în felul următor de la „Hıdrıllez la Hıdrıllez”sau de la „Noiembrie pâna la Noiembrie”. La fel și logodnele, nunțile se stabileau : „în săptămâna cu Hıdrıllez” sau „înainte de Noiembrie cu 2 săptămâni.”

Credințele de Hıdrıllez :

În dimineața de Hıdrıllez ciobanul scoate la păscut animalele cu o creangă înverzită de pom fructifer. Acest obicei încă mai este practicat și în zilele noastre și se crede că așa pământul pe care ei vor călca va da roade.

În seara zilei de 5 mai la toate ușile gospodăriilor se pun frunze verzi pentru ca răul și vrăjitoarele să nu intre. Făcând în acest fel oamenii cred că vor alunga răul și că vor fi protejați.

În dimineața de Hıdrıllez din plante aromatice se fac parfumuri de cameră. Se crede astfel că se vor proteja de forțele rele.

Săritul peste foc este un alt ritual prezent în această sărbătoare. Oamenii cred că așa vor scăpa de bolile pe care le posedă. În seara de Hıdrıllez, după ce la fiecare casă se pun frunze verzi pe porțile lor, se fac focuri între golurile străzilor din sat. După ce focul scădea, toți sătenii săreau peste el de 7 ori. Se crede că sărind peste foc oamenii vor fi tari precum oțelul. Aici ieșea la iveală măreția pe care focul o poseda.

Numărul 7 are o semnificație deosebită.

Laptele muls în ziua de Hıdrıllez se distribuie o parte la săteni și dintr-o parte se prepară brânză proaspătă. În zilele noastre acest obicei nu mai este știut și din această cauză nu mai este practicat.

Se crede că rugăciunile efectuate vor fi îndeplinite.

În seara de Hıdrıllez fetele se adună la una dintre ele și organizează o distracție. Acum numai în seara de 5 mai se întâlnesc undeva și organizează o distracție mică. Înainte se întâlneau la casa unei fete logodite.

Înainte ca soarele să răsară, fetele săreau peste o apă curgătoare și se dădeau pe leagăn, iar când o făceau își puneau dorințe.

În dimineața de 6 mai oamenii se rostogoleau pe iarba verde. Credeau că vor avea din puterea mamei natură.

În dimineața de Hıdrıllez se căra apa în ulcior de la fântână. Se credea că animalele vor da mai multă productivitate.

Cei ce nu dormeau toată noaptea aveau dreptul de a culege flori pe nume Hıdrıllez.

Atunci când se făcea plăcintă specială de Hıdrıllez se împărțea în 12 părți egale. Prima parte era dorința Hızır.

Se obișnuia să se mănânce brânză preparată proaspăt.

Se crede că Hızır și Ilyas în seara aceasta s-au întâlnit. Se considera sfârșitul iernii, începutul verii.

În seara de Hıdrıllez, pe 5 mai, în toate grajdurile din sat se efectuau trageri cu pistlolul. Oamenii făceau asta deoarece credeau că astlfel vor apăra animalele de boli infecțioase.

De Hıdrıllez și de Nevruz se fac vizite la mormintele celor dragi. Se curăță și se face întreținerea mormintelor.

Mâncarea de nohut care se face de Hıdrıllez aduce belșug. Nu mai există persoane care prepară și în ziua de azi.

Credința pe care oamenii o au față de Hızır este mare.

Înainte în fiecare gospodărie, de Hıdrıllez se făcea focul. Prin acest ritual începea o nouă viață.

II.3. OBICEIURI ȘI TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ LA TURCO-TĂTARII DIN DOBROGEA

Sosirea primăverii este sărbătorită la toate popoarele născătoare de datini și obiceiuri. Alături de români, această bucurie este împărtășită de toți compatrioții lor- turci, tătari, aromâni, greci, evrei, ruși lipoveni etc.

Printre sărbătorile de primăvară ale turco-tătarilor din Dobrogea, pe lângă Nawrez și Kıdırlez se află și Saban Toy (Sărbătoarea de semănat).

Primele semănături de primăvară puteau începe imediat după a 110-a zi a lunii noiembrie. Dacă se calculează după calendarul din zilele noastre din luna noiembrie până la anul nou sunt 53 de zile. Atunci acest “o suta zece” are loc pe 26 februarie. Dacă după această dată, timpul era bun și unele semne vesteau venirea primăverii, semănatul putea începe.

În acea zi, rudele sau cei care aveau tarlaua aproape se întruneau în grupuri mari și ieșeau la munca câmpului. Înainte să se semene pământul existau unele ritualuri și obiceiuri la care participa toată lumea. În trecut, la aceste întruniri lua parte toată populația satului. Pe câmp se intra cântând și jucând. Mașinăriile și animalele care trăgeau se împodobeau cu batiste și fundițe. Nu lipseau tobele și clarinetele. Cea mai importantă persoană din sat trăgea o dâră pe pământ cu plugul și împrăștia semințe urând să fie o recoltă bogată. Pe urma lăsată de plug se rostogoleau apoi niște pâini „mari cât roata carului” coapte la vatră. Aceste pâini se mâncau apoi de către săteni. De la masă nu lipsea nici „salma”(paste sub formă de fluture fierte în apă). Pe lângă pâine și salma toți aduceau bunătăți la masă. Sătenii își urau unii altora recoltă bogată.

Acest ceremonial deschidea muncile agricole de primăvară. Cei bătrâni își aduc bine aminte această perioadă, dar de câțiva ani acest ritual nu se mai practică. Aceste ritualuri erau făcute primăvara, deoarece până de curând turco-tătarii nu semănau în octombrie. Chiar și grâul se prefera să se semene în primăvară. Un ceremonial asemănător avea loc și la începutul treierișului.

Sărbătorile de Nawrez și Kıdırlez fac parte din comoara culturală, istorică, artistică și morală a lumii turcice. Turco-tătarii sunt conservatori și țin de obiceiurile și datinile lor.

În vremea rece și friguroasă de iarna, se simte trecerea anotimpului , iar zilele dătătoare de bucurie si veselie își fac intrarea. Bineînțeles că se iubește acest anotimp care ne mărește bucuria din suflet, înmulțind sentimentul de plăcerea de a trăi. Natura, care intrase în hibernare, odată cu venirea primăverii se trezește, învie. Pomii care au fost dezbrăcați de iarnă, înverzesc, ierburile cresc. Pe dealuri și câmpii, vestitorul primăverii, Nevruzul, începe să crească. În jur împrăștie un miros plăcut. Este un miros care dă plăcere și liniște. „Nevruz” reprezintă numele unei flori firave și gingașe, iar din această pricina este pusă chiar și ca nume fetelor care locuiesc în ținuturile Anatoliei.

Este timpul reîntoarcerii păsărilor ce au plecat în țările calde. Barza își face cuib deasupra unui pom.

O strofă dintr-o poezie ce vestește venirea Nevruzului (traducere):

„Kalk, kalk totam, kalk totam

Pencereden bak totam.

Navrez sevre bak totam, totam

Navrez, navrezîm mubarek.”12

(Trezește-te, trezește-te sora mea, trezește-te sora mea,

Uită-te pe geam sora mea

_____________________

12. Mehmet, Vani Yurtsever, Nevruz, Emel, Sayı 75, 1973, p.33

A înflorit Nevruzul,

Să ai parte de un Nevruz fericit.)

Preocupările principale ale turco-tătarilor din Dobrogea erau agricultura și creșterea animalelor. De fapt turco-tătarii erau preocupați de agricultură de câteva secole. Dar creșterea animalelor cu coarne și a cailor se întinde pe o perioadă lungă de timp. Pentru a înțelege datinile și tradițiile turco-tătarilor trebuie reținute și câteva informații în legătură cu viața lor personală și cea de familie.

Chiar dacă din punct de vedere religios turco-tătarii sunt musulmani și urmăresc calendarul Islamic, în tradițiile laice urmăresc întru-un mod specific calendarul soarelui.

Simbolurile Nevruzului sunt grâul încolțit, care semnifică noul an, focul care este prezent și în casele oamenilor care aprind lumânări în cele patru colțuri ale camerelor.

În Dobrogea, în perioada 21-23 martie se sărbătorea Nawrez prin cetele de colindători care umblau din casă în casă, prin sat cântând:

„ Nawrez keldı korânâz,

Korâmlâgân berânâz

Cennet bolsân cerânâz

Haza nawrezâm mubarek!”

(A venit Nawrez, priviți,/ Cu ce vă prisosește-l dăruiți/ În Rai să se transforme acest loc/ Înalță slavă Sfântului Nawrez!). Porneau întotdeauna de la casa preotului (hoca) și apoi mergeau la casa învățătorului, primarului și la casele celor înstăriți respectând astfel ierarhia satului islamic. Casele turco-tătarilor erau împodobite cu ornamente și gospodarii aveau pregătite daruri pentru colindători-marame, prosoape, broderii, batiste brodate, bani. În sat se organizau două cel mult patru cete de colindători. Grupurile erau însoțite de dawul și zurna. Ei luau o creangă înmugurită pe care o împodobeau cu ghiocei, cu batiste brodate, cu flori de primăvară și așa colindau. Fiecare copil participant are un rol- să țină creanga cu nawrez, să țină coșul cu ouă, să țină banii primiți, să îi păzească pe cei care cântă de câini. Colindau satele cântând:

Naurez

În numele preasfântului Allah

Și-a simplității lumii lui Mustafa

Iubirea nu ți-o pierde pentru neam

Înalță slavă sfântului Naurez!

A venit Naurez, primiți

Cu ce vă prisosește-l dăruiți

În Rai să se transforme acest loc

Înalță slavă Sfântului Naurez!

A renăscut natura, vine vara

S-anfipt în glie cu putere plugul

Sub talpa ocrotitorului Ali cel sfânt

Înalță slavă Sfântului Naurez!

Sfârșite-s cele nouăzeci, începe Martie

De șase luni tu încă zaci ca un moșneag!

Te scoală, dar, opincile încalță,

Înalță slavă Sfântului Naurez!

Scoală, scoală,cu cât pe degete ai prins

Încalță iar papucii înfloriți

Prinde la Naurez năframa ta,

Înalță slavă Sfântului Naurez!

Grădină înflorită-n fața casei

Mai caută-n bocceaua cu minuni

Ori o maramă, ori bănuți ușori

Înalță slavă Sfântului Naurez!

(Traducere după originalul publicat de Ali Osman Becmambet în „ Zilele vieții mele”, Keșken kunler)13

În această zi se spuneau poezii între fete și băieți, catrene,„ mane”. În acea perioadă se vorbea în formă poetică, fetele și băieții nu vorbeau în mod direct, ca în zilele noastre.

În noapte nevruzului fetele aruncau într-un urcior un obiect, a doua zi o femeie în vârstă spunea un catren, scotea obiectul și se presupunea că soarta fetei va fi conform catrenului zis de femeie. Pentru ca să fie mereu tinere și cu viața veselă, destinsă, fetele, de Nawrez, se împodobesc cu flori de primăvară.

Această sărbătoare începe cu o curățenie generală, iar lumea aruncă în foc hainele vechi și-și cumpără altele noi, aceasta simbolizând că necazurile și supărările se aruncă odată cu hainele cele vechi. Apoi, oamenii sar peste foc ca mod de purificare, de curățire, de alungare a necazurilor și supărărilor, a duhurilor rele, de boli și suferințe. Tătarii spun maga aruwlık, imansızga zamanlık. Cultul focului purificator, cu înrădăcinare în preislamism, este atestat atât în ritualul funerar, cât și în manifestările de Nawrez.

OT/OD , ateșin,foc- are o importanță mare în viața unui om. În mitologia tuturor oamenilor de pe globul pământesc se vede acest lucru. OT- este viața pe pământ. La lumina și căldura lui crește speranța, iubirea, înțelegerea, respectul se înfiripă în viață. OT/

__________________________

13. Akmolla, Güner, Tătarii din Dobrogea-eseu, Editura NewLine, Constanța, 2005, p.54-55

ATEȘ altă dată arde totul și transformă în cenușă iar altă dată dă viață pe pământ. Așa cum se vede are două înțelesuri- a da viață sau a distruge. Cu 600000 de ani în urmă, oamenii au descoperit și folosit focul(ot ). În limba noastră este un cuvânt vechi și foarte important. În toate limbile turcice se găsește sub denumire de ot/ od sau ateș: Turcia- ateș / od; Azerbaidjan- ataș / od; Kazahstan- ot / jalın; Kârgâzstan –ot ; Uzbekistan- ut / alav, ataș; Tatarstan- ut / yalkın; Turkmenistan- ot

În viața tătarilor „ ot/ ateșın” are o mare importanță- te ferește de dușmani și curăță răutățile. În obiceiurile noastre „ot / od, ateș” este cel mai apropiat ajutor al oamenilor împotriva fricii de dușmani dându-le încredere cum zic zicalele (atasozu): „ot tutunsuz bolmas, yigit yazuksuz bolmas” [=ateș dumansîz, genc gunahsîz olmaz.],„ozum menıng budursın/ Otî anîng calkanur.” [= benim gonlum bildircin, onun ateși calkanir.]14

„ Yagı otın ocurgen

Toydın anı kocurgen

Îșlar uzup kecurgen

Tegdı okı olduru.” [Dușman ateșini sonduren, onları ordudan uzaklaștıran, ișleri uzup bașaran idi; olumun oldurucu oku degdi. DLT, c.l., s.522]15

În obiceiurile noastre „ot, od / ateș”(focul) este cel mai apropiat ajutor, sprijin al oamenilor, el speriind dușmanii conform proverbelor: „ Ateș duștugu yeri yakar”- Unde cade focul arde; „Ateș kıș gununun meyvasıdır”- Focul este fructul zilei de iarnă.

Cuvântul „ateș”(foc) a venit în limbile turcice din limba persană în locul cuvântului „ot/ od” dar în multe proverbe se folosește încă cuvântul „ot/od”.

La tătarii crimeeni există obiceiul ca focul care arde să fie acoperit cu cenușă pentru a rezista până a doua zi când se aprinde din nou. A nu stinge focul înseamnă a trăi.

„ Ot bastırıp cıkkanlar. Romanya’da Kırım’dan kelgen Tatarlar’nın yașamında, eskıden, akșam yemegı așalgan sora, tandırdaki korlarnın ustıne kul bastırıla edı. Bonday

_____________________

14.Mahmud, Kașgarlı, Divanu Lugati’t Turk, c.l., p.400, p. 513

15. Mahmud, Kașgarlı, Divanu Lugati’t Turk, c.l., p.522

etıp, ertesı kun ot cagacakta, ot tutuștıracakta, kulnın ıșınde komulı kalgan korlar gene otnı canlandıra tutuștıra. Bonday etıp ot daima alewlı, canlı kala”. Conform obiceiurilor turco-tătarilor dobrogeni „Otka tukırılmez, onın ustınden atlap geșılmez, pislıkler atılmaz, balların kolına berılmez, akșam karanlıgından sora ot ıstep kelgenlerge berılmez, kulı bolacak bolmaycak yerge atılıp șangıtılmaz; bondan dolayı er ailenın azbarında, karaldısında kul togılgen ozel bır yer bardır, kultobe.”16 (Nu se scuipă în foc, nu se sare peste foc, nu se aruncă murdării în foc, nu se lasă la îndemâna copiilor, seara după ce se întunecă, celor care cer foc nu li se dă, cenușa nu se aruncă oriunde, iar locul unde se aruncă se numește „kultobe”.

Tătarul își iubea calul, el fiind prezent la orice manifestare. Întrecerile de cai constituiau evenimente de vârf și calul împodobit strălucea alături de călăreț. Calul era cel care îl ajuta să are, să semene, să secere, să parcurgă diverse distanțe.

Primăvara, în urmă cu 40-50 de ani în urmă, turco-tătarii din Dobrogea aveau și următoarele obiceiuri: Șam atlama, Kufur Akșamı/ gecesı, Gavur Yuzu, Kızıl Yumurta, Ateș bayramı, Yavuryuzı.

Kufur Akșamı/ gecesı este un obicei în care seara, după ce se întunecă, sau dimineața în zori se face foc în curte și se sare peste flăcări zicând:

”Aurlıgım yaurge

Gengılıgım ozıme.”

pentru a scăpa de durere, de tristețe, de boli.

Purificarea prin foc era un moment în care tinerii săreau peste focul ce era păzit de cei vârstnici. Împreună invocau belșugul holdelor.

I.Dumitrescu din satul Perveli- Moșneni, unde a locuit și a muncit ca învățător, a cunoscut obiceiurile tătărești și în Analele Dobrogei din anul 1921, lunile aprilie-iunie, în

__________________________

16. Nevzat, Yusuf Sarigol, Simboluri mitologice din poeziile lui Mehmet Niyazi –Tradiții și obiceiuri-Revista Karadeniz, anul XX, nr. 192/7, iulie 2009, pag. 8-10)

în articolul „Sărbători la tătari” scrie despre obiceiul de a sări peste foc.

Mehmet Naci Onal în „Dobruca Türklerinde Küfür Akșamı Torenleri” s-a oprit asupra obiceiului de a sări peste foc. În noaptea de Paște, băieții și fetele se adunau pe un maidan unde făceau un foc mare și săreau de trei ori peste el. Cu cât flacăra era mai mare, cu atât băiatul care sărea devenea mai înalt. Bătrânii și copiii făceau un foc separat și fiecare striga când sărea ca toate necazurile și durerile să plece asupra ghiaurilor. Din această cauză, între musulmani și creștini s-au iscat multe certuri în anii 1934-1935 în satul Regep Kuyusî.

Ahmed- Naci Cafer Ali în„ Kültürümüzün Meseleleri” spune că în ziua de Kîdîrlez bătrânii și tinerii se adunau la marginea satului. Turco-tătarii din Dobrogea numesc acestă sărbătoare Tepreș. În acea zi și în ziua de yawur yuzî (duminica înainte de Paște) copiii săreau peste foc zicând „Awurlıgım kazakka, cengıllıgım ozıme”17(toate necazurile asupra creștinilor, binele asupra noastră). Din exemplele date se înțelege că tinerii săreau peste ateș/ ot (flacără/ foc) sau se tăvăleau pe iarba verde, fragedă spunând zicalele „ Agîrlîgîm, ugurlugum dokulsun bu ateșîn ustune./ Agîrlîgîm hep bu ateșe./ Agîrlîgîm, ugurlugum dokulsun odda yanîp kul olsun./ Yansîn alev sîcrasîn, menîm bahtîm acîlsîn.” ( Toate durerile, necazurile să se ducă de la noi peste flacăra focului făcându-se cenușă.)

Sărind peste foc, oamenii trăiesc cu gândul că și-au curățat corpul și sufletul. Acest obcei de a sări peste foc, în unele zone se desfășoară de sărbătorile de Nawrez, Kîdîrlez sau în unele zone de Paștele creștinilor. În unele zone era obiceiul ca pe întuneric să atârne rufele pe sârmă, răsucite, fără să fie stoarse, înțelegându-se prin acest obicei că cine li se împotrivește să rămână cu gâtul sucit.

Săritul peste foc este întâlnit și în obiceiurile românilor și al celor din Europa Centrală și de Nord, dar și la popoarele din Balcani. Rusaliile ( Dies Rosae, Rosatines sau Rosalia din latină) se sărbătoresc după Paște. Cu această ocazie se danseză ” Călușarii” care reprezintă săritura peste foc. Alt obicei Sânzienele (Drăgaicele)- cu ocazia solstițiului de vară, pentru a fi bogăție pe tarlale, se sare peste foc.

De la imamul satului copiii învățau să recite Naurezul.

________________________

17. Ahmed- Naci, Cafer Ali , Kültürümüzün Meseleleri, Istanbul, 2012, p. 26

Nawrez cirri

(Cântecul primăverii)

Nawrez keldî korînîz

Korîmnîgîn berînîz

Cennet bolsîn cerînîz

A za, nawrezîm mubarek.

Yaz keldî yaban

Tîgîldî yerge saban

El hayatu vel iman

A za, nawrezîm mubarek. .

Yaz keldî carîk boldî

Aywanlar arîk boldî

Konlerî șarîk boldî

A za, nawrezîm mubarek.

Nawrez keldî yaz keldî

Ordek keldî, kaz keldî

Kușlardan awaz keldî

A za, nawrezîm mubarek.

Ceșmelerden suw akar

Cengem kapîdan bakar

Tokîzga șewre takar

A za, nawrezîm mubarek.

Uyum aldînda bașka

Aktar totam bîr bokșa

Ya marama, ya akșa

A za, nawrezîm mubarek.

Awalarda ușar kaz

Men aytayîm, ozîn yaz,

Iște keldî bahar, yaz

A za, nawrezîm mubarek.18

De Nawrez se gătesc peste șapte feluri de mâncare, pentru că șapte este un număr cu noroc. Se fac foarte multe prăjituri, mâncăruri din carne de oaie, bucate tradiționale specifice.„Gospodinele frământă și coc kalakay= pâinișoare mici, rotunde care, în ziua de Nawrez se rostogolesc pe deal. Dacă kalakay –pâinița cade cu fața în sus, recolta va fi bogată, dacă nu, nu. Cei care cresc oi și vite, le mulg și împrăștie laptele muls pe pragul grajdului, saivanei cu speranța că producția de lapte va fi mai bogată. Familiile sădesc flori

__________________

18. Boztorgay-Folclor tătar, Editura Kriterion, București, 1996, p. 23-24

și pomi fructiferi- bărbații meri și femeile sădesc peri.”19

La turco-tătari, în ziua de Nawrez se ciocnesc ouă vopsite în coajă de ceapă. Cojile aruncate pe jos semnifică simbolul lepădării de urât, de anotimpul rece, de lipsuri.

Nu sunt uitați nici morții. În aceste zile se face curățenie la morminte, se răsădesc flori, se citesc rugăciuni și se dă de pomană săracilor.

După două- trei săptămâni de la Nawrez, alt obicei practicat era „Lupta berbecilor”( ”Koșkar turtîștîrmek”). Berbecii erau bine îngrijiți un an de zile și pregătiți pentru întrecere. Fetele și băieții se adunau pe dealul satului unde se distrau cântând, dansând, jucând diferite jocuri. Doi băieți aduceau berbecii. Se așezau la o distanță de 10 m unul de altul. Un alt băiat arbitra și hotăra când vor da drumul berbecilor pentru luptă. Cei doi berbeci, cu toate puterile, se împungeau. Cel care câștiga era împodobit cu „șeure”, batiste, prosoape. Darurile primite de câștigători erau berbecul, steagul și premii speciale din partea juriului( haine, prosoape, broderii).

Aveau loc jocuri specifice trântă (kureș), kız kuwuw, altıbakan.

Luptele tătărești erau practicate de luptătorii de performanță numiți ” pehlivani”.

Luptele erau organizate cu fast. Luptătorii erau organizați pe categorii, regulamentul era sever, cu strategii fixe și era anunțat de arbitrii. Învingătorul, adică „pehlivanul”, ridica berbecul deasupra capului și îl juca în fața spectatorilor. La kureș participau luptători din toate satele, indiferent de etnie, credință sau convingeri și câștiga cel mai bun.

____________________________

19. Revista Karadeniz, Anul XXV, nr. 250/3, martie 2014, Constanța, Ibram Nuredin, Nawrez sărbătoarea primăverii, p.3-4

Kıdırlez

Tătarii din Dobrogea serbează ziua de Kıdırlez precum o sărbătoare religioasă. Se cresc oi special pentru a fi sacrificate în acea zi. Pregătirile pentru această sărbătoare încep încă din vinerea de dinaintea Kıdırlezului și de atunci oamenii se adună la geamie și, discutând, stabilesc locul unde vor petrece sărbătoarea.

Se începea prin a face o curățenie generală în casă, se pregăteau diverse preparate culinare. Cu o zi înainte de Kıdırlez se dădea lapte caselor unde nu existau animale producătoare de lapte. Din acest lapte se făceau în special plăcinte și orez cu lapte. În fiecare casă se preparau cocături în ulei. Înainte de rugăciunea de prânz se mergea la geamie și se sacrifica animalul. Aici se făceau rugăciuni pentru Allah. După ce se făcea rugăciunea de prânz, la intrarea în geamie, se stătea pe iarba verde, iar oamenii cu posibilitate materială mai buna îi cinsteau pe ceilalți cu bucate alese precum:carne grasă de miel, ciorbă delicioasă de miel, pilav, orez cu lapte și cocătura cu ulei. Oamenii mâncau, vorbeau, iar pentru bunătățile ce fuseseră date se rugau la Allah pentru belșug, pentru ploaie, pentru pomenirea morților.

Cei înstăriți, trimiteau celor săraci carne si preparate culinare pentru acasă.

Înainte de Kıdırlez, profesorii duceau și elevii la masă, la rugăciunea de Kıdırlez.

Copiii recitau cântece bisericești- ilahi. Faptele bune făcute în ziua de Kıdırlez, rugăciunile care se rupeau din inimile oamenilor, se credea că vor ajunge la Allah.

După ce se rugau și după ce serveau masa, tinerii se plimbau prin sat, prin pădure discutând prin mane(„șân”).

Astăzi, Kıdırlezul se confundă cu pomenirea morților. Turco-tătarii îngrijesc mormintele, se roagă la capul celui drag și împart ulkum, kalakay, șuberek și dulciuri. Își urează „ kayırlı kıdırlez”.

Sărbătoarea de Kıdırlez își are origini adânci în mitologia noastră.

De Kıdırlez se spun poezii și cântece populare, legende, povești.

YAZ SEVINCI HIDRILLEZ BUCURIA DE VARA HIDRILLEZ

Tut ki gül ağacıyım dallarıma sevenler Ține crengile copacului de trandafir Niyet edip ipleri bağlasın eller. Pentru ca mâinile să lege dorințele.

Altıma kimi evsiz maket evler yapsın Cei ce nu au încă o casă, să facă o machetă
Kimi isteklerini umuduyla bıraksın… Cine vrea să își lase dorința cu speranță…
Bir yıl boyu ümitle HIZIR gelecek diye Un an întreg cu speranța că HIZIR va veni
Sabır ile beklesin boylece biteviye… Să aștepte cu răbdare venirea lui…

HIDRILLEZ HIDIRLLEZ

HIZIR ile İLYAS 'ın o gün kavușma günü. Ziua în care Hızır si Ilyas s-au întâlnit.

<<Povestea lui Hızır și a lui Ilyas

Profetul Hızır pentru a-și duce la capăt sarcinile date de către Allah se plimbă în întreaga lume. Într-una din plimbările sale vrea să participe și profetul Ilyas. Hızır i-a răsp uns: „Nu poți face această călătorie. Eu trebuie să îndeplinesc o parte din sarcinile pe care Allah mi le-a dat, însă tu nu le vei putea înțelege și îmi vei pune întrebări. Eu nu îți voi explica, iar tu vei fi nevoit să pleci.” Ilyas insistă și îl asigură că nu va pune întrebări indiferent de ce se va întâmpla.

Aceștia ies la drum și ajung până la malul unui lac. Ei trebuiau să îl traverseze, iar acolo era un pescar, însă nu aveau bani să îi dea pentru a-i transporta. I-au explicat situația și pescarul i-a traversat pe aceștia fără bani.

Pescarul trăia împreună cu cei doi copii ai săi și cu nevasta lui. Soția lui nu a fost de acord să îi transporte gratuit pe Hızır si Ilyas. Însă omul tot nu s-a întors din părerea sa. Pescarul împreună cu fiul lui, îi trec pe călători pe partea cealaltă a apei;însă nu îi lasă așa..și le spune: „Domnilor vremea este pe înserate și noi vom rămâne cu voi în seara asta”. Așa în acea seară bătrânul pescar împreună cu fiul lui rămân cu ei. Aceștia le oferă mâncare călătorilor.

Profetul Ilyas se trezește ciupit de către profetul Hızır și îi spune: „Hai că plecăm.Tu pregătește-te că eu vin”. Ei urcând în barca pescarului, o lovesc de o stâncă și îi fac o gaură. Profetul Ilyas se uită uimit, nu întreabă nimic și își continuă drumul.

După un timp profetul Ilyas nu mai rezistă și întreabă: „Ey Hızır, bătrânul ne-a făcut bine, ne-a transportat pe cealaltă parte a apei, ne-a dat de mâncare; însă tu ca răsplată i-ai găurit barca. De ce ai făcut asta? ”. Profetul Hızır nu răspunde la întrebare însă îi spune: „Uite tu ai acceptat să nu îmi pui întrebări. Dacă vrei putem să ne despărțim, însă eu nu îți spun motivul lucrurilor pe care le fac.”

După aceste vorbe, profetul Ilyas crede că a greșit, că profetul Hızır are într-un fel dreptate și își cere scuze de la acesta.

Când traversau o pădure niște jandarmi încep să îi urmărească. Fugind de ei, ajung la un sat. Țăranii pentru a-i opri pe profeți au început să arunce cu pietre în ei. Fugind și de aceștia văd un zid ce înconjura satul. Profetul Hızır se oprește și începe să îl îngrijească, să îl zidească din nou. Profetul Ilyas este uimit de faptul că profetul Hızır în loc să fugă de jandarmii care îi urmăresc, el stă și renovează zidurile oamenilor care aruncau cu pietre in ei. El este iar uimit însă își continuă drumul fără să întrebe nimic.

După un timp, doi jandarmi îi prind din urmă, însă cei doi profeți îi bat și drumul continuă.

Pentru profetul Ilyas senzația de curiozitate este tot mai mare, însă își amintește cele spuse și nu intreabă nimic.

Drumul lor ajunge la malul unei ape. Acolo părea să se afle un popor bogat și fericit. Se purtau frumos cu musafirii, le dădeau de mâncare. În timpul acela atenția lui Ilyas este captată de un copil frumos. Era așa de frumos astfel încât, toți din jurul lui se comportau cu el ca și cum ar fi fost un prinț. El stătea pe un fotoliu și dădea comenzi în jur.

Profetul Hızır începuse să se îndrepte către el, iar profetul Ilyas a crezut că se duce pentru a-i admira frumusețea.

Se întâmplă un lucru neașteptat. Profetul Hızır se duce la el și îi trage o palma foarte tare. Îl lovește atât de rău încât dispare toată frumusețea copilului. Toți erau șocați. Profetul Ilyas nu mai rezistă și îl întreabă pe profetul Hızır : „Ey Hızır drumurile noastre se despart aici, nu am înțeles ce ai făcut.”

Hızır îi spune „Prima oară îți voi explica despre scufundarea bărcii. Pe partea de sus a apei începuse un război, luptătorii nemilosului rege căutau în jur tot ce era bun pentru luptă. În dimineața în care noi plecam, ei veneau la pescar și dacă barca era in stare bună o luau cu ei. Eu stricând-o am făcut în așa fel încât să nu o ia. Bătrânul pescar, împreună cu fiul lui, vor repara barca în două zile însă dacă eu nu o stricam, soldații regelui o luau și plecau cu ea, iar pescarul rămânea fără barcă.

În legătură cu oamenii care aruncau cu pietre în noi.

În acel sat trăiau doi copii orfani. Tatăl lor le-a lăsat o comoară, iar pentru ca țăranii să nu le-o fure, o ascunde dupa un zid. Noi am refăcut acest zid, pentru că acești copii nu au putere acum să lupte pentru comoară. Zidul îi va apăra până când ei vor avea vârsta necesară să lupte pentru comoară.”

Profetul Ilyas înțelege și își dă seama de greșeala făcută însă tot întreabă de ce la plesnit pe acel copil care era așa de inocent și frumos. Profetul Hızır îi spune că acel copil era așa de frumos încât toți îi erau precum sclavii în jurul lui. Hızır spune „Aceste fapte îl făceau pe copil să fie rău și îngâmfat. Când va crește acesta va deveni din ce în ce mai rău și toți oamenii vor fi triști. El se va comporta urât cu mama și cu tatăl lui. Eu stricându-i frumusețea l-am împiedicat să ajungă un om rău.”>>20

Drept urmare Kıdırlez este prin urmare o sărbătoare cu semnificație dobândită în valoare universală.

Jocurile de Kıdırlez se realizau în centrul satului sau pe dealuri înalte.Toate obiectele care se adunau din fiecare casă se puneau într-o apă cu 40 de frunze verzi. Oala se umplea cu apă de fântână. În ea se îngroapa un bulb de trandafir neînflorit.

După ce toate pregătirile erau făcute, se mergea la locul unde se ținea Kıdırlezul. Înainte, la țară, se serba lângă morminte, în zilele de azi se merge numai în locurile cu verdeață. Aceste locuri diferă și față de poziția pe care satul respectiv o are; se poate face lângă malul unui râu, unei ape sau în pădure.

După ce toată lumea se așeza, în mijloc ieșea o fetiță căreia i se punea pe cap un batic. Se aducea oala. Începeau să scoată lucruri din ea încet, încet. Acest ritual avea loc cu muzică.

Bărbații nu luau parte la petrecerile pe care femeile sau fetele le organizau. Ei stăteau în altă parte. În ziua de Kıdırlez cu siguranță cei tineri și cei bătrâni se dădeau pe leagăn. Se crede că păcatele se vărsau atunci când se legănau și ei doreau să își lase păcatele. Bărbații organizau lupte tătărești; iar unele femei cântau la instrumente sau dansau.

__________________

20.

Prima vineri ce venea dupa Kıdırlez se stabilise ca fiind zi de Tepreș. La început Kıdırlez și Tepreș se serbau în aceeași zi. Dar mai apoi, la influența dominației Otomane, Tepreș era sărbătorit în prima vineri după Hıdırlez. În acest fel sărbătoarea de primăvară s-a dublat și a început să se sărbătorească în zile diferite. Cu timpul Kıdırlez, care avea un trecut religios și-a pierdut din semnificație, dar Tepreș a fost considerat de către popor o sărbătoare laică și așa a fost serbată mereu. Cu o seară înainte de Tepreș, se făcea focul într-un loc înalt de unde putea fi văzut și se chema lumea la sărbătoare.

„Kara, kara, kıblada

Koș obada tepreș bar.

Otlar cagıp kırcılar

Kartnı cașnı șakıra,

Binlerce halk toplana,

Bala șaga zevklana…” 21

Dacă Kıdırlez cădea într-o zi de vineri, se credea că este un mare dar. Acestei zile i se spunea Vineri de Kıdırlez. În limba arabă cuvântul „teferruc” își are înțelesul de ieșire și plimbare pe câmpii, de a se răcori. În limbajul și dialectul tătarilor din Dobrogea a intrat sub termenul de Tepreș.

Bineînțeles că este plăcut pentru fiecare să se plimbe în aer liber, să stea la umbra unui copac înverzit, să audă cântecul păsărilor. Acesta este Tepreșul. Zi de veselie, zi de răcorire, zi de bucurie. După ploile abundente ce vestesc belșugul, este imposibil să nu te bucuri de razele soarelui.

După anul 1920, pădurea Murfatlar a început să fie locul unde se organiza Tepreș. În această pădure se întâlneau toți turcii și tătarii din regiune. Rudele și cunoștințele care stăteau în alte sate sau localități veneau aici să se întâlnească și să petreacă. În acest fel, Tepreș răspundea cerințelor sociale de comunicare.

Și în zilele de astăzi, sărbătoarea de Tepreș are loc în Dobrogea. Chiar și românii iau parte la această festivitate. S-a obișnuit ca Tepreș să se serbeze în prima parte a lunii

________________________

21. Informator Osman Nurten, n. 1940, sat Mereni ( Uzunar)

mai într-o zi de vineri. Concetățenii pot afla data și locul programului de Tepreș după afișele care sunt lipite în cartier. Se poate observa că pe lângă datinile obișnuite, în zilele noastre se poate juca și voley, fotbal sau dansuri moderne.

Tepreșul în Dobrogea se ține în multe locuri, de obicei în păduri și pe dealuri înverzite. Este un prilej bun de întâlnire între rude, prieteni, neamuri care nu s-au văzut de un timp îndelungat. Tepreșul este un loc unde se poate face cunoștință cu oameni noi, unde cavalerii au ocazia să se uite dupa fete pe placul lor, pentru a se căsători cu ele. De Tepreș se organizează distracții, cântări, lupte tătărești. Cu această ocazie se organizează și curse de cai. Este o petrecere mare cu tobe și clarinet, unde cavalerii ies la dans. Distracția de Tepreș are loc până seara.

În ziua de Tepreș rămân în sat doar bărbații și femeile în vârstă. Fetele pregătesc cu o zi înainte „maylı qalaqay” și o dau prietenilor. „Maylı qalaqay” se realizează în felul următor: se face o cocă din făină de grâu și unt. În interiorul acesteia nu se pune drojdie. Coca unsă cu ulei se pune în tavă. Se fac forme peste cocă. După ce se înroșesc bine se scot și se pun la răcit. Se taie și se duc la locul de Tepreș. Acolo se distribuie prietenilor, vecinilor, rudelor. Nu lipsesc nici pilaful, carnea de miel, plăcintele cu carne sau cu brânză(cantık, kırde, sarıburma) de la masa de Tepreș. În locurile de Tepreș se comercializează și se bea ayran, sucuri acidulate, apă.

Tradițiile se pot schimba în funcție de epocă și de comunitate. Ele se aplică, mai mult sau mai puțin, pentru fiecare persoană. Turco-tătarii dobrogeni au reușit , în mare parte, cu toate influențele sociale contemporane, să-și păstreze vechile tradiții până în zilele noastre.

Am considerat necesar să culegem și să salvăm tradițiile și obiceiurile turco-tătarilor dobrogeni, înainte ca aceste să dispară. S-ar putea ca peste ani să nu mai trăiască persoanele care să țină minte și să povestească aceste obceiuri dispărute teptat pe măsura trecerii anilor.

Înainte de al doilea război mondial, obiceiurile turco-tătarilor dobrogeni erau încă puternice și pline de vitalitate. Din diferite motive, după acest război, aceste obiceiuri s-au diluat și au dispărut treptat. Oamenii care cunoșteau obiceiurile înainte de război sunt probabil ultimii martori.

CAPITOUL III

CERCETAREA PEDAGOGICĂ – ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

III.1. IPOTEZA CERCETĂRII

În demersul nostru științific am pornit de la ipoteza că, prin aprofundarea cunoștințelor despre tradițiile și obiceiurile turco-tătarilor, studiate conform Programei școlare, prin inițierea elevilor în procesul de documentare și activități didactice special concepute de către profesor, completate de studiul individual realizat de elevi, conduce la creșterea eficienței învățării și la modificări comportamentale. În acest sens, am întreprins o cercetare pedagogică, axată pe experiment psihopedagogic cu grup de control și pe administrare de chestionare. Chiar dacă, la prima vedere, cercetarea pare mai dificil de realizat, experimentul de față va demonstra că această modalitate de lucru: test inițial, etapă formativă, test final, se poate realiza cu succes, dar cu un efort suplimentar din partea profesorului și mult tact pedagogic.

Ca obiect de studiu Istoria și tradițiile minorității turce și tătare presupune obiective, conținuturi și metodologii, inclusiv criterii, tehnici și instrumente de evaluare cu prioritate formative, care au implicații majore în dezvoltarea unor competențe și capacități, cu valențe atât intensive, cât și extensive pe întregul parcurs al formării personalității umane, nu numai în anii de studii, dar și în procesul integrării socioprofesionale și în cel de adaptare și readaptare continuă la schimbările ce au loc în societatea contemporană. Avem în vedere dezvoltarea facilităților sufletești ale elevilor, spre a face posibilă aplicarea în viață a cunoștințelor dobândite.

Motivația acestei lucrări și-a avut fundamentul în dorința de a-i ajuta pe elevi să

descopere anumite obiceiuri practicate de turco-tătarii din Dobrogea, iar prin achizițiile de cunoștințe să dobândească capacitatea de a-și schimba în mod benefic comportamentul. Interiorizarea valorilor culturale și tradiționale să se finalizeze printr-o serie de comportamente pozitive ale elevului, în relație cu propriul eu și cu semenii.

III.2. OBECTIVELE ȘI SARCINILE CERCETĂRII

Elevii trebuie învățați să prețuiască și să respecte obiceiurile și tradițiile în care s-au născut, să iubească meleagurile natale și portul turco-tătar. Trebuie să le sădim în suflet aceste elemente definitorii ale identității neamului turco-tătar pentru a înțelege imensitatea tezaurului nostru folcloric în care arta populară turco-tătară este o minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai mare intensitate istoria și mai ales sufletul neamului.

Cercetarea experimentală pe care am prezentat-o în conținutul lucrării a evidențiat că aplicarea unor metode didactice adecvate, nu numai că ar influența pozitiv pe plan cognitiv, sub forma de achiziții de cunoștințe, dar ar avea influențe benefice și la nivel afectiv și volițional, în special prin modificarea comportamentului acestora. Disciplina Istoria și tradițiile minorității turce și tătare are valențe educaționale deosebite, prin rolul ei formativ în viața elevilor, reducând efectele negative ale crizei contemporane de identitate și de orientare, propunând modele viabile de bunătate și oferindu-le repere în viața de familie și în societate.

Obiectivul general al disciplinei Istoria și tradițiile minorității turce și tătare, constă în cunoașterea , valorificarea și promovarea obiceiurilor și tradițiilor , prin respectarea , practicarea și transmiterea lor generațiilor actuale și viitoare.

În cercetarea psihopedagogică întreprinsă ne-am propus ca obiective:

– promovarea datinilor, obiceiurilor turco-tătarilor, dansului și cântecului popular, precum și folclorului literar prin diverse modalități și forme de manifestare;

– formarea deprinderii de participare prin cooperare la desfășurarea actului didactic în diferite contexte școlare și extrașcolare;

– descoperirea părerilor elevilor în ceea ce privește rolul cunoașterii tradițiilor și obiceiurilor în formarea personalității;

– consolidarea colaborării între școală, familie, comunitate, în scopul aprecierii și promovării valorilor.

Obiectivele enunțate au fost urmărite prin activități cu elevii claselor experimentale,în anul școlar 2014-2015. Cercetarea pedagogică s-a desfășurat la Școala gimnazială nr. 37, Constanța, clasa a VII-a și la Școala gimnazială nr. 24 Ion Jalea, clasa a VII-a . Este o cercetare de tip investigativameliorativ, care își propune atât identificarea dificultăților întâmpinate de elevi în înțelegerea rolului educativ al cunoașterii tradițiilor și obiceiurilor, cât și ameliorarea unor aspecte legate de practicarea lor.

Constituirea eșantionului de conținut s-a realizat pornindu-se de la constatarea faptului că cele mai importante evenimente din viața turco-tătarilor au fost reprezentate prin port, cântec, joc, iar acestea pot fi utilizate ca mijloace de învățământ. În paralel cu aceste conținuturi, din eșantionul de conținut vor face parte și elemente privind analiza unor obceiuri, realizată în cadrul activităților extracurriculare.

Reprezentativ, pentru tema de cercetare, ar fi conținutul Sărbători de primăvară la turco-tătarii din Dobrogea alături de celelalte conținuturi propuse în unitatea de conținut Obiceiuri laice la turco-tătari. Consider că tema propusă cercetării este foarte importantă. În cadrul experimentului am avut în vedere că în decursul clasei a VI-a, elevii au avut ca și conținut de studiu, Istoria turco-tătarilor din Dobrogea, cu tematică apropiată, adaptată, desigur, nivelului lor de dezvoltare.

III. 3. METODE DE CERCETARE

Prin esența ei, cercetarea pedagogică reprezintă un demers cognitiv întreprins în

vederea surprinderii unor fenomene educaționale. Am apelat la următoarele metode de

cercetare:

a) metoda cercetării documentelor curriculare și a altor documente școlare. Am studiat documentele curriculare oficiale precum: Programă școlară pentru disciplina Istoria și tradițiile minorității turce și tătare, clasele a VI-a – a VII-a, aprobată O.M. 2012, lucrări de pedagogie și psihologie, cercetare pedagogică, lucrări de didactică , precum și texte de specialitate ale autorilor citați.

b) metode de descriere și măsurare ale diferitelor aspecte și manifestări ale faptului pedagogic,22 bazate pe înregistrarea datelor și constatărilor desprinse în urma aplicării chestionarelor. Chestionarul inițial, ca punct de pornire a ajutat la culegerea datelor faptice, la obținerea unui inventar al acestor date ce ne va ajuta să facem diagnosticarea unor manifestări în rândul elevilor de gimnaziu, dar și posibilitatea de a perfecționa activitatea educativă practică.

Aplicarea metodei observației a început cu stabilirea subiecților participanți la cercetare. În clasa experimentală elevii sunt implicați în diferite activități extrașcolare, cu real potențial intelectual, creativ. Pentru alegerea clasei martor am urmărit comportamentul acestora în diferite situații. După ce am stabilit testarea inițială și cea finală am întocmit tabele pentru înregistrarea rezultatelor. Am creat condiții optime pentru desfășurarea experimentului (amenajarea sălii de clasă, a laboratorului de informatică cu aparatură necesară desfășurării experimentului, calculatoare, video-proiector), colaborarea cu

_____________________

22. Ioan Nicola, Tratat de pedagogie școlară, EDP, București, 1996, p. 68.

profesorul de informatică, dar mai ales cu profesorul de limba și literatura română, împreună cu care am colaborat în foarte multe activități.

c) metode acțional-experimentale, ce presupun atât intervenție cât și modificare în desfășurarea procesului educativ.

Experimentul propus constă în verificarea ipotezei cercetării. A început în luna ianuarie 2014 și se termină în luna iunie 2014, când elevii participanți erau înscriși în clasa aVII-a. S-a desfășurat în mai multe etape:

– ianuarie 2014 – stabilirea clasei experiment, investigația inițială ce vizează preferințele elevilor pentru aplicarea unor metode active care să pună accentul pe atitudinea activă, izvorâtă din interiorul elevului, cum ar fi curiozitatea intrinsecă de a cunoaște; dorința de a observa și explica, de a descoperi, conducând astfel la desfășurarea unor lecții cât mai atractive. De asemenea, în această perioadă se stabilește un itinerariu pentru excursii având ca tematică descoperirea obiceiurilor și tradițiilor la turco-tătarii din Dobrogea. Se anunță elevii că vom lucra împreună și că evaluarea se va face prin realizarea unui portofoliu. Iar pentru relevanța cercetării, se aplică un test inițial, care va permite optimizarea procesului educativ.

– ianuarie/mai 2014 – monitorizarea completării portofoliului, corectarea eventualelor

nereguli.

– mai-iunie 2014 – aplicarea testelor finale, compararea datelor înregistrate și stabilirea diferențelor dintre rezultatele testelor inițiale și cele finale în cadrul clasei experiment.

Aplicarea metodelor activ-participative în cadrul orelor, dar și în cadrul altor activități cu caracter didactic, întreprinse alături de elevi, vom putea obține performanțe școlare, dovedite prin implicări active în activități cu caracter filantropic, de voluntariat și prin comportament religios-moral. Metodele de lucru la care am apelat pe parcursul aplicației sunt variate și reprezintă în egală măsură, metode de învățare și evaluare. Dintre aceste metode amintim:

– metode și tehnici de învățare aplicate: metoda cubului, metoda turul galeriilor împreună cu metoda ciorchinelui, jocul didactic, metoda KWL, metoda RAI.

– metode de evaluare: portofoliul, autoevaluare, inter-evaluare colegială.

d) metode matematico-statistice, susținute de instrumente matematice în prelucrarea datelor adunate prin aplicarea metodelor amintite mai sus, organizarea și prelucrarea datelor, reprezentări grafice.

e) utilizarea computerului în prelucrarea matematico-statistică a datelor cercetării, Microsoft Office Excel 2003, Microsoft Office Word 2003, Microsoft Office Power Point 2003.

III. 4. PREZENTAREA EȘANTIONULUI DE SUBIECȚI

Cunoaștem faptul că un eșantion, pentru a oferi date semnificative pentru cercetarea

propusă, trebuie să fie cât mai reprezentativ, să exprime cât mai fidel trăsăturile populației din care este alcătuit. Am ales eșantionul de subiecți în funcție de următoarele criterii:

– sexul: am urmărit ca cele două clase să fie omogene și împărțirea fete-băieți să fie cât mai

echilibrată. În cele două clase fetele și băieții alcătuiesc două grupe aproximativ egale, respectiv 8 fete și 6 băieți în clasa a VII-a Școala gimnazială nr. 37, Constanța și 5 fete și 5 băieți în clasa a VII-a Școala gimnazială nr. 24, Constanța ;

– vârsta: elevii au vârste apropiate, respectiv 13-14 ani.

– caracteristici psihologice ale vârstei: pregnantă este intelectualizarea intensă (dezvoltarea

gândirii abstracte), de asemenea exprimarea independenței. Ei caută mijloace personale de afirmare în fața celorlalți. Sunt atrași de responsabilități pline de provocări, cu ajutorul cărora își pot demonstra forța. Identificarea de sine, dezvoltarea conștiinței de sine, devine principala problemă a perioadei. Apar preocupări față de imaginea corporală.

Ca în orice colectiv, unii elevi au estimația de sine înaltă, aceștia primesc sarcini școlare cu expectație pozitivă, cu încredere, în timp ce elevii cu expectații de sine joase nu manifestă inițiativă, nu vor să se exprime, ca să nu greșească sau să nu atragă atenția. Ieșirea din conformismul infantil este echivalentă cu câștigarea independenței. Independența emoțională este dificil de dobândit, mai ales în cazul fetelor. Identificarea vocațională, se manifestă ca o descoperire de aptitudini, capacități, abilități. Însăși viața socială este încărcată de experiențe și modele vocaționale (profesionale). Modelele profesionale se consideră ca accesibile prin efort intelectual și practic, de muncă și randament, dar și ca fiind condiționate de aptitudini înalte.

Având în vedere că elevii sunt preadolescenți, în plină schimbare, vom avea grijă să luăm măsuri de precauție pentru a preveni eventuale modificări în comportament. Aici sunt

necesare identificarea dificultăților de învățare a elevilor, greutățile întâmpinate în aprofundarea mesajelor, diagnosticarea succeselor școlare, atragerea motivată a elevilor în

activități extrașcolare.

– cunoașterea/ încrederea în ceilalți: avantajul este că ambele colective sunt deja formate de

un an, sunt omogene și s-au stabilit relații de prietenie și încredere între elevi. Eu îi cunosc

bine pe elevi, între noi s-au stabilit relații profesor-elev bune, bazate pe comunicare, respect și încredere. Climatul educațional este asigurat.

Tabel nominal cu date referitoare la elevii cuprinși în lotul experimental

Clasa a VII-a, Școala gimnazială nr. 37, Constanța

Lotul experimental prezintă următoarele caracteristici:

– este format dintr-un număr de 14 elevi ( 8 fete și 6 băieți);

– este omogen din punct de vedere al vârstei;

– copiii sunt toți turco-tătari;

– provin din medii familiale diverse: intelectuali-6, muncitori-4, liber profesioniști-4.

Tabel nominal cu date referitoare la copiii cuprinși în lotul martor

Clasa a VII-a, Școala gimnazială nr. 24 , Constanța

Lotul martor prezintă următoarele caracteristici:

– este format dintr-un număr de 10 de elevi ( 5 fete și 5 băieți);

– este omogen din punct de vedere al vârstei;

– copiii sunt toți turco-tătari;

– provin din medii familiale diverse: intelectuali-4 , muncitori-3, liber profesioniști-3

Atât elevii din lotul experimental cât și cei din lotul martor provin din familii, turco-tătare, dar nu sunt deprinși cu practicarea obiceiurilor și au o atitudine ușor indiferentă față de cunoașterea acestora.

Constatând această lipsă, am considerat importantă aplicarea acestui experiment.

III. 5. PREZENTAREA SISTEMULUI DE MĂSURARE ȘI EVALUARE

Evaluarea are ca scop cunoașterea efectelor activității desfășurate, pe baza colectării,

organizării și interpretării rezultatelor, cu ajutorul instrumentelor de evaluare. Simultan cu

aprecierea rezultatelor constatate sunt relevați și factorii care au contribuit la obținerea lor,

eficacitatea resurselor, condițiilor și operațiilor folosite, pe această bază fiind posibilă

diagnosticarea procesului, punerea în evidență a părților bune și a celor slabe. În acest scop

am întocmit un grafic de timp al evaluării și un tabel al strategiilor de evaluare.23

Pasul I – chestionar inițial/sondaj de opinie24 Studiul de față l-am început cu aplicarea unui chestionar inițial/sondaj de opinie, pentru a obține informații de la elevii implicați în experiment. În urma aplicării chestionarului am aflat cât de interesați sunt elevii de lecțiile de Istoria si tradițiile minoritații turce și tătare, ce obiceiuri si tradiții cunosc în mod deosebit, dacă ei/familia lor cunosc obiceiurile si tradițiile sau nu, pentru ce metode de lucru optează, dar și motivele neparticipării – acolo unde este cazul.

După cum reiese din interpretarea chestionarului25 am ajuns la următoarele concluzii:

__________________

23.Grafic de timp al evaluării și Tabel al strategiilor de evaluare- Anexa 1 –

24. Chestionarul – Anexa 2 –

25.Interpretarea chestionarului – Anexa 3 –

– o parte din elevi se implică activ, pe lângă orele de curs, și în activități extrașcolare, precum activitățile artistice, activități de voluntariat, excursii, obișnuiți cu lucru în echipă, cu un grad ridicat al stimei de sine, deschiși la nou și la provocare.

– cealaltă parte din elevii chestionați sunt mai puțin implicați, însă dornici de socializare, elevi cu un nivel mediu de cunoștințe, nu sunt obișnuiți cu lucru în echipă, însă au dorința de a căpăta informații din acest domeniu, preferă, ca și cei din prima categorie metodele de predare active.

– la punctul B., chestionarul de cunoștințe a cuprins patru întrebări deschise astfel, încât să nu îi fie sugerat elevului răspunsul. Procentajele subliniază volumul scăzut al cunoștințelor elevilor referitoare la tradițiile și obiceiurile turco- tătarilor, precum și lipsa calității noțiunilor specifice acestui domeniu. Cel mai dificil, pentru elevi, a fost răspunsul la întrebarea numărul 2 (Ce obiceiuri de primăvară la turco- tătarii din Dobrogea cunoști?), aceștia neștiind să distingă între obiceiurile turco- tătarilor și cele populare românești din Dobrogea. Evaluând răspunsul la întrebarea numărul 3 (Care este părerea ta despre viața la țară?), am constatat că elevii au un nivel minim de cunoștințe despre viața satului. De nivel mediu s-au bucurat răspunsurile la întrebarea numărul 4 (Cum te-ai pregăti pentru o excursie pe care urmează să o faci într-un sat?), iar răspunsurile la întrebarea numărul 1 (Care este vestimentația de sărbătoare a turco-tătarilor?) au demonstrat cunoștințe avansate legate de portul popular.

O analiză a rezultatelor chestionarului de cunoștințe relevă faptul că la chestionarul inițial clasa a înregistrat un punctaj mediu , ceea ce demonstrează că a pornit de la limita dintre cunoștințe minime și cunoștințe de nivel mediu.

Această realitate ne determină să considerăm că elevii preferă metode didactice moderne, fiind conștienți că accentul se îndreaptă asupra lor înșiși, asupra implicării lor active în procesul educativ. Aceștia se simt motivați să acumuleze cunoștințe în domeniul propus, considerând că astfel vor înțelege mai bine obiceiurile si tradițiile.

De asemenea, elevii au optat pentru o evaluare sistematică, aceasta exercitându-se ca feed-back cu valoare corectivă, reglatorie, conferind acestora sentimentul certitudinii răspunsurilor elaborate, asigurând totodată profesorului informații asupra eficienței intervenției sale pedagogice.

Pasul II a) odată eșantionul ales, se propun activități în cadrul cărora vom apela la metode și tehnici de învățare, mai ales din cele propuse de elevi în chestionarul aplicat, astfel încât în urma aprofundării conținuturile să devină ferme, de neclintit.

b) următoarea etapă a demersului nostru aplicativ are în vedere proiectarea unității de

învățare, respectiv Obiceiuri și tradiții de primăvară la turco-tătarii din Dobrogea 26, urmărindu-se aplicarea unor metode didactice moderne, unde elevii au posibilitatea să se implice activ. Având în vedere că în clasa a VI-a elevii s-au familiarizat cu această temă, în clasa a VII-a nu există riscul de a nu cunoaște noțiunile teoretice ale acestei unități, sau de a nu se descurca în rezolvarea itemilor propuși în testul inițial. Vom prezenta ca metodă de evaluare portofoliul, în cadrul căruia vom integra câteva dintre metodele activ-participative care se potrivesc acestui demers.

În cadrul experimentului, în clasa/lotul experimental am introdus, pe lângă activitatea didactică propusă în planificare, excursii în județ pentru a facilita acumularea de material și am urmărit modificările în planul achizițiilor școlare dar și valorificarea laturii formative a conținutului . De altfel, la clasa experimentală a fost utilizată în mod frecvent analiza textelor culese, iar la clasa martor am lucrat în mod obișnuit.

c) testarea inițială27 – Cunoașterea capacităților de învățare ale elevilor, a nivelului de

pregătire de la care pornesc și a gradului în care stăpânesc cunoștințele și abilitățile necesare asimilării conținutului etapei care urmează, constituie o condiție hotărâtoare pentru reușita activității didactice. Datele obținute în urma testării inițiale ne oferă posibilitatea de a alege modul cel mai adecvat de predare a noului conținut, dar și de a gândi modalitatea de instruire diferențiată.

Testul inițial vizează noțiuni teoretice legate de această unitate. Testul este însoțit de baremul de corectare și notare conform căruia elevii vor fi notați, în acestă fază de debut a cercetării.

Pasul III – pentru finalizarea experimentului, apelăm la produsele28 obținute de către elevi care demonstrează dorința de a cunoaște obiceiurile și tradițiile, de a înțelege rolul lor. În acest sens, vom prezenta câteva din produsele acestor elevi, realizate cu sprijin și coordonarea profesorului. Am apelat pentru exemplificare la câteva realizări ale elevilor

________________

26. Planificarea unității de învățare – Anexa 4 –

27. Testul inițial – Anexa 5 –

28. Anexa 12-

cu care am lucrat permanent, alături de care am avut bucuria reușitei.

Pasul IV- în finalul acestui experiment, vom aplica un test de evaluare finală29, în urma căruia vom putea aprecia gradul de acumulare a informației primite pe parcursul

experimentului, iar prezentarea comparativă a datelor va evidenția progresul elevilor.

Pentru elevii cu dificultăți de învățare vom aloca ore suplimentare de studiu, atunci

când este necesar, se va opta pentru lucru pe grupe, se urmăresc obiective diferențiate,

adaptate nivelului de pregătire a elevilor. Iar elevii supradotați pot crea materiale multimedia suplimentare, de exemplu: filme, prezentări ppt, broșuri, afișe.

Dacă folosim metode și mijloace didactice diversificate, care să solicite elevii, pentru implicarea activă în activitățile de învățare, putem observa că aceștia descoperă plăcerea de a cunoaște, de a descoperi.

Pasul V – Concluzii

III. 6. TESTAREA INIȚIALĂ

Testul inițial a fost conceput, astfel încât să respecte principiul accesibilității: numărul de itemi, gradul de dificultate în conformitate cu nivelul de pregătire al elevilor. Acest test vizează următoarele competențe:

– să definească noțiunea de tradiție;

– să identifice motivația practicării obiceiurilor de primăvară;

– să explice rolul tradițiilor și obiceiurilor în viața omului.

Itemi:

1. formulează răspunsul corect la întrebare;

2. alege răspunsul corect;

3. completează spațiile lacunare;

4. exemplifică cu răspunsuri corecte;

5. construiește răspunsuri logice la cerințele impuse pentru alcătuirea eseului.

_______________

29. Test de evaluare finală – Anexa 11 –

În urma acestui test s-au înregistrat următoarele rezultate:

La primul item am înregistrat rezultate bune în ceea ce privește capacitatea elevilor de a

formula răspunsuri concrete, logice, bogate în detalii. Elevii au formulat răspunsuri scurte,

parțial corecte.

Rezultatele înregistrate au fost următoarele:

Tabel sintetic – item 1

Al doilea item a constat în identificarea răspunsurilor corecte și transcrierea pe foaia de lucru a acestora. Nu toți elevii au reușit să identifice răspunsurile corecte.

Rezultatele înregistrate au fost următoarele:

Tabel sintetic- item 2

La cel de-al treilea item au avut ca sarcină să completeze spațiile lacunare. Doar o

parte din subiecți au reușit să identifice în totalitate cuvintele care lipseau din propoziții.

Rezultatele înregistrate au fost următoarele:

Tabel sintetic- item 3

La cel de-al patrulea item, elevii au avut ca sarcină să exemplifice prin răspunsuri

concrete două obceiuri de primăvară despre care au învățat . Pentru a primi punctajul maxim la acest item, era necesar identificarea de către elevi a cel puțin două exemple. Majoritatea subiecților a dat ca exemplu două obiceiuri.

Rezultatele înregistrate au fost următoarele:

Tabel sintetic – item 4

La cel de-al cincilea item elevii au avut ca sarcină să răspundă logic și corect la întrebările puse. De asemenea, trebuia să utilizeze un lexic bogat, variat și să respecte regulile de ortografie și de punctuație. A fost itemul cel mai dificil, rezultatele arătând că elevii nu au cunoștințe temeinice despre rolul tradițiilor și obiceiurilor în viața oamenilor.

Rezultatele înregistrate au fost următoarele:

Tabel sintetic – item 5

ÎNREGISTRAREA REZULTATELOR TESTULUI INIȚIAL

TABEL ANALITIC – Lotul experimental

ÎNREGISTRAREA REZULTATELOR TESTULUI INIȚIAL

TABEL ANALITIC – Lotul martor

Tabel sintetic – Test inițial

III. 7 Etapa formativă

Activitățile prezentate mai jos fac parte din etapa formativă a cercetării experimentale, ele au fost alese cu grijă, din activitățile propuse împreună cu elevii. La finalul activităților vom urmări în ce măsură au reușit elevii să atingă criteriile propuse prin grile de evaluare, ajutați de modele oferite de ghidul metodologic, dar personalizate, în funcție de corecta desfășurare a metodelor.

Pentru ambele clase am stabilit scopul și competențele pe care elevii să le dobândească în urma desfășurării activităților pornind de la conținutul “Obiceiri și tradiții de primăvară la turco-tătari – Nevruz”30, conform Programei școlare. Scopul activităților

_________________

30. Proiectul de lecție ”Obiceiuri și tradiții de primăvară la turco-tătarii din Dobrogea- Nevruz” – Anexa 6-

propuse este de a cultiva dragostea și respectul față de tradiții și obiceiuri, dar și de a evidenția necesitatea practicării acestora. Diferența în ceea ce privește predarea în cadrul activităților este doar introducerea momentului de analiză a obiceiurilor, la clasa experimentală. Analiza o vom face treptat, pas-cu-pas, urmărind influența lor asupra convingerilor de apartenență la etnia turco-tătară a elevilor.

Considerăm că un mod concret de a manifesta convingerile de apartenență la etnia turco-tătară a elevilor este comportamentul, atitudinea și implicarea în activitățile propuse, dar și în viața de zi cu zi.

Prin atenta monitorizare a comportamentului elevilor, profesorul poate constata schimbările care se produc.

La începutul experimentului am confecționat un „perete al prietenului secret”, adică

pe un panou din plută, am lipit plicuri cu numele fiecărui elev din clasă. Plicul rămâne

deschis tot timpul experimentului, în el fiecare elev este invitat să introducă bilețele în care să transmită în scris gânduri, sfaturi, opinii personale, cuvinte de susținere pentru ceilalți

participanți. Un fel de cutii poștale, pe care elevii să le folosească pentru a comunica și în

scris.

Am ales această metodă pentru ca elevii (care, sincer, la începutul experimentului au considerat-o inutilă, considerând că pot comunica verbal cu toți colegii), în timp să

conștientizeze că pot primi mesaje, din partea celor care îi observă, care îi vor ajuta, le vor

atrage atenția, le vor da indicii. Inclusiv profesorul, atunci când este cazul, va introduce

mesaje în plicurile elevilor mai sensibili, mai introvertiți.

Împreună cu elevii stabilim și ca metodă de evaluare portofoliul. În acest sens elevii

sunt încurajați să înceapă întocmirea lui, profesorului revenindu-i sarcina de a monitoriza

periodic stadiul în care se află. Pentru ca elevii să se asigure că portofoliul este complet, am creat o Grilă de verificare a portofoliului31

–––––––––

31. Grilă de verificare a portofoliului – Anexa 7 –

Introducere „în lumea” obiceiurilor și tradițiilor de primăvară – Activitatea 1

Ca exercițiu de introducere în studiul obiceiurilor și tradițiilor de primăvară am ales să folosim un joc didactic prin care să destindem atmosfera.

Scopul urmărit este acela de a ajunge la dezbatere pe tema obiceiurilor și tadițiilor de primăvară la turco-tătarii din Dobrogea, dar și legătura dintre noi și aceste obiceiuri.

Jocul didactic se numește „Puncte de lumină” și de desfășoară astfel: ne așezăm în

cerc, iar profesorul ca și coordonator al activității va spune:

„Voi începe prin a ține capătul acestui fir și voi arunca acest ghem de fire altuia din

grup. În timp ce fac asta voi spune ceva pozitiv despre cel căruia îi arunc ghemul de fire.”

Țineți firul și aruncați ghemul unui copil din fața voastră din cerc, spunând: „Mă numesc

……….și ceea ce îmi place la (numele obiceiului) este…………….”.

Când toți elevii au avut ocazia să prindă firul, profesorul îi îndeamnă să privească pânza care s-a creat. Accentuează importanța comuniunii dintre ei, iar pentru a exemplifica taie firul, arătând că rupturile distrug unitatea.

Întrebări pentru discuții: se lansează teme de discuții:

– care a fost cea mai grea parte la crearea stelei?

– de ce este important ca noi să lucrăm împreună ?

– cum ajungem, prin ceea ce facem să strălucim ca stelele?

– ce comportamente produc rupturi?

Este de remarcat comentariul elevului P. G.: „Chiar dacă nu întotdeauna suntem

conectați printr-o stea frumoasă de fire, suntem întotdeauna legați de obiceiurile și tradițiile noastre strămoșești”.

În urma acestui exercițiu am urmărit gradul de implicare, a ascultării, atât la nivel individual cât și la nivelul grupului. Exercițiul pune în evidență atât cunoștințele despre obiceiuri și tradiții, cât și ce se ascultă din prezentarea altcuiva și ce se ascultă din prezentarea proprie. Este important să formăm, prin activități didactice virtuți ca respectul, răbdarea, ascultarea activă.

Introducere „în lumea” obiceiurilor și tradițiilor de primăvară – Activitatea 2

După ce am încercat să atrag atenția asupra obiceiurilor și tradițiilor de primăvară am făcut următorul pas din demersul nostru: la descoperirea semantică a termenului de „obicei”. Fiind în etapa didactică de comunicare a noilor cunoștințe, pentru a verifica nivelul cunoștințelor elevilor am apelat la metoda brainstorming.

Brainstorming-ul – numită și „evaluarea amânată” ori „furtuna în creier” este metodă interactivă de dezvoltare de idei noi ce rezultă din discuțiile purtate între mai mulți

participanți, în cadrul căreia fiecare vine cu o mulțime de sugestii. Metoda „asaltului de idei” sau „cascada ideilor” are drept scop emiterea unui număr cât mai mare de soluții, de idei, privind modul de rezolvare a unei probleme, în speranța că, prin combinarea lor se va obține soluția optimă. Calea de obținere a acestor idei este aceea a stimulării creativității în cadrul grupului, într-o atmosferă lipsită de critică, neinhibatoare, rezultat al amânării momentului evaluării. Altfel spus, participanții sunt eliberați de orice constrângeri, comunică fără teama că vor spune ceva greșit sau nepotrivit, care va fi apreciat ca atare de către ceilalți participanți.

Interesul metodei este acela de a da frâu liber imaginației, a ideilor neobișnuite și originale, a părerilor neconvenționale, provocând o reacție în lanț, constructivă, de creare a „ideilor pe idei.” În acest sens, o idee sau sugestie, aparent fără legătură cu problema în discuție, poate oferi premise apariției altor idei din partea celorlalți participanți.

Se face o selecție a ideilor emise, care favorizează gândirea critică, apoi evaluarea critică și optarea pentru soluția finală. Pentru mai multă siguranță elevii au fost provocați să identifice în dicționar termenul și să îl prezinte. Astfel, s-a completat în fișele de lucru:

„Obicei, obiceiuri, s.n. 32. Deprindere individuală câștigată prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obișnuință, învăț. 2. Deprindere consacrată; mod de a se purta, de a se îmbrăca, rânduială, uz etc. comune unui popor sau unei comunități omenești; datină, tradiție, uzanță, uz, rânduială.”

Împărțirea de grupe a clasei: dintr-un săculeț, pregătit de profesor elevii sunt invitați să extragă jetoane. Jetoanele sunt confecționate din hârtie de șase culori. Fiecare culoare va desemna o grupă. Elevii care au extras jetonul roșu se vor așeza la masa pe care există un disc de culoare roșie. Avem șase grupe de elevi.

Prezentând mai multe obiceiuri, profesorul împarte fiecărei grupe, spre observare, câte o obicei. Propune metoda ,,Cubului” – care presupune abordarea și tratarea complexă, din perspective multiple sau integratoare, a unei anumite situații/prroblematici.

_________________

32. Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 706

Având deja realizat un cub pe ale cărui fețe sunt scrise cuvintele: descrie, compară,

analizează, asociază, aplică, argumentează.

Subiectului pus în discuție: “Nawrez”

Clasa este împărțită în șase grupe, fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinței de pe una dintre fețele cubului. Profesorul explică sarcinile de lucru în aplicarea metodei cubului:

Fiecare grupă va avea de realizat o sarcină de lucru.

Grupa I – Descrie

Grupa II – Compară

Grupa III – Asociază

Grupa IV – Aplică

Grupa V – Analizează

Grupa VI – Argumentează

Forma finală a scrierii este împărtășită întregului colectiv al clasei, fiind desfășurată

pe tablă. La clasa experimentală, după ce au fost afișate pe tablă toate foile pe flip-chart pe

care elevii au rezolvat cerințele, profesorul insistă asupra a încă două cerințe, de data aceasta pentru fiecare elev din clasa. Cerințele trebuiesc îndeplinite acasă, atașate în portofoliu. Se cere să se analizeze un obicei și să se argumenteze motivul pentru care este bine să nu fie uitat ci practicat. Am aplicat această metodă considerând că numai dezvoltând spiritul critic îi putem ajuta pe elevi să își formeze propriile concepții și opinii, numai așa își vor putea construi raționamentele și judecățile. Pentru ca elevul să fie și să rămână activ, trebuie să devină capabil să fie critic. La acestă vârstă sunt foarte încrezători în ceea ce descoperă singuri. Apără cu ardoare ceea ce cred, își crează propriile raționamente de prezentare și judecată.

Introducere „în lumea” obiceiurilor și tradițiilor de primăvară – Activitatea 3

Considerând că putem afla mai multe despre obiceiurile și tradițiile de primăvară trecem la următorul pas al studiului nostru, putem căuta mărturii pe teren.

A devenit o obișnuință ca unele lecții să fie desfășurate pe teren, în excursie. Mai ales când mijloacele didactice necesare sunt prezente peste tot în jurul nostru. Ne-am deplasat într-un sat locuit de turco-tătari .

După excursia efectuată, pentru a îmbina metodele clasice cu cele moderne am apelat la lucrul cu manualul și lectura textelor despre obiceiuri și tradiții de primăvară, iar la clasa experimentală, am aplicat și metoda Sinelg. Prin metoda Sinelg am urmărit dezvoltarea capacității elevilor de indentificare și înțelegere a conținutului de idei al unui text, pentru o învățare eficientă. Sistemul interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii și gândirii conduce la sistematizarea și fixarea cunoștințelor.

După ce elevii au fost rugați să rostească pe rând, în sensul acelor ceasului, punctele

cardinale și au fost împărțiți în patru grupe. Individual se citește conținutul propus în manual, apoi se primesc fișe de lucru. Pe fișele de lucru pregătite de profesor, elevii vor completa informațiile pe care le-au notat cu semnele grafice corespunzătoare metodei Sinelg.

Cunoștințele anterioare ale elevilor actualizate prin diferite modalității folosesc ca

bază de plecare pentru lectură, ascultarea textului. Elevii în timpul lecturii, marchează idei

apoi le sintetizează si le notează pe fișe.

Dupa ce s-a făcut o lectura atentă a textului și o scurtă analiză asupra mențiunilor

făcute pe marginea textului, elevii revin la lista de idei realizată înaintea lecturii și discută în grupuri, modul în care cunoștințele lor inițiale s-au confirmat sau nu. Am ales această metodă considerând că este util în experimentul nostru ca bagajul de cunoștințe pe care elevii l-au dobândit anterior să fie actualizat și verificat drept bază de lucru pentru lectura textului din manual.

Introducere „în lumea” obiceiurilor și tradițiilor de primăvară – Activitatea 4

Pentru a stârni curiozitatea elevilor și pentru a obține un climat propice descoperirii, profesorul lipește pe tablă două foi de flip-chart, rulate sub formă de sul. Folosim cunoștințele din conținuturile anterioare, ale aceleiași unități de învățare, respectiv: „Nawrez și Hıdırellez la popoarele turcice”,„Nawrez la turco-tătarii din Dobrogea” și „Obceiuri de Kıdırlez”. Stabilim încă o dată diferența dintre cunoaștere și practicare, iar apoi amintim modalitățile prin care păstrăm aceste obiceiuri.

Descoperim, prin desfășurarea sulurilor de hârtie, mesajul scris pe fiecare dintre ele.

Pe prima coală este scris: „Sărbătorile de primăvară la turco-tătarii din Dobrogea” și pe cea de-a doua este scris „ Obiceiuri de primăvară practicate în zilele noastre de către turco-tătarii din Dobrogea” Provoc elevii, împărțiți pe grupe la o dezbatere – demonstrație pe tema „ Sărbătorile de primăvară la turco-tătarii din Dobrogea”. Pentru a afla părerile a cât mai mulți dintre elevi, timpul fiind limitat, am apelat la metoda turul galeriilor. Aceasta este o metodă de învățare prin colaborare, în care concluziile se definitivează numai după observarea și analizarea lucrărilor realizate de colegi și a observațiilor prezentate de aceștia, eventual de profesor. Elevii trebuie învățați să asculte, să înțeleagă și să accepte sau să respingă ideile celorlalți, prin valabilitatea celor susținute. Fiind vorba despre cunoașterea obiceiurilor de primăvară, putem spune că tema este foarte importantă, mai cu seamă că în majoritatea colectivelor noastre de elevi sunt și elevi care nu cunosc obiceiurile turco-tătarilor. Este important ca prin temeinica însușire a cunoștințelor să ne apărăm obiceiurile.

Fiecare grupă a primit câte o coală de flip-chart și un instrument de scris de culori

diferite și este rugată să consemneze, apelând la cunoștințele acumulate până în momentul

respectiv, demonstrația cerută. După îndeplinirea sarcinilor sunt expuse pe tablă colile de

lucru, astfel încât fiecare grupă să poată observa atent munca celorlalte trei grupe și să facă

eventualele completări/corecturi cu culoarea aferentă grupei. Se realizează astfel analiza

interactivă și evaluarea modului de rezolvare a sarcinilor fiecărei grupe. Evaluarea finală se

face frontal, este coordonată de profesor și are rolul de a oferi elevilor feed-back asupra

activităților și a achizițiilor cognitive. Profesorul urmărește rezolvarea sarcinii cerute, dar și atitudinea, implicarea și rolurile pe care elevii și le asumă în cadrul grupului.

În cadrul colectivului clasei experimentale am propus analizarea obiceiurilor de primăvară care sunt practicate în zilele noastre de turco-tătari. Ca temă pentru portofoliu au fost îndemnați să schițeze, să se exprime cu ajutorul graficii, respectând indicațiile date, practicarea acestor obiceiuri.

Ca final al acestei activități am propus metoda cvintetului. Aceasta favorizează reflecția personală și colectivă, rapidă, esențializarea cunoștințelor, înțelegerea lor profundă, manifestarea creativității.

Cvintetul are cinci versuri cu ajutorul căreia se realizează și se condensează informațiile incluzându-se și reflecții ale elevilor care pot lucra individual, în perechi sau în grup. Aplicăm această metodă pentru dezvoltarea creativității, a limbajului elevilor. Mulți elevi sunt preocupați de poezie.

Structura algoritmică:

1. un singur cuvânt cheie, de obicei un substantiv

2. două cuvinte, de obicei adjective care descriu subiectul.

3. trei cuvinte, de obicei verbe la gerunziu, care exprimă acțiuni.

4. patru cuvinte exprimă sentimentele autorului față de subiectul abordat.

5. un cuvânt care exprimă esența subiectului.

Pentru a ne convinge că esența informațiilor pe care le-am descoperit împreună profesor-elev este bine înțeleasă de elevi, am propus ca fiecare să alcătuiască un cvintet.

Este important ca fiecare elev să deprindă capacitatea de a rezuma și sintetiza informațiile, de a surprinde complexitatea unor idei, sentimente și convingeri în câteva cuvinte.

Introducere „în lumea” obiceiurilor și tradițiilor de primăvară- Activitatea 5

În etapa didactică de recapitulare a cunoștințelor am decis să folosim calculatorul,

lecția desfășurându-se în laboratorul de informatică. Utilizarea calculatorului în procesul

instructive –educativ este o nouă strategie de lucru a profesorului și a elevului, metodă care

stimulează elevii și îmbogățește sistemul activităților didactice, prezintă importante valențe

informative și formative. Profesorul va supune atenției elevilor o prezentare power-point.

Pentru a verifica noțiunile însușite, precum și cât de bine le-au înțeles, în scopul descoperirii, de către profesorul ce asistă la joc, a eventualelor lacune în cunoștințele elevilor și a reactualizării ideilor-ancoră aplicăm metoda R. A. I. Aceasta are la bază stimularea și dezvoltarea capacităților elevilor de a comunica (prin întrebări și răspunsuri) ceea ce tocmai au învățat. La sfârșitul unei lecții sau a unei secvențe de lecție, împreună avem ocazia de a investiga rezultatele obținute în urma predării-învățării, printr-un joc de aruncare a unei mingiuțe, de la un elev la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecția predată celui care o prinde. Cel care prinde mingea răspunde la întrebare și apoi aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare. Evident interogatorul trebuie să cunoască și răspunsul întrebării adresate. Elevul care nu cunoaște răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din partea celui care a pus întrebarea. Acesta are ocazia de a mai arunca încă o dată mingea, și, deci, de a mai pune o întrebare. În cazul în care, cel care interoghează este descoperit că nu cunoaște răspunsul la propria întrebare, este scos din joc, în favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea. Eliminarea celor care nu au răspuns corect sau a celor care nu au dat nici un răspuns, conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai bine pregătiți.

Profesorul realizează o listă de verificare33 pentru a contabiliza răspunsurile date de către elevi, dar își și notează eventualele noțiuni care nu au fost înțelese îndeajuns sau poate incorect, pentru a le clarifica.

Metoda Știu/Vreau să știu/Am învățat – După ce se verifică un număr destul mai mare de informații profesorul anunță tema care urmează să fie supusă dezbaterii. Apoi se realizează pe tablă un tabel în care va nota cele ce în urma discuției cu clasa sunt considerate sigure în legătură cu subiectul aflat în discuție. Se completează rubrica Știu, urmează completarea individuală, în fișe, a rubricii Vreau să știu. Se citesc câteva din ideile elevilor, cele mai importante se trec pe tablă. La sfârșitul activității se completează rubrica Am aflat.

La final, pentru a se sistematiza și recapitula informațiile, se completează un tabel cu Obiceiurile de primăvară , oferind explicații pentru fiecare obicei.

__________________

33. Lista de verificare metoda, RAI- Anexa 8-

Ca temă, pentru portofoliu, elevii au de realizat o prezentare digitală. Clasa fiind

împărțită în patru grupe fiecare va avea o temă diferită.

Grupa 1: realizarea unei baze de date în format digital cu textele folosite pentru susținerea conținuturilor;

Grupa 2: realizarea unui dicționar minimal electronic folosind siteurile recomandate de profesor;

Grupa 3: realizarea unui album ;

Grupa 4: realizarea unui traseu virtual la locurile unde locuiesc turco-tătari.

La finalul activității produsele vor fi prezentate și pentru a dezvolta competențele de evaluare colegială am alcătuit o fișă de evaluare34 . Elevii din fiecare grup vor evalua lucrările elevilor din grupul paralel (grupurile cu număr par se vor evalua între ele, la fel cele impare; (ex 2-4 și 1-3).

Introducere „în lumea” obiceiurilor și tradițiilor de primăvară – Activități extracurriculare

Uneori pare dificil să lucrezi cu elevii, de multe ori trebuie să faci eforturi să îi atragi în activități extrașcolare, știi însă de la început că roadele vin mai târziu, după ce se depune un efort continuu, atât din partea profesorului coordonator, cât mai ales din partea elevilor. Este însă o provocare, iar munca odată începută devine antrenantă și plăcută, iar succesul te face să uiți de momentele dificile, când nu știi ce alternativă să alegi, care ar fi demersul cel mai indicat, când nu știi cum să mediezi un conflict iscat din senin, când linia pe care ai trasat-o, gândind-o într-un anumit fel, nu iese nicidecum așa cum vrei. Ca liantul profesor/ elev să se realizeze este necesar o continuă comunicare și multă râvnă.

Elevii dovedesc în primul rând creativitate, imaginație, atitudine, talent, afirmându-și original personalitatea, implicându-se în diferite proiecte școlare și extrașcolare alături de îndrumătorii lor. Ca profesor coordonator voi fi un observator continuu al acestor activități, un îndrumător al elevilor și, dincolo de frontierele unei activități școlare îi voi sprijini pe elevi să se autoevalueze și să cunoască după ce criterii se pot autoevalua în

____________

34. Fișă de evaluare colegială – Anexa 9-

aceste activități: creativitate, motivație, independență, curiozitate intelectuală, disciplină în timpul lucrului.

Excursia – metodă activă de predare – În decursul anului școlar am desfășurat excursii în satele din Dobrogea ce avut ca scop îmbogățirea cunoștințelor elevilor noștri referitoare la la obiceirile și tradițiile turco-tătarilor dobrogeni, dar mai ales dezvoltarea convingerilor că aceste obiceiuri nu trebuie uitate ci practicate. Profesorul are, în excursie, ocazia de a traduce în viață sarcina procesului instructive-educativ. Fiind mult mai apropiat de elev decât în cadrul relativ oficial al școlii, reușește să-i cunoască manifestările, astfel putând realiza mult mai rodnic educația acestuia.

În timpul excursiei profesorul atrage atenția supra a ceea ce trebuie să observe elevii, de asemenea cum trebuie să observe și oferă la fața locului explicațiile necesare. Dar rolul lui nu se termină odată cu terminarea excursiei, folosind informațiile îndeamnă și coordonează elevii să le prelucreze.

Privind cu luare aminte, analizând momentele organizării și desfășurării unei excursii ele sunt, în general ca și ale unei lecții. Într-o excursie, cu tema bine stabilită, profesorul comunică elevilor scopul excursiei, obiectivele pe care și le propune, la locul desfășurării comunică direct și indirect conținutul, face fixarea și sistematizarea materialului, apoi propune o activitate în care prelucrează împreună cele văzute și învățate în excursie.

În cadrul procesului instructiv-educativ, excursia este o modalitate de învățare

concretă, și plăcută. Putem vorbi despre o abordare cu caracter interdisciplinar, având rol

deosebit în dezvoltarea unor deprinderi de manifestare colectivă și în dezvoltarea interesului pentru cunoaștere. Oferă elevilor posibilitatea de aprofundare a cunoștințelor despre obiceiurile și tradițiile turco-tătarilor deja dobândite dar și achiziționarea unora noi.

Trebuie însă din partea elevului educarea spre acceptare, ascultare și răbdare. Toate acestea le-au învățat elevii în excursia desfășurată în sate, din acest motiv au concis cu toții, fapt regăsit în majoritatea portofoliilor, că:„ Zestrea unei națiuni o constituie valorile sale culturale și tradiționale: graiul, portul, obiceiurile și religia.”

Educație pentru voluntariat

Istoria și tradițiile minorității turce și tătare ca disciplină de învățământ oferă elevilor posibilitatea de a se informa. Fără activitățile de voluntariat, considerăm că activitatea didactică nu este completă, există o corelație între teorie și pratică, putem spune că este punerea conceptelor într-o formă concretă și un context pentru chestiunile abstracte, o conectare a școlii la comunitatea locală. Implicarea activă în acte de caritate, alegerea de a petrece timpul liber în beneficiul altora, este măsura formării în spiritul iubirii aproapelui. Educația pentru voluntariat îi învață pe tineri să gândească critic, să-și formeze noi deprinderi și să încerce noi roluri într-un mediu care încurajează asumarea de riscuri și care recompensează competențele.

Introducere “în lumea” obiceiurilor și tradițiilor de primăvară- Testarea finală – Analiza și interpretarea rezultatelor

În activitatea de învățământ, evaluarea se impune ca acțiune de cunoaștere, ca proces de colectare a datelor necesare pentru deciziile ce trebuie luate în scopul îmbunătățirii rezultatelor, dar și ca apreciere a rezultatelor evaluate, prin raportarea lor la criterii și standarde diferite. Acumularea de cunoștințe reprezintă un obiectiv important al instruirii, indiferent de nivelul de școlaritate. În zilele noastre, datorită ritmului alert al schimbărilor produse în mediul existențial al individului, o importanță majoră au căpătat-o capacitățile formate35. Nivelul de instruire al elevilor nu mai constă doar în acumularea de informații, cât, mai ales, în valoarea instrumentală și operațională a acestora.

Pentru testarea finală am optat pentru două citate, primul text-suport – citat Guner Akmolla – are ca cerință definirea sărbătorii Nawrez, cel de-al doilea text-suport – citat Guner Akmolla- are ca cerință redactarea unui eseu de maxim 2 pagini, în care să se menționeze sărbătorile de primăvară la turco- tătari și să se argumenteze necesitatea practicării acestor obiceiuri.

Elevii au de aplicat astfel noțiuni de teorie legate de obiceiurile turco-tătarilor, demonstrând capacitatea de a recepta și de a răspunde corect întrebărilor pe o temă dată, de a-și exprima opinii personale, prin valorificarea textelor date spre interpretare. Pentru acest tip de cerințe se urmăresc criteriile de apreciere: cunoștințele adecvate subiectului, organizarea ideilor și corectitudinea răspunsurilor, utilizarea unui limbaj adecvat prin expresivitate, competențe de analiză și interpretare personală.

___________________________

35. Liliana Ezechil, Ion Radu, Didactica. Teoria instruirii, Editura Paralela 45, Pitești, 2006, p. 188.

Testul a fost susținut atât de lotul experimental, cât și de lotul martor, iar rezultatele

obținute au fost următoarele:

– 7 elevi din lotul experimental au obținut punctajul maxim în timp ce 2 elevi din lotul martor a atins punctajul maxim;

– nici un elev din lotul experimental nu a obținut o notă mai mică de 7p;

De aici se poate constata calitatea superioară a rezultatelor obținute de elevi din lotul experimental.

În urma rezultatelor elevilor, pot aprecia și propria activitate, menționând:

– crearea și încurajarea unor situații în care elevii să se poată exprima atât în scris cât și oral, precum conversații, explicări, dezbateri, eseuri libere și argumentative;

– crearea unor situații în care elevii au fost solicitați să lucreze în perechi, în grupuri mici sau întreg colectivul, ca strategie de a îndeplini diferite sarcini, prin jocuri și prezentări ale activității de grup;

– oferirea șansei elevilor de a interacționa formal și informal cu membri ai comunității (de exemplu cu ocazia excursiilor, întâlnirea cu oamenii).

ÎNREGISTRAREA REZULTATELOR TESTULUI FINAL

TABEL ANALITIC – Lotul experimental

TABEL ANALITIC – Lotul martor

Cumularea rezultatelor obținute la testarea inițială și cea finală s-a concretizat în tabelele analice de mai sus după care am purces, în cele ce urmează, la procesarea lor:

LOTUL EXPERIMENTAL

LOTUL MARTOR

Reprezentarea grafică demonstrează ponderea notelor de 9 și 10 la lotul experimental. Notele primite în urma testării finale demonstrează evoluția elevilor de la testarea inițială până în prezent, fapt demonstrat de încadrarea celor mai mulți elevi între 8 și 10. Comparând rezultatele testelor, am observat că subiecții ambelor loturi au fost la nivelul programei școlare. Totuși subiecții lotului experimental au obținut rezultate mult mai bune, demonstrând astfel că o consolidare temeinică a cunoștințelor despre obiceiuri a influențat pozitiv lotul de subiecți experimental.

La sfârșitul experimentului s-a repetat aplicarea chestionarului și au fost interpretate

rezultatele obținute de elevii clasei experimentale, cea care a avut ocazia să afle informații

suplimentare privind analiza obiceiurilor, și de elevii clasei martor, la care obiceiurile au fost utilizate în mod frecvent în cadrul activităților didactice desfășurate. Cum era de așteptat s-a constatat o evidentă detașare a clasei experimentală față de clasa martor, în ceea ce privește rolul pe care obiceiurile îl au în viața elevilor.

Toți elevii, au consemnat că: au strâns obiecte tradiționale pentru casă de la rude în vârstă, cunoștințe și le vor păstra, vor confecționa și ei la rândul lor, dăruindu-le mai departe urmașilor lor. Un număr mare de elevi au răspuns că și-au amenajat un “loc tradițional turco-tătar” în casă (72 %). Majoritatea (91 %) au căutat informații despre obiceiuri ale turco-tătarilor , împărtășindu-le uneori (un procent relativ mai mic 54%) și celor apropiați cele aflate .

Cercetarea a urmărit dezvoltarea convingerilor de apartenență la etnia turco-tătară, manifestate prin schimbările survenite în atitudinea și comportamentul moral al elevilor în urma analizei obiceirilor, consolidarea cunoștințelor și aprofundarea lor. Elevii din lotul experimental au mărturisit că au avut o motivație internă mult mai puternică de a practica aceste obiceiuri, de a „regăsi drumul spre tradiție”, de a se implica în culegerea de date, influențați fiind de dezbaterile pe această temă. Așadar în cadrul activităților de predare-învățare și evaluare elevii au demonstrat că și-au însușit noțiunile legate de obiceiurile de primăvară, punând în practică reale abilități de argumentare, implicându-se în activități care au vizat comportamente adecvate pasionaților de folclor, găsind soluții la problemele propuse de demersul nostru experimental, colaborând și descoperindu-și latura social-morală . Toate acestea confirmând ipoteza formulată de noi la începutul capitolului practic-experimental.

CONCLUZII

Derularea experimentului pedagogic, în urma strângerii materialului teoretic prezentat în primele capitole, ne-a permis atât verificarea ipotezei formulate, cât și obținerea unor informații valoroase asupra impactului pe care l-a avut aprofundarea acestei teme asupra elevilor.

Astfel, dacă la testarea inițială așa cum se poate observa atât pe baza răspunsurilor la chestionar cât și privind rezultatele obținute, unii dintre elevi dovedeau o lipsă de interes în ceea ce privește obiceiurile și tradițiile turco-tătarilor, la testarea finală, prin cercetarea experimentală efectuată am demonstrat că prin completarea cunoștințelor despre obiceiurile și tradițiile de primăvară la turco-tătarii dobrogeni și prin stimularea cinstirii acestora, ca atitudine corectă a turco-tătarilor, s-a produs o îmbunătățire a rezultatelor acestora.

Pe tot parcursul activității am avut în vedere creșterea ascensorială a complexității

sarcinilor de lucru (de la simplu la complex) pentru a asigura gradarea treptată a efortului

intelectual cerut de metodologia modernă. Nu a fost neglijată conduita morală, regulile de

comportare în activitatea individuală și de grup. Vizitele în sate, la azil, acțiunile caritabile au constituit activități preferate de elevi care au adus o schimbare mai ales în atitudinea elevilor.

La finalul experimentului, elevii au descoperit un alt sens al obiceiurilor turco-tătarilor, fapt ce mă îndreptățește să afirm că astăzi este necesară o redescoperire a acestora, și vorbesc despre o redescoperire profundă a ceea ce au însemnat ele în viața turco-tătarilor și a ceea ce trebuie să fie în continuare. Prin urmare este necesar ca elevii de astăzi să profite de orice ocazie în care să aprofundeze modalitatea de practicare a acestor obiceiuri și aceasta să devină preocuparea lor de astăzi și de mâine. Spun elevii deoarece ei sunt adulții de mâine, ei sunt nădejdea pentru transmiterea obiceiurilor și tradițiilor.

Elevii exprimă opinii despre practicarea obiceiurilor, își susțin opiniile cu informații credibile din surse cu diferite perspective, mai ales cele orale și scrise. Mai mult formulează concluzii despre impactul pe care obiceiurile îl au asupra lor.

Considerăm că prin educația și instruirea de care suntem resposabili în fața elevilor noștri, pe lângă investirea elevilor noștri cu un sistem de cunoștințe, îi îndrumăm și îi stimulăm în direcția dezvoltării cognitive, afective, sociale, a exersării abilităților în contexte variate, în orientarea acestora către emoții, trăiri și simțiri interioare.

Este un mod prin care tradiția rămâne vie în sufletele tuturor , perpetuându-se în rândul generațiilor care se succed, care moștenesc astfel o zestre spirituală de excepție.

Prin cercetarea de față ne-am propus asimilarea, de către elevi, a unui sistem de valori aparținând culturii și civilizației populare tradiționale turco-tătare, prin intermediul cărora să eliminăm, parțial sau total, atitudinile și comportamentele negative ale elevilor . Finalitatea la care ne-am raportat, continuu, a fost reprezentată de valorile arhetipale, privite ca modele fundamentale de comportament (Jung), pe care am încercat să le dezvăluim elevilor prin introducerea constantă a elementelor de tradiție în procesul de învățământ, de-a lungul unui an școlar. Am îndrăznit să privim înspre o schimbare de paradigmă, trecând de la un învățământ centrat pe cunoștințe la un învățământ în care cunoștințele să devină, în exclusivitate, generatoare de atitudini și comportamente pozitive, cu menirea de a „însănătoși” relaționarea indivizilor în cadrul grupului-clasă și a grupului-școală. Avem convingerea că o atare relaționare este pusă în slujba autoformării elevilor și, implicit, a dezvoltării acțiunilor sociale morale.

BIBLIOGRAFIE

1. Abdula Nazare, Gülten, Türk Boylarında Bahar Bayramları, Nevruz ve Hıdrellez, Videotel, Galați, 2009.

2. Ahmet- Naci, Cafer Ali, Kültürümüzün Meseleleri, Istanbul, 2012.

3. Akmolla, Güner, Tătarii din Dobrogea-eseu, Editura NewLine, Constanța, 2005.

4. Alecsandri, Vasile, Balade adunate și îndreptate, Parte I, Iași, Tipografia Buciumului Român, 1852

5. Andreescu, Gabriel, Tătarii în România. Teme identitare, București, 2005

6. Brăiloiu, Constantin, Comișel, Emilia, Gălușcă-Crăsmaru, Tatiana, Folclor din

Dobrogea, București, 1998.

7. Boztorgay-Folclor tătar, Editura Kriterion, București, 1996.

8. Çay, Abdulhaluk, Türk Ergenekon Bayramı Nevruz, Türk Kültürünü Araștırma Enstitüsü, Ankara, 1991.

9. Cojoc, Marian; Menadil, Erol (coord.), Din istoria tătarilor, vol.I-II, Editura Newline, Constanța, 2010, 2011.

10. Devlet, Nadir, Türk Dünyası`nda Nevruz, Istanbul, 1999.

11. Eliade, Mircea, Tratat de istoria religiilor, Editura Humanitas, București, 1992.

12. Ibram, Nuredin, Tradiții și Obiceiuri ale Turcilor din România, Editura Ex Ponto, Constanța, 2003.

13. Kașgarlî, Mahmut, Divani Lugati’ Turk (Dicționarul Literaturii Divanului), 1072

14. Mamut Nedret, Mamut Enver, Ibraim Ervin, Istoria și tradițiile minorității turce și tătare, clasa a VI-a și a VII-a, Editura Didactica și Pedagogică, R.A., București, 2006.

15. Mehmet Ali, Ekrem, Din istoria turcilor dobrogeni, Editura Kriterion, București, 1994.

16. Mehmet, Ablay, Din istoria tătarilor, Editura Kriterion, București, 1997.

17. Mehmet, H. Vani Yurtsever, Dobruca’nın Dawușı, Editura Europolis, Constanța, 2003.

18. Mustafa Ali, Mehmed, Istoria turcilor, București, 1978.

19. Necıp Hacı, Fazıl, Qırım, Istanbul, 2011.

20. Nicoară, Teodor, Istoria și tradițiile minorităților din România, 2005, ediție on line. 

21. Önal, Mehmet Naci, Nevruz Geleneği, Aklın ve Bilimin Aydınlığında

Eğitim, 2006.

22. Önal, Mehmet Naci, Din folclorul turcilor dobrogeni, Editura Kriterion, București, 1997

23. Pop, Mihai, Obiceiuri tradiționale românești, București, 1976.

24. Rădulescu, Adrian, Bitoleanu I., Dobrogea. Istoria românilor dintre Dunăre și mare, București, 1979.

25. Revista Datina, Anul I, nr.3, martie, 2014.

26. Revista Analele Dobrogei, Anul 1921, nr. 2,nr. 3.

27. Revista Karadenĭz, Sayı [51] 5, 2000, Nevzat Yusuf Sarıgöl, Adetlerĭmĭz[XIV], Kĭdĭrlez [Hıdırellez].

28. Revista Karadenĭz, nr.8, August 2000, Nevzat Yusuf Sarıgöl, Adetlerĭmĭz [XXXVI] Tepreș.

29. Revista Karadenĭz, XXIII, Sayı 225/3, Mart 2012, Nevzat Yusuf Sarıgöl, Kĭdĭrlez’de Koșkar turtîștîrecekler.

30. Revista Karadenĭz, XXIII, Sayı 229/7, Haziran 2012, Tepreș.

31. Revista Karadenĭz, XXIV, Sayı 239/4, Nisan, 2013, Nevzat Yusuf Sarıgöl, Adetlerĭmĭz [91], Bahar Adetlerĭmĭz: Șam Atlama, Yawır Yüzĭ.

32. Revista Karadenĭz, XXV, Sayı 250/3, Mart 2014, Nawrez sărbătoarea primăverii.

33. Sulițeanu, Ghizela, Din folclorul muzical al tătarilor dobrogeni, Editura Kriterion, Cluj-Napoca, 2014.

34. Tahsin, Gemil (coord.), Originea tătarilor, Editura Kriterion, București, 1997.

35. Tahsin, Gemil; Pienaru, Nagy (coord.), Moștenirea istorică a tătarilor, Editura Academiei Române, București, 2012.

36. Tahsin, Gemil, Românii și otomanii în secolele XIV-XVI-lea, Ediția a 2-a, revizuită, Editura Ovidius University Press, Constanța, 2008.

37. Türk Dünyası El Kitabı, Dordüncü Cilt, Türk Kültürünü Araștırma Enstitüsü, Ankara, 1998.

38. Ülküsal, Müstecip, Dobruca’dan, Kırım, Istanbul, 2007.

39. Ülküsal, Müstecip, , Kırım Türk-Tatarları (Dünü, Bügünü, Yarını), Baha Matbaası Istanbul, 1980.

40. Ülküsal, Müstecip, Dobruca ve Türkler, TKAE Yayınları, Ankara, 1966.

41. Vrabie,Gh., Folclorul-obiect, principii, metode, categorii, București, Ed. Academiei,

1970.

42. Informator Osman Nurten, n. 1940, sat Mereni

43. Informator Memet Feuzi, n. 1925, sat Defcea (Gherghina)

44. Informator, Asan Ferodin, n. 1938, sat Moșneni

II. Bibliografie pentru metodică

1.Băban, A., Metodologia cercetării calitative, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană, 2002.

2.Bocoș, M., Teoria și practica cercetării pedagogice, Cluj-Napoca, Editura casa Cărții de Știință, 2003.

3. Bocoș, Mușata-Dacia, Instruirea interactivă. Ghidul profesorului, Editura Polirom,

Iași, 2013.

4.Bontaș, Ioan, Pedagogie, București, Editura ALL, București, 1994.

5.Cerghit, Metode de învățământ, ediția a IVa, Editura Polirom,Iași, 2006.

6. Cristea, S. Dicționar de termeni pedagogici. București, EDP, 1998

7.Cucoș, Constantin, Pedagogie, ediția a II-a revăzută, Editura Polirom, Iași, 2002.

8.Dulamă, M. E., Modele, strategii și tehnici didactice activizante, Cluj-Napoca, Editura

Clusium, 2002.

9. Frunză, Virgil, Teoria și metodologia curriculumului, Constanța, 2003.

10. Frunză, Virgil, Elemente de metodologia instruirii, Constanța, 2004.

11.Ionescu, M., Bocoș, M., Cercetarea pedagogică și inovația în învățământ, în “Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor”, coord. M. Ionescu și V. Chiș, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană, 2001.

12.Ionescu, Miron, Chiș Vasile, Strategii de predare și învățare, Editura Științifică,

București, 1992.

13.Neacșu, I, Instruire și învățare, București, 1999.

14.Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie școlară, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996.

15.Oprea Crenguța, Strategii didactice interactive, Editura Didactica și Pedagogică, R.A., București, 2009.

16.Opriș Dorin, Opriș Monica, Metode active de predare-învățare, Editura Sf. Mina, Iași, 2006.

17.Pânișoară Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă, Editura Polirom, 2008.

18.Popescu-Neveanu, Paul, Dicționar de psihologie, Ed. Albatros, București, 1978.

19.Rotariu, T. (coord.), Metode statistice aplicate în științele sociale, Iași, Editura Polirom, 1999.

20.Sillamy, Norbert, Dicționar de psihologie, trad. de Leonard Gavriliu, Ed. Univers

Enciclopedic Gold, București, 2009.

21. Shaub H, Zenke K.G, Dicționar de pedagogie, Iași, 2001.

22.Stenberg, R. (coord.), Manual de creativitate, Ed. Polirom (ediția I, Cambridge

Press), Iași, 2005.

23.Stoica, Adrian – „ Evaluarea curentă și examenele” – Ghid pentru profesori, Ed.

proGnosis, București, 2001.

24. Zlate, Mielu, Fundamentele psihologiei, Editura Pro Humanitate, București, 2000

25.Zlătior, Titiana, Portofoliul – metodă alternativă de evaluare, în rev. Perspective, Cluj,

an II, nr. 1 (2).

26.Curricumul National, Planuri cadru de învățământ pentru învățământul gimnazial,

București, 1999.

27.*** Ghid metodic: Învățarea activă, București, MEC, Consiliul Național pentru

Pregătirea profesorilor, 2001.

ANEXA 1

Graficul de timp al evaluării

Tabel al strategiilor de evaluare

ANEXA 2 – Chestionar

A.1. Participi la lecțiile de Istoria și tradițiile minorității turce și tătare doar pentru a te informa sau și pentru învăța cum să te formezi ca și peronalitate a societății de mâine?

a. pentru a mă forma

b. pentru a ști cum să mă formez

c. alt motiv/ care? ………………………………………………………………………….

2. Care crezi că sunt activitățile care te ajută cel mai mult să te formezi?

a. cele școlare

b. cele extrașcolare

c. ambele

3. Care sunt activitățile extrașcolare preferate?

a. excursiile

b. acțiunile de voluntariat

c. campaniile umanitare

4. Preferi lecțiile desfășurate

a. în varianta clasică, în care profesorul este important

b. în varianta modernă, în care accentul este pus pe elev.

5. Ce metodă te atrage cel mai mult în desfășurarea orelor?

a. expunerea

b. conversația

c. lucru în echipă

d. învățarea prin descoperire

e. turul galeriilor

f. ciorchinele

g. cubul

h. dezbaterea

6. Cum crezi că este cel mai plăcut să lucrezi, la rezolvarea sarcinilor propuse?

a. în echipă

b. individual

7. Care este modalitatea de evaluare preferată?

a. chestionarea orală

b. test de autoevaluare

c. portofoliu

d. referate proiecte

e. test grilă

B.1. Care este vestimentația turco-tătarilor?

………………………………………………………………………….

2.Ce obiceiuri de primăvară la turco- tătarii din Dobrogea cunoști?

…………………………………………………………………………..

3.Care este părerea ta despre viața la țară?

…………………………………………………………………………..

4.Cum te-ai pregăti pentru o excursie pe care urmează să o faci într-un sat?

……………………………………………………………………………

ANEXA 3 – Interpretarea chestionarului/ sondaj de opinie inițial

În vederea stabilirii interesului pentru tradițiile și obiceiurile turco-tătarilor din Dobrogea în rândul elevilor de clasa a VII-a, s-a realizat un chestionar/ sondaj de opinie, în luna ianuarie 2014. Elevii au fost sinceri și au oferit răspuns sau au indicat varianta pe care au considerat-o corectă.

Având ca scop reușita activităților, este necesar ca profesorul să cunoască foarte bine elevii. Aceasta se poate face atât prin discuții libere, directe cu elevii (există riscul ca unii elevi, din diverse motive, să nu poată fi sinceri într-un dialog direct), sau prin chestionare anonime în care elevii sunt rugați să-și expună ideile, opiniile cu privire la cunoașterea și respectarea tradițiilor și obiceiurilor turco-tătarilor din Dobrogea.

Pentru a schimba un comportament sau un mod de gândire, trebuie să afli cum au fost deprinse acestea. Când vrei să ajuți pe cineva să se schimbe, trebuie să o faci cu multă

delicatețe. Profesorul se face sensibil la problemele elevului și îl ajută.

Un număr de 24 de elevi au răspuns la aceste întrebări, în urma inventarierii răspunsurilor, s-a constatat un procent ridicat al elevilor care cunosc și respectă obiceiurile turco-tătarilor din Dobrogea, apreciază lecțiile de Istoria și tradițiile minorității turce și tătare iar metodele active îi fac să se implice activ în desfășurarea lecțiilor.

Un procent destul de scăzut din elevii celor două clase sunt mai puțin implicați, însă dornici de socializare, elevi cu un nivel mediu de cunoștințe, nu sunt obișnuiți cu lucru în echipă, însă au dorința de a căpăta informații din acest domeniu, preferă, ca și cei din prima categorie metodele de predare active.

Dintre acești elevi remarcăm următorul aspect: o parte din elevi se implică activ, pe lângă orele de curs, și în activități extrașcolare, precum activitățile artistice, activități de voluntariat, excursii, cunosc obiceiurile turco-tătarilor, practică aceste obiceiuri, obișnuiți cu lucru în echipă, cu un grad ridicat al stimei de sine, deschiși la nou și la provocare. Pe de altă parte, din totalul elevilor chestionați, se remarcă și elevi mai puțin implicați, însă dornici de socializare, elevi cu un nivel mediu de cunoștințe, nu cunosc, nu practică obiceiurile, nu sunt obișnuiți cu lucru în echipă, însă au dorința de a căpăta informații din acest domeniu, preferă, ca și cei din prima categorie metodele de predare active.

ANEXA 4 – Proiectarea Unității de învățare

Clasa a VII-a / Unitatea de învățare: Obiceiuri de primăvară la turco-tătarii din Dobrogea

Competențe specifice:

Argumentarea importanței respectului datorat de turco-tătari obiceiurilor de primăvară

2.1.Utilizarea în diferite contexte a expresiilor și a noțiunilor nou învățate, realizând corelații interdisciplinare ( istorie, literatură, muzică, geografie, artă).

2.2. Elaborarea unor texte (referate, eseuri, articole, etc.) folosind termeni specifici

3.1. Identificarea și prezentarea unor obiceiuri de primăvară practicate încă de turco-tătarii din Dobrogea

4.3. Aplicarea obiceiurilor turco-tătarilor dobrogeni în diferite momente ale vieții

personale sau ale comunității

ANEXA 5 – Testarea inițială

Numele și prenumele: ______________________

Data_____________

Clasa: a VII-a

Test

I. Formulează definiția tradiției.

II. Alege varianta corectă, încercuiște litera corespunzătoare răspunsului corect.

Fiecare item are un singur răspuns corect.

1. „Nawrez” în limba persană înseamnă:

a. Noua zi

b. Viață

c. Sărbătoare

2. În ce zi sărbătorim Nawrez:

a. 6 mai

b. 21 aprilie

c. 21 martie

3. Ce semnifică ziua de Kıdırlez:

a. sosirea primăverii

b. începutul verii astronomice

c. începutul iernii astronomice

4. Ce lucruri nu sunt permise de Nawrez

a. se curăță, se tund, se văruiesc copacii

b. se dau bani și produse

c. se ard pe foc lucrurile vechi

5. Cum conversează fetele și băieții de Nawrez

a. prin cântec

b. spunând catrene-”mane”

c. nu conversează

II. Completează spațiile punctate

Cele două sărbători de primăvară la turco-tătarii din Dobrogea sunt …………, ……………. Nawrez este sărbătoarea…………….. , ……………..Se organizează cu acest prilej…………………

Cuvântul ……………….. este unul compus din numele Kıdır si Ilyas, doi frați care au supărat pe Stăpânul Cerurilor. Ca pedeapsă, Stapănul Cerurilor i-a despărțit pe frați, unul a devenit Stăpânul ……………… și celălalt Stăpânul………………

III. Dați două exemple de obiceiuri de primăvară, justificând motivul pentru care

sunt practicate.

IV. Cât de important este rolul tradițiilor și obiceiurilor în viața omului ?

Barem de corectare și notare:

Subiectul I – total 1 punct

Pentru răspuns corect la întrebare se acordă 1 punct, pentru răspuns parțial corect, se acordă 0,50 puncte, pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia nu se acordă niciun punct.

Subiectul II- total 2,50 puncte

Pentru fiecare răspuns corect se acordă 0,50 puncte, după cum urmează:

1 a; 2 c; 3 b; 4 b; 5 b.

Subiectul III

Pentru fiecare răspuns corect se acordă 0,25 puncte, după cum urmează: Nawrez; Kıdırlez;

împăcării; bucuriei; lupte; Kıdırlez; Pământurilor; Apelor.

Subiectul IV

Pentru identificarea sărbătorilor se acordă 0,25 puncte, argumentarea necesității practicării

obiceiurilor se acordă 0,75 puncte, pentru un răspuns parțial corect sau incomplet se acordă

0,25 puncte, pentru un răspuns incorect sau lipsa acestuia nu se acordă niciun punct.

Subiectul V

Pentru precizarea rolului tradițiilor și obiceiurilor în viața omului se acordă 1 punct, pentru un răspuns parțial corect sau incomplet se acordă 0, 50 puncte, pentru un răspuns incorect sau lipsa acestuia nu se acordă niciun punct.

Pentru formularea propriei opinii, folosind exemple concrete se acordă 1 punct, pentru un

răspuns parțial corect sau incomplet se acordă 0, 50 puncte, pentru un răspuns incorect sau

lipsa acestuia nu se acordă niciun punct.

Utilizează un lexic bogat, variat se acordă 0,25 puncte.

Respectă regulile de ortografie și de punctuație se acordă 0,25 puncte.

ANEXA 6 – PROIECT DE LECȚIE

Instituția de învățământ: Școala gimnazială nr. 37

Disciplina: Istoria și tradițiile minorității turce și tătare

Profesor: Seit- Memet Emel

Clasa: a VII-a

Subiectul lecției: Nevruz

Tipul lecției: sistematizare și sensibilizare

Scopul lecției: cunoașterea și aprofundarea rolului tradițiilor și obiceiurilor în viața omului; cultivarea dragostei și respectului față de valorile folclorului turco-tătar.

Competențe derivate:

Elevii vor fi capabili de următoarele:

Competențe cognitive

C1 – prezentarea conținutului semantic al termenului tradiție;

C2 – enumerarea obiceiurilor practicate de Nevruz;

C3 – identificarea elementelor specifice acestei sărbători;

C4 – argumentarea rolului obiceiurilor în viața turco-tătarului;

Competență atitudinală:

C5 – formularea de aprecieri obiective cu privire la necesitatea practicării obiceiurilor de primăvară .

Competență afectivă

CA – dezvoltarea interesului și a dorinței de a participa la orele de Istoria și tradițiile minorității turce și tătare și de a se comporta frumos, manifestând respect și înțelegere față de toți semenii.

Evaluarea: formativ-ameliorativă

Valori și atitudini vizate:

– Relaționare pozitivă cu ceilalți

– Gândire critică și flexibilă

Strategii: inductiv-deductivă, explicativ- conversativă;

Metode:

expozitiv-euristice: M1: expunerea, M2: explicația, M3: conversația euristică.

interactive: M4: modelul grafic, M5: comparația, M6: problematizarea, M7: demonstrația,

M8: turul galeriilor, M9: ciorchinele, M10: cubul, M11: cvintetul, M12: jocul didactic.

Instrumente de evaluare: verificare frontală orală, observarea sistematică, fișa de lucru,

jurnal de reflecție.

Forme de organizare a activității: frontală, individuală, pe grupe cooperante.

Resurse:

1. Oficiale:

 Programa școlară pentru disciplina Istoria și tradițiile minorității turce și tătare, clasa a VII-a;

 Planificarea calendaristică, clasa a VII-a;

 Proiectarea unității de învățare.

2. Temporale:

 Număr de lecții: 3

 Durata: 50 minute.

3. Bibliografice:

Mamut Nedret, Mamut Enver, Ibraim Ervin, Istoria și tradițiile minorității turce și tătare, clasa a VI-a și a VII-a, Editura Didactica și Pedagogică, R.A., București, 2006

 Oprea Crenguța, Strategii didactice interactive,Editura Didactica și Pedagogică, R.A., București, 2009

 Pânișoară Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă, Editura Polirom, 2008

ANEXA 7 – Grilă de verificare a portofoliului

Elev……………………………

Clasa………………

Profesor coord. Seit-Memet Emel

An școlar

FIȘĂ DE AUTOEVALUARE A PORTOFOLIULUI

CRITERII DE EVALUARE A PORTOFOLIULUI

ANEXA 8 – Listă de verificare folosind metoda RAI

Data…………………

Conținutul învățării…………………………………………………….

( Unde „-” înseamnă slab, „~”înseamnă mediu, „+”- bine, „!”-foarte bine, „!!”-

excepțional.)

ANEXA 9- FIȘĂ DE EVALUARE COLEGIALĂ A UNEI PREZENTĂRI DIGITALE

ANEXA 10

ACTIVITATE – CONCURS

cu tema

OBICEIURI DE PRIMĂVARĂ LA TURCO-TĂTARII DIN DOBROGEA

Prof.Seit-Memet Emel

Proiect didactic

Subiectul activității: Nawrez și Kıdırlez

Tipul activității: Concurs de cunoștințe pe echipe

Data : 10.05. 2014

Locul: Sala de clasă

Nivelul: clasa a VII-a

Durata: 50 min

Obiective cadru:

1.Cunoașterea tradițiilor și obiceiurilor de primăvară la turco-tătarii din Dobrogea

2.Educarea atitudinilor de acceptare, înțelegere și respect față de cei de alte etnii și credințe

Obiectivele activității:

O1: încurajarea elevilor în direcția apropierii de tradiția autentică și vie, pe care să o „pătrundă”, să o decodifice și să îi exploateze constructiv valențele;

O2: dezvoltarea sentimentului de atașament față de valorile tradiționale ;

O3: stimularea învățării și a interesului pentru valorile tradiționale prin competiție;

O4: valorificarea cunoștințelor dobândite în cadrul orei de Istoria și tradițiile minorității turce și tătare;

O5: formarea și dezvoltarea deprinderilor de cooperare și negociere prin lucrul în echipă.

Resurse procedurale: -lucrul în echipă; conversația; exercițiul.

Resurse materiale :

– imagini

-Harta Dobrogei;

-ecusoane; etichete; fișele probelor de concurs;

-ramuri de pomi în vas cu apă; vas cu pământ și grâu; ouă vopsite

-hârtii colorate, batiste colorate

-diplome; premii:bomboane,acadele, ciocolată,biscuiți, nuci;

Feed – back: fișele de lucru ale echipelor; diplome, premii.

Desfășurarea activității:

-pregătirea materialelor necesare și a spațiului de concurs;

-pregătirea ecusoanelor individuale reprezentând responsabilitățile membrilor echipelor: președinte, secretarul, gestionarul timpului, responsabilul cu materialul, suporterul, membrul juriului;

-pregătirea etichetelor cu numele echipelor pe mesele de concurs;

-prezentarea regulilor concursului:

-prezentarea echipelor;

-precizarea responsabilităților fiecărui membru al echipelor în timpul concursului:

președinte: -explică sarcina membrilor grupului; este responsabil de repartizarea muncii; controlează dacă sarcina fiecăruia este bine executată; ajută grupul în caz de probleme; supraveghează ca fiecare membru al grupului să-și îndeplinească rolul pe care îl are; lucrează la rezolvarea sarcinii.

secretarul: -trebuie să își procure cele necesare scrisului; notează răspunsurile formulate de grup; ia cuvântul în numele grupului pentru împărtășirea către întreaga clasă a rezultatului muncii grupului său; lucrează la rezolvarea sarcinii

gestionarul timpului: -folosește un ceas; știe de cât timp dispune grupul pentru a executa o sarcină; controlează timpul; comunică grupului timpul rămas; are responsabilitatea ritmului de lucru; trebuie să predea rezultatele lucrului grupului la ora stabilită; lucrează la rezolvarea sarcinii

responsabilul cu materialul: -este singurul ce se poate deplasa în sala de clasă pentru a aduce materialul necesar rezolvării sarcinii; este responsabil de buna folosire și de starea materialului utilizat în grup; pune materialul la locul lui după folosire; lucrează la rezolvarea sarcinii

suporterul: -răspunde de buna înțelegere în grup; încurajează pe toată lumea; face complimente celor ce lucrează bine; lucrează la rezolvarea sarcinii

membrul juriului: -e atent ca toți membrii grupului să participe la activitate; face darea de seamă asupra funcționării grupului în timpul activității; lucrează la rezolvarea sarcinii

-prezentarea probelor de concurs: cinci probe cu timp de răspuns limitat;

-tragerea la sorți a ordinii de răspuns a echipelor;

Probe de concurs:

Probă scrisă de cunoștințe despre sărbătorile de primăvară – 5 min.; vezi Anexa 1; punctaj maxim: 100p.

Probă scrisă de cunoștințe – Rebus – 7 min.; vezi Anexa 2; punctaj maxim: 100p.

Probă orală de cunoștințe – Întrebări-fulger – 3 întrebări, 3 min/echipă.; vezi Anexa 3; punctaj maxim: 15 p/ întrebare.

4.Alcătuirea unui cvintet pornind de la cuvântul cheie ,,nawrez” sau ,,kıdırlez”, 5 min, punctaj maxim- 25p

5.Probă orală de prezentare a unor tradiții și obiceiuri de primăvară – 2 tradiții /echipă; 3 min/echipă; punctaj maxim: 15p/ tradiție; vezi Anexa 4.

-fiecare echipă trage la sorți un bilețel cu un număr ce reprezintă un obiect / imagine de pe catedră (vezi Resursele materiale); secretarul prezintă răspunsul echipei despre tradiția populară indicată de imaginea / obiectul ales și semnificația acesteia;

– desfășurarea probelor de concurs; la toate probele echipele consemnează în scris răspunsurile; după epuizarea timpului de răspuns acordat, la probele 1 și 3, spre a da juriului timp pentru corectare, secretarii echipelor prezintă oral, în ordinea tragerii la sorți, răspunsurile;

– se afișează pe tablă punctajul obținut după fiecare probă; la sfârșit se prezintă clasamentul;

– festivitatea de premiere;

– întocmirea procesului-verbal al activității;

Anexa 1

Echipa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Proba 1 (pentru elevi)

I.Alegeți răspunsul corect și încercuiți litera corespunzătoare:

1.În ce zi sărbătorim Nawrez?

a)21 aprilie

b)21 martie

c)6 mai

2.Nawrez și Kıdırlez sunt sărbători de:

a) vară

b) toamnă

c) primăvară

3.Ce înseamnă Nawrez în limba persană?

a) zi nouă

b) lună nouă

c) an nou

4.Ce semnifică ziua de Kıdırlez?

a)sosirea primăverii

b)anul nou

c)sfârșitul iernii astronomice și începutul verii

5.Câte feluri de mâncare se prepară cu ocazia acestor sărbători

a)7

b)5

c)6

II.Completați spațiile punctate cu informația corectă:

1.Cântecele tradiționale de colind cântat, cu prilejul sărbătorii Nawrez se numesc…………….sau …………..

2.Kıdırlez se sărbătorește în Dobrogea și în …………………..

3.Denumirea de Kıdırlez este compusă din numele . . . . . . . . . .și………………

III.Alcătuiți cinci enunțuri referitoare la sărbătorile de primăvară, folosind următoarele cuvinte: mane, kalakay, ateș, kureș, șeșek.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Proba 1 (pentru juriu)

I.Alegeți răspunsul corect și încercuiește litera corespunzătoare:

1.În ce zi sărbătorim Nawrez?

a)21 aprilie

b)21 martie

c)6 mai

2. Nawrez și Kıdırlez sunt sărbători de:

a) vară

b) toamnă

c) primăvară

3. Ce înseamnă Nawrez în limba persană?

a) zi nouă

b) lună nouă

c) an nou

4. Ce semnifică ziua de Kıdırlez?

a)sosirea primăverii

b)anul nou

c)sfârșitul iernii astronomice și începutul verii

5. Câte feluri de mâncare se prepară cu ocazia acestor sărbători

a)7

b)5

c)6

5 x 5 p = 25 p

II.Completați spațiile punctate cu informația corectă:

1. .Cântecele tradiționale de colind cântat, cu prilejul sărbătorii Nawrez se numesc Nawrez cırı sau Nawrez durkısı.

2.Kıdırlez se sărbătorește în Dobrogea și în lumea turcică.

3.Denumirea de Kıdırlez este compusă din numele Kıdır și Ilyas.

5 x 5 p = 25 p

III. Alcătuiți cinci enunțuri referitoare la sărbătorile de primăvară folosind următoarele cuvinte: mane, kalakay, ateș, kureș, șeșek.

5 x 10 p = 50 p -cunoașterea sensului cuvintelor;

-legătura cu tema ;

-frumusețea propoziției.

Total: 100 p

Anexa 2

Anexa 3

1.Ce semnifică Nawrez? (simbolul intenției curate, al stării de bine, al solidarității,al omeniei)

2. Ce înseamnă ”nawrez” în limba persană? (nev=nou, ruz= zi)

3. Cine sărbătorește Nawrez? (toată lumea turcică)

4. Menționați trei lucruri care se fac de Nawrez.( curățenia generală, ardere în foc a lucrurilor vechi și săritul peste foc, se sădesc flori și pomi fructiferi)

5. Menționați ce nu se face de Nawrez.(nu se dau și nu se depun bani, nu se dă făină, sare, pâine, iaurt, foc)

6. De ce se sare peste foc? (este un mod de purificare, de curățire, de alungare a necazurilor și supărărilor, a duhurilor rele, de boli și suferințe)

7. Ce mâncăruri se prepară? ( kozı sorpası, tatar așı, etlı bakla, cantıklar, pideler, penerlıler, kuwurmalar, șiborekler, yedi ceșit kuru cemıș, baklava)

8. Câte feluri de mâncare se prepară și de ce? ( 7 feluri de mâncare pentru că 7 este un număr cu noroc)

9. Ce semnificație are grâul încolțit? (semnifică bogăție, prosperitate, trezirea la viață a naturii, venirea primăverii, începutul de viață nouă)

10. De ce coc gospodinele kalakay? ( în ziua de Nawrez aceste pâinișoare mici, rotunde se rostogolesc pe deal iar dacă pâinița cade cu fața în sus, recolta va fi bogată, dacă nu, nu)

11. Cum conversează fetele și băieții de Nawrez? ( în formă poetică, spunându-și catrene-dortlık, mane și astfel își exprimă dragostea și prietenia)

12. Unde petrec oamenii de Nawrez? ( în locuri cu verdeață, la marginea pădurii, pe unde trece eventual un fir de apă, lângă fântâni, cișmele)

13. Cum petrec turco-tătarii de Nawrez? (au loc jocuri populare, hore-halay, se cântă, se mănâncă, se distrează)

14. Cum se numesc cântecele tradiționale? (Nawrez cırı, Nawrez durkısı)

15. Ce fac tinerii și copiii de Nawrez? (umblă pe la casele gospodarilor și vestesc venirea primăverii în sunete de trompete-dawul, zurna)

16. Ce poartă în mâini tinerii când colindă? (ramuri înflorite de corcoduși, cireși și buchete de ghiocei, narcise și alte flori de primăvară)

17. Ce agață gospodarii pe ramurile din mâinile tinerilor care îi colindă? (batiste brodate, pun în coșurile colindătorilor bănuți, nuci, mere, prăjituri, bomboane, fructe uscate prin deshidratare)

18. De ce se vopsesc ouă? (ei ciocnesc ouăle a căror coajă o aruncă în foc, simbol al renașterii, al revelării unei vieți noi, al purificării prin ardere)

19. Cum se numesc tradiționalele lupte libere care se organizează la iarbă verde de Nawrez? (kureș)

20. Ce urări își fac turco-tătarii de Nawrez?( Nawrez Bayramınız kayırlı bolsın!, Er kunınız bahar bolsın!)

21. Din ce este compus cuvântul ”Kıdırlez”? (numele fraților Kıdır și Ilyas- personaje legendare)

22. Ce semnifică ziua de Kıdırlez? (sfârșitul iernii astronomice, reînvierea vegetației și începutul verii)

23. Ce semnificație are culoarea alb? (este simbolul purității, al speranței, al luminii și strălucirii)

24. Ce semnificație are culoarea verde? ( este simbolul renașterii, al vieții veșnice)

25. Ce se vizitează în ziua de Kıdırlez? (mormintele celor dragi se curăță, se pun flori și se fac rugăciuni)

Fiecare echipă răspunde la 3 întrebări prin tragere la sorți.

Total: 3 întrebări x 15 p = 45 p

Precizare: răspunsul echipelor trebuie să se încadreze în răspunsul din baremul de corectare.

Proba 4

Pornind de la cuvântul cheie ,,nawrez”sau ,,kıdırlez”,alcătuiți o poezie ,după următoarea structură:

-primul vers : cuvântul cheie, ,,nawrez”sau ,,kıdırlez”;

-două adjective ale cuvântului- cheie;

-trei verbe care să se termine în –ind,-înd referitoare la cuvântul –cheie

– al patrulea vers: o propoziție de patru cuvinte referitoare la cuvântul –cheie(fără să conțină cuvântul-cheie)

-al cincilea vers: un sinonim al cuvântului –cheie.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

5×5=25 p

Anexa 4

Proba 5

SĂRBĂTOAREA NAWREZ

-tradiții și obiceiuri populare-

„Toată suflarea, mai ales copiii se îmbracă în straie noi și își pun talismane contra deochiului (nazar boncugu). Copiii se freacă singuri cu usturoi ca remedii contra viselor rele. Gospodinele frământă și coc kalakay= pâinișoare mici, rotunde care, în ziua de Nawrez se rostogolesc pe deal. Dacă kalakay –pâinița cade cu fața în sus, recolta va fi bogată, dacă nu, nu. Cei care cresc oi și vite, le mulg și împrăștie laptele muls pe pragul grajdului, saivanei cu speranța că producția de lapte va fi mai bogată. Familiile sădesc flori și pomi fructiferi- bărbații meri și femeile sădesc peri.Pentru ca să fie mereu tinere și cu viața veselă, destinsă, fetele, de Nawrez, se împodobesc cu flori de primăvară. După tradiție, fetele și băieții conversează- în formă poetică, spunându-și catrene (dortlık) ”mane” și astfel își exprimă dragostea și prietenia. În noaptea de Nawrez fetele aruncau într-un urcior un obiect. A doua zi, o femeie în vârstă spunea un catren, scotea obiectul și se presupunea că soarta fetei va fi conform catrenului zis de femeie.”

„Are loc curețenia generală a casei, a staulelor și a grajdurilor, a grădinii, a anexelor casei. Se curăță, se tund, se văruiesc copacii. Se ard pe foc lucrurile vechi( haine, pături etc.) și se sare peste ele- ca mod de purificare, de curățire, de alungare a necazurilor și supărărilor, a duhurilor rele, de boli și suferințe. Tătarii spun ”maga aruwlık, imansızga zamanlık”. Cultul focului purificator, cu înrădăcinare în preislamism, este atestat atât în ritualul funerar, cât și în manifestările de Nawrez. Dis-de-dimineață membrii familiei fac baie generală. Se aprind lămpile sau lumina electrică de dimineață și se sting târziu în noapte.”

Nawrez cîrrî

Nawrez keldî korînîz Uyum aldînda bașka

Korîmnîgîn berînîz Aktar totam bîr bokșa

Cennet bolsîn cerînîz Ya marama, ya akșa

A za, nawrezîm mubarek. A za, nawrezîm mubarek.

Yaz keldî yaban Awalarda ușar kaz

Tîgîldî yerge saban Men aytayîm, ozîn yaz,

El hayatu vel iman Iște keldî bahar, yaz

A za, nawrezîm mubarek. A za, nawrezîm mubarek.

Yaz keldî carîk boldî

Aywanlar arîk boldî

Konlerî șarîk boldî

A za, nawrezîm mubarek.

Nawrez keldî yaz keldî

Ordek keldî, kaz keldî

Kușlardan awaz keldî

A za, nawrezîm mubarek.

Ceșmelerden suw akar

Cengem kapîdan bakar

Tokîzga șewre takar

A za, nawrezîm mubarek.

1 tradiție x 15 p=15p -recunoașterea tradiției populare după obiectul tras la sorți;

-prezentarea corectă și expresivă a tradiției respective.

TOTAL 300p

ECHIPE PARTICIPANTE:

CLASAMENT

JURIUL :

CHESTIONARUL PENTRU ELEVI

1. Numiți trei lucruri care v-au plăcut la această activitate.

………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………..

2. Ce nu v-a plăcut în această activitate?

………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………..

CHESTIONARUL PENTRU ELEVI

1. Numiți trei lucruri care v-au plăcut la această activitate.

………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………..

2. Ce nu v-a plăcut în această activitate?

………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………..

……………………………………………………………………………………

ANEXA 11 – Testarea finală

Numele și prenumele: ______________________

Data _____________

Clasa: a VII-a

Test

Se acordă 1 punct din oficiu

Subiectul I total 4 puncte

1. Pornind de la textul de mai jos:

”Cea mai amplă sărbătoare, în care se suprapun elemente preislamice celor islamice, este Nawrez-ul, care datează de cel puțin 5000 de ani. Datina aceasta are semnificația Anului Nou. Cuvântul ”nawrez” sau ”nevruz” vine din limba persană și înseamnă ”ziua nouă”,sensul fiind de noutate, de epocă nouă. Simbolurile nawrez-ului s-au extins apoi la sensul Erghenekon, Flacăra de Fier, Ziua Victoriei. În perioada 21-23 martie se sărbătorea Nawrez.”( Guner Acmolla)

Răspunde la următoarele creințe:

– defininește sărbătoarea Nawrez , subliniind rolul ei în viața turco-tătarilor;

– prezintă simbolurile sărbătorii.

Subiectul II total 5 puncte

2. Pornind de la textul:

„Kıdırlezul există în Caucaz, în Dobrogea, în Bulgaria, Crimeea, Turcia. De mii de ani, popoarele turce sărbătoreau venirea primăverii, ieșire din iarnă, ample manifestări fiind dedicate unui ”nou an” de la care se așteaptă belșug, prosperitate, realizări neîmplinite poate de generații. Semnificații profunde, islamice și preislamice, îmbogățesc tradiția. Cercetătorii au explicat originile și simbolurile, pornind chiar de la vechile calendare iraniene, demonstrând că în perioada 21 martie-6 mai, deci de la Nawrez la Kıdırlez, comunitatea se află în sărbătoare. Ziua de 6 mai este cunoscută la toate popoarele de origine turcă, ea înseamnă de fapt sfârșitul serbărilor primăverii, începute cu Nawrez. Dacă turcii spun ”hâdârlez”, tătarii spun ”kıdırlez” referindu-se la mitul renașterii naturii, mitul sosirii verii. De aici și urarea ”Kıdırlez kayırlı bolsın!” cu sensul ”La mulți ani de Kıdırlez!” transmisă de sute de ani.”( Guner Acmolla)

redactează un eseu de maxim 2 pagini, în care să răspunzi prietenului tău la întrebări.

Barem de corectare și notare:

Subiectul 1.

a. Pentru definirea corectă și completă a sărbătorii, însoțită de explicațiile necesare, se acordă

1,50 puncte, pentru răspuns parțial corect/incomplet se acordă 0,75 puncte, pentru răspuns

incorect sau lipsa acestuia nu se acordă niciun punct.

b. Pentru argumentarea rolului sărbătorii în viața turco-tătarilor se acordă 1 punct, pentru un răspuns parțial corect sau incomplet se acordă 0,25 puncte, pentru un răspuns incorect sau lipsa acestuia nu se acordă niciun punct.

c. Pentru precizarea corectă a simbolurilor sărbătorii, însoțită de explicațiile necesare, se acordă 1 punct, pentru răspuns parțial corect/incomplet se acordă 0,50 puncte, pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia nu se acordă niciun punct

d. Pentru utilizarea adecvată a limbajului se acordă 0,50 pncte, pentru respectarea parțială a acesteia se acordă 0,25 puncte, pentru nerespectarea cerinței nu se acordă niciun punct.

Subiectul 2.

a. Pentru precizarea corectă a rolului acestor sărbători de primăvară în viața turco-tătarilor , însoțite de explicațiile necesare, se acordă 2 puncte, pentru răspuns parțial corect/incomplet se acordă 1 punct, pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia nu se acordă niciun punct.

b. Pentru argumentarea necesității respectării obiceiurilor se acordă 1,50 puncte, pentru un răspuns parțial corect sau incomplet se acordă 0, 75 puncte, pentru un răspuns incorect sau lipsa acestuia nu se acordă niciun punct.

c. Pentru utilizarea adecvată a limbajului literar se acordă 0,50 pncte, pentru respectarea parțială a cesteia se acordă 0,25 puncte, pentru nerespectarea cerinței nu se acordă niciun punct.

d. Pentru construirea logică și coerentă a textului, cu respectarea părților unei compuneri se

acordă 0,50 puncte pentru respectarea parțială a acesteia se acordă 0,25 puncte, pentru

nerespectarea cerinței nu se acordă niciun punct.

e. Pentru caracterul creativ și originalitatea textului redactat se acordă 0,50 puncte, pentru lipsa creativității nu se acordă niciun punct.

ANEXA 12

„La apariția primilor ghiocei, băieții de 7-8 ani se pregăteau să umble din casă în casă și să spună Nawrez. Tăiau o creangă înmugurită pe care o ornau cu ghiocei și cu viorele. Stabileau rolul fiecăruia- unul ținea coșul unde vor pune darurile primite, unul ținea creanga gătită, alții îi apărau de câinii care apareau din curțile oamenilor, iar cu toții rosteau versurile învățate cu ocazia Nawrezului.
După două săptămâni de la Nawrez avea loc concursul între berbeci( koșkar turtîștîrmek). Berbecii erau bine îngrijiți un an de zile și pregătiți pentru întrecere. Fetele și băieții se adunau la marginea satului. Acolo ei cântau, dansau și organizau diferite jocuri.
Berbecii erau aduși și pregătiți de luptă. Arbitru era un bărbat în vârstă, respectat în sat. La semnal începeau să se lupte. Se loveau cu coarnele. Arbitrul oprea lupta înainte ca berbecii să se rănească prea rău. Era anunțat câștigătorul și împodobit cu "șeure".”

Informator Osman Nurten, n.1940, sat Mereni

„Tepreș era o petrecere de bună voie într-o pădure înverzită din deal sau vale, primăvara după Kıdırlez.

Tepreșul din satele dobrogene începea în prima duminică după Kıdırlez și continua mai multe duminici la rând. Cetățenii din mai multe sate, orașe se adunau într-un loc cu verdeață multă, unde se întâlneau și organizau diferite petreceri.

Înainte în satele noastre se anunța unde are loc tepreșul. Toți ceilalți din satele vecine își pregăteau căruțele trase de cai și porneau la drum de dimineață. Pe drum organizau întreceri între căruțele trase de cai. La locul fixat pentru tepreș, cei care soseau făceau cunoștință cu cei veniți din satele vecine, rudele se salutau, se îmbrățișau. Imamul satului venea și rostea o rugăciune după care începea distracția.

Fiecare comunitate venea cu fel și fel de plăcinte, cu "kalakay" ( pâine nedospită rotundă). Organizau un concurs cu "kalakay". Dădeau drumul la vale să se rostogolească și dacă kalakayul cădea cu fața se zicea că anul acela va fi recoltă bogată, dacă cădea invers o să fie recoltă slabă. După concurs kalakayul se împărțea la cei din jur.

Fetele, înainte de tepreș, se pregăteau. Își puneau kîna pe păr și pe degete, își vopseau genele și sprâncenele cu vopsea neagră specială. La tepreș băieții se întâlneau cu fetele, făceau cunoștință, se distrau și făceau planuri de viitor.

Rudele se întâlneau și petreceau o zi minunată ascultând cântece populare și dansând.

Tot la tepreș se organiza și tradiționalul kureș cu luptători, organizat pe diferite categorii. Câștigătorilor li se oferea un batal și celorlalți un steag gătit cu fel și fel de obiecte.

Tepreșul se organiza în fiecare săptămână, duminica, în altă localitate, de obicei unde se aflau păduri, verdeață, flori care reprezentau și dragostea oamenilor pentru reînvierea naturii.”

Informator Memet Feuzi, n. 1925, sat Defcea (Gherghina)