Notiuni Generale Privind Mijloacele Banesti
INTRODUCERE
1 NOȚIUNI GENERALE PRIVIND MIJLOACELE BĂNEȘTI
1.1 CONȚINUTUL ECONOMIC AL MIJLOACELOR BĂNEȘTI
1.2 STAREA DE CERCETARE A TEMEI IN LITERATURA ECONOMICA CONTEMPORANA
1.3 PRINCIPIILE SI SARCINILE CONTABILTATII MIJLOACELOR BANESTI
2 CONTABLITATEA MIJLOACELOR BĂNEȘTI ÎN S.R.L. “ABILITATE AGRO”
2.1 CONTABILITATEA MIJLOACELOR BĂNEȘTI ÎN CASĂ
2.2 CONTABILITATEA MIJLOACELOR BĂNEȘTI ÎN CONTUL CURRENT ÎN VALUTA NAȚIONALĂ
2.3 CONTABILITATEA ALTOR MIJLOACE BĂNEȘTI
2.4 INVENTARIEREA MIJLOACELOR BĂNEȘTI
2.4 MODUL DE REFLECTARE A MIJLOACELOR BĂNEȘTI ÎN RAPOARTELE FINANCIARE
ÎNCHEIERE
BIBLIOGRAFIE
Introducere
Economia de schimb în condițiile contemporane este de neconceput fără existența banilor. Aceștia fac parte din viața omului de zi cu zi, reprezentînd poate cel mai interesant istrument economic asupra căruia omul s-a aplecat pentru a-l ințelege, pentru a-i descoperi natura, rolul, funcțiile și importanța lui. Banii constituie elementul cheie al economiei de schimb monetar, rolul lor fiind independent de natura sistemului economic, de nivelul și structurile economice.
Deoarece banii reprezintă intermediarul tuturor decontărilor, rezultă că asigurarea circulației normale a mijloacelor în economia națională, precum și desfășurarea în condițiile economiei de piață depind de efectuarea corectă a decontărilor. Iar eficiența operațiunilor de decontare depinde de corectitudinea evidenței mijloacelor bănești și a operațiunilor de credit.
Importanța banilor este evidentă incepând cu geneza lor, care au apărut în procesul dezvoltării societății, al schimbului dintre producători și consumatori; dintre agenții economici în general.
Pe parcursul evoluției societății banii au luat diferite forme, iar astăzi când în circulație sunt sume foarte mari ei iau formă de bani de cont.
În literatura de specialitate banii sunt definiți ca element cheie iată de ce importanța lor crește din ce în ce mai mult.
În desfășurarea activității unei întreprinderi un rol important îl are existența și mișcarea mijloacelor bănești. Practic, nici o întreprindere nu poate să-și desfășoare activitatea fără fluxuri de mijloace bănești. De aceea este necesar să fie dirijate astfel, încît să mențină solvabilitatea acestora, iar surplusul de mijloace bănești să fie investit pentru a obține venit suplimentar.
Conform datelor Anuarului statistic al Republicii Moldova în anul 2007 agenții economici ai republicii au efectuat plăți de 157270,5 și încasări de 187159,9 milioane lei, inclusiv agenții economici din agricultură – încasări de 5195,8 și plăți de 4444,6 milioane lei.
Suma mijloacelor bănești reprezintă un interes pentru toți utilizatorii informațiilor contabile interne și externe, privind luarea unor decizii legate de activitatea întreprinderii. Concepția de autofinanțare, care stă la baza organizării și funcționării întreprinderilor, determină creșterea în mod substanțial a rolului și funcțiilor finanțelor, inclusiv a banilor în stimularea sporirii cantitative și calitative a producției, a asigurării echilibrului financiar și valutar, a formării și utilizării raționale a fondurilor întreprinderilor. De aceea contabilitatea mijloacelor bănești rămîne în continuare sub atenția permanentă a teoriei și practicii economice pentru că, în ultimă analiză, prudența și spiritul de economicitate manifestate constant în mînuirea finanțelor întreprinderilor sînt premise sigure de care depinde eficiența activității de ansamblu a acesteia.
Totodată mijloacele bănești reprezintă principala restricție a gestiunii financiare a întreprinderii. în ea se concentrează rezultatele modului de realizare a activității și de respectare a cerințelor echilibrului financiar. Nu întotdeauna o întreprindere care încheie exercițiul cu beneficii are și disponibilități în bancă și în casă în cantități optime. Și aceasta datorită decalajului dintre înregistrarea în contabilitate a veniturilor și cheltuielilor și scadența lor la încasări și plăți, decalaj care poate fi hotărîtor pentru soarta financiară a întreprinderii.
Un rol principal îl constituie scopul evidenței contabile a mijloacelor bănești, decontărilor și operațiunilor de creditare care este controlul disciplinei de casă și decontărilor, corectitudinea și eficiența mijloacelor bănești și creditelor, asigurarea integrității banilor și a documentelor bănești de casă.
Scopul acestei lucrări reprezintă analiza particularităților ținerii mijloacelor bănești în casă și conturile curente în valută națională, a formelor, metodelor și procedeelor contabile utilizate la entitatea S.R.L. „Abilitate-Agro”. Pentru atingerea scopului propus vom îndeplini următoarele sarcini:
descrierea conținutului economic al mijloacelor bănești;
analiza stării de cercetare a literaturii de specialitate contemporană;
definirea principiilor și sarcinilor contabilității mijloacelor bănești;
caracteristica documentelor primare;
studiul modului de grupare și generalizare a informației primare;
dezvăluirea modului de reflectare a informației în formularele gestiunii contabile anuale;
elaborarea concluziilor și propunerilor la lucrare.
Obiectul de studiu al tezei „Contabilitatea mijloacelor bănești” este Societatea cu Răspundere Limitată (S.R.L.) „Abilitate-Agro”, situată în zona de Nord – în satul Călugăr, raionul Fălești. Această întreprindere agricolă a fost fondată în martie 2000, fiind înregistrată la Camera Înregistrării de Stat la data de 22 martie 2000. Directorul întreprinderii este domnul Antociuc Vasile. Se află la distanța de 2 km de orașul Fălești și la distanța de 30 km de orașul Bălți. în cadrul acestei gospodării s-au creat condiții prielnice pentru cultivarea unui larg sortiment de culturi agricole. în anul 2008 suprafața terenurilor agricole a acestei întreprinderi constituie 895 ha, întreaga suprafață de ternuri fiind arendată. S.R.L. „Abilitate-Agro” este specializată în producerea producției vegetale (sfecla pentru zahăr, semințe de floarea-soarelui, rapiță, cereale, etc) și animaliere (lînă, pelicele de caracul, suine în masă vie ș.a). Genurile de activitate ale întreprinderii sînt următoarele: cultura cerealelor și leguminoaselor pentru boabe, inclusiv producerea semințelor, creșterea animalelor, servicii pentru agricultură, fabricarea uleiurilor și grăsimilor brute, fabricarea produselor de morărit, cultura tutunului, comerț cu ridicata al produselor agricole și animalelor vii.
Transporturi de navlu, efectuate cu autovehicule.
Pentru analiza în dinamică a indicatorilor principali care determină dimensiunile S.R.L. „Abilitate-Agro” prezentăm următorul tabel:
Tabelul 1 – Indicatorii mărimii întreprinderii agricole S.R.L. „Abilitate-Agro” în anii 2005-2008
Acești indicatori depind în mare măsură nu numai de mărimea potențialului economic, dar și de folosirea rațională a resurselor în cadrul realizării, specializării și intensificării producției agricole. Astfel, observăm în baza datelor din tabel că suprafața terenurilor agricole a înregistrat o majorare nesemnificativă în anul 2008 comparativ cu anii 2006 și 2007 cu 6,8% și respectiv, 7,06%. O majorare treptată au înregistrat valoarea medie anuală a mijloacelor fixe productive – cu 15% față de anul 2006 și cu 3% față de 2007.
Spre deosebire de acești indicatori, efectivul mediu anual de lucrători incadrați în agricultură s-a diminuat semnificativ și treptat din anul 2006, de la 305 persoane, la 124 persoane în anul 2007 și 67 – în 2008. Practic, numărul mediu anual de lucrători s-a redus în jumătate atît în 2007, cît și în anul 2008. La fel s-a redus efectivul mediu anual de animale agricole. Dacă în anul 2007, comparativ cu anul 2006, diminuarea acestui indicator a fost nesemnificativă, apoi în anul 2008 acesta s-a redus cu aproximativ 44%
Dar, împofida faptului că acești indicatpri ai resurselor de producție au înregistrat o așa diminuare, rezultatele activității economice a întreprinderii au crescut brusc în anul 2008, înregistrînd fluctuații semnificative. Astfel, valoarea producției agricolă globală s-a diminuat în anul 2007, dar în anul 2008 a înregsitrat o creștere, fiind cu 54,3% mai mare decît în anul 2006 și cu 124,33% mai mare decît în 2007. Respectiv, concomitent cu producția globală au crescut și veniturile din vânzări cu 2029 mii lei față de anul 2006 și cu 3166 mii lei față de anul 2007. Ținînd cont de faptul că unii indicatori ai resurselor de producție au înregistrat o diminuare semnificativă, alții majorîndu-se, dar nu cu mult, iar indicatorii rezultatelor activității întreprinderii s-au majorat semnificativ, este evident că eficiența activității economice a S.R.L. „Abilitate-Agro” se majorează și că producția agricolă în această entitate se dezvoltă pe calea intensivă (prin valorificarea și gestionarea eficientă a resurselor și utilizarea optimă a potențialului de producție), fapt ce garantează succesul întreprinderii și capacitatea acesteia de a face față exigențelor impuse de o dezvoltare continuă a entității ce activează intr-un mediu concurențial.
Pentru o mai bună și mai exactă analiză a rezultatelor și a eficienței activității S.R.L. „Abilitate-Agro”, care este direct legată de indicatorii rentabilității, se prezintă tabelul următor:
Tabelul 2 – Indicatorii activității economico-financiare în S.R.L. „Abilitate-Agro” în anii 2006 – 2008
Potrivit datelor din tabel profitul brut, profitul perioadei de gestiune pinăla impozitare și profitul net au înregistrat fluctuații mari, micșorîndu-se în anul 2007 comparativ cu anul 2006 cu aproximativ 59% (profitul brut) și 33% (profitul perioadei de gestiune pină la împozitare și profitul net). Această diminuare a rezultatelor activității întreprinderii agricole a anului 2007 este condiționată de condițiile climaterice nefavorabile ale anului 2007. Este imbucurător faptul că în anul 2008 acești indicatori ai rezultatelor activitații nu doar au atins nivelul acestora din anul 2006, ci acesta a fost depășit cu sume de 236254 lei pentru profitul brut, cu 68355 lei – profitul perioadei de gestiune pină la impozitare și 79339 lei – profitul net.
Totuși, acești indicatori nu reflectă eficiența activității S.R.L. „Abilitae-Agro”. Aceasta poate fi apreciată în baza indicatorilor rentabilității, care indică o abatere negativă a acestora față de anul 2006. Deci, eficiența utilizării mijloacelor de producție, a activelor, a capitalului și eficiența producției agricole este mai mică decît în anul 2006 respectiv cu 1,50; 7,76; 33,12 și 1,80.
Un fapt pozitiv este că comparativ cu anul precedent, în anul 2007 s-a majorat rentabilitatea generală și rentabilitatea producției agricole cu 3,73 și respectiv 7,83 puncte procentuale, datorită utilizării raționale a resurselor și obținerii unui rezultate mai satiasfăcător. Negativ este doar faptul că rentabilitatea economică și financiară se diminuează comparativ cu anul precedent, aceasta fiind condiționată de majorarea valorii medii anuale a activelor totale și a capitalului propriu.
Revenind la tema tezei, pentru analiza acesteia referitor la obiectul de studiu selectat am elaborat tabelul 3.
Tabelul 3 – Analiza separată a structurii încasărilor și plăților mijloacelor bănești în S.R.L. „Abilitate-Agro” în anii 2006 – 2008
Conform datelor din tabel se constată că la această entitate nu există tipuri diverse de încasări și plăți, fluxul de mijloace bănești fiind influențat în toți acești ani doar de încasările și plățile bănești din activitatea operațională. Este evident și firesc ca cea mai mare pondere din încasări să o ocupe încasările bănești din vinzări, în anul 2008 această pondere fiind chiar de 100%. Din totalul plăților bănești cele mai considerabile sînt plățile bănești furnizorilor și antreprenorilor, după care urmează plățile salariaților cu contribuții.
O pondere mică o ocupă alte plăți operaționale și plata impozitului pe venit.
1 Noțiuni generale privind mijloacele bănești
1.1 Conținutul economic al mijloacelor bănești
Banii se caracterizează prin cîteva trăsăturențat în toți acești ani doar de încasările și plățile bănești din activitatea operațională. Este evident și firesc ca cea mai mare pondere din încasări să o ocupe încasările bănești din vinzări, în anul 2008 această pondere fiind chiar de 100%. Din totalul plăților bănești cele mai considerabile sînt plățile bănești furnizorilor și antreprenorilor, după care urmează plățile salariaților cu contribuții.
O pondere mică o ocupă alte plăți operaționale și plata impozitului pe venit.
1 Noțiuni generale privind mijloacele bănești
1.1 Conținutul economic al mijloacelor bănești
Banii se caracterizează prin cîteva trăsături generale, ei fiind: un dat social acceptat de generații; dependenți de funcțiile sociale îndeplinite, funcții fără legătură cu corpul material al instrumentului; un instrument de facilitare a schimburilor; ei exprimă unitatea indestructibilă a funcției de măsurare a activităților și a celei de mijlocire a schimburilor. Ei „au însușirea de a cumpăra orice. Universabilitatea acestei însușiri este puterea absolută a esenței lor. Banii apar deci ca fiind atotputernici” Karl Marx [22, p. 112]. Această idee a lăsat urme adînci pînă azi în expresii ca: „puterea bogaților”, „dominația banilor”, „suveranitatea dolarului”.
După clasici, însă, banii sunt o marfă specială desprinsă din lumea celorlalte mărfuri. John Stuart Mill [22, p. 112] era chiar de părerea că: „nu-i nimic mai puțin important ca banii”. Adam Smith [22, p. 112] compară banii cu „o șosea care, deși servește circulația și transportul la tîrg a tuturor grînelor și nutrețului dintr-o țară, totuși ea însăși nu produce nici măcar o singură claie de cereale sau de fîn”. Pentru o întreagă perioadă istorică, piesa rotundă de metal, aur sau argint, emisă de autoritatea statului pe bază de monopol (drept regalian), în aplicarea normelor legale care, constituie în ansamblu sistemul monetar, a dominat sfera circulației, fiind primită în plată de cele mai multe ori nu numai în țara emitentă, dar și în oricare altă țară.
Călătorind la sfîrșitul sec. XIII în China, vestitul călător Marco Polo le mărturisește europenilor despre posibilitatea confecționării banilor din hîrtie. Europenii l-au crezut doar 350 de ani mai tîrziu. Astfel încît la sfîrșitul anilor sec. XX, datorită inflației (atunci cînd în circulație se află o masă de bani fără valoare proprie, excesivă comparativ cu nevoile circulației) banii se depreciază în raport cu aurul și celelalte mărfuri, în Germania banii devenind jucăria preferată a copiilor.
Unii economiști consideră că banii de hîrtie nu pot îndeplini funcția de măsură a valorii întrucît ei înșiși nu au valoare. De exemplu, David Ricardo [25, p. 58] susține că măsurarea invariabilă a valorii trebuie de realizată print-o marfă care să aibă ea însăși valoare. Potrivit convingerilor clasicilor, moneda trebuie să fie stabilă. Acest lucru poate fi realizat numai cu ajutorul unui sistem bazat pe banii de aur și argint. De notat că aplicarea acestei idei în viață avea să asigure o stabilitate monetară îndelungată și deosebit de favorabilă pentru dezvoltarea economică. Istoria multiseculară a banilor ne confirmă totalmente afirmația: hîrtia a eliminat aurul. Banii de la sfîrșitul sec. X reprezentau aur și argint. Banii sec. XXI – hîrtie intens colorată sau numeroase înscrieri în calculatoarele băncilor.
Folosirea hîrtiei – monedă se explică, totodată și prin facilitățile pe care ea le oferă: este ușor de transportat și conservat: poate simboliza o valoare mai mare sau mai mică prin simpla imprimare, apare ca un bun economic întrucît cantitatea ei totodată este limitată.
În sfîrșit, s-a ajuns la renunțarea în mare măsură la formele de bani în numerar și la adoptarea unor bani abstracți: bani de cont, constînd din depunerile la vedere și soldurile creditoare ale conturilor curente la bănci. Circulația banilor de cont se efectuează prin viramente și transferuri între conturi. În prezent, cea mai mare parte din masa banilor în circulație constă din bani de cont.
Multă vreme s-a considerat că masa banilor este formată numai din numerar (mai puțin cel aflat la bănci). Astăzi se recunoaște calitatea de bani a banilor de cont. Ei sunt cuprinși în masa bănească, întrucît servesc la fel ca numerarul la operații de încasări și plăți, deci la vînzări și cumpărări, ca un efect economic similar, putînd fi dealtfel transformați oricînd în numerar și invers: numerarul poate fi transformat în bani de cont prin depunerea lor în cont la bancă. În prezent în S.U.A. circa nouă zecimi din operațiile bănești se efectuează prin intermediul cecurilor (instrument de plată la îndemînă titularilor de conturi bancare). Cu ajutorul lor se fac diferite plăți, cu excepția unui număr limitat de bani cash sau de buzunar (bani gheață) care servesc cetățeanului doar pentru a plăti hrană zilnică, transportul, etc. [37, p. 235]
Există mai multă căi de a ne achita diversele obligații bănești pe care le avem unii față de ceilalți. Numerarul, însă, este modul tradițional și, încă, cel mai utilizat în țara noastră. Atunci cînd folosim numerarul, plata se face individual, imediat și fără intermediere. Dar sumele mari în numerar necesită spații mari de depozitare și prezintă riscuri în manevrare (distrugere accidentală, furt, etc.). De aceea, ar fi normal ca și în Moldova, numerarul să-și piardă treptat din popularitate și să fie înlocuit cu alte mijloace de plată cuprinse sub denumirea generală de instrumente de plată fără numerar. Plățile fără numerar utilizează instrumente de mijloace de plată emise pe suport – hîrtie, magnetic sau electronic. [25, p. 56]
Importanța mijloacelor bănești rezultă din funcțiile pe care le îndeplinesc banii, astfel:
sunt măsură a valorii bunurilor, lucrărilor și serviciilor – parte a patrimoniului fiecărei întreprinderi.
sunt mijloc de circulație a bunurilor permițînd evaluarea și astfel schimbul mărfurilor între vînzători și cumpărători.
sunt mijloc de plată și de decontare a datoriilor și a drepturilor între partenerii de afaceri, precum și de decontare a sumelor cuvenite angajaților, statului și altor organisme interne și internaționale.
sunt mijloc de tezaurizare, atît în scopul cumpărării unor bunuri de folosință îndelungată, cît și efectuării unor plasamente adăugătoare de venituri suplimentare.
banii universali, folosind la evaluarea operațiilor de comerț exterior și altor relații externe. [21, p. 185]
Funcțiile banilor s-au dezvoltat treptat odată cu dezvoltarea circulației mărfurilor. „Formele speciale ale banilor de simplu echivalent al mărfurilor, de mijloc de circulație, de mijloc de plată, de tezaur și de bani universali, indică, după importanța diferită și după preponderența relativă a uneia sau alteia dintre funcțiuni, trepte foarte diferite ale procesului social de producție. Totuși, știm din experiență că o circulație a mărfurilor relativ slab dezvoltată este suficientă pentru ca toate aceste forme să ia naștere” Karl Marx [22, p. 112].
În exercitarea funcției principale, ca măsură a valorii, ca numitor comun al mărfurilor și serviciilor, nu este necesar ca banii să existe în mod real. Valoarea unei mărfi se exprimă în aur în mod ideal.
Ca mijloc de circulație, ca intermediar general în schimbul social de mărfuri, banii trebuie să apară nemijlocit la schimbul mărfurilor, deși operația poate fi înlesnită prin virament, cec sau calculator electronic.
Funcția banilor ca mijloc de plată se exercită în cazurile de amînare a achitării mărfurilor cumpărate, adică de vînzare – cumpărare pe credit, de plată a impozitelor, de operații bursiere la termen, etc.
Funcția de tezaurizare reprezintă puterea de cumpărare în așteptare, însă uneori ea se transformă în contrariul (în cazul inflației). La circulația banilor de aur și argint, tezaurul a servit procesul spontan de contracție și expansiune succesivă a circulației bănești, în funcție de restrîngerea și lărgirea producției și circulației mărfurilor. [37, p. 245-246]
Banii sunt folosiți în sfera schimburilor internaționale, căpătînd rolul de bani universali. În acest rol, banii, dezbracă forma de monedă și apar ca o cantitate de metal, specificată de legea monetară. Odată cu dispariția banilor metalici, funcția de bani universali este îndeplinită de unele monede unanim acceptate. În anul 1952, în cadrul C.E.C.O. apare ideea de unitate monetară, mai tîrziu apărînd ECU. La 01 ianuarie 1999, a fost un proces care va duce la adevărata monedă EURO (ce vine să înlocuiască ECU), peste exact trei ani, cînd integrarea deplină va face să dispară monedele naționale. Atunci vor începe să circule monedele și bancnotele EURO, banii efectivi, deși actualele evoluții nu permit să sperăm că vom plăti totul cu carduri și bani electronici. Realist vorbind, Moldova este departe de a îndeplini condițiile de aderare și forțarea acestui proces este contraproductivă pentru o economie în plin „tratament” de restructurare, care ar vrea „să ardă” etapele parcurse de vecinii noștri.
Există și alte opinii cu privire la numărul și conținutul funcțiilor banilor. Astfel, se mai consideră, că banii ar avea trei funcții care le sunt proprii:
etalon al prețurilor;
mijloc de circulație;
rezervă de valoare.
S. de Brunhoff [37, p. 244] atribuia banilor așa funcții ca:
– purtători de putere de cumpărare;
– mijloc de plată liberatorie.
Economiștii contemporani, vorbind de funcțiile banilor, le divizează în două funcții principale:
evaluarea bunurilor și serviciilor;
mijlocirea schimburilor.
Precum și în mai multe funcții secundare:
mijlocirea plăților, banii avînd putere liberatore;
mijlocirea creditului, adică transmiterea temporară a unei puteri de cumpărare;
mijlocirea economiilor, banii făcînd inutile economiile în natură, deci stocarea de bunuri;
păstrarea și transferul valorilor, adică transportul în timp și spațiu al valorilor;
distribuirea bunurilor și serviciilor, potrivit puterii de cumpărare pe care societatea o conferă pe diferite căi membrilor săi.
Principala funcție a banilor, însă, este cea de mijloc de plată, pentru că drepturile și obligațiile economice sunt evaluate în bani și se sting prin cedarea (primirea) sumei corespunzătoare.
Teoria și realitatea economică evidențiază un fapt incontestabil: economiile moderne au la bază banii, existența lor fiind legată de economia de schimb. Ca urmare a specializării producătorilor și autonomiei acestora, derularea tranzacțiilor, a schimburilor de mărfuri este nemijlocită, în mod firesc, de folosirea banilor. Banii constituie elementul cheie al economiei de schimb monetare, rolul lor fiind, independent de natura sistemului economic, de nivelul și structurile economice, etc.
Desfășurarea normală a circulației bănești este o premisă și totodată o rezultantă a unei economii naționale sănătoase, echilibrate. Sfera banilor și creditului depinde de producție – care are o importanță hotărîtoare în viața economică a societății dar, la rîndul său, exercită o influență puternică asupra producției. Corelația între masa banilor în circulație, prețurile mărfurilor și valoarea banilor este stabilită de legea circulației bănești. În țările cu economie de piață, deprecierea inflaționistă a banilor constituie în perioada actuală o trăsătură generală și permanentă care reflectă existența unui dezechilibru cronic al circulației banilor.
Putem spune chiar că însăși banii au adus la apariția contabilității. Astfel, în sec. XV, L.Pacioli în una din lucrările sale dezvăluie compartimentul cu denumirea „Tratat despre conturi și înscrieri”. În acest compartiment, printre multe altele, se descrie principiul dublei înregistrări, pe care se bazează evidența contabilă. La nivelul cel mai primitiv acesta se descrie astfel: prima înscriere – de unde vin banii, a doua – unde se duc. Despre evidența contabilă a mijloacelor bănești, autorul vorbește în paginile următoare ale prezentei lucrări.
De mare importanță în organizarea contabilității mijloacelor bănești este cunoașterea structurii acestora, avînd în vedere locul unde se găsesc, destinația pe care o au, modul de prezentare.
Locul unde se află și forma de existență este foarte importantă pentru organizarea contabilității, deoarece în funcție de acest lucru se deschid conturi distincte. Astfel avem:
mijloace bănești în numerar;
mijloace bănești de cont;
alte mijloace bănești.
Mijloacele bănești în numerar reprezintă disponibilul bănesc în casierie sub forma de bani reali proveniți în urma primirii din contul de decontare, rambursării avansurilor neutilizate de către titularii de avans, vînzătorii în numerar a producției, mărfurilor etc.
Mijloacele bănești de cont reprezintă disponibilitățile aflate în conturile bancare și circulînd între aceste conturi prin operații de virament sau transfer între conturi. Disponibilitățile în cont pot proveni din depuneri sau din deschideri de credite.
Alte mijloace bănești reprezintă documentele bănești, cum ar fi mărci poștale, bilete de tratament, foi de odihnă, deasemenea acreditive, mijloace pe cartele de credit și magnetice etc.
Din punct de vedere al destinației mijloacelor bănești, la organizarea contabilității se are în vedere evidența separată și deschiderea ce conturi distincte pe genuri de activitate:
operațională;
financiară;
investițională.
Activitatea operațională cuprinde mijloace bănești provenite din activitatea de bază a întreprinderii: din vînzarea produselor, mărfurilor, executarea lucrărilor, prestarea serviciilor.
Activitatea financiară cuprinde mijloace bănești primite de la acționari, mijloace bănești sub formă de credite, împrumuturi, dividende.
Activitatea investițională cuprinde mijloace bănești utilizate în scopul procurării resurselor ce vor aduce venit în viitor, adică: acțiuni, cote de participație, cote în capitalul statutar al întreprinderilor mixte precum și alte titluri de valoare.
Din punct de vedere al modului de prezentare, mijloacele bănești și alte valori financiare pot fi:
bani propriu-ziși (bani lichizi);
documentele bănești (mărci poștale, bilete de tratament, bilete de transport achitate, foi de odihnă etc.).
La rîndul lor, atît lichiditățile cît și documentele bănești, în funcție de valuta în care sunt experimente, pot fi:
mijloace bănești în monedă națională (lei);
mijloace bănești în valută străină (dolari, euro, lire, ș.a.).
La organizarea contabilității se ține seama și de modul de prezentare a lor, deschizîndu-se conturi pentru reflectarea separată a mijloacelor bănești în lei de cele în valută străină.
4. Conform Planului de conturi mijloacele bănești se clasifică în:
a) mijloacele bănești în casierie;
b) mijloacele bănești în contul curent în valută națională;
c) mijloace bănești în contul curent în valută străină;
d) mijloace bănești în conturi speciale la bănci;
e) transferuri bănești în expediție.
În funcție de posibilitatea utilizării se disting:
a) mijloace bănești legate;
b) mijloace bănești nelegate.
Mijloacele bănești legate sunt disponibilități bănești care aparțin întreprinderii cu drept de proprietate, dar care nu pot fi utilizate din cauza unor factori determinați. Din ele fac parte conturile bancare sechestrate, blocate pînă la clasificarea împrejurărilor respective, precum și soldul de compensare în conturile mijloacelor bănești. Soldul de compensare în contul mijloacelor bănești reprezintă suma minimă care trebuie să existe în casieria întreprinderii sau în conturi bancare în calitate de gaj (asigurare) al creditelor acordate. Suma soldului de compensare se determină în acord cu banca, în dependență de condițiile contractului de credit.
Mijloacele bănești nelegate constituie mijloace bănești care aparțin întreprinderii și pot fi utilizate liber de către ea.
Datele privind mijloacele bănești prezintă interes pentru toți utilizatorii interni și externi de informații contabile la luarea deciziilor privind activitatea întreprinderii. Uneori ponderea ridicată a mijloacelor bănești determina un coeficient înalt al licidității, iar ponderea ridicată a mijloacelor bănești legate poate semnala starea de insolvabilitate a întreprinderii. În conformitate cu FASB (Comisia Standardelor de Contabilitate Financiară) mijloacele bănești sunt definite ca fiind compuse din disponibilitățile bănești și echivalente monetare. Echivalentele monetare fiind definite ca plasamente pe termen scurt, cu un grad înalt de lichiditate, incluzînd conturi ale pieței monetare, bilete de trezorerie și bonuri de tezaur ale Guvernului SUA. O companie deține echivalente monetare pentru a obține dobînzi la mijloace bănești care astfel ar rămîne temporar neutilizate.
După Belverd E. [20, p. 363] mijloacele bănești sunt formate în principal din monedă divizionară și bilete de bancă disponibile, cecuri, ordine de plată ale clienților și depozite în conturi bancare. Categoria de mijloace bănești poate include și soldul minim obligatoriu existent în cont, ca o sumă ce nu poate fi utilizată decît în anumite condiții. Soldul minim existent reprezintă suma minimă impusă de bancă pe care o companie trebuie să o dețină în contul său bancar, ca parte a acordului privind soldul creditor al contului. Un asemenea acord limitează disponibilitățile bănești și poate reduce lichiditatea companiei. Tot aici se menționează ca în anumite momente, compania poate constata că are mai multe disponibilități decît ar avea nevoie pentru a-și achita obligațiile curente (un moment interesant în activitatea companiilor din țările dezvoltate și rar întîlnit în Republica Moldova). Acest surplus de mijloace bănești nu trebuie să rămînă nefructificat, mai ales în perioadele de creștere a ratei dobînzii. Prin urmare, conducerea poate decide periodic investirea fondurilor neutilizate în depozite la termen sau certificate de depozit emise de bănci și alte instituții financiare, în hîrtii de valoare ale statului. Aceste operațiuni sunt pe bună dreptate denumite investiții. Dacă însă aceste investiții au o durată mai mică de 90 de zile, ele sunt numite echivalente monetare, datorită faptului că aceste fonduri pot fi transformate în lichidități atît de rapid încît în bilanț ele sunt considerate mijloace bănești. Atunci cînd plasamentele au un termen de exigibilitate ce depășește 90 de zile, dar compania intenționează să le păstreze numai pînă la momentul cînd va apărea necesitatea de lichidități pentru operațiuni curente, ele sunt numite plasamente pe termen scurt sau titluri de valoare ușor negociabile.
1.2 Starea de cercetare a temei în literatura economică contemporană
În literatura de specialitate tema contabilității mijloacelor bănești este expusa de către diferiți autori, fiecare punând accent pe diferite aspecte ale ținerii evidenței mijloacelor bănești: unii autori descriu contabilitatea mijloacelor bănești mai mult pe baza operațiunilor efectuate în acest domeniu al contabilității, alții pun accent pe prezentarea documentelor în baza cărora se efectuează operațiunile, modul de întocmire a acestora.
Un aspect mai puțin tratat în literatură este cazul de repatriere a mijloacelor bănești.
În situația în care printre activitățile întreprinderii sânt necesare tranzacții economice externe, este nevoie să se cunoască modul de activitate, drepturile, obligațiile și responsabilitatea întreprinderii în domeniul repatrierii mijloacelor bănești. Repatrierea reprezintă transferarea în Republica Moldova toate sumele (în valută străină și lei moldovenești) obținute din operațiunile externe, cu excepția comisioanelor și altor cheltuieli bancare aferente. Acest domeniu a fost abordat de către Viorel Dandara și Natalia Nevreanschi în articolul „Unele aspecte privind reglementarea repatrierii mijloacelor bănești mărfuri și/sau servicii provenite din tranzacțiile economice externe”.
Autorii indică actele normative și legislative în baza cărora se efectuează repatrierea, termenele în care agenții economici rezidenți sânt obligați să repatrieze mijloacele bănești, etc. Exemplele concrete descriu probleme reale cu care se ciocnesc agenții economici. În baza acestor exemple sunt relatate acțiunile ce trebuiesc întreprinse în fiecare din situațiile descrise.
Acest articol este util pentru contabilii și conducătorii întreprinderilor ce practică exportul, pentru a fi la curent cu modul de repatriere a mijloacelor bănești provenite din această activitate. [23, p. 21-27]
La nivel mai îngust, autorul articolului „Contabilitatea operațiunilor valutare internaționale”, Igor Ungureanu, descrie procedeele de decontări între state și prin ce mijloace se pot efectua. De asemenea, autorul descrie formele de bază ale decontărilor internaționale:
transferul bancar;
acreditivul documentar în decontări pentru mărfuri exportate sau importate;
incaso-ul documentar în decontări mărfuri exportate sau importate.
Autorul utilizează scheme pentru o interpretare mai bună a transferului bancar în cazul efectuării plății de către importator la primirea mărfii și efectuării plății în avans de către importator.[41, p. 5]
Importanța acestui articol constă în actualitatea temei investigate, determinată de necesitățile de tranzacții din import (export) de bunuri economice.
Un alt articol referitor la contabilitatea mijloacelor bănești, dar care tratează acest domeniu la nivelul operațiunilor frecvente care se efectuează la întreprindere este „Contabilitatea trezoreriei întreprinderii”. Acest articol este util din punct de vedere al principiilor de contabilizare a mijloacelor bănești. Dat fiind faptul că revista este o sursă românească, găsim diferențe în esența noțiunii de „trezorerie”. De exemplu, autorul include în structura trezoreriei investițiile și creditele bancare pe termen scurt [28, p.24-31], pe cînd în Republica Moldova investițiile pe termen scurt sânt incluse în altă grupă de conturi, iar creditele – nu numai în altă grupă, dar și în altă clasă de conturi (clasa 5), pe când elementele mijloacelor bănești se consideră a fi activele ce aparțin grupei 24. S-ar putea să apară neconvingeri în privința noțiunii: în articol s-a utilizat noțiunea „trezoreriei”, iar grupa 24 este numită „mijloace bănești”. Un argument al echivalenței acestor noțiuni poate fi utilizarea noțiunii de trezorerie cu echivalentul de mijloace bănești în paragraful 3.2 „Organizarea contabilității mijloacelor bănești” al cărții „Principiile de bază ale contabilității în asociațiile de economii și împrumut” [38, p. 70-74].
Cartea nominalizată oferă bazele teoretice și metodologice ale contabilității mijloacelor bănești în . Materialul e redat succint și se ocupă în esență de studiul principiilor contabilității, al metodelor și tehnicilor ei de lucru, atât din punct de vedere teoretic, cât și din punct de vedere practic.
Obiectivele principale ale acestui capitol este definirea regulilor de înregistrare contabilă în vederea debitării și creditării corecte a conturilor de mijloace bănești și calculării soldurilor, precum și expunerea principalelor mecanisme fundamentale ale contabilității, modul de utilizare a conturilor de mijloace bănești.[23, p.70-74]
O altă sursă ce ne poate consulta în acest domeniu este cartea „Evidența contabilă în întreprinderile agricole ale Republicii ” grupului de autori Andrei Malai, Alexandru Frecăuțeanu, Igor Balan. În capitolul 4 al cărții se examinează în mod complex, laconic și accesibil aspectele contabilității mijloacelor bănești. Manualul a fost editat în anul 2005 și de aceea materialul teoretic și exemplele sânt expuse în baza planului de conturi de până la modificările și completările nr. 4 aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2 din 10 ianuarie 2006, fapt care trebuie luat în considerație de utilizatori. De asemenea, trebuie să ținem cont de faptul că în baza hotărârii Consiliului de administrație al Băncii Naționale nr. 373, 374, 375 cu privire la decontările fără numerar pe teritoriul Republicii Moldova au fost introduse începând cu 21 aprilie 2006 următoarele documente de plată:
ordin de plată;
cerere de plată;
ordin incaso;
Documentele de plată existente – dispoziția de plată, dispoziția de plată trezorerială, cererea – dispoziție de plată, dispoziția de plată programată, dispoziția incaso, dispoziția incaso trezorerială etc. – nu se mai utilizează la efectuarea decontărilor fără numerar începând cu 21 aprilie 2006.
Dar acest lucru nu împiedică ca manualul dat să fie util pentru studenții Universității Agrare sau altor universități cu programe analitice identice sau asemănătoare, deoarece principiul de contabilizare a mijloacelor bănești – a operațiunilor, modul de întocmire a documentelor în baza cărora se efectuează operațiunile – rămân actuale.
Autorii au descris în special documentarea cazurilor ale activității întreprinderilor agricole care influențează asupra conturilor de mijloace bănești ale acesteia.
Pentru a facilita studiul cititorilor capitolul destinat contabilității mijloacelor bănești a fost divizat în 3 paragrafe:
1 – primul paragraf este destinat contabilității mijloacelor bănești în casă. Autorii descriu modul de perfectare a documentelor primare de acumulare și de ridicare a banilor, a registrului de casă. De asemenea, autorii caracterizează contul 241 „Casa”, subconturile acestuia și prezintă modul de calculare a soldului.
2 – al doilea paragraf conține informații referitoare la contabilitatea mijloacelor bănești în conturile bancare. Se menționează modalitatea de deschidere a conturilor și de gestionare a mijloacelor acestor conturi
3 – la paragraful contabilității transferurilor bănești în expediție si documentelor bănești autorii nominalizează importanța utilizării acestor elemente de activ și esența lor.[30, p.79-87]
Un alt manual care de asemenea necesită autentificări din cauza ediției de până la modificări, dar care la fel conține informații utile este „Contabilitatea financiară” [33, p. 277-309]. În ediția a doua a acestui manual, spre deosebire de cea precedentă, conține capitolul destinat contabilității mijloacelor bănești, în care se nominalizează actele legislative și normative ce reglementează organizarea contabilității mijloacelor bănești, precum și sistemele de ținere a contabilității, se examinează metodica de contabilizare a mijloacelor bănești. Autorii acordă o atenție deosebită aspectelor privind documentarea operațiunilor și fenomenelor economice și reflectarea acestora în registrele contabile. Materialele teoretice ample sânt însoțite de exemple concrete, aplicații practice, tabele, scheme, ce facilitează studiul materialului dat. Manualul este destinat profesorilor și studenților de la instituțiile cu profil economic, precum și auditorilor, contabililor.
Informație autentică putem găsi în manualul autorului Alexandru Nederița, „Corespondența conturilor contabile conform prevederilor S.N.C. și Codului Fiscal” [32, p. 303-345]. Faptul că cartea a fost editată după modificările nominalizate ne convinge de acest lucru. În aceasta sânt prezentate schemele integrale și complexe ale formulelor contabile pe tipuri de operațiuni economice. Se examinează regulile de bază de reflectare a operațiunilor economice, se expune modul de corectare a formulelor contabile eronate. Pentru fiecare formulă contabilă se indică documentele primare și registrele, iar, după caz, se explică consecințele fiscale.
Toate formulele contabile și explicațiile la acestea sânt elaborate în conformitate cu cerințele Standardelor Naționale de Contabilitate, Planului de conturi Contabile, Codului fiscal și altor acte normative conform situației din 1 ianuarie 2007. Totodată, manualul dat nu substituie actele normative privind contabilitatea, ci constituie un ghid metodic în care se explică prevederile actelor specificate și modul de aplicare a acestora în practică.
Un alt manual editat după aceleași modificări este „Contabilitatea micului business” de Igor Balan. Informația referitoare la mijloace bănești este redată în paragraful 7.5, în care autorul descrie modul de efectuare a operațiunilor de casă, modul de folosire și păstrare a mijloacelor bănești în casieria întreprinderilor mici și mijlocii care utilizează pentru ținerea contabilității planul de conturi contabile simplificat în baza borderourilor de evidență a operațiilor economice, modul de perfectare a documentelor justificative în baza cărora se efectuează operațiunile, generalizarea informației privind mișcarea mijloacelor bănești. Materialul este expus în baza Standardelor Naționale de Contabilitate, Planului de conturi unic și simplificat a normelor metodologice de utilizare a conturilor contabile în interconexiune cu cerințele față de întocmirea rapoartelor financiare. Noțiunile teoretice sânt ilustrate cu exemple complexe din activitatea gospodăriilor țărănești (de fermier) și alte întreprinderi mici și mijlocii cu diferite tipuri de proprietate și forme juridice de constituire.
Autorul își propune să ofere modalitățile cele mai bune pentru înțelegerea problemelor de contabilitate, să formeze celor ce vor beneficia de manual o gândire contabilă logică și deprinderile necesare pentru producția și utilizarea informației contabile în gestiunea întreprinderii.
Limbajul simplu, laconic, terminologia accesibilă, multitudinea de exemple concrete – toate acestea luate în ansamblu vor constitui incontestabil la însușirea eficientă a subiectului dat. [19, p.132-137]
Pentru studiul analizei și gestiunii mijloacelor bănești este eficient de utilizat ghidul practico-didactic „Contabilitate managerială” de Alexandru Nederiță și Alexandru Brinișter. Aici este expus modul de utilizare, control și analiză a informației necesare pentru luarea deciziilor manageriale în privința gestiunii mijloacelor bănești la întreprindere. Se face o caracteristică generală a procesului de luare a deciziilor manageriale. Este destinat atât auditorilor, conducătorilor, contabililor ale întreprinderilor, cât și studenților și profesorilor instituțiilor de învățământ cu profil economic care le va fi util de a înțelege deciziile optime care ar trebui luate pentru gestiunea mijloacelor bănești.
Autorul atribuie existenței și mișcării mijloacelor bănești o importanță majoră. Nici o întreprindere nu poate să-și desfășoare activitatea fără fluxuri bănești. Pe de o parte, pentru fabricarea produselor sau prestarea serviciilor este necesar de achiziționat materii prime, materiale, de angajat lucrători, etc. și aceasta condiționează plățile de mijloace bănești. În afară de aceasta, întreprinderea are nevoie de mijloace bănești pentru achitarea impozitelor la buget, achitarea cheltuielilor generale și administrative, plata dividendelor acționarilor săi, pentru completarea sau înnoirea parcului de utilaje etc.
Referitor la importanța mijloacelor bănești se nominalizează părerea lui John Keynes, conform căreia această importanță este determinată de trei cauze principale:
caracterul de rutină;
prudența;
caracterul speculativ.
care determină necesitatea existenței acestui tip de active la întreprindere. [34, p.195-198]
Entitățile sînt obligate să țină contabilitatea în conformitate cu actele legislative și normative. Unul din aceste acte este Legea contabilității. La capitolul contabilității mijloacelor bănești Legea contabilității prevede că acestea trebuie fixate documentar; soldurile la începutul lunii și soldurile la finele lunii la conturile analitice trebuie să corespundă datelor conturilor sintetice.
Conform art. 19 nu se admit corectări în documentele de casă și cele bancare. Totodată este specificat că aceste documente pot fi semnate unipersonal de conducătorul entității sau de către două persoane: conducătorul entității, contabilul-șef. În lege este reglementat de asemenea că este necesar de respectat strict cerințele privind aceste documente, în caz contrar se prevede tragerea la răspundere disciplinară, materială, administrativă și penală a persoanelor vinovate privind încălcarea legii [1, p. 71-87].
Standardele naționale de contabilitate (S.N.C.) sânt acte normative de bază al evidenței contabile. S.N.C. 5 „Prezentarea rapoartelor financiare” este aplicabil în scopul prezentării rapoartelor financiare, care cuprind:
bilanțul contabil;
raportul de profit și pierdere;
raportul privind circulația capitalului propriu;
raportul privind fluxul mijloacelor bănești;
anexe la rapoartele financiare.
În acest standard sânt descrise principiile generale de întocmire a rapoartelor financiare, care sînt valabile și pentru întocmirea raportului privind fluxul mijloacelor bănești, cu excepția metodei contabilității de angajamente. Raportul privind fluxul mijloacelor bănești se alcătuiește în baza metodei de casă pe baza datelor conturilor contabile.
Fluxul mijloacelor bănești provenite din operațiile în valută străină se reflectă în valuta națională a Republicii Moldova, în conformitate cu cursul valutar la data încasării sau plății mijloacelor bănești.
Subdiviziunile structurale din străinătate ale întreprinderii (întreprinderile-fiice, filialele, sucursalele etc.) întocmesc raportul privind fluxul mijloacelor bănești în valuta țării în care se află. Raportul privind fluxul mijloacelor bănești este prezentat întreprinderii-mamă (principale) în valuta națională a Republicii Moldova, în conformitate cu cursul valutar mediu ponderat pentru perioada de gestiune [4, p. 44-73].
Modul de întocmire și prezentare a Raportului privind fluxul de mijloace bănești este stabilit de S.N.C. 7 „Raportul privind fluxul de mijloace bănești”. Sarcina principală a acestui raport constă în asigurarea utilizatorilor cu informații privind fluxul mijloacelor bănești pe tipuri de activități pe parcursul perioadei de gestiune. Astfel de informații sunt necesare unui cerc larg de utilizatori pentru luarea anumitor decizii de gestiune.
În prezentul standard sunt dezvăluite anumite noțiuni ca: mijloace bănești, fluxul de mijloace bănești, activitate operațională, activitate de investiții și activitate financiară.
Întreprinderea prezintă raportul privind fluxul mijloacelor bănești pe activitățile operațională, de investiții și financiară. Astfel, S.N.C. 7 descrie fluxul mijloacelor bănești provenit din fiecare activitate, varietatea de încasări și plăți care se includ în fiecare tip de activitate, cum se determină carui tip de activitate aprține una sau altă încasare, plată. De asemenea, standardul stabilește metoda de întocmire a raportului și de verificare a corectitudinii calculului fluxului net al mijloacelor bănești [5, p. 74-85].
Însuși modul de întocmire a raportului privind fluxul mijloacelor bănești este descris în Comentariile cu privire la aplicarea S.N.C. 7. Acestea descriu cum se calculează fiecare din rîndurile raportului (010 – 270). În aceste rînduri se reflectă separat diferite tipuri de încasări și plăți, precum și fluxul net al mijloacelor bănești din fiecare activitate și fluxul net total de mijloace bănești. S.N.C. 7 descrie ce include fiecare din aceste tipuri de încasări și plăți și modalitatea de calcul al fluxului net. [7, p. 38-48]
Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi (ținând cont de modificările și completările ulterioare) reglementează unele aspecte ale contabilității mijloacelor bănești. De exemplu, aceasta indică ca întreprinderile au dreptul (dar totodată și sînt obligate) să deschidă conturi la bănci în scopul efectuării tuturor genurilor de operațiuni de decontare, creditare, încasare etc.
Modificările ulterioare ale acestei legi reglementează limitele efectuării decontărilor în numerar. Față de întreprinderi și organizații, indiferent de tipul lor de proprietate și forma de organizare juridică, care efectuează decontări în numerar în sumă ce depășește 1000 lei pentru fiecare tranzacție și care achită o sumă mai mare de 10000 de lei lunar în numerar pentru impozitele și taxele administrate de Serviciul Vamal se aplică sancțiuni pecuniare în proprții de 10% din sumele plătite. Sancțiunile menționate nu se aplică la decontările cu cetățenii, gospodăriile țărănești (de fermier), titularii de patente de întreprinzători și cu bugetul public național [9, p. 18-19]. Achitarea în numerar reprezintă plata efectuată prin întrebuințarea monedei în forma sa concretă. Drept indicator de la care se determină dacă se depășește limita egală cu 1000 lei servește valoarea mărfii (serviciului) reflectată în documentele primare contabile (factură fiscală, factură de expediție). Limita stabilită de achitare în numerar se aplică numai pe teritoriu Republicii .
De asemenea, reglementarea decontărilor în numerar este efectuată de Normele pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națoinală a Republicii Moldova. Conform acestor norme, entitatea este obligată să predea instituțiilor financiare care le deservesc toate surplusurile de numerar, care depășește limita sau necesarul minim pentru efectuarea decontărilor la începutul zilei următoare. În acest act normativ mai este specificat ordinea de primire și eliberare a banilor din casierie, denumirea, cerințele față de documentele primare. Se prevede primirea și eliberarea banilor în numerar prin dispozițiile de plată și de încasare, se argumentează necesitatea întocmirii acestora, precum și că primirea și eliberarea banilor prin dispoziții de plată și de încasare se poate efectua numai în aceeași zi.
Întreprinderile au dreptul să păstreze în casele lor numerarul privind retribuirea muncii lucrătorilor, plata subvențiilor, burse, pe un termen nu mai mult de trei zile lucrătoare inclusiv în ziua primirii banilor. Banii se eliberează pentru anumite cheltuieli în limitele stabilite de conducător.
Acest act mai stabilește modul de primire și eliberare a numeraurului normele de întocmire a documentelor de casă, modul de ținere a registrului de casă și păstrarea banilor, revizia casei și controlul respectării disciplinei de casă, recomandări privind asigurarea integrității mijloacelor bănești în perioada de păstrare și în timpul transportului, privind întărirea tehnică și dotarea mijloacelor de semnalizare pentru paza antiincendiară a caselor de bani din întreprinderi [10, art. 7-39 ]
Modul de efectuare a decontărilor prin virament este reglementat de Regulamentul cu privire la transferul de credit și Regulamentul cu privire la debitarea directă.
Transferul de credit reprezintă o serie de operațiuni care începe prin emiterea de către emitent a ordinului de plată și executarea de banca plătitoare a acestuia în scopul punerii la dispoziția beneficiarului a unei sume de mijloace bănești și se finalizează prin înregistrarea de către banca beneficiară a sumei respective în contul beneficiarului. Transferul de credit poate fi efectuat atît în lei moldovenești cît și în valută străină conform prevederilor actelor normative în vigoare.
În funcție de specificul utilizării, transferul de credit se clasifică în:
Transferul ordinar – este utilizat în scopul efectuării tuturor plăților care nu se referă la bugetul public național și poate fi inițiat atît de către clientul băncii (titular de cont bancar) cît și nemijlocit de bancă în nume și pe cont propriu, precum și la transferarea sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice.
Transferul bugetar – este utilizat în scopul efectuării plăților care se referă numai la bugetul public național și poate fi inițiat de către clientul băncii (titular de cont bancar) cît și nemijlocit de bancă în nume și pe cont propriu, precum și la transferarea sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice.
Atît transferul ordinar cît și cel bugetar poate fi utilizat și pentru plățile cu caracter de periodicitate, la date programate și sume fixe, care se efectuează de către bancă în numele titularului de cont bancar în anumite intervale de timp, conform prevederilor contractului de mandat.
Transferul de credit se efectuează în baza ordinului de plată întocmit de către emitentul acestuia.
Ordinul de plată se emite:
Într-un singur exemplar în cazul emiterii de către banca plătitoare la efectuarea transferului de credit în nume și pe cont propriu;
În 2 exemplare în cazul emiterii de către titularul de cont bancar, precum și de către banca plătitoare la efectuarea transferului în numele titularului de cont bancar;
În 3 exemplare în cazul emiterii de către titularul de cont bancar la efectuarea transferului de credit în adresa Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei”, la care se anexează la necesitate și 3 exemplare ale listei destinatarilor mijloacelor bănești.
Ordinul de plată se prezintă spre executare la banca plătitoare de către emitent în ziua în care a fost emis. Emitentul poate revoca ordinul de plată pînă la momentul executării acestuia de către banca plătitoare. [12, p. 149-155]
Debitarea directă este o modalitate de plată care constă în debitarea de către banca plătitoare a contului bancar al plătitorului cu suma plății indicată în cererea de plată emisă de beneficiar și creditarea corespunzătoare de către banca beneficiară a contului bancar al beneficiarului.
Debitarea contului bancar al plătitorului de către banca plătitoare se efectuează în conformitate cu mandatul de debitare directă, iar creditarea corespunzătoare de către banca beneficiară a contului bancar al beneficiarului în conformitate cu angajamentul privind debitarea directă.
Mandatul de debitare directă este un act juridic prin care plătitorul acordă o împuternicire unui anumit beneficiar pentru a emite cereri de plată, precum și băncii plătitoare pentru a-i debita contul cu sumele indicate în cererile de plată. Aceasta se întocmește în trei exemplare, se legalizează cu semnăturile persoanelor împuternicite ale plătitorului și beneficiarului și se prezintă de către plătitor la banca plătitoare. Primul exemplar al mandatului de debitare directă se păstrează la banca plătitoare. Al doilea exemplar se păstrează la plătitor, iar al treilea se prezintă de către plătitor beneficiarului.
Angajamentul privind debitarea directă este acordul încheiat între beneficiar și banca beneficiară, ce cuprinde obligațiile acestora în cadrul utilizării debitării directe. Aceasta se întocmește în două exemplare fiind legalizate cu semnăturile persoanelor împuternicite ale beneficiarului și ale băncii beneficiare. Primul exemplar al angajamentului se păstrează la banca beneficiară, iar al doilea la beneficiar.
Debitarea directă se efectuează în baza cererii de plată emise de către beneficiar.
Cererea de plată se întocmește în limba de stat, în conformitate cu modul de completare a cererii de plată. În cerere nu se admit corectări. Aceasta se prezintă de către beneficiar la banca beneficiară în două exemplare. Cererea urmează a fi prezentată la banca beneficiară cu 3 zile lucrătoare înainte de data finalizării plății. Data finalizării plății se indică de către beneficiar în cererea de plată și reprezintă data în care banca beneficiară urmează să crediteze contul beneficiarului.
Banca beneficiară primește spre executare cererea de plată dacă sunt respectate următoarele condiții:
Beneficiarul a deschis un cont bancar în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare;
Cererea de plată este întocmită în conformitate cu prevederile Regulamentului;
Banca dispune de angajamentul privind debitarea directă al beneficiarului.
În cazul în care banca nu primește cererea de plată spre executare, aceasta se restituie beneficiarului cu indicarea motivului refuzului. Modalitatea de efectuare a debitării directe în cazul în care plătitorul și beneficiarul se deservesc în aceeași bancă se elaboreză de sinestătător de către bancă, ținînd cont de modul de completare și utilizare a cererii de plată expus în Regulament [11, p. 155-159]
În cazul în care întreprinderile efectuează tranzacții în valută străină pentru reflectarea în contabilitate este necesară determinarea echivalentului în lei al sumelor exprimate în valută străină. Determinarea regulilor de contabilizare a operațiunilor în valută străină și a modului de reflectare a diferențelor de curs în rapoartele financiare este efctuată în S.N.C. 21 “Efectele variațiilor cursurilor valutare”. Acesta determină principiile generale ale modului de convertire a mijloacelor valutare, metoda recomandată de standard la constatarea diferenței de curs și cea alternativă, modalitatea de efectuare a Conversiunii rapoartelor financiare ale subdiviziunilor structurale amplasate peste hotare, subdiviziunilor străine, întreprinderilor străine.
Metoda recomandată de standard la constatarea diferenței de curs se aplică în cazul diferențelor de curs ca rezultat al modificărilor în cursul de schimb valutar între data efectuării operațiunii în valută străină și data achitării creanțelor și datoriilor referitoare la aceasta sau în cazul prezentării în rapoartele financiare a posturilor monetare ale întreprinderii la cursuri de schimb, ce diferă de cele la care au fost constatate inițial în perioada curentă sau precedentă. Aceste diferențe se constată ca venituri sau cheltuieli ale întreprinderii-raportor în perioada în care au apărut.
Metoda alternativă prevede ca diferențele să se includă în valoarea de bilanț a activului procurat cu condiția că valoarea de bilanț rectificată nu va depăși valoarea cea mai mică dintre valoarea curentă și valoarea venală și în condițiile în care diferențele de curs rezultă din devalorizarea (deprecierea) esențială a valutei naționale a Republicii Moldova [6, p. 18-22].
Tranzacțiile privind cumpărarea și vînzarea valutei străine se efectuează în Republica Moldova în conformitate cu prevederile Regulamentului privind reglementarea valutară. Acest act reglementează:
introducerea și scoaterea bancnotelor, monedelor și cecurilor de către rezidenți și nerezidenți;
repatrierea și vânzarea obligatorie a valutei străine;
efectuarea plăților/transferurilor;
emiterea si utilizarea cardurilor nationale si internationale;
operațiunile în valută străină;
transferul de capital;
obligațiile dealerilor autorizați [15, p. 149-155].
1.3 Principiile și sarcinile contabiltății mijloacelor bănești
Contabilitatea mijloacelor bănești asigură evidența existenței și mișcării disponibilităților în conturi la bănci și în casierie. Informațiile contabile cu privire la aceste elemente patrimoniale permit studierea și aprecierea lichidității întreprinderii, stabilirea situației acesteia la sfârșitul fiecărei perioade de gestiune și determinarea capacității de plată a unității economice. Prin calculele contabilității se urmărește gestionarea corectă a numerarului și a altor valori aflate în casieria unității economice, respectarea plafoanelor de casă, controlul asupra operațiilor ce privesc avansurile spre decontare.
Sporirea, utilizarea corectă și păstrarea mijloacelor bănești este sarcina principală a contabilității. De respectarea acestei sarcini depinde solvabilitatea întreprinderii, achitarea la timp a datoriilor față de personal, decontărilor cu furnizorii, cu bugetul și alte decontări. Contabilitatea mijloacelor bănești, a operațiunilor de decontare și creditare are o importanță în organizarea corectă a circulației mijloacelor bănești, a decontărilor în cadrul economiei naționale, în utilizarea efectivă a resurselor financiare. Obiectivul principal al contabilității mijloacelor bănești este ținerea corectă a evidenței disponibilului bănesc atât în casă cât și în conturi la bănci, corectitudinea și eficiența utilizării acestora precum și asigurarea păstrării banilor și a documentelor bănești. De aici și rezultă următoarele obiective care sunt primordiale în contabilitatea mijloacelor bănești:
Oportunitatea și corectitudinea efectuării decontărilor necesare atât prin intermediul contului curent în valută națională cât și a mijloacelor bănești din casă.
Reflectarea deplină și operativă a disponibilităților și mișcării acestora în registrele evidenței contabile.
Respectarea regulilor de utilizare a mijloacelor bănești după destinație.
Efectuarea la timp a inventarierii și respectarea termenilor de achitare a datoriilor debitoare și creditoare.
Controlul păstrării disponibilităților în casierie, în contul de decontare și alte conturi în bancă.
Controlul respectării disciplinei de achitare, oportunitatea virării sumelor pentru mărfurile procurate și serviciile prestate.
Ținând seama de importanța mijloacelor bănești, organizarea rațională a evidenței lor constituie un obiectiv important al contabilității în acest domeniu. Acest obiectiv constă în asigurarea echilibrului financiar permanent și a unei eficiențe raționale a întregii activități, care se realizează printr-un complex de activități și instrumente, cum sunt programele de activitate și bugetele de venituri și cheltuieli, exprimate în bani, la toate secțiunile lor, dar mai ales printr-o urmărire permanentă și sistematică a activităților economico-financiare. Legat de acest obiectiv este și calcularea unor indicatori sintetici de mare importanță cum sunt: lichiditatea patrimonială, solvabilitatea patrimonială, profitul net, rata profitului și alții. [21, p. 185]
În condițiile economiei de piață contabilitatea trebuie să se bazeze pe anumite concepte și principii fundamentale. Sub ascpect general noțiunea de principiu este definit ca un element fundamental, o idee, lege de bază, pe care se întemeiază o teorie științifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită. Principiile contabile reprezintă reguli sau directive care ajută producătorii de informații contabile la măsurarea, clasificarea și prezentarea informațiilor financiare.
Cadrul general al IASB conține două concepte de bază: contabilitatea de angajamente și continuitatea activității. Prin interpretarea și asimilare la acestea se se adaugă următoarele principii:
reprezentarea fidelă;
prevalența economicului asupra juridicului;
prudența;
intangibilitatea;
pragul de semnificație;
permanența metodelor.
Principiile fundamentale de contabilitate, care stau la baza organizării contabilității care totodată se referă și la capitolul contabilității mijloacelor bănești (cu unele excepții) și întocmirii raportului financiar anual sunt prevăzute de S.N.C. 1 „Politica de contabilitate”. Acest standard prevede următoarele convenții și principii de bază:
continuitatea activității;
permanența metodelor;
contabilitatea de angajamente;
prudența
prioritatea conținutului asupra formei;
importanța relativă [36, p. 329].
Principiul continuității activității presupune că unitatea economică își continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activității.
Starea de continuitate sau de necontinuitate a activității este stabilită de conducerea întreprinderii și de organele de control a acesteia. Deci, dacă conducrerea nu intenționează și nu este obligată să lichideze întreprinderea sau să reducă esențial volumul de producție, atunci se vor aplica metodele tradiționale de evaluare a activelor, pasivelor, precum și de calculare a rezultatelor finafinanciare care sânt prevăzute în politica de contabilitate a întreprinderii. În cazul în care întreprinderea intenționează sau este obligată să se lichideze, atunci conducerea întreprinderii nu mai are dreptul să utilizeze metodele tradiționale de evaluare și calculare a rezultatelor financiare. În acest caz, se va recurge la utilizarea așa ziselor „valori de lichidare”, care de obicei sânt cu mult mai mici decât valoarea de bilanț [18, p. 26]
Acest principiu se referă la unlele elemente ale contabilității (de exemplu activele ce urmează a fi vândute – stocuri de mărfuri și materiale, mijloace fixe, terenuri, – venituri, cheltuieli), nu și la mijloacele bănești, deoarece valoarea acestora nu poate fi schimbată. Mijloacele bănești sânt active ce nu pot fi evaluate la o alta valoare decât cea imprimată pe bancnote sau înregistrată în conturile curente. De aceea valoarea acestora (adică suma mijloacelor bănești aflată la bilanțul unității) în condițiile de lichidare a întreprinderii nu se modifică.
Principiul permanenței metodelor prevede continuitatea aplicării acelorași reguli și norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezența elementelor patrimoniale și a rezultatelor care să asigure comparabilitatea în timp a informațiilor contabile.
Aplicarea principiului permaneneței metodelor nu trebuie înțeleasă în mod absolut, deoarece prectica pune în evidență o serie de evenimente economice, financiare sau sociale, în care contabilitatea unei întreprinderi este obligată să-și schimbe o parte din metode, și anume în cazul:
fuziunii întreprinderii;
modificării legislației contabile sau fiscale;
schimbarea politicii economice, comerciale, etc.
Trebuie înțeles, că orice schimbare de metodă în scopul obținerii de profit este strict interzisă [18, p. 28].
La fel ca în cazul principiului continuității activității, acest principiu nu se referă la contabilitatea mijloacelor bănești din punct de vedere al evaluării. Dar, referitor la contabilitatea mijloacelor bănești principiul permanenței metodelor prevede că modul de înregistrare în contabilitate și de prezentare a acestora nu trebuie să se modifice în timp pentru a asigura comparabilitatea datelor.
Principiul contabilității de angajamente constă în înregistrarea veniturilor și cheltuielilor pe măsură ce ele se cîștigă sau se produc (și nu doar în momentul primirii mijloacelor bănești sau plăților) și se reflectă în rapoartele financiare pentru perioadele la care se referă.
Din aplicarea acestui principiu rezultă mai multe consecințe, și anume:
înregistrarea creanțelor și datoriilor cu ocazia nașterii lor (adică, cel mai des în momentul transferului de proprietate, reprezentat de momentul facturării) și nu la încasarea sau plata acestora;
rezultatul financiar al perioadei de gestiune trebuie să cuprindă toate veniturile și cheltuielile care se referă la acea perioadă, pe măsură ce se produc sau se câștigă și nu pe bază de încasări sau plăți. De exepmlu, venitul din vânzarea producției, mărfurilor se va înregistra în momentul livrării producției sau mărfurilor sau venitul din prestarea serviciilor se înregistrează în momentul prestării serviciilor, și nu în momentul semnării contractului sau în momentul plății efective valorii serviciului prestat.
utilizarea conturilor de regularizare (cheltuieli anticipate, venituri anticipate);
menționarea cheltuielilor și veniturilor privind perioadele anterioare [18, p. 29]
Deci, principiul conatbilității de angajamente este utilizat pentru constatarea în contabilitate a veniturilor, cheltuielilor, creanțelor, datoriilor, dar este opus principiului constatării mijloacelor bănești, pentru care se utilizează metoda de casă. Tot în baza metodei de casă se întocmește și raportul privind fluxul mijloacelor bănești ce are ca bază datele conturilor de mijloace bănești pentru perioada de gestiune, reflectate în registrele de evidență. Toate încasările și plățile mijloacelor bănești și ale echivalentelor acestora se contabilizează în sumele încasate efectiv în casierie sau înregistrate în conturile contabile. Plățile mijloacelor bănești se reflectă la sumele plătite efectiv din casierie sau virate din conturile bancare. În atare schemă, operațiunile se consideră finalizate în ziua când au fost suportate cheltuielile efective sau au fost primiți bani reali în casierii sau în conturi la bănci. Aceasta este important deoarece constatarea veniturilor în baza contabilității de angajamente nu reflecta informația reală privind capacitatea de plată a întreprinderii.
Potrivit Principiului prudenței nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv și a cheltuielilor, ținâd cont de riscurile și pierderile posibile generate de desfășurarea activității în anul curent sau anterior. Altfel spus, prudența constă în contabilizarea oricărei pierderi probabile și în necontabilizarea profiturilor separate, chiar dacă acestea sînt foarte probabile [18, p. 28] Deoarece și acest principiu relevă evaluarea activelor (supraevaluarea elementelor de activ), acesta nu este aplicabil în domeniul contabilității mijloacelor bănești.
Conform principiului prioritatății conținutului asupra formei operațiile economice și alte fenomene trebuie să fie contabilizate și prezentate în rapoartele financiare, în primul rînd, în conformitate cu conținutul și realitatea financiară a acestora, dar nu numai potrivit formei lor juridice.
Principiul priorității conținutului asupra formei a apărut deoarece modalitățile concrete de aplicabilitate într-un sistem contabil național a principiilor contabile generează un anumit raport dintre realitatea economică și aparența juridică. În general, analiștii susțin necesitatea priorității realității economice în fața aparenței juridice. Aplicarea în practică a acestui principiu presupune înregistrarea în contabilitate a evenimentelor, proceselor și fenomenelor din viața unei întreprinderi în conformitate cu natura lor economică și cu realitatea financiară, prioritar, aparenței juridice.
Importanța relativă (esențialitatea) prevede că în rapoartele financiare trebuie să fie dezvăluită toată informația esențială pentru utilizatorii rapoartelor financiare din punctul de vedere al posibilității utilizării acesteia pentru diferite evaluări și luarea deciziilor. Informația se consideră esențială în cazul cînd lipsa sau insuficiența acesteia poate să influențeze deciziile utilizatorilor adoptate de ei în baza rapoartelor financiare. În același timp în cazul cînd informația sau gradul de exactitate a acesteia nu are o importanță mare pentru utilizatorii de rapoarte financiare, ea se consideră neesențială. De exemplu, rapoartele financiare publicate ale unor întreprinderi mari pot fi exprimate în mii lei (inclusiv posturile referitoare la mijloacele bănești), întrucît sumele neînsemnate nu influențează procesul de luare a deciziilor. Aplicarea principiului esențialității are menirea să contribuie la simplificarea lucrărilor de prelucrare a informației și întocmire a rapoartelor financiare.
Conceptele și principiile contabile urmează a fi aplicate nu izolat unul față de altul, dar într-un mod complex. Nerespectarea acestora denaturează informația privind situația patrimonială și financiară a întreprinderii și se consideră ca o încălcare a regulilor de ținere a contabilității și de întocmire a rapoartelor financiare. Respectarea conceptelor și principiilor contabile fundamentale este importantă pentru asigurarea veridicității, complementarității și credibilității la nivel internațional a informațiilor financiare [36, p. 334].
2 Contablitatea mijloacelor bănești în S.R.L. “Abilitate Agro”
2.1 Contabilitatea mijloacelor bănești în casă
Întreprinderile, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare, în procesul activității sânt obligate să efectueze decontări cu persoanele juridice și fizice prin virament. De aceea întreprinderile păstrează mijloacele bănești în conturile bancare.
Totodată pentru efectuarea decontărilor curente întreprinderilor li se permite să aibă disponibilități bănești în numerar. Încasarea și păstrarea numerarului, precum și decontările în numerar se efectuează la întreprindere prin casierie.
În casierie se permite păstrarea mijloacelor bănești pentru scopuri gospodărești, delegarea salariaților în scopuri de serviciu etc. în limita stabilită de către banca comercială la care întreprinderea are cont bancar.
Păstrarea mijloacelor bănești în casierie în sume mai mari decât limita stabilită (100000 lei) se permite în perioada achitării salariilor și indemnizațiilor pentru incapacitatea temporară de muncă, eliberării numerarului sub formă de avansuri și în alte scopuri, dar pe un termen de cel mult 3 zile lucrătoare, inclusiv ziua primirii banilor de la bancă.
Conform Normelor pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii Moldova, întreprinderile eliberează numerarul spre decontare în mărimea și termenele stabilite de conducătorul întreprinderii, dar pe o perioadă nu mai mare de o lună. Numerarul eliberat spre decontare, dar neutilizat, trebuie restituit în casieria întreprinderii în curs de 3 zile după expirarea termenului pentru care a fost eliberat. Persoanele care au primit numerar spre decontare sânt obligate să prezinte în contabilitatea întreprinderii o dare de seamă cu anexarea actelor doveditoare privind sumele utilizate.
În casieria întreprinderii banii în numerar pot fi primiți din contul bancar, din vânzările în numerar a produselor, mărfurilor și serviciilor, în urma rambursării avansurilor neutilizate de către titularii de avans, sub formă de despăgubiri din partea gestionarilor și în alte cazuri.
Operațiunile de casă se perfectează prin documente, formularele-tip interdepartamentale ale căror se aprobă de Biroul Național de Statistică, de comun acord cu Banca Națională și Ministerul Finanțelor, în mod obligator aplicate, fără schimbări, în toate întreprinderile, indiferent de subordonarea lor departamentală și formele de proprietate.
Casierul primește numerarul în casierie din contul bancar în baza cecului bancar, întocmit de către contabilul-șef sau altă persoană numită de acesta. În cec se indică denumirea emitentului, numele și prenumele mandatului, suma solicitată în cifre și în litere. Verso-ul cecului cuprinde suma divizată după destinație (remunerarea muncii, avans, cheltuieli gospodărești, etc.), semnăturile emitentului (prima – a conducătorului, iar a doua – a contabilului-șef sau a altor persoane cu dreptul de a pune semnătura respectivă) adeverite prin ștampila întreprinderii, datele din buletinul de identitate al persoanei care primește numerarul.
Cecul este ordinul scris al plătitorului băncii sale privind transferarea sumei indicate în cec din numerar în contul beneficiarului, care poate fi destinatarul cecului sau persoana menționată în cec. Cecul este utilizat atât de către persoanele fizice cât și juridice la decontările pentru mărfurile livrate, servicii prestate sau pentru alte plăți.
Termenul de prezentare al cecului din carnetul de cecuri cu limită de sumă de către beneficiarul de cec spre plată la bancă este de 10 zile, ziua eliberării nu se ia în calcul.
Cecul prezentat mai târziu de termenul stabilit nu se primește spre executare. Schimbul cecului pe bani în numerar de către beneficiarul de cec nu se admite.
Carnetul de cecuri se obține de la bancă prin prezentarea cererii și se păstrează în casierie cu disponibilul bănesc. În cazul pierderii cecului sau carnetului de cecuri, se anunță banca la termenii stabiliți. Pentru obținerea carnetului de cecuri se prezintă documentele:
cererea;
dispoziția de plată privind virarea banilor în contul carnetului de cecuri;
buletin de identitate pentru persoanele fizice.
La întocmirea carnetului de cecuri cu limită de sumă, care se utilizează la majoritatea întreprinderilor, funcționarul băncii verifică prezența tuturor cecurilor în carnetul de cecuri. Indică pe versoul copertei termenul de valabilitate al carnetului de cecuri, prezența cecurilor de la numărul ____ până la numărul ____, denumirea emițătorului de cec, numărul contului personal al acestuia, limita totală a sumei în cifre și litere, data emiterii carnetului.
Dacă a fost îndeplinit un cec greșit, atunci el nu se decupează, ci doar se scrie pe el „Greșit”. Partea decupabilă a cecului rămâne la bancă, iar chitanța (cotorul) cecului întreprinderii pe care se indică suma. Pe partea verso a cecului se indică necesitatea pentru primirea sumei.
Primirea banilor în numerar se mai efectuează prin dispoziții de încasări, semnate de contabilul-șef sau altă persoană împuternicită de acesta.
Conform anexei 1, dispoziția de încasare numărul 434 adeverește faptul că pe data de 25 decembrie în casieria S.R.L. „Abilitate-Agro” a fost depusă suma de 130000 lei din contul curent în valută națională deschis la Banca Socială. Codul fiscal al S.R.L.-ului – 1003602014065. În document nu este indicat contul corespondent al contului la care se referă documentul (241 „casa”) – 242. De asemenea, nu se precizează scopul pentru care s-a încasat numerarul: pentru achitarea salariilor lucrătorilor. Valabilitatea documentului este determinată de semnătura casierului, a contabilului-șef și amprenta ștampilei.
Numerarul din casierie se ridică pentru achitarea salariilor și indemnizațiilor, acordarea avansurilor spre decontare titularilor de avans.
Conform Normelor pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii Moldova, la eliberarea numerarului din casierie se întocmește dispoziția de plată, sau alte scripte întocmite în modul corespunzător (borderouri de plăți, cereri de eliberare a numerarului, conturi etc.) cu aplicarea ștampilei cu atributele dispoziției de plată. Scriptele de eliberare a numerarului trebuiesc să fie semnate de conducătorul și contabilul-șef ai întreprinderii sau de alte persoane împuternicite.
În dispoziția de plată numărul 272 (anexa 2) este indicat că s-a eliberat domnului Antociuc Vasile suma de 800 lei în baza ordinului numărul 41. Documentul a fost întocmit pe data de 24 decembrie 2008 și e veridic în baza semnăturilor conducătorului, contabilului-șef, a persoanei care primește mijloacele bănești și a casierului.
Salariile, premiile, indemnizațiile, bursele și alte plăți pot fi eliberate în baza listelor de plată (anexa 3), fără a se mai întocmi dispoziții de plată. În lista de plată anexată este indicat codul fiscal al entității, denumirea acesteia, suma totală eliberată pentru plata salariilor în cifre și în litere, data eliberării salariilor – 24 decembrie 2008. Documentul este autentificat în baza semnăturilor directorului entității, a contabilului-șef și a casierului care a eliberat suma. Pe partea opusă este scrisă lista angajaților ce urmează să primească salariul. În dreptul fiecărui salariat este indicată suma salariului și semnătura acestora.
Primirea și eliberarea banilor prin intermediul dispozițiilor de încasare și de plată poate fi efectuată numai în ziua întocmirii acestora.
Evidența mișcării banilor în casierie se duce de către casier în Registrul de casă (anexa 4), unde se ține evidența tuturor încasărilor și eliberărilor de numerar. Registrul de casă se întocmește în două exemplare. Primul exemplar rămâne în casierie, iar al doilea se detașează de la registru și servește casierului drept raport, care împreună cu documentele anexate se prezintă în contabilitate.
În baza registrului de casă anexat putem constata că pe data de 24 decembrie 2008 s-au efectuat 14 operațiuni, dintre care două intrări de mijloace bănești (la una din ele a fost anexat documentul primar (anexa 1) și 12 încasări (două din care au fost confirmate prin anexele 2 și 3). Rulajul debitor este de 130415 lei, iar cel creditor – de 137072,15 lei. Soldul la începutul zilei este de 7252,11, iar după efectuarea tuturor încasărilor și plăților soldul final a fost de 594,96. Pentru ziua următoare – 25 decembrie 2008 – în registrul de casă această sumă va fi soldul inițial.
Pentru evidența sintetică a numerarului în casierie în este destinat contul de activ 241 „Casa”. Acest cont generalizează informația privind existența și mișcarea mijloacelor bănești în valută națională și străină în casierie. În debitul contului se înregistrează intrările mijloacelor bănești în casieria întreprinderii, iar în credit – cheltuielile sau ieșirile de mijloace bănești din casierie în baza documentelor justificate întocmite.
Soldul contului este debitor și reprezintă numerarul existent în casieria întreprinderii la sfârșitul perioadei de gestiune.
La contul 241 „Casa” pot fi deschise următoarele subconturi:
2411 „Casa în valută națională”
2412 „Casa în valută străină”
2413 „Mijloace bănești în numerar legate”
Ultimul subcont se deschide în cazurile sechestrării numerarului din casieria întreprinderii, blocării, gajării și în cazuri similare.
Având în vedere faptul că la S.R.L. „Abilitate-Agro” nu se efectuează tranzacții în valută străină și nu au fost cazuri de sechestrare a numerarului, nu a fost necesară deschiderea altor subconturi, decît subcontul 2411 „Casa în valută națională”.
Datele operațiunilor economice reflectate în documentele primare trebuie să fie înregistrate ulterior în scopul grupării care răspunde nevoilor gestiunii. În acest scop se utilizează registrele contabile. Acestea reprezintă tabele speciale care îmbracă forma sa și au conținut în funcție de cerințele controlului și sistematizării informației.
Utilizarea diverselor registre este condiționată de volumul și specificul obiectelor contabilizate, caracterul de masă al operațiunilor economice, modul de înregistrare și prelucrare a informației economice, etc. Aceste particularități influențează asupra construirii registrelor contabile.
Prin forma contabilității se înțelege o anumită organizare și construire a sistemelor de registre contabile în scopurile controlului curent asupra stării și mișcării mijloacelor și surselor de venituri și cheltuieli și obținerii informației necesare pentru întocmirea rapoartelor financiare.
În contabilitatea S.R.L. „Abilitate-Agro” este utilizată forma de evidență automatizată. Pentru a lucra mai ușor și mai eficient cu generalizarea documentelor primare se utilizează anumite forme de registre sintetice și analitice pe fiecare cont în parte numite „Registrul soldurilor și rotațiilor” elaborate în programul contabil „Universal accounting”.
Scopul principal al evidenței contabile constă în crearea informației financiare, care ar putea satisface cerințele economiei de piață, ar reflecta schimbările stării financiare și rezultatului activității întreprinderilor. Utilizarea acestui program de evidență contabilă în cadrul S.R.L. “Abilitate-Agro” asigură atingerea cu succes a acestui scop, accelerarea și simplificarea prelucrării informației. Forma automatizată a contabilității a ridicat la un nivel mai înalt procesul de înregistrare a operațiunilor economice, operativitatea și calitatea informației obținute. Prin introducerea unică a informației se asigură unitatea bazei informaționale și un proces tehnologic automatizat complet de prelucrare a informației.
Forma automatizată de evidență a mijloacelor bănești în S.R.L. „Abilitate-Agro” se organizează în felul următor: mai întâi datele din documentele primare se introduc la computer, unde, cum am mai evidențiat se formează baza informațională respectivă pe fiecare cont. De exemplu la contul 241 „Casa” se introduc datele corespunzătoare din dispozițiile de plată și de încasare. Totodată în baza de informații a computerului se va fixa și înregistrările duble aferente acestor conturi. Apoi datele introduse sunt verificate de către contabil. După prelucrarea acesteia la computer se formează informația rezultat, care se extrage din memoria computerului sub formă de diferite registre, la cererea utilizatorilor.
Anexa 5 reprezintă Registrul soldurilor și rotațiilor, utilizat pentru evidența sintetică și analitică a mijloacelor bănești în casierie. Acest registru este sub formă de tabel. În prima coloană a tabelului sunt indicate subconturile deschise la contul aferent registrului. (în registrul aferent contului 241 ”Casa” a fost decshis un singur subcont – 2411 „Casa în valută națională”). Pentru următoarele trei coloane (Sold inițial, Rulajul, Sold final) le revine încă cîte două coloane – Dt, Ct – pentru indicarea sumelor pe debitul sau creditul contului. Ultimele trei coloane sunt destinate pentru a preciza contul analitic corespondent, denumirea contului analitic și conținutul faptei economice. Ordinea înregistrărilor duble este determinată de simbolul contului corespondent, și nu de data la care faptele economice au avut loc, aceasta din urma nefiind prezentată în regsitru, fapt ce contravine articolului 23 din Legii contabilității, conform căruia în registrele contabile trebuie să fie indicată data efectuării faptei economice. Perioada pentru care sunt indicate faptele economice la contul 241 „Casa” este este luna decembrie 2008. În acest timp au fost înscrise următoarele înregistrări duble:
1. S-a acordat avans angajatului Antociuc Vasile (anexa 5):
debit contul 227 „Creanțe pe termen scurt ale personalului”, subcontul 2 „Creanțe pe termen scurt ale titularilor de avans” – 50002 lei,
credit contul 241 „Casa”, subcontul 1 „Casa în valută națională” – 50002 lei.
2. Încasarea mijloacelor bănești în numerar din contul curent în valută națională (anexa 5):
debit contul 241 „Casa”, subcontul 1 „Casa în valută națională” – 263000 lei,
credit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 1 „Mijloace bănești nelegate” – 263000 lei.
3. Primirea avansurilor pe termen scurt în numerar de la cumpărători (anexa 5):
debit contul 241 „Casa”, subcontul 1 „Casa în valută națională” – 24510 lei,
credit contul 523 „Avansuri pe termen scurt primite”, subcontul 3 „??????” – 24510 lei.
4. Achitarea salariului lucrătorului Antonciuc Emilia (anexa 5):
debit contul 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii”, subcontul 1 „Datorii privind retribuirea muncii” – 1089 lei,
credit contul 241 „Casa”, subcontul 1 „Casa în valută națională” – 1089 lei.
Pentru prezentarea unei informații mai generalizatoare se utilizează Cartea Mare. Aceasta este un registru sistematic contabil obligatoriu, utilizat pentru înscrierea lunară, directă sau prin gruparea pe conturi corespondente a înregistrărilor efectuate în registrele sintetice. Astfel se stabilește situația fiecărui element patrimonial la un moment, respectiv, soldul inițial, rulajele debitoare și creditoare și soldul final. Registrul Cartea Mare deține un rol important în sistematizarea și structurarea rulajelor fiecărui cont contabil pe conturi corespondente.
Rulajul debitor și creditor al fiecărui cont se prezintă desfășurat. Aceasta permite a concretiza plenititudinea și corectitudinea înregistrării operațiunilor economice la sfârșitul lunii. Rulajul debitor al tuturor conturilor efectuate în cursul lunii, înscrise în Cartea mare, trebuie să fie egal cu totalul rulajului creditor al acestor conturi.
Cartea Mare se deschide pe un an pentru fiecare cont sintetic utilizat la întreprindere. Deoarece în S.R.L. „Abilitate-Agro” are loc ținerea evidenței contabile automatizat, Cartea Mare se întocmește în mod operativ. Doar prin înregistrarea informației primare are loc înscrierea acesteia în toate documentele generalizatoare, inclusiv în Cartea Mare. În anexa 6 este prezentată Cartea Mare pentru contul 241 „Casa”. Pe fiecare document de acest tip este indicat denumirea entității, numărul contului pentru care este întocmit, perioada solicitată. Primele coloane servesc pentru indicarea numărului de rînd, a anului și lunii. Fiecărei luni ii este rezervat cîte un rînd. Următoarele coloane indică conturile creditoare corespondente cu contul Cărții Mari, Rulajul debitor al contului respectiv pe fiecare lună, conturile debitoare corespondente și Rulajul creditor lunar. În ultima coloană se înscrie suma soldului final la finele fiecărei luni. Prima cifră din ultima coloană servește pentru a indica soldul inițial al contului la 1 ianuarie.
Conform registrului Cartea Mare la contul 241 „Casa” se constată că la întreprindere au mai avut loc următoarele tipuri de fapte economice pe parcursul anului 2008:
1. În luna iunie s-a înregistrat restituirea în casierie a avansului neutilizat (anexa 6):
debit contul 241 „Casa” – 68000 lei,
credit contul 227 „Avansuri pe termen scurt ale personalului” – 68000 lei.
2. În luna septembrie s-au transmis mijloace bănești în numerar din casierie la conturile curente în valută națională (anexa 6):
debit contul 242 „Conturi curente în valută națională” – 200 lei,
credit contul 241 „Casa” – 200 lei.
Pentru a verifica corectitudinea și plenitudinea înregistrărilor în Cartea Mare, cît și în registrul soldurilor și rotațiilor este necesar de a compara rulajele contului 241 „Casa” din Cartea Mare pentru luna decembrie cu totalul coloanei „Rulajul” din registrul soldurilor și rotațiilor. Se constată că acestea coincid – atît rulajul debitor (287510) cît și cel creditor (287379) al contului 241 „Casa” pentru luna decembrie din Cartea Mare coincide cu totalul rulajelor aceluiași cont din registrul soldurilor și rotațiilor.
Este necesar de nominalizat faptul ca un neajuns al contabilității mijloacelor bănești în casierie a S.R.L. „Abilitate-Agro” este faptul că în documentele primare lipsesc unele elemente – conturile corespondente, semnătura contabilului-șef, dar Conform modificărilor din Legea contabilității din 27.04.2007 entitatea de sine stătător decide modul de semnare a documentelor de casă, de decontări și de bancare. Acum sunt posibile două variante:
sau le semnează numai conducătorul;
sau le semnează persoanele care au dreptul la I și a II semnătură.
Deci, lipsa semnăturii contabilului-șef nu este o încălcare a legislației, deoarece este prezentă semnătura conducătorului.
2.2 Contabilitatea mijloacelor bănești în contul current în valuta națională
Toate întreprinderile, indiferent de forma juridică de organizare a acestora, sînt obligate să păstreze mijloacele bănești temporar libere în instituțiile bancare.
La cererea agentului economic, băncile comerciale pot deschide diferire tipuri de conturi bancare: conturi curente, conturi de depozit, conturi de împrumut, conturi provizorii, precum și conturi pentru tranzacții în valută națională.
Pentru păstrarea mijloacelor bănești libere, efectuarea plăților și încasărilor întreprinderile deschid conturi curente la băncile comerciale, prin care sînt efectuate operațiuni de decontare. Conform legislației în vigoare fiecare agent economic poate deschide mai multe conturi curente în valută națională în diferite bănci, indiferent de amplasarea teritorial-administrativă a acestuia.
Instituția bancară poate deschide agentului economic un cont provizoriu care are un caracter temporar și este destinat acumulării mijloacelor bănești pentru formarea sau majorarea capitalului statutar al întreprinderii.
Operațiunile economice pot fi efectuate în contul curent numai după înregistrarea acestui cont la inspectoratele fiscale de stat teritoriale.
În scopul deschiderii unui cont curent agentul economic rezident prezintă la instituția bancară următoarele documente:
Cererea de deschidere a contului, după un formular tipizat;
Copia certificatului de înregistrare a întreprinderii sau alte documente care confirmă înregistrarea de stat conform legislației în vigoare;
Copia statutului, regulamentului sau contractului de constituire etc.;
Copia certificatului de atribuire a codului fiscal, în cazul cînd legislația prevede atribuirea acestuia;
Fișa cu specimene de semnături și amprenta ștampilei;
Extrasul din Registrul Comercial de Stat ce confirmă persoana autorizată să administreze întreprinderea;
Alte documente la cererea băncii;
Copiile documentelor prezentate trebuie autentificate notarial.
Persoanele juridice nerezidente, la deschiderea contului curent, prezintă de asemenea copia documentului care confirmă statutul legal în Republica și copia documentului care confirmă înregistrarea de stat în de proveniență.
La deschiderea contului curent între titularul de cont și instituția bancară se încheie un contract privind deservirea de casă și decontările.
Banca comercială efectuează încasarea și virarea mijloacelor bănești din contul curent în succesiunea și mărimea în care au fost primite documentele de decontare respective.
Mijloacele bănești se încasează în conturile curente în valută națională din vînzarea produselor, din prestarea serviciilor, din casierie, sub formă de credite bancare și împrumuturi etc. Utilizarea acestora se efectuează pentru achitarea datoriilor față de furnizori, antreprenori, bănci, buget, organele de asigurări sociale și de asistență medicală, personal și alți creditori; pentru deschiderea conturilor de depozit și speciale la bănci; pentru eliberarea numerarului în casierie și efectuarea altor operațiuni.
Decontările între agenți economici se efectuează prin transfer de credit sau debitare directă. Transferul de credit reprezintă o serie de operațiuni care începe prin emiterea de către emitent a ordinului de plată și executarea de către banca plătitoare a acestuia în scopul punerii la dispoziția beneficiarului a unei sume de mijloace bănești și se finalizează prin înregistrarea de către banca beneficiară a sumei respective în contul beneficiarului.
Transferul de credit se efectuează în baza ordinului de plată întocmit de către emitentul acestuia. Ordinul de plată utilizat la efectuarea transferului de credit în lei moldovenești se întocmește în conformitate cu Modul de completare a ordinului de plată în lei moldovenești.
Ordinul de plată anexat (anexa 7) cu numărul 119 (acest număr poate avea maxim 10 simboluri) indică faptul că S.R.L. „Abilitate-Agro” plătește în favoarea S.R.L. „Bord” suma de 12933 lei. Plătitorul este deservit de banca comercială „Banca Socială” cu codul BSOCMD2X726, iar benefiaciarul – de „Banca de Economii”, codul căreia este BECOMD2X648. Beneficiarul S.R.L. „Bord” are contul bancar 225154849837 și codul fiscal 1003602015752, iar plătitorul S.R.L. „Abilitate-Agro” – contul bancar 222472600335 și codul fiscal 1003602014065. Plata s-a efectuat pentru achitarea datoriei privind facturile comerciale apărute la S.R.L. „Abilitate-Agro” la procurarea de la S.R.L. „Bord” a pieselor de schimb, conform facturii din 4 decembrie 2008. Tipul transferului, indicat cu litera majusculă „N” în pătrat, este normal (pentru transferul urgent se indică cu litera majusculă „U”). Este aplicată semnăturile și ștampila emitentului („Abilitate-Agro”) care trebuie să corespundă specimenelor din “Fișa cu specimene de semnături și amprenta ștampilei”. Data primirii și data executării ordinului de plată de către banca plătitoare este 4 decembrie 2008. Se aplică semnătura funcționarului responsabil al băncii plătitoare.
Transferul de credit poate fi efectuat atît în lei moldovenești cît și în valută străină, conform prevederilor actelor normative în vigoare. În funcție de specificul utilizării, transferul de credit se clasifică în transfer ordinar (în scopul efectuării tuturor plăților, care nu se referă la bugetul public național) și transfer bugetar (pentru efectuarea plăților care se referă numai la bugetul public național).
În cazul perceperii în mod incontestabil a mijloacelor bănești din contul curent în favoarea conturilor bugetului de stat, bugetelor unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor finanțate de la buget se emite ordinul incaso de către persoana abilitată prin lege cu acest drept. Plătitori în baza ordinului incaso sînt persoanele juridice și fizice care practică activitate de antreprenoriat și care, conform legislației fiscale, sunt obligate să achite la buget orice impozite și taxe, penalitățile și amenzile respective.
Ordinul incaso se emite în limba de stat și se înaintează atît la contul deschis în lei moldovenești cît și la contul deschis în valută străină, în dependență de contul și valuta indicată în ordinul incaso.
În anexa 8 este prezentat ordinul incaso cu numărul 570000370 din 20 noiembrie 2008 în baza căruia din contul bancar 222472600335 al S.R.L. „Abilitate-Agro”, cod fiscal 1003602014065, a fost transferată suma de 13098,43 lei. Drept bază pentru întocmirea acestui ordin incaso servește actul legislativ – Titlul V al Codului Fiscal și faptul că entitatea avea restanțe contribuțiilor de asigurări sociale de stat la suma respectivă.
Banca plătitoare trece la scăderi suma totală sau parțială (în cazul cînd suma mijloacelor bănești din cont nu este suficientă) înscrisă în ordinul incaso în ziua primirii acestuia spre executare.
Încasarea mijloacelor bănești în contul curent poate fi efectuat în baza ordinului de plată. În anexa 9 este prezentat ordinul de plată cu numărul 1030, care confirmă faptul că S.R.L. „Abilitate-Agro” este beneficiar al sumei de 600000 lei din bugetul de stat cu codul fiscal 1006601000288. Mijloacele bănești au fost transferate din contul trezorerial 240100501690100 al băncii Ministerului Finanțelor – Trezoreria centrală cu codul TREZMD2X în contul curent al S.R.L. „Abilitate-Agro” cu numărul 222472600335, deservit de banca comercială „Banca socială”. Tipul transferului este normal. Data emiterii și data executării ordinului de plată este 10 decembrie 2008. Veridicitatea efectuării acestei plăți este bazată pe semnătura funcționarului responsabil al băncii și ștampila.
O altă modalitate de înregistrare a mijloacelor bănești este debitarea directă. Debitarea directă este practicată la încasarea plăților datorate de consumatori furnizorilor de bunuri și servicii. Documentul de plată în baza căruia se efectuează debitarea directă este cererea de plată. Totodată pentru a încasa mijloacele bănești prin debitare directă mai este necesar ca beneficiarul să emită angajamentul privind debitarea directă și plătitorul – mandat de debitare directă. Angajamentul privind debitarea directă este acordul încheiat între beneficiar și banca beneficiară, ce cuprinde obligațiile acestora în cadrul utilizării debitării directe și în baza căruia banca beneficiară efectuează creditarea contului bancar al beneficiarului. Mandatul de debitare directă este un act juridic prin care plătitorul acordă o împuternicire unui anumit beneficiar pentru a emite cereri de plată, precum și băncii plătitoare pentru a-i debita contul cu sumele indicate în cererile de plată.
Pentru operațiile efectuate de către clienții săi banca încasează comision. Exista foarte multe tipuri de comisioane bancare, dintre care amintim: comision de gestionare a creditelor sau a conturilor, comision de finanțare, comision de gestiune, comision pentru efectuarea operațiunilor in numerar, comision pentru operațiuni de cont curent. Documentul ce confirmă aceste rețineri din contul curent al clienților este borderoul notelor de plată.
Borderoul notelor de plată anexat (anexa 10) confirmă rețineri de mijloace bănești din contul plătitorului S.R.L. „Abilitate-Agro” în sumă de 5 lei de către banca care îl deservește, „Banca socială” filiala Fălești. Operația pentru care s-a executat acest comision este transferul sumei de 12933 lei în favoarea S.R.L. „Bord”, în baza ordinului de plată din anexa 7, analizat anterior. Ca și la celelalte documente eliberate de bancă, este indicat codurile fiscale ale plătitorului și beneficiarului, conturile acestora. Deoarece operațiunea pentru care s-a plătit acest comision a fost efectuată numai în cadrul băncii, codul filialei plătitoare și celei beneficiare coincide (BSOCMD2X726). Numărul acestei note de plată este 07. A fost efectuată pe data de 4 decembrie 2008. În borderou se mai indică înregistrarea dublă întocmită la bancă: se debitează contul 222472600335 și se creditează contul beneficiarului (de fapt, beneficiar este însăși banca ce deservește contul) – 467772615, adică este formula inversă celeia care se întocmește la întreprindere, deoarece pentru bancă suma încasată reprezintă o micșorare a datoriei față de client și se înregistrează în debitul contului de pasiv al clientului în bancă, iar pentru întreprindere suma depusă este o diminuare a valorii mijloacelor bănești din contul acesteia la bancă, adică se înscrie în creditul contului de activ 242.
Întreprinderea primește de la bancă periodic, de obicei după fiecare tranzacție bancară, extrase de cont cu anexarea la ele a documentelor, în baza cărora au fost întocmite înregistrările în extrasul de cont. Extrasul de cont este un document bancar care prezintă titularului de cont descifrarea mișcărilor pe contul curent și permite verificarea egalității soldului final debitor de pe contul contabil din registrul contabil cu soldul final pe contul bancar indicat în ultimul extras de cont, iar documentele anexate – veridicitatea mișcărilor pe contul curent efectuate de către bancă.
Extrasul de cont din anexa 11 indică sumele de intrări și ieșiri din contul curent în valută națională cu numărul 222472600335 al titularului de cont S.R.L. „Abilitate-Agro” de pe 2 pînă pe 4 decembrie 2008. Soldul inițial (la începutul zilei de 2 decembrie 2008) era de 360754,76 lei (în extrasul de cont precedent această sumă era soldul final), iar în urma efectuării a 2 operațiuni din această perioadă soldul final reprezenta 347816,76 lei. Pentru fiecare operațiune este prezentat numărul acesteia, codul băncii, contul corespondent al contului nominalizat (222472600335), numărul documentului primar în baza căruia s-au încasat sau s-au eliberat mijloacele bănești și suma, care în extras se indică pe debit, dacă au fost ieșiri de mijloace bănești sau pe credit, daca s-au efectuat intrări de mijloace bănești în contul curent. Printre înregistrările indicate în extrasul de cont se găsesc acelea la care am anexat documentele primare analizate anterior: borderoul notelor de plată (anexa 10) – operațiunea 1 și ordinul de plată (anexa 7) – operațiunea a doua din extras.
Pentru generalizarea informației privind existența și mișcarea mijloacelor bănești în valută națională, înregistrate în contul curent al întreprinderii la bancă este destinat contul de activ 242 „Conturi curente în valută națională”. În debitul acestui cont se reflectă încasarea mijloacelor bănești în valută națională, iar în credit – utilizarea lor. Soldul acestui cont este debitor și reprezintă suma mijloacelor bănești în contul curent în valută națională la finele perioadei de gestiune.
Registrul sintetic și analitic al contului 242 „Conturi curente în valută națională” este reprezentat în anexa 12. Modul de întocmire a acestuia este la fel ca a registrului soldurilor și rotațiilor la contul 241 „Casa”. Datele corespunzătoare se introduc la computer din extrasele de cont și ordinele de plată. În prima coloană a registrului sunt indicate conturile analitice deschise la contul sintetic 242 „Conturi curente în valută națională”. La acest cont a fost deschis un singur cont analitic – 2421 „Mijloace bănești nelegate”.
Registrul e întocmit pentru faptele economice efectuate în luna decembrie a anului 2007. În acesta este indicat soldul inițial de 356538,35 lei, iar în urma înregistrării operațiunilor din luna decembrie, soldul contului 242 „Conturi curente în valută națională” era 422040,46 lei. Sumele de intrări sau ieșiri de mijloace bănești din contul curent sunt indicate în coloana „Rulajul” – în debit pentru sumele înregistrate în contul curent sau pe credit – pentru cele eliberate, cu indicarea pentru fiecare sumă a simbolului contului analitic corespondent în coloana „Cont”.
Conform anexei 12 putem relata că în luna decembrie 2008 în cadrul S.R.L. „Abilitate-Agro” au fost efectuate următoarele tipuri de înregistrări duble:
1. S-au încasat în contul curent în valută națională mijloace bănești pentru bunurile vîndute fabricii „Avicola Nord” S.A. Fălești (anexa 12):
debit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 1 „Mijloace bănești nelegate” – 160000 lei,
credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt privind facturile comerciale”, subcontul 1 „Facturi de primit din ” – 160000 lei.
2. Acordarea avansurilor pe termen scurt societății cu răspundere limitată „Agarista Agricola” (anexa 12):
debit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”, subcontul 1 „Avansuri pe termen scurt acordate în ” – 21646,59 lei.
credit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 1 „Mijloace bănești nelegate” – 21646,59 lei,
3. Restituirea unei părți din avansul pe termen scurt acordat anterior societății cu răspundere limitată „Vamelidas Nord” (anexa 12):
debit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 1 „Mijloace bănești nelegate” – 260000 lei,
credit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”, subcontul 1 „Avansuri pe termen scurt acordate în ” – 260000 lei.
4. Restituirea sumei avansului neutilizat de angajat în contul curent (anexa 12):
debit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 1 „Mijloace bănești nelegate” – 78000 lei,
credit contul 227 „Creanțe pe termen scurt ale personalului”, subcontul 2 „Creanțe pe termen scurt ale titularilor de avans” – 78000 lei.
5. Eliberarea mijloacelor bănești din contul curent cu înregistrarea acestora în casierie (anexa 12):
debit contul 241 „Casa”, subcontul 1 „Casa în valută națională” – 263000 lei,
credit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 1 „Mijloace bănești nelegate” – lei.
6. Achitarea datoriei față de organele de asigurări sociale (anexa 12):
debit contul 533 „Datorii privind asigurările”, subcontul 1 „Datorii față de Fondul Social” – 4150 lei,
credit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 1 „Mijloace bănești nelegate” – 4150 lei.
7. Achitarea datoriei față de Compania Națională de Asigurări Medicale (anexa 12):
debit contul 533 „Datorii privind asigurările”, subcontul 1 „Datorii față de Fondul Social” – 13280 lei,
credit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 1 „Mijloace bănești nelegate” – 13280 lei.
8. Achitarea datoriei privind TVA la buget (anexa 12):
debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 2 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată” – 308983 lei,
credit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 1 „Mijloace bănești nelegate” – 308983 lei.
9. S-a achitat comisionul pentru deservirea contului (anexa 12):
debit contul 713 „Cheltuieli generale și administrative”, subcontul 9 „Alte cheltuieli generale și administrative” – 3727 lei,
credit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 1 „Mijloace bănești nelegate” – 3727 lei.
Totalurile registrului soldurilor și rotațiilor (anexa 12) trebuie să corespundă datelor din Cartea Mare (anexa 13) pentru luna decembrie. Astfel, din datele Cărții Mari soldul final al lunii precedente (noiembrie) trebuie să fie egal cu soldul inițial înscris în registrul soldurilor și rotațiilor lunii decembrie – 356538,35. Rulajul debitor (1897600), cel creditor (1832097,89) și soldul final al contului 242 „Conturi curente în valută națională” pentru luna decembrie (422040,46) de asemenea coincid. Aceasta demonstrează deplinătatea înscrierilor în registrul soldurilor și rotațiilor, cît și în Cartea Mare.
Conform datelor din Cartea Mare se constată că la entitate au mai avut loc următoarele tipuri de înregistrări duble:
1. În luna septembrie s-au transmis mijloace bănești în numerar din casierie la conturile curente în valută națională (anexa 13):
debit contul 242 „Conturi curente în valută națională” – 200 lei,
credit contul 241 „Casa” – 200 lei.
2. În luna octombrie a fost înregistrate mijloace bănești primite cu titlu gratuit:
debit contul 242 „Conturi curente în valută națională” – 107314,54 lei,
credit contul 622 „Venituri din activitatea financiară” – 107314,54 lei.
La finele anului soldul final al mijloacelor bănești din conturile curente era de 422040,46.
2.3 Contabilitatea altor mijloace bănești
Actualmente crește numărul întreprinderilor rezidente care desfășoară activitate economică externă și, ca urmare, efectuează diverse operațiuni în valută străină. În conformitate cu Regulamentul privind deschiderea și închiderea conturilor la băncile din Republica nr. 415 din 30.12.1999, cu modificările și completările ulterioare, și Regulamentul privind reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a Moldovei, cu modificările și completările ulterioare, instituțiile bancare autorizate deschid unor astfel de întreprinderi conturi curente în valută străină. Actele normative nominalizate oferă fiecărei întreprinderi dreptul de a deschide mai multe conturi în orice valută străină.
Pentru a deschide un cont curent în valută străină întreprinderile prezintă aceleași documente ca și în cazul deschiderii contului curent în valută națională. După verificarea documentelor respective, prin decizia conducătorului (sau altei persoane împuternicite) banca deschide întreprinderii contul curent în valută străină, atribuindu-i numărul respectiv. La deschiderea contului curent în valută străină, de regulă, între întreprindere și instituția bancară se încheie un contract de deservire în care se stipulează nomenclatorul serviciilor prestate de bancă, comisioanele, drepturile și obligațiile părților etc.
Pentru efectuarea operațiunilor în valută străină, cum ar fi achitarea datoriilor aferente contractelor care prevăd importul de mărfuri și servicii, rambursarea creditelor în valută străină, achitarea cheltuielilor de deplasare în străinătate, precum și în alte cazuri prevăzute în vigoare, întreprinderile pot procura valuta respectivă. În acest scop ele prezintă băncii în care deservesc o cerere, în care reflectă destinația valutei străine procurate, documentul care confirmă necesitatea procurării valutei străine, termenul de executare etc. Dacă întreprinderea în termen stabilit de la data procurării valutei străine nu a folosit-o în scopurile în care a fost procurată, ea este obligată să o propună pentru vânzare băncii autorizate.
Întreprinderile nu au dreptul să transfere mijloace din contul curent în valută străină în conturile curente în valută străină ale altor rezidenți, cu excepția băncilor autorizate. Cât privește transferurile din contul curent în valută străină în conturile nerezidenților, acestea pot fi realizate în cadrul operațiunilor curente internaționale, operațiunilor privind transferurile de capital care pot fi efectuate fără autorizația BNM, precum și în alte cazuri prevăzute de Regulamentul privind reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova. Astfel de transferuri se permit cu condiția că mijloacele în contul curent în valută străină au fost înregistrate în limitele operațiunilor curente internaționale, procurate pe piața valutară internă sau înregistrate pe alte căi ce nu contravin legislația în vigoare. Pentru a efectua transferuri din contul curent în valută străină întreprinderile prezintă băncii documentele care confirmă necesitatea efectuării acestor plăți și conțin date privind suma plății. Pe originalul documentului respectiv persoana responsabilă a băncii face mențiunea despre data, suma plății și denumirea băncii, pe care o autentifică prin semnătura sa și ștampila băncii. Copiile acestor documente se păstrează la bancă.
Mijloacele bănești se încasează în conturile curente în valută străină din vânzarea bunurilor și din prestarea serviciilor către cumpărătorii (clienții) străini; din casierie; din primirea creditelor, împrumuturilor și din alte operațiuni. Utilizarea mijloacelor bănești din conturile curente în valută străină se efectuează pentru achitarea datoriilor față de furnizorii și antreprenorii străini, bănci și alți creditori; eliberarea mijloacelor valutare în numerar în casierie și efectuarea altor operațiuni prevăzute de legislația în vigoare.
În afară de conturile curente în valută națională și străină, întreprinderile pot deschide la bănci și alte conturi speciale destinate efectuării unor operațiuni de decontare specifice. În aceste conturi se ține evidența mijloacelor bănești atât în valută națională, cât și în valută străină alocate în acreditive și carduri bancare.
Modul de efectuare a decontărilor pe conturile speciale la bănci este reglementat de Regulamentul privind decontările fără numerar în Republica nr. 25/11-02 din 12.07.1996 și Regulamentul privind organizarea de către bănci a plăților cu carduri pe teritoriul Republicii nr. 58/11-02 din 22.05.1997, cu modificările și completările ulterioare.
Atunci când furnizorii nu au destulă încredere în clienții lor că vor putea plăti, în timp util, contravaloarea bunurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate, solicită deschiderea de acreditive.
Acreditivul reprezintă ordinul dat băncii comerciale de titularul de cont bancar de a deschide un cont special la dispoziția beneficiarului, pentru a plăti valorile materiale livrate sau serviciilor prestate, la prezentarea documentelor ce confirmă expedierea mărfurilor sau prestarea serviciilor. Acreditivul poate fi deschis în valută națională sau străină, în banca plătitorului sau a beneficiarului.
Multitudinea condițiilor de funcționare a acreditivului condiționează clasificarea acestuia după diferite criterii:
În funcție de forma juridică, acreditivul se divizează în:
Revocabil, care poate fi modificat sau anulat de banca emitentă sau plătitor fără acordul și avizarea beneficiarului;
Irevocabil, care conține clauze privind imposibilitatea modificării sau anulării acestuia fără consimțământul părților contractante.
În funcție de gradul de garantare a plății, în literatura de specialitate acreditivul poate fi:
Acoperit, valoarea căruia este asigurată și de alte instituții bancare;
Neacoperit, fără garantarea suplimentară a plății de către alte instituții bancare.
Pe teritoriul Republicii se utilizează numai acreditivul acoperit și irevocabil.
Acreditivul este destinat pentru decontările numai cu un singur beneficiar și nu poate fi readresat. Nu se admite achitarea acreditivului în numerar.
În Republica acreditivul se deschide pe o perioadă de 25 zile. Termenul închiderii acreditivului deschis pe seama mijloacelor bugetare nu poate depăși limita anului bugetar, adică 31 decembrie.
Închiderea sau suspendarea acreditivului se efectuează:
la expirarea termenului acreditivului;
la cererea părților contractante privind refuzul de utilizare a acreditivului până la expirarea termenului acestuia.
Pentru deschiderea acreditivului plătitorul prezintă la banca comercială cerere de acreditiv în care trebuie indicate: conturile plătitorului, beneficiarului și băncilor participante, perioada valabilității acreditivului, lista și denumirea documentelor, în baza cărora se utilizează acreditivul, numărul și data contractului cu privire la efectuarea decontărilor prin acreditiv, denumirea mărfii și serviciilor.
Dacă una din condițiile menționate lipsește sau nu se îndeplinește ulterior, acreditivul nu se deschide sau nu se execută.
Plătitorul primește de la bancă extrasul de cont și borderoul de utilizare a acreditivului remis de către beneficiar prin banca sa.
Cardul bancar reprezintă o bază de date (informație) standardizată, protejată și individualizată, stocată pe un suport material, fiind utilizat de deținător în modul prevăzut în obligațiile reciproce cu emitentul cardului și acceptat de vânzător în calitate de instrument de plată la procurarea de mărfuri, primirea de servicii, obținerea de numerar și alte servicii. Mijloacele bănești aflate pe carduri bancare sunt utilizate preponderent de titularii de avans pentru achitarea serviciilor primite, pentru plata materialelor procurate fără întocmirea nemijlocită a documentelor de plată.
Cardurile pot fi clasificate în baza mai multor criterii:
În funcție de sfera de utilizare:
Carduri locale, aria de utilizare a cărora este teritoriul Republicii
Carduri internaționale, care pot fi utilizate atât pe teritoriul Republicii , cât și peste hotarele ei
După funcția cardurilor bancare:
De debit, legate direct de conturile bancare ale titularilor de carduri, din care sunt achitate valoarea bunurilor procurate și serviciilor primite sau sumele în numerar retrase de către titulari;
De credit, conform cărora titularilor le sunt deschise linii de credit, fapt ce le permite să procure bunuri sau servicii în limita unui plafon stabilit în prealabil;
Achitate anticipat, care reprezintă cardurile achitate la o sumă determinată, transferată din conturile bancare ale titularilor sau achitate în numerar;
Polifuncționale, care îmbină funcții ale cardurilor enumerate mai sus.
Pentru primirea cardului bancar fiecare titular depune o cerere, cerere-anchetă, procură, în baza cărora i se va elibera cardul.
În cazul comercializării produselor agricole în localități îndepărtate, când depunerea zilnică a banilor în casieria întreprinderii este imposibilă sau nerațională din punct de vedere economic, condiționând cheltuieli suplimentare de transport și în scopul asigurării păstrării banilor se utilizează transferuri bănești în expediție. Transferurile bănești în expediție cuprind mijloacele bănești depuse în casieriile băncilor, oficiilor poștale sau transmise încasatorilor pentru înregistrarea ulterioară a acestora în conturile curente sau speciale ale întreprinderii sau pentru transferarea către beneficiari.
Pe lângă mijloacele bănești în numerar, în casieria întreprinderii pot fi păstrate și unele documente bănești, cum ar fi mărcile poștale, biletele de tratament, biletele de transport achitate, foile de odihnă, etc. Foile procurate de la casele de odihnă, sanatorii, foile turistice care se păstrează în casieria întreprinderii sunt destinate atât lucrătorilor întreprinderii, cât și vânzării terților.
Foile de odihnă pot fi acordate lucrătorilor la valoare mai joasă decât cea de intrare (cu reduceri). Întreprinderea stabilește de sine stătător mărimea reducerilor care le achită pe seama mijloacelor proprii.
În cadrul S.R.L. „Abilitate-Agro” pentru evidența sintetică a mijloacelor bănești nu se utilizează decât conturile 241 „Casa” și 242 „Conturi curente în valută națională”, deoarece necesitatea de a utiliza celelalte conturi de mijloace bănești nu a existat (nu a fost necesară deschiderea conturilor curente în valută străină și speciale la bănci și, de asemenea, nu au existat transferuri bănești în expediție și documente bănești).
2.4 Inventarierea mijloacelor bănești
Una din principalele cerințe față de contabilitate este realitatea și exactitatea informației. Pentru îndeplinirea cerințelor specificate întreprinderile efectuează inventarierea bunurilor și datoriilor.
Inventarierea constă în verificarea faptică a diferitor elemente existente și a stării patrimoniale și confruntarea ulterioară a datelor obținute cu cele contabile. Modul de efectuare a inventarierii are loc în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 426-XIII din 04.04.1995, cu modificările și completările ulterioare și a Regulamentului privind inventarierea nr. 27 din 28.04.04.
Prin natura sa inventarierea îndeplinește funcția de control și constituie un supliment necesar la documentație. Ea permite a lua în considerație acele fenomene care nu se reflectă în documentele primare, întrucât nu se supun contabilizării cotidiene. În inventarierea mijloacelor bănești acestea sânt erorile de calcul, de numărare, erorile contabile (în calcule la reflectarea incorectă a datelor documentare în conturi), delapidări, sustrageri, înșelări la socotit.
Sarcinile de bază ale inventarierii mijloacelor bănești sunt:
Constatarea existenței efective a mijloacelor bănești;
Controlul asupra integrității mijloacelor bănești prin compararea existenței faptice cu datele scriptice din contabilitate;
Verificarea respectării regulilor și condițiilor de păstrare a mijloacelor bănești;
Verificarea realității evaluării mijloacelor bănești în casierie.
Inventarierea se efectuează în mod obligatoriu în termenele stabilite, în cazul schimbării gestionarilor. În afară de aceasta, inventarierea se efectuează:
În caz de furt, delapidare, jafuri sau abuz;
În urma incendiului sau calamităților naturale;
În cazul reorganizării, divizării sau lichidării întreprinderii;
La solicitarea organelor de control.
Numărul inventarierilor în anul de gestiune, datele efectuării acestora se stabilesc de întreprindere, cu excepția cazurilor când efectuarea inventarierii este obligatorie conform legislației (de exemplu, înainte de întocmirea rapoartelor financiare anuale).
Inventarierea cuprinde următoarele etape:
pregătirea
efectuarea propriu-zisă a inventarierii
constatarea și reflectarea rezultatelor inventarierii
Pregătirea inventarierii prevede crearea condițiilor necesare pentru buna desfășurare a acesteia. În acest scop, se iau măsuri de natură organizatorică și contabilă.
Măsurile de natură organizatorică prevăd:
Emiterea de către persoanele responsabile a dispoziției privind efectuarea inventarierii, prin care se precizează componența comisiei, președintele comisiei, gestiunea supusă inventarierii, data de începere și sfârșitul inventarierii. Dispoziția, concomitent cu cleștele de sigilat, se înmânează comisiei, înainte de efectuarea inventarierii;
Crearea condițiilor de lucru pentru comisia de inventariere;
Luarea de către comisie a măsurilor organizatorice necesare
Înainte de a proceda la verificarea existenței efective a mijloacelor bănești comisia este obligată:
– să asigure participarea la inventariere a tuturor membrilor comisiei;
– să constate valoarea faptică a mijloacelor bănești în casierie și să solicite întocmirea ultimului raport privind casa;
– să stabilească încasările zilei curente conform indicatorilor aparatului de casă, să predea suma încasată în casieria centrală a întreprinderii;
– să primească ultimul registru de evidență a documentelor de încasare și plată sau rapoartele de gestiune privind mijloacele bănești.
Măsurile contabile cuprind:
– reflectarea în conturile contabile a tuturor operațiunilor economice efectuate până la inventariere;
– verificarea corectitudinii și exactității reflectării în conturi a operațiunilor economice prin compararea datelor contabile cu datele evidenței operative.
Efectuarea propriu-zisă a inventarierii prevede executarea anumitor lucrări care includ numărarea, recalcularea și înregistrarea în listele de inventariere a datelor efective stabilite cu ocazia inventarierii. Lista de inventariere reprezintă un document contabil primar care reflectă existența bunurilor constatate în procesul inventarierii. Pe fiecare pagină a listei de inventariere se indică numărul de ordine și denumirea bunurilor, cantitatea totală a acestora, indiferent de unitatea de măsură. Listele de inventariere se semnează de către membrii comisiei și gestionari, iar pe penultima filă gestionarul face mențiunea care confirmă că bunurile au fost verificate în prezența sa, că față de comisie nu are nici o obiecție și bunurile cuprinse în liste se află în custodie.
Rezultatele inventarierii se consemnează în balanța de verificare a rezultatelor inventarierii, ce se completează conform formularului tipizat INV-3, care stă la baza efectuării regularizării rezultatelor inventarierii, adică înregistrarea plusurilor și a minusurilor în scopul punerii de acord cu datele cuprinse în contabilitate.
Propunerile formulate de către comisiile de inventariere prin procesul-verbal de inventariere, după ce sunt aprobate, servesc compartimentului de contabilitate pentru punerea de acord a datelor din contabilitate cu realitatea constatată și consemnată în listele de inventar.
Deci, după cum s-a menționat, diferențele constatate cu ocazia inventarierii pot fi sub formă de plusuri sau minusuri.
Plusurile de mijloace bănești și documente bănești stabilite în casă, în urma inventarierii, se înregistrează astfel:
debit contul 241 „Casa”, sau
debit contul 246 „Documente bănești”,
credit contul 612 „Alte venituri operaționale”.
Iar lipsurile de mijloace bănești și documente bănești depistate în casierie se înregistrează prin formula contabilă:
debit contul 714 „Alte cheltuieli operaționale”,
credit contul 241 „Casa”, sau
credit contul 246 „Documente bănești”.
Luând în considerație faptul că în casieria S.R.L. „Abilitate-Agro” nu se păstrează mult timp și în sume mari mijloace bănești (adică nu se păstrează disponibilitățile bănești în numerar din lipsă de necesitate; nu se efectuează frecvent operațiunile de decontare în numerar), inventarierea acestora nu se efectuează. De aceea analiza practică a înregistrării acestui procedeu în contabilitate nu poate fi făcută la S.R.L. „Abilitate-Agro”. Totuși, aceasta este o încălcare a Legii contabilității (articolu 24), conform căreia entitatea are obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ și pasiv, cel puțin o dată pe an pe parcursul desfășurării activității sale. Inventarierea anuală a elementelor patrimoniale, inclusiv a bunurilor, se face de regulă la încheierea exercițiului financiar. Entitățile cu activitate complexă pot efectua inventarierea pînă la data de 31 decembrie, cu condiția evaluării corecte și reflectării rezultatelor inventarierii în bilanțul contabil întocmit pentru anul respectiv. Actualmente termenele concrete de efectuare a inventarierii nu sînt reglementate sub aspect normativ. Totodată, pornind de la practica contabilă înternațională și autohtonă, inventarierea anuală a mijloacelor și documentelor bănești se recomandă să fie efectuată nu mai devreme de 31 decembrie. [35, p. 11]
2.4 Modul de reflectare a mijloacelor bănești în rapoartele financiare
Rapoartele financiare reprezintă un sistem de indicatori interdependenți care caracterizează activitatea economică a întreprinderilor desfășurată în cursul perioadei de gestiune. Indicatorii din rapoartele financiar se reflectă ca un ansamblu de date comparabile și veridice privind situația patrimonială și financiară a întreprinderii, veniturile, cheltuielile și rezultatele activității acesteia, structura și modificările în capitalul propriu, fluxul mijloacelor bănești.
Unul dintre formularele principale ale rapoartelor financiare, în care se reflectă toate modificările intervenite în resursele financiare ale întreprinderii, din punctul de vedere al încasării și plății mijloacelor bănești, în cursul perioadei de gestiune este raportul privind fluxul mijloacelor bănești. [29, p. 212, 217]
Referindu-ne la importanța acestui raport putem menționa următoarele:
Informația cuprinsă în raportul privind fluxul mijloacelor bănești permite diverselor categorii de utilizatori să aprecieze modificările în patrimoniul net al întreprinderii, situația financiară a acesteia, capacitatea întreprinderii de a se adapta noilor circumstanțe și posibilități prin influența mărimii și duratei fluxului mijloacelor bănești.
Informația privind fluxul mijloacelor bănești poate fi utilizată și la estimarea capacității întreprinderii de a cîștiga mijloace bănești. Ea le permite utilizatorilor să compare valoarea curentă a viitoarelor fluxuri de mijloace bănești ale diferitor întreprinderi. Aceasta contribuie, de asemenea, la compararea activităților diverselor întreprinderi, înlăturînd astfel efectul nedorit al utilizării diferitor metode de contabilitate vizînd unele și aceleași operații și fenomene economice.
Informația privind fluxul mijloacelor bănești în perioadele precedente poate fi folosită în calitate de indicator al sumei, calculul perioadei și certitudinii viitoarelor fluxuri de mijloace bănești. Ea este utilă, de asemenea, pentru verificare exercitații estimărilor viitoarelor fluxuri de mijloace bănești efectuate anterior și pentru analiza legăturilor reciproce dintre profit, fluxul net de mijloace bănești și influența modificării prețurilor.
Modul de întocmire a Raportului privind fluxul mijloacelor bănești este reglementat de prevederile S.N.C 5 „Prezentarea rapoartelor financiare” și S.N.C 7 „Raportul privind fluxul mijloacelor bănești”.
În practica mondială se utilizează două metode de întocmire a raportului privind fluxul mijloacelor bănești:
directă;
indirectă.
În conformitate cu SNC 7 „Raportul privind fluxul mijloacelor bănești”, întreprinderea întocmește raportul conform metodei directe în baza datelor conturilor contabile. Informațiile obținute prin aplicarea acestei metode evidențiază principalele tipuri de încasări și plăți bănești pe tipuri de activități și pot fi utile la prognozarea fluxurilor mijloacelor bănești în viitor.
Pentru verificarea corectitudinii calculului fluxului net mijloacelor bănești din activitatea operațională poate fi utilizată metoda indirectă, prin care rezultatul net din această activitate se corectează luînd în considerare operațiile non monetare și modificările mărimii activelor curente și ale datoriilor pe termen scurt.
Conform SNC 7 mijloacele bănești în scopul includerii în Raportul privind fluxul mijloacelor bănești inclusiv cele legate cuprind:
– numărul care se află la dispoziția întreprinderii;
– depuneri în contul curent în valută națională și străină;
– mijloace în acreditive, carnete de cecuri, carnete de credit și magnetice;
– depuneri în conturi curente, speciale și de alte natură la bănci;
În scopul includerii în acest raport cuprind de asemenea și echivalența acestora:
– transferul mijloacelor bănești în expediție și documente bănești (mărcile poștale aflate în casieria întreprinderii, securile de voiaj, timbrele taxei de stat, cecurile companiei și cecurile străine, biletele de călătorie achitate, biletele de odihnă și tratament cu excepția acțiunilor răscumpărate de la acționari ).
Raportul privind fluxul mijloacelor bănești se alcătuiește pe baza metodei de casă ce are ca bază datele conturilor de mijloace bănești pentru perioada de gestiune, reflectate în registrele de evidență în corespundere cu cerințele Standardelor Naționale de Contabilitate.
Premergător întocmirii raportului privind fluxul mijloacelor este necesar de a întocmi lista operațiunilor ce cuprind încasările și plățile mijloacelor bănești pe parcursul anului. Această listă conține denumirea operațiunii și codul rîndului din raportul privind fluxul mijloacelor bănești la care se atribuie: contul de mijloace bănești în care s-au înregistrat încasări sau plăți; contul corespondent și sumele respective.
Informația prezentată în raportul fluxului mijloacelor bănești se grupează pe tipuri de activități, ceea ce permite utilizatorilor de a aprecia influența tipurilor de activități asupra situației financiare a întreprinderii, mărimii mijloacelor bănești precum și interconexiunii genurilor de activitate specificate. Separat, se reflectă încasările și plățile de mijloace bănești aferente situației excepționale, precum și diferențele favorabile și nefavorabile de curs valutar, rezultate din modificările în rapoartele de schimb al valutelor străine.
Deci, raportul privind fluxul mijloacelor bănești reflectă influența activității operaționaționale, de investiții și financiare derulate de o întreprindere pe parcursul unui exercițiu contabil asupra disponibilităților bănești ale acesteia. Ea prezintă creșterea (sau descreșterea) netă a mijloacelor bănești pe parcursul unui exercițiu contabil.
Activitatea operațională (de bază), pentru care este creată întreprinderea în majoritatea cazurilor aduce venitul de bază.
Potrivit prevederilor SNC 7 „Raportul privind fluxul mijloacelor bănești”, activitatea operațională se determină ca activitate de bază a întreprinderii privind obținerea venitului (sau activitatea care urmărește obținerea profitului în calitate de obiectiv principal), precum și alte feluri de activități, care nu sunt legate de activitatea de investiții și cea financiară.
La S.R.L. „Abilitate-Agro” în anul 2008 au fost obținute încasări bănești din vînzări de 8805151 lei, s-au efectuat plăți bănești furnizorilor și antreprenorilor în sumă de 7736585 lei, plăți salariaților, inclusiv contribuțiile pentru asigurările sociale și primele de asigurare obligatorie de asistență medicală de 769606 lei și plata impozitului pe venit – 1890 lei. În consecință, fluxul net din activitatea operațională de 29770 lei determină modificarea netă (în acest caz – majorarea) mijloacelor bănești din activitatea operațională în cursul perioadei de gestiune, fiind calculat ca diferența dintre încasările și plățile din activitatea operațională (8805151-7736585-769606=1890 lei) (anexa R).
Activitatea de investiții cuprinde procurarea și vînzarea activelor nemateriale, materiale și financiare pe termen lung. Fluxul mijloacelor bănești din activitatea de investiții se generalizează în capitolul „activitatea de investiție” (rîndurile 090-140).
Potrivit datelor S.R.L. „Abilitate-Agro” (Anexa R), întreprinderea nu a efectuat în anul de gestiune operațiuni care constituie alte încasări (plăți) ale mijloacelor bănești din activitatea de investiție.
În postul „Fluxul net a mijloacelor bănești din activitatea de investiții” (cod 140) se reflectă suma algebrică a tuturor încasărilor și diminuată cu suma plăților mijloacelor bănești din activitatea de investiție indicate în rîndurile 090-130.
Activitatea financiară a întreprinderii reprezintă totalitatea de operațiuni aferente modificărilor survenite în mărimea și structura capitalului propriu și împrumutat.
În postul „Fluxul net al mijloacelor bănești din activitatea financiară” (cod 210) se determină rezultatul net al fluxului mijloacelor bănești din activitatea financiară în cursul perioadei de gestiune respective, care se calculează prin însumarea încasărilor de mijloace bănești din activitatea financiară și scăderea plăților din aceeași activitate. Conform datelor S.R.L. „Abilitate-Agro” în anul 2008 nu s-au înregistrat încasări sau plăți ale mijloacelor bănești din activitatea financiară.
În postul „Fluxul net din activitatea economico-financiară pînă la articolele excepționale” (cod 220) se determină fluxul mijloacelor bănești din toate tipurile de activități ale întreprinderii în perioada de gestiune corespunzătoare, prin însumarea algebrică a fluxurilor nete dina activitatea operațională, de investiții și financiară. Deoarece la S.R.L. „Abilitate-Agro” au avut loc fluxuri de mijloace bănești doar din activitatea operațională, rezultatul net al fluxului mijloacelor bănești pînă la articolele excepționale reprezintă aceeași sumă
Postul „Încasări (plăți) excepționale ale mijloacelor bănești” (cod 230) este destinat reflectării diferenței dinte încasări și plăți ale mijloacelor bănești rezultate din evenimentele excepționale. În acest rînd se reflectă încasările mijloacelor bănești de la organele de stat, persoanele juridice și fizice, sub formă de compensație pentru acoperirea pierderilor din calamități naturale, ieșirea mijloacelor bănești ca urmare a inundațiilor, incendiilor, furturilor, etc.
Reflectarea separată a unor asemenea încasări și plăți ale mijloacelor bănești se explică prin necesitatea depistării cauzelor privind apariția acestora și influența asupra fluxului curent și viitor al mijloacelor bănești.
În postul „Fluxul net total” (cod 240) se determină rezultatul fluxului net al mijloacelor bănești în ansamblu pe întreprindere, ținîndu-se cont de articolele excepționale (rd.220 – rd.230), conform datelor prezentate în lucrare, încasările (plățile) excepționale ale mijloacelor bănești lipsesc, rezultatul net al fluxului mijloacelor din rîndul 240 va fi egal cu totalul din rîndul 220, adică cu 297070 lei.
Postul „Diferențe de curs favorabile (nefavorabile)” (cod 250) este destinat reflectării diferenței dintre venituri și cheltuieli, rezultate din modificările în cursurile de schimb valutar. Aceste modificări nu se consideră flux a mijloacelor bănești, însă ele exercită o influență asupra soldurilor acestora la începutul și sfîrșitul perioadei de gestiune, de aceea se reflectă în raport într-un rînd distinct.
În postul „Soldul mijloacelor bănești la începutul anului” (cod 260) se raportează din registrele contabile soldurile tuturor mijloacelor bănești și ale echivalentelor la începutul anului. În acest caz, soldurile mijloacelor bănești, indicate la rîndul 260 al raportului privind fluxul mijloacelor bănești trebuie să corespundă cu totalul din rîndul 440 al Bilanțului contabil la aceeași dată. Conform Bilanțului contabil al S.R.L. „Abilitate-Agro”, soldul mijloacelor bănești și al echivalentelor acestora la începutul anului în cadrul conturilor 241 „Casa” și 242 „cont de decontare”, a fost egal cu 125282 lei (217+125065). Această sumă se trece în rîndul 260 al raportului privind fluxul mijloacelor bănești.
Postul „Soldul mijloacelor bănești la sfîrșitul perioadei de gestiune” (cod 270) este destinat determinării soldului mijloacelor bănești ale întreprinderii la sfîrșitul perioadei de gestiune, care se calculează prin însumarea algebrică al rezultatului fluxului net al mijloacelor bănești ale întreprinderii în cursul perioadei de gestiune (cod 240), diferențelor de curs valutar (cod 250) și soldul mijloacelor bănești, la începutul anului (cod 260).
În acest caz, soldul mijloacelor bănești la sfîrșitul perioadei de gestiune, destinat conform raportului privind fluxul mijloacelor bănești trebuie să corespundă rezultatului total din rîndul 440 al Bilanțului contabil la aceeași dată. Conform datelor din anexa R, soldul mijloacelor bănești la S.R.L. „Abilitate-Agro” la sfîrșitul perioadei de gestiune este egal cu 422352 lei.
Dacă avansurile pentru procurarea documentelor bănești se plătesc într-o perioadă de gestiune, iar prezentarea decontului de avans și înregistrarea documentelor bănești – în următoarea perioadă, și la sfîrșitul perioadei de gestiune există o datorie a titularului de avans față de întreprindere aferentă sumelor spre decontare, atunci, întru evitarea discordanțelor în soldurile mijloacelor bănești din conturile în care au fost contabilizate, determinate în raportul privind fluxul mijloacelor bănești, este rațional a arăta plățile mijloacelor bănești în raportul din perioada în care banii au fost plătiți în avans, iar încasările pentru perioada în care a fost prezentat decontul de avans și au fost înregistrate documentele bănești în casieria întreprinderii.
Încheiere
În cadrul elaborării acestei teze s-a urmărit îndeplinirea sarcinilor menționate anterior în vederea studierii stării evidenței contabile a mijloacelor bănești în S.R.L. “Abilitate-Agro”. În urma îndeplinirii acestor sarcini se conchid următoarele:
S.R.L. “Abilitate-Agro” este o întreprindere agricolă de proporții relative mari (potrivit criteriilor în vigoare), specializată în producția vegetală (sfecla pentru zahăr, semințe de floarea-soarelui, rapiță, cereale) și animalieră (lînă, pelicele de caracul, suine în masă vie ș.a). În anul 2008 s-au înregistrat rezultate majorate ale activității întreprinderii comparativ cu anii precedenți și totodată s-a majorat eficiența activității acestei entități. Deci, au fost utilizate mai rațional resursele în cadrul realizării, specializării și intensificării producției agricole. Valoarea producției agricole globale, venitul din vînzări și respectiv profitul brut au înregsitrat o majorare comparativ cu anii precedenți. Cu toate acestea rentabilitatea generală, economică, financiară și a producției agricole este mai mică decit în anul 2006, cea mai mare diferență fiind realizată în cazul rentabilității financiare, din cauza că în anul 2008 s-a majorat valoarea medie anuală a capitalului propriu.
În structura încasărilor și plăților efectuate la S.R.L. „Abilitate-Agro” se enumeră puține tipuri de încasări și plăți, toate din ele făcînd parte din categoria încasărilor și plăților operaționale.
Forma de evidență utilizată în cadrul S.R.L. „Abilitate-Agro” este automatizată, care a ridicat la un nivel înalt procesul de înregistrare a operațiunilor economice, operativitatea și calitatea informației obținute. Prin introducerea unică a informației se asigură unitatea bazei informaționale și un proces tehnologic automatizat complet de prelucrare a informației. Integrarea prelucrării datelor contabilității primare și adaptarea programelor informatice la sarcinile utilizatorilor se realizează prin utilizarea programei informatice de contabilitate “Universal Accounting”. Forma automatizată presupune înregistrarea succintă a datelor în registre. Ca urmare, este inevitabil dublarea datelor, copierea totalurilor dintr-un registru în altul. Totodată asigură obținerea totalurilor fără trecerea dintr-un registru în altul. Ca și-n celelalte forme de evidență a sistemului contabil, documentele primare sunt baza informațională inițială. La rândul său documentele primare pot fi de două tipuri: completate manual; sau întocmite prin intermediul tehnicii de calcul.
În documentele primare pot lipsi unele elemente.
Pentru evidența mijloacelor bănești se utilizează conturile sintetice 241 „Casa” și 242 „Conturi curente în valută națională”. Utilizarea altor conturi sintetice nu este necesară din cauza inexistenței documentelor bănești, a transferurilor bănești în expediție, și respectiv a mijloacelor bănești în valută străină la întreprindere. La fiecare din conturile sintetice nominalizate a fost decshis cîte un singur cont analitic – 2411 „Casa în valută națională” și 2421 „Mijloace bănești nelegate”, deoarece la S.R.L. „Abilitate-Agro” nu au avut loc tranzacții în valută străină și nu au fost cazuri de sechestrare a numerarului.
La întocmirea înregistrărilor duble aferente contabilității mijloacelor bănești se respectă normele metodologice.
Unul din neajunsurile formei registrului soldurilor și rotațiilor format în programul utilizat la întreprindere este faptul că nu este prezentată data efectuării faptelor economice.
Unele înregistrări duble nu sînt descrise destul de detaliat.
Mijloacele bănești în casieria S.R.L. “Abilitate-Agro” se păstrează în sume mici, de aceea inventarierea mijloacelor bănești nu se efectuează. Totodată efectuarea inventarierii este obligatorie, în conformitate cu articolul 24 din Legea contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007.
Deficiențele constatate în urma studierii contabilității mijloacelor bănești, a modului de grupare și generalizare a informației primare în S.R.L. „Abilitate-Agro”, ar putea fi înlăturate prin următoarele acțiuni întreprinse:
perfectarea deplină a documentelor primare, completarea tuturor elementelor obligatorii.
formularea clară, exactă și concisă a conținutului operațiunilor economice la înregistrarea acestora în programul informatic de contabilitate, astfel încât să ofere o informație accesibilă și pe înțeles a acesteia.
Efectuarea inventarierii mijloacelor bănești în casierie, care să contribuie la o efectuare mai bună a controlului disciplinei de casă și asigurarea că informația furnizată de contabilitate este veridică și obiectivă.
Totuși deficiențele constatate nu sînt grave și nu impiedică îndeplinirea scopului evidenței contabile a mijloacelor bănești în S.R.L. „Abilitate-Agro” – controlul disciplinei de casă și decontărilor, corectitudinea și eficiența mijloacelor bănești și creditelor, asigurarea integrității banilor, furnizarea informației în timp util. Cu toate acestea, înlăturarea lor vor influența pozitiv asupra metodologiei de contabilizare și gestiunii mijloacelor bănești.
Bibliografie
a. Acte legislative și normative ale Republicii Moldova
Legea contabilității: nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007. In: Contabilitate și audit. 2007, nr. 9, p. 71-87
Planul de conturi contabile al activității economico-financiare a întreprinderilor. In: Contabilitate și audit. 1998, nr. 2-3, p. 2-278
Standardul național de contabilitate 1 „Politica de contabilitate”. In: Contabilitate și audit. 1998, nr. 1, p. 8-12
Standardul național de contabilitate 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”. In: Contabilitate și audit. 1998, nr. 1, p. 44-73
Standardul național de contabilitate 7 „Raportul privind fluxul mijloacelor bănești”. In: Contabilitate și audit. 1998, nr. 1, p. 74-85
Standardul Național de Contabilitate 21 “Efectele variațiilor cursurilor valutare”. In: Monitorul Oficial al Republicii Modova. 1999, nr.35-38, p. 18-22
Comentariile cu privire la aplicarea S.N.C. 7 “Raportul privind fluxul mijloacelor bănești”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1999, nr. 35-38/70, p. 38-48
Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi: nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1994, nr. 2, p. 2-16
Legea privind modificarea si completarea unor acte legislative: nr. 113-XVI din 22 mai 2008. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2008, nr. 103-105, p. 18-19
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Normelor pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii Moldova: nr 764 din 25 noiembrie 1992. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1992, nr. 011
Regulamentul cu privire la debitarea directă. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2005, nr.176-181, p. 155-159
Regulamentul cu privire la transferul de credit. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2005, nr.176-181, p. 149-155
Regulamentul privind deschiderea, modificarea și închiderea conturilor la băncile autorizate din Republica Moldova. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2004, nr. 218-223, art. 474
Regulamentul privind inventarierea: nr. 27 din 28 aprilie 2004. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2004, nr.123-124/268, p. 15-62
Regulamentul privind reglemenarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova. In: Monitorul Oficial Monitorul Oficial al Republicii Modova. 2003, nr. 56-58 din p. 40-67
Regulamentului privind suspendarea operațiunilor, sechestrarea și perceperea în mod incontestabil a mijloacelor bănești din conturile bancare: nr. 375 din 15 decembrie 2005. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2006, nr.1-4/6, art. 6
b. manuale, monografii, articole și alte publicații
Anuarul Statistic al Republicii Moldova 2007. Chișinău: Statistica, 2007. 560 p.
Badiu, G.; Caraman, S. Bazele contabilității (Note de curs). Chișinău, 2001
Balan, I. Contabilitatea micului business. Chișinău: Centrul Editorial al UASM, 2007. 225 p. ISBN 978-9975-64-076-3
Belverd, E. ș.a. Principiile de bază ale contabilității. Chișinău:Arc, 2000 X p. ISBN 9975-61-131-1
Bojian, O. Contabilitatea întreprinderilor. București: Editura Economică, 1999. 336 p.
Crețoiu, Gh. Economia politică. București: Casa de editura si presă „Sansa” 1994. 470 p. ISBN 973-9167-01-02
Dandara, V.; Nevreanschi, N. Unele aspecte privind reglementarea repatrierii mijloacelor bănești, mărfuri și/sau servicii provenite din tranzacțiile economice externe. In: Contabilitate și audit. 2006, nr. 4, p. X
Dandara, V.; Griciuc, P. Particularitățile aplicării amenzii pentru efectuarea decontărilor în numerar peste limitele stabilite. In: Contabilitate și audit. 2008, nr. 7, p. 9-18
Dobrotă, Niță. Economie politică București: Editura Economica, 1992. 580 p. ISBN 973-9198-86-4
Drăgan, C. M. Noua contabilitate a agenților economici. București: Consult și Hercules-Turist, 1993. 331 p.
Frecăuțeanu, A.; Balan, I. Evidența contabilă în exploatațiile agricole. Chișinău: Centrul Editorial al UASM, 2002. 257 p. ISBN 9975-946-43-7
Gheorghe, D. Contabilitatea trezoreriei întreprinderii. In: Finanțe bănci asigurări. 2005, nr.6, p. X
Grigoroi, L.; Lazari, L. Bazele teoretice ale contabilității. Ediția a III-a. Chișinău: Cartier, 2005. 260 p. ISBN9975-79-330-4
Malai, A.; Frecăuțeanu, Al.; Balan, I. Evidența contabilă în întreprinderile agricole ale Republicii Moldova. – Chișinău: Centrul Editorial al UASM, 2005. 272 p. ISBN 9975-64-042-7
Munteanu, V. ș.a. Bazele contabilității. București: Lumina Lex, 2003. 429 p. ISBN 973-588-696-0
Nederița, A. Corespondența conturilor contabile. Chișinău: Contabilitate și audit, 2007. p. 640 ISBN 978-9975-9546-4-8
Nederița, A. ș. a. Contabilitate financiară. Ediția a II-a. Chișinău: ACAP, 2003. 440 p. ISBN 9975-9702-1-4
Nederița, A. ș. a. Contabilitate managerială. Chișinău: ACAP, 2000. 264 p. ISBN 9975-9547-7-4
Nederița, A. Inventarierea anuală a bunurilor: aspecte contabile și fiscale. In: Contabilitate și audit. 2008, nr. 11, p. 11-19
Nederita, A. Aspecte problematice privind clasificarea conceptelor și principiilor contabile fundamentale. In: Analele Academiei de Studii Economice din Moldova. Vol. 6. Chișinău, 2008, p. 329-334
Nichita, V. C. Economia politică. Galati: Editura “Porto-Franc”, vol. 1, 1992. 520 p.
Principiile de bază ale contabilității în asociațiile de economii și împrumut ale cetățenilor. Colectiv de autori. Chișinău: Arc, 2002. 196 p. ISBN 9975-61-208-3
Stancu, I. Gestiunea financiară. Ediția a II-a. București: Editura Economică, 1994. 335 p. ISBN 973-96487-6-0
Țurcanu, V.; Bajerean, E. Bazele contabilității. Chișinău: Tipografia Centrală, 2004. 268 p. ISBN 9975-78-278-7
Ungureanu, I. Contabilitatea operațiunilor valutare internaționale. In: Curierul economic. 2006, nr. 24, p. X
INTRODUCERE
1 NOȚIUNI GENERALE PRIVIND MIJLOACELE BĂNEȘTI
1.1 CONȚINUTUL ECONOMIC AL MIJLOACELOR BĂNEȘTI
1.2 STAREA DE CERCETARE A TEMEI IN LITERATURA ECONOMICA CONTEMPORANA
1.3 PRINCIPIILE SI SARCINILE CONTABILTATII MIJLOACELOR BANESTI
2 CONTABLITATEA MIJLOACELOR BĂNEȘTI ÎN S.R.L. “ABILITATE AGRO”
2.1 CONTABILITATEA MIJLOACELOR BĂNEȘTI ÎN CASĂ
2.2 CONTABILITATEA MIJLOACELOR BĂNEȘTI ÎN CONTUL CURRENT ÎN VALUTA NAȚIONALĂ
2.3 CONTABILITATEA ALTOR MIJLOACE BĂNEȘTI
2.4 INVENTARIEREA MIJLOACELOR BĂNEȘTI
2.4 MODUL DE REFLECTARE A MIJLOACELOR BĂNEȘTI ÎN RAPOARTELE FINANCIARE
ÎNCHEIERE
BIBLIOGRAFIE
Introducere
Economia de schimb în condițiile contemporane este de neconceput fără existența banilor. Aceștia fac parte din viața omului de zi cu zi, reprezentînd poate cel mai interesant istrument economic asupra căruia omul s-a aplecat pentru a-l ințelege, pentru a-i descoperi natura, rolul, funcțiile și importanța lui. Banii constituie elementul cheie al economiei de schimb monetar, rolul lor fiind independent de natura sistemului economic, de nivelul și structurile economice.
Deoarece banii reprezintă intermediarul tuturor decontărilor, rezultă că asigurarea circulației normale a mijloacelor în economia națională, precum și desfășurarea în condițiile economiei de piață depind de efectuarea corectă a decontărilor. Iar eficiența operațiunilor de decontare depinde de corectitudinea evidenței mijloacelor bănești și a operațiunilor de credit.
Importanța banilor este evidentă incepând cu geneza lor, care au apărut în procesul dezvoltării societății, al schimbului dintre producători și consumatori; dintre agenții economici în general.
Pe parcursul evoluției societății banii au luat diferite forme, iar astăzi când în circulație sunt sume foarte mari ei iau formă de bani de cont.
În literatura de specialitate banii sunt definiți ca element cheie iată de ce importanța lor crește din ce în ce mai mult.
În desfășurarea activității unei întreprinderi un rol important îl are existența și mișcarea mijloacelor bănești. Practic, nici o întreprindere nu poate să-și desfășoare activitatea fără fluxuri de mijloace bănești. De aceea este necesar să fie dirijate astfel, încît să mențină solvabilitatea acestora, iar surplusul de mijloace bănești să fie investit pentru a obține venit suplimentar.
Conform datelor Anuarului statistic al Republicii Moldova în anul 2007 agenții economici ai republicii au efectuat plăți de 157270,5 și încasări de 187159,9 milioane lei, inclusiv agenții economici din agricultură – încasări de 5195,8 și plăți de 4444,6 milioane lei.
Suma mijloacelor bănești reprezintă un interes pentru toți utilizatorii informațiilor contabile interne și externe, privind luarea unor decizii legate de activitatea întreprinderii. Concepția de autofinanțare, care stă la baza organizării și funcționării întreprinderilor, determină creșterea în mod substanțial a rolului și funcțiilor finanțelor, inclusiv a banilor în stimularea sporirii cantitative și calitative a producției, a asigurării echilibrului financiar și valutar, a formării și utilizării raționale a fondurilor întreprinderilor. De aceea contabilitatea mijloacelor bănești rămîne în continuare sub atenția permanentă a teoriei și practicii economice pentru că, în ultimă analiză, prudența și spiritul de economicitate manifestate constant în mînuirea finanțelor întreprinderilor sînt premise sigure de care depinde eficiența activității de ansamblu a acesteia.
Totodată mijloacele bănești reprezintă principala restricție a gestiunii financiare a întreprinderii. în ea se concentrează rezultatele modului de realizare a activității și de respectare a cerințelor echilibrului financiar. Nu întotdeauna o întreprindere care încheie exercițiul cu beneficii are și disponibilități în bancă și în casă în cantități optime. Și aceasta datorită decalajului dintre înregistrarea în contabilitate a veniturilor și cheltuielilor și scadența lor la încasări și plăți, decalaj care poate fi hotărîtor pentru soarta financiară a întreprinderii.
Un rol principal îl constituie scopul evidenței contabile a mijloacelor bănești, decontărilor și operațiunilor de creditare care este controlul disciplinei de casă și decontărilor, corectitudinea și eficiența mijloacelor bănești și creditelor, asigurarea integrității banilor și a documentelor bănești de casă.
Scopul acestei lucrări reprezintă analiza particularităților ținerii mijloacelor bănești în casă și conturile curente în valută națională, a formelor, metodelor și procedeelor contabile utilizate la entitatea S.R.L. „Abilitate-Agro”. Pentru atingerea scopului propus vom îndeplini următoarele sarcini:
descrierea conținutului economic al mijloacelor bănești;
analiza stării de cercetare a literaturii de specialitate contemporană;
definirea principiilor și sarcinilor contabilității mijloacelor bănești;
caracteristica documentelor primare;
studiul modului de grupare și generalizare a informației primare;
dezvăluirea modului de reflectare a informației în formularele gestiunii contabile anuale;
elaborarea concluziilor și propunerilor la lucrare.
Obiectul de studiu al tezei „Contabilitatea mijloacelor bănești” este Societatea cu Răspundere Limitată (S.R.L.) „Abilitate-Agro”, situată în zona de Nord – în satul Călugăr, raionul Fălești. Această întreprindere agricolă a fost fondată în martie 2000, fiind înregistrată la Camera Înregistrării de Stat la data de 22 martie 2000. Directorul întreprinderii este domnul Antociuc Vasile. Se află la distanța de 2 km de orașul Fălești și la distanța de 30 km de orașul Bălți. în cadrul acestei gospodării s-au creat condiții prielnice pentru cultivarea unui larg sortiment de culturi agricole. în anul 2008 suprafața terenurilor agricole a acestei întreprinderi constituie 895 ha, întreaga suprafață de ternuri fiind arendată. S.R.L. „Abilitate-Agro” este specializată în producerea producției vegetale (sfecla pentru zahăr, semințe de floarea-soarelui, rapiță, cereale, etc) și animaliere (lînă, pelicele de caracul, suine în masă vie ș.a). Genurile de activitate ale întreprinderii sînt următoarele: cultura cerealelor și leguminoaselor pentru boabe, inclusiv producerea semințelor, creșterea animalelor, servicii pentru agricultură, fabricarea uleiurilor și grăsimilor brute, fabricarea produselor de morărit, cultura tutunului, comerț cu ridicata al produselor agricole și animalelor vii.
Transporturi de navlu, efectuate cu autovehicule.
Pentru analiza în dinamică a indicatorilor principali care determină dimensiunile S.R.L. „Abilitate-Agro” prezentăm următorul tabel:
Tabelul 1 – Indicatorii mărimii întreprinderii agricole S.R.L. „Abilitate-Agro” în anii 2005-2008
Acești indicatori depind în mare măsură nu numai de mărimea potențialului economic, dar și de folosirea rațională a resurselor în cadrul realizării, specializării și intensificării producției agricole. Astfel, observăm în baza datelor din tabel că suprafața terenurilor agricole a înregistrat o majorare nesemnificativă în anul 2008 comparativ cu anii 2006 și 2007 cu 6,8% și respectiv, 7,06%. O majorare treptată au înregistrat valoarea medie anuală a mijloacelor fixe productive – cu 15% față de anul 2006 și cu 3% față de 2007.
Spre deosebire de acești indicatori, efectivul mediu anual de lucrători incadrați în agricultură s-a diminuat semnificativ și treptat din anul 2006, de la 305 persoane, la 124 persoane în anul 2007 și 67 – în 2008. Practic, numărul mediu anual de lucrători s-a redus în jumătate atît în 2007, cît și în anul 2008. La fel s-a redus efectivul mediu anual de animale agricole. Dacă în anul 2007, comparativ cu anul 2006, diminuarea acestui indicator a fost nesemnificativă, apoi în anul 2008 acesta s-a redus cu aproximativ 44%
Dar, împofida faptului că acești indicatpri ai resurselor de producție au înregistrat o așa diminuare, rezultatele activității economice a întreprinderii au crescut brusc în anul 2008, înregistrînd fluctuații semnificative. Astfel, valoarea producției agricolă globală s-a diminuat în anul 2007, dar în anul 2008 a înregsitrat o creștere, fiind cu 54,3% mai mare decît în anul 2006 și cu 124,33% mai mare decît în 2007. Respectiv, concomitent cu producția globală au crescut și veniturile din vânzări cu 2029 mii lei față de anul 2006 și cu 3166 mii lei față de anul 2007. Ținînd cont de faptul că unii indicatori ai resurselor de producție au înregistrat o diminuare semnificativă, alții majorîndu-se, dar nu cu mult, iar indicatorii rezultatelor activității întreprinderii s-au majorat semnificativ, este evident că eficiența activității economice a S.R.L. „Abilitate-Agro” se majorează și că producția agricolă în această entitate se dezvoltă pe calea intensivă (prin valorificarea și gestionarea eficientă a resurselor și utilizarea optimă a potențialului de producție), fapt ce garantează succesul întreprinderii și capacitatea acesteia de a face față exigențelor impuse de o dezvoltare continuă a entității ce activează intr-un mediu concurențial.
Pentru o mai bună și mai exactă analiză a rezultatelor și a eficienței activității S.R.L. „Abilitate-Agro”, care este direct legată de indicatorii rentabilității, se prezintă tabelul următor:
Tabelul 2 – Indicatorii activității economico-financiare în S.R.L. „Abilitate-Agro” în anii 2006 – 2008
Potrivit datelor din tabel profitul brut, profitul perioadei de gestiune pinăla impozitare și profitul net au înregistrat fluctuații mari, micșorîndu-se în anul 2007 comparativ cu anul 2006 cu aproximativ 59% (profitul brut) și 33% (profitul perioadei de gestiune pină la împozitare și profitul net). Această diminuare a rezultatelor activității întreprinderii agricole a anului 2007 este condiționată de condițiile climaterice nefavorabile ale anului 2007. Este imbucurător faptul că în anul 2008 acești indicatori ai rezultatelor activitații nu doar au atins nivelul acestora din anul 2006, ci acesta a fost depășit cu sume de 236254 lei pentru profitul brut, cu 68355 lei – profitul perioadei de gestiune pină la impozitare și 79339 lei – profitul net.
Totuși, acești indicatori nu reflectă eficiența activității S.R.L. „Abilitae-Agro”. Aceasta poate fi apreciată în baza indicatorilor rentabilității, care indică o abatere negativă a acestora față de anul 2006. Deci, eficiența utilizării mijloacelor de producție, a activelor, a capitalului și eficiența producției agricole este mai mică decît în anul 2006 respectiv cu 1,50; 7,76; 33,12 și 1,80.
Un fapt pozitiv este că comparativ cu anul precedent, în anul 2007 s-a majorat rentabilitatea generală și rentabilitatea producției agricole cu 3,73 și respectiv 7,83 puncte procentuale, datorită utilizării raționale a resurselor și obținerii unui rezultate mai satiasfăcător. Negativ este doar faptul că rentabilitatea economică și financiară se diminuează comparativ cu anul precedent, aceasta fiind condiționată de majorarea valorii medii anuale a activelor totale și a capitalului propriu.
Revenind la tema tezei, pentru analiza acesteia referitor la obiectul de studiu selectat am elaborat tabelul 3.
Tabelul 3 – Analiza separată a structurii încasărilor și plăților mijloacelor bănești în S.R.L. „Abilitate-Agro” în anii 2006 – 2008
Conform datelor din tabel se constată că la această entitate nu există tipuri diverse de încasări și plăți, fluxul de mijloace bănești fiind influențat în toți acești ani doar de încasările și plățile bănești din activitatea operațională. Este evident și firesc ca cea mai mare pondere din încasări să o ocupe încasările bănești din vinzări, în anul 2008 această pondere fiind chiar de 100%. Din totalul plăților bănești cele mai considerabile sînt plățile bănești furnizorilor și antreprenorilor, după care urmează plățile salariaților cu contribuții.
O pondere mică o ocupă alte plăți operaționale și plata impozitului pe venit.
1 Noțiuni generale privind mijloacele bănești
1.1 Conținutul economic al mijloacelor bănești
Banii se caracterizează prin cîteva trăsături generale, ei fiind: un dat social acceptat de generații; dependenți de funcțiile sociale îndeplinite, funcții fără legătură cu corpul material al instrumentului; un instrument de facilitare a schimburilor; ei exprimă unitatea indestructibilă a funcției de măsurare a activităților și a celei de mijlocire a schimburilor. Ei „au însușirea de a cumpăra orice. Universabilitatea acestei însușiri este puterea absolută a esenței lor. Banii apar deci ca fiind atotputernici” Karl Marx [22, p. 112]. Această idee a lăsat urme adînci pînă azi în expresii ca: „puterea bogaților”, „dominația banilor”, „suveranitatea dolarului”.
După clasici, însă, banii sunt o marfă specială desprinsă din lumea celorlalte mărfuri. John Stuart Mill [22, p. 112] era chiar de părerea că: „nu-i nimic mai puțin important ca banii”. Adam Smith [22, p. 112] compară banii cu „o șosea care, deși servește circulația și transportul la tîrg a tuturor grînelor și nutrețului dintr-o țară, totuși ea însăși nu produce nici măcar o singură claie de cereale sau de fîn”. Pentru o întreagă perioadă istorică, piesa rotundă de metal, aur sau argint, emisă de autoritatea statului pe bază de monopol (drept regalian), în aplicarea normelor legale care, constituie în ansamblu sistemul monetar, a dominat sfera circulației, fiind primită în plată de cele mai multe ori nu numai în țara emitentă, dar și în oricare altă țară.
Călătorind la sfîrșitul sec. XIII în China, vestitul călător Marco Polo le mărturisește europenilor despre posibilitatea confecționării banilor din hîrtie. Europenii l-au crezut doar 350 de ani mai tîrziu. Astfel încît la sfîrșitul anilor sec. XX, datorită inflației (atunci cînd în circulație se află o masă de bani fără valoare proprie, excesivă comparativ cu nevoile circulației) banii se depreciază în raport cu aurul și celelalte mărfuri, în Germania banii devenind jucăria preferată a copiilor.
Unii economiști consideră că banii de hîrtie nu pot îndeplini funcția de măsură a valorii întrucît ei înșiși nu au valoare. De exemplu, David Ricardo [25, p. 58] susține că măsurarea invariabilă a valorii trebuie de realizată print-o marfă care să aibă ea însăși valoare. Potrivit convingerilor clasicilor, moneda trebuie să fie stabilă. Acest lucru poate fi realizat numai cu ajutorul unui sistem bazat pe banii de aur și argint. De notat că aplicarea acestei idei în viață avea să asigure o stabilitate monetară îndelungată și deosebit de favorabilă pentru dezvoltarea economică. Istoria multiseculară a banilor ne confirmă totalmente afirmația: hîrtia a eliminat aurul. Banii de la sfîrșitul sec. X reprezentau aur și argint. Banii sec. XXI – hîrtie intens colorată sau numeroase înscrieri în calculatoarele băncilor.
Folosirea hîrtiei – monedă se explică, totodată și prin facilitățile pe care ea le oferă: este ușor de transportat și conservat: poate simboliza o valoare mai mare sau mai mică prin simpla imprimare, apare ca un bun economic întrucît cantitatea ei totodată este limitată.
În sfîrșit, s-a ajuns la renunțarea în mare măsură la formele de bani în numerar și la adoptarea unor bani abstracți: bani de cont, constînd din depunerile la vedere și soldurile creditoare ale conturilor curente la bănci. Circulația banilor de cont se efectuează prin viramente și transferuri între conturi. În prezent, cea mai mare parte din masa banilor în circulație constă din bani de cont.
Multă vreme s-a considerat că masa banilor este formată numai din numerar (mai puțin cel aflat la bănci). Astăzi se recunoaște calitatea de bani a banilor de cont. Ei sunt cuprinși în masa bănească, întrucît servesc la fel ca numerarul la operații de încasări și plăți, deci la vînzări și cumpărări, ca un efect economic similar, putînd fi dealtfel transformați oricînd în numerar și invers: numerarul poate fi transformat în bani de cont prin depunerea lor în cont la bancă. În prezent în S.U.A. circa nouă zecimi din operațiile bănești se efectuează prin intermediul cecurilor (instrument de plată la îndemînă titularilor de conturi bancare). Cu ajutorul lor se fac diferite plăți, cu excepția unui număr limitat de bani cash sau de buzunar (bani gheață) care servesc cetățeanului doar pentru a plăti hrană zilnică, transportul, etc. [37, p. 235]
Există mai multă căi de a ne achita diversele obligații bănești pe care le avem unii față de ceilalți. Numerarul, însă, este modul tradițional și, încă, cel mai utilizat în țara noastră. Atunci cînd folosim numerarul, plata se face individual, imediat și fără intermediere. Dar sumele mari în numerar necesită spații mari de depozitare și prezintă riscuri în manevrare (distrugere accidentală, furt, etc.). De aceea, ar fi normal ca și în Moldova, numerarul să-și piardă treptat din popularitate și să fie înlocuit cu alte mijloace de plată cuprinse sub denumirea generală de instrumente de plată fără numerar. Plățile fără numerar utilizează instrumente de mijloace de plată emise pe suport – hîrtie, magnetic sau electronic. [25, p. 56]
Importanța mijloacelor bănești rezultă din funcțiile pe care le îndeplinesc banii, astfel:
sunt măsură a valorii bunurilor, lucrărilor și serviciilor – parte a patrimoniului fiecărei întreprinderi.
sunt mijloc de circulație a bunurilor permițînd evaluarea și astfel schimbul mărfurilor între vînzători și cumpărători.
sunt mijloc de plată și de decontare a datoriilor și a drepturilor între partenerii de afaceri, precum și de decontare a sumelor cuvenite angajaților, statului și altor organisme interne și internaționale.
sunt mijloc de tezaurizare, atît în scopul cumpărării unor bunuri de folosință îndelungată, cît și efectuării unor plasamente adăugătoare de venituri suplimentare.
banii universali, folosind la evaluarea operațiilor de comerț exterior și altor relații externe. [21, p. 185]
Funcțiile banilor s-au dezvoltat treptat odată cu dezvoltarea circulației mărfurilor. „Formele speciale ale banilor de simplu echivalent al mărfurilor, de mijloc de circulație, de mijloc de plată, de tezaur și de bani universali, indică, după importanța diferită și după preponderența relativă a uneia sau alteia dintre funcțiuni, trepte foarte diferite ale procesului social de producție. Totuși, știm din experiență că o circulație a mărfurilor relativ slab dezvoltată este suficientă pentru ca toate aceste forme să ia naștere” Karl Marx [22, p. 112].
În exercitarea funcției principale, ca măsură a valorii, ca numitor comun al mărfurilor și serviciilor, nu este necesar ca banii să existe în mod real. Valoarea unei mărfi se exprimă în aur în mod ideal.
Ca mijloc de circulație, ca intermediar general în schimbul social de mărfuri, banii trebuie să apară nemijlocit la schimbul mărfurilor, deși operația poate fi înlesnită prin virament, cec sau calculator electronic.
Funcția banilor ca mijloc de plată se exercită în cazurile de amînare a achitării mărfurilor cumpărate, adică de vînzare – cumpărare pe credit, de plată a impozitelor, de operații bursiere la termen, etc.
Funcția de tezaurizare reprezintă puterea de cumpărare în așteptare, însă uneori ea se transformă în contrariul (în cazul inflației). La circulația banilor de aur și argint, tezaurul a servit procesul spontan de contracție și expansiune succesivă a circulației bănești, în funcție de restrîngerea și lărgirea producției și circulației mărfurilor. [37, p. 245-246]
Banii sunt folosiți în sfera schimburilor internaționale, căpătînd rolul de bani universali. În acest rol, banii, dezbracă forma de monedă și apar ca o cantitate de metal, specificată de legea monetară. Odată cu dispariția banilor metalici, funcția de bani universali este îndeplinită de unele monede unanim acceptate. În anul 1952, în cadrul C.E.C.O. apare ideea de unitate monetară, mai tîrziu apărînd ECU. La 01 ianuarie 1999, a fost un proces care va duce la adevărata monedă EURO (ce vine să înlocuiască ECU), peste exact trei ani, cînd integrarea deplină va face să dispară monedele naționale. Atunci vor începe să circule monedele și bancnotele EURO, banii efectivi, deși actualele evoluții nu permit să sperăm că vom plăti totul cu carduri și bani electronici. Realist vorbind, Moldova este departe de a îndeplini condițiile de aderare și forțarea acestui proces este contraproductivă pentru o economie în plin „tratament” de restructurare, care ar vrea „să ardă” etapele parcurse de vecinii noștri.
Există și alte opinii cu privire la numărul și conținutul funcțiilor banilor. Astfel, se mai consideră, că banii ar avea trei funcții care le sunt proprii:
etalon al prețurilor;
mijloc de circulație;
rezervă de valoare.
S. de Brunhoff [37, p. 244] atribuia banilor așa funcții ca:
– purtători de putere de cumpărare;
– mijloc de plată liberatorie.
Economiștii contemporani, vorbind de funcțiile banilor, le divizează în două funcții principale:
evaluarea bunurilor și serviciilor;
mijlocirea schimburilor.
Precum și în mai multe funcții secundare:
mijlocirea plăților, banii avînd putere liberatore;
mijlocirea creditului, adică transmiterea temporară a unei puteri de cumpărare;
mijlocirea economiilor, banii făcînd inutile economiile în natură, deci stocarea de bunuri;
păstrarea și transferul valorilor, adică transportul în timp și spațiu al valorilor;
distribuirea bunurilor și serviciilor, potrivit puterii de cumpărare pe care societatea o conferă pe diferite căi membrilor săi.
Principala funcție a banilor, însă, este cea de mijloc de plată, pentru că drepturile și obligațiile economice sunt evaluate în bani și se sting prin cedarea (primirea) sumei corespunzătoare.
Teoria și realitatea economică evidențiază un fapt incontestabil: economiile moderne au la bază banii, existența lor fiind legată de economia de schimb. Ca urmare a specializării producătorilor și autonomiei acestora, derularea tranzacțiilor, a schimburilor de mărfuri este nemijlocită, în mod firesc, de folosirea banilor. Banii constituie elementul cheie al economiei de schimb monetare, rolul lor fiind, independent de natura sistemului economic, de nivelul și structurile economice, etc.
Desfășurarea normală a circulației bănești este o premisă și totodată o rezultantă a unei economii naționale sănătoase, echilibrate. Sfera banilor și creditului depinde de producție – care are o importanță hotărîtoare în viața economică a societății dar, la rîndul său, exercită o influență puternică asupra producției. Corelația între masa banilor în circulație, prețurile mărfurilor și valoarea banilor este stabilită de legea circulației bănești. În țările cu economie de piață, deprecierea inflaționistă a banilor constituie în perioada actuală o trăsătură generală și permanentă care reflectă existența unui dezechilibru cronic al circulației banilor.
Putem spune chiar că însăși banii au adus la apariția contabilității. Astfel, în sec. XV, L.Pacioli în una din lucrările sale dezvăluie compartimentul cu denumirea „Tratat despre conturi și înscrieri”. În acest compartiment, printre multe altele, se descrie principiul dublei înregistrări, pe care se bazează evidența contabilă. La nivelul cel mai primitiv acesta se descrie astfel: prima înscriere – de unde vin banii, a doua – unde se duc. Despre evidența contabilă a mijloacelor bănești, autorul vorbește în paginile următoare ale prezentei lucrări.
De mare importanță în organizarea contabilității mijloacelor bănești este cunoașterea structurii acestora, avînd în vedere locul unde se găsesc, destinația pe care o au, modul de prezentare.
Locul unde se află și forma de existență este foarte importantă pentru organizarea contabilității, deoarece în funcție de acest lucru se deschid conturi distincte. Astfel avem:
mijloace bănești în numerar;
mijloace bănești de cont;
alte mijloace bănești.
Mijloacele bănești în numerar reprezintă disponibilul bănesc în casierie sub forma de bani reali proveniți în urma primirii din contul de decontare, rambursării avansurilor neutilizate de către titularii de avans, vînzătorii în numerar a producției, mărfurilor etc.
Mijloacele bănești de cont reprezintă disponibilitățile aflate în conturile bancare și circulînd între aceste conturi prin operații de virament sau transfer între conturi. Disponibilitățile în cont pot proveni din depuneri sau din deschideri de credite.
Alte mijloace bănești reprezintă documentele bănești, cum ar fi mărci poștale, bilete de tratament, foi de odihnă, deasemenea acreditive, mijloace pe cartele de credit și magnetice etc.
Din punct de vedere al destinației mijloacelor bănești, la organizarea contabilității se are în vedere evidența separată și deschiderea ce conturi distincte pe genuri de activitate:
operațională;
financiară;
investițională.
Activitatea operațională cuprinde mijloace bănești provenite din activitatea de bază a întreprinderii: din vînzarea produselor, mărfurilor, executarea lucrărilor, prestarea serviciilor.
Activitatea financiară cuprinde mijloace bănești primite de la acționari, mijloace bănești sub formă de credite, împrumuturi, dividende.
Activitatea investițională cuprinde mijloace bănești utilizate în scopul procurării resurselor ce vor aduce venit în viitor, adică: acțiuni, cote de participație, cote în capitalul statutar al întreprinderilor mixte precum și alte titluri de valoare.
Din punct de vedere al modului de prezentare, mijloacele bănești și alte valori financiare pot fi:
bani propriu-ziși (bani lichizi);
documentele bănești (mărci poștale, bilete de tratament, bilete de transport achitate, foi de odihnă etc.).
La rîndul lor, atît lichiditățile cît și documentele bănești, în funcție de valuta în care sunt experimente, pot fi:
mijloace bănești în monedă națională (lei);
mijloace bănești în valută străină (dolari, euro, lire, ș.a.).
La organizarea contabilității se ține seama și de modul de prezentare a lor, deschizîndu-se conturi pentru reflectarea separată a mijloacelor bănești în lei de cele în valută străină.
4. Conform Planului de conturi mijloacele bănești se clasifică în:
a) mijloacele bănești în casierie;
b) mijloacele bănești în contul curent în valută națională;
c) mijloace bănești în contul curent în valută străină;
d) mijloace bănești în conturi speciale la bănci;
e) transferuri bănești în expediție.
În funcție de posibilitatea utilizării se disting:
a) mijloace bănești legate;
b) mijloace bănești nelegate.
Mijloacele bănești legate sunt disponibilități bănești care aparțin întreprinderii cu drept de proprietate, dar care nu pot fi utilizate din cauza unor factori determinați. Din ele fac parte conturile bancare sechestrate, blocate pînă la clasificarea împrejurărilor respective, precum și soldul de compensare în conturile mijloacelor bănești. Soldul de compensare în contul mijloacelor bănești reprezintă suma minimă care trebuie să existe în casieria întreprinderii sau în conturi bancare în calitate de gaj (asigurare) al creditelor acordate. Suma soldului de compensare se determină în acord cu banca, în dependență de condițiile contractului de credit.
Mijloacele bănești nelegate constituie mijloace bănești care aparțin întreprinderii și pot fi utilizate liber de către ea.
Datele privind mijloacele bănești prezintă interes pentru toți utilizatorii interni și externi de informații contabile la luarea deciziilor privind activitatea întreprinderii. Uneori ponderea ridicată a mijloacelor bănești determina un coeficient înalt al licidității, iar ponderea ridicată a mijloacelor bănești legate poate semnala starea de insolvabilitate a întreprinderii. În conformitate cu FASB (Comisia Standardelor de Contabilitate Financiară) mijloacele bănești sunt definite ca fiind compuse din disponibilitățile bănești și echivalente monetare. Echivalentele monetare fiind definite ca plasamente pe termen scurt, cu un grad înalt de lichiditate, incluzînd conturi ale pieței monetare, bilete de trezorerie și bonuri de tezaur ale Guvernului SUA. O companie deține echivalente monetare pentru a obține dobînzi la mijloace bănești care astfel ar rămîne temporar neutilizate.
După Belverd E. [20, p. 363] mijloacele bănești sunt formate în principal din monedă divizionară și bilete de bancă disponibile, cecuri, ordine de plată ale clienților și depozite în conturi bancare. Categoria de mijloace bănești poate include și soldul minim obligatoriu existent în cont, ca o sumă ce nu poate fi utilizată decît în anumite condiții. Soldul minim existent reprezintă suma minimă impusă de bancă pe care o companie trebuie să o dețină în contul său bancar, ca parte a acordului privind soldul creditor al contului. Un asemenea acord limitează disponibilitățile bănești și poate reduce lichiditatea companiei. Tot aici se menționează ca în anumite momente, compania poate constata că are mai multe disponibilități decît ar avea nevoie pentru a-și achita obligațiile curente (un moment interesant în activitatea companiilor din țările dezvoltate și rar întîlnit în Republica Moldova). Acest surplus de mijloace bănești nu trebuie să rămînă nefructificat, mai ales în perioadele de creștere a ratei dobînzii. Prin urmare, conducerea poate decide periodic investirea fondurilor neutilizate în depozite la termen sau certificate de depozit emise de bănci și alte instituții financiare, în hîrtii de valoare ale statului. Aceste operațiuni sunt pe bună dreptate denumite investiții. Dacă însă aceste investiții au o durată mai mică de 90 de zile, ele sunt numite echivalente monetare, datorită faptului că aceste fonduri pot fi transformate în lichidități atît de rapid încît în bilanț ele sunt considerate mijloace bănești. Atunci cînd plasamentele au un termen de exigibilitate ce depășește 90 de zile, dar compania intenționează să le păstreze numai pînă la momentul cînd va apărea necesitatea de lichidități pentru operațiuni curente, ele sunt numite plasamente pe termen scurt sau titluri de valoare ușor negociabile.
1.2 Starea de cercetare a temei în literatura economică contemporană
În literatura de specialitate tema contabilității mijloacelor bănești este expusa de către diferiți autori, fiecare punând accent pe diferite aspecte ale ținerii evidenței mijloacelor bănești: unii autori descriu contabilitatea mijloacelor bănești mai mult pe baza operațiunilor efectuate în acest domeniu al contabilității, alții pun accent pe prezentarea documentelor în baza cărora se efectuează operațiunile, modul de întocmire a acestora.
Un aspect mai puțin tratat în literatură este cazul de repatriere a mijloacelor bănești.
În situația în care printre activitățile întreprinderii sânt necesare tranzacții economice externe, este nevoie să se cunoască modul de activitate, drepturile, obligațiile și responsabilitatea întreprinderii în domeniul repatrierii mijloacelor bănești. Repatrierea reprezintă transferarea în Republica Moldova toate sumele (în valută străină și lei moldovenești) obținute din operațiunile externe, cu excepția comisioanelor și altor cheltuieli bancare aferente. Acest domeniu a fost abordat de către Viorel Dandara și Natalia Nevreanschi în articolul „Unele aspecte privind reglementarea repatrierii mijloacelor bănești mărfuri și/sau servicii provenite din tranzacțiile economice externe”.
Autorii indică actele normative și legislative în baza cărora se efectuează repatrierea, termenele în care agenții economici rezidenți sânt obligați să repatrieze mijloacele bănești, etc. Exemplele concrete descriu probleme reale cu care se ciocnesc agenții economici. În baza acestor exemple sunt relatate acțiunile ce trebuiesc întreprinse în fiecare din situațiile descrise.
Acest articol este util pentru contabilii și conducătorii întreprinderilor ce practică exportul, pentru a fi la curent cu modul de repatriere a mijloacelor bănești provenite din această activitate. [23, p. 21-27]
La nivel mai îngust, autorul articolului „Contabilitatea operațiunilor valutare internaționale”, Igor Ungureanu, descrie procedeele de decontări între state și prin ce mijloace se pot efectua. De asemenea, autorul descrie formele de bază ale decontărilor internaționale:
transferul bancar;
acreditivul documentar în decontări pentru mărfuri exportate sau importate;
incaso-ul documentar în decontări mărfuri exportate sau importate.
Autorul utilizează scheme pentru o interpretare mai bună a transferului bancar în cazul efectuării plății de către importator la primirea mărfii și efectuării plății în avans de către importator.[41, p. 5]
Importanța acestui articol constă în actualitatea temei investigate, determinată de necesitățile de tranzacții din import (export) de bunuri economice.
Un alt articol referitor la contabilitatea mijloacelor bănești, dar care tratează acest domeniu la nivelul operațiunilor frecvente care se efectuează la întreprindere este „Contabilitatea trezoreriei întreprinderii”. Acest articol este util din punct de vedere al principiilor de contabilizare a mijloacelor bănești. Dat fiind faptul că revista este o sursă românească, găsim diferențe în esența noțiunii de „trezorerie”. De exemplu, autorul include în structura trezoreriei investițiile și creditele bancare pe termen scurt [28, p.24-31], pe cînd în Republica Moldova investițiile pe termen scurt sânt incluse în altă grupă de conturi, iar creditele – nu numai în altă grupă, dar și în altă clasă de conturi (clasa 5), pe când elementele mijloacelor bănești se consideră a fi activele ce aparțin grupei 24. S-ar putea să apară neconvingeri în privința noțiunii: în articol s-a utilizat noțiunea „trezoreriei”, iar grupa 24 este numită „mijloace bănești”. Un argument al echivalenței acestor noțiuni poate fi utilizarea noțiunii de trezorerie cu echivalentul de mijloace bănești în paragraful 3.2 „Organizarea contabilității mijloacelor bănești” al cărții „Principiile de bază ale contabilității în asociațiile de economii și împrumut” [38, p. 70-74].
Cartea nominalizată oferă bazele teoretice și metodologice ale contabilității mijloacelor bănești în . Materialul e redat succint și se ocupă în esență de studiul principiilor contabilității, al metodelor și tehnicilor ei de lucru, atât din punct de vedere teoretic, cât și din punct de vedere practic.
Obiectivele principale ale acestui capitol este definirea regulilor de înregistrare contabilă în vederea debitării și creditării corecte a conturilor de mijloace bănești și calculării soldurilor, precum și expunerea principalelor mecanisme fundamentale ale contabilității, modul de utilizare a conturilor de mijloace bănești.[23, p.70-74]
O altă sursă ce ne poate consulta în acest domeniu este cartea „Evidența contabilă în întreprinderile agricole ale Republicii ” grupului de autori Andrei Malai, Alexandru Frecăuțeanu, Igor Balan. În capitolul 4 al cărții se examinează în mod complex, laconic și accesibil aspectele contabilității mijloacelor bănești. Manualul a fost editat în anul 2005 și de aceea materialul teoretic și exemplele sânt expuse în baza planului de conturi de până la modificările și completările nr. 4 aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2 din 10 ianuarie 2006, fapt care trebuie luat în considerație de utilizatori. De asemenea, trebuie să ținem cont de faptul că în baza hotărârii Consiliului de administrație al Băncii Naționale nr. 373, 374, 375 cu privire la decontările fără numerar pe teritoriul Republicii Moldova au fost introduse începând cu 21 aprilie 2006 următoarele documente de plată:
ordin de plată;
cerere de plată;
ordin incaso;
Documentele de plată existente – dispoziția de plată, dispoziția de plată trezorerială, cererea – dispoziție de plată, dispoziția de plată programată, dispoziția incaso, dispoziția incaso trezorerială etc. – nu se mai utilizează la efectuarea decontărilor fără numerar începând cu 21 aprilie 2006.
Dar acest lucru nu împiedică ca manualul dat să fie util pentru studenții Universității Agrare sau altor universități cu programe analitice identice sau asemănătoare, deoarece principiul de contabilizare a mijloacelor bănești – a operațiunilor, modul de întocmire a documentelor în baza cărora se efectuează operațiunile – rămân actuale.
Autorii au descris în special documentarea cazurilor ale activității întreprinderilor agricole care influențează asupra conturilor de mijloace bănești ale acesteia.
Pentru a facilita studiul cititorilor capitolul destinat contabilității mijloacelor bănești a fost divizat în 3 paragrafe:
1 – primul paragraf este destinat contabilității mijloacelor bănești în casă. Autorii descriu modul de perfectare a documentelor primare de acumulare și de ridicare a banilor, a registrului de casă. De asemenea, autorii caracterizează contul 241 „Casa”, subconturile acestuia și prezintă modul de calculare a soldului.
2 – al doilea paragraf conține informații referitoare la contabilitatea mijloacelor bănești în conturile bancare. Se menționează modalitatea de deschidere a conturilor și de gestionare a mijloacelor acestor conturi
3 – la paragraful contabilității transferurilor bănești în expediție si documentelor bănești autorii nominalizează importanța utilizării acestor elemente de activ și esența lor.[30, p.79-87]
Un alt manual care de asemenea necesită autentificări din cauza ediției de până la modificări, dar care la fel conține informații utile este „Contabilitatea financiară” [33, p. 277-309]. În ediția a doua a acestui manual, spre deosebire de cea precedentă, conține capitolul destinat contabilității mijloacelor bănești, în care se nominalizează actele legislative și normative ce reglementează organizarea contabilității mijloacelor bănești, precum și sistemele de ținere a contabilității, se examinează metodica de contabilizare a mijloacelor bănești. Autorii acordă o atenție deosebită aspectelor privind documentarea operațiunilor și fenomenelor economice și reflectarea acestora în registrele contabile. Materialele teoretice ample sânt însoțite de exemple concrete, aplicații practice, tabele, scheme, ce facilitează studiul materialului dat. Manualul este destinat profesorilor și studenților de la instituțiile cu profil economic, precum și auditorilor, contabililor.
Informație autentică putem găsi în manualul autorului Alexandru Nederița, „Corespondența conturilor contabile conform prevederilor S.N.C. și Codului Fiscal” [32, p. 303-345]. Faptul că cartea a fost editată după modificările nominalizate ne convinge de acest lucru. În aceasta sânt prezentate schemele integrale și complexe ale formulelor contabile pe tipuri de operațiuni economice. Se examinează regulile de bază de reflectare a operațiunilor economice, se expune modul de corectare a formulelor contabile eronate. Pentru fiecare formulă contabilă se indică documentele primare și registrele, iar, după caz, se explică consecințele fiscale.
Toate formulele contabile și explicațiile la acestea sânt elaborate în conformitate cu cerințele Standardelor Naționale de Contabilitate, Planului de conturi Contabile, Codului fiscal și altor acte normative conform situației din 1 ianuarie 2007. Totodată, manualul dat nu substituie actele normative privind contabilitatea, ci constituie un ghid metodic în care se explică prevederile actelor specificate și modul de aplicare a acestora în practică.
Un alt manual editat după aceleași modificări este „Contabilitatea micului business” de Igor Balan. Informația referitoare la mijloace bănești este redată în paragraful 7.5, în care autorul descrie modul de efectuare a operațiunilor de casă, modul de folosire și păstrare a mijloacelor bănești în casieria întreprinderilor mici și mijlocii care utilizează pentru ținerea contabilității planul de conturi contabile simplificat în baza borderourilor de evidență a operațiilor economice, modul de perfectare a documentelor justificative în baza cărora se efectuează operațiunile, generalizarea informației privind mișcarea mijloacelor bănești. Materialul este expus în baza Standardelor Naționale de Contabilitate, Planului de conturi unic și simplificat a normelor metodologice de utilizare a conturilor contabile în interconexiune cu cerințele față de întocmirea rapoartelor financiare. Noțiunile teoretice sânt ilustrate cu exemple complexe din activitatea gospodăriilor țărănești (de fermier) și alte întreprinderi mici și mijlocii cu diferite tipuri de proprietate și forme juridice de constituire.
Autorul își propune să ofere modalitățile cele mai bune pentru înțelegerea problemelor de contabilitate, să formeze celor ce vor beneficia de manual o gândire contabilă logică și deprinderile necesare pentru producția și utilizarea informației contabile în gestiunea întreprinderii.
Limbajul simplu, laconic, terminologia accesibilă, multitudinea de exemple concrete – toate acestea luate în ansamblu vor constitui incontestabil la însușirea eficientă a subiectului dat. [19, p.132-137]
Pentru studiul analizei și gestiunii mijloacelor bănești este eficient de utilizat ghidul practico-didactic „Contabilitate managerială” de Alexandru Nederiță și Alexandru Brinișter. Aici este expus modul de utilizare, control și analiză a informației necesare pentru luarea deciziilor manageriale în privința gestiunii mijloacelor bănești la întreprindere. Se face o caracteristică generală a procesului de luare a deciziilor manageriale. Este destinat atât auditorilor, conducătorilor, contabililor ale întreprinderilor, cât și studenților și profesorilor instituțiilor de învățământ cu profil economic care le va fi util de a înțelege deciziile optime care ar trebui luate pentru gestiunea mijloacelor bănești.
Autorul atribuie existenței și mișcării mijloacelor bănești o importanță majoră. Nici o întreprindere nu poate să-și desfășoare activitatea fără fluxuri bănești. Pe de o parte, pentru fabricarea produselor sau prestarea serviciilor este necesar de achiziționat materii prime, materiale, de angajat lucrători, etc. și aceasta condiționează plățile de mijloace bănești. În afară de aceasta, întreprinderea are nevoie de mijloace bănești pentru achitarea impozitelor la buget, achitarea cheltuielilor generale și administrative, plata dividendelor acționarilor săi, pentru completarea sau înnoirea parcului de utilaje etc.
Referitor la importanța mijloacelor bănești se nominalizează părerea lui John Keynes, conform căreia această importanță este determinată de trei cauze principale:
caracterul de rutină;
prudența;
caracterul speculativ.
care determină necesitatea existenței acestui tip de active la întreprindere. [34, p.195-198]
Entitățile sînt obligate să țină contabilitatea în conformitate cu actele legislative și normative. Unul din aceste acte este Legea contabilității. La capitolul contabilității mijloacelor bănești Legea contabilității prevede că acestea trebuie fixate documentar; soldurile la începutul lunii și soldurile la finele lunii la conturile analitice trebuie să corespundă datelor conturilor sintetice.
Conform art. 19 nu se admit corectări în documentele de casă și cele bancare. Totodată este specificat că aceste documente pot fi semnate unipersonal de conducătorul entității sau de către două persoane: conducătorul entității, contabilul-șef. În lege este reglementat de asemenea că este necesar de respectat strict cerințele privind aceste documente, în caz contrar se prevede tragerea la răspundere disciplinară, materială, administrativă și penală a persoanelor vinovate privind încălcarea legii [1, p. 71-87].
Standardele naționale de contabilitate (S.N.C.) sânt acte normative de bază al evidenței contabile. S.N.C. 5 „Prezentarea rapoartelor financiare” este aplicabil în scopul prezentării rapoartelor financiare, care cuprind:
bilanțul contabil;
raportul de profit și pierdere;
raportul privind circulația capitalului propriu;
raportul privind fluxul mijloacelor bănești;
anexe la rapoartele financiare.
În acest standard sânt descrise principiile generale de întocmire a rapoartelor financiare, care sînt valabile și pentru întocmirea raportului privind fluxul mijloacelor bănești, cu excepția metodei contabilității de angajamente. Raportul privind fluxul mijloacelor bănești se alcătuiește în baza metodei de casă pe baza datelor conturilor contabile.
Fluxul mijloacelor bănești provenite din operațiile în valută străină se reflectă în valuta națională a Republicii Moldova, în conformitate cu cursul valutar la data încasării sau plății mijloacelor bănești.
Subdiviziunile structurale din străinătate ale întreprinderii (întreprinderile-fiice, filialele, sucursalele etc.) întocmesc raportul privind fluxul mijloacelor bănești în valuta țării în care se află. Raportul privind fluxul mijloacelor bănești este prezentat întreprinderii-mamă (principale) în valuta națională a Republicii Moldova, în conformitate cu cursul valutar mediu ponderat pentru perioada de gestiune [4, p. 44-73].
Modul de întocmire și prezentare a Raportului privind fluxul de mijloace bănești este stabilit de S.N.C. 7 „Raportul privind fluxul de mijloace bănești”. Sarcina principală a acestui raport constă în asigurarea utilizatorilor cu informații privind fluxul mijloacelor bănești pe tipuri de activități pe parcursul perioadei de gestiune. Astfel de informații sunt necesare unui cerc larg de utilizatori pentru luarea anumitor decizii de gestiune.
În prezentul standard sunt dezvăluite anumite noțiuni ca: mijloace bănești, fluxul de mijloace bănești, activitate operațională, activitate de investiții și activitate financiară.
Întreprinderea prezintă raportul privind fluxul mijloacelor bănești pe activitățile operațională, de investiții și financiară. Astfel, S.N.C. 7 descrie fluxul mijloacelor bănești provenit din fiecare activitate, varietatea de încasări și plăți care se includ în fiecare tip de activitate, cum se determină carui tip de activitate aprține una sau altă încasare, plată. De asemenea, standardul stabilește metoda de întocmire a raportului și de verificare a corectitudinii calculului fluxului net al mijloacelor bănești [5, p. 74-85].
Însuși modul de întocmire a raportului privind fluxul mijloacelor bănești este descris în Comentariile cu privire la aplicarea S.N.C. 7. Acestea descriu cum se calculează fiecare din rîndurile raportului (010 – 270). În aceste rînduri se reflectă separat diferite tipuri de încasări și plăți, precum și fluxul net al mijloacelor bănești din fiecare activitate și fluxul net total de mijloace bănești. S.N.C. 7 descrie ce include fiecare din aceste tipuri de încasări și plăți și modalitatea de calcul al fluxului net. [7, p. 38-48]
Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi (ținând cont de modificările și completările ulterioare) reglementează unele aspecte ale contabilității mijloacelor bănești. De exemplu, aceasta indică ca întreprinderile au dreptul (dar totodată și sînt obligate) să deschidă conturi la bănci în scopul efectuării tuturor genurilor de operațiuni de decontare, creditare, încasare etc.
Modificările ulterioare ale acestei legi reglementează limitele efectuării decontărilor în numerar. Față de întreprinderi și organizații, indiferent de tipul lor de proprietate și forma de organizare juridică, care efectuează decontări în numerar în sumă ce depășește 1000 lei pentru fiecare tranzacție și care achită o sumă mai mare de 10000 de lei lunar în numerar pentru impozitele și taxele administrate de Serviciul Vamal se aplică sancțiuni pecuniare în proprții de 10% din sumele plătite. Sancțiunile menționate nu se aplică la decontările cu cetățenii, gospodăriile țărănești (de fermier), titularii de patente de întreprinzători și cu bugetul public național [9, p. 18-19]. Achitarea în numerar reprezintă plata efectuată prin întrebuințarea monedei în forma sa concretă. Drept indicator de la care se determină dacă se depășește limita egală cu 1000 lei servește valoarea mărfii (serviciului) reflectată în documentele primare contabile (factură fiscală, factură de expediție). Limita stabilită de achitare în numerar se aplică numai pe teritoriu Republicii .
De asemenea, reglementarea decontărilor în numerar este efectuată de Normele pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națoinală a Republicii Moldova. Conform acestor norme, entitatea este obligată să predea instituțiilor financiare care le deservesc toate surplusurile de numerar, care depășește limita sau necesarul minim pentru efectuarea decontărilor la începutul zilei următoare. În acest act normativ mai este specificat ordinea de primire și eliberare a banilor din casierie, denumirea, cerințele față de documentele primare. Se prevede primirea și eliberarea banilor în numerar prin dispozițiile de plată și de încasare, se argumentează necesitatea întocmirii acestora, precum și că primirea și eliberarea banilor prin dispoziții de plată și de încasare se poate efectua numai în aceeași zi.
Întreprinderile au dreptul să păstreze în casele lor numerarul privind retribuirea muncii lucrătorilor, plata subvențiilor, burse, pe un termen nu mai mult de trei zile lucrătoare inclusiv în ziua primirii banilor. Banii se eliberează pentru anumite cheltuieli în limitele stabilite de conducător.
Acest act mai stabilește modul de primire și eliberare a numeraurului normele de întocmire a documentelor de casă, modul de ținere a registrului de casă și păstrarea banilor, revizia casei și controlul respectării disciplinei de casă, recomandări privind asigurarea integrității mijloacelor bănești în perioada de păstrare și în timpul transportului, privind întărirea tehnică și dotarea mijloacelor de semnalizare pentru paza antiincendiară a caselor de bani din întreprinderi [10, art. 7-39 ]
Modul de efectuare a decontărilor prin virament este reglementat de Regulamentul cu privire la transferul de credit și Regulamentul cu privire la debitarea directă.
Transferul de credit reprezintă o serie de operațiuni care începe prin emiterea de către emitent a ordinului de plată și executarea de banca plătitoare a acestuia în scopul punerii la dispoziția beneficiarului a unei sume de mijloace bănești și se finalizează prin înregistrarea de către banca beneficiară a sumei respective în contul beneficiarului. Transferul de credit poate fi efectuat atît în lei moldovenești cît și în valută străină conform prevederilor actelor normative în vigoare.
În funcție de specificul utilizării, transferul de credit se clasifică în:
Transferul ordinar – este utilizat în scopul efectuării tuturor plăților care nu se referă la bugetul public național și poate fi inițiat atît de către clientul băncii (titular de cont bancar) cît și nemijlocit de bancă în nume și pe cont propriu, precum și la transferarea sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice.
Transferul bugetar – este utilizat în scopul efectuării plăților care se referă numai la bugetul public național și poate fi inițiat de către clientul băncii (titular de cont bancar) cît și nemijlocit de bancă în nume și pe cont propriu, precum și la transferarea sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice.
Atît transferul ordinar cît și cel bugetar poate fi utilizat și pentru plățile cu caracter de periodicitate, la date programate și sume fixe, care se efectuează de către bancă în numele titularului de cont bancar în anumite intervale de timp, conform prevederilor contractului de mandat.
Transferul de credit se efectuează în baza ordinului de plată întocmit de către emitentul acestuia.
Ordinul de plată se emite:
Într-un singur exemplar în cazul emiterii de către banca plătitoare la efectuarea transferului de credit în nume și pe cont propriu;
În 2 exemplare în cazul emiterii de către titularul de cont bancar, precum și de către banca plătitoare la efectuarea transferului în numele titularului de cont bancar;
În 3 exemplare în cazul emiterii de către titularul de cont bancar la efectuarea transferului de credit în adresa Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei”, la care se anexează la necesitate și 3 exemplare ale listei destinatarilor mijloacelor bănești.
Ordinul de plată se prezintă spre executare la banca plătitoare de către emitent în ziua în care a fost emis. Emitentul poate revoca ordinul de plată pînă la momentul executării acestuia de către banca plătitoare. [12, p. 149-155]
Debitarea directă este o modalitate de plată care constă în debitarea de către banca plătitoare a contului bancar al plătitorului cu suma plății indicată în cererea de plată emisă de beneficiar și creditarea corespunzătoare de către banca beneficiară a contului bancar al beneficiarului.
Debitarea contului bancar al plătitorului de către banca plătitoare se efectuează în conformitate cu mandatul de debitare directă, iar creditarea corespunzătoare de către banca beneficiară a contului bancar al beneficiarului în conformitate cu angajamentul privind debitarea directă.
Mandatul de debitare directă este un act juridic prin care plătitorul acordă o împuternicire unui anumit beneficiar pentru a emite cereri de plată, precum și băncii plătitoare pentru a-i debita contul cu sumele indicate în cererile de plată. Aceasta se întocmește în trei exemplare, se legalizează cu semnăturile persoanelor împuternicite ale plătitorului și beneficiarului și se prezintă de către plătitor la banca plătitoare. Primul exemplar al mandatului de debitare directă se păstrează la banca plătitoare. Al doilea exemplar se păstrează la plătitor, iar al treilea se prezintă de către plătitor beneficiarului.
Angajamentul privind debitarea directă este acordul încheiat între beneficiar și banca beneficiară, ce cuprinde obligațiile acestora în cadrul utilizării debitării directe. Aceasta se întocmește în două exemplare fiind legalizate cu semnăturile persoanelor împuternicite ale beneficiarului și ale băncii beneficiare. Primul exemplar al angajamentului se păstrează la banca beneficiară, iar al doilea la beneficiar.
Debitarea directă se efectuează în baza cererii de plată emise de către beneficiar.
Cererea de plată se întocmește în limba de stat, în conformitate cu modul de completare a cererii de plată. În cerere nu se admit corectări. Aceasta se prezintă de către beneficiar la banca beneficiară în două exemplare. Cererea urmează a fi prezentată la banca beneficiară cu 3 zile lucrătoare înainte de data finalizării plății. Data finalizării plății se indică de către beneficiar în cererea de plată și reprezintă data în care banca beneficiară urmează să crediteze contul beneficiarului.
Banca beneficiară primește spre executare cererea de plată dacă sunt respectate următoarele condiții:
Beneficiarul a deschis un cont bancar în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare;
Cererea de plată este întocmită în conformitate cu prevederile Regulamentului;
Banca dispune de angajamentul privind debitarea directă al beneficiarului.
În cazul în care banca nu primește cererea de plată spre executare, aceasta se restituie beneficiarului cu indicarea motivului refuzului. Modalitatea de efectuare a debitării directe în cazul în care plătitorul și beneficiarul se deservesc în aceeași bancă se elaboreză de sinestătător de către bancă, ținînd cont de modul de completare și utilizare a cererii de plată expus în Regulament [11, p. 155-159]
În cazul în care întreprinderile efectuează tranzacții în valută străină pentru reflectarea în contabilitate este necesară determinarea echivalentului în lei al sumelor exprimate în valută străină. Determinarea regulilor de contabilizare a operațiunilor în valută străină și a modului de reflectare a diferențelor de curs în rapoartele financiare este efctuată în S.N.C. 21 “Efectele variațiilor cursurilor valutare”. Acesta determină principiile generale ale modului de convertire a mijloacelor valutare, metoda recomandată de standard la constatarea diferenței de curs și cea alternativă, modalitatea de efectuare a Conversiunii rapoartelor financiare ale subdiviziunilor structurale amplasate peste hotare, subdiviziunilor străine, întreprinderilor străine.
Metoda recomandată de standard la constatarea diferenței de curs se aplică în cazul diferențelor de curs ca rezultat al modificărilor în cursul de schimb valutar între data efectuării operațiunii în valută străină și data achitării creanțelor și datoriilor referitoare la aceasta sau în cazul prezentării în rapoartele financiare a posturilor monetare ale întreprinderii la cursuri de schimb, ce diferă de cele la care au fost constatate inițial în perioada curentă sau precedentă. Aceste diferențe se constată ca venituri sau cheltuieli ale întreprinderii-raportor în perioada în care au apărut.
Metoda alternativă prevede ca diferențele să se includă în valoarea de bilanț a activului procurat cu condiția că valoarea de bilanț rectificată nu va depăși valoarea cea mai mică dintre valoarea curentă și valoarea venală și în condițiile în care diferențele de curs rezultă din devalorizarea (deprecierea) esențială a valutei naționale a Republicii Moldova [6, p. 18-22].
Tranzacțiile privind cumpărarea și vînzarea valutei străine se efectuează în Republica Moldova în conformitate cu prevederile Regulamentului privind reglementarea valutară. Acest act reglementează:
introducerea și scoaterea bancnotelor, monedelor și cecurilor de către rezidenți și nerezidenți;
repatrierea și vânzarea obligatorie a valutei străine;
efectuarea plăților/transferurilor;
emiterea si utilizarea cardurilor nationale si internationale;
operațiunile în valută străină;
transferul de capital;
obligațiile dealerilor autorizați [15, p. 149-155].
1.3 Principiile și sarcinile contabiltății mijloacelor bănești
Contabilitatea mijloacelor bănești asigură evidența existenței și mișcării disponibilităților în conturi la bănci și în casierie. Informațiile contabile cu privire la aceste elemente patrimoniale permit studierea și aprecierea lichidității întreprinderii, stabilirea situației acesteia la sfârșitul fiecărei perioade de gestiune și determinarea capacității de plată a unității economice. Prin calculele contabilității se urmărește gestionarea corectă a numerarului și a altor valori aflate în casieria unității economice, respectarea plafoanelor de casă, controlul asupra operațiilor ce privesc avansurile spre decontare.
Sporirea, utilizarea corectă și păstrarea mijloacelor bănești este sarcina principală a contabilității. De respectarea acestei sarcini depinde solvabilitatea întreprinderii, achitarea la timp a datoriilor față de personal, decontărilor cu furnizorii, cu bugetul și alte decontări. Contabilitatea mijloacelor bănești, a operațiunilor de decontare și creditare are o importanță în organizarea corectă a circulației mijloacelor bănești, a decontărilor în cadrul economiei naționale, în utilizarea efectivă a resurselor financiare. Obiectivul principal al contabilității mijloacelor bănești este ținerea corectă a evidenței disponibilului bănesc atât în casă cât și în conturi la bănci, corectitudinea și eficiența utilizării acestora precum și asigurarea păstrării banilor și a documentelor bănești. De aici și rezultă următoarele obiective care sunt primordiale în contabilitatea mijloacelor bănești:
Oportunitatea și corectitudinea efectuării decontărilor necesare atât prin intermediul contului curent în valută națională cât și a mijloacelor bănești din casă.
Reflectarea deplină și operativă a disponibilităților și mișcării acestora în registrele evidenței contabile.
Respectarea regulilor de utilizare a mijloacelor bănești după destinație.
Efectuarea la timp a inventarierii și respectarea termenilor de achitare a datoriilor debitoare și creditoare.
Controlul păstrării disponibilităților în casierie, în contul de decontare și alte conturi în bancă.
Controlul respectării disciplinei de achitare, oportunitatea virării sumelor pentru mărfurile procurate și serviciile prestate.
Ținând seama de importanța mijloacelor bănești, organizarea rațională a evidenței lor constituie un obiectiv important al contabilității în acest domeniu. Acest obiectiv constă în asigurarea echilibrului financiar permanent și a unei eficiențe raționale a întregii activități, care se realizează printr-un complex de activități și instrumente, cum sunt programele de activitate și bugetele de venituri și cheltuieli, exprimate în bani, la toate secțiunile lor, dar mai ales printr-o urmărire permanentă și sistematică a activităților economico-financiare. Legat de acest obiectiv este și calcularea unor indicatori sintetici de mare importanță cum sunt: lichiditatea patrimonială, solvabilitatea patrimonială, profitul net, rata profitului și alții. [21, p. 185]
În condițiile economiei de piață contabilitatea trebuie să se bazeze pe anumite concepte și principii fundamentale. Sub ascpect general noțiunea de principiu este definit ca un element fundamental, o idee, lege de bază, pe care se întemeiază o teorie științifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită. Principiile contabile reprezintă reguli sau directive care ajută producătorii de informații contabile la măsurarea, clasificarea și prezentarea informațiilor financiare.
Cadrul general al IASB conține două concepte de bază: contabilitatea de angajamente și continuitatea activității. Prin interpretarea și asimilare la acestea se se adaugă următoarele principii:
reprezentarea fidelă;
prevalența economicului asupra juridicului;
prudența;
intangibilitatea;
pragul de semnificație;
permanența metodelor.
Principiile fundamentale de contabilitate, care stau la baza organizării contabilității care totodată se referă și la capitolul contabilității mijloacelor bănești (cu unele excepții) și întocmirii raportului financiar anual sunt prevăzute de S.N.C. 1 „Politica de contabilitate”. Acest standard prevede următoarele convenții și principii de bază:
continuitatea activității;
permanența metodelor;
contabilitatea de angajamente;
prudența
prioritatea conținutului asupra formei;
importanța relativă [36, p. 329].
Principiul continuității activității presupune că unitatea economică își continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activității.
Starea de continuitate sau de necontinuitate a activității este stabilită de conducerea întreprinderii și de organele de control a acesteia. Deci, dacă conducrerea nu intenționează și nu este obligată să lichideze întreprinderea sau să reducă esențial volumul de producție, atunci se vor aplica metodele tradiționale de evaluare a activelor, pasivelor, precum și de calculare a rezultatelor finafinanciare care sânt prevăzute în politica de contabilitate a întreprinderii. În cazul în care întreprinderea intenționează sau este obligată să se lichideze, atunci conducerea întreprinderii nu mai are dreptul să utilizeze metodele tradiționale de evaluare și calculare a rezultatelor financiare. În acest caz, se va recurge la utilizarea așa ziselor „valori de lichidare”, care de obicei sânt cu mult mai mici decât valoarea de bilanț [18, p. 26]
Acest principiu se referă la unlele elemente ale contabilității (de exemplu activele ce urmează a fi vândute – stocuri de mărfuri și materiale, mijloace fixe, terenuri, – venituri, cheltuieli), nu și la mijloacele bănești, deoarece valoarea acestora nu poate fi schimbată. Mijloacele bănești sânt active ce nu pot fi evaluate la o alta valoare decât cea imprimată pe bancnote sau înregistrată în conturile curente. De aceea valoarea acestora (adică suma mijloacelor bănești aflată la bilanțul unității) în condițiile de lichidare a întreprinderii nu se modifică.
Principiul permanenței metodelor prevede continuitatea aplicării acelorași reguli și norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezența elementelor patrimoniale și a rezultatelor care să asigure comparabilitatea în timp a informațiilor contabile.
Aplicarea principiului permaneneței metodelor nu trebuie înțeleasă în mod absolut, deoarece prectica pune în evidență o serie de evenimente economice, financiare sau sociale, în care contabilitatea unei întreprinderi este obligată să-și schimbe o parte din metode, și anume în cazul:
fuziunii întreprinderii;
modificării legislației contabile sau fiscale;
schimbarea politicii economice, comerciale, etc.
Trebuie înțeles, că orice schimbare de metodă în scopul obținerii de profit este strict interzisă [18, p. 28].
La fel ca în cazul principiului continuității activității, acest principiu nu se referă la contabilitatea mijloacelor bănești din punct de vedere al evaluării. Dar, referitor la contabilitatea mijloacelor bănești principiul permanenței metodelor prevede că modul de înregistrare în contabilitate și de prezentare a acestora nu trebuie să se modifice în timp pentru a asigura comparabilitatea datelor.
Principiul contabilității de angajamente constă în înregistrarea veniturilor și cheltuielilor pe măsură ce ele se cîștigă sau se produc (și nu doar în momentul primirii mijloacelor bănești sau plăților) și se reflectă în rapoartele financiare pentru perioadele la care se referă.
Din aplicarea acestui principiu rezultă mai multe consecințe, și anume:
înregistrarea creanțelor și datoriilor cu ocazia nașterii lor (adică, cel mai des în momentul transferului de proprietate, reprezentat de momentul facturării) și nu la încasarea sau plata acestora;
rezultatul financiar al perioadei de gestiune trebuie să cuprindă toate veniturile și cheltuielile care se referă la acea perioadă, pe măsură ce se produc sau se câștigă și nu pe bază de încasări sau plăți. De exepmlu, venitul din vânzarea producției, mărfurilor se va înregistra în momentul livrării producției sau mărfurilor sau venitul din prestarea serviciilor se înregistrează în momentul prestării serviciilor, și nu în momentul semnării contractului sau în momentul plății efective valorii serviciului prestat.
utilizarea conturilor de regularizare (cheltuieli anticipate, venituri anticipate);
menționarea cheltuielilor și veniturilor privind perioadele anterioare [18, p. 29]
Deci, principiul conatbilității de angajamente este utilizat pentru constatarea în contabilitate a veniturilor, cheltuielilor, creanțelor, datoriilor, dar este opus principiului constatării mijloacelor bănești, pentru care se utilizează metoda de casă. Tot în baza metodei de casă se întocmește și raportul privind fluxul mijloacelor bănești ce are ca bază datele conturilor de mijloace bănești pentru perioada de gestiune, reflectate în registrele de evidență. Toate încasările și plățile mijloacelor bănești și ale echivalentelor acestora se contabilizează în sumele încasate efectiv în casierie sau înregistrate în conturile contabile. Plățile mijloacelor bănești se reflectă la sumele plătite efectiv din casierie sau virate din conturile bancare. În atare schemă, operațiunile se consideră finalizate în ziua când au fost suportate cheltuielile efective sau au fost primiți bani reali în casierii sau în conturi la bănci. Aceasta este important deoarece constatarea veniturilor în baza contabilității de angajamente nu reflecta informația reală privind capacitatea de plată a întreprinderii.
Potrivit Principiului prudenței nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv și a cheltuielilor, ținâd cont de riscurile și pierderile posibile generate de desfășurarea activității în anul curent sau anterior. Altfel spus, prudența constă în contabilizarea oricărei pierderi probabile și în necontabilizarea profiturilor separate, chiar dacă acestea sînt foarte probabile [18, p. 28] Deoarece și acest principiu relevă evaluarea activelor (supraevaluarea elementelor de activ), acesta nu este aplicabil în domeniul contabilității mijloacelor bănești.
Conform principiului prioritatății conținutului asupra formei operațiile economice și alte fenomene trebuie să fie contabilizate și prezentate în rapoartele financiare, în primul rînd, în conformitate cu conținutul și realitatea financiară a acestora, dar nu numai potrivit formei lor juridice.
Principiul priorității conținutului asupra formei a apărut deoarece modalitățile concrete de aplicabilitate într-un sistem contabil național a principiilor contabile generează un anumit raport dintre realitatea economică și aparența juridică. În general, analiștii susțin necesitatea priorității realității economice în fața aparenței juridice. Aplicarea în practică a acestui principiu presupune înregistrarea în contabilitate a evenimentelor, proceselor și fenomenelor din viața unei întreprinderi în conformitate cu natura lor economică și cu realitatea financiară, prioritar, aparenței juridice.
Importanța relativă (esențialitatea) prevede că în rapoartele financiare trebuie să fie dezvăluită toată informația esențială pentru utilizatorii rapoartelor financiare din punctul de vedere al posibilității utilizării acesteia pentru diferite evaluări și luarea deciziilor. Informația se consideră esențială în cazul cînd lipsa sau insuficiența acesteia poate să influențeze deciziile utilizatorilor adoptate de ei în baza rapoartelor financiare. În același timp în cazul cînd informația sau gradul de exactitate a acesteia nu are o importanță mare pentru utilizatorii de rapoarte financiare, ea se consideră neesențială. De exemplu, rapoartele financiare publicate ale unor întreprinderi mari pot fi exprimate în mii lei (inclusiv posturile referitoare la mijloacele bănești), întrucît sumele neînsemnate nu influențează procesul de luare a deciziilor. Aplicarea principiului esențialității are menirea să contribuie la simplificarea lucrărilor de prelucrare a informației și întocmire a rapoartelor financiare.
Conceptele și principiile contabile urmează a fi aplicate nu izolat unul față de altul, dar într-un mod complex. Nerespectarea acestora denaturează informația privind situația patrimonială și financiară a întreprinderii și se consideră ca o încălcare a regulilor de ținere a contabilității și de întocmire a rapoartelor financiare. Respectarea conceptelor și principiilor contabile fundamentale este importantă pentru asigurarea veridicității, complementarității și credibilității la nivel internațional a informațiilor financiare [36, p. 334].
2 Contablitatea mijloacelor bănești în S.R.L. “Abilitate Agro”
2.1 Contabilitatea mijloacelor bănești în casă
Întreprinderile, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare, în procesul activității sânt obligate să efectueze decontări cu persoanele juridice și fizice prin virament. De aceea întreprinderile păstrează mijloacele bănești în conturile bancare.
Totodată pentru efectuarea decontărilor curente întreprinderilor li se permite să aibă disponibilități bănești în numerar. Încasarea și păstrarea numerarului, precum și decontările în numerar se efectuează la întreprindere prin casierie.
În casierie se permite păstrarea mijloacelor bănești pentru scopuri gospodărești, delegarea salariaților în scopuri de serviciu etc. în limita stabilită de către banca comercială la care întreprinderea are cont bancar.
Păstrarea mijloacelor bănești în casierie în sume mai mari decât limita stabilită (100000 lei) se permite în perioada achitării salariilor și indemnizațiilor pentru incapacitatea temporară de muncă, eliberării numerarului sub formă de avansuri și în alte scopuri, dar pe un termen de cel mult 3 zile lucrătoare, inclusiv ziua primirii banilor de la bancă.
Conform Normelor pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii Moldova, întreprinderile eliberează numerarul spre decontare în mărimea și termenele stabilite de conducătorul întreprinderii, dar pe o perioadă nu mai mare de o lună. Numerarul eliberat spre decontare, dar neutilizat, trebuie restituit în casieria întreprinderii în curs de 3 zile după expirarea termenului pentru care a fost eliberat. Persoanele care au primit numerar spre decontare sânt obligate să prezinte în contabilitatea întreprinderii o dare de seamă cu anexarea actelor doveditoare privind sumele utilizate.
În casieria întreprinderii banii în numerar pot fi primiți din contul bancar, din vânzările în numerar a produselor, mărfurilor și serviciilor, în urma rambursării avansurilor neutilizate de către titularii de avans, sub formă de despăgubiri din partea gestionarilor și în alte cazuri.
Operațiunile de casă se perfectează prin documente, formularele-tip interdepartamentale ale căror se aprobă de Biroul Național de Statistică, de comun acord cu Banca Națională și Ministerul Finanțelor, în mod obligator aplicate, fără schimbări, în toate întreprinderile, indiferent de subordonarea lor departamentală și formele de proprietate.
Casierul primește numerarul în casierie din contul bancar în baza cecului bancar, întocmit de către contabilul-șef sau altă persoană numită de acesta. În cec se indică denumirea emitentului, numele și prenumele mandatului, suma solicitată în cifre și în litere. Verso-ul cecului cuprinde suma divizată după destinație (remunerarea muncii, avans, cheltuieli gospodărești, etc.), semnăturile emitentului (prima – a conducătorului, iar a doua – a contabilului-șef sau a altor persoane cu dreptul de a pune semnătura respectivă) adeverite prin ștampila întreprinderii, datele din buletinul de identitate al persoanei care primește numerarul.
Cecul este ordinul scris al plătitorului băncii sale privind transferarea sumei indicate în cec din numerar în contul beneficiarului, care poate fi destinatarul cecului sau persoana menționată în cec. Cecul este utilizat atât de către persoanele fizice cât și juridice la decontările pentru mărfurile livrate, servicii prestate sau pentru alte plăți.
Termenul de prezentare al cecului din carnetul de cecuri cu limită de sumă de către beneficiarul de cec spre plată la bancă este de 10 zile, ziua eliberării nu se ia în calcul.
Cecul prezentat mai târziu de termenul stabilit nu se primește spre executare. Schimbul cecului pe bani în numerar de către beneficiarul de cec nu se admite.
Carnetul de cecuri se obține de la bancă prin prezentarea cererii și se păstrează în casierie cu disponibilul bănesc. În cazul pierderii cecului sau carnetului de cecuri, se anunță banca la termenii stabiliți. Pentru obținerea carnetului de cecuri se prezintă documentele:
cererea;
dispoziția de plată privind virarea banilor în contul carnetului de cecuri;
buletin de identitate pentru persoanele fizice.
La întocmirea carnetului de cecuri cu limită de sumă, care se utilizează la majoritatea întreprinderilor, funcționarul băncii verifică prezența tuturor cecurilor în carnetul de cecuri. Indică pe versoul copertei termenul de valabilitate al carnetului de cecuri, prezența cecurilor de la numărul ____ până la numărul ____, denumirea emițătorului de cec, numărul contului personal al acestuia, limita totală a sumei în cifre și litere, data emiterii carnetului.
Dacă a fost îndeplinit un cec greșit, atunci el nu se decupează, ci doar se scrie pe el „Greșit”. Partea decupabilă a cecului rămâne la bancă, iar chitanța (cotorul) cecului întreprinderii pe care se indică suma. Pe partea verso a cecului se indică necesitatea pentru primirea sumei.
Primirea banilor în numerar se mai efectuează prin dispoziții de încasări, semnate de contabilul-șef sau altă persoană împuternicită de acesta.
Conform anexei 1, dispoziția de încasare numărul 434 adeverește faptul că pe data de 25 decembrie în casieria S.R.L. „Abilitate-Agro” a fost depusă suma de 130000 lei din contul curent în valută națională deschis la Banca Socială. Codul fiscal al S.R.L.-ului – 1003602014065. În document nu este indicat contul corespondent al contului la care se referă documentul (241 „casa”) – 242. De asemenea, nu se precizează scopul pentru care s-a încasat numerarul: pentru achitarea salariilor lucrătorilor. Valabilitatea documentului este determinată de semnătura casierului, a contabilului-șef și amprenta ștampilei.
Numerarul din casierie se ridică pentru achitarea salariilor și indemnizațiilor, acordarea avansurilor spre decontare titularilor de avans.
Conform Normelor pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii Moldova, la eliberarea numerarului din casierie se întocmește dispoziția de plată, sau alte scripte întocmite în modul corespunzător (borderouri de plăți, cereri de eliberare a numerarului, conturi etc.) cu aplicarea ștampilei cu atributele dispoziției de plată. Scriptele de eliberare a numerarului trebuiesc să fie semnate de conducătorul și contabilul-șef ai întreprinderii sau de alte persoane împuternicite.
În dispoziția de plată numărul 272 (anexa 2) este indicat că s-a eliberat domnului Antociuc Vasile suma de 800 lei în baza ordinului numărul 41. Documentul a fost întocmit pe data de 24 decembrie 2008 și e veridic în baza semnăturilor conducătorului, contabilului-șef, a persoanei care primește mijloacele bănești și a casierului.
Salariile, premiile, indemnizațiile, bursele și alte plăți pot fi eliberate în baza listelor de plată (anexa 3), fără a se mai întocmi dispoziții de plată. În lista de plată anexată este indicat codul fiscal al entității, denumirea acesteia, suma totală eliberată pentru plata salariilor în cifre și în litere, data eliberării salariilor – 24 decembrie 2008. Documentul este autentificat în baza semnăturilor directorului entității, a contabilului-șef și a casierului care a eliberat suma. Pe partea opusă este scrisă lista angajaților ce urmează să primească salariul. În dreptul fiecărui salariat este indicată suma salariului și semnătura acestora.
Primirea și eliberarea banilor prin intermediul dispozițiilor de încasare și de plată poate fi efectuată numai în ziua întocmirii acestora.
Evidența mișcării banilor în casierie se duce de către casier în Registrul de casă (anexa 4), unde se ține evidența tuturor încasărilor și eliberărilor de numerar. Registrul de casă se întocmește în două exemplare. Primul exemplar rămâne în casierie, iar al doilea se detașează de la registru și servește casierului drept raport, care împreună cu documentele anexate se prezintă în contabilitate.
În baza registrului de casă anexat putem constata că pe data de 24 decembrie 2008 s-au efectuat 14 operațiuni, dintre care două intrări de mijloace bănești (la una din ele a fost anexat documentul primar (anexa 1) și 12 încasări (două din care au fost confirmate prin anexele 2 și 3). Rulajul debitor este de 130415 lei, iar cel creditor – de 137072,15 lei. Soldul la începutul zilei este de 7252,11, iar după efectuarea tuturor încasărilor și plăților soldul final a fost de 594,96. Pentru ziua următoare – 25 decembrie 2008 – în registrul de casă această sumă va fi soldul inițial.
Pentru evidența sintetică a numerarului în casierie în este destinat contul de activ 241 „Casa”. Acest cont generalizează informația privind existența și mișcarea mijloacelor bănești în valută națională și străină în casierie. În debitul contului se înregistrează intrările mijloacelor bănești în casieria întreprinderii, iar în credit – cheltuielile sau ieșirile de mijloace bănești din casierie în baza documentelor justificate întocmite.
Soldul contului este debitor și reprezintă numerarul existent în casieria întreprinderii la sfârșitul perioadei de gestiune.
La contul 241 „Casa” pot fi deschise următoarele subconturi:
2411 „Casa în valută națională”
2412 „Casa în valută străină”
2413 „Mijloace bănești în numerar legate”
Ultimul subcont se deschide în cazurile sechestrării numerarului din casieria întreprinderii, blocării, gajării și în cazuri similare.
Având în vedere faptul că la S.R.L. „Abilitate-Agro” nu se efectuează tranzacții în valută străină și nu au fost cazuri de sechestrare a numerarului, nu a fost necesară deschiderea altor subconturi, decît subcontul 2411 „Casa în valută națională”.
Datele operațiunilor economice reflectate în documentele primare trebuie să fie înregistrate ulterior în scopul grupării care răspunde nevoilor gestiunii. În acest scop se utilizează registrele contabile. Acestea reprezintă tabele speciale care îmbracă forma sa și au conținut în funcție de cerințele controlului și sistematizării informației.
Utilizarea diverselor registre este condiționată de volumul și specificul obiectelor contabilizate, caracterul de masă al operațiunilor economice, modul de înregistrare și prelucrare a informației economice, etc. Aceste particularități influențează asupra construirii registrelor contabile.
Prin forma contabilității se înțelege o anumită organizare și construire a sistemelor de registre contabile în scopurile controlului curent asupra stării și mișcării mijloacelor și surselor de venituri și cheltuieli și obținerii informației necesare pentru întocmirea rapoartelor financiare.
În contabilitatea S.R.L. „Abilitate-Agro” este utilizată forma de evidență automatizată. Pentru a lucra mai ușor și mai eficient cu generalizarea documentelor primare se utilizează anumite forme de registre sintetice și analitice pe fiecare cont în parte numite „Registrul soldurilor și rotațiilor” elaborate în programul contabil „Universal accounting”.
Scopul principal al evidenței contabile constă în crearea informației financiare, care ar putea satisface cerințele economiei de piață, ar reflecta schimbările stării financiare și rezultatului activității întreprinderilor. Utilizarea acestui program de evidență contabilă în cadrul S.R.L. “Abilitate-Agro” asigură atingerea cu succes a acestui scop, accelerarea și simplificarea prelucrării informației. Forma automatizată a contabilității a ridicat la un nivel mai înalt procesul de înregistrare a operațiunilor economice, operativitatea și calitatea informației obținute. Prin introducerea unică a informației se asigură unitatea bazei informaționale și un proces tehnologic automatizat complet de prelucrare a informației.
Forma automatizată de evidență a mijloacelor bănești în S.R.L. „Abilitate-Agro” se organizează în felul următor: mai întâi datele din documentele primare se introduc la computer, unde, cum am mai evidențiat se formează baza informațională respectivă pe fiecare cont. De exemplu la contul 241 „Casa” se introduc datele corespunzătoare din dispozițiile de plată și de încasare. Totodată în baza de informații a computerului se va fixa și înregistrările duble aferente acestor conturi. Apoi datele introduse sunt verificate de către contabil. După prelucrarea acesteia la computer se formează informația rezultat, care se extrage din memoria computerului sub formă de diferite registre, la cererea utilizatorilor.
Anexa 5 reprezintă Registrul soldurilor și rotațiilor, utilizat pentru evidența sintetică și analitică a mijloacelor bănești în casierie. Acest registru este sub formă de tabel. În prima coloană a tabelului sunt indicate subconturile deschise la contul aferent registrului. (în registrul aferent contului 241 ”Casa” a fost decshis un singur subcont – 2411 „Casa în valută națională”). Pentru următoarele trei coloane (Sold inițial, Rulajul, Sold final) le revine încă cîte două coloane – Dt, Ct – pentru indicarea sumelor pe debitul sau creditul contului. Ultimele trei coloane sunt destinate pentru a preciza contul analitic corespondent, denumirea contului analitic și conținutul faptei economice. Ordinea înregistrărilor duble este determinată de simbolul contului corespondent, și nu de data la care faptele economice au avut loc, aceasta din urma nefiind prezentată în regsitru, fapt ce contravine articolului 23 din Legii contabilității, conform căruia în registrele contabile trebuie să fie indicată data efectuării faptei economice. Perioada pentru care sunt indicate faptele economice la contul 241 „Casa” este este luna decembrie 2008. În acest timp au fost înscrise următoarele înregistrări duble:
1. S-a acordat avans angajatului Antociuc Vasile (anexa 5):
debit contul 227 „Creanțe pe termen scurt ale personalului”, subcontul 2 „Creanțe pe termen scurt ale titularilor de avans” – 50002 lei,
credit contul 241 „Casa”, subcontul 1 „Casa în valută națională” – 50002 lei.
2. Încasarea mijloacelor bănești în numerar din contul curent în valută națională (anexa 5):
debit contul 241 „Casa”, subcontul 1 „Casa în valută națională” – 263000 lei,
credit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 1 „Mijloace bănești nelegate” – 263000 lei.
3. Primirea avansurilor pe termen scurt în numerar de la cumpărători (anexa 5):
debit contul 241 „Casa”, subcontul 1 „Casa în valută națională” – 24510 lei,
credit contul 523 „Avansuri pe termen scurt primite”, subcontul 3 „??????” – 24510 lei.
4. Achitarea salariului lucrătorului Antonciuc Emilia (anexa 5):
debit contul 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii”, subcontul 1 „Datorii privind retribuirea muncii” – 1089 lei,
credit contul 241 „Casa”, subcontul 1 „Casa în valută națională” – 1089 lei.
Pentru prezentarea unei informații mai generalizatoare se utilizează Cartea Mare. Aceasta este un registru sistematic contabil obligatoriu, utilizat pentru înscrierea lunară, directă sau prin gruparea pe conturi corespondente a înregistrărilor efectuate în registrele sintetice. Astfel se stabilește situația fiecărui element patrimonial la un moment, respectiv, soldul inițial, rulajele debitoare și creditoare și soldul final. Registrul Cartea Mare deține un rol important în sistematizarea și structurarea rulajelor fiecărui cont contabil pe conturi corespondente.
Rulajul debitor și creditor al fiecărui cont se prezintă desfășurat. Aceasta permite a concretiza plenititudinea și corectitudinea înregistrării operațiunilor economice la sfârșitul lunii. Rulajul debitor al tuturor conturilor efectuate în cursul lunii, înscrise în Cartea mare, trebuie să fie egal cu totalul rulajului creditor al acestor conturi.
Cartea Mare se deschide pe un an pentru fiecare cont sintetic utilizat la întreprindere. Deoarece în S.R.L. „Abilitate-Agro” are loc ținerea evidenței contabile automatizat, Cartea Mare se întocmește în mod operativ. Doar prin înregistrarea informației primare are loc înscrierea acesteia în toate documentele generalizatoare, inclusiv în Cartea Mare. În anexa 6 este prezentată Cartea Mare pentru contul 241 „Casa”. Pe fiecare document de acest tip este indicat denumirea entității, numărul contului pentru care este întocmit, perioada solicitată. Primele coloane servesc pentru indicarea numărului de rînd, a anului și lunii. Fiecărei luni ii este rezervat cîte un rînd. Următoarele coloane indică conturile creditoare corespondente cu contul Cărții Mari, Rulajul debitor al contului respectiv pe fiecare lună, conturile debitoare corespondente și Rulajul creditor lunar. În ultima coloană se înscrie suma soldului final la finele fiecărei luni. Prima cifră din ultima coloană servește pentru a indica soldul inițial al contului la 1 ianuarie.
Conform registrului Cartea Mare la contul 241 „Casa” se constată că la întreprindere au mai avut loc următoarele tipuri de fapte economice pe parcursul anului 2008:
1. În luna iunie s-a înregistrat restituirea în casierie a avansului neutilizat (anexa 6):
debit contul 241 „Casa” – 68000 lei,
credit contul 227 „Avansuri pe termen scurt ale personalului” – 68000 lei.
2. În luna septembrie s-au transmis mijloace bănești în numerar din casierie la conturile curente în valută națională (anexa 6):
debit contul 242 „Conturi curente în valută națională” – 200 lei,
credit contul 241 „Casa” – 200 lei.
Pentru a verifica corectitudinea și plenitudinea înregistrărilor în Cartea Mare, cît și în registrul soldurilor și rotațiilor este necesar de a compara rulajele contului 241 „Casa” din Cartea Mare pentru luna decembrie cu totalul coloanei „Rulajul” din registrul soldurilor și rotațiilor. Se constată că acestea coincid – atît rulajul debitor (287510) cît și cel creditor (287379) al contului 241 „Casa” pentru luna decembrie din Cartea Mare coincide cu totalul rulajelor aceluiași cont din registrul soldurilor și rotațiilor.
Este necesar de nominalizat faptul ca un neajuns al contabilității mijloacelor bănești în casierie a S.R.L. „Abilitate-Agro” este faptul că în documentele primare lipsesc unele elemente – conturile corespondente, semnătura contabilului-șef, dar Conform modificărilor din Legea contabilității din 27.04.2007 entitatea de sine stătător decide modul de semnare a documentelor de casă, de decontări și de bancare. Acum sunt posibile două variante:
sau le semnează numai conducătorul;
sau le semnează persoanele care au dreptul la I și a II semnătură.
Deci, lipsa semnăturii contabilului-șef nu este o încălcare a legislației, deoarece este prezentă semnătura conducătorului.
2.2 Contabilitatea mijloacelor bănești în contul current în valuta națională
Toate întreprinderile, indiferent de forma juridică de organizare a acestora, sînt obligate să păstreze mijloacele bănești temporar libere în instituțiile bancare.
La cererea agentului economic, băncile comerciale pot deschide diferire tipuri de conturi bancare: conturi curente, conturi de depozit, conturi de împrumut, conturi provizorii, precum și conturi pentru tranzacții în valută națională.
Pentru păstrarea mijloacelor bănești libere, efectuarea plăților și încasărilor întreprinderile deschid conturi curente la băncile comerciale, prin care sînt efectuate operațiuni de decontare. Conform legislației în vigoare fiecare agent economic poate deschide mai multe conturi curente în valută națională în diferite bănci, indiferent de amplasarea teritorial-administrativă a acestuia.
Instituția bancară poate deschide agentului economic un cont provizoriu care are un caracter temporar și este destinat acumulării mijloacelor bănești pentru formarea sau majorarea capitalului statutar al întreprinderii.
Operațiunile economice pot fi efectuate în contul curent numai după înregistrarea acestui cont la inspectoratele fiscale de stat teritoriale.
În scopul deschiderii unui cont curent agentul economic rezident prezintă la instituția bancară următoarele documente:
Cererea de deschidere a contului, după un formular tipizat;
Copia certificatului de înregistrare a întreprinderii sau alte documente care confirmă înregistrarea de stat conform legislației în vigoare;
Copia statutului, regulamentului sau contractului de constituire etc.;
Copia certificatului de atribuire a codului fiscal, în cazul cînd legislația prevede atribuirea acestuia;
Fișa cu specimene de semnături și amprenta ștampilei;
Extrasul din Registrul Comercial de Stat ce confirmă persoana autorizată să administreze întreprinderea;
Alte documente la cererea băncii;
Copiile documentelor prezentate trebuie autentificate notarial.
Persoanele juridice nerezidente, la deschiderea contului curent, prezintă de asemenea copia documentului care confirmă statutul legal în Republica și copia documentului care confirmă înregistrarea de stat în de proveniență.
La deschiderea contului curent între titularul de cont și instituția bancară se încheie un contract privind deservirea de casă și decontările.
Banca comercială efectuează încasarea și virarea mijloacelor bănești din contul curent în succesiunea și mărimea în care au fost primite documentele de decontare respective.
Mijloacele bănești se încasează în conturile curente în valută națională din vînzarea produselor, din prestarea serviciilor, din casierie, sub formă de credite bancare și împrumuturi etc. Utilizarea acestora se efectuează pentru achitarea datoriilor față de furnizori, antreprenori, bănci, buget, organele de asigurări sociale și de asistență medicală, personal și alți creditori; pentru deschiderea conturilor de depozit și speciale la bănci; pentru eliberarea numerarului în casierie și efectuarea altor operațiuni.
Decontările între agenți economici se efectuează prin transfer de credit sau debitare directă. Transferul de credit reprezintă o serie de operațiuni care începe prin emiterea de către emitent a ordinului de plată și executarea de către banca plătitoare a acestuia în scopul punerii la dispoziția beneficiarului a unei sume de mijloace bănești și se finalizează prin înregistrarea de către banca beneficiară a sumei respective în contul beneficiarului.
Transferul de credit se efectuează în baza ordinului de plată întocmit de către emitentul acestuia. Ordinul de plată utilizat la efectuarea transferului de credit în lei moldovenești se întocmește în conformitate cu Modul de completare a ordinului de plată în lei moldovenești.
Ordinul de plată anexat (anexa 7) cu numărul 119 (acest număr poate avea maxim 10 simboluri) indică faptul că S.R.L. „Abilitate-Agro” plătește în favoarea S.R.L. „Bord” suma de 12933 lei. Plătitorul este deservit de banca comercială „Banca Socială” cu codul BSOCMD2X726, iar benefiaciarul – de „Banca de Economii”, codul căreia este BECOMD2X648. Beneficiarul S.R.L. „Bord” are contul bancar 225154849837 și codul fiscal 1003602015752, iar plătitorul S.R.L. „Abilitate-Agro” – contul bancar 222472600335 și codul fiscal 1003602014065. Plata s-a efectuat pentru achitarea datoriei privind facturile comerciale apărute la S.R.L. „Abilitate-Agro” la procurarea de la S.R.L. „Bord” a pieselor de schimb, conform facturii din 4 decembrie 2008. Tipul transferului, indicat cu litera majusculă „N” în pătrat, este normal (pentru transferul urgent se indică cu litera majusculă „U”). Este aplicată semnăturile și ștampila emitentului („Abilitate-Agro”) care trebuie să corespundă specimenelor din “Fișa cu specimene de semnături și amprenta ștampilei”. Data primirii și data executării ordinului de plată de către banca plătitoare este 4 decembrie 2008. Se aplică semnătura funcționarului responsabil al băncii plătitoare.
Transferul de credit poate fi efectuat atît în lei moldovenești cît și în valută străină, conform prevederilor actelor normative în vigoare. În funcție de specificul utilizării, transferul de credit se clasifică în transfer ordinar (în scopul efectuării tuturor plăților, care nu se referă la bugetul public național) și transfer bugetar (pentru efectuarea plăților care se referă numai la bugetul public național).
În cazul perceperii în mod incontestabil a mijloacelor bănești din contul curent în favoarea conturilor bugetului de stat, bugetelor unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor finanțate de la buget se emite ordinul incaso de către persoana abilitată prin lege cu acest drept. Plătitori în baza ordinului incaso sînt persoanele juridice și fizice care practică activitate de antreprenoriat și care, conform legislației fiscale, sunt obligate să achite la buget orice impozite și taxe, penalitățile și amenzile respective.
Ordinul incaso se emite în limba de stat și se înaintează atît la contul deschis în lei moldovenești cît și la contul deschis în valută străină, în dependență de contul și valuta indicată în ordinul incaso.
În anexa 8 este prezentat ordinul incaso cu numărul 570000370 din 20 noiembrie 2008 în baza căruia din contul bancar 222472600335 al S.R.L. „Abilitate-Agro”, cod fiscal 1003602014065, a fost transferată suma de 13098,43 lei. Drept bază pentru întocmirea acestui ordin incaso servește actul legislativ – Titlul V al Codului Fiscal și faptul că entitatea avea restanțe contribuțiilor de asigurări sociale de stat la suma respectivă.
Banca plătitoare trece la scăderi suma totală sau parțială (în cazul cînd suma mijloacelor bănești din cont nu este suficientă) înscrisă în ordinul incaso în ziua primirii acestuia spre executare.
Încasarea mijloacelor bănești în contul curent poate fi efectuat în baza ordinului de plată. În anexa 9 este prezentat ordinul de plată cu numărul 1030, care confirmă faptul că S.R.L. „Abilitate-Agro” este beneficiar al sumei de 600000 lei din bugetul de stat cu codul fiscal 1006601000288. Mijloacele bănești au fost transferate din contul trezorerial 240100501690100 al băncii Ministerului Finanțelor – Trezoreria centrală cu codul TREZMD2X în contul curent al S.R.L. „Abilitate-Agro” cu numărul 222472600335, deservit de banca comercială „Banca socială”. Tipul transferului este normal. Data emiterii și data executării ordinului de plată este 10 decembrie 2008. Veridicitatea efectuării acestei plăți este bazată pe semnătura funcționarului responsabil al băncii și ștampila.
O altă modalitate de înregistrare a mijloacelor bănești este debitarea directă. Debitarea directă este practicată la încasarea plăților datorate de consumatori furnizorilor de bunuri și servicii. Documentul de plată în baza căruia se efectuează debitarea directă este cererea de plată. Totodată pentru a încasa mijloacele bănești prin debitare directă mai este necesar ca beneficiarul să emită angajamentul privind debitarea directă și plătitorul – mandat de debitare directă. Angajamentul privind debitarea directă este acordul încheiat între beneficiar și banca beneficiară, ce cuprinde obligațiile acestora în cadrul utilizării debitării directe și în baza căruia banca beneficiară efectuează creditarea contului bancar al beneficiarului. Mandatul de debitare directă este un act juridic prin care plătitorul acordă o împuternicire unui anumit beneficiar pentru a emite cereri de plată, precum și băncii plătitoare pentru a-i debita contul cu sumele indicate în cererile de plată.
Pentru operațiile efectuate de către clienții săi banca încasează comision. Exista foarte multe tipuri de comisioane bancare, dintre care amintim: comision de gestionare a creditelor sau a conturilor, comision de finanțare, comision de gestiune, comision pentru efectuarea operațiunilor in numerar, comision pentru operațiuni de cont curent. Documentul ce confirmă aceste rețineri din contul curent al clienților este borderoul notelor de plată.
Borderoul notelor de plată anexat (anexa 10) confirmă rețineri de mijloace bănești din contul plătitorului S.R.L. „Abilitate-Agro” în sumă de 5 lei de către banca care îl deservește, „Banca socială” filiala Fălești. Operația pentru care s-a executat acest comision este transferul sumei de 12933 lei în favoarea S.R.L. „Bord”, în baza ordinului de plată din anexa 7, analizat anterior. Ca și la celelalte documente eliberate de bancă, este indicat codurile fiscale ale plătitorului și beneficiarului, conturile acestora. Deoarece operațiunea pentru care s-a plătit acest comision a fost efectuată numai în cadrul băncii, codul filialei plătitoare și celei beneficiare coincide (BSOCMD2X726). Numărul acestei note de plată este 07. A fost efectuată pe data de 4 decembrie 2008. În borderou se mai indică înregistrarea dublă întocmită la bancă: se debitează contul 222472600335 și se creditează contul beneficiarului (de fapt, beneficiar este însăși banca ce deservește contul) – 467772615, adică este formula inversă celeia care se întocmește la întreprindere, deoarece pentru bancă suma încasată reprezintă o micșorare a datoriei față de client și se înregistrează în debitul contului de pasiv al clientului în bancă, iar pentru întreprindere suma depusă este o diminuare a valorii mijloacelor bănești din contul acesteia la bancă, adică se înscrie în creditul contului de activ 242.
Întreprinderea primește de la bancă periodic, de obicei după fiecare tranzacție bancară, extrase de cont cu anexarea la ele a documentelor, în baza cărora au fost întocmite înregistrările în extrasul de cont. Extrasul de cont este un document bancar care prezintă titularului de cont descifrarea mișcărilor pe contul curent și permite verificarea egalității soldului final debitor de pe contul contabil din registrul contabil cu soldul final pe contul bancar indicat în ultimul extras de cont, iar documentele anexate – veridicitatea mișcărilor pe contul curent efectuate de către bancă.
Extrasul de cont din anexa 11 indică sumele de intrări și ieșiri din contul curent în valută națională cu numărul 222472600335 al titularului de cont S.R.L. „Abilitate-Agro” de pe 2 pînă pe 4 decembrie 2008. Soldul inițial (la începutul zilei de 2 decembrie 2008) era de 360754,76 lei (în extrasul de cont precedent această sumă era soldul final), iar în urma efectuării a 2 operațiuni din această perioadă soldul final reprezenta 347816,76 lei. Pentru fiecare operațiune este prezentat numărul acesteia, codul băncii, contul corespondent al contului nominalizat (222472600335), numărul documentului primar în baza căruia s-au încasat sau s-au eliberat mijloacele bănești și suma, care în extras se indică pe debit, dacă au fost ieșiri de mijloace bănești sau pe credit, daca s-au efectuat intrări de mijloace bănești în contul curent. Printre înregistrările indicate în extrasul de cont se găsesc acelea la care am anexat documentele primare analizate anterior: borderoul notelor de plată (anexa 10) – operațiunea 1 și ordinul de plată (anexa 7) – operațiunea a doua din extras.
Pentru generalizarea informației privind existența și mișcarea mijloacelor bănești în valută națională, înregistrate în contul curent al întreprinderii la bancă este destinat contul de activ 242 „Conturi curente în valută națională”. În debitul acestui cont se reflectă încasarea mijloacelor bănești în valută națională, iar în credit – utilizarea lor. Soldul acestui cont este debitor și reprezintă suma mijloacelor bănești în contul curent în valută națională la finele perioadei de gestiune.
Registrul sintetic și analitic al contului 242 „Conturi curente în valută națională” este reprezentat în anexa 12. Modul de întocmire a acestuia este la fel ca a registrului soldurilor și rotațiilor la contul 241 „Casa”. Datele corespunzătoare se introduc la computer din extrasele de cont și ordinele de plată. În prima coloană a registrului sunt indicate conturile analitice deschise la contul sintetic 242 „Conturi curente în valută națională”. La acest cont a fost deschis un singur cont analitic – 2421 „Mijloace bănești nelegate”.
Registrul e întocmit pentru faptele economice efectuate în luna decembrie a anului 2007. În acesta este indicat soldul inițial de 356538,35 lei, iar în urma înregistrării operațiunilor din luna decembrie, soldul contului 242 „Conturi curente în valută națională” era 422040,46 lei. Sumele de intrări sau ieșiri de mijloace bănești din contul curent sunt indicate în coloana „Rulajul” – în debit pentru sumele înregistrate în contul curent sau pe credit – pentru cele eliberate, cu indicarea pentru fiecare sumă a simbolului contului analitic corespondent în coloana „Cont”.
Conform anexei 12 putem relata că în luna decembrie 2008 în cadrul S.R.L. „Abilitate-Agro” au fost efectuate următoarele tipuri de înregistrări duble:
1. S-au încasat în contul curent în valută națională mijloace bănești pentru bunurile vîndute fabricii „Avicola Nord” S.A. Fălești (anexa 12):
debit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 1 „Mijloace bănești nelegate” – 160000 lei,
credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt privind facturile comerciale”, subcontul 1 „Facturi de primit din ” – 160000 lei.
2. Acordarea avansurilor pe termen scurt societății cu răspundere limitată „Agarista Agricola” (anexa 12):
debit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”, subcontul 1 „Avansuri pe termen scurt acordate în ” – 21646,59 lei.
credit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 1 „Mijloace bănești nelegate” – 21646,59 lei,
3. Restituirea unei părți din avansul pe termen scurt acordat anterior societății cu răspundere limitată „Vamelidas Nord” (anexa 12):
debit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 1 „Mijloace bănești nelegate” – 260000 lei,
credit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”, subcontul 1 „Avansuri pe termen scurt acordate în ” – 260000 lei.
4. Restituirea sumei avansului neutilizat de angajat în contul curent (anexa 12):
debit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 1 „Mijloace bănești nelegate” – 78000 lei,
credit contul 227 „Creanțe pe termen scurt ale personalului”, subcontul 2 „Creanțe pe termen scurt ale titularilor de avans” – 78000 lei.
5. Eliberarea mijloacelor bănești din contul curent cu înregistrarea acestora în casierie (anexa 12):
debit contul 241 „Casa”, subcontul 1 „Casa în valută națională” – 263000 lei,
credit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 1 „Mijloace bănești nelegate” – lei.
6. Achitarea datoriei față de organele de asigurări sociale (anexa 12):
debit contul 533 „Datorii privind asigurările”, subcontul 1 „Datorii față de Fondul Social” – 4150 lei,
credit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 1 „Mijloace bănești nelegate” – 4150 lei.
7. Achitarea datoriei față de Compania Națională de Asigurări Medicale (anexa 12):
debit contul 533 „Datorii privind asigurările”, subcontul 1 „Datorii față de Fondul Social” – 13280 lei,
credit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 1 „Mijloace bănești nelegate” – 13280 lei.
8. Achitarea datoriei privind TVA la buget (anexa 12):
debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 2 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată” – 308983 lei,
credit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 1 „Mijloace bănești nelegate” – 308983 lei.
9. S-a achitat comisionul pentru deservirea contului (anexa 12):
debit contul 713 „Cheltuieli generale și administrative”, subcontul 9 „Alte cheltuieli generale și administrative” – 3727 lei,
credit contul 242 „Conturi curente în valută națională”, subcontul 1 „Mijloace bănești nelegate” – 3727 lei.
Totalurile registrului soldurilor și rotațiilor (anexa 12) trebuie să corespundă datelor din Cartea Mare (anexa 13) pentru luna decembrie. Astfel, din datele Cărții Mari soldul final al lunii precedente (noiembrie) trebuie să fie egal cu soldul inițial înscris în registrul soldurilor și rotațiilor lunii decembrie – 356538,35. Rulajul debitor (1897600), cel creditor (1832097,89) și soldul final al contului 242 „Conturi curente în valută națională” pentru luna decembrie (422040,46) de asemenea coincid. Aceasta demonstrează deplinătatea înscrierilor în registrul soldurilor și rotațiilor, cît și în Cartea Mare.
Conform datelor din Cartea Mare se constată că la entitate au mai avut loc următoarele tipuri de înregistrări duble:
1. În luna septembrie s-au transmis mijloace bănești în numerar din casierie la conturile curente în valută națională (anexa 13):
debit contul 242 „Conturi curente în valută națională” – 200 lei,
credit contul 241 „Casa” – 200 lei.
2. În luna octombrie a fost înregistrate mijloace bănești primite cu titlu gratuit:
debit contul 242 „Conturi curente în valută națională” – 107314,54 lei,
credit contul 622 „Venituri din activitatea financiară” – 107314,54 lei.
La finele anului soldul final al mijloacelor bănești din conturile curente era de 422040,46.
2.3 Contabilitatea altor mijloace bănești
Actualmente crește numărul întreprinderilor rezidente care desfășoară activitate economică externă și, ca urmare, efectuează diverse operațiuni în valută străină. În conformitate cu Regulamentul privind deschiderea și închiderea conturilor la băncile din Republica nr. 415 din 30.12.1999, cu modificările și completările ulterioare, și Regulamentul privind reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a Moldovei, cu modificările și completările ulterioare, instituțiile bancare autorizate deschid unor astfel de întreprinderi conturi curente în valută străină. Actele normative nominalizate oferă fiecărei întreprinderi dreptul de a deschide mai multe conturi în orice valută străină.
Pentru a deschide un cont curent în valută străină întreprinderile prezintă aceleași documente ca și în cazul deschiderii contului curent în valută națională. După verificarea documentelor respective, prin decizia conducătorului (sau altei persoane împuternicite) banca deschide întreprinderii contul curent în valută străină, atribuindu-i numărul respectiv. La deschiderea contului curent în valută străină, de regulă, între întreprindere și instituția bancară se încheie un contract de deservire în care se stipulează nomenclatorul serviciilor prestate de bancă, comisioanele, drepturile și obligațiile părților etc.
Pentru efectuarea operațiunilor în valută străină, cum ar fi achitarea datoriilor aferente contractelor care prevăd importul de mărfuri și servicii, rambursarea creditelor în valută străină, achitarea cheltuielilor de deplasare în străinătate, precum și în alte cazuri prevăzute în vigoare, întreprinderile pot procura valuta respectivă. În acest scop ele prezintă băncii în care deservesc o cerere, în care reflectă destinația valutei străine procurate, documentul care confirmă necesitatea procurării valutei străine, termenul de executare etc. Dacă întreprinderea în termen stabilit de la data procurării valutei străine nu a folosit-o în scopurile în care a fost procurată, ea este obligată să o propună pentru vânzare băncii autorizate.
Întreprinderile nu au dreptul să transfere mijloace din contul curent în valută străină în conturile curente în valută străină ale altor rezidenți, cu excepția băncilor autorizate. Cât privește transferurile din contul curent în valută străină în conturile nerezidenților, acestea pot fi realizate în cadrul operațiunilor curente internaționale, operațiunilor privind transferurile de capital care pot fi efectuate fără autorizația BNM, precum și în alte cazuri prevăzute de Regulamentul privind reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova. Astfel de transferuri se permit cu condiția că mijloacele în contul curent în valută străină au fost înregistrate în limitele operațiunilor curente internaționale, procurate pe piața valutară internă sau înregistrate pe alte căi ce nu contravin legislația în vigoare. Pentru a efectua transferuri din contul curent în valută străină întreprinderile prezintă băncii documentele care confirmă necesitatea efectuării acestor plăți și conțin date privind suma plății. Pe originalul documentului respectiv persoana responsabilă a băncii face mențiunea despre data, suma plății și denumirea băncii, pe care o autentifică prin semnătura sa și ștampila băncii. Copiile acestor documente se păstrează la bancă.
Mijloacele bănești se încasează în conturile curente în valută străină din vânzarea bunurilor și din prestarea serviciilor către cumpărătorii (clienții) străini; din casierie; din primirea creditelor, împrumuturilor și din alte operațiuni. Utilizarea mijloacelor bănești din conturile curente în valută străină se efectuează pentru achitarea datoriilor față de furnizorii și antreprenorii străini, bănci și alți creditori; eliberarea mijloacelor valutare în numerar în casierie și efectuarea altor operațiuni prevăzute de legislația în vigoare.
În afară de conturile curente în valută națională și străină, întreprinderile pot deschide la bănci și alte conturi speciale destinate efectuării unor operațiuni de decontare specifice. În aceste conturi se ține evidența mijloacelor bănești atât în valută națională, cât și în valută străină alocate în acreditive și carduri bancare.
Modul de efectuare a decontărilor pe conturile speciale la bănci este reglementat de Regulamentul privind decontările fără numerar în Republica nr. 25/11-02 din 12.07.1996 și Regulamentul privind organizarea de către bănci a plăților cu carduri pe teritoriul Republicii nr. 58/11-02 din 22.05.1997, cu modificările și completările ulterioare.
Atunci când furnizorii nu au destulă încredere în clienții lor că vor putea plăti, în timp util, contravaloarea bunurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate, solicită deschiderea de acreditive.
Acreditivul reprezintă ordinul dat băncii comerciale de titularul de cont bancar de a deschide un cont special la dispoziția beneficiarului, pentru a plăti valorile materiale livrate sau serviciilor prestate, la prezentarea documentelor ce confirmă expedierea mărfurilor sau prestarea serviciilor. Acreditivul poate fi deschis în valută națională sau străină, în banca plătitorului sau a beneficiarului.
Multitudinea condițiilor de funcționare a acreditivului condiționează clasificarea acestuia după diferite criterii:
În funcție de forma juridică, acreditivul se divizează în:
Revocabil, care poate fi modificat sau anulat de banca emitentă sau plătitor fără acordul și avizarea beneficiarului;
Irevocabil, care conține clauze privind imposibilitatea modificării sau anulării acestuia fără consimțământul părților contractante.
În funcție de gradul de garantare a plății, în literatura de specialitate acreditivul poate fi:
Acoperit, valoarea căruia este asigurată și de alte instituții bancare;
Neacoperit, fără garantarea suplimentară a plății de către alte instituții bancare.
Pe teritoriul Republicii se utilizează numai acreditivul acoperit și irevocabil.
Acreditivul este destinat pentru decontările numai cu un singur beneficiar și nu poate fi readresat. Nu se admite achitarea acreditivului în numerar.
În Republica acreditivul se deschide pe o perioadă de 25 zile. Termenul închiderii acreditivului deschis pe seama mijloacelor bugetare nu poate depăși limita anului bugetar, adică 31 decembrie.
Închiderea sau suspendarea acreditivului se efectuează:
la expirarea termenului acreditivului;
la cererea părților contractante privind refuzul de utilizare a acreditivului până la expirarea termenului acestuia.
Pentru deschiderea acreditivului plătitorul prezintă la banca comercială cerere de acreditiv în care trebuie indicate: conturile plătitorului, beneficiarului și băncilor participante, perioada valabilității acreditivului, lista și denumirea documentelor, în baza cărora se utilizează acreditivul, numărul și data contractului cu privire la efectuarea decontărilor prin acreditiv, denumirea mărfii și serviciilor.
Dacă una din condițiile menționate lipsește sau nu se îndeplinește ulterior, acreditivul nu se deschide sau nu se execută.
Plătitorul primește de la bancă extrasul de cont și borderoul de utilizare a acreditivului remis de către beneficiar prin banca sa.
Cardul bancar reprezintă o bază de date (informație) standardizată, protejată și individualizată, stocată pe un suport material, fiind utilizat de deținător în modul prevăzut în obligațiile reciproce cu emitentul cardului și acceptat de vânzător în calitate de instrument de plată la procurarea de mărfuri, primirea de servicii, obținerea de numerar și alte servicii. Mijloacele bănești aflate pe carduri bancare sunt utilizate preponderent de titularii de avans pentru achitarea serviciilor primite, pentru plata materialelor procurate fără întocmirea nemijlocită a documentelor de plată.
Cardurile pot fi clasificate în baza mai multor criterii:
În funcție de sfera de utilizare:
Carduri locale, aria de utilizare a cărora este teritoriul Republicii
Carduri internaționale, care pot fi utilizate atât pe teritoriul Republicii , cât și peste hotarele ei
După funcția cardurilor bancare:
De debit, legate direct de conturile bancare ale titularilor de carduri, din care sunt achitate valoarea bunurilor procurate și serviciilor primite sau sumele în numerar retrase de către titulari;
De credit, conform cărora titularilor le sunt deschise linii de credit, fapt ce le permite să procure bunuri sau servicii în limita unui plafon stabilit în prealabil;
Achitate anticipat, care reprezintă cardurile achitate la o sumă determinată, transferată din conturile bancare ale titularilor sau achitate în numerar;
Polifuncționale, care îmbină funcții ale cardurilor enumerate mai sus.
Pentru primirea cardului bancar fiecare titular depune o cerere, cerere-anchetă, procură, în baza cărora i se va elibera cardul.
În cazul comercializării produselor agricole în localități îndepărtate, când depunerea zilnică a banilor în casieria întreprinderii este imposibilă sau nerațională din punct de vedere economic, condiționând cheltuieli suplimentare de transport și în scopul asigurării păstrării banilor se utilizează transferuri bănești în expediție. Transferurile bănești în expediție cuprind mijloacele bănești depuse în casieriile băncilor, oficiilor poștale sau transmise încasatorilor pentru înregistrarea ulterioară a acestora în conturile curente sau speciale ale întreprinderii sau pentru transferarea către beneficiari.
Pe lângă mijloacele bănești în numerar, în casieria întreprinderii pot fi păstrate și unele documente bănești, cum ar fi mărcile poștale, biletele de tratament, biletele de transport achitate, foile de odihnă, etc. Foile procurate de la casele de odihnă, sanatorii, foile turistice care se păstrează în casieria întreprinderii sunt destinate atât lucrătorilor întreprinderii, cât și vânzării terților.
Foile de odihnă pot fi acordate lucrătorilor la valoare mai joasă decât cea de intrare (cu reduceri). Întreprinderea stabilește de sine stătător mărimea reducerilor care le achită pe seama mijloacelor proprii.
În cadrul S.R.L. „Abilitate-Agro” pentru evidența sintetică a mijloacelor bănești nu se utilizează decât conturile 241 „Casa” și 242 „Conturi curente în valută națională”, deoarece necesitatea de a utiliza celelalte conturi de mijloace bănești nu a existat (nu a fost necesară deschiderea conturilor curente în valută străină și speciale la bănci și, de asemenea, nu au existat transferuri bănești în expediție și documente bănești).
2.4 Inventarierea mijloacelor bănești
Una din principalele cerințe față de contabilitate este realitatea și exactitatea informației. Pentru îndeplinirea cerințelor specificate întreprinderile efectuează inventarierea bunurilor și datoriilor.
Inventarierea constă în verificarea faptică a diferitor elemente existente și a stării patrimoniale și confruntarea ulterioară a datelor obținute cu cele contabile. Modul de efectuare a inventarierii are loc în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 426-XIII din 04.04.1995, cu modificările și completările ulterioare și a Regulamentului privind inventarierea nr. 27 din 28.04.04.
Prin natura sa inventarierea îndeplinește funcția de control și constituie un supliment necesar la documentație. Ea permite a lua în considerație acele fenomene care nu se reflectă în documentele primare, întrucât nu se supun contabilizării cotidiene. În inventarierea mijloacelor bănești acestea sânt erorile de calcul, de numărare, erorile contabile (în calcule la reflectarea incorectă a datelor documentare în conturi), delapidări, sustrageri, înșelări la socotit.
Sarcinile de bază ale inventarierii mijloacelor bănești sunt:
Constatarea existenței efective a mijloacelor bănești;
Controlul asupra integrității mijloacelor bănești prin compararea existenței faptice cu datele scriptice din contabilitate;
Verificarea respectării regulilor și condițiilor de păstrare a mijloacelor bănești;
Verificarea realității evaluării mijloacelor bănești în casierie.
Inventarierea se efectuează în mod obligatoriu în termenele stabilite, în cazul schimbării gestionarilor. În afară de aceasta, inventarierea se efectuează:
În caz de furt, delapidare, jafuri sau abuz;
În urma incendiului sau calamităților naturale;
În cazul reorganizării, divizării sau lichidării întreprinderii;
La solicitarea organelor de control.
Numărul inventarierilor în anul de gestiune, datele efectuării acestora se stabilesc de întreprindere, cu excepția cazurilor când efectuarea inventarierii este obligatorie conform legislației (de exemplu, înainte de întocmirea rapoartelor financiare anuale).
Inventarierea cuprinde următoarele etape:
pregătirea
efectuarea propriu-zisă a inventarierii
constatarea și reflectarea rezultatelor inventarierii
Pregătirea inventarierii prevede crearea condițiilor necesare pentru buna desfășurare a acesteia. În acest scop, se iau măsuri de natură organizatorică și contabilă.
Măsurile de natură organizatorică prevăd:
Emiterea de către persoanele responsabile a dispoziției privind efectuarea inventarierii, prin care se precizează componența comisiei, președintele comisiei, gestiunea supusă inventarierii, data de începere și sfârșitul inventarierii. Dispoziția, concomitent cu cleștele de sigilat, se înmânează comisiei, înainte de efectuarea inventarierii;
Crearea condițiilor de lucru pentru comisia de inventariere;
Luarea de către comisie a măsurilor organizatorice necesare
Înainte de a proceda la verificarea existenței efective a mijloacelor bănești comisia este obligată:
– să asigure participarea la inventariere a tuturor membrilor comisiei;
– să constate valoarea faptică a mijloacelor bănești în casierie și să solicite întocmirea ultimului raport privind casa;
– să stabilească încasările zilei curente conform indicatorilor aparatului de casă, să predea suma încasată în casieria centrală a întreprinderii;
– să primească ultimul registru de evidență a documentelor de încasare și plată sau rapoartele de gestiune privind mijloacele bănești.
Măsurile contabile cuprind:
– reflectarea în conturile contabile a tuturor operațiunilor economice efectuate până la inventariere;
– verificarea corectitudinii și exactității reflectării în conturi a operațiunilor economice prin compararea datelor contabile cu datele evidenței operative.
Efectuarea propriu-zisă a inventarierii prevede executarea anumitor lucrări care includ numărarea, recalcularea și înregistrarea în listele de inventariere a datelor efective stabilite cu ocazia inventarierii. Lista de inventariere reprezintă un document contabil primar care reflectă existența bunurilor constatate în procesul inventarierii. Pe fiecare pagină a listei de inventariere se indică numărul de ordine și denumirea bunurilor, cantitatea totală a acestora, indiferent de unitatea de măsură. Listele de inventariere se semnează de către membrii comisiei și gestionari, iar pe penultima filă gestionarul face mențiunea care confirmă că bunurile au fost verificate în prezența sa, că față de comisie nu are nici o obiecție și bunurile cuprinse în liste se află în custodie.
Rezultatele inventarierii se consemnează în balanța de verificare a rezultatelor inventarierii, ce se completează conform formularului tipizat INV-3, care stă la baza efectuării regularizării rezultatelor inventarierii, adică înregistrarea plusurilor și a minusurilor în scopul punerii de acord cu datele cuprinse în contabilitate.
Propunerile formulate de către comisiile de inventariere prin procesul-verbal de inventariere, după ce sunt aprobate, servesc compartimentului de contabilitate pentru punerea de acord a datelor din contabilitate cu realitatea constatată și consemnată în listele de inventar.
Deci, după cum s-a menționat, diferențele constatate cu ocazia inventarierii pot fi sub formă de plusuri sau minusuri.
Plusurile de mijloace bănești și documente bănești stabilite în casă, în urma inventarierii, se înregistrează astfel:
debit contul 241 „Casa”, sau
debit contul 246 „Documente bănești”,
credit contul 612 „Alte venituri operaționale”.
Iar lipsurile de mijloace bănești și documente bănești depistate în casierie se înregistrează prin formula contabilă:
debit contul 714 „Alte cheltuieli operaționale”,
credit contul 241 „Casa”, sau
credit contul 246 „Documente bănești”.
Luând în considerație faptul că în casieria S.R.L. „Abilitate-Agro” nu se păstrează mult timp și în sume mari mijloace bănești (adică nu se păstrează disponibilitățile bănești în numerar din lipsă de necesitate; nu se efectuează frecvent operațiunile de decontare în numerar), inventarierea acestora nu se efectuează. De aceea analiza practică a înregistrării acestui procedeu în contabilitate nu poate fi făcută la S.R.L. „Abilitate-Agro”. Totuși, aceasta este o încălcare a Legii contabilității (articolu 24), conform căreia entitatea are obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ și pasiv, cel puțin o dată pe an pe parcursul desfășurării activității sale. Inventarierea anuală a elementelor patrimoniale, inclusiv a bunurilor, se face de regulă la încheierea exercițiului financiar. Entitățile cu activitate complexă pot efectua inventarierea pînă la data de 31 decembrie, cu condiția evaluării corecte și reflectării rezultatelor inventarierii în bilanțul contabil întocmit pentru anul respectiv. Actualmente termenele concrete de efectuare a inventarierii nu sînt reglementate sub aspect normativ. Totodată, pornind de la practica contabilă înternațională și autohtonă, inventarierea anuală a mijloacelor și documentelor bănești se recomandă să fie efectuată nu mai devreme de 31 decembrie. [35, p. 11]
2.4 Modul de reflectare a mijloacelor bănești în rapoartele financiare
Rapoartele financiare reprezintă un sistem de indicatori interdependenți care caracterizează activitatea economică a întreprinderilor desfășurată în cursul perioadei de gestiune. Indicatorii din rapoartele financiar se reflectă ca un ansamblu de date comparabile și veridice privind situația patrimonială și financiară a întreprinderii, veniturile, cheltuielile și rezultatele activității acesteia, structura și modificările în capitalul propriu, fluxul mijloacelor bănești.
Unul dintre formularele principale ale rapoartelor financiare, în care se reflectă toate modificările intervenite în resursele financiare ale întreprinderii, din punctul de vedere al încasării și plății mijloacelor bănești, în cursul perioadei de gestiune este raportul privind fluxul mijloacelor bănești. [29, p. 212, 217]
Referindu-ne la importanța acestui raport putem menționa următoarele:
Informația cuprinsă în raportul privind fluxul mijloacelor bănești permite diverselor categorii de utilizatori să aprecieze modificările în patrimoniul net al întreprinderii, situația financiară a acesteia, capacitatea întreprinderii de a se adapta noilor circumstanțe și posibilități prin influența mărimii și duratei fluxului mijloacelor bănești.
Informația privind fluxul mijloacelor bănești poate fi utilizată și la estimarea capacității întreprinderii de a cîștiga mijloace bănești. Ea le permite utilizatorilor să compare valoarea curentă a viitoarelor fluxuri de mijloace bănești ale diferitor întreprinderi. Aceasta contribuie, de asemenea, la compararea activităților diverselor întreprinderi, înlăturînd astfel efectul nedorit al utilizării diferitor metode de contabilitate vizînd unele și aceleași operații și fenomene economice.
Informația privind fluxul mijloacelor bănești în perioadele precedente poate fi folosită în calitate de indicator al sumei, calculul perioadei și certitudinii viitoarelor fluxuri de mijloace bănești. Ea este utilă, de asemenea, pentru verificare exercitații estimărilor viitoarelor fluxuri de mijloace bănești efectuate anterior și pentru analiza legăturilor reciproce dintre profit, fluxul net de mijloace bănești și influența modificării prețurilor.
Modul de întocmire a Raportului privind fluxul mijloacelor bănești este reglementat de prevederile S.N.C 5 „Prezentarea rapoartelor financiare” și S.N.C 7 „Raportul privind fluxul mijloacelor bănești”.
În practica mondială se utilizează două metode de întocmire a raportului privind fluxul mijloacelor bănești:
directă;
indirectă.
În conformitate cu SNC 7 „Raportul privind fluxul mijloacelor bănești”, întreprinderea întocmește raportul conform metodei directe în baza datelor conturilor contabile. Informațiile obținute prin aplicarea acestei metode evidențiază principalele tipuri de încasări și plăți bănești pe tipuri de activități și pot fi utile la prognozarea fluxurilor mijloacelor bănești în viitor.
Pentru verificarea corectitudinii calculului fluxului net mijloacelor bănești din activitatea operațională poate fi utilizată metoda indirectă, prin care rezultatul net din această activitate se corectează luînd în considerare operațiile non monetare și modificările mărimii activelor curente și ale datoriilor pe termen scurt.
Conform SNC 7 mijloacele bănești în scopul includerii în Raportul privind fluxul mijloacelor bănești inclusiv cele legate cuprind:
– numărul care se află la dispoziția întreprinderii;
– depuneri în contul curent în valută națională și străină;
– mijloace în acreditive, carnete de cecuri, carnete de credit și magnetice;
– depuneri în conturi curente, speciale și de alte natură la bănci;
În scopul includerii în acest raport cuprind de asemenea și echivalența acestora:
– transferul mijloacelor bănești în expediție și documente bănești (mărcile poștale aflate în casieria întreprinderii, securile de voiaj, timbrele taxei de stat, cecurile companiei și cecurile străine, biletele de călătorie achitate, biletele de odihnă și tratament cu excepția acțiunilor răscumpărate de la acționari ).
Raportul privind fluxul mijloacelor bănești se alcătuiește pe baza metodei de casă ce are ca bază datele conturilor de mijloace bănești pentru perioada de gestiune, reflectate în registrele de evidență în corespundere cu cerințele Standardelor Naționale de Contabilitate.
Premergător întocmirii raportului privind fluxul mijloacelor este necesar de a întocmi lista operațiunilor ce cuprind încasările și plățile mijloacelor bănești pe parcursul anului. Această listă conține denumirea operațiunii și codul rîndului din raportul privind fluxul mijloacelor bănești la care se atribuie: contul de mijloace bănești în care s-au înregistrat încasări sau plăți; contul corespondent și sumele respective.
Informația prezentată în raportul fluxului mijloacelor bănești se grupează pe tipuri de activități, ceea ce permite utilizatorilor de a aprecia influența tipurilor de activități asupra situației financiare a întreprinderii, mărimii mijloacelor bănești precum și interconexiunii genurilor de activitate specificate. Separat, se reflectă încasările și plățile de mijloace bănești aferente situației excepționale, precum și diferențele favorabile și nefavorabile de curs valutar, rezultate din modificările în rapoartele de schimb al valutelor străine.
Deci, raportul privind fluxul mijloacelor bănești reflectă influența activității operaționaționale, de investiții și financiare derulate de o întreprindere pe parcursul unui exercițiu contabil asupra disponibilităților bănești ale acesteia. Ea prezintă creșterea (sau descreșterea) netă a mijloacelor bănești pe parcursul unui exercițiu contabil.
Activitatea operațională (de bază), pentru care este creată întreprinderea în majoritatea cazurilor aduce venitul de bază.
Potrivit prevederilor SNC 7 „Raportul privind fluxul mijloacelor bănești”, activitatea operațională se determină ca activitate de bază a întreprinderii privind obținerea venitului (sau activitatea care urmărește obținerea profitului în calitate de obiectiv principal), precum și alte feluri de activități, care nu sunt legate de activitatea de investiții și cea financiară.
La S.R.L. „Abilitate-Agro” în anul 2008 au fost obținute încasări bănești din vînzări de 8805151 lei, s-au efectuat plăți bănești furnizorilor și antreprenorilor în sumă de 7736585 lei, plăți salariaților, inclusiv contribuțiile pentru asigurările sociale și primele de asigurare obligatorie de asistență medicală de 769606 lei și plata impozitului pe venit – 1890 lei. În consecință, fluxul net din activitatea operațională de 29770 lei determină modificarea netă (în acest caz – majorarea) mijloacelor bănești din activitatea operațională în cursul perioadei de gestiune, fiind calculat ca diferența dintre încasările și plățile din activitatea operațională (8805151-7736585-769606=1890 lei) (anexa R).
Activitatea de investiții cuprinde procurarea și vînzarea activelor nemateriale, materiale și financiare pe termen lung. Fluxul mijloacelor bănești din activitatea de investiții se generalizează în capitolul „activitatea de investiție” (rîndurile 090-140).
Potrivit datelor S.R.L. „Abilitate-Agro” (Anexa R), întreprinderea nu a efectuat în anul de gestiune operațiuni care constituie alte încasări (plăți) ale mijloacelor bănești din activitatea de investiție.
În postul „Fluxul net a mijloacelor bănești din activitatea de investiții” (cod 140) se reflectă suma algebrică a tuturor încasărilor și diminuată cu suma plăților mijloacelor bănești din activitatea de investiție indicate în rîndurile 090-130.
Activitatea financiară a întreprinderii reprezintă totalitatea de operațiuni aferente modificărilor survenite în mărimea și structura capitalului propriu și împrumutat.
În postul „Fluxul net al mijloacelor bănești din activitatea financiară” (cod 210) se determină rezultatul net al fluxului mijloacelor bănești din activitatea financiară în cursul perioadei de gestiune respective, care se calculează prin însumarea încasărilor de mijloace bănești din activitatea financiară și scăderea plăților din aceeași activitate. Conform datelor S.R.L. „Abilitate-Agro” în anul 2008 nu s-au înregistrat încasări sau plăți ale mijloacelor bănești din activitatea financiară.
În postul „Fluxul net din activitatea economico-financiară pînă la articolele excepționale” (cod 220) se determină fluxul mijloacelor bănești din toate tipurile de activități ale întreprinderii în perioada de gestiune corespunzătoare, prin însumarea algebrică a fluxurilor nete dina activitatea operațională, de investiții și financiară. Deoarece la S.R.L. „Abilitate-Agro” au avut loc fluxuri de mijloace bănești doar din activitatea operațională, rezultatul net al fluxului mijloacelor bănești pînă la articolele excepționale reprezintă aceeași sumă
Postul „Încasări (plăți) excepționale ale mijloacelor bănești” (cod 230) este destinat reflectării diferenței dinte încasări și plăți ale mijloacelor bănești rezultate din evenimentele excepționale. În acest rînd se reflectă încasările mijloacelor bănești de la organele de stat, persoanele juridice și fizice, sub formă de compensație pentru acoperirea pierderilor din calamități naturale, ieșirea mijloacelor bănești ca urmare a inundațiilor, incendiilor, furturilor, etc.
Reflectarea separată a unor asemenea încasări și plăți ale mijloacelor bănești se explică prin necesitatea depistării cauzelor privind apariția acestora și influența asupra fluxului curent și viitor al mijloacelor bănești.
În postul „Fluxul net total” (cod 240) se determină rezultatul fluxului net al mijloacelor bănești în ansamblu pe întreprindere, ținîndu-se cont de articolele excepționale (rd.220 – rd.230), conform datelor prezentate în lucrare, încasările (plățile) excepționale ale mijloacelor bănești lipsesc, rezultatul net al fluxului mijloacelor din rîndul 240 va fi egal cu totalul din rîndul 220, adică cu 297070 lei.
Postul „Diferențe de curs favorabile (nefavorabile)” (cod 250) este destinat reflectării diferenței dintre venituri și cheltuieli, rezultate din modificările în cursurile de schimb valutar. Aceste modificări nu se consideră flux a mijloacelor bănești, însă ele exercită o influență asupra soldurilor acestora la începutul și sfîrșitul perioadei de gestiune, de aceea se reflectă în raport într-un rînd distinct.
În postul „Soldul mijloacelor bănești la începutul anului” (cod 260) se raportează din registrele contabile soldurile tuturor mijloacelor bănești și ale echivalentelor la începutul anului. În acest caz, soldurile mijloacelor bănești, indicate la rîndul 260 al raportului privind fluxul mijloacelor bănești trebuie să corespundă cu totalul din rîndul 440 al Bilanțului contabil la aceeași dată. Conform Bilanțului contabil al S.R.L. „Abilitate-Agro”, soldul mijloacelor bănești și al echivalentelor acestora la începutul anului în cadrul conturilor 241 „Casa” și 242 „cont de decontare”, a fost egal cu 125282 lei (217+125065). Această sumă se trece în rîndul 260 al raportului privind fluxul mijloacelor bănești.
Postul „Soldul mijloacelor bănești la sfîrșitul perioadei de gestiune” (cod 270) este destinat determinării soldului mijloacelor bănești ale întreprinderii la sfîrșitul perioadei de gestiune, care se calculează prin însumarea algebrică al rezultatului fluxului net al mijloacelor bănești ale întreprinderii în cursul perioadei de gestiune (cod 240), diferențelor de curs valutar (cod 250) și soldul mijloacelor bănești, la începutul anului (cod 260).
În acest caz, soldul mijloacelor bănești la sfîrșitul perioadei de gestiune, destinat conform raportului privind fluxul mijloacelor bănești trebuie să corespundă rezultatului total din rîndul 440 al Bilanțului contabil la aceeași dată. Conform datelor din anexa R, soldul mijloacelor bănești la S.R.L. „Abilitate-Agro” la sfîrșitul perioadei de gestiune este egal cu 422352 lei.
Dacă avansurile pentru procurarea documentelor bănești se plătesc într-o perioadă de gestiune, iar prezentarea decontului de avans și înregistrarea documentelor bănești – în următoarea perioadă, și la sfîrșitul perioadei de gestiune există o datorie a titularului de avans față de întreprindere aferentă sumelor spre decontare, atunci, întru evitarea discordanțelor în soldurile mijloacelor bănești din conturile în care au fost contabilizate, determinate în raportul privind fluxul mijloacelor bănești, este rațional a arăta plățile mijloacelor bănești în raportul din perioada în care banii au fost plătiți în avans, iar încasările pentru perioada în care a fost prezentat decontul de avans și au fost înregistrate documentele bănești în casieria întreprinderii.
Încheiere
În cadrul elaborării acestei teze s-a urmărit îndeplinirea sarcinilor menționate anterior în vederea studierii stării evidenței contabile a mijloacelor bănești în S.R.L. “Abilitate-Agro”. În urma îndeplinirii acestor sarcini se conchid următoarele:
S.R.L. “Abilitate-Agro” este o întreprindere agricolă de proporții relative mari (potrivit criteriilor în vigoare), specializată în producția vegetală (sfecla pentru zahăr, semințe de floarea-soarelui, rapiță, cereale) și animalieră (lînă, pelicele de caracul, suine în masă vie ș.a). În anul 2008 s-au înregistrat rezultate majorate ale activității întreprinderii comparativ cu anii precedenți și totodată s-a majorat eficiența activității acestei entități. Deci, au fost utilizate mai rațional resursele în cadrul realizării, specializării și intensificării producției agricole. Valoarea producției agricole globale, venitul din vînzări și respectiv profitul brut au înregsitrat o majorare comparativ cu anii precedenți. Cu toate acestea rentabilitatea generală, economică, financiară și a producției agricole este mai mică decit în anul 2006, cea mai mare diferență fiind realizată în cazul rentabilității financiare, din cauza că în anul 2008 s-a majorat valoarea medie anuală a capitalului propriu.
În structura încasărilor și plăților efectuate la S.R.L. „Abilitate-Agro” se enumeră puține tipuri de încasări și plăți, toate din ele făcînd parte din categoria încasărilor și plăților operaționale.
Forma de evidență utilizată în cadrul S.R.L. „Abilitate-Agro” este automatizată, care a ridicat la un nivel înalt procesul de înregistrare a operațiunilor economice, operativitatea și calitatea informației obținute. Prin introducerea unică a informației se asigură unitatea bazei informaționale și un proces tehnologic automatizat complet de prelucrare a informației. Integrarea prelucrării datelor contabilității primare și adaptarea programelor informatice la sarcinile utilizatorilor se realizează prin utilizarea programei informatice de contabilitate “Universal Accounting”. Forma automatizată presupune înregistrarea succintă a datelor în registre. Ca urmare, este inevitabil dublarea datelor, copierea totalurilor dintr-un registru în altul. Totodată asigură obținerea totalurilor fără trecerea dintr-un registru în altul. Ca și-n celelalte forme de evidență a sistemului contabil, documentele primare sunt baza informațională inițială. La rândul său documentele primare pot fi de două tipuri: completate manual; sau întocmite prin intermediul tehnicii de calcul.
În documentele primare pot lipsi unele elemente.
Pentru evidența mijloacelor bănești se utilizează conturile sintetice 241 „Casa” și 242 „Conturi curente în valută națională”. Utilizarea altor conturi sintetice nu este necesară din cauza inexistenței documentelor bănești, a transferurilor bănești în expediție, și respectiv a mijloacelor bănești în valută străină la întreprindere. La fiecare din conturile sintetice nominalizate a fost decshis cîte un singur cont analitic – 2411 „Casa în valută națională” și 2421 „Mijloace bănești nelegate”, deoarece la S.R.L. „Abilitate-Agro” nu au avut loc tranzacții în valută străină și nu au fost cazuri de sechestrare a numerarului.
La întocmirea înregistrărilor duble aferente contabilității mijloacelor bănești se respectă normele metodologice.
Unul din neajunsurile formei registrului soldurilor și rotațiilor format în programul utilizat la întreprindere este faptul că nu este prezentată data efectuării faptelor economice.
Unele înregistrări duble nu sînt descrise destul de detaliat.
Mijloacele bănești în casieria S.R.L. “Abilitate-Agro” se păstrează în sume mici, de aceea inventarierea mijloacelor bănești nu se efectuează. Totodată efectuarea inventarierii este obligatorie, în conformitate cu articolul 24 din Legea contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007.
Deficiențele constatate în urma studierii contabilității mijloacelor bănești, a modului de grupare și generalizare a informației primare în S.R.L. „Abilitate-Agro”, ar putea fi înlăturate prin următoarele acțiuni întreprinse:
perfectarea deplină a documentelor primare, completarea tuturor elementelor obligatorii.
formularea clară, exactă și concisă a conținutului operațiunilor economice la înregistrarea acestora în programul informatic de contabilitate, astfel încât să ofere o informație accesibilă și pe înțeles a acesteia.
Efectuarea inventarierii mijloacelor bănești în casierie, care să contribuie la o efectuare mai bună a controlului disciplinei de casă și asigurarea că informația furnizată de contabilitate este veridică și obiectivă.
Totuși deficiențele constatate nu sînt grave și nu impiedică îndeplinirea scopului evidenței contabile a mijloacelor bănești în S.R.L. „Abilitate-Agro” – controlul disciplinei de casă și decontărilor, corectitudinea și eficiența mijloacelor bănești și creditelor, asigurarea integrității banilor, furnizarea informației în timp util. Cu toate acestea, înlăturarea lor vor influența pozitiv asupra metodologiei de contabilizare și gestiunii mijloacelor bănești.
Bibliografie
a. Acte legislative și normative ale Republicii Moldova
Legea contabilității: nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007. In: Contabilitate și audit. 2007, nr. 9, p. 71-87
Planul de conturi contabile al activității economico-financiare a întreprinderilor. In: Contabilitate și audit. 1998, nr. 2-3, p. 2-278
Standardul național de contabilitate 1 „Politica de contabilitate”. In: Contabilitate și audit. 1998, nr. 1, p. 8-12
Standardul național de contabilitate 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”. In: Contabilitate și audit. 1998, nr. 1, p. 44-73
Standardul național de contabilitate 7 „Raportul privind fluxul mijloacelor bănești”. In: Contabilitate și audit. 1998, nr. 1, p. 74-85
Standardul Național de Contabilitate 21 “Efectele variațiilor cursurilor valutare”. In: Monitorul Oficial al Republicii Modova. 1999, nr.35-38, p. 18-22
Comentariile cu privire la aplicarea S.N.C. 7 “Raportul privind fluxul mijloacelor bănești”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1999, nr. 35-38/70, p. 38-48
Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi: nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1994, nr. 2, p. 2-16
Legea privind modificarea si completarea unor acte legislative: nr. 113-XVI din 22 mai 2008. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2008, nr. 103-105, p. 18-19
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Normelor pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii Moldova: nr 764 din 25 noiembrie 1992. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1992, nr. 011
Regulamentul cu privire la debitarea directă. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2005, nr.176-181, p. 155-159
Regulamentul cu privire la transferul de credit. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2005, nr.176-181, p. 149-155
Regulamentul privind deschiderea, modificarea și închiderea conturilor la băncile autorizate din Republica Moldova. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2004, nr. 218-223, art. 474
Regulamentul privind inventarierea: nr. 27 din 28 aprilie 2004. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2004, nr.123-124/268, p. 15-62
Regulamentul privind reglemenarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova. In: Monitorul Oficial Monitorul Oficial al Republicii Modova. 2003, nr. 56-58 din p. 40-67
Regulamentului privind suspendarea operațiunilor, sechestrarea și perceperea în mod incontestabil a mijloacelor bănești din conturile bancare: nr. 375 din 15 decembrie 2005. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2006, nr.1-4/6, art. 6
b. manuale, monografii, articole și alte publicații
Anuarul Statistic al Republicii Moldova 2007. Chișinău: Statistica, 2007. 560 p.
Badiu, G.; Caraman, S. Bazele contabilității (Note de curs). Chișinău, 2001
Balan, I. Contabilitatea micului business. Chișinău: Centrul Editorial al UASM, 2007. 225 p. ISBN 978-9975-64-076-3
Belverd, E. ș.a. Principiile de bază ale contabilității. Chișinău:Arc, 2000 X p. ISBN 9975-61-131-1
Bojian, O. Contabilitatea întreprinderilor. București: Editura Economică, 1999. 336 p.
Crețoiu, Gh. Economia politică. București: Casa de editura si presă „Sansa” 1994. 470 p. ISBN 973-9167-01-02
Dandara, V.; Nevreanschi, N. Unele aspecte privind reglementarea repatrierii mijloacelor bănești, mărfuri și/sau servicii provenite din tranzacțiile economice externe. In: Contabilitate și audit. 2006, nr. 4, p. X
Dandara, V.; Griciuc, P. Particularitățile aplicării amenzii pentru efectuarea decontărilor în numerar peste limitele stabilite. In: Contabilitate și audit. 2008, nr. 7, p. 9-18
Dobrotă, Niță. Economie politică București: Editura Economica, 1992. 580 p. ISBN 973-9198-86-4
Drăgan, C. M. Noua contabilitate a agenților economici. București: Consult și Hercules-Turist, 1993. 331 p.
Frecăuțeanu, A.; Balan, I. Evidența contabilă în exploatațiile agricole. Chișinău: Centrul Editorial al UASM, 2002. 257 p. ISBN 9975-946-43-7
Gheorghe, D. Contabilitatea trezoreriei întreprinderii. In: Finanțe bănci asigurări. 2005, nr.6, p. X
Grigoroi, L.; Lazari, L. Bazele teoretice ale contabilității. Ediția a III-a. Chișinău: Cartier, 2005. 260 p. ISBN9975-79-330-4
Malai, A.; Frecăuțeanu, Al.; Balan, I. Evidența contabilă în întreprinderile agricole ale Republicii Moldova. – Chișinău: Centrul Editorial al UASM, 2005. 272 p. ISBN 9975-64-042-7
Munteanu, V. ș.a. Bazele contabilității. București: Lumina Lex, 2003. 429 p. ISBN 973-588-696-0
Nederița, A. Corespondența conturilor contabile. Chișinău: Contabilitate și audit, 2007. p. 640 ISBN 978-9975-9546-4-8
Nederița, A. ș. a. Contabilitate financiară. Ediția a II-a. Chișinău: ACAP, 2003. 440 p. ISBN 9975-9702-1-4
Nederița, A. ș. a. Contabilitate managerială. Chișinău: ACAP, 2000. 264 p. ISBN 9975-9547-7-4
Nederița, A. Inventarierea anuală a bunurilor: aspecte contabile și fiscale. In: Contabilitate și audit. 2008, nr. 11, p. 11-19
Nederita, A. Aspecte problematice privind clasificarea conceptelor și principiilor contabile fundamentale. In: Analele Academiei de Studii Economice din Moldova. Vol. 6. Chișinău, 2008, p. 329-334
Nichita, V. C. Economia politică. Galati: Editura “Porto-Franc”, vol. 1, 1992. 520 p.
Principiile de bază ale contabilității în asociațiile de economii și împrumut ale cetățenilor. Colectiv de autori. Chișinău: Arc, 2002. 196 p. ISBN 9975-61-208-3
Stancu, I. Gestiunea financiară. Ediția a II-a. București: Editura Economică, 1994. 335 p. ISBN 973-96487-6-0
Țurcanu, V.; Bajerean, E. Bazele contabilității. Chișinău: Tipografia Centrală, 2004. 268 p. ISBN 9975-78-278-7
Ungureanu, I. Contabilitatea operațiunilor valutare internaționale. In: Curierul economic. 2006, nr. 24, p. X
Bibliografie
a. Acte legislative și normative ale Republicii Moldova
Legea contabilității: nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007. In: Contabilitate și audit. 2007, nr. 9, p. 71-87
Planul de conturi contabile al activității economico-financiare a întreprinderilor. In: Contabilitate și audit. 1998, nr. 2-3, p. 2-278
Standardul național de contabilitate 1 „Politica de contabilitate”. In: Contabilitate și audit. 1998, nr. 1, p. 8-12
Standardul național de contabilitate 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”. In: Contabilitate și audit. 1998, nr. 1, p. 44-73
Standardul național de contabilitate 7 „Raportul privind fluxul mijloacelor bănești”. In: Contabilitate și audit. 1998, nr. 1, p. 74-85
Standardul Național de Contabilitate 21 “Efectele variațiilor cursurilor valutare”. In: Monitorul Oficial al Republicii Modova. 1999, nr.35-38, p. 18-22
Comentariile cu privire la aplicarea S.N.C. 7 “Raportul privind fluxul mijloacelor bănești”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1999, nr. 35-38/70, p. 38-48
Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi: nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1994, nr. 2, p. 2-16
Legea privind modificarea si completarea unor acte legislative: nr. 113-XVI din 22 mai 2008. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2008, nr. 103-105, p. 18-19
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Normelor pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii Moldova: nr 764 din 25 noiembrie 1992. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1992, nr. 011
Regulamentul cu privire la debitarea directă. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2005, nr.176-181, p. 155-159
Regulamentul cu privire la transferul de credit. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2005, nr.176-181, p. 149-155
Regulamentul privind deschiderea, modificarea și închiderea conturilor la băncile autorizate din Republica Moldova. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2004, nr. 218-223, art. 474
Regulamentul privind inventarierea: nr. 27 din 28 aprilie 2004. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2004, nr.123-124/268, p. 15-62
Regulamentul privind reglemenarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova. In: Monitorul Oficial Monitorul Oficial al Republicii Modova. 2003, nr. 56-58 din p. 40-67
Regulamentului privind suspendarea operațiunilor, sechestrarea și perceperea în mod incontestabil a mijloacelor bănești din conturile bancare: nr. 375 din 15 decembrie 2005. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2006, nr.1-4/6, art. 6
b. manuale, monografii, articole și alte publicații
Anuarul Statistic al Republicii Moldova 2007. Chișinău: Statistica, 2007. 560 p.
Badiu, G.; Caraman, S. Bazele contabilității (Note de curs). Chișinău, 2001
Balan, I. Contabilitatea micului business. Chișinău: Centrul Editorial al UASM, 2007. 225 p. ISBN 978-9975-64-076-3
Belverd, E. ș.a. Principiile de bază ale contabilității. Chișinău:Arc, 2000 X p. ISBN 9975-61-131-1
Bojian, O. Contabilitatea întreprinderilor. București: Editura Economică, 1999. 336 p.
Crețoiu, Gh. Economia politică. București: Casa de editura si presă „Sansa” 1994. 470 p. ISBN 973-9167-01-02
Dandara, V.; Nevreanschi, N. Unele aspecte privind reglementarea repatrierii mijloacelor bănești, mărfuri și/sau servicii provenite din tranzacțiile economice externe. In: Contabilitate și audit. 2006, nr. 4, p. X
Dandara, V.; Griciuc, P. Particularitățile aplicării amenzii pentru efectuarea decontărilor în numerar peste limitele stabilite. In: Contabilitate și audit. 2008, nr. 7, p. 9-18
Dobrotă, Niță. Economie politică București: Editura Economica, 1992. 580 p. ISBN 973-9198-86-4
Drăgan, C. M. Noua contabilitate a agenților economici. București: Consult și Hercules-Turist, 1993. 331 p.
Frecăuțeanu, A.; Balan, I. Evidența contabilă în exploatațiile agricole. Chișinău: Centrul Editorial al UASM, 2002. 257 p. ISBN 9975-946-43-7
Gheorghe, D. Contabilitatea trezoreriei întreprinderii. In: Finanțe bănci asigurări. 2005, nr.6, p. X
Grigoroi, L.; Lazari, L. Bazele teoretice ale contabilității. Ediția a III-a. Chișinău: Cartier, 2005. 260 p. ISBN9975-79-330-4
Malai, A.; Frecăuțeanu, Al.; Balan, I. Evidența contabilă în întreprinderile agricole ale Republicii Moldova. – Chișinău: Centrul Editorial al UASM, 2005. 272 p. ISBN 9975-64-042-7
Munteanu, V. ș.a. Bazele contabilității. București: Lumina Lex, 2003. 429 p. ISBN 973-588-696-0
Nederița, A. Corespondența conturilor contabile. Chișinău: Contabilitate și audit, 2007. p. 640 ISBN 978-9975-9546-4-8
Nederița, A. ș. a. Contabilitate financiară. Ediția a II-a. Chișinău: ACAP, 2003. 440 p. ISBN 9975-9702-1-4
Nederița, A. ș. a. Contabilitate managerială. Chișinău: ACAP, 2000. 264 p. ISBN 9975-9547-7-4
Nederița, A. Inventarierea anuală a bunurilor: aspecte contabile și fiscale. In: Contabilitate și audit. 2008, nr. 11, p. 11-19
Nederita, A. Aspecte problematice privind clasificarea conceptelor și principiilor contabile fundamentale. In: Analele Academiei de Studii Economice din Moldova. Vol. 6. Chișinău, 2008, p. 329-334
Nichita, V. C. Economia politică. Galati: Editura “Porto-Franc”, vol. 1, 1992. 520 p.
Principiile de bază ale contabilității în asociațiile de economii și împrumut ale cetățenilor. Colectiv de autori. Chișinău: Arc, 2002. 196 p. ISBN 9975-61-208-3
Stancu, I. Gestiunea financiară. Ediția a II-a. București: Editura Economică, 1994. 335 p. ISBN 973-96487-6-0
Țurcanu, V.; Bajerean, E. Bazele contabilității. Chișinău: Tipografia Centrală, 2004. 268 p. ISBN 9975-78-278-7
Ungureanu, I. Contabilitatea operațiunilor valutare internaționale. In: Curierul economic. 2006, nr. 24, p. X
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Notiuni Generale Privind Mijloacele Banesti (ID: 122572)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.