Necesitatea Unui Catalog al Drepturilor Fundamentale la Nivelul Uniunii Europene

Cuprins

Considerații generale……………………………………………………………………….1

Secțiunea I. Noțiunea de drepturi fundamentale…………………………………..1

Secțiunea a II-a. Necesitatea unui catalog al drepturilor fundamentale la Nivelul Uniunii Europene…………………………

Secțiunea a III-a. Scurt istoric al Cartei Drepturilor Fundamentale…………..

Capitolul al II-lea. Carta-instrument juridic important al Uniunii Europene

Secțiunea I. Carta Drepturilor Fundamentale din punctul de vedere al Tratatului de la Lisabona…………………………………………………………………………………………..

Secțiunea a II-a. Raportarea la Convenția Europeană a Drepturilor Omului………………………………………………………………………………….

Secțiunea a III-a. Obiectivele și scopul Cartei Drepturilor Fundamentale…………………………………………………..

Secțiunea a IV-a. Statutul și importanța Cartei……………………………………….

Capitolul al III-lea. Structura Cartei…………………………………………. ……..

Secțiunea I. Preambul…………………………………………………………………………..

Secțiunea a II-a. Cele 7 capitole ale Cartei……………………………………………

1.Demnitatea (art.1-5)

2.Libertăți

3.Egalitatea ( art.20-26)

4.Solidaritatea ( art. 27-28)

5.Drepturile cetățenești ( art. 39-46)

6.Justiția ( art.47-50)

7. Dispoziții generale ( art. 51-54)

Capitolul al IV-lea. Domeniul de aplicare al Cartei…………………………..

Secțiunea I. Instituțiile vizate de Cartă…………………………………………

Secțiunea a II-a. Persoanele vizate de Cartă……………………………

Secțiunea a III-a. Avantajele și efectele Cartei pentru cetățenii europeni……………………………….

Secțiunea a IV-a. Măsurile luate de Comisie și de instanțe pentru a promova Carta……………….

Capitolul al V-lea. Concluzii……………………………………..

Bibliografie………………………………………………….

Secțiunea I. Noțiunea de drepturi fundamentale

“În Uniunea Europeană nu totul gravitează în jurul calculelor economice, a costurilor și beneficiilor; întâi suntem o comunitate de valori și zilnic trebuie să asigurăm solidaritatea, libertatea și drepturile egale.” Drepturile și libertățile fundamentale reprezintă unul dintre pilonii esențiali al unei societăți democratice ce asază in prim plan bunăstarea cetățenilor săi. Acestea reprezintă patrimoniul juridic comun al umanității, pentru ca ele se referă la valori universal recunoscute în relațiile internaționale. . Problematica drepturilor fundamentale este reglementată astfel de dreptul constituțional în plan intern și este în același timp obiect al reglementărilor de drept internațional public. La nivel teoretic, pentru definirea drepturilor fundamentale cetățenești, trebuie să luăm în considerație că sunt drepturi subiective, drepturi esențiale pentru cetățeni și datorită importanței lor sunt înscrise în acte deosebite cum ar fi declarații în drepturi, legi fundamentale (constituții). Apreciem ca prin noțiunea de drepturi fundamentale cetățenești se desemnează acele drepturi acele drepturi ale cetățenilor care fiind esențiale pentru existența fizică, pentru dezvoltarea materială și intelectuală a acestora, precum și pentru asigurarea participării lor activa la conducerea statului, sunt garantate de însăși Constituție. Colocviul de Aix din 1981 a oferit o definiție a drepturilor fundamentale individuale, ințelegând prin acestea “ ansamblul drepturilor și libertăților recunoscute atât persoanelor fizice cât si persoanelor juridice (de drept privat și de drept public) în virtutea Constituției, dar și a textelor internaționale, și protejate atât contra puterii executive, cât și contra puterii legislative de către judecătorul constituțional ( sau de către judecătorul internațional ).

Secțiunea a II-a. Necesitatea unui catalog al drepturilor fundamentale la nivelul Uniunii Europene

La nivelul Uniunii Europene, preocupările în materia drepturilor fundamentale sunt destul de recente, întrucât tratatele originare nu conțineau nicio trimitere la protejarea acestora. În anii de început statele membre nu erau dispuse să se angajeze decât pe plan economic, de unde și obiectivele restrânse la domeniul economic al Tratatului CEE. În decursul a cincizeci de ani s-a ajuns la recunoasterea drepturilor fundamentale în ordinea comunitară, printr-un proces progresiv care a început cu Tratatul de la Roma și s-a finalizat cu adoptarea Cartei drepturilor fundamentale în decembrie 2000. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, Curtea de Justiție a recunoscut existența drepturilor fundamentale la nivelul Comunităților prin intermediul jurisprudenței sale. Subliniem astfel că această materie s-a afirmat în două etape, prima fiind una jurisprudențială si ce-a de a doua a prevederilor scrise. Diversificarea competențelor comunitare a dus la depășirea sferei economice punându-se problema legăturii dintre dreptul comunitar și libertățile fundamentale. Inițial, Curtea nu a dorit sa exercite un control de legalitate a actelor comunitare în ceea ce privește drepturile fundamentale prin prisma autonomiei ordinii juridice comunitare motivând că “nu îi revine sarcina de a asigura respectarea regulilor interne, chiar constituționale, în vigoare într-unul sau altul dintre statele membre.” Instanța comunitară a subliniat în anul 1970 în cauza Internationale Handelsgesellschaft că validitatea și efectul unui act comunitar pe teritoriul unui stat membru nu pot fi afectate de drepturile fundamentale garantate de constituția acelui stat membru.

Se afirma in mod imperativ necesitatea unui catalog al drepturilor fundamentale. Cu toate acestea, în hotarârea Tribunalului constituțional german, Solange I instanța a precizat că “procesul de integrare a Comunității nu a atins un stadiu suficient de avansat pentru ca dreptul comunitar să cuprindă un catalog in vigoare de drepturi fundamentale.” O poziție similară a fost adoptată și de Curtea Constituțională italiană în cauza Frotini. Nu s-a recurs la adoptarea unui catalog de drepturi fundamentale, dar s-a încercat construirea unui sistem de proctecție a acestora pe baza principiilor generale ale dreptului comunitar astfel încât să nu se încalce nici supremația acestuia. În cauza Stauder Curtea a afirmat că “ drepturile fundamentale ale omului sunt suprinse în principiile generale ale dreptului comunitar și respectarea acestora este asigurată de către Curte.” Acest lucru a determinat Curtea constituțională germană să statueye în cauya Solange II că și Curtea de Justiție asigură apărarea drepturilor fundamentale în mod similar cu constituția națională și nu este necesară verificarea compatibilității fiecărui act legislativ comunitar cu aceasta. Chiar și avocatul general Caportoti în cauza Defrenne a susținut că “ respectful drepturilor fundamentale reprezintă o limită a oricărei activități comunitare: fiecare act prin care se exercită competențele instituțiilor comunitare este supus acestei limite și orice structură a Comunității este tinută să o respecte.” Sursele principale de inspirație pentru extragerea principiilor generale în materia drepturilor fundamentale au fost tradițiile comune ale statelor membre,convențiile și documentele internaționale elaborate în materia drepturilor omului acordându-se prioritate Covenției Europene a Drepturilor Omului. Într-o comunicare a Parlamentului European făcută în anul 1989, acesta a recunoscut rolul primordial al Curții de Justiție în interpretarea și afirmarea drepturilor fundamentale.