Natura Dinamica a Continutului Informational In Mediul Online
Natura dinamică a conținutului informațional în mediul online
Cuprins:
Introducere
CAPITOLUL I – CARACTERISTICILE COMUNICĂRII ONLINE
Propagarea mesajelor din mediul online
Credibilitatea conținutului postat pe bloguri
Un model predictiv pentru dinamica în timp a informațiilor din rețelele sociale
3.1.Dinamica socială a surselor și fluxurilor de știri
3.2.Știri, surse, fluxuri
3.3.Mai multe surse de informare active
CAPITOLUL II – APLICAȚIILE ONLINE ȘI COMUNICAREA
Aplicații pentru comunicarea online
Cyberconsumatorii de informații
Produse de comunicare online
CAPITOLUL III – MASS MEDIA ONLINE ȘI DINAMICA CONȚINUTULUI INFORMAȚIONAL
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
Introducere
Scopul acestei lucrări este de a explora schimbările rapide în conținutul Web și de a analiza impactul acestora asupra modului în care mesajul jurnalistic este transmis. Credibilitatea este atributul asupra căruia voi insista în această lucrare. Și asta pentru că în mediul online, dinamica informațiilor întregistrate cât și a utlizatorilor denaturează conținutul. În cercetarea de comunicare, credibilitatea comunicatorului este testată odată cu ceea ce este transmis. Este nevoie de acest lucru, deoarece orice informație poate duce la schimbarea atitudinilor publicului.
Mai mult, credibilitatea unuicanal / mediu de comunicare influențează implicarea selectivă a publicului. Prin urmare, indivizii sunt mai apropiați de conținutul pe care îl percep ca fiind credibil. Când publicul individual se bazează mai mult pe un anumit mediu de comunicare pentru căutarea de informații, acesta devine mult mai circumspect în privința sursei conținutului utilizat. Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor, în special în mediul digital media, a împuternicit indivizi și diverse organizații interesate să transmită mesaje de masă cu posibilitatea de a deveni creatori de mesaje. Așadar, receptorul static, în cazul comunicării digitale, se poate oricând transforma în creator de mesaj, de unde și dinamismul informațional în mediul online.
Ca urmare, spre deosebire de vremurile de odinioară când anumite instituții de presă au fost singurii expeditori de mesaje, procesul de comunicare a devenit tot mai multidirecțional, amplificând pe orizontală influențele între membrii publici și indivizi. În plus, ca influențe emergente, social media continuă să crească, membrii publicului au început să ceară să fie participanți în comunicarea organizațiilor. În această eră de social media, cererea de comunicare bazată pe încrederea publicului pentru o mai bună construire de legături este extrem de mare, arată Breakenridge.
În același timp, apariția social media poate oferi, de asemenea, unul dintre cele mai bune locuri pentru crearea de noi relații publice care pot funcționa ca hub-ul de comunicații participative între public și organizații. În orice caz, câștigarea credibilității în fața publicului este El dorado oricărui brand. În loc să fie receptori pasivi de mesaje, indivizii sunt acum suficient de activi pentru a selecta canalele de comunicare, mai ales atunci când au un interes vădit pentru o problemă, arată Rubin. Spre deosebire de mass-media tradiționale, cum ar fi radio sau de televiziune, utilizarea social media de către persoanele fizice este din ce în ce mai „la îndemână”, în funcție de motivațiile pentru comunicare (funcționalitate), natura deliberată sau planificată de a comunica (intenționalitate), alegere-comunicare (selectivitate), și implicarea în mass-media. Având în vedere o astfel de audiență selectivă și utilizarea mass-media activă, comunicarea fără crearea și cultivarea de credibilitate pentru un angajament public sau de consolidare de brand poate fi anevoioasă, scriu Holtz & Havens.
În cadrul social media, cele mai căutate surse de opinie sunt blogurile diverselor personalități. Blogurile sunt noua eră a PR-ului. Pleacă de la practica anterioară în comunicare mult mai interactivă, spontană cu publicul. Conform unui studiu recent al Departamentului de Relații cu Publicul din Statele Unite, 49 la sută dintre respondenți au indicat blogurile pentru a comunica mesaje către public. Prin urmare, în acest studiu, mă voi concentra și asupra delimitărilor strategice de conținut, pentru a studia în ce măsură blogurile sunt surse credibile de informație. Cu toate acestea, în ciuda multitudinii discuțiilor din social media și blogosferă, practic nu există nicio cercetare empirică pentru a valida un sistem de măsurare a credibilității mass-media.
Odată cu apariția noilor mijloace de comunicare, conceptul de credibilitate ar trebui să fie actualizat nevoilor noi de a transmite mesaje, precum și noilor funcții de new media. În mod tradițional, în cercetările de comunicare, credibilitatea comunicatorului a fost evidențiată prinîncredere și experiență. În blogosfera contemporană, cu toate acestea, credibilitatea unui blogger de multe ori a fost înlocuită cu termeni emergenți, cum ar fi „autenticitate”, „legitimitate”, „transparență”, „autoritate” sau „pasiune.” De exemplu, nivelul de autenticitate în mesajele comunicate decide acum credibilitatea unui blogger, mai degrabă decât comunicatorul, arată Weil. În plus, legitimitatea unui blogger este sporită de pasiunea personală și devotamentul pentru conținutul comunicat, mai ales atunci când bloggerul are autoritate în anumite domenii pe care le abordează și îi oferă cititorului garanția că preia o informație certă, nealterată. Fără măsurarea validității și credibilității, managementul încrederii în social media va fi greu realizabil. Prin urmare, această cercetare își propune să dezvolte o nouă măsură a credibilității blogurilor, din perspectiva noilor categorii de public, folosind explorarea anumitor grupuri.
Web-ul reprezintă un spațiu dinamic, mereu în schimbare și colectare de informații. Conținutul de pe web este diferit de cele mai multe alte tipuri de conținut cu care interacționăm în mod normal, deoarece se schimbă în mod regulat. De exemplu, în timp ce numărul celor mai multe documente de pe biroul unei persoane rămâne constant, cu, probabil, doar o adnotare sau două adăugate în timp, în cazul conținutului de pe paginile de internet nu putem stabili o regularitate sau o tendință precisă, pentru că schimbările se produc în moduri subtile, dar accelerate. Analiza schimbării de conținut prezentată în această lucrare se concentrează pe înțelegerea regularității cu care apar termeni într-o pagină. Vom introduce noțiunea de putere de statornicie a unui termen într-un document de-a lungul timpului. Se pare că este o caracteristică bimodală în distribuirea de termeni, de cele mai multe ori fie fiind foarte stabile, fie se schimbă foarte rapid. Termeni de stabilitate reflectă subiectul central în curs de desfășurare a unei pagini, precum și cuvinte cu funcții comune sau elemente de navigare.
În ultimul deceniu, apariția „rețelei sociale” a oferit considerabil o marjă de manevră pentru o rubrică bogată în platforme care să promoveze comunicarea între utilizatorii de pe spațiile comune. Aceste interacțiuni interpersonale au loc de multe ori sub pretextul unui mediu comun de socializare, de exemplu o imagine (Flickr), un film (YouTube), un „microblog” „blog” / (Twitter); sau sunt construite pe relații sociale care reflectă relațiile umane în lumea fizică (Facebook). Impactul rezultat al proliferării rapide a acestor site-uri sociale a fost larg răspândită. Persoanele fizice astăzi, își pot exprima opiniile lor pe bloguri personale, precum și pot împărtăși obiecte media pentru a se angaja în discuție. Chiar de la a cumpăra o mașină nouă, pentru a primi sugestii privind investițiile, căutarea pentru următoarea destinație de vacanță sau chiar planificarea meselor viitoare, oamenii au început să se bazeze foarte mult pe opiniile exprimate on-line sau pe resurse sociale care le pot oferi perspective utile în setul divers disponibil de opțiuni.
Mai mult decât atât, experiențe personale, precum și gândurile și opiniile cu privire la evenimente externe de asemenea, se manifestă prin "meme", "palavrageala on-line" sau "vot" pestriț prin mecanisme în mai multe bloguri ale oamenilor și profiluri sociale. Ca un rezultat pozitiv al tuturor acestor manifestări interacționale furnizate de on-line în social media și site-uri de rețele sociale, există o gamă largă de oportunități care au început să apară în comunitatea de analiză din rețeaua socială. În schimb, concentrându-se pe studii longitudinale de grupuri relativ mici, cercetatorii de azi pot studia procesele sociale cum ar fi difuzarea de informații sau apariția unor comunități la scări foarte mari. Acest lucru este posibil deoarece datele sociale electronice pot fi colectate la un cost relativ redus de achiziție și întreținere a resurselor, care se poate întinde pe diverse populații și pot fi dobândite pe perioade lungi de timp.
Modalitatea cea mai la îndemână pentru a studia modul de comunicare online este remodelarea și restructurarea înțelegerii noastre asupra diferitelor procese sociale. Comunicarea este procesul prin care persoanele fizice participante pot crea și împărtăți informații pentru a ajunge la o înțelegere reciprocă. De obicei, comunicarea implică forma unui canal, sau un suport prin intermediul căruia informațiile sub formă de concepte se transmit de la un individ la altul. Un exemplu ilustrativ este cel care descrie ideile-cheie în procesul de comunicare on-line. Este, astfel, de la sine înțeles că modalitatea de comunicare este esențială pentru evoluția sistemelor sociale.
Pentru a sprijini această constatare empirică, de-a lungul anilor, numeroase studii dedicate proceselor de comunicare socială online au indicat faptul că proprietățile sistemului social asociat, adică structura rețelei și dinamica pot fi indicii utile pentru a determina rezultatul multor importante relații sociale și economice. În ciuda importanței fundamentale care s-a pus pe înțelegerea acestor structuri și a comportamentului lor temporal în multe setări sociale și economice, dezvoltarea de instrumente de caracterizare, fundamentale modele teoretice, precum și studii de observație pătrunzătoare pe scară largă seturile de date de comunicare socială sunt încă în fază incipientă.
Acest lucru se datorează faptului că modelele de comunicare de pe platformele sociale online sunt semnificativ diferite de suportul lor real, omologul din lume. Prin urmare, de multe ori invalidarea metodelor, instrumentelor și studiilor concepute pentru a răspunde la analize etnografice longitudinale e nevoie de observații asupra unor interacțiuni. Această distincție poate fi vizualizată pe mai multe aspecte legate de natura procesului de comunicare on-line în sine: cum ar fi REACH-ul ieftin la o audiență la nivel mondial, volatilitatea de conținut și accesibilitatea publicării informațiilor on-line. Rezultatul acestor diferențe este că în prezent există o necesitate arzătoare de a elabora cadre de calcul robuste pentru a caracteriza procesele de comunicare prevalente mediului online.
CAPITOLUL I
CARACTERISTICILE COMUNICĂRII ONLINE
1. Propagarea mesajelor din mediul online
Pe lângă abordarea conținutului jurnalistic, în această lucrare îmi propun să ilustrez și fațetele sociologice ale modelelor de comunicare și comportamentale. De exemplu, modelele de angajament social reflectateprin intermediul rețelelor de socializare joacă un rol fundamental în determinarea modului în care conceptele sau informațiile sunt schimbate. Astfel de informații pot fi la fel de simple ca o invitație la o petrecere sau sunt din categoria ofertelor de angajare, de utilizare a unor anumite produse, de protecție față de anumite și așa mai departe. În plus, înțelegerea evoluției grupurilor și comunităților ne poate oferi perspective semnificative asupra modului în care conceptele, opiniile și legăturile interumane sunt stabilite și apoi rupte, se referă la întreaga dinamică a relațiilor umane, într-un mtamentale. De exemplu, modelele de angajament social reflectateprin intermediul rețelelor de socializare joacă un rol fundamental în determinarea modului în care conceptele sau informațiile sunt schimbate. Astfel de informații pot fi la fel de simple ca o invitație la o petrecere sau sunt din categoria ofertelor de angajare, de utilizare a unor anumite produse, de protecție față de anumite și așa mai departe. În plus, înțelegerea evoluției grupurilor și comunităților ne poate oferi perspective semnificative asupra modului în care conceptele, opiniile și legăturile interumane sunt stabilite și apoi rupte, se referă la întreaga dinamică a relațiilor umane, într-un mediu virtual.
În cele din urmă, studiile asupra conținutului online comun generat de utilizatori se îndreaptă către necesitatea de regândire a modelelor de comunicare, din perspectiva accesibilității. Există, indiscutabil, nevoia de filtrare a conținutului, a verificării surselor, a unui demers jurnalistic incipient pentru a nu denatura conținutul. Textele publicate în online își certifică de cele mai mult ori valoarea prin adeziunea anumitor cititori, prin distribuirea conținutului și viralizarea. Numai că de cele mai multe ori, cei care își manifestă adeziunea față de anumite mesaje nu sunt lideri de opinie. Există mai multe moduri în care social media a revoluționat mijloacele noastre și modul de comunicare socială, prin impactul enorm asupra caracteristicilor sistemelor sociale.
Noile tehnologii de comunicare social media oferă acces oricui la materialele postate și se ajuge astfel la o audiență globală. Instrumentele de comunicare în social media sunt în general disponibile pentru oricine la costuri mici sau inexistente, așa că fiecare participant, utilizator de internet poate deveni generator de conținut pe cont propriu, fără să fie nevoie de acreditări sau avize. Social media a eliminat rigorile presei tradiționale. Așadar, de data acaesta unele aptitudini se pot reinventa, astfel încât oricine poate utiliza mijloacele de producție de conținut și de comunicare ulterioare, prin eliminarea de cele mai multe ori a nevoii de competențe specializate și de formare.
Comunicarea social media implică răspunsuri spontane și reciprocitate.Spre deosebire de presa scrisă, conținutul din online poate fi editat, modificat în funcție de disponibilitatea creatorului. Comunicarea social media este extrem de volatilă, deoarece poate fi modificată aproape instantaneu prin comentarii, editare, vot și așa mai departe. Aceste caracteristici cheie ale comunicării online au reprezentat o provocare în studiul sistemelor sociale în general. Vom discuta despre mai multe moduri de comunicare diferite existente în rețelele sociale și site-uri de astăzi. Aceste modalități diverse de comunicare permit utilizatorilor să se angajeze în interacțiune deseori, în funcție de interesul manifestat pentru activități comune, de localizarea geografică sau chiar opinii în funcție de anumite evenimente globale.
Cele mai dinamice și volatile forme de comunicare în rândul utilizatorilor, care promovează interacțiunea sunt site-urile de socializare care mizează pe capacitatea utilizatorilor de a posta mesaje scurte pe profilurile prietenilor lor. O caracteristică similară pe Facebook permite utilizatorilor să posteze conținut pe wall-ul unui alt utilizator. Aceste mesaje sunt de obicei scurte și facute publice pentru setul comun de prieteni. Pentru utilizatori este importantă furnizarea de dovezi de interacțiune prin comunicare.
Comentariile și răspunsurile cititorilor unor anumite publicații cum ar fi Engadget, Huffington Post, Slashdot, Mashable sau MetaFilter pot furniza dovezi substanțiale în legătură cu gustul publicului față de tema aleasă pentru dezbatere sau studiu. Multe site-uri sociale permit utilizatorilor să împărtășească diverse obiecte digitale cu rețeaua lor locală sau un set de contacte. De exemplu, pe Flickr un utilizator poate încărca o fotografie care poate fi vizualizată printr-un flux de contacte; în timp ce YouTube permite utilizatorilor să încarce videoclipuri, pe categorii de actualitate diferite. Ambele aceste tipuri de media sharing permit o activitate de comunicare bogată, centrată în jurul elementelor de mass-media, prin intermediul comentariilor. Aceste comentarii iau de multe ori o structură de conversație, care implică considerabil și dialog între utilizatori.
Un alt fel de o modalitate de comunicare oferită de anumite site-uri sociale, cum ar fi Digg sau del.icio.us implică participarea utilizatorilor la o varietate de acțiuni sociale. De exemplu, Digg permite utilizatorilor să voteze (sau rata) la comun articole, știri, printr-o acțiune socială denumit „săpat”. Un alt exemplu este oferit de Facebook pentru exprimarea aprecierilor față de conținutul foto, video și Link-uri comune. O astfel de acțiune socială de multe ori acționează ca un proxy pentru comunicarea activă, pentru că în primul rând, este observabil public, iar al doilea permite interacțiunea socială între utilizatori. În cele din urmă, vom defini o modalitate de comunicare bazată pe microblogging.
Activitatea de utilizator, de exemplu, cum este prevăzut de Twitter, are caracteristica de micro-blogging, în special numit „ciripit”. De cele mai multe ori ia formă de conversație, deoarece tweet-urile pot fi direcționate către un anumit utilizator. Mai mult decât atât, Twitter funcționează pe baza de „RT” sau re-tweet, permițând utilizatorilor să propage informații de la unul la altul. Astfel, activitatea de micro-blogging poate fi considerată ca un mediu activ interacțional.
Rețelelele sociale evoluează centrat în jurul artefactelor de comunicare. Structura conversației este determinată de modul în care se desfășoară procesele sociale, de cele mai multe ori prin difuzarea inovației și prejudecată culturală, descoperirea de experți. Inițiatorul unei comunități virtuale poate fi un individ, o organizație sau o instituție, existând practic trei sectoare de bază în lumea e-comunitaților: sectorul public, sectorul comercial și cel necomercial (nonprofit).
Progresul tehnologiilor informatice și în special crearea sistemului Internet au făcut ca numărul de persoane care utilizează calculatorul și/sau Internet-ul să crească semnificativ. Internetul îndeplinește o funcție atotștiutoare, este un fel de „corn al abundenței“ care hrănește cu informații nelimitate publicul larg, facilitează comunicarea interpersonală și, uneori, devine un imens ocean al plăcerii, prin multitudinea de activități recreative pe care le pune la dispoziție. Toate acestea se constituie, evident, în beneficii create odată cu apariția Internet-ului. În ultimele două decenii, s-a profilat o nouă entitate clinică, care a început să intre în atenția cercetătorilor și a practicienilor: dependența de computer și de Internet. Privită în sens clinic, dependența de Internet reprezintă o variabilă multidimensională – sub aspectul cauzelor, al caracteristicilor asociate și al consecințelor în planul funcționării individului din punct de vedere cognitiv, emoțional, social (interpersonal) și profesional.
Nevoile fundamentale ale membrilor unei comunități virtuale pot fi grupate în următoarele categorii: împărtășirea unor interese sau experiențe comune, abilitatea de a crea și dezvolta relații cu ceilalți membri ai comunității, nevoia de a explora, experimenta lucruri noi și capacitatea de a trece la acțiune pe baza interacțiunii din cadrul comunității. Astfel, valoarea unei comunități virtuale este dată de către membrii săi, care adaugă informații proprii la o bază de informații deja existentă. Fiecare membru poate să ofere ceva spre vânzare sau poate să adreseze o cerere de cumpărare. În plus, comunitățile online trebuie să aibă asigurate norme și roluri bine definite precum și securitatea comunicațiilor și a datelor distribuite.
Comunitățile virtuale suportate de organizațiile independente par să aibă o rată a succesului mai ridicată în menținerea unor discuții imparțiale în legătură cu subiectele relevante pentru membrii comunității fața de cele inițiate de companiile comerciale, care trebuie să mențină o imagine explicita și să fie corecte dacă problemele comunității sunt în relație directă cu beneficiile lor comerciale. Întrucât în literatura de specialitate exista o multitudine de puncte de vedere privind tipurile de comunități virtuale (marea majoritate fiind în funcție de perspectiva de studiu: sociologică, psihologică, antropologica, de afaceri etc.) orice încercare de identificare a lor are ca variabila subiectivitatea autorului. Astfel, din punctul de vedere al naturii membrilor se disting comunități virtuale orientate către consumatori și comunități virtuale susținute de organizații.
Indiferent pe baza căreia din motivațiile sau atributele mai sus menționate au fost create (scop, orientare, loc, relaționare sau platformă), dintr-un anume motiv (participanți interesați, mărime etc.), aceste tipuri de comunități sunt folosite cu succes în relațiile publice online, în componența lor intrând persoane cu interese comune și caracteristici demografice bine definite. De exemplu, oameni care au dorit să împărtășească informații despre antichități au început să comercializeze astfel de bunuri sau o companie care își construiește un site focalizat pe afaceri electronice descoperă că este posibil și util să atragă oameni, clienți, furnizori, alte fime etc., care să participe la o comunitate și să interacționeze unul cu altul. În acest fel diferitele funcțiuni ale afacerilor electronice și comunităților virtuale sunt combinate, rezultând un posibil avantaj pentru firmele mici și mijlocii.
Mijloacele de dezvoltare ale unei comunități virtuale reunesc următoarele categorii:
• atragerea de noi membri care se face prin instrumente de marketing tradițional sau electronic, conținut atractiv, obținerea gratuită a calității de membru și folosirea gratuită a unor resurse;
• promovarea participării, proces realizat prin modalități precum facilitarea publicării de conținut editorial, invitarea unor personalități pentru discursuri etc.;
• formarea și cultivarea loialității presupune acțiuni de tipul interacțiunilor personalizate;
• valoarea activităților care se obține prin oportunități de tranzacție, reclama direcționata, venituri din servicii specializate de înalta clasă etc.
Marele beneficiu oferit de comunitățile virtuale este posibilitatea de interacțiune multi-direcționala între participanți. Mai mult de jumătate din vizitatorii unui site vor să discute despre produsele, serviciile sau conținutul acelui site cu alți vizitatori – pentru a întreba și a răspunde întrebărilor, a împărtăși cele mai bune metode și a explora interese comune. Promovând interacțiunea dintre clienți, firmele pot astfel să crească semnificativ atracția și menținerea lor, conversia de la vizitator la cumpărător și, în final, identitatea mărcii și fidelitatea pentru un produs.
Comunitățile virtuale (CV) care se bazează pe conținut generat de utilizatori sunt auto-perpetuabile – cu cât este mai mare conținutul disponibil, cu atât mai atractive devin (o comunitate virtuală de interese mare, cu conținut adus în discuție, este Discuta despre fumat!, www.fumat.ro). Alt important avantaj al comunităților virtuale este ca, odată ce s-a atins un număr mare de utilizatori, noi membri interesați de subiect vor alege acest forum în locul celor aparținând concurenței. Nimănui nu-i place să converseze într-o cameră goală și, dacă utilizatorii cauta vânzători sau cumpărători, vor găsi mult mai mulți întrun forum aglomerat.
O comunitate virtuală poate crea bariere semnificative pentru intrarea unor noi competitori în domeniu, permițând astfel companiilor să capitalizeze. În cadrul CV comunicarea se poate realiza fie prin utilizarea canalului online pentru atragerea în activități off-line fie prin oferirea de beneficii numai membrilor CV. În acest ultim caz, avantajul rezida din sentimentul de comunitate și beneficiile acordate numai membrilor CV care generează un feedback pozitiv. Mai mult, comunicarea valorilor brand-ului se face într-un mod mult mai pregnant, prin oferta variată de beneficii către membrii CV.
Un exemplu în acest sens este cel al comunității virtuale Stella Artois (www.stellaartois.ro). Iubitorii berii Stella Artois au ocazia să se înregistreze într-un club prin completarea unui formular pe site. Calitatea de membru al Clubului online Stella Artois atrage anumite avantaje, precum posibilitatea de a accesa diverse secțiuni ale site-ului rezervate numai utilizatorilor înregistrați. Prin intermediul postei electronice se trimit lunar invitații membrilor Clubului la evenimentele organizate de Stella Artois, aceștia ajungând să se cunoască și în realitate nu numai în spațiul virtual.
La fel ca în cazul multor altor modele de afaceri ale Noii Economii, au existat și decepții în privința comunităților virtuale. Spre exemplu, a fost subestimată operarea acestor platforme: costurile mari cu infrastructura, cu hardware-ul pentru server, hosting-ul, lipsa scalarii software-ului și cheltuielile mari cu operarea, întreținerea și publicitatea comunității etc.
Modul de funcționare. În cazul cel mai general, infrastructura unei comunități virtuale o reprezintă un site de Internet, dezvoltat prin intermediul unor aplicații specifice, care constituie o modalitate de stocare a informațiilor și propune, în cazul când nu impune, răspândirea cunoștințelor prin accesarea acestora. Internetul este, fără îndoiala, un mediu al utilizatorilor activi – în mod tipic cineva alege ce site să viziteze și când. Printr-un șir de decizii în cascadă, el poate alege să vadă celelalte pagini sau să urmărească alte site-uri de interes, să stocheze materialul pe care îl are sau să discute cu alții.
Cercetarea empirică a utilizării site-urilor web indică faptul că subiecții se expun la mai mult decât la paginile care urmează, de unde aplicabilitatea conceptului de „surfing”. Astfel, oferind membrilor oportunitatea de a schimba informații despre produse, servicii și furnizori, comunitățile online reprezintă o oportunitate extrem de dinamică pentru clienți de a câștiga mai multă putere de negociere. Soarta multor branduri cunoscute depinde nu atât de bugetul lor de reclama, cât de așa numitele „click-ofmouse endorsements” (păreri date cu un click de mouse) pe „avizierul de știri” al respectivei comunități.
Grupuri. Toate acestea sunt valoroase pentru că dau perspective în natura pestriță a rețelei la nivele temporale și topologice și ne ajută să înțelegem rețelele ca o proprietate emergentă a interacțiunii sociale. Comentariile și structura de mesagerie în bloguri și spații sociale comune au fost folosite pentru a înțelege dialogul dintre persoanele fizice și în contextul centralizării activității sociale pe platforma on-line sau de a înțelege natura descriptivă a comentariilor Web. Unele lucrări anterioare s-au axat pe natura conversațiilor pentru a înțelege structura rețelei sociale și pentru a le analiza statistic. Nu au fost eforturi considerabile pentru analiza discuțiilor sau comentariilor pe bloguri precum și pentru utilizarea unor astfel de mijloace de predicție a consecințelor, cum ar fi comportamentul utilizatorilor, vânzările, activitatea pe piața de valori, etc
Înainte de cercetare a fost descoperită, de asemenea, valoarea utilizării datelor sociale interacționale pentru a înțelege și, în anumite cazuri, prezice fenomene comportamentale externe. S-au făcut predicții în special în legătură cu disponibilitatea utilizatorilor de a cumpăra un anumit produs și, astfel, consecințele venite de aici, prin observarea cativității pe piața de valori.
Participarea utilizatorilor în spații sociale on-line este una dintre caracteristicile cele mai remarcabile din recenta creștere explozivă a comunităților populare on-line. Cu toate acestea, spre deosebire de comunitățile tradiționale, site-uri precum YouTube sau Instagram nu sunt dotate cu comunicarea directă sau mecanisme conversaționale pentru membrii săi. Acest lucru a dat naștere la un model interesant de interacțiune bazat pe acțiune socială în rândul utilizatorilor. Implicarea utilizatorilor și contribuția lor prin interacțiuni în afara rețelelor, de exemplu, „săpat” sau social-bookmarking au devenit o forță majoră în spatele succesului acestor spații sociale. Studiind acest nou tip de interacțiune, utilizatorul înțelege dinamica comunităților sociale online și poate monetiza conținutul postat în comunitatea respectivă.
Acțiunile sociale, efectuate pe spații comune de promovare, încurajează adesea comunicarea dinamică între indivizi. În lucrări anterioare, autorii au discutat despre modul în care utilizatorii cu drept de vot au făcut documentări pe platforma Digg. Totodată, cercetătorii au examinat, evoluția activității între utilizatori pe Facebook pentru a capta modul în care legăturile sociale pot deveni mai puternice sau mai slabe în timp. Experimentele lor arată că link-urile în rețeaua de activitate pe Facebook tind să vină și să plece rapid în timp și implicăo tendință generală de scădere a activității.
O proprietate emergentă interesantă de conținut generat de utilizatori pe scară largă în social media este faptul că acest conținut media comun pare să genereze un dialog bogat axat pe obiecte media, de exemplu, YouTube, Flickr, etc Prin urmare, în afară de impactul comunicării asupra dinamicii acțiunilor persoanelor fizice, rolurilor și a comunității în general, există provocări suplimentare cu privire la modul de a caracteriza astfel de „conversații”, înțelegerea relației dintre conversațiile implicării sociale și anume comunitatea luată în considerare, precum și studierea comportamentului observat la utilizatorul responsabil pentru publicarea conținutului.
Astăzi, există o participare semnificativă utilizator pe mass-media bogat rețele sociale site-uri, cum ar fi YouTube și Flickr. Utilizatorii pot crea conținut(de exemplu, încărcarea fotografiilor Flickr) și consuma mass-media (vizionarea video-urilor de pe YouTube). Aceste site-uri, de asemenea, permit o comunicare semnificativă între utilizatori, cum ar fi comentarii de către un utilizator pe un suport încărcat de un altul. Aceste comentarii dezvăluie o structură de dialog bogat (sunt comentarii A pe upload, comentarii utilizator B pe upload, A comentarii ca răspuns la comentariul lui B, B răspunde lui A etc) între utilizatori, în cazul în care discuția este de multe ori pe teme care nu au legătură cu videoclipul original. În această secțiune, secvența de observații cu privire la un obiect media este menționată ca o conversație. Ideea fundamentală în această secțiune este că analiza activătății de comunicare este crucială pentru înțelegerea vizitei repetate a rețelelor sociale.
Oamenii reveni la un mesaj video pe care le-au văzut deja și postează comentarii ca răspuns la activitatea de comunicare, mai degrabă decât pentru a viziona din nou videoclipul. Astfel, este evident că oamenii vor să citească conținutul activității de comunicare. Mai mult decât atât, aceste site-uri mass-media au mecanisme bogate de notificare care îi pun pe utilizatori în alertă în legătură cu noile comentarii pentru postările video / imagine. Interesul este cel care îi angajează pe utilizatori într-un astfel proces de comunicare. În timp ce sensul termenului „interestingness” este subiectiv, am decis să-l foloseasc pentru a exprima o proprietate intuitivă a fenomenelor de comunicare pe care le observăm în mod frecvent pe rețelele de mass-media.
Scopul nostru este de a determina o valoare scalară reală care corespunde fiecărei conversații într-un mod obiectiv, care servește ca o măsură de interestingness. Modelarea subiectivității utilizatorului este dincolo de sfera de aplicare a acestei secțiuni. Care sunt motivele pentru care o conversație stârnește interesul utilizatorului astfel încât acesta să fie tentat să participe? Presupun că oamenii vor participa la conversații, atunci când (a), ei află că acea temă de conversație este interesantă (utilizatorii anteriori vorbesc despre) (b) se văd comentariile celor care sunt cunoscuți în comunitate, sau persoane pe care le știu direct comentează (aceste persoane sunt mai interesante pentru utilizator) sau (c) să respecte un dialog captivant între două sau mai multe persoane. Intuitiv, conversațiile interesante au o temă de engagement cu oameni interesați de subiect.
O conversație care este considerată interesantă trebuie să fie pe cale de consecință cu impact asupra rețelei sociale. Există mai multe motive pentru măsurarea interesului față de o conversație care este valoroasă. În primul rând, aceasta poate fi utilizată pentru a clasifica și a filtra atât conținutul de pe blog și din mass-media bogate, cât și cel din comentariile postate pentru un anumit subiect dezbătut pe anumite site-uri. De exemplu, aceeași știre poate fi postată pe mai multe bloguri și poate fi identificat interesul cel mai ridicat în funcție de locul unde a fost publicată.
Conversație. Vom defini o conversație în social media (de exemplu, o imagine, un video sau un post pe blog), ca o succesiune ordonat temporală de comentarii postate de către persoane fizice pe care îi numim „participanți”. În această secțiune, conținutul convorbirilor este reprezentat ca un derivat și ca o temă de conversație. Temele de conversație sunt seturi de subiecte importante asociate cu conversații la diferite momente de timp.
Interesul acordat de participanți este o proprietate a activității de comunicare în diferite conversații. Interesul acesta poate fi văzut că o proprietate dinamică a convorbirilor care este reprezentată ca un adevărat scalar în funcție de (a) temele de conversație evolutive la un anumit punct în timp și (b) proprietățile de comunicare ale participanților. Este important să se noteze aici că „interestingness-ul” dintr-o conversație este în mod necesar subiectiv și de multe ori depinde de contextul în care se află participantul.
2. Credibilitatea conținutului postat pe bloguri
Blog-urile au fost adesea puse la îndoială ca medii de comunicare credibile, deoarece nu există niciun proces „legitim” de prevenire a instituționalizării pentru producția de conținut și schimbul de informații. Cu toate acestea, este important să înțelegem caracteristicile de credibilitate din perspectivele utilizatorilor de blog, cum credibilitatea aprecierilor de pe blog-uri depinde de cel care le citește și studiază. Utilizatorii se bazează mai mult pe un mediu specific pentru informații, pe care consideră a fi mai credibile decât alte mass-media. Astfel, măsurarea credibilității în conținutul social media se poate realiza prin părerile împărtășite ale cititorilor de blog. Și acestea însă, sunt susceptibile.
Procesul de evaluare colegială în blogosferă poate duce la creșterea medie a credibilității în rândul cititorilor, având in vedere că blogurile pot fi moderate până la a fi foarte credibile. Printre cititorii reali de blog, s-a constatat că anumite postări au fost nominal mai credibile decât orice altă sursă de știri on-line (de exemplu, stiri TV prin cablu, știri on-line reviste, știri de radio on-line) și chiar mai mult decât sursele tradiționale de știri. Utilizatorii de Internet cu experiență și care au blog-uri ar fi mai credibili, datorită popularității lor în online, precum și pentru faptul că nu urmează tiparele știrilor tradiționale, cum ar fi corectitudinea, echilibrul și obiectivitatea. Mai mult decât atât, utilizatorii de Internet consideră că blogurile sunt credibile pentru că sunt independente de organizații și nu sunt controlate, iar acest lucru le permite bloggerilor să scrie în profunzime mesajeîntr-un mod transparent. O astfel de transparență este cheia formării unor lideri de opinie în rândul bloggerilor.
Studiile anterioare au examinat credibilitatea sursei blog. Cu toate acestea, cea mai mare parte de cercetare este bazată pe măsuri de credibilitate ca sursă existentă a mass-media tradiționale sau deInternet, fără a ține seama de perspectivele utilizatorilor de blog. Problema cu aceste precedente abordări este că, fără a înțelege cum și de ce oamenii pot găsi informații pe bloguri mai mult decât demne de încredere decât alte surse de informare, sunt aproape înșelătoare. După cum s-a menționat anterior, este foarte important să se reflecte pe blog perspectivele utilizatorilor în examinarea modului în care se fac judecăți de credibilitate.
Yang și Lim (2009) au remarcat că utilizatorii individuali au tendința de a avea încredere în organizații atunci când percep un nivel mai mare de interactivitate în social media; credibilitatea de social media este esențială în consolidarea unei astfel de interactivitate. Yang și colab. au găsit în cercetările lor experimentale relații publice mediate pe bloguri a căror interactivitate a fost puternic asociată cu încrederea. Cu toate acestea, nu s-a constatat o credibilitate semnificativă. Pentru a măsura credibilitatea bloggerilor, autorii au folosit o măsură tradițională de credibilitate ca sursă în comunicarea relațională.Din nou, Yang nu a găsit efecte semnificative de credibilitate a bloggerilor, cum ar fi angajament public cu mesaje de criză și reducerea de emoții negative.
Cercetare empirică minimă pe credibilitatea conținutului de blog există în prezent. Pe nivel conceptual, un număr limitat de cărți și bloguri a subliniat elementele cheie care arcrește credibilitatea cititorilor de blog „cu privire la conținutul blog-ul. De exemplu, Banks (2008)a intervievat 30 de bloggeri de top și a sugerat următoarele caracteristici în ceea ce privește conținutul de pe blog:
credibilitate: conținuturile blog credibile sunt concentrate (de exemplu, intrând într-un anumit moment, de instituire unei nișe de persoane pasionate de un anumit subiect),
autenticitate (de exemplu, acoperirea exclusivă a unui subiect interesant) și
măsurarea credibilității în social media.
Așa cum am analizat până acum, bloggerii cred în domeniile de care sunt interesați. Unul dintre factorii luați în considerare este un nivel de consistență … ei nu se contrazic, nu sunt influențați de opinia populară și produc conținut de calitate în mod regulat pe o perioadă lungă de timp. În plus, există actualizări frecvente de conținut în aria de interes, lucruri care au fost sugerate ca o trăsătură cheie a credibilității unui blog.
Utіlіzarea Ιnternetuluі în Rоmânіa este împărțіtă aprоape în mоd egal între treі funcțіі prіncіpale: cоlectarea de іnfоrmațіі (38,6%), e-maіl-ul (37,4%) șі de rețele sоcіale șі de dіvertіsment (34,1%). 33,8% dіntre utіlіzatоrіі de іnternet au pretențіa de a fі actіvі pe sоcіal medіa, în tоate fоrmele sale varіate (de eхemplu, cіtіrea / scrіerea de blоgurі, rețele sоcіale / schіmb de cоnțіnut multіmedіa) – о prоpоrțіe semnіfіcatіvă a pоpulațіeі оn-lіne.
Sіte-urіle de sоcіalіzare au devenіt, practіc peste nоapte, іncredіbіl de pоpulare în rândul tіnerіlоr. Αcestea îі оferă utіlіzatоruluі pоsіbіlіtatea de a îșі crea rețele іnteractіve de prіetenі, prоfіlurі persоnale, blоgurі, grupurі, fоtоgrafіі, muzіcă șі clіpurі vіdeо, tоtul la nіvel іnternațіоnal. Eхіstă multe astfel de sіte-urі, unele maі specіalіzate decât altele. ΜySpace.cоm este о cunоscută rețea de sоcіalіzare generală care le permіte membrіlоr să îșі creeze prоfіlurі persоnale unіce care pоt fі cоnectate între ele prіn rețele de prіetenі. Μembrіі ΜySpace îșі pоt vedea prоfіlurіle, pоt cоmunіca cu vechі prіetenі șі îșі pоt face nоі prіetenі, pоt schіmba fоtоgrafіі, pоt țіne jurnale șі pоt face cоmentarіі șі îșі pоt descrіe іnteresele. Facebооk este о altă astfel de resursă, іnіțіal dezvоltată pentru studențі, dar care de-atuncі a început să fіe fоlоsіtă de tоțі ceі care au о adresă de emaіl. Utіlіzatоrіі pоt să se înscrіe în una sau maі multe tіpurі de rețele, cum ar fі lіceu, lоc de muncă sau zоnă geоgrafіcă.
Utіlіzatоrіі pоt alege prоfіlurі în funcțіe de vârstă, іnterese, teme sau nume de prіetenі. Ulterіоr pоt schіmba mesaje prіvate sau publіce lăsate în dreptul prоfіluluі. În cele maі multe cazurі, utіlіzatоrіі au pоsіbіlіtatea să îșі іndіvіdualіzeze pagіnіle de prоfіl іntrоducând HΤΜL în dоmenіі precum „Despre mіne”, „Μі-ar plăcea să întâlnesc” șі „Ιnterese”. Τоt astfel se pоate іntegra șі cоnțіnut vіdeо sau pe bază de tehnоlоgіe flash. Utіlіzatоrіі au șі оpțіunea de a adăuga muzіcă la pagіnіle lоr de prоfіl.
La fel ca șі іnstrumentele bazate pe tehnоlоgіe web 2.0, succesul rețelelоr de sоcіalіzare se eхplіcă prіn facіlіtatea de utіlіzare. Αcestea sunt un іnstrument asіncrоn, cu multe dіn avantajele fоrumurіlоr educațіоnale: acces fleхіbіl șі о înregіstrare scrіsă a cоmunіcărіlоr. Deseоrі sоcіalіzarea оnlіne șі relațііle vіrtuale duc la legăturі reale, față în față. Μulțі оbservatоrі susțіn că acest tіp de relațіоnare a devenіt о practіcă іmplіcіtă în medіul internet-uluі șі că nu va dіspărea chіar dacă fоrmatul se pоate schіmba. Ele îțі оferă, în esență, pоsіbіlіtatea de a te alătura cоmunіtățіlоr оnlіne șі de a partіcіpa în cadrul lоr. Vоlatіlіtatea bazeі de utіlіzatоrі tіnerі înseamnă că sіte-urіle de sоcіalіzare sunt deоsebіt de vulnerabіle la caprіcііle mоdeі. La fel de repede cum se îngrămădesc spre un sіte web la mоdă, utіlіzatоrіі se pоt muta pe un altul, fără nіcіun fel de avertіsment prealabіl. Αcest lucru este deja vіzіbіl în cazul amplоrіі Facebооk în cоmparațіe cu ΜySpace.
3. Un model predictiv pentru dinamica în timp a informațiilor din rețelele sociale
Astăzi, rețelele sociale online au devenit instrumente puternice pentru răspândirea de informații. Ele facilitează pe scară largă propagarea conținutului și consecințelor unor informații – dacă este favorabil sau nu la unele- unul, fals sau adevarat – pot lua apoi proporții considerabile. Prin urmare, este esențial să se asigure mijloace pentru a analiza fenomenul de diseminare a informației în aceste rețele.
Multe studii recente au abordat modelarea procesului de difuzie de informații, din punct de vedere topologic și într-o perspectivă teoretică, dar totuși sunt puțini factorii implicați. Cu presupunerea că dinamica procesului în răspândirea la nivel macro se explică prin interacțiunile la nivel microscopic între perechi de utilizatori și topologia de interconectare, ne propunem o soluție practică, care are scopul de a prezice dinamica temporală de difuzare în rețelele sociale.
Abordarea aceasta se bazează pe tehnici de învățare mecanice și pe concluzii dependente de timp și de probabilități de difuzie, în cadrul unei analize multidimensionale a comportamentelor individuale. Rezultate experimentale pe un set de date reale extrase din Twitter arată interesul și eficacitatea abordării propuse precum și recomandări interesante pentru investigarea dinamicii informațiilor din online pe viitor.
Dinamica socială a surselor și fluxurilor de știri
În ultimele decenii, cercetarea în jurnalism a trecut de la o abordare îngustă bazată pe media pentru a include un mai mare accent pe sursele de știri. Acestea trebuie să fie considerate nu ca statice sau unice, ci mai degrabă ca dinamice și diverse; într-adevăr, ele concurează adesea unele cu celelalte pentru ceea ce le oferă, precum și accesul la mass-media. Ele se hrănesc astfel: fluxul de știri care, în timp, poarta amprenta de tehnologii și tendințe, un proces care a accelerat în ultimii ani, odată cu dezvoltarea Internetului. Site-uri și site-uri de rețele sociale s-au alăturat rapid gamei existente de imprimare, audiovizual și mass-media electronice, care aprovizionează cu știri.
În plus, acestea oferă noi piețe de desfacere sau spații pentru exprimarea opiniilor unor persoane sau organizații; acestea se pot deveni surse de media, și i-ar putea permite chiar să devină prin intermediul internetului, paznici obișnuiți ai mass-media. În ciuda acestor schimbări, elementele de bază rămân adevărate: surse și fluxuri deopotrivă contribuie la elementele constitutive ale știrilor. Conceptual, prin urmare, trebuie să nu separăm aceste elemente constitutive; ar fi greșit să distingem între un „up-stream"”și un „down stream” în jurnalism știri fluxurilor, așa cum este sugerat de lichid („flow” – „surse”).
La baza dinamicii sociale stau sursele de știri și de fluxuri. Pe de o parte, jurnaliștii, care aleg știrile sunt de fapt, în negocierea între diferiții protagoniști care concurează pentru a depăși bariera de paznici și astfel să se poată apropia mai mult de statutul de știri-element. Pe de altă parte, o veste-element este transmisă de mai multe canale dintr-o anumită comunitate; acestea sunt ele însele situate social și istoric și pot determina dacă sunt sau nu alte mijloace de legătură pentru un anumit element.
Astfel, relația dintre surse și știri nu este liniară și unidirecțională; aceasta este rezultatul unui jurnalism complex care are o bază dinamică în ansamblu. Vom defini mai întâi termenii dezbaterii, astfel încât să evidențieze interdependența lor. Realizăm acest lucru prin luarea în considerare a contribuțiilor uneigame largi de cercetători. Apoi, vom revizui articolele din acest dosar, care exemplifică abordările actuale și constatările.
Știri, surse, fluxuri
Într-un jurnal care se adresează specialiștilor în domeniu, nu avem nevoie să oferim definiții pe jumătate din explicații. Specialiștiidin fața televizoarelor care ne urmăresc vor doar să clarifice ceea ce suntem pe cale să le transmitem. Definiția fundamentală se referă la legătura dintre știri, flux și actualitate. În secolul al 12-lea, „newes” se referă la „un cont de un eveniment recent”; în secolul al 13-lea, „annoucement a unui eveniment”. Există, de asemenea, menționăm „ceea ce este învățat ca zvon public” (1549), sau ca urmare a „newsmongers” (1620); știrile sunt, de asemenea, ceea ce este transmis prin diferite nuclee (1659), în primul rând prin ziare.
În consecință, legătură cu ceea ce se petrece în timp real este stabilită printr-o serie de canale și forme care vor evolua în timp („știri-blițuri” la radio, săptămânale, lunare, publicații trimestriale) – care stabilește reprezentările jurnaliștilor în afară de cele de, să zicem, latura de artiști sau oameni de știință. Cu toate acestea, protejarea frontieră simbolică a jurnalismului este încă în vigoare. Acesta este unul dintre motivele pentru care organizațiile private și publice urmăresc să elaboreze strategii de comunicare pentru a favoriza o imagine de jurnalism corect și obiectiv. În plus, ele caută să fie învestite cu puterea mass-media pentru a atrage atenția cititorilor, ascultătorilor, telespectatorilor și utilizatori de Internet, într-un mediu saturat de știri.
Mai multe surse de informare active
Discursul jurnalistic conține în sine multe discursuri diferite. Sursele unul articol sau a unei știri reportaj apar în mod clar de la o serie de discursuri externe și raportate (interviuri, citate, extrase de documente …). De cele mai multe ori, știrile-element apar ca o structură compozită care, în sine, sunt modelate dintr-o materie concepută ca "actor-surse", care se încadrează în trei categorii.
Prima categorie: martorii unei întâmplări (pentru a folosi termenul american), că mass-media considera a fi un eveniment. "Jo comun" sau "Mr. și doamna Everyman ", care sunt pe scena (o crimă, un accident, etc) sunt intervievați de jurnaliști care atunci transcriu sau altfel se referă la ceea ce spun ei. În cazul în care povestea-media durează și devine o poveste de lungă durată, care include alte teme extinse pe mai multe zile (un hype mass-media), opiniile martorilor sunt înlocuite treptat de către expert și comentariile sau analizele sale, așa cum s-a transmis de către jurnaliști. Martorii și experții sunt, în general, surse căutate de jurnaliști. Cu toate acestea, în ton cu dezvoltarea internetului, martorii și experții pot lua inițiativa și de a transmite cunoștințele lor (asupra evenimentului și în contextul mai larg), în mass-media. Aceasta poate lua diferite forme: videoclipuri de amatori în cazul unei catastrofe naturale; blogurile unor experți care transmit reacțiile lor prin intermediul rețelelor sociale.
În consecință, a doua categorie este o sursă în măsura în care urmărește să promoveze ideile, produse și servicii prin intermediul mass-media. Scopul nu este de promovare comercială atât de mult prin publicitate, ci o includere mai subtilă în spațiul de știri. Începând cu anii 1970, organizațiile s-au dezvoltat ca mijloace din ce în ce mai sofisticate de acest fel: se pun la punct „evenimente” tailor-made pentru media – presă și relații cu publicul, comunicate de presă, conferințe de presă, etc. Aceste organizații pot avea interese contradictorii: de exemplu, companiile din industria nucleară, ministere ale mediului, asociații de mediu non-guvernamentale. Ei caută să întreacă unul pe altul în timp ce concurează pentru atenția mass-media.
Colegiile profesionale formează cea de-a treia, dar nu în ultimul rând, categorie. Alți profesioniști mass-media sunt adesea surse majore de știri. Unii dintre aceștia, jurnaliștii de agenții de presă pot să accepte pe deplin acest lucru; într-adevăr, aceasta este esențială pentru ceea ce fac ei. Pentru alții, inclusiv jurnaliști de la canale de difuzare,-importanța tuturor celorlalte mass-media ca știri-surse nu a fost inițial pe deplin luată în considerare, dar le-a dezvoltat în același ritm. Site-uri cu resurse limitate, dar care sunt necesare pentru a asigura „o veste tare” pot consolida acest accent pus pe monitorizarea de presă. Acest lucru a existat mult timp; se poate lua în considerare, de exemplu, modul în care echipa editorială in-house se uită la ceea ce face competiția. Fără îndoială că această tendință crește odată cu dezvoltarea unor mijloace integrate sau de cameră.
CAPITOLUL II.
APLICAȚIILE ONLINE ȘI COMUNICAREA
1. Aplicații pentru comunicarea online
Indiferent de care parte a conexiunii Internet ne aflăm – client sau server – există câteva unelte software de bază folosite de către toate aplicațiile standard pentru lucrul în Internet. Aceste unelte se bazează pe standarde și protocoale suportate de cele mai multe din platformele hardware și software. Odată conectat în Internet un utilizator poate folosi uneltele standard. Totuși, tipul de conexiune realizat determina dacă se poate lucra într-un mediu grafic prietenos (Grafic Ușer Interface – GUI) sau printr-o interfața de tip linie de comandă.
Utilizatorilor le pote fi furnizate următoarele categorii de servicii pe Internet:
• Servicii pentru administrare (protocoale TCP/IP, SMTP, SNMP, HTTP etc.);
• Servicii pentru comunicare între persoane (e-mail, news, usenet);
• Servicii pentru comunicare între calculatoare (telnet);
• Servicii pentru difuzarea informațiilor (FTP, Web, Gopher, Mosaic);
• Servicii pentru căutarea informațiilor (Archie, Wais, Veronica).
Uneltele Internet permit unei firme să furnizeze informații și servicii în mod activ utilizatorilor. De fapt aceste unelte definesc tipul de prezența de afaceri în Internet. Internet-ul oferă o varietate de unelte pentru diferite tipuri de sarcini și, în același timp, un utilizator poate folosi mai multe unelte pentru a îndeplini o anume sarcina. Cele mai importante 5 aplicații ale Internetului sunt:
• Poștă electronică (e-mail) – această facilitate de a transmite mesaje a existat încă de la primele zile ale ARPANET și are și astăzi o pularitate uriașă;
• Rețelele de știri (USENET) – grupurile de știri sunt forumuri specializate în care utilizatorii au un anumit interes comun pot să facă schimb de mesaje. Există mii de grupuri de știri, pe subiecte tehnice sau nontehnice incluzând calculatoarele, știința, divertismentul și politică;
• Conectarea la distanța – folosind Telnet, Rlogin sau alte programe, utilizatorii aflați oriunde pe Internet pot să se conecteze la orice mașină pe care au un cont;
• Transfer de fișiere – copierea fișierelor de pe o mașină din Internet pe alta este posibilă folosind programul FTP. În acest fel sunt disponibile imens de multe articole, baze de date și alte informații;
• World Wide Web (WWW) – Web-ul cu interfața să grafica prietenoasă a schimbat fața Internetului, de la o interfața greoaie de tip linie de comandă la un mediu hipermedia plăcut atrăgător. Noua aplicație nu a modificat aplicațiile existente sau uneltele software folosite. În schimb a atras în rețeaua Internet milioane de noi utilizatori care folosind un calculator multimedia poate viziona fișiere grafice sau video, poate asculta fișiere audio, la fel ca și pentru a extrage date din orice sursă Internet.
Principalele unelte software de accesare sunt:
• E-MAIL (poștă electronică) reprezintă un mesaj, de obicei tip text, expediat prin intermediul liniilor telefonice și al modemului de la un calculator către serverul de e-mail, server care înmagazinează respectivele mesaje până în momentul în care destinatarul le colectează prin intermediul modemului, telefonic. Sistemul de e-mail devine rapid forma dominantă a comunicațiilor de afaceri și a interacțiunilor cu clienții. Firmele care își conectează serviciile comerciale și angajații la poștă electronică deschid noi oportunități de marketing, colaborări diverse și eficiența. Stabilirea unei prezențe de afaceri în Internet prin intermediul e-mail este determinată de realizarea legăturii efective, fizice.
De aceea, înainte de a testa posibilitățile conectării firmei la Internet este necesară o analiză a opțiunilor de e-mail. Diverși ofertanți de servicii furnizează opțiuni diferite de e-mail. În afara folosirii e-mail pentru comunicarea internă și cu clienții, o firmă poate să-și manifeste prezența printr-un server de e-mail. Acest tip de servicii permit firmei să trimită informații în mod automat, de exemplu liste de știri sau reviste ale presei, oricărei persoane care le solicită direct sau se abonează la serviciile proprii;
• USENET (prescurtare de la ușer network – rețeaua utilizatorilor) este o vastă și în continuă creștere rețea de grupuri de discuții, ce realizează publicarea contribuțiilor individuale printr-un sistem de distribuție a mesajelor, fie la nivel global (articolul respectiv va apărea în cadrul tuturor grupurilor de discuții) fie la nivelul unei țari, arii geografice etc. Usenet a precedat Internetul, nefiind bazat pe protocoalele TCP/IP. Accesarea sa necesită folosirea unui software specializat de citire a acestor mesaje (news reader – cititor de știri). Acest tip de unealtă este potrivit pentru a anunța lansări de produse sau alte forme de publicitate cu conținut informațional. Firmele pot contribui la activitatea rețelelor de știri sau își pot constitui propriul grup de știri;
• NEWSGROUPS-ul (grupul de discuții) permite participanților dezbaterea unor subiecte de interes comun, prin centralizarea aportului tuturor participanților și redistribuirea sa prin e-mail. Exista sute de mii de asemenea grupuri de discuții, toate funcționând în cadrul ariei USENET.
• Internet Relay Chat (IRC) – cel mai modern mijloc de comunicare online între utilizatori ai Internetului din întreaga lume. Comunicația se poate face pe canale publice, deschise de obicei pe motive tematice, sau pe doi sau mai mulți corespondenți. Sistemul IRC are ca avantaj legătura în timp real între corespondenți, fiind comparabilă cu o convorbire telefonică. Până recent acest tip de facilitați au fost utilizate mai ales pentru discuții situate în afara sferei afacerilor. Totuși, în ultima vreme există un interes crescut în utilizarea facilitaților Internet de conferențiere și colaborare de afaceri în timp real, în special a facilitaților prietenoase de tip GUI precum cele implementate în cazul Web.
• FTP (File Transfer Protocol – Protocolul de Transfer al Fișierelor) este un serviciu Internet care permite copierea fișierelor de pe un calculator pe altul. Un program tip Gopher sau WAIS regăsește locația fișierului căutat, iar FTP realizează transferul unei copii a acestuia pe calculatorul utilizatorului. Deoarece orice utilizator conectat la Internet are acces și la FTP, această unealtă oferă firmelor posibilități la îndemâna pentru stabilirea unui server FTP propriu pentru schimbul de date cu toți utilizatorii sau cu un grup selectat. O metodă simplă și eficientă ce pune la dispoziție cataloage, liste de prețuri, documentații tehnice și alte informații este de a crea un server public FTP (numit anonymous FTP site). Mii de servere publice FTP exista, ele fiind folosite pentru a distribui tot felul de fișiere, precum grafica, programe sau alte informații.
• TELNET este un software ce permite utilizatorilor conectarea și folosirea calculatoarelor – gazda aflate la distanța. Utilizatorul poate folosi o varietate de fișiere și servicii pe care gazda i le pune la dispoziție. De exemplu, utilizatorii pot folosi Telnet pentru a se lega la un calculator pe care se rulează un server de baze de date. Odată conectați, ei pot lucra cu baza de date ca și cum ar sta pe un scaun în fața unui terminal de lângă calculatorul respectiv.
Serverele Telnet sunt mult mai sofisticate decât cele de FTP deoarece permit utilizatorilor căutări, extrageri de date și lucrul direct cu resursele oferite. Programele Telnet sunt adesea folosite în conjuncție cu alte unelte din Internet. De exemplu, se poate folosi Telnet pentru a se conecta la un server Gopher care funcționează ca un gateway pentru tot felul de alte servicii Internet. Deși programul Telnet este folosit de utilizatorii Internet, stabilirea unei prezențe de afaceri în Internet bazată numai pe această unealtă nu este foarte des întâlnita.
• GOPHER reprezintă un program de navigare a Internetului ce funcționează ca un sistem de meniuri de documente, imagini și software. Gopher este folosit pentru regăsirea, vizualizarea, încărcarea și transmiterea prin poștă electronică a documentelor sau programelor. Gopher integrează o varietate de servicii Internet precum FTP, Telnet, WAIS, într-o singură unealtă. El permite utilizatorilor să caute prin Internet informații cu ajutorul cuvintelor cheie.
Gopher nu numai cauta documente pe servere din întreg Internetul, dar și le extrage și le afișează pe monitorul utilizatorilor. Stabilirea unei prezențe de afaceri în Internet prin Gopher permite firmei să se lege la o rețea de astfel de servere prin care milioane de utilizatori Internet pot ajunge rapid la informațiile publicate de aceasta. Foarte popular înainte de apariția World Wide Web-ului, Gopher este folosit în prezent pentru a furniza servicii profesionale celor care nu au acces la Web.
• WORLD WIDE WEB (sau WORLDWIDEWEB, WWW, W3 sau the Web) reprezintă segmentul multimedia al Internetului. Deși el reprezintă numai unul dintre numeroasele sisteme folosite online pentru a regăsi și transfera informația, WWW a devenit prin ușurința utilizării și bogată interfața grafică cel mai popular segment Internet, și, prin aceasta, cel mai promițător pentru lumea afacerilor. WWW este cel mai mare rezervor de informație electronică din lume.
El consta într-o colecție de milioane de documente multimedia legate între ele, aflate pe calculatoare răspândite în întreaga lume. Legarea documentelor prin intermediul hypertext-ului facilitează localizarea acestora, precum și comutarea de la o pagină la alta, permițând regăsirea de informații fără a mai fi nevoie de un index principal al informațiilor din Internet (necesar în cazul serviciilor Gopher, WAIS). Bogăția multimedia și ușurință în utilizare a condus la explozia fenomenală a acestei „pânze de păianjen”, ea reprezentând în fapt cea mai intens folosită arie Internet de către toate categoriile de utilizatori.
2. Cyberconsumatorii de informații
Cyberspațiul este corelat cu o serie de termeni înrudiți, precum cei de realitate virtuală, mediu online, spațiu digital, care alcătuiesc împreună un aparat conceptual, încă destul de tânăr și, prin urmare disputat, ce s-a conglomerat în jurul noului domeniu al cyberspațiului. Asupra noțiunii de cyberspațiu s-au adunat în timp mai multe perspective, pe măsură ce acest fenomen s-a dezvoltat în extensie, profunzime și nuanțe prin răspândirea și popularizarea rețelei mondiale de computere și telecomunicații (ce include Internetul, Usenetul și alte rețele mai mici ca importanță) și prin varierea instrumentelor și aplicațiilor (domeniul de software), varietate la fel de exponențială ca și globalizarea infrastructurii sale (hardware și netware).
În principiu, cyberspațiul nu trebuie confundat cu Internetul real (ca rețea), ci trebuie privit ca însumând aspectele psihologice și sociale pe care i le conferă, prin utilizare, psihicul uman individual și societatea în ansamblu. Cyberspațiul cuprinde, prin urmare, identitățile și obiectele care există în rețele de computere folosite de indivizii umani în diverse scopuri. De pildă, despre un website se poate spune că el se află în cyberspațiu, despre persoana care îl vizitează ca fiind un vizitator sau participant online, detașat de locația sa fizico-geografică, iar despre activitățile pe care participanții le desfășoară ca fiind evenimente online, deci ale cyberspațiului.
Evenimentele din cyberspațiu interacționează strâns cu evenimentele din lumea reală, de vreme ce indivizii și entitățile supraindividuale, precum corporațiile, organizațiile și instituțiile se informează, comunică, se organizează, muncesc și iau decizii cu privire la viața reală prin intermediul mediului online. Utilizarea rețelelor de comunicare de către indivizii umani conferă în mod clar cyberspațiului, pe lângă componenta sa pur operativă, orientată către rezolvarea de sarcini, o valență emoțională, care îl umanizează.
Există identificați în literatura de specialitate trei factori care influențează comportamentul cyberconsumatorului: venitul, motivația de a folosi tehnologia și atitudinea față de tehnologie. Pe baza acestor metrici tehnografice pot fi identificate diferite clase de consumatori: pe deoparte sunt utilizatorii ocazionali, amatorii, cei care știu să exploateze resursele rețelei, dar nu apelează regulat la Web și, pe de altă parte, cei care se conectează zilnic, pe care-i putem grupa în trei mari categorii:
„Cunoscător” este genul de navigator care știe ce vrea, se conectează pentru un motiv precis și știe unde să găsească ceea ce-1 interesează. Dacă totuși nu dispune de o adresă precisă, el se va lansa într-o căutare pe un anuar.
„Autostopistul” navighează pentru plăcerea de a colinda rețeaua. El se deplasează de la un site la altul, cu ajutorul hipertextelor. Astfel că, în cazul lui, o căutare care ar fi putut dura câteva minute degenerează într-o plimbare virtuală de mai mult de o oră.
„Pasionatul” este tipul de navigator însetat de noutate și tehnologie. Acest segment de populație prezintă un interes aparte, fiind constituit, în general, din adolescenți și tineri care nu sunt foarte receptivi Ia media convenționale sau pentru care ar trebui realizate campanii TV cu un anumit specific, ceea ce implică alocarea unui extrabuget.
În general, utilizatorii de Internet sunt caracterizați de comportamente stereotipe. Astfel:
• nu dispun de strategii gata făcute: dacă la început folosesc motoarele de căutare pentru a se familiariza cu lumea virtuală după un timp renunța la ele, deoarece rezultatele căutării se dovedesc a fi prea scumpe în raport cu investiția de timp și atenția pentru ceea ce li se oferă;
• au probleme de orientare: în general prefera să afle adrese noi de site-uri de la familie și prieteni, pe care apoi le evaluează rapid, știind ceea ce cauta (sunt pretențioși);
• aleg calea ce opune o rezistența minimă: dacă au de ales, se vor limita la a vizita site-urile firmelor cu reputație solidă „off-line”;
• obiectează la informația prezentată (în special la cea eronată);
• folosesc cu întârziere strategii adecvate: vizitează regulat doar 6-7 site-uri (spre exemplu un portal, 3-4 site-uri cu informații practice și 2 site-uri care au legătură cu pasiunile și interesele lor profesionale);
• sunt sensibili la aspectele temporale: navigarea pe Internet se face conform unei proceduri și este un proces rigid și repetitiv;
• se implică emoțional în operația de căutare: nu se vor aventură departe de ceea ce le este familiar, iar descoperirea de noi adrese virtuale se va face conform strategiei „înghițiturilor mici": nu vor citi o pagină de la cap la coadă, ci vor trece rapid peste cât mai multă informație, pentru a avea o vedere de ansamblu asupra site-ului, în funcție de care vor decide dacă merită sau nu să revină.
Rețelele interconectate, ce definesc în mod abstract Internetul, devenite rețele sociale, în care este mediată comunicarea, facilitează activitățile socio-economice în grup, astfel că sistemele de computere sunt de fapt canale ale fluxului informațional, iar din punct de vedere social, aceste rețele sunt analizate pentru a urmări modul în care influențează, generează și determină comportamentul și comunicarea între indivizii care sunt în spatele mediilor informatice.
Concluzia care se desprinde este aceea că, deși majoritatea utilizatorilor folosesc motoare de căutare, ei vizitează un număr limitat de site-uri (mereu aceleași); prefera mărcile cunoscute off-line; nu citesc, ci navighează căutând ceva anume; prefera alternative vizibile, se implica în activități paralele și, foarte important, folosesc Internetul în scopuri practice.
3. Produse de comunicare online
Revistele electronice, cunoscute mai ales sub denumirea de e-zine sau webzine. Termenul este construit plecând de la cuvintele „electronic" și „fanzine” (revista de benzi desenate). E-zine-urile sunt similare versiunii tipărite ale unor publicații care își îndreaptă atenția spre un subiect special sau de mare interes. Grupurile de discuții (newsgroup) duc conceptul de e-zine mai departe, permițând participanților să schimbe informații de orice fel în legătură cu diferite subiecte. Spre deosebire de un ziar electronic sau un buletin informativ în care informația vine dintr-o sursă sigură și este trimisă mai multor persoane, participanții la o listă de discuții pot să adauge comentariile lor la un dialog care se desfășoară în continuare.
Această conversație electronică este tratată ca un fir de discuție în care orice răspuns la un mesaj anterior este legat de mesajul original. Contrar principiului postei electronice, informațiile forumurilor de discuții nu trec direct în cutia electronică a mesajelor ci sunt stocate pe servere accesibile din Internet. În aceste condiții orice utilizator interesat se poate conecta la serverul ales și poate consulta intervențiile sau participă la aceste conferințe electronice prin transmiterea și/sau publicarea de mesaje. Listele de discuții oferă ocazia de a cere informații sau ajutor de la alții care au interese asemănătoare sau de a vinde prin intermediul lor anumite produse sau servicii, fiind unul dintre instrumentele de comunicare preferate de comunitățile virtuale.
Buletinele informative electronice. Cunoscut mai ales sub denumirea englezească de newsletter, un buletin informativ electronic reprezintă o publicație, de obicei periodica (săptămânal, lunar), ce cuprinde diverse informații dintr-un anumit domeniu, fiind distribuit pe bază de abonament. Broșurile electronice reprezintă unul dintre cele mai eficiente instrumente de relații publice online. Întrebuințarea unor newsletter-e pentru comunicarea în interiorul sau exteriorul companiei prezintă avantajul costurilor reduse și transmiterii scrise a unor informații valoroase. Este de dorit ca newsletter-ele să apară frecvent pentru a oferi permanent informații actuale, să includă elemente multimedia (clipuri cu imagine și sunet), cât și link-uri către alte site-uri de interes, precum și o arhivă a numerelor precedente.
Cele mai simple e-brosuri sunt cele în format PDF. Deoarece le lipsește interactivitatea, specialiștii în RP au luat în considerare cel mai mare avantaj oferit de Internet și astfel au creat un alt tip de broșura care, deși similară celor tipărite pe hârtie (se parcurge la fel prin răsfoirea păgânilor) sau a celor în format PDF, prezintă avantajul unei descărcări mai rapide și a elementelor multimedia. În general, broșurile electronice suplinesc cataloagele de produse, ghidurile turistice, pliantele agențiilor de turism, manualele de instruire, rapoartele financiare etc., fiind utile în cadrul sesiunilor de instruire, de prezentare produse, vânzări sau întâlniri de afaceri (de exemplu, pe site-ul Vfcomputers.ro se pot descărca broșuri în format PDF de prezentare produse). în mod obișnuit se distribuie prin website-ul companiei însa, la cerere, pot fi furnizate prin e-mail sau pe CD-uri. Avantajul utilizării de broșuri electronice consta în costuri reduse de publicare și difuzare, informații consistente, actualizare permanenta etc.
Newsletterul reprezintă un mijloc extraordinar de educare și informare a clienților și potențialilor clienți despre produse, companie, valorile și oamenii acesteia. În plus, organizația poate fi adusă periodic în fața clienților și potențialilor clienți, generând reacții pozitive care, în cele din urmă, conduc la apariția mai multor oportunități. Consultarea unui buletin informativ se poate face atât pasiv (prin dispunerea acestuia pe site și lăsarea la latitudinea vizitatorilor a accesării sale – numărul curent sau arhiva cu numerele anterioare) cât și într-o manieră activă (prin expedierea acestuia prin intermediul postei electronice direct către consumatorii care au fost de acord să-l primească).
Un newsletter este similar e-zine-ului (audiența globală, se pretează la comunicări de masă și periodice, practic nu exista costuri legate de publicare etc.) dar între cele două forme de distribuție exista și deosebiri, cum ar fi:
• Segmentarea exactă a audienței. Adresabilitatea în cazul newsletterelor depășește cu mult majoritatea instrumentelor clasice de marketing. Atunci când comunicarea trebuie să atingă audiențe nișa – fie că este o necesitate ocazională sau periodica – newsletterul este cel mai potrivit mod de abordare. Pur și simplu se pot face oricâte selecții demografice asupra bazei de abonați pentru a trimite un anumit mesaj doar către cei interesați de el. în plus, abonatul poate opta doar pentru anumite informații cât și pentru modul de primire.
• Nivelul ridicat al personalizării. Se pot trimite clienților mesaje individualizate, adaptate preferințelor, achizițiilor din trecut sau obiceiurilor lor de navigare. Comunicarea personalizată crește rata de răspuns.
• Relevanța informației. Se oferă exact informațiile de care are nevoie clientul, construind în același timp o relație continua, bazată pe încredere.
• Măsurarea rezultatelor. Cele mai noi tehnologii permit urmărirea fluxului de mesaje: cine a deschis e-mail-ul, cine a executat clic pe legături sau de câte ori a fost retrimis e-mail-ul. Urmărirea răspunsurilor conduce la o evaluare reală a eficienței acțiunilor de marketing prin e-mail. Ulterior se pot compara campaniile trimise de-a lungul timpului și îmbunătăți tehnicile pornind de la newsletterele cu cel mai mare succes.
• Facilitarea eforturilor de vânzare. Prin trimiterea unui newsletter periodic către potențialii clienți cu informații practice legate de domeniul de activitate, studii de caz și alte date relevante domeniului de activitate al unei companii, aceștia vor ști deja de cine sunt contactați.
• Menținerea și creșterea notorietății brandului și dezvoltarea unor relații stabile cu clienții. Se crează apropierea consumatorului de companie prin informarea continua și grijă fața de acesta. Cei mai buni clienți sunt cei existenți. Dacă informațiile nu sunt agresiv de comerciale, ci mai degrabă practice, legate de utilizarea serviciilor/produselor cumpărate, atunci între clienți și brand se va crea o legătură puternică.
• Testarea și retestarea campaniilor. Înainte de a trimite orice campanie aceasta poate fi testată pe un grup mai mic de recipienți pentru a vedea care este eficiența ei și a face corecturile finale. După efectuarea modificărilor de rigoare campania va fi trimisă tuturor celorlalți abonați.
• Reducerea timpului necesar. E-mail marketingul asigura reducerea timpului de răspuns al clienților de la 6-9 săptămâni pentru marketingul direct la 48 de ore în majoritatea cazurilor. Conceperea și trimiterea unui newsletter este o problemă de ore, cel mult zile – nu necesită timp de pregătire îndelungat ca alte instrumente de marketing – mai ales dacă sunt folosite soluții software specializate și se beneficiază de consultanța. Conform declarațiilor Asociației Internaționale de Marketing Interactiv, companiile care folosesc e-mail marketing-ul în locul marketingului direct tradițional economisesc, în medie, 60% din timp.
• Reducerea costurilor. Nu exista costuri directe – nefiind un produs fizic care să necesite materii prime și nici acele periculoase „costuri ascunse", care ies la iveală după demararea unor proiecte.
• Este un instrument eficient de RP. Ideea de a avea un newsletter oferă posibilitatea de a fii alături de clienți, a prezenta evoluția companiei, noutăți, știri de ultimă oră s.a.m.d., aspecte care vor rămâne în mintea cititorului. Astfel, un newsletter poate deveni propriul canal de știri către clienți, către venituri, către profit, către succes.
• Generarea de trafic este un alt avantaj, conținutul newsleterului poate oferi abonaților un motiv să se întoarcă pe site. Depinde de conținut dacă abonații vor reveni pe site sau vor alege să se dezaboneze.
• Completează toate celelalte eforturi de marketing. Newsletterul nu vine să înlocuiască nici un alt efort tradițional sau nou de marketing. Pur și simplu este un instrument care nu face decât să crească eficacitatea și eficiența celorlalte acțiuni, coexistând cu acestea, la fel de bine cum poate produce rezultate și folosit de sine stătător.
• Este (poate) componenta cea mai importantă a procesului de comunicare. Uneori, este chiar mai importantă decât paginile web. în primul rând, pentru că audiența unui site se autoselecteaza: utilizatorii ajung pe site ca urmare a căutării cu motoare de căutare sau urmând link-urile din alte medii, chiar cele tradiționale. Problema care se pune este că odată ce vizitatorul a părăsit site-ul, s-ar putea să nu se mai întoarcă. Aici câștigă e-mail-ul – este un mediu push. În al doilea rând, dacă adresa de e-mail a vizitatorului site-ului poate fi capturată ca urmare a intrării sale pe site atunci prin e-mail se poate reaminti acestuia despre produsele sau promoțiile companiei sau alte beneficii sau stimulente materiale ce pot fi obținute. Și, nu în ultimul rând, un alt avantaj ce derivă din faptul că email- ul este un mediu push: prin poștă electronică se pot transmite informații critice aproape în timp real.
Un exemplu de broșura excelentă în format PDF este cel al companiei Holcim, descarcabilă direct de pe site. Adresată celor care doresc să își ridice o casă și vor să știe mai multe despre materialele de care au nevoie pentru a le cumpăra și modul lor de utilizare, aceasta reprezintă o valoroasă sursa de informare atât pentru specialiștii constructori care au nevoie de mai multe informații tehnice legate de produse, cât și pentru arhitecți sau simpli utilizatori. Limbajul folosit este unul accesibil, iar informațiile sunt asociate cu imagini elocvente. Mai mult, cei care vor să își comande lemnul, cimentul, betonul sau chiar casa, au incluse în broșura adresele de unde pot solicita consultanța online precum și locațiile din țara și calea de a ajunge la ele.
Ca o consecință a globalizării, a schimbărilor politice, economice, sociale și tehnologice, jurnalismul a fost supus unor transformări majore, care s-au remarcat la nivel de structură, practici de producție, conținut și public țintă. Printre principalele atuuri ale jurnalismului online se numără viteza transmiterii mesajului, conținutul multimedia, posibilitatea de a parcurge textul nonlinear și nu în ultimul rând, interactivitatea în timp real cu jurnaliștii sau cu alți participanți la comunicare. Toate acestea sunt posibile datorită caracteristicilor new media, implicit și ale jurnalismului online: hipertextualitatea (interconectivitatea), interactivitatea și caracterul multimedia. În funcție de importanța pe care un trust o acordă acestor caracteristici, se creează noi modele de comunicare, riscul major în acest caz fiind acela de a crea modele inovatoare, interesante ca formă, dar superficiale ca fond, în care este valorificată cantitatea în detrimentul calității, forma în detrimentul fondului, Internetul, într-adevăr, favorizând forma.
Dacă inițial varianta online a ziarelor era o copie fidelă a variantei tipărite, în prezent, patru publicații din cele cinci cuprinse în corpus transmit live emisiuni sau evenimente direct de pe site, publică știri aproape în timp real etc. Cu toate acestea, până în prezent nu există un model de comunicare al presei generaliste online din România. De aceea, pornind de la principalele caracteristici ale jurnalismului online, de la principalele niveluri ale jurnalismului online influențate de new media și interdependența acestor niveluri, dar și de la modelele de distribuție a știrilor identificate de Garrison, în lucrare am stabilit care sunt principalele criterii pe care presa generalistă online mizează cel mai mult, iar pe de altă parte, care sunt principalele caracteristici pe care le apreciază publicul țintă.
CAPITOLUL III.
MASS MEDIA ONLINE ȘI DINAMICA CONȚINUTULUI INFORMAȚIONAL
Mass-media online, ea este bine reprezentată pe Internet. Numărul editorilor online a crescut, posturile de radio și televiziune care pot fi recepționate prin intermediul Internetului s-au înmulțit. Aproape toată presa scrisă și audio-vizuala este prezenta online (la adresa www.ziare.com se găsește lista tuturor ziarelor, revistelor, radiourilor și televiziunilor din România care au prezențe Web). În România exista un site de relații publice prin Internet, www.comunicatedepresa.ro, dedicat în totalitate publicării, găzduirii permanente și distribuției targetate a comunicatelor de presă, care vine atât în sprijinul jurnaliștilor cât și al companiilor.
În prezent, ComunicatedePresa.ro are peste 4000 de utilizatori înregistrați, din care peste 1000 de companii și peste 500 de jurnaliști. Baza sa de date are o arhivă de aproape 6000 de comunicate de presă care au fost distribuite prin intermediul a peste 8 milioane de alerte e-mail. Structurate pe domenii, informațiile ajung doar la cei interesați de temă și subiectele tratate. Comunicarea prin evenimente sau programe speciale grupează expoziții, organizarea de competiții și concursuri speciale, festivaluri, sprijinirea de acțiuni culturale și umanitare, programe pentru tineri, programe zonale etc.
Website-ul este unul dintre cele mai bune mijloace de comunicare evenimente care implică un număr mare de persoane și cheltuieli ridicate de comunicare. Deoarece Internetul are meritul de a permite accesul la informație 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămâna, 365 de zile pe an, un eveniment în plină desfășurare poate fi transmis lumii întregi în câteva secunde. în general, evenimentele online servesc creșterii interesului utilizatorilor și atragerea lor pe site. Festivalul televiziunilor locale și a producătorilor independenți.
Festivalul de muzică FanFest pentru salvarea zonei Roșia Montană s.a. sunt doar două exemple de manifestări culturale care au prezențe online. Pe site se pot găsi informații despre organizatori, participanți, se pot descărca comunicate de presă, se pot viziona galerii foto de la evenimente, se poate conversa în camere de discuții sau se poate intra pe forum, se pot achiziționa chiar unele produse promoționale s.a.m.d
În ceea ce privește acțiunile umanitare din mediul online românesc, exemple notabile sunt programele speciale inițiate pe site-urile proprii de diverse companii în urma inundațiilor catastrofale din Banat și Moldova din primăvara lui 2005. Televiziuni de stat și private, grupuri de presă, operatori de telefonie mobilă, bănci etc. sunt numai câteva dintre marile organizații care au venit în sprijinul persoanelor din zonele grav afectate de ploi. Pe website-urile acestora s-au putut dona sume de bani persoanelor sinsitrate. Rezultatele acestor programe au fost ulterior mediatizate prin comunicate de presă on și off-line. De exemplu, Asociația de Comunicații prin Cablu (www.cablu.org) a donat suma de o sută de mii de dolari sinistraților din Banat, eveniment anunțat pe site printr-un comunicat de presă (în format Word), însoțit de o galerie foto.
În plus, prin portalul www.DonatiiOnline.ro se pot transfera de pe card fonduri în beneficiul celor afectați de inundațiile din Moldova. Tot prin intermediul acestui site s-a derulat Campania „Acasă de Crăciun", inițiata de HVB Bank România în parteneriat cu postul de radio Europa FM, care a avut scopul de a repara, până în iarna, un număr cât mai mare de case afectate de inundații din județul Bacău. Datorită faptului că oferă o excelentă oportunitate de distribuire a informației direct către public, site-urile web permit reacții rapide și cheltuieli mai puține. Apoi, informațiile pot fi actualizate frecvent, zona de știri a website-ului devenind astfel una dintre locațiile vizitate constant de jurnaliști, în măsura în care aceștia au nevoie de un punct de vedere al companiei pe o temă anume.
Site-urile Web pot fi ideale, de asemenea, pentru gestionarea situațiilor de criză. Site-urile care conduc la o comunicare de marketing online eficienta sunt cele de tip broșura, adică acele conținuturi Web care informează consumatorii despre produse și servicii fără a implica interactivitatea. Practic acestea sunt echivalentul broșurilor de firma plasate online. De exemplu, Holcim România S.A. menține un site extensiv, care include informații detaliate despe produsele și serviciile sale, pune la dispoziția clienților documente necesare pentru a participa la diverse programe ale companiei, are o secțiune dedicată mass-mediei prin care prezintă știri, noutăți, evenimente corporative sau comunicate de presă. De asemenea, Holcim facilitează comunicațiile de marketing, oferind posibilitatea abonării la două newslettere. Site-ul, cu toate că este de tip broșura, este menținut la zi, ceea ce conduce la economii estimate de către Holcim la peste 50.000 de $ anual
Prezența online reprezintă punctul cheie în procesul de realizare a unor eforturi eficiente în domeniul relațiilor publice online. Astfel pentru companiile mici și medii, prezența online este nu numai dezirabila, dar este și cât se poate de importantă, cel puțin dacă firma spera să rămână în lumea afacerilor sau să poată să vândă produse în exteriorul pieței locale. Cele mai importante caracteristici ale unui website de succes se referă la interactivitate și transmiterea unor mesaje reprezentative de marketing privind firma, produsele și imaginea acestora. în transmiterea mesajelor de marketing trebuie ținut cont de aspecte precum:
Scop. Orice companie care își construiește un site trebuie în primul rând să-și stabilească obiectivele și prioritățile. Procesul de dezvoltare nu trebuie să înceapă până când obiectivele nu sunt bine definite.
Creativitate. Un site, ca orice alt mijloc eficient de comunicare, trebuie să aibă în centrul său o idee creativă care să atragă, să implice și să intereseze consumatorul, atragerea interesului potențialilor clienți fiind determinant fața de firmele cu care se intra în competiție pe Internet.
Adresa. Un site web bun trebuie să aibă o adresă ușor de ținut minte, ușor de scris (fără litere duble, de exemplu), să aibă legătură cu numele firmei, a brandului, produselor sau serviciilor sale, să conducă la un conținut funcțional, credibil și adevărat și, în plus, să fie aliniat legislației în vigoare. Adresa site-ului este deosebit de importantă, deoarece aplicațiile automate de căutare și selecționare (de tipul motoarelor de căutare) selecționează site-urile pe baza cuvintelor sau a denumirilor conținute în adresa sau în definiția adresei.
Conținut. Acesta trebuie să fie mereu actualizat și bine țintit. Un site care rămâne neschimbat nu va atrage niciodată clienți.
Structura (flexibilă și intuitivă). Într-un mediu în care accesul este nonlinear, o navigare simplă și consistență printr-un site este indispensabilă. Informațiile bine structurate din punct de vedere logic, cu detaliile în pagini secundare, vor câștiga respectul vizitatorului. Dacă este prea complicat consumatorii vor renunța și vor migra spre altul.
Funcționalități. Obsesia pentru utilizarea celor mai noi tehnologii este una din tendințele permanente ale dezvoltatorilor de site-uri. Dar nu toți utilizatorii au ultimul model de computer și/sau un acces rapid la Internet. De aceea, este esențial a determina dacă tehnologia maximizează eficiența unui site sau doar îngreunează utilizarea lui.
Unicitate. Cele mai bune site-uri aduc ceva nou în strategia de comunicare/ marketing sau modalități noi de a ajuta clienții, facilitați și caracteristici care nu sunt disponibile în alte medii.
Consecvența cu platforma generală a mărcii. Multe site-uri arata o imagine radical diferită a unei mărci fața de cum este promovată în celelalte medii.
Promovare. Un site despre care nu știe nimeni este ca un magazin într-un deșert. Sunt indispensabile utilizarea diferitelor mijloace de creștere a audienței precum înregistrarea în motoarele de căutare, campanii de bannere, atragerea traficului prin crearea de legături din site-uri care au legătură cu activitatea companiei etc.
Profesionalism, etică și credibilitate. Problema este mai gravă decât pare la prima vedere pentru că, sub un anumit aspect, pot fi atinse chestiuni legate de problematica conținuturilor negative din Internet, de exemplu comparațiile mincinoase sau denigratoare vis-â-vis de un alt comerciant, produse sau servicii. Deoarece spațiul virtual este, prin esența lui, un loc de manifestare a libertății de exprimare, în crearea site-urilor trebuie să se țină cont de demnitatea, onoarea și imaginea anumitor companii/branduri (ilustrativ pentru aceasta problematică este site-ul cu referiri la exemple negative www.webpagesthatsuck.com).
Costul. Realizarea unui site pe Internet la un înalt nivel profesional reclama costuri deloc neglijabile și destule cunoștințe. Tipul de conexiune la Internet este un factor de cost ce trebuie luat în considerare. Realizarea unui site trebuie privită ca o investiție și nu ca o cheltuială inutilă (se apreciază ca perioada în care un site trebuie să aibă clienți este de maxim șase luni). Motivele ineficientei unui site pot fi date de: o promovare defectuoasă, neglijarea întreținerii și actualizării site-ului, funcționarea incorectă (pagini care nu se deschid, baze de date care dau erori, formulare care funcționează incorect s.a.), design prea complicat, navigare sofisticată, folosirea tehnologiilor de ultimă oră la care nu au acces toți utilizatorii, muzica de fundal în exces s.a.m.d. Toate acestea au consecințe negative asupra optimizării unui site Web. Realizarea unui website nu trebuie însa, în nici un caz, să reprezinte pasul final.
În prezent, Internetul oferă unei companii mult mai multe oportunități decât simplă prezentare a ofertei pe site-ul propriu și înregistrarea numărului de accesări. Pentru a beneficia de aceste facilitați, care permit eficientizarea la maximum a activităților promoționale desfășurate prin Internet, este necesară cunoașterea și aplicarea de către specialiștii de marketing, a tehnicilor și procedeelor specifice acestui modern instrument de comunicare. Este important să observăm că, în timp ce Web și online PR-ul sunt instrumente foarte eficiente pentru relațiile publice externe (cu clienții/consumatorii, cu finanțatorii; cu membrii aceleiași organizații profesionale; în cadrul industriei; cu media etc.) ca instrument de ePR intern este preferabil să fie folosit Intranet-ul.
În special în relația cu angajații sau cu membrii unei organizații; în relația cu acționarii; între diferite componente ale organizației etc. viitorul ePR aparține organizațiilor virtuale. Specialiștii spun că acestea oferă posibilitatea unor activități de RP mai fluide, provenite din natura noului model organizațional bazat pe tehnologia informațiilor și comunicațiilor. Per ansamblu, consultanții ePR spun că relațiile publice reconfigurează Internetul, devenind treptat cel mai important instrument al comunicațiilor de maketing, iar Rețeaua, la rândul ei redefinește folosirea relațiilor publice.
Ca și în cazul altor instrumente de promovare, pentru a obține eficiența maximă trebuie stabilite obiectivele ePR, alese mesajele și instrumentele prin care vor fi transmise acestea, stabilit planul și evaluate rezultatele. În plus publicitatea online și ePR trebuie să lucreze împreuna, în cadrul efortului general al firmei în domeniul comunicării de marketing integrate pe Internet. Internetul nu oferă numai oportunități, ci și amenințări: nu există siguranță și nici control asupra faptului că imaginea companiei, a produselor sau a mărcilor sale nu va fi pătată. Internetul e un megafon mondial, care datorită vitezei mari de circulație a informațiilor permite că zvonurile să fie împrăștiate aproape instantaneu. Interesate să detecteze aceste păreri negative ale ciber-consumatorilor, multe firme monitorizează Internetul (în special cauta grupurile de discuție) ca să vadă ce se spune despre ele și să poată răspunde imediat pentru a-și apăra reputația.
Într-o situație de criză, un site este un important punct de sprijin pentru orice firmă. Un prim motiv ar fi acela că, în cazul în care un jurnalist afla de un accident sau de o situație gravă (dezastre naturale, greve, prăbușirea financiară a unei companii etc.) dintr-o sursă externă, el cauta în primul rând să afle poziția firmei în cauză. Dacă nu o găsește atunci știrea poate dăuna imaginii companiei. Un alt doilea motiv ar fi posibilitatea ca reporterii interesați de subiect să nu primească comunicatul sau invitația la conferința de presă anunțata de către firmă. în această situație site-ul devine sursa lor primară de informație. în plus, pe site se pot posta oricât de multe informații se dorește și mult mai multe decât permite un comunicat de presa sau alt mijloc de comunicare tradițional.
Chiar dacă responsabilul de RP deține controlul asupra informațiilor pe care le oferă, el trebuie să-și asume responsabilitatea asupra celor întâmplate, astfel încât compania să devină credibilă. în acest sens se anunța disponibilitatea organizației de a acordă interviuri și informații suplimentare. Sau, în funcție de gravitatea crizei, disponibilitatea de a acorda sprijinul celor afectați. Pe lângă un număr de telefon la care să și răspundă cineva se pot pune la dispoziție un chat sau un forum de discuții prin care se poate comunica în permanența cu firma.
Efectul de rețea se face simțit în circulația mărfurilor, a informației, a trenurilor, avioanelor și, în viitor, și a navetelor cosmice, dar și în dimensionarea, configurarea și reconfigurarea operațiilor militare specifice războiului sau necesare procesului de gestionare a crizelor și conflictelor armate, a războiului și altor fenomene complexe care însoțesc și definesc omenirea și conflictualitatea ei permanentă. Rețeaua aduce noi dimensiuni și elemente specifice în dinamica acestor fenomene și procese, dintre care cele mai importante ar putea fi: circulația rapidă a informației, ceea ce conduce la o cunoaștere mai precisă și oportună a cauzelor, determinărilor, implicațiilor și efectelor crizelor și conflictelor, inclusiv ale conflictelor armate și războaielor, precum și ale operațiilor specifice acestora; accelerarea fenomenelor și proceselor generatoare de crize și conflicte, care definesc tipurile de operații specifice acestora, dar și a celor care estompează, frânează sau dezamorsează crizele și conflictele; inducerea și iradierea efectului de operație și a operației bazată pe efecte; diminuarea și chiar estomparea, în cadrul operației sau în cel al unei succesiuni de operații, a efectului de criză și a celui de conflict.
Rețeaua interconectează componentele sistemice și procesuale ale unei crize și ale operațiilor specifice procesului de gestionare a acesteia, optimizând dinamica lor. În aceeași măsură, rețeaua conectează operațiile între ele. În acest fel, în funcție de o mulțime de factori, efectul de operație poate fi diminuat sau amplificat. Rețeaua dezvoltă, intensifică și amplifică un sistem dinamic complex de relații bazate pe efecte, micșorând semnificativ distanța dintre cauză și efect, dintre acțiune și rezultatul acesteia, dintre subiectul acțiunii și obiectul acesteia, dintre proiect și execuție, dintre planificare și acțiune, dintre scop și mijloc, fără însă a le contopi.
Deoarece Internetul oferă posibilitatea de a prezenta informația în diverse forme și de a iniția un proces de comunicare permanentă a publicației cu publicul țintă, este nevoie ca trusturile de presă să inventeze mijloace și structuri de comunicare noi, să regândească metode de lucru și să prioritizeze nu doar forma, ci și conținutul. Departe de a fi stabilizată, presa online reprezintă o nouă sinteză a informațiilor: din agențiile de presă, de pe site-uri, din multiple alte surse (de la bloguri instituționale, la bloguri personale și rețele de socializare). Frontiera dintre producerea de informație susținută de profesioniști și publicul coparticipant devine suplă, permeabilă, flu. Ar fi eronat să vorbim despre uniformizarea mondială a conținutului, structură, practici jurnalistice și practici de consum ale publicului mondializate cât timp fiecare cultură își asimilează în mod diferit noile patternuri, fie ele sociale sau de ordin tehnologic. Analiza jurnalismului online va continua să reprezinte un du-te-vino între global și local, inserat într-un context de evoluție, de diversificare, dar și de incertitudine.
În prima etapă, ziarele au lansat o pagină în care apăreau câteva articole din varianta tipărită, aceasta fiind preponderent o pagină statică, unde conținutul, odată încărcat seara, nu mai era modificat (fiind în varianta .pdf). Această etapă corespunde anilor de după lansarea Windows 95, în care numărul utilizatorilor de Internet la nivel mondial a început să crească rapid. Este perioada în care marile publicații internaționale își lansează prima pagină pe Internet (New York Times – 19961, The Economist – 19962, Le Monde – 19963). Pe piața media din România, în acea perioadă își lansează astfel de pagini Evenimentul zilei și România liberă.
În etapa a doua, redacțiile decid să formeze un departament online separat, aceasta fiind prima fază care afectează structura redacției, dar într-o măsură destul de mică, pentru că din punct de vedere numeric celelalte departamente erau mult mai mari decât departamentul online. Tot în etapa a doua începe „adevăratul jurnalism online”. Jurnaliștii nu doar editează materiale, preluându-le de pe alte platforme, ci încep să efectueze muncă de teren, să desfășoare campanii online și să producă în mod obișnuit conținut video și audio. Este perioada în care trusturile dezvoltă aplicații pentru site-uri, cu scopul de a stimula dezbaterile (chaturile), este perioada în care pe lângă calitatea conținutului publicat, devine importantă și forma de prezentare a acestuia, este perioada în care apar jocuri pe site-uri, în care accentul se mută de pe conținut pe oferta de servicii, pe dezbateri, pe creativitate și inovație.
Din anii 2010 și 2011 am considerat că începe etapa a treia de dezvoltare. Aceasta corespunde crizei economice, drept urmare, toate ziarele trec printr-un proces de restructurare. Cu excepția publicației Gândul, care renunță în aprilie 2011 la varianta tipărită, celelalte patru publicații decid să adopte convergența pe verticală, jurnaliștii din print fiind obligați să scrie atât pentru varianta tipărită, cât și pentru cea online. În acest fel apar probleme nu doar la nivel organizatoric, ci și la nivel de prestație și credibilitate a publicațiilor respective. Apare rezistența la schimbare, majoritatea proiectelor (în cazul Evenimentul zilei) sunt închise, apare conținut din ce în ce mai slab pe site-uri (numărul știrilor preluate fiind mult mai mare decât al celor originale). Unele departamente renunță definitiv la munca de teren, limitându-se doar la desk journalism (Evenimentul zilei), iar jurnaliștrii din celelalte departamente, care au devenit integrate, realizează muncă de teren, dar rezultatele sunt din ce în ce mai slabe din cauza creșterii volumului de muncă. Se observă o tendință de tabloidizare pronunțată, inclusiv în modalitatea de promovare a materialelor jurnalistice.
În perioada 2010 – 2013, singurele instituții media care mai fac investiții sunt Adevărul și Gândul, ultima publicație fiind cea care realizează primul epic-story în România, un proiect multimedia interesant, care reprezintă rezultatul colaborării jurnaliștilor de la Gândul cu echipa de programare și design din cadrul aceluiași trust. Jurnalul național investește în anul 2012 pentru creșterea vizibilității în motoarele de căutare, iar România liberă continuă să pună accent pe conținut, investițiile fiind minore.
Evenimentul zilei inițial a optat pentru întreținerea unui flux continuu pe site prin crearea secțiunii „știri calde”, actualizată pe parcursul zilei; ulterior, în a doua etapă, s-a pus accent pe dezbateri (interactivitate) și conținut multimedia (video și imagine îmbinată cu text), iar din anul 2009 se acordă o importanță deosebită ofertei de servicii (turism, consiliere medicală etc). În a treia etapă de dezvoltare, spre deosebire de celelalte publicații, Evenimentul zilei mizează în principal pe conținut soft, tradus de pe platforme străine, jurnalismul online limitându-se la tipul jurnalismului de birou. Dintre cele trei caracteristici principale ale jurnalismului online, Evenimentul zilei în 2013 valorifică una singură – hipertextualitatea; gradul de interactivitate este scăzut (doar la nivelul comentariilor), iar conținut multimedia propriu Evenimentul zilei nu creează.
Adevărul, de asemenea, nu confirmă în totalitate prima ipoteză principală pentru că site-ul imită un model de comunicare străin, modelul Huffington Post, care reliefează trei dintre avantajele de bază pe care le oferă Internetul comparativ cu hârtia: spațiu pentru dezbatere (digitalizare și hipermedia), posibilitatea publicului de a interacționa în timp real cu jurnalistul sau cu alți participanți la dezbatere (interactivitate) și posibilitatea a de prezenta informația altfel decât în presa tipărită (conținut multimedia), de exemplu, dezbaterile video.
Gândul este primul site care aduce inovații în anul 2013, punând accent în primul rând pe conținut multimedia, pe interactivitate și pe rapiditate (în publicarea breaking-news-urilor). În cazul Gândul, ipoteza generală se confimă parțial, pentru că publicația pune accent pe inovații, dar, în același timp și pe practici jurnalistice care se situează la limita tabloidizării. Pe de altă parte, chiar dacă o parte dintre jurnaliști au fost relocați din print, colaborarea acestora cu jurnaliștii responsabili de integrarea pe site a conținutului multimedia și cu echipa de designeri și IT-iști plasează site-ul www.gandul.ro în zona site-urilor cu inițiativă, care au îmbinat modelul tradițional de presă cu caracteristicile jurnalismului online, lansând produse și campanii în premieră în România.
Trecerea de la offline la online a publicației Jurnalul național s-a făcut imitând parțial vechiul model de presă. În 2011, exista un departament online format din opt ziariști. Jumătate erau mutați din zona print și jumătate fuseseră angajați special pentru departamentul online, situație similară cu cea de la Gândul, fapt care infirmă parțial prima ipoteză principală. Pe de altă parte, modelul Jurnalul național, spre deosebire de celelalte site-uri, pune accent în primul rând pe oferta de conținut multimedia, prin intermediul aplicației webcam, pe dezbatere (interactivitate), la fel ca România liberă și pe rapiditate în actualizarea informației, o altă caracteristică a jurnalismului online, posibilă datorită digitalizării, ceea ce a contribuit la crearea unui model de jurnalism online inovator, dar cu o tendință de tabloidizare, prioritizând materialele scurte, preluate, în detrimentul materialelor de profunzime.
România liberă confirmă parțial prima ipoteză principală. La fel ca în cazul celorlalte publicații, dinamica în interiorul redacțiilor a urmat aceleași etape: inițial a fost creat un departament web, ulterior acesta fiind integrat în cadrul redacției mari, printr-un proces de convergență pe verticală, ceea ce înseamnă că trecerea de la offline la online nu a imitat neapărat modelul tradițional de presă. Ulterior însă, conducerea România liberă recunoaște, în interviul pe care l-am realizat în iulie 2013, că „conținutul original este cel mai mare atu al site-ului”, ceea ce înseamnă că preia modelul de jurnalism tradițional, folosind prea puțin avantajele jurnalismului online, chiar dacă potrivit top managementului un rol important îl joacă actualizarea rapidă a informațiilor, care ar diferenția jurnalismul clasic de jurnalismul online.
În privința scopului comunicării pe site, a practicilor jurnalistice și a conținutului de pe site, se poate vedea influența negativă privind ,,haosul” din online și scăderea calității materialelor jurnalistice fiind determinate de mai mulți factori: spațiul nelimitat pe care îl oferă Internetul, restructurările la nivelulul redacției prin concedierea jurnaliștilor, goana după trafic/profit și tacticile impuse de managementul publicației pentru o poziție cât mai înaltă comparativ cu concurența, precum și preferințele publicului.
Jurnaliștii departamentului online al publicației Evenimentul zilei și-au schimbat practicile jurnalistice într-o direcție negativă în 2011, adoptând modelul ,,jurnalismului de birou”. În ceea ce privește influența concurenței în conturarea strategiei de comunicare a site-ului www.evz.ro, aceasta a jucat un rol în sensul că de multe ori a determinat publicarea unor informații după principiul conform căruia dacă a dat concurența o știre, trebuie să o dea toți. Astfel, site-ul cu cel mai mare trafic în anul 2006 în comparație cu concurența, ajunge în anul 2013 un site în care peste 90% dintre știri reprezintă știri soft, cu parteneriate din zona tabloidului, cu jurnaliști puțini în departamentul online, care nu realizează decât muncă de birou, scopul comunicării fiind acela de a updata cât mai des informația pe site cu subiecte care ar genera trafic.
În cazul publicației Adevărul, privind scopul comunicării pe site și rolul concurenței în stabilirea strategiei de comunicarese poate deduce că, concurența nu ar avea niciun rol în schițarea strategiei de comunicare a ziarului, scopul comunicării pe site este de a obține cât mai multe venituri din reclame. Deoarece valoarea Cost per Click este foarte mică în România, s-a apelat la încheierea unor parteneriate cu site-uri tabloide pentru a încasa mai mulți bani din reclame, conform spuselor conducerii publicației, chiar dacă, pe de altă parte, top managementul afirmă că 2/3 din materialele de pe site sunt hard și doar 1/3 – soft. Referindu-ne la conținut, proporția articolelor originale, realizate prin documentare proprie, a scăzut la 30% în 2013, iar numărul surselor consultate pentru redactarea unui articol se reduce la una singură în condițiile în care 70% dintre materiale sunt traduse de pe platforme străine, referitoare la practicile jurnalistice online.
Influența Internetului asupra practicilor jurnalistice poate fi privită ca una preponderent pozitivă în cazul site-ului www.gandul.info, pentru că spre deosebire de celelalte publicații, jurnaliștii de la Gândul nu au fost nevoiți să scrie atât pentru varianta tipărită, cât și pentru cea online, ci doar pentru ediția de pe site. www.gandul.info ocupă primul loc în topul celor mai accesate site-uri ale ziarelor generaliste – „Concurența nu are niciun rol în schițarea strategiei noastre de comunicare. Suntem primii. Aceasta este miza atunci când ești primul, să stabilești tu agenda” (G.N).
Din informațiile prezentate de top managementul publicației, trecerea de la offline la online a favorizat hibridizarea publicațiilor de tip quality cu conținut tabloid preluat sistematic de pe alte site-uri, prin parteneriatele încheiate cu site-uri ale publicațiilor de tip tabloid. Pe de altă parte, 40,63% din publicul țintă al site-ului www.gandul.info critică accentul pus pe senzațional în articolele publicate.
Din datele obținute prin documentare privind faptul că jurnaliștii departamentelor online și-au schimbat practicile jurnalistice într-o direcție negativă, poate fi verificat printr-o analiză de conținut pe site sau prin aplicarea unor chestionare jurnaliștilor din cadrul publicației. Informațiile oferite de top managementul publicației Jurnalul național, deși acestea nu conțin cifre sau proporții, iar pe alocuri exprimările sunt evazive, au validat faptul că strategia de comunicare online a publicațiilor generaliste din România este construită pornind de la două premise: de a depăși concurența, respectiv de a crește traficul. (Cu cât traficul crește, cu atât calitatea materialelor jurnalistice publicate pe site scade). Totuși, din punct de vedere al traficului, Jurnalul se află pe locul trei, după Gândul și Adevărul, de aceea ipoteza ar fi validă în următoarea variantă: Cu cât se tinde mai mult spre o creștere a traficului, cu atât calitatea materialelor publicate pe site scade, deoarece traficul este condiționat de proporția știrilor soft publicate pe site și de numărul de parteneriate încheiate cu publicații de tip tabloid. Se observă deasemeni și hibridizarea publicației prin stabilirea unor parteneriate cu site-uri tabloide.
Privind practicile jurnalistice și proporția știrilor originale vs. știri preluate, deși nu sunt oferite o proporție și cifre concrete, sunt enumerate tehnicile de lucru ale jurnaliștilor, care sunt asemănătoare cu cele ale jurnaliștilor din cadrul publicațiilor Adevărul și Evenimentul zilei (știri adaptate de pe alte platforme, pe de o parte, iar pe de altă parte, știri traduse de pe site-urile străine). Jurnaliștii de la România liberă sunt preocupați în continuare în primul rând de calitatea conținutului și de tipul de materiale publicate, în comparație cu celelalte publicații al căror scop principal este obținerea de trafic. Am constatat că activitatea utilizatorilor este influențată de mai mulți factori, printre care: timpul zilnic alocat consumului media, instrumentele folosite pentru accesarea informației, precum și vârsta, iar în unele cazuri genul și nivelul de educație.
Pentru a putea face o analiză a publicațiilor analizate până acum am extras datele de trafic pe luna aprilie 2015 de pe www.sati.ro și am calculat o medie de utilizatori unici pe zi pentru fiecare site inclus în corpus (www.gandul.info, www.adevarul.ro, www.evz.ro, jurnalul.ro și www.romanialibera.ro).
Am stabilit (prin numărare) totalul de like-uri pe care utilizatorii site-urilor respective le-au dat articolelor distribuite de publicație pe pagina de Facebook în luna aprilie 2015, ulterior s-a folosit metoda pasului pentru a forma eșantionul. Întrucât numărarea acestora s-a făcut retroactiv, în luna mai, accesul la date a fost posibil doar pentru anumite perioade și anume: 16 – 30 aprilie pentru Gândul și Adevărul, 23-30 aprilie – Evenimentul zilei, 18-30 aprilie – Jurnalul național și 15 – 30 martie, 1-30 aprilie – România liberă. În cazul publicației România liberă, accesul la date nu a fost restricționat pentru că volumul de date a fost mult mai mic decât în cazul celorlalte site-uri (un număr mai mic de like-uri pe lună în comparație cu celelalte site-uri). Astfel, în perioadele menționate mai sus, au fost numărate 27.340 de like-uri pe pagina de Facebook a site-ului www.adevarul.ro, 19.919 de like-uri pe pagina de Facebook a site-ului www.gandul.info, 10.625 de like-uri pe pagina de Facebook a site-ului jurnalul.ro, 5.088 de like-uri pe pagina de Facebook a site-ului wwwe.evz.ro și 1321 de like-uri pe pagina de Facebook a site-ului www.romanialibera.ro (intervalul 1-30 aprilie).
În cazul site-ului www.adevarul.ro, privind cele mai apreciate caracteristici ale jurnalismului online de către utilizatori, precum și gradul de fidelitate al publicului și activitatea acestuia pe site, spre deosebire de publicul altor site-uri, nu s-a stabilit o corelație certă între timpul alocat consumului media și gradul de fidelitate al publicului, s-au obținut următoarele rezultate: cu cât intervalul de timp alocat informării este mai mic (exceptând anumite segmente de public), cu atât mai mare este rata de accesare prin intermediul motorului de căutare Google, iar gradul de fidelitate este mai mic.
De asemenea, s-a constatat că rețeaua de socializare Facebook nu reprezintă doar instrument de fidelizare, ci și instrument de furnizare a feedbackului de către public, deoarece peste 40% dintre utilizatorii Adevărul comentează pentru a-și exprima nemulțumirea față de știrile slab documentate, față de stilul senzațional adoptat de jurnaliștii de la publicația respectivă sau față de problemele false semnalate, chiar dacă principala motivație pentru 22% din publicul țintă care comentează în cazul de față o reprezintă impactul major al subiectelelor tratate.
Am observat că doar educația și vârsta influențează activitatea utilizatorilor pe site, nu și genul. Spre deosebire de cei care comentează foarte des, des și uneori, publicul țintă care comentează rar, foarte rar sau deloc este constituit în principal din persoane cu studii superioare. Pe segmentul celor care comentează uneori, des și foarte des predomină populația cu studii medii. Totuși, trebuie menționat faptul că diferența nu este semnificativă. În ceea ce privește vârsta, proporția cea mai mare de public activ al site-ului, dar și proporția publicului mai puțin activ de pe www.adevarul.ro cuprinde segmentele de vârstă 31-60 de ani, diferențele dintre cele două proporții fiind nesemnificative.
Un alt aspect interesant care a reieșit din analiza datelor vizează crearea agenda setting pe site. Peste 59% din publicul țintă Adevărul consideră că jurnaliștii țin cont de părerea lor într-o măsură destul de mare în selectarea subiectelor, peste 33% fiind de părere că participă activ la îmbunătățirea procesului jurnalistic prin postarea de comentarii pe site; pentru un cadru complet însă este nevoie de o analiză de conținut a comentariilor, cât și de aplicarea unui chestionar în rândul jurnaliștilor. Ipoteza a cincea (Ip. sec. 5) a fost confirmată integral – pentru publicul țintă al site-ului www.adevarul.ro cel mai mult contează actualizarea rapidă a informațiilor (pentru 78,2% dintre respondenți), în detrimentul interactivității. O mare parte dintre respondenți nu are o părere (între 15,04% și 39,47%) referitoare la interactivitate sau conținut multimedia.
Deoarece ipotezele secundare reies din a doua ipoteză principală (Ip. 2) și condiția esențială pentru ca aceasta să fie validată era ca ultimele trei ipoteze secundare să fie confirmate integral sau parțial, putem afirma că în cazul www.adevarul.ro aceasta a fost validată.
În cazul site-ului www.evz.ro, ipoteza a cincea (Ip. sec. 5), privind cele mai apreciate caracteristici ale jurnalismului online de către utilizatori și ipoteza a șasea (Ip. sec. 6), referitoare la interdependența dintre mai multe variabile independente, gradul de fidelitate al publicului și activitatea acestuia pe site, au fost confirmate total, iar ipoteza a patra (Ip. sec. 4), privind modalitatea de interacțiune public țintă -jurnalist și motivația utilizatorilor de a comenta, a fost confirmată parțial, drept urmare a fost confirmată și ipoteza a doua principală (Ip. 2). Peste 50% dintre respondenți au comentat în aprilie 2013 pe site-ul www.evz.ro pentru că erau nemulțumiți de știrile nedocumentate, de subiectele tratate într-un mod sezanțional sau de problemele false semnalate de jurnaliști (Ip. sec. 4), chiar dacă principala motivație pentru 28% din publicul țintă care comentează o reprezintă impactul major al subiectelor tratate. Pe de altă parte, principalul canal de comunicare a publicului cu jurnaliștii îl reprezintă rețeaua de socializare Facebook, nu căsuța de comentarii de pe site, drept pentru care Ip. sec. 4 a fost confirmată doar parțial. Ipoteza a cincea (Ip. sec. 5) a fost confirmată în totalitate, updatarea rapidă a informației fiind caracteristica preferată de 81,03% dintre respondenți, în detrimentul posibilității de a comenta (67,74%). De asemenea, ipoteza a șasea (Ip. sec. 6) a fost confirmată total pentru că s-a constatat că gradul de fidelitate și de consum specific (conținut de pe site-ul www.evz.ro) este direct proporțional cu timpul alocat informării zilnice generale. Cu cât timpul alocat informării generale este mai mare, cu atât gradul de fidelitate al publicului este mai mare (exprimat în consum de produse jurnalistice marca Evenimentul zilei). Pe de altă parte, s-a ajuns la concluzia că, cu cât intervalul de timp alocat informării este mai mic (exceptând anumite segmente de public), cu atât mai mare este rata de accesare prin intermediul motorului de căutare Google, iar gradul de fidelitate este mai mic. Referitor la interdependența dintre variabilele independente: vârstă, gen, educație și gradul de feedback oferit pe site, s-a dovedit că există o legătură între fiecare variabilă luată în parte și activitatea utilizatorilor pe site.
Corelând răspunsurile utilizatorilor cu datele obținute din răspunsurile top managementului, mai poate fi formulată o ipoteză, potrivit căreia publicul țintă joacă un rol important în crearea agenda-setting, contribuind la tabloidizarea publicației, în pofida faptului că peste 46% din public este de părere că ar contribui la îmbunătățirea actului jurnalistic prin comentariile pe care le postează pe site-ul ziarului.
În cazul site-ului www.gandul.info, la fel ca în cazul celorlalte site-uri, s-a constatat că modalitatea cea mai frecventă a publicului de a interacționa cu jurnalistul este de a posta comentarii pe rețeaua de socializare Facebook pentru a își exprima nemulțumirea față de știrile scrise nedocumentat sau a celor care abundă de senzațional; circa 41% dintre respondenți sunt nemulțumiți de subiectele tratate într-un stil senzațional, 19% – de subiectele superficiale, iar 18% comentează atunci când jurnaliștii semnalează probleme false, chiar dacă pe categorii separate, cei mai mulți (41,67%) comentează când vor să-și exprime părerea față de un subiect cu impact major.
Deoarece principalul instrument pentru a oferi feedback nu este căsuța de comentarii de pe site, ci căsuța de comentarii de pe rețeaua de socializare Facebook, ipoteza nu a putut fi confirmată integral. Cel mai mult contează pentru publicul țintă al site-ului www.gandul.info, la fel ca în cazul celorlalte site-uri, actualizarea rapidă a informațiilor (pentru 77,16% dintre respondenți), posibilitatea de a comenta fiind apreciată doar de 51,35%.
În ceea ce privește interdependența dintre mai multe variabile independente, gradul de fidelitate al publicului și activitatea acestuia pe site, aceasta este confirmată parțial, constatându-se că nu există, la fel ca în cazul publicului Adevărul, o corelație evidentă între timpul alocat informării și gradul de fidelitate, dar există o legătură între instrumentele de accesare a site-ului și gradul de fidelitate. Cu cât publicul este mai fidel (petrece mai mult timp pe site-ul www.gandul.info), cu atât procentul celor care accesează site-ul direct este mai mare. Referitor la interdependența dintre vârstă, gen, educație și activitatea utilizatorilor pe site, doar între primele două și activitatea de pe site s-a putut stabili o corelație.
Ca în cazul celorlalte publicații analizate în lucrare, s-a constatat că 50% din publicul Gândul consideră că jurnaliștii țin cont de părerea cititorilor uneori, des sau foarte des, ceea ce înseamnă că își văd rolul în stabilirea agendei pe site. Pe de altă parte, din răspunsurile top managementului reiese că agenda setting este creată după o rețetă care combină trei elemente: feedbackul publicului, conducerea și jurnaliștii, care vin cu propuneri de subiecte.
Analizând datele culese pentru site-ul jurnalul.ro, s-a constatat că în jur de 43% dintre respondenți au comentat în aprilie 2015 pentru a își exprima nemulțumirea față de știrile în care accentul se pune pe senzațional, știrile care tratează probleme false sau față de subiectele nedocumentate, chiar dacă principalul motiv pentru 29% dintre cei care comentează este impactul major al materialelor, instrumentul cel mai des folosit pentru a comenta fiind căsuța de comentarii de pe rețeaua de socializare Facebook, nu de pe site.
Cele mai apreciate caracteristici ale jurnalismului online de către utilizatori, la fel ca în cazul celorlalte patru publicații, a fost confirmată, deoarece cel mai mult contează pentru publicul țintă al site-ului jurnalul.ro actualizarea rapidă a informațiilor, astfel, deși s-a stabilit că gradul de fidelitate și de consum specific (conținut de pe jurnalul.ro) este direct proporțional cu timpul alocat informării zilnice generale, nu s-a putut determina nicio corelație între tipul de instrument folosit pentru accesarea site-ului și gradul de fidelitate al publicului. În ceea ce privelște legătura dintre activitatea pe site și vârsta, genul și educația publicului, există o legătură între fiecare variabilă enunțată mai sus și activitatea utilizatorilor pe site.
Referitor la agenda seting, cei mai mulți utilizatori cred că jurnaliștii țin cont doar uneori de părerea publicului țintă (32%), iar circa 35% cred că jurnaliștii de la Jurnalul național țin cont într-o măsură mare sau foarte mare de părerea publicului în alegerea subiectelor care apar pe site. În cazul ultimului site analizat în lucrare, www.romanialibera.ro, este indicat faptul că cei mai mulți consumatori media ar comenta în primul rând datorită impactului major al subiectelor (proporția celor care comentează pentru a îți exprima nemulțumirile față de calitatea știrilor fiind de 1/3, a celor care comentează când subiectul are impact major – 1/3 și a celor care nu comentează – 1/3), rețeaua de socializare Facebook este mai importantă în furnizarea feedback-ului de către publicul țintă al site-ului decât căsuța de comentarii de pe site.
Privind principalele caracteristici ale jurnalismului online preferate de către utilizatorii site-ului www.romanialibera.ro, 70% apreciază mult sau foarte mult posibilitatea de a distribui rapid un articol (prin butoanele de ,,share”), updatarea informațiilor pe site aflându-se pe locul doi în preferințele publicului țintă, iar 60% apreciază posibilitatea de a comenta sub fiecare articol. Luând în calcul modalitatea de accesare a site-ului, România liberă este singura publicație dintre cele cinci analizate care nu a transformat rețeaua de socializare Facebook într-un instrument de fidelizare a publicului suficient de puternic pentru a genera mai mult trafic pe site, precum au făcut-o celelalte site-uri. Alte corelații la acest nivel nu au fost stabilite.
Referitor la legătura dintre activitatea utilizatorilor pe site și vârsta, genul sau educația publicului, doar vârsta și genul ar determina un comportament diferit. Între educația publicului și activitatea acestuia pe site nu există o corelație clară, atât utilizatorii care comentează, cât și cei care nu comentează având preponderent studii superioare. Privitor la agenda setting, cei mai mulți utilizatori cred că jurnaliștii țin cont doar uneori de părerea publicului țintă (30,1%). Pe de altă parte, 39% cred că jurnaliștii de la România liberă țin cont într-o măsură mare sau foarte mare de părerea publicului în alegerea subiectelor care apar pe site.
CONCLUZII
Se conturează din ce în ce mai mult o dimensiune esențială a existenței noastre: spațiul cibernetic, care nu este altceva decât spațiul informațional, adică locul rețelelor reale sau virtuale de comunicații, de obținere și difuzare a informației, de construcție, și reglare a sistemelor informaționale și a întregului univers informațional, asociat vieții moderne.
Cyberspațiul este, astăzi, o realitate și, treptat, el devine și un câmp de luptă în războiul informațional, cea mai acută și cea mai sofisticată formă a războiului continuu. În cadrul societății informaționale, a estima puterea și viabilitatea sistemului de securitate națională fără a lua în considerare sistemele informaționale și modul de exploatare a informației (colectarea, protecția, transportul, managementul și împiedicarea accesului la informație) reprezintă un risc major, deoarece centrul de greutate al acțiunilor tinde să se deplaseze dinspre dimensiunea materială spre cea informațională. Pe de-o parte, utilizarea tehnologiei informației oferă o creștere semnificativă a puterii și viabilității sistemului de securitate națională, iar pe de altă parte reprezintă un factor de risc în situația neprotejării infrastructurii informaționale.
Indiferent de forma pe care o are, orice proces de comunicare constă în transmiterea unui mesaj (informații codificate cu ajutorul unui cod) de catre un emițător prin intermediul unui canal de comunicare, într-un anumit context, către un receptor care decodifică mesajul, acesta la rândul lui transmite în sens invers, într-un fel sau altul, un răspuns (feed-back) emițătorului. Există două tipuri majore de comunicare:
· Comunicare de tip non-intențional – în acest caz mesajul este transmis fără un scop clar de influențare a receptorului;
· Comunicare de tip formal – în acest caz avem de-a-face cu un proces organizat prin care mesajul transmis urmărește să influențeze receptorul.
Peste 500 de milioane de oameni au acces la Internet în acest moment. Internetul a devenit de multă vreme un fenomen, un mediu de masă, a reușit să ofere și să dezvolte numeroase oportunități de informare.
BIBLIOGRAFIE
Banks, M. A. (2008). Blogging heores: Interviews with 30 of the World's Top Bloggers.
Indianapolis, IN: Wiley Publishing, Inc.
Bădău, Horea, (2011), Tehnici de comunicare în social media, Editura Polirom, Iași.
Breakenridge, D. (2008). PR 2.0.: New media, new tools, new audiences. Upper Saddle River, NJ: Pearson Education.
Burgoon, J. K., & Hale, J. L. (1984).The fundamental topoi of relational communication. Communication Monographs, 51(3).
Holtz, S., & Havens, J. C. (2009). Tactical Transparency: How leaders can leverage social media to maximize value and build their brand. San Francisco, CA: Jossey-Bass
James, William, (2010), Pragmatism, Editura Bertrams Print on Demand, Oxford.
Kerstetter, Kathleen, (2010), Instructional Blogging in the General Music Room, General Music Today, 24 (1).
Metzger, M. J., Flanagin, A. J., Eyal, K., Lemus, D., & McCann, R. (2003). Credibility for the 21st century: Integrating perspectives on source, message, and media credibility in the contemporary media environment. Communication Yearbook, 27.
Rubin, A. (2002). The uses-and-gratifications perspective of media effects.In J. Bryant & D. Zillmann (Eds.), Media effects: Advances in theory and research, 2nd ed.
Weil, D. (2006). The corporate blogging book: Absolutely everything you need to know to get it right. New York: PORTFOLIO.
Yang, S.-U., & Lim, J. (2009). The effects of blog-mediated public relations on relation trust. Journal of Public Relations Research, 21(3).
Agnes, Y. (2011). A scrie pentru Internet. Iași: Polirom.
Feldman, T. (2005). An Introduction to Digital Media. New York: Routledge. Accesat de pe Taylor & Francis e-Library.
Giddens, A. (2010). Sociologie (R. Săndulescu, & V. Săndulescu, Trad.). București: All.
Krumsvik, A.H. (2010). Strategy and Structure for Online News Production – Case Studies of CNN and NRK. In a Hunsinger, J., Klastrup, L., & Allen, M. (Eds.). International Handbook of Internet Research (pp. 325 – 341).
Rovența-Frumușani, D. (1999). Semiotică, societate, cultură. Iași: Institutul European.
Thurlow, C., Lengel, L., & Tomic, A. (2004). Computer Mediated Communication. Social Interaction and the Internet. London: Sage Publicatios.
Wahl-Jorgensen, K., & T. Hanitzsch. (2009). The Handbook of Journalism Studies. London: Routledge.
Schifirneț, C. (2008). „Manipularea pe forumurile ziarelor online”. Revista Română de Sociologie. Serie nouă, XIX (3-4), 331.
Stromback, J., Karlsson, M., & Hopmann, D. N. (2012). „Determinants of News Content: Comparing journalists’ perceptions of the normative and actual impact of different event properties when deciding what’s news”. Journalism Studies, 13 (5-6), 718.
Vasilendiuc, N., & Gross, P. (2012). „New Technology, new professional practices: A study on Romanian news media”. Communicacion Y Sociedad. Vol. XXV (1), 59.
Kiousis, S. (2002). „Interactivity: a concept explication”. New Media & Society, 4 (3), 355.
Lister, M., Dovey, J., Giddings S., Grant I., & Kelly K. (2009). New Media: a critical introduction. Second Edition. Abingdon: Routledge.
BIBLIOGRAFIE
Banks, M. A. (2008). Blogging heores: Interviews with 30 of the World's Top Bloggers.
Indianapolis, IN: Wiley Publishing, Inc.
Bădău, Horea, (2011), Tehnici de comunicare în social media, Editura Polirom, Iași.
Breakenridge, D. (2008). PR 2.0.: New media, new tools, new audiences. Upper Saddle River, NJ: Pearson Education.
Burgoon, J. K., & Hale, J. L. (1984).The fundamental topoi of relational communication. Communication Monographs, 51(3).
Holtz, S., & Havens, J. C. (2009). Tactical Transparency: How leaders can leverage social media to maximize value and build their brand. San Francisco, CA: Jossey-Bass
James, William, (2010), Pragmatism, Editura Bertrams Print on Demand, Oxford.
Kerstetter, Kathleen, (2010), Instructional Blogging in the General Music Room, General Music Today, 24 (1).
Metzger, M. J., Flanagin, A. J., Eyal, K., Lemus, D., & McCann, R. (2003). Credibility for the 21st century: Integrating perspectives on source, message, and media credibility in the contemporary media environment. Communication Yearbook, 27.
Rubin, A. (2002). The uses-and-gratifications perspective of media effects.In J. Bryant & D. Zillmann (Eds.), Media effects: Advances in theory and research, 2nd ed.
Weil, D. (2006). The corporate blogging book: Absolutely everything you need to know to get it right. New York: PORTFOLIO.
Yang, S.-U., & Lim, J. (2009). The effects of blog-mediated public relations on relation trust. Journal of Public Relations Research, 21(3).
Agnes, Y. (2011). A scrie pentru Internet. Iași: Polirom.
Feldman, T. (2005). An Introduction to Digital Media. New York: Routledge. Accesat de pe Taylor & Francis e-Library.
Giddens, A. (2010). Sociologie (R. Săndulescu, & V. Săndulescu, Trad.). București: All.
Krumsvik, A.H. (2010). Strategy and Structure for Online News Production – Case Studies of CNN and NRK. In a Hunsinger, J., Klastrup, L., & Allen, M. (Eds.). International Handbook of Internet Research (pp. 325 – 341).
Rovența-Frumușani, D. (1999). Semiotică, societate, cultură. Iași: Institutul European.
Thurlow, C., Lengel, L., & Tomic, A. (2004). Computer Mediated Communication. Social Interaction and the Internet. London: Sage Publicatios.
Wahl-Jorgensen, K., & T. Hanitzsch. (2009). The Handbook of Journalism Studies. London: Routledge.
Schifirneț, C. (2008). „Manipularea pe forumurile ziarelor online”. Revista Română de Sociologie. Serie nouă, XIX (3-4), 331.
Stromback, J., Karlsson, M., & Hopmann, D. N. (2012). „Determinants of News Content: Comparing journalists’ perceptions of the normative and actual impact of different event properties when deciding what’s news”. Journalism Studies, 13 (5-6), 718.
Vasilendiuc, N., & Gross, P. (2012). „New Technology, new professional practices: A study on Romanian news media”. Communicacion Y Sociedad. Vol. XXV (1), 59.
Kiousis, S. (2002). „Interactivity: a concept explication”. New Media & Society, 4 (3), 355.
Lister, M., Dovey, J., Giddings S., Grant I., & Kelly K. (2009). New Media: a critical introduction. Second Edition. Abingdon: Routledge.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Natura Dinamica a Continutului Informational In Mediul Online (ID: 122530)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.