Nato Si Interventia din Afghanistan

NATO este un contributor activ care să conduce la pacea și securitatea pe scena internațională. Promovează valorile democratice și se angajează la rezolvarea pașnică a disputelor. Cu toate acestea, în cazul în care eforturile diplomatice nu dau rezultate, NATO are capacitățile militare necesare pentru a efectua operațiuni de gestionare a crizelor, singur sau în colaborare cu alte țări și organizații internaționale.

Prin operațiunile sale de gestionare a crizelor, Alianța demonstrează atât dorința de a acționa ca o forță pozitivă pentru schimbare și capacitatea sa de a face față provocărilor de securitate ale secolului 21.De la prima să operațiune majoră în sprijinul păcii în Balcani la începutul anilor 1990, ritmul și diversitatea operațiunilor NATO au crescut. NATO a fost angajat în misiuni care acoperă întregul spectru al operațiunilor de gestionare a crizelor – de descurajare și de menținere a păcii, de formare și de sprijin logistic, de supraveghere și de ajutor umanitar. Astăzi, aproximativ 18.000 de militari sunt angajați în misiunile NATO din întreaga lume, reușindsa opereze acțiuni militare atât la sol cât și aeriene sau operațiuni navale .Aceste trupe funcționează în prezent în Afganistan, Kosovo, Mediterană și în afara Cornuuil Africii. NATO este, de asemenea, asistata de Uniunea Africană, care efectuează misiuni de poliție aeriană la cererea țărilor membre NATO și susținerea sistemului de apărare aeriană al Turciei cu desfășurarea de rachete Patriot. NATO a preluat comanda Forței de Asistență Organizației Națiunilor Unite în Afganistan în august 2003 prin mandat internațional de securitate .

ISAF ajutat la construirea capacităților forțelor naționale afgane de securitate. Cum aceste forțe au crescut puternic, în acord , autoritățile afgane, au luat treptat pentru securitatea în întreaga țară, iar misiunea ISAF a fost finalizata la sfârșitul anului 2014.Cu toate acestea, sprijinul pentru dezvoltarea continuă a forțelor de securitate și instituțiile afgane, precum și cooperarea mai largă cu Afganistanul continuă.

OBIECTIVELE NATO ÎN MISIUNILE DIN AFGHANISTAN:

Scopul principal al NATO în Afganistan este de a permite autorităților naționale pentru a asigura securitatea eficient în întreaga țară

Din august 2003 până în decembrie 2014, NATO a condus mandatate ONU de Asistența Forței de Securitate Internațională (ISAF), care a realizat operațiuni de securitate

ISAF a fost cea mai longeviva și în același timp cea mai provocatoare misiune NATO: în momentul său de apogeu a dispus de 130 000 de militari proveniți din 51 de state diferite.

Tranziția sprea guvernarea afgană a început în anul 2011 și a durat până în 2014 când instituțiile din Afghanistan și-au asumat în totalitate responsabilitatea.

NATO și partenerii săi sunt obligate să asigura funcționarea economică a Afghanistanului până în 2017

La Summit-ul NATO de la Tara Galilor, în septembrie 2014, națiunile care au contribuit cu trupe ISAF au subliniat progresele înregistrate în Afganistan în timpul perioadei de implementare ISAF. De asemenea, au subliniat angajamentul lor de a continua să sprijine țara după încheierea misiunii ISAF în decembrie 2014. ISAF a ajutat la crearea unui mediu sigur pentru îmbunătățirea guvernării și a dezvoltării socio-economice, care sunt condiții importante pentru stabilitatea durabilă. Afganistanul a făcut cel mai mare câștig în indicatorii de sănătate și de dezvoltare de bază în ultimul deceniu. Mortalitatea maternă este în scădere și speranța de viață este în creștere.  Milioane de oameni au exercitat dreptul de vot în cinci cicluri electorale din 2004, cel mai recent în 2014 alegerile prezidențiale și provinciale, care au dus la crearea unui guvern de uniune națională. Securitate din Afganistan este acum pe deplin în mâinile țării ,dispunând de 352000 de soldați și polițiști, pe care ISAF i-au antrenat pe teren în ultimii ani. Cu toate că forțele de securitate afgane au făcut o mulțime de progrese, au în continuare nevoie de sprijin internațional deoarece acestea continuă să se dezvolte.

Acest support de care Afghanistanul dispune și în prezent este într-o evoluție treptată structurata pe 3 etape:

Pe termen scurt, o nouă misiune condusă de NATO non-combat, Resolute Support, este furnizarea de instruire în continuare, de consiliere și asistență pentru forțele afgane Apărării Naționale și de securitate

Pe termen mediu, sprijinul financiar a continuat și este acordat pentru a susține ANDSF până la sfârșitul anului 2017.

Pe termen lung, consultări politice și cooperarea practică în domenii specifice vor fi consolidate în cadrul Parteneriatului Enduring NATO-Afganistan, semnat în 2010

La Summit-ul NATO de la Chicago, în 2012, aliații și partenerii au fost de comun acord cu guvernul afgan la o misiune non-combat condusă de NATO pentru a continua să sprijine dezvoltarea forțelor de securitate afgane și după încheierea misiunii ISAF. Acest angajament a fost reafirmat la Summit-ul Wales în 2014.Lansat la 1 ianuarie 2015, Misiunea de asistență va oferi instruire, consiliere și activități de asistență la ministere de securitate și nivelurile instituționale naționale cât și în cadrul nivelurilor ridicate de armată .Acordul dintre NATO și Afganistan privind instituirea noii misiuni a fost salutată de către ONU prin Rezoluția Consiliului de Securitate aliniatul 2189 adoptat în unanimitate la 12 decembrie 2014, prin care se subliniază importanța sprijinului internațional continuu pentru stabilitatea Afganistanului.

În prezent, 14 țări partenere contribuie la misiunea “Resolute Support”.

Funcțiile cheie includ:

Sprijinirea, planificare, programare și bugetarea

Asigurarea transparenței, responsabilității și supraveghere;

Sprijinirea aderării la principiile statului de drept și a bunei guvernări;

Sprijinirea înființării instituțiilor, prin generarea de forță, recrutare, training, administrarea și dezvoltarea personalului.

Cadrul legal pentru misiunea Resolute Support este asigurată de un acord a Forțelor (SOFA), care a fost semnat la Kabul la 30 septembrie 2014 de către președintele afgan nou inaugurat și Reprezentantul Civil Senior al NATO în Afganistan, iar mai târziu ratificat de Parlamentul afgan la 27 noiembrie 2014.

SOFA definește termenii și condițiile în care forțele NATO vor fi dislocați în Afganistan, ca parte a Resolute Support, precum și activitățile pe care acestea sunt stabilite pentru a efectua în baza prezentului contract. Dincolo de misiunea de instruire, consiliere și asistență, aliați și țările partenere se angajează să sprijin prin comunitatea internaționala la menținerea financiară pe termen lung a forțelor de securitate afgane.

Până în prezent, aliații și partenerii au confirmat angajamentele de finanțare de aproximativ 450 milioane dolari SUA pe an la (ANA) Fondul NATO-Afganistan Armatei Naționale până la sfârșitul anului 2017.

Statele Unite ale Americii oferă aproximativ 4 miliarde dolari SUA de asistență financiară pentru ANDSF pentru anul 2015, pe bază bilaterală.Guvernul afgan în sine este, de asemenea, de așteptat să furnizeze cel puțin 500 milioane dolari pe an pentru menținerea în a ANDSF. Scopul, convenit la Summit-ul de la Chicago 2012, este pentru Afganistan să-și asume întreaga responsabilitate financiară pentru propriile forțe de securitate nu mai târziu de 2024.

De la crearea sa în 2002, Armata Națională Afgană (ANA) a progresat treptat de la o forță de infanterie ,la o armată, în curs de dezvoltare cu elemente atât de luptă cât și ca un aparat specializat logistic aviatic și medical.  Până în decembrie 2014, ANA dispune de mai mult de 175,800 de ofițeri. Rolul Poliției Naționale Afgane (ANP) a trecut treptat de la combaterea insurgenței la o poliție civilă, prin dezvoltarea în continuare a capacităților de anchetare penalasi de control al traficului. Până la sfârșitul 2014, ANP a ajuns la o putere de 153 de mii de polițiști.

Forțele Aeriene afgane au crescut constant personalul până la 6.900 la sfârșitul anului 2014, inclusiv personalul navigant și de întreținere, precum și flota de-aripă fixă ​​și aeronave cu aripa rotativă.

Dezvoltarea forțelor de securitate afgane autonome continuă să fie o prioritate și este un efort în curs de desfășurare. Acesta este motivul pentru Alianța își menține angajamentul de a sprijini Afganistan, după încheierea misiunii ISAF. NATO și Afganistan au semnat o Declarație de parteneriat Enduring la Summit-ul NATO de la Lisabona 2010. Documentul oferă un cadru pentru consultări politice pe termen lung și a cooperării practice în domenii de interes specific pentru Afganistan, unde NATO poate aduce expertiză.

Setul inițial de Susținerii activități de parteneriat, a fost de acord cu miniștrii de externe din aprilie 2011, reunind o serie de inițiative separate anterior.Parteneriatul de Susținere va contribui la evoluția misiunii NATO și dezvoltarea susținută a administrației afgane.

Aceasta cooperare implica următoare aspecte organizatorice și principii:

Eforturile de consolidare a capacităților, cum ar fi construirea de Integritate ; programul NATO, este de a ajuta Afganistan-ul cu instrumente practice pentru a consolida integritatea, transparența și responsabilitatea și de a reduce riscul de corupție în sectoarele apărării și securității;

programe profesionale de învățământ militar, cum ar fi Programul de Apărare Education Enhancement

asistarea în procesul de normalizare în continuare a sectorului aviației civile afgane;

proiectul SILK-Afganistan, care oferă acces la prețuri accesibile la internet de mare viteză prin satelit și fibre optice la universitățile afgane din întreaga țară și instituții guvernamentale din Kabul;

instruire în planificarea urgențelor civile și pregătire în caz de dezastre;

Eforturile de promovare media pentru a promova o mai bună înțelegere a NATO și rolul său în Afganistan.

MISIUNEA ISAF:

Desfășurat în 2001 – inițial sub conducerea individuale aliații NATO, pe bază de rotație de șase luni – ISAF a fost însărcinat, la cererea guvernului afgan și sub mandat ONU, pentru a asista guvernul afgan în menținerea securității, inițial în jurul Kabul exclusiv. NATO a fost de acord să preia comanda în august 2003 și Consiliul de Securitate al ONU a mandatat ulterior extinderea treptată a operațiunilor ISAF pentru acoperirea întreagii țari. Ca parte a efortului general al comunității internaționale, ISAF a lucrat pentru a crea condițiile în care guvernul afgan a fost capabil să-și exercite autoritatea pe întreg teritoriul țării, inclusiv dezvoltarea forțelor profesionale și de securitate afgane. Un proces treptat de tranziție spre responsabilizarea forțelor de securitate afgane – cunoscut sub numele de "Inteqal" în Dari și Pashtu – a fost lansat în 2011. Acest proces a fost finalizat la timp, în decembrie 2014, când misiunea ISAF s-a încheiat și forțele afgane și-au asumat responsabilitatea . Continuat angajamentul NATO în Afganistan după 2014 rămâne parte a unui efort colectiv al comunității internaționale. La iulie 2012 Conferința Tokyo privind Afganistanul, comunitatea internațională și guvernul afgan au pus bazele pentru dezvoltarea durabilă a Afganistanului, ținând seama de situația de după 2014.

La conferința, guvernul afgan a făcut, de asemenea, angajamente clare de a face progrese într-o serie de domenii, inclusiv: de a organiza alegeri , transparente și credibile; de combatere a corupției și îmbunătățirea bunei guvernanțe; să susțină Constituția, drepturile omului în special; și să asigure respectarea statului de drept.  Provocările din Afganistan necesită o abordare cuprinzătoare, care să implice actori civili și militari, care vizează nu doar la asigurarea securității, dar, de asemenea, la promovarea unei bune guvernări, a statului de drept și a dezvoltării pe termen lung. Alianța acționează într-un rol de sprijin pentru guvernul afgan și lucrează în strânsă coordonare cu alți parteneri internaționali, inclusiv Misiuni ale Organizației Națiunilor Unite de Asistență în Afganistan (UNAMA), Banca Mondială, Uniunea Europeană și comunitatea de dezvoltare.

De la începutul angajării NATO în eforturile internaționale de a asigura viitorul Afganistanului, Alianța a lucrat, de asemenea, în strânsă colaborare cu mai multe țări terțe. Colaboratorii, trupe ISAF au inclus parteneri din țări precum Australia și America Latină, reprezentând aproape un sfert din țările membre ale ONU, subliniind sprijinul internațional larg pentru misiunea ISAF. Australia, Georgia și Iordania au fost printre primele care contribuie cu trupe națiuni non-NATO la ISAF.

Dincolo de contribuabili cu trupe, mai mulți parteneri au sprijinit misiunea ISAF și obiectivele comunității internaționale în Afganistan și în alte moduri, cum ar fi prin supra-zbor și a drepturilor de tranzit, sau prin sprijin financiar pentru consolidarea capacității forțelor de securitate afgane și pentru proiecte de dezvoltare. Din ianuarie 2015, 14 țările partenere au convenit să contribuie în sprijinul forțelor militare pentru a ajuta la activitatea de teren, asista și consilia forțele de securitate afgane.

ISAF, de asemenea, a contribuit la reconstrucția și dezvoltarea în Afganistan prin multinaționale Echipe de Reconstrucție Provincială (PRT) – condus de națiuni ISAF individuale – zone de fixare în care lucrările de reconstrucție a fost realizat de către actorii naționali și internaționali.

Atunci când este cazul – în conformitate cu prioritățile afgane și în strânsă coordonare și cooperare cu guvernul afgan și Misiunea de Asistență a Națiunilor Unite în Afganistan (UNAMA) – ISAF acordat sprijin practic pentru eforturile de reconstrucție și dezvoltare, precum și sprijin pentru eforturile de asistență umanitară efectuate de alți actori.

PRT-urile, de asemenea, au ajutat autoritățile afgane să consolideze instituțiile necesare pentru a stabili în mod progresiv bună guvernare și statul de drept, precum și pentru a promova drepturile omului. Rolul principal al PRT-urilor în acest sens a fost de a construi capacitatea de afgane, susține creșterea structurilor de guvernanță și să promoveze un mediu în care pot îmbunătăți guvernarea. Până la sfârșitul anului 2014, toate PRT-urile au fost eliminate și funcțiile lor predate guvernului afgan, actori tradiționali de dezvoltare, organizații non-guvernamentale și sectorul privat.

ISAF a fost desfășurată prima dată în 2001, pe baza unei cereri de asistență de către autoritățile afgane și un mandat Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (ONU), care a autorizat înființarea forței pentru a asista guvernul afgan în menținerea securității în Kabul și zonele înconjurătoare – în special pentru a permite autorităților afgane, precum și personalului ONU de a opera într-un mediu sigur. Aceste acorduri au pavat calea pentru crearea unui parteneriat tripartit între Autoritatea Afgană de Tranziție, UNAMA și ISAF.

Alianța a devenit responsabilă pentru comanda, coordonarea și planificarea forței, inclusiv furnizarea unui comandant de forță cu sediul pe pământ Afganistan.

Mandatul ISAF a fost limitat inițial la asigurarea securității în Kabul și în jur. În octombrie 2003, ONU a prelungit mandatul ISAF pentru a acoperi întreagul Afganistan (RCSONU 1510), deschizând calea pentru o extindere a misiunii .

În decembrie 2003, Consiliul Nord-Atlantic a autorizat atunci Comandantului Suprem al Forțelor Aliate din Europa, generalul James Jones, de a iniția extinderea ISAF prin preluarea comenzii Echipei de Reconstrucție Provincială (PRT) în Kunduz. Celelalte PRT-urilor care activau în Afganistan în 2003 au rămas sub comanda operației Enduring Freedom, condusă de SUA .

La 31 decembrie 2003, componenta militară a Kunduz PRT a fost pus sub comanda ISAF ca un proiect pilot și primul pas în extinderea misiunii. Șase luni mai târziu, la 28 iunie 2004, la Summit-ul NATO de la Istanbul, liderii aliați au anunțat planurile de a stabili alte patru PRT-uri în partea de nord a țării: în Mazar-e Sharif, Meymaneh, Feyzabad și Baghlan.

La 10 februarie 2005, NATO a anunțat că ISAF va fi extins în continuare, în partea de vest a Afganistanului. Acest proces a început la 31 mai 2006, când ISAF a preluat comanda de două PRT-uri suplimentare, în provinciile Herat și Farah și o bază de sprijin Forward (o bază logistică) în Herat.

La 8 decembrie 2005, miniștrii de externe ai NATO au aprobat un plan care a deschis calea pentru un rol ISAF extinsă și prezența în Afganistan. Primul element al acestui plan a fost extinderea ISAF la sud în anul 2006, de asemenea, cunoscut sub numele de scena 3.

ISAF s-a extins atât de tare până a ajuns să conducă un total de 13 PRT-uri în nord, vest și sud, acoperind aproximativ trei sferturi din teritoriul Afganistanului. Numărul forțelor ISAF în țară a crescut, de asemenea, în mod semnificativ, de la aproximativ 10.000, la aproximativ 20.000 de militari. La 5 octombrie 2006, ISAF a implementat, etapa finală a extinderii sale, preluând comanda forțelor militare internaționale în estul Afganistanului.

Concluzii:

NATO a încheiat oficial, luni 8 decembrie 2014, misiunea în Afganistan, iar toate trupele Alianței s-a retras definitiv de la 1 ianuarie 2015, cu excepția a 10.000 de militari americani, care însă nu vor mai opera în cadrul NATO, ci pe baza unei înțelegeri bilaterale cu Kabulul. Începând de la 1 ianuarie, NATO asigura doar anumite misiuni de antrenare a forțelor locale și expertiză tehnică, însă nu va mai duce direct operațiuni militare. Se încheie astfel cea mai mare operațiune din istoria Alianței. Prima intervenție militară a NATO a avut loc la o jumătate de secol de la fondare, în martie 1999, în Serbia și Kosovo, în scurtul război care a dus la declararea independentei provinciei Kosovo. Au urmat intervenția din Afghanistan și cea din Golful Aden, împotriva piraților din Somalia, precum și cea din Libia. În Irak, în schimb, NATO nu a intervenit ca organizație, ci doar a pus pe picioare o misiune de antrenare a forțelor locale. Cea mai mare operațiune din istoria Alianței a fost însă cea din Afganistan. Ea s-a decis în etape.

Bibliografie:

NATO în Afghanistan: The Liberal Disconnect, Sten Rynning,Ed.Stanford Univeristy press

NATO în Afghanistan: Fighting Together, Fighting Alone,  David P. Auerswald,Stephen M. Saideman,Ed.Princeton University Press

http://www.nato.int/ , accesat la 20.05.2015

http://www.europalibera.org/content/article/26733546.html , 20.05.2015