Muzeul Unirii DIN Focsani Parte A Patrimoniului Muzeal AL Judetului Vrancea

MUZEUL UNIRII DIN FOCȘANI PARTE A PATRIMONIULUI MUZEAL AL JUDEȚULUI VRANCEA

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1. – Scurt istoric al județului Vrancea

Capitolul 2. – Patrimoniul muzeal Vrancea

2.1 Muzeul – instituție publică de cultură: definiție, funcții

2.2 Complexul muzeal Vrancea – compunere, descriere

Capitolul 3. – Muzeul Unirii din Focșani

3.1 Date generale

3.2 Patrimoniul Muzeului Unirii

3.3 Rolul Muzeului Unirii în perioada actuală

Capitolul 4. Proiect educațional – „Săptămâna Unirii” la Muzeul Unirii din Focșani

Concluzii

Bibliografie

Ilustrații

INTRODUCERE

Prin lucrarea „Muzeul Unirii din Focșani – parte a Patrimoniului Muzeal al Județului Vrancea” îmi propun sa prezint informațiile cele mai importante cu privire la istoricul acestui muzeu, la fondul muzeal de patrimoniu pe care îl deține, dar și informații referitoare la localizarea acestuia și cum își desfășoară activitatea.

Muzeul Unirii este localizat în orașul Focșani, oraș ce a avut o trăsătura definitorie și unică pe harta țării, amplasat fiind pe hotarul dintre Moldova și Țara Românească, pe râul Milcov, oraș ai cărui locuitorii s-au implicat activ în toate evenimentele vremii.

În acest oraș cu trecut istoric încărcat de semnificații, Muzeul Unirii are rol de transmitere a mărturiilor trecutului pentru vizitatori, dar și prețuirea înaintașilor, a celor care au făurit statul român.

Mi-am propus să realizez această lucrare datorită faptului că nu există lucrări care să reliefeze acest subiect.

În primul capitol al lucrării prezint un scurt istoric al județului Vrancea, al locului în care s-au desfășurat evenimentele tumultoase ale Unirii dintre Moldova și Țara Românească. „Vrancea este o stare de dor a celor care doresc să contempleze eternități, pentru că ea este cu adevărat o eternitate: vie, activă și tonică al cărei puls răzbate din inima munților, din istoria și tradițiile care au personalizat-o în memoria neamului și a lumii.”

În cel de-al doilea capitol am realizat o scurtă prezentare a Patrimoniul Muzeului Vrancea, care în compunere deține multe muzee și mausolee dedicate înaintașilor și eroilor neamului românesc, din care face parte și Muzeul Unirii.

Cel de-al treilea capitol este destinat în totalitate Muzeului Unirii, unde am prezentat date generale despre acesta, istoricul, fondul muzeografic, dar și rolul pe care acesta îl are în perioada actuală.

Ultimul capitol reprezintă contribuția mea la aceasta lucrare. Conține un proiect educațional cu tema „Săptămâna Unirii” și care își propune să evidențieze rolul pe care Muzeul Unirii din Focșani îl are în epoca modernă și să valorifice patrimoniului cultural al acestuia

Capitolul 1 – Scurt istoric al județului Vrancea

Județul Vrancea este atestat documentar pentru prima dată într-o scrisoare în limba latină din 2 iulie 1431 (document descoperit de Constantin C. Giurescu) în care voievodul Transilvaniei, Ladislau Apor anunță judele Brașovului că Alexandru cel Bun a concentrat trupe spre Putna – versus Puttnam. Voievodul Apor a aflat știrea de la câțiva locuitori din Transilvania ce „au ieșit pe drumul Vrancei” („per viam Varancha”).

Vrancea este un județ a cărui pământ deține o istorie bogată. Astăzi, județul este format din fostul Ținut Putna, la care a fost adăugat în 1968 o parte din fostul județ Râmnicu Sărat. În partea de nord-vest a județului se localiza Vrancea istorică, înainte de întemeierea Țării Romanești și a Moldovei. Ținutul Putnei a intrat oficial în hotarele Moldovei, la 10 martie 1482, când Ștefan cel Mare a stabilit granița cu Țara Românească pe râul Milcov, adăugându-i-se ulterior, trei regiuni: Vrancea istorică, regiunea de răsărit (Olteni) și Ținutul Adjudului.

Destinul acestui județ a fost unul istoric, acesta a jucat un rol important in eforturile poporului român de a-și îndeplini dorința de unitate, independență și suveranitate.

Între anii 1714 și 1734, vrâncenii au luptat împotriva cotropirii de către maghiari a unor munți dăruiți lor de către marele Voievod, iar în primele două decenii ale secolului XIX – pentru ieșirea din „boieresc”. Între evenimentele de seamă petrecute pe teritoriul județului Vrancea menționez și luptele de la Mărtinești și Focșani din timpul războiului ruso-turc din 1789.

Activarea portului Galați, spre care se îndreptau produsele agricole și manufacturiere din zonă, după câștigarea libertății asupra comerțului exterior de către Țara Românească în urma înlăturării monopolului turcesc asupra acestuia, determină revigorarea economică a zonei.

Remarcabilă este și unitatea de voință și acțiune a tuturor vrâncenilor din Războiul de Independență din 1877 – 1878. Primul Război Mondial este consemnat în istoria Vrancei cu litere de aur, când în vara anului 1917, în Vrancea se desfășoară, din Zboina Neagră și până în Valea Siretului, la Doaga, Muncelu, Cireșoaia, Străoane, Panciu, Străjescu etc. luptele eroice, care au culminat cu bătăliile de la Mărăști și Mărășești. Victoriile asupra Germaniei pe câmpurile de luptă din Vrancea au contribuit la desăvârșirea statului național unitar român la 1 Decembrie 1918.

Din punct de vedere geografic județul Vrancea este situat la Curbura Carpaților și cuprinde în limitele sale străvechea Țară a Vrancei, constituie legătura dintre Carpații Răsăriteni și Sudici, dintre Câmpia Siretului și Câmpia Dunării. Din punct de vedere politico-administrativ se află la întâlnirea provinciilor istorice Moldova, Țara Româneasca și Transilvania, iar din punct de vedere spiritual-artistic se întâlnesc zonele etno-folclorice ale Râmnicului, Țara Bârsei și Valea Trotușului.

După Unirea din 1859, administrativ, județul Vrancea era împărțit în 5 plase, având reședințele la Adjud, Panciu, Odobești, Vidra și Suraia, iar în anul 1912 s-au mai adăugat 2 plase – PăuneȘti și Năruja.

În anul 1950 la nivel național a fost realizată o nouă organizare administrativă din care au rezultat 14 regiuni. Județul Putna a devenit Regiunea Putna, căreia i-au revenit 6 raioane (Adjud, Focșani, Năruja, Panciu, Tecuci și Vidra).

În decursul anilor, această organizare administrativă a suferit unele modificări, ajungând în anul 1968 să capete actualul nume de Județ Vrancea, extinzându-și teritoriul spre sud si sud-est.

După perioada migrațiilor, secolele III – XI, atunci când s-a definitivat procesul de formare a poporului și limbii române, Țara Vrancei a căpătat un statut administrativ-organizatoric bine individualizat și structurat.

Țara Vrancei și-a păstrat autonomia până în Epoca Modernă, datorită cadrului natural în care se regăsește, fiind apărată și izolată de drumurile comerciale ale celor trei provincii istorice romanești – Moldova, Țara Româneasca și Transilvania. Aceasta a favorizat existenta unei civilizații rurale și o creativitate artistică populară distinctă și originală, devenite acum adevărate comori ale patrimoniului cultural național.

Vrancea deține cele mai importante memoriale și mausolee ce au fost ridicare în onoarea eroilor Primului Război Mondial: Mărăști, Mărășești, Soveja și Focșani.

Vrancea s-a remarcat ca fiind un centru important de spiritualitate românească grație oamenilor de cultură și știință care s-au afirmat pe plan național și european, dar și datorită instituțiilor sale de învățământ și de artă, înființate odată cu Marea Unire în noul stadiu de dezvoltate socio-economică în care pășise România Mare.

Județul Vrancea a căpătat trăsăturile unui spațiu românesc modern, realitate evidențiată prin imaginea sa specifică ariei geografice, în care noul și vechiul, prezentul și trecutul formează un tot armonios și expresiv, datorită progresului societății omenești din ultima jumătate a secolului al XX-lea, a dezvoltării economice, extinderea urbanizării în principalele localități ale sale, precum și dimensiunea și varietatea fenomenului cultural.

Pentru cei dornici de drumeții, acest județ oferă priveliști de neuitat ce satisfac exigențele oricărui turist, prin trecutul său istoric, dar și prin folclor și peisaje de o frumusețe incontestabilă.

În afara frumusețelor naturale pe care județul le prezintă, numeroase puncte turistice în care se încadrează și orașul Focșani, fiind reședința județului, dar și un important centru de atracție turistică, cu multe mărturii ale trecutului istoric, al creației materiale și spirituale a locuitorilor acestei zone.

Municipiul Focșani este municipiul reședință al județului Vrancea. Este cunoscut drept „Orașul de pe Milcov”, locul unde Ștefan cel Mare a stabilit hotarul dintre Moldova și Țara Românească în anul 1482. În legătură cu numele orașului, Constantin Sion, în “Arhondologia Moldovei”, referindu-se la familia Focșa, spune că “erau moldoveni vechi și drepți, încă de pe vremea domnului Ștefan cel Mare. După statornicia hotarului cu Muntenia, la întâlnirea Domnului acolo, au făcut masă mare și la sfârșitul mesei Ștefan cel Mare a ales doi oșteni, unul moldovean și altul muntean, pe care i-au pus să se lupte cu paharele: și a biruit moldoveanul și pentru lauda lui au dat nume târgului ce atunci se înființa la hotar, Focșani, că oșteanul moldovean se numea Focșa”.

Prima atestare documentară a orașului Focșani este la 1546: în Registrul Comerțului din Brașov apare numele unui negustor, Hartan, probabil armean, de loc din Focșani, descoperire care îi aparține profesorului de istorie Aurelian Axente.

În perioada contemporană, Focșanii au fost simbolul libertății și demnității românești, al Unirii dintre Moldova și Țara Românească de la 24 Ianuarie 1859, prin care s-au pus bazele statului modern român. Un reper istoric este Casa memorială Ion ROATĂ, țăran ales membru al Divanului ad-hoc, care a fost direct implicat în Unirea Principatelor Române.

În orașul Focșani, in anul 1859 au fost înființate primele instituții moderne ale noului stat unificat român – Comisia Centrală și Curtea de Apel.

Capitolul 2 – Patrimoniul muzeal Vrancea

Patrimoniul muzeal reprezintă totalitatea bunurilor cu valoare patrimoniale pe care un muzeu le deține.

Desigur, aceste bunuri care se regăsesc în patrimoniul unui muzeu, pot face obiectul dreptului de proprietate publică a statului sau al dreptului de proprietate privată.

Din patrimoniu național pe care un muzeu îl conține, fac parte următoarele bunuri:

a) bunurile clasate în patrimoniul cultural național mobil, de valoare excepțională, istorică, arheologică, etnografică, artistică, documentară, științifică și tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică și epigrafică, reprezentând mărturii materiale și spirituale ale evoluției comunităților umane, ale mediului înconjurător și ale potențialului creator uman;

b) bunurile imobile de valoare excepțională, istorică, arheologică, etnografică, artistică, documentară, științifică și tehnică;

c) siturile și rezervațiile care au caracter arheologic, istoric, artistic, etnografic, tehnic și arhitectural, constituite din terenuri, parcuri naturale, grădini botanice și zoologice, precum și construcțiile aferente;

d) alte bunuri care au rol documentar, educativ, recreativ, ilustrativ și care pot fi folosite în cadrul expozițiilor și al altor manifestări muzeale.

2.1 Muzeul – instituție publică de cultură: definiție, funcții

Muzeul, la fel ca și alte instituții de cultură reprezintă locașele de cult unde trecutul se întâlnește cu prezentul, și împreună ajută la făurirea viitorului.

Muzeul este definit ca fiind “- instituția publică de cultură, aflată în serviciul societății, care colecționează, conservă, cercetează, restaurează, comunică și expune, în scopul cunoașterii, educării și recreării, mărturii materiale și spirituale ale existenței și evoluției comunităților umane, precum și ale mediului înconjurător”

De-a lungul timpului noțiunea de muzeu a străbătut diverse etape, începând de la clădirea care adăpostește o varietate de elemente – flora și fauna unei țări și terminând cu mărturiile vremurilor din trecut, ajungând într-un final să fie un sistem organizat de obiecte variate,servă, cercetează, restaurează, comunică și expune, în scopul cunoașterii, educării și recreării, mărturii materiale și spirituale ale existenței și evoluției comunităților umane, precum și ale mediului înconjurător”

De-a lungul timpului noțiunea de muzeu a străbătut diverse etape, începând de la clădirea care adăpostește o varietate de elemente – flora și fauna unei țări și terminând cu mărturiile vremurilor din trecut, ajungând într-un final să fie un sistem organizat de obiecte variate, atât din punct de vedere al originii cât și a conținutului și materialului din care au fost concepute.

Acest cabinet de curiozități – muzeul – se definește ca fiind instituția ce a fost creată pentru a conserva și a pune în valoare, indiferent de mijloace, obiectele pe care aceasta le deține în fond, dar și de expunerea acestora, având în vedere încântarea vizitatorilor, dar și educarea acestora. Principalul scop al muzeului este de a transmite informații și cunoaștere publicului larg, prin mijloacele de care dispune.

Muzeele au rolul de a păstra și valorifica ceea ce urmașii nostri au lăsat drept moștenire, o instituție unică care se ocupă cu adunarea, clasificarea și păstrarea vestgiilor trecutului pentru a putea fi transmise generațiilor viitoare.

Muzeele moderne au rol de școală, dar și de spectacol, ocupându-se de instruirea maselor, adaptându-se rapid la transformările ce au loc în societate. Acestea reușesc să atragă atenția vizitatorilor indiferent de vârsta sau profesie, prin imbinarea rigorii stiințifice a prezentărilor cu impresia plăcută și emoționantă a modului de expunere al fondului muzeului.

Muzeele reușesc să atragă atenția vizitatorilor dacă expunerea muzeală conține obiecte ce au fost îmbinate cursiv și clar, care să-l ajute pe vizitator să capete noțiuni de bază.

Trei factori sunt importanți în organizarea unui muzeu: patrimoniul muzeului, personalul specializat si conservatorii, care se ocupă cu transmiterea patrimoniului muzeului pentru generațiile viitoare, dar se ocupă și cu valorificarea fondului pentru vizitatori și public, căruia i se adresează toate acțiunile și activitățile pe care muzeele le desfășoară.

Muzeul lumii contemporane este mijlocul de comunicare cu publicul, folosind diverse mijloace proprii, deoarece el strânge și păstrează diverse obiecte, pe care le ordonează într-un sistem care dezvăluie publicului rămășițile trecutului, într-un limbaj accesibil tuturor.

Muzeul este singura instituție care oferă informații și materiale cercetătorilor indiferent de domeniu, pentru că misiunea didactică și educativă a acestuia se împletește cu cea științifică sau de cercetare.

Astăzi, aceste locașe de cult sunt instituțiile care în diferite ramuri ale culturii fac legătura dintre patrimoniul cuprins în muzee și cel național.

Pe lângă activitatea de colecționare după anumite criterii a obiectelor, muzeele se ocupă și de cercetarea și organizarea vechilor colecții pe care le-au moștenit. Principala lor misiune este de a îmbogăți fondul deținut cu alte mărturii, atât noi cât și vechi, misiune ce poate fi considerată datoria civică a fiecărei țări de a păstra și îmbogăți cât mai mult tezaurul național.

Pot spune că muzeul contemporan are două misiuni principale de îndeplinit, care nu se aplică doar azi, ci din toate timpurile.

Prima misiune principală a muzeului este de a se ocupa de păstrarea și predarea în bune condiții a patrimoniului cultural și național, intact și îmbogățit, rezultat al creației de veacuri a unui popor, generațiilor viitoare.

Cea de-a doua misiune, se ocupă cu modelarea sufletului oamenilor pentru a putea înțelege și a iubi frumosul, dar și pentru respectul datorat înaintașilor noștri.

Cele două misiuni sunt la fel de importante, având acelasi punct de plecare – privesc viitorul.

Pentru a putea făuri un viitor luminos atât pentru noi cât și pentru semenii noștri, trebuie să conservăm obiectele de cult care ne-au rămas moștenire de la înaintașii noștri.

Funcțiile principale ale muzeului sunt:

a) constituirea, conservarea și restaurarea patrimoniului muzeal;

b) evidența, protejarea, cercetarea și dezvoltarea patrimoniului muzeal;

c) punerea în valoare a patrimoniului muzeal în scopul cunoașterii, educării și recreării.

2.2 Complexul muzeal Vrancea – compunere, descriere

Din patrimoniul muzeal al județului Vrancea fac parte muzeele: Muzeul Unirii, Muzeul de Științele Naturii, Muzeul Mixt adjud, Muzeul Satului Vrâncean din Crângul Petrești, mausoleele: Mausoleul FocȘani, Mausoleul Mărăști, Mausoleul Mărășești, Mausoleul Soveja, precum și casele memoriale ale unor personalități precum: Ion Roată (comuna Câmpuri) și Alexandru Vlahuță" (comuna Dumbrăvița).

Muzeul Vrancei deține bogate colecții de bunuri arheologice, etnografice și de științele naturale, expuse în expozițiile de bază sau în cele 72 obiective ale Secției de Etnografie.

Bogatul fond al muzeului este format din obiectele lăsate drept mărturie asupra existenței și evoluției umane de pe teritoriul Vrancei. Rezultatul amplelor cercetări arheologice ce s-au desfașurat pe acest teritoriu îl reprezintă uneltele, ceramica, podoabele, tezaurele monetare, mărturii ale credințelor și obiceiurilor stramoșilor noștri din epocile neolitică, bronz, geto-dacă, evul mediu.

În acest fond muzeal al complexului Vrancei, se regăsesc obiecte și documente ce fac referire la secolul al XIX-lea – cum ar fi anul 1848, Unirea Principatelor, Războiul de Independență, dar și documente ale unor personalități de seamă din vremurile trecute, ce s-au făcut remarcate în domeniile sociale-economice, culturale sau politice vrâncene, cum ar fi: Duiliu Zamfirescu, scriitor si diplomat, arhitectul Ioan Mincuș, geograful Simion Mehedinți, juristul Gheorghe Apostoleanu, Alexandru Vlahută, Moș Ion Roată dar și Maiorul Gheorghe Pastia, cel care a pus bazele teatrului din Focsani.

1. Muzeul de Științele Naturii: astăzi, muzeul deține 53.083 piese, dintre care 35.943 insecte, 1.190 păsări naturalizate, 532 balguri, 64 cuiburi cu 417 ouă, la acestea adăugându-se 102 piese mamifere, 3.817 piese moluște, 10.420 planșe cu plante, dar și piese de geologie și paleontologie.

Titulatura de Muzeu de Științele Naturii a primit-o în anul 1958, atunci avea în patrimoniu un număr de 334 piese, având ca tematică expozițională vânătoarea.

Începând cu anul 1984, muzeul s-a mutat în clădirea în care își are sediul și astăzi, după ce de-a lungul anilor a fost nevoit să se mute în mai multe locuri. Secția este constituită din colecțiile particulare ale profesorului Anghel Bardan, care le-a pus la dispoziția Filialei de Vânătoare Putna încă din anul 1948.

În anul 1989, se inaugurează primul acvariu focșănean, ce prezenta flora și fauna acvatică vie, exotică și indigenă în demisolul secției. Aici, în cadrul altei expoziții, sunt expuse mai multe viețuitoare acvatice: plante și animale naturalizate din aproape toate grupele sistematice, începând cu meduze și corali, până la mamifere, dar și alge marine.

La parterul clădirii se găsește expoziția de păsări, unde sunt expuse peste jumătate din păsările ce au fost identificate pe tărâmul României, dar se găsesc și păsări exotice. Tot aici, se găsește și expoziția de vânătoare, care a făcut parte din colecția lui Nicolae Ceaușescu.

Muzeul de Științele Naturii

2. Muzeul Satului Vrâncean – Crângul Petrești – În localitatea Petrești, la numai câțiva kilometri de orașul Focșani, în Crângul Petrești își are locul secția de etnografie a Muzeului Vrancea, fiind o zonă protejată, o rezervație de arhitectură și tehnică populară vrânceană.

Această secție a fost inaugurată în anul 1977 și reprezintă patrimoniul cultural și tradițional al plaiurilor vrâncene. Secția de etnografie este împărțită în două sectoare, primul sector este cel al instalațiilor tehnice țărănești, mori, pive, joagăre, iar cel de-al doilea sector este format din gospodării și construcții, școală, primărie. Acest punct de atracție este format din 73 de construcții autentice, grupate în 32 de complexe, având peste 6.000 de obiecte tradiționale.

Gospodăriile păstrează atmosfera timpului trecut, în interiorul lor existând obiecte decorative tradiționale autentice cum ar fi: lada de zestre, furca de tors, bâta ciobănească, vase pictate.

Fiecare gospodărie păstrează vie tradiția și îmbină armonios latura funcțională cu cea artistică și estetică, dezvăluind publicului larg imaginea tradiției tipice românești.

Pentru a înțelege mai bine cele prezentate mai sus și pentru a vă face o idee despre amplasamentul acestei secții puteți vizualiza harta secție în ilustrația 1.

Muzeul Satului Vrâncean – Crângul Petrești

3. Mausoleul Focșani – Mausoleul eroilor români din Primul Război Mondial se află în partea sudică a orașului Focșani.

Construcția monumentului a început în anul 1926 și s-a finalizat în anul 1931, cu ajutorul oficialităților locale și a Societății Mormintelor Eroilor Căzuți în Război.

Aici și-au găsit liniștea ostașii căzuți pe fronturile războiului de întregire a neamului, aflându-se în osuar un număr de 1.904 eroi și 481 în morminte individuale, însumând un număr de 2.422 de eroi.

Mausoleu Focșani

4. Mausoleul Mărăști se găsește în satul Mărăști, comuna Răcoasa. Acest mausoleu s-a ridicat pe locul unde s-a purtat bătălia din vara anului 1917 și face parte din lista monumentelor istorice.

Lucrările la acest mausoleu au început în anul 1928 și s-au terminat 10 ani mai târziu, în anul 1938. Osemintele ostașilor căzuți pe frontul Mărăști se găsesc la subsolul monumentului, în cripte. Alături de acești eroi au mai fost depuse și sarcofagul mareșalului Alexandru Averescu și osemintele generalilor Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu și Nicolae Arghirescu.

Mausoleul mai deține în interiorul său și un muzeu, în care sunt păstrate de ani trofeele militare, diverse hărți, documente și fotografii.

Mausoleul Mărăști

5. Mausoleul Mărășești este un monument ce a fost ridicat în cinstea eroilor căzuți pe frontul primului război mondial, unul din cele mai mari monumente, atât din țară cât și din întreaga Europă. "Intru slava eroilor neamului…" înscrisul de pe frontispiciu amintește de luptele anului 1917, ce s-au desfășurat la Mărășești, unde armata română a ținut piept inamicilor, amintind de "Pe aici nu se trece".

Realizat între anii 1923-1938, construcția masivă are formă de piramidă în trepte. Aici se găsesc depuse rămășițele eroilor care au făcut parte din cele 250 de unități ale Armatei Române. Pe lângă rămășițele eroilor, maosoleul mai adăpostește un muzeul al luptelor ce s-au desfășurat pe aceste plaiuri, armament, echipament militar, fotografii și documente, dar și obiecte personale ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, cazută și ea pe frontul Văii Sușiței.

Monumentul este unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice ale județului Vrancea, și ar putea fi inclus pe lista UNESCO.

Mausoleul Mărășești

6. Mausoleul Soveja – În localitatea Soveja, în satul Dragosloveni se află Mausoleul închinat memoriei eroilor luptelor desfășurate pe Valea Sușiței în anul 1917.

Edificiul a fost construit între anii 1923-1928, din inițiativa Societății Văduvele de Război, cu sprijinul Societății „Cultul Eroilor“ și a fost inaugurat în anul 1929.

Sobru și impozant, mausoleul este asemenea unei cetăți de piatră, având planul în formă de cruce și acoperisul fiind conceput ca o cupolă.

Aici și-au găsit odihna 2.140 de eroi căzuți pe fronturile războiului, atât eroi români cât și ruși, germani, austrieci și unguri.

Mausoleul Soveja

7. Casa memorială Moș Ion Roată. Casa Memorială Moș Ion Roată din comuna Câmpuri, județul Vrancea este un muzeu memorial înființat în casa în care trăit Moș Ion Roată si reprezintă un punct de interes pentru toți cei care vizitează meleagurile istorice vrâncene.

Moș Ion Roată a fost un țăran român, deputat în Divanul Ad-hoc al Moldovei și un susținător al Unirii Principatelor Moldova și Valahia, dar și a reformei agrare din Principatele Unite Române. S-a născut în anul 1806, în satul Câmpuri din județul Vrancea și a murit la data de 20 februarie 1882 în satul Gura Văii, județul Vrancea.

Casa memorială a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea și transformată în muzeu la data de 24 ianuarie 1959 cu ocazia împlinirii Centenarului Unirii Principatelor, în memoria celui care a reprezentat județul Putna în divanul Ad-hc al Moldovei. Este o casă construită conform zonei, formată din două camere, prispă, având pământ pe jos și structură din lemn, acoperită de șindrilă. Obiectivul este format din două camere, care îi introduc pe vizitatori în ambientul familial și social al lui Moș Ion Roată.

Înteriorul obiectivului imită atmosfera epocii cu ajutorul obiectelor care i-au aparținut deputatului, mobilierul specific timpului, dar și cu mărturiile documentare ce fac referire la activitatea acestuia în Divanul ad-hoc al Moldovei, din anul 1857.

Vizitatorii pot găsi în prima cameră, cuptorul cu vatră, vase de lut, cofa de apă, masa cu blinde și lingura de lemn, iar în cea de a doua camera, patul cu cergă, o icoană veche și obiectele personale ale lui Moș Ion Roată.

Casa Memorială Moș Ion Roată

8. Casa Memorială Alexandru Vlahuță este localizata în satul Dragosloveni, comuna Dumbrăveni din județul Vrancea și este parte a complexului muzeal vrâncean.

A fost restaurata pana in anul 1958, atunci când s-a sărbătorit centenarul nașterii scriitorului Alexandru Vlahuță.

În acest loc, Alexandru Vlahuță (1858 – 1919) și-a petrecut doar câțiva ani din viață, fiind obligat să părăsească locul și să se stabilească la Bârlad. Deși și-a petrecut puțin timp aici, pragul casei sale a fost trecut de unii dintre cei mai mari scriitori ai vremii, I.L Caragiale, B. Delavrancea.

Clădirea este construită în stilul românesc, dispunând de câteva camere și etaj și se află în apropiere a podgoriilor vrâncene.

Interiorul este reconstruit în așa fel încât să ofere vizitatorului atmosfera specifică epocii, fiind amenajat cu obiectele ce au aparținut lui Alexandru Vlahuță: mobilier, cărți din biblioteca proprie, reviste ale vremii, obiecte care ne introduc în spațiul istoriei și al poeziei, într-un univers al creației.

Casa Memorială Alehandru Vlahuță

Capitolul 3 – Muzeul Unirii din Focșani

Organizarea unui Muzeu al Unirii intr-un oraș cu un trecut istoric încărcat de semnificații, a căror rezonanțe vibrează cu tărie în conștiința prezentului, a reprezentat o datorie si o obligație a locuitorilor focșăneni, precum și modul concret în care urma să se exprime prețuirea înaintașilor, făuritori ai statului național român.

Istoria Focșaniului sau mai bine zis a Orașului Unirii, nume sub care a străbătut și va străbate în continuare veacurile, este rezultatul așezării sale pe hotarul de pe Milcov, dintre Moldova și Țara Românească, marcată mai ales datorită implicării locuitorilor săi în evenimentele istorice ale secolului XIX – Revoluția română de la 1848 și Unirea Principatelor române de la 1859.

3.1. Date generale

Istoria vorbește despre înființarea primului Muzeu al Unirii în anul 1966, în locul în care și-a desfășurat activitatea Comisia Centrală până la desființarea ei din anul 1862, și anume casa lui Dimitrie Dăscălescu. Muzeul Unirii de atunci era mai degrabă o expoziție foto-documentară, căreia i se adăugau câteva obiecte ce erau împrumutate din muzeele altor orașe cum ar fi Galați, Iași si Ploiești.

În această mică expoziție era prezentat rolul pe care orașul Focșani l-a avut în timpul evenimentelor istorice. Exponatele pe are le puteau admira vizitatorii erau relatarea sărbătoririi Revoluției de la 11 iunie 1848 de la Focșani, actul obștii galatene prin care se cerea Unirea Principatelor, dar și scrisori ale personalităților din acea epocă ce făceau referire la entuziasmul cu care a fost primit Domnitorul Alexandru Ioan Cuza în toată țara. Atunci ca și acum, Muzeul Unirii reflecta grija pe care partidul și guvernul o purta cunoașterii și valorificării evenimentelor istorice ale poporului nostru, încă din cele mai vechi timpuri.

În anul 1994 se încep reparațiile la imobilul situat pe Bulevardul Gării, unde funcționau Secția de Istorie Modernă și Contemporană, dar și depozitele de istorie.

În acest local s-a realizat expoziția „Focșanii și Unirea”. Această expoziție era deschisă de două momente semnificante în istoria națională, și anume anii 1821 și 1848, ani ce au fost premergători evenimentului din data de 24 ianuarie 1859, conținând doar mărturii originale, renunțându-se la documentele ilustrative. Pentru momentul 1859, Ion Roată era personalitatea expusă, un personaj de sinteza a simțămintelor de neam și țară. Comisia Centrală, locul și rolul acesteia erau de asemenea ilustrate în funcție de importanța și semnificația activităților desfășurate.

Când s-a inaugurat Muzeul Unirii, la data de 24 ianuarie 1995, evenimentul a avut onoarea să se bucure de prezența fostului președinte al României, Ion Iliescu.

Începând cu anul 1999, s-a pus problema restrângerii activității muzeului și mutarea acestuia într-un nou sediu, în clădirea „Vama Veche”, unde se afla și Borna de hotar. Localul „Vama Veche” sau „Poșta Veche”, în care și-a avut sediul și Pichetul de granița al Moldovei nr. 45, este numele sub care clădirea a rămas în memoria comunității. Denumirea de "Poșta Veche i se trage de la "poștele", cursele de pasageri care treceau prin vama de la Focșanii Moldovei și care făceau legătura dintre cele două Principate, până în anul 1859.

Sub ocupație austriacă (1854-1857) în clădirea "Poștei Vechi" a fost instalată prima linie telefonică cu Muntenia – linia Focșani – Râmnicul Sărat – ce avea legătură cu Tecuci- Bacău- Roman- Iași.

La începutul anului 1848 s-a desființat Vama de la Focșani, iar sediul acesteia a fost preluat de „Sala de cercetare a pașapoartelor”, mai apoi a devenit Hotel Cimbru, după ce s-au unificat cele două părți ale Focșanilor.

Astfel, din anul 2000 se pun bazele unui proiect de reabilitare al clădirii „Vama Veche”, și organizarea în acest loc a Muzeului Unirii.

La data de 30 ianuarie 2007, terenul și clădirea „Vama Veche” s-a dat în administrarea Muzeului Vrancea pentru a putea înființa aici Muzeul Unirii Focșani, inaugurarea acestuia făcându-se la data de 6 martie 2007.(vezi ilustrațiile 2 și 3)

Scopul principal al Muzeului Unirii este acela de a stârni curiozitatea vizitatorilor, de a-i oferi acestuia posibilitatea de a intra în contact cu o atmosferă epocală care să-i trezească acestuia emoții puternice, oferind pe lângă acestea adevărate lecții de istorie, o desfătare culturală prin care vizitatorul să rezoneze cu conștiința și sentimentul apartenenței la acest teritoriu, la acest neam român.

Muzeul Unirii prin mărturiile pe care le deține și le prezintă prin expoziții vizitatorului, reprezintă imaginea și adevărul viu al timpurilor și evenimentelor trecute și fac legătura între trecut și prezent conturând perfect sintagma de Focșani – Orașul Unirii. Muzeul Unirii din Focșani se alătura celorlalte muzee care păstrează mărturiile Unirii, orașele Iași, București, Cernăuți, Chișinău, Alba Iulia. Muzeul Unirii este de fapt dovada trecutului pe care prezentul o prețuiește și o conservă în vederea transmiterii ideii de muncă, luptă și de împlinire a visului neamului românesc, și anume Unirea, peste ani, pentru urmași, pentru viitor.

3.2 Patrimoniul Muzeului Unirii

Muzeul Unirii deține în fondul său muzeal mărturii istorice ce au ca idee de bază locul și rolul Focșanilor în desfășurarea evenimentelor anilor 1848-1866, iar pentru că vizitatorii să poată înțelege să ia contact cu atmosfera epocii trecute s-a gândit și pus în aplicare un plan de împărțire al spațiului în trei săli distincte ca teme, fiecare prezentând semnificațiile proprii.

Astfel studiind intens colecțiile sale, cei care se ocupă de funcționarea Muzeului, au organizat expoziții care să reflecte patrimoniul deținut, format atât din mărturii referitoare la personalități din diferite domenii, cum ar fi cultura, viața politică și științifică, dar și documente care reflectă evenimentele ce s-au petrecut în epoca trecută.

Pentru amenajarea primei săli ale Muzeului Unirii s-a gândit organizarea pieselor muzeistice pentru a transmite vizitatorului ambientul socio-economic și cultural al epocii prin realizarea unei expoziții de expunere de obiecte, piese de mobilier, de interior și uz casnic, dar și de pictură și artă decorativă. Obiectele expuse aici au o valoare artistică, estetică, documentară, la care se adaugă desigur, o valoare memoralistică, reflectând anumite trăsături sau influențe din anumite culturi, franceză, italiană sau germană, probând astfel înscrierea civilizației romanești în spațiul european occidental. Expoziția conține obiectele ce au aparținut personalităților de seamă care au avut legătură cu orașul Focșani, dintre care enumăr pe Duiliu Zamfirescu, Gheorghe Apostoleanu, Dumitru Dăscălescu, Ion Mincu și familia Longinescu.

Focșaniul și-a păstrat de-a lungul timpului, datorită istoriei ca un simbol numele de Oraș al Unirii.

Nașterea acestui oraș s-a desfășurat pe parcursul a unui secol, începând cu momentul când Ștefan cel Mare și Sfânt a trasat hotarul în anul 1484 și terminând cu prima mențiune documentară din 25 ianuarie Domnului muntean Alexandru al II-lea Mircea.

După primele mărturii, hotarul a fost divizat de Milcovelul, ce trecea prin satele Stăești și Brătulești, această rânduire fiind făcută pentru amplasarea unui Pichet de Graniță și de Vamă în satul Pânticești.

De-a lungul anilor, timp de un secol aceste sate s-au contopit formând localitatea Focșanii, ce erau divizați în două părți, Focșanii Moldovei și Focșanii Munteniei, care au devenit treptat unul dintre cele mai importante centre vamale și desigur, comerciale.

Pentru locuitorii Focșanilor, această divizare era doar o împărțire pe hârtie, pentru că aceștia nu făceau diferențe pentru că vorbeau aceeași limbă, aveau aceleași obiceiuri și aparțineau aceluiași neam, doar din punct de vedere administrativ, al întreținerii râului Milcov, hotărârile se luau comun, prin lucrări comune.

La mijlocul secolului al XIX-lea, la Focșani, orașul unic ca evoluție pe harta țării, conștiința unității naționale a devenit una din trăsăturile dominante ale societații.

La Focșani, nu a fost nevoie să se realizeze o propagandă pentru împlinirea visului de Unire, ci conștiința colectivă a jucat rolul important în unitatea națională și în unificarea orașului, devenind scopul acțiunii celor ce se aflau în fruntea localității.

Pe temelia visului și prin participările la momentele istoriei a jumătății secolului al XIX-lea, cum ar fi Revoluția română de la 1848 și Unirea Principatelor de la 1859, conștiința unității naționale a căpătat trăsătura dominantă a istoriei orașului Focșani.

Astfel, mărturiile documentare pe care le deține Muzeul Unirii reprezintă mărturia incontestabilă a adevărului istoric și al implicării locuitorilor Focșaniului în realizarea dezideratelor naționale și locale ale epocii.

Revoluția română de la reprezentat prima manifestare a conștiinței naționale a locuitorilor Focșanilor. Revoluția s-a realizat în cele două Principate, Focșanii Moldovei și Focșanii Munteniei.

Spre deosebire de Revoluția de la Iași, unde a fost stopată orice încercare de manifestare, în Focșanii Moldovei, ideea de revoluție era vie în mentalitatea colectivă, deși s-a încercat și aici stoparea acestei mișcări. Ideea de revoluție era vie în mentalitatea locuitorilor Focșanilor și datorită evenimentelor ce avuseseră loc, și mă refer la surghiunirea lui Alecu Russo la Soveja, trimiterea călimarului Alecu Sihleanu sub stare de arest la Focșani, a sameșului Dumitru Dăscălescu sub chezășia familiei pentru implicarea în evenimentele de la Iași, găzduirea și sprijinirea revoluționarilor moldoveni Grigore Balș și Iorgu Sion, refugiați în Focșanii Moldovei, de a trece în Focșanii Munteni.

Pentru partea Focșanilor Munteni, locuitorii s-au inspirat din trăsăturile revoluției ce a izbucnit la București. Aici populația era entuziasmată și se implica total în demersurile pentru realizarea Unirii. Astfel, focșănenii au avut posibilitatea de a-și exprima dorința de Unire cu ocazia sărbătoriii Zilei Constituției Revoluționare, la data de 11 iunie. Acest eveniment a avut loc în Piața Unirii de astăzi, zisa Piață Munteni atunci, la data de 20 iunie 1848, unde au participat atât locuitori din Focșanii Moldovei, cât și din Tecuci și Bârlad. Dorința de Unire era vie în fiecare participant și se citea pe fețele lor acestă dorință de unire într-un singur teritoriu, un teritoriul al căror locuitori să poată striga împreuna „Să trăiască Unirea poporului român!”.

Toți participanții la acest demers au întâmpinat personalitățile cu aclamații ce făceau referire la dorința de Unire. Unirea și mai ales unitatea erau scopurile principale pentru care se adunaseră în Piața Munteni, pentru ca toți românii, de la mic la mare, să devină frați, să se unească, împreună devenind frați români. În acel moment, nu se mai foloseau cuvintele de muntean sau moldovean, ci doar expresiile ce făceau referire la Unire, adică la frați români, pământ românesc, neam românesc, drepturile tuturor românilor, expresii ce au conturat dorința locuitorilor de unitate națională.

Muzeul Unirii din Focșani, conține mărturii muzeistice referitoare la evenimentele ce au avut loc la Focșani, orașul care si-a păstrat unicitatea de-a lungul anilor atât în istorie cât și în prezent. Deși sunt puține ca număr, mărturiile pe care le deține muzeul, fac referire la cele prezentate mai sus, reliefând adevărul despre momentele istoriei.

Muzeul a dedicat două vitrine momentului 1848, și aici mă refer la manifestele revoluționare moldovene „Moldova către fiii săi”, redactat și semnat de Mihail Kogălniceanu, „Protestație în numele Moldovei, a omenirei și a lui Dumnezeu”, redactat și semnat de Vasile Alecsandri, ziarele revoluționare muntene „Poporul Suveran” și „Pruncul român” în care, în puținele numere apărute în vara anului 1848, Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu, Nicolae Bălcescu și Ion Brătianu au publicat numeroase articole pe tema Unirii Principatelor; ziarul transilvănean „Foaie pentru minte, inimă și literatură” care a redactat pe larg evenimentul de la Blaj, din 5 mai 1848, când românii au strigat „Noi vrem să ne unim cu țara”, documente cu conținut valoros, rare si vechi. Pe lângă cele prezentate mai sus, se mai regăsesc Proclamațiile Locotenenței Domnești de la București, paharele cu stema Moldovei care au aparținut Domnitorului Mihail Sturdza (iulie 1834 – mai 1849) și masa-scară pentru bibliotecă care a aparținut Domnitorului Gheorghe Bibescu (20 decembrie 1842 – 13 iunie 1848).

Epoca Unirii este prezentată în cadrul Muzeului de panoul sintetic, cu un conținut expresiv, unde este prezentat vizitatorului participarea, dar și implicarea focșănenilor și a putnenilor în evenimentele anilor 1856-1866. Panoul conține harta orașului Focșani de la sfârșitul secolului al XIX-lea, unde sunt delimitate cele două hotare dintre Focșanii Moldovei și Focșanii Munteni și sunt prezentate și cele două steme ale fostelor județe (vezi Fig. 1).

Fig. 1 Harta celor două localități ai Focșanilor din secolul al XIX-lea

Focșanii Moldovei, reședința județului Putna, avea stema cu Zeul Bahus ce era călare pe un butoi de vin, simbolizând astfel bogația acestui tărâm.

Pentru celălalt tărâm, și anume Focșanii Munteni, erau prezentate renumitele podgorii, Odobești, Panciu și Slam-Râmnic, actual Râmnicul-Sărat, ce sugerau zona de câmpie și principalele ocupații ale locuitorilor, viticultura și creșterea de animale. Calul prezentat în stemă sugerează comerțul ce se realiza în acele timpuri, transportul și așa cum am mai spus creșterea animalelor (vezi Fig.2).

Fig. 2 Cele două steme ale Focșanilor, Focșanii Moldovei și Focșanii Munteniei

După Revoluție, problema Unirii Principatelor, a devenit o necesitate pentru progres, dezvoltare în ceea ce privește viitorul, astfel devenind principalul obiectiv pentru realizarea unui stat național modern. Astfel odată cu sfârșitul războiului din Crimea și cu Congresul de la Paris din anul 1856, Principatele Române devin o problemă europeană. Românii conștientizează și mai mult viitorul acestei țări, și astfel se înlătură protectoratul rusesc și se înființează Adunările Ad-hoc al căror principal scop era de pronunțare al organizării Principatelor ținându-se cont de dorința poporului.

Rezultatul acestor mișcări îl constituie înființarea la Iași, la data de 25 mai în anul Societății Unirii ce avea ca principale obiective Unirea Principatelor și intensificarea propagandei prin toate mijloacele a Unirii, în ambele Principate. După înființarea acestei societăți, spre sfârșitul anului se formează un Comitet electoral al Unirii la Iași și un Comitet Central al Unirii la București, având același obiectiv și anume Unirea Principatelor Române.

În toate ținuturile s-au format adeziuni a tuturor claselor sociale, formând comitete unioniste, cu adunări ale locuitorilor în urma cărora s-au trimis adeziuni către Comitetele orașelor Iași și București. La data de 30 iunie 1856, locuitorii din Focșani și Județul Putna, expediază la Iași adeziunea prin care își exprimă dorința de Unire a celor două Principate Valachia și Moldova sub un singur stat, dar și dorința de a fi conduși de un domn din dinastiile Europei, o Constituție liberă care să se adreseze tuturor nevoilor țării și desigur, o adunare obștească formată din oameni din toate clasele sociale. Această adeziune a strâns semnăturile a 247 de locuitori ai orașului.

Pentru evenimentele menționate mai sus, muzeul deține mărturiile timpurilor de mult apuse, astfel broșurile rare cu un conținut important își găsesc un loc de seama în vitrinele muzeului. Expoziția este formată din „Principatele române în fața Europei”, „Privire asupra trecutului și prezentului Principatelor Moldo-valahe”, „Instrucțiunile Congresului de la Paris pentru Comisia Specială a Principatelor”.

Sfârșitul anului 1856, dar și începutul anului următor prezintă intensificările acțiunilor de Unire, astfel organizarea societăților ce se ocupau de realizarea acestui obiectiv capătă un contur mai accentuat.

Pentru realizarea Unirii, în cele două țări s-au format comitete care să reușească împlinirea acestui obiectiv, la Iași s-a format Comitetul electoral al Unirii în luna februarie a anul 1857, urmând ca în luna următoare, și anume martie 1857 să inițieze programul care reprezenta interesele întregii țări, neutralitatea și autonomia Unirii Principatelor, prinț străin și o Adunare Obștească. Cei din Țara Românească și-au format un Comitet Central al Unirii la data de 3 martie 1857, cu un program ce conținea patru puncte importante și era asemenea celui din Iași, Având acest proiect comun, muntenii s-au alăturat mișcării celor din Moldova. Pentru a arăta sprijinul muntenilor, aceștia trimit o adresă celor din Moldova în care își exprimă ideea de Unire a celor două teritorii în unul singur.

Una dintre vitrinele muzeului conține publicația Comitetului Central al Unirii din București, si anume „Deslușiri asupra celor patru baze din programa națională”, în care se preciza rezultatul pe care îl va avea peste ani realizarea acestei Uniri, pentru dezvoltarea statului și a națiunii române.

În data de 28 martie a anului 1857, în Focșanii Moldovei ia ființă Comitetul Unionist, condus de boierii Constantin Stamatin, Stefan Dăscălescu și Scarlat Bontaș, comitet ce lupta pentru Unirea celor două Principate.

Adunările Ad-hoc au reprezentat succesul mișcărilor unioniste. În toamna anului 1857, orașele Iași și București au fost locul de întrunire și dezbatere ale celor două Adunări Ad-hoc, unde s-au exprimat dorințele poporului român, cea mai importantă dintre acestea fiind Unirea Principatelor Române. Această întrunire, dar și ideile care au fost dezbătute atunci au intensificat relațiile dintre cele două teritorii, ale unioniștilor din Moldova și din Muntenia. Alegerile membrilor în Adunarea Ad-hoc, din data de 7 iulie 1857 desfășurate în Moldova, au fost falsificate, ceea ce a făcut ca problema Unirii să capete dimensiunile cele mai ample. Alegerile s-au anulat și s-a fixat o altă dată în luna septembrie.

În alegerea din septembrie 1857 au fost aleși aceeași deputați: țăranul pontaș din Câmpuri, Ioan Roată, negustorul Gheorghe Ilie din partea orașului, a lui Chirilă Ciocârlie din partea micilor proprietari și a boierilor Alecu Balș și Iordache Pruncu din partea marilor proprietari.

Muzeul deține mărturii deosebite referitoare la evenimentele anilor 1856-1857, care reprezintă o valoare muzeistică și istorică ce datează de decenii. Ele exprimă și astăzi dorința și efervescența mișcării de Unire ale celor două Principate prin: „Programul Dorințelor românilor”, din martie 1857, „Calendar istoric și popular”, ca mijloc de propagandă, deschis la una din poeziile unioniste răspândite prin țară, ziarul unionist „Buciumul” editat la Paris pentru cunoașterea în Occident a voinței poporului român, publicația Comitetului Central al Unirii din București cu „Deslușire asupra celor patru baze din programul Național”, Buletinele ședințelor Adunării Ad-hoc de la Iași, chipurile unioniștilor moldoveni Vasile Mălinescu și Anastasie Panu, admiratori și apropiați sprijinitori ai activității lui Ioan Roată în Adunarea Ad-hoc.

Deputatul Adunării Ad-hoc, Ion Roată care a jucat un rol important în făurirea Unirii, are locul lui special în expoziția muzeului. Acesta a trăit între anii 1806 – 1882, decedând la data de 20 februarie. Mărturiile activității sale în timpul vieții sunt expuse în prima sală a muzeului și fac referire la: casele în care a trăit, Buletinul ședinței Adunării Ad-hoc din 14 octombrie 1857 în care este publicată propunerea țăranilor pontași semnată de Ioan Roată și discursul lui Mihail Kogălniceanu în care se regăsesc cunoscutele cuvinte ale lui Ioan Roată la pledoaria lui Mihail Kogălniceanu privind Unirea Principatelor:«Sfoi nu știm a ura, dar Dumnezeu știe a se-ndura», precum și copia după actul de deces.

Moș Ioan Roata a fost și este o personalitate de seamă a istoriei, reușind să se facă remarcat datorită judecății sale drepte, a hotărârii sale, dar și de stima pe care i-o acordau unioniștii acelor timpuri: Mihail Kogălniceanu, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Vasile Melinescu, Costache Negri, Anastasie Panu. Pe lângă lucrările la care a participat în Adunarea Ad-hoc, acesta a susținut și o propagandă în satele vrâncene, fapt pentru care a fost arestat, eliberat ulterior cu ajutorul locuitorilor din Câmpuri și din Plasa Zăbrăuți. După înfăptuirea Unirii, acesta ocupa un loc de seamă în cadrul județului sătesc, care se ocupă cu problemele satului, ocupându-se de demersurile pentru înființarea școlii rurale, dar și în alegerea primarului din Câmpuri, unde a semnat cu parafa „Joan Roată”.

Alte implicări în viața socială a epocii ale lui Moș Ioan Roată a fost momentul semnificativ fiind participarea lui activă la acțiunea de împroprietărire a țăranilor, după ce s-a promulgat Legea rurală, din anul 1864, când este ales atât de locuitorii din Câmpuri cât și de cei din Plasa Zăbrăuți să împartă terenurile conform legii, activitate ce a îndeplinit-o cu succes și corectitudine. În anul 1866 este acuzat pe nedrept în urma acțiunii de împroprietărire, dar după o amplă verificare a împărțirilor este eliberat. Astfel, după cele întâmplate se retrage din viața socială în sânul familiei, ocupându-se doar de treburile gospodărești. Alte știri despre Ioan Roată apar în anul 1878, când acestuia i se oferă decorația „Steaua României” de către Mihail Kogalniceanu.

Începând cu data de 10 mai 1858 la Paris, prin lucrările Conferințelor celor șapte puteri s-au început demersurile referitoare la modul de organizare destinat Principatelor Române. După acest demers, prin Convenția de la Paris (7 august 1858) s-a stabilit atât statutul politic, social și administrativ al Principatelor, prin care s-a decis ca cele două Principate să se numească Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, fiecare fiind conduse de către un domn ce era ales pe viață, fiecare cu guvernul propriu și adunările sale legiuitoare. Deși fiecare Principat avea conducerea sa, la Focșani se înființează Comisia Centrală și Curtea de Casație, instituții ce erau comune pentru cele două Principate, ce aveau drept scop alegerea membrilor Adunării Elective (vezi Fig. 3).

Fig. 3 Mărturiile referitoare la activitatea Comisiei Centrale la Focșani

Mihail Kogalniceanu era obișnuit cu atmosfera unionistă din centrul Focșaniului și decide să candideze pentru Adunarea Electivă din Moldova, mai ales ca îi cunoștea pe cei ce se ocupau de această mișcare și aici mă refer la Dumitru Dăscălescu, Gheorghe Ilie, Gheorghe Apostoleanu. Decizia lui de a candida i-a adus și succesul, fiind ales la data de 22 decembrie a anului 1858, cu un număr de 17 voturi. Pentru Județul Putna, reprezentanții acestuia erau Nicolae Șuțu, Alecu Balș și Iordache Pruncu (vezi Fig. 4).

Fig. 4 Portretul lui Mihail Kogalniceanu

Ziua de 28 decembrie fost și va rămâne o zi importanta în istorie, e ziua în care s-au deschis lucrările Adunării Elective, și ziua când putnenii l-au ales, prin intermediul lui Mihail Kogalniceanu și al lui Nicolae Șuțu pe colonelul Alexandru Ioan Cuza ca Domn al Moldovei. Mărturia pentru cele relatate mai sus este telegrama pe care Corpul electoral din Focșanii Munteni a expediat-o la Iași în semn de felicitare pentru alegerea făcută „Glorie vouă fraților de peste Milcov Trăiască România Unită!” (vezi Fig. 5.

Fig. 5 Lucrările Adunării Elective, Telegrama pe care Corpul electoral din Focșanii

Munteni a expediat-o la Iași in semn de felicitare pentru alegerea făcuta „ Glorie vouă fraților de peste Milcov Trăiască România Unită!”, sursă foto „Focșanii în epoca unirii”

În ceea ce privește Focșanii Munteni, Adunările Elective de la București s-au deschis la data de 23 ianuarie 1859, iar pe 24 ianuarie, expediază o telegramă în numele tuturor locuitorilor, în semn de bucurie și mulțumire pentru alegerea Domnitorului Moldovei, Alexandru Ioan Cuza ca Domn al Țării Românești. În telegrama ce conținea 66 de semnături, aceștia își exprimă bucuria Unirii exclamând „Trăiască România! Trăiască Prințul lor!”.

Muzeul Unirii deține mărturiile acestui eveniment memorabil al istoriei din zilele de 5-24 ianuarie a anului 1859, Unirea Principatelor, prin prezentarea fotocopiilor după depeșele telegrafice prin care se anunța la Focșani alegerea Domnitorului Principatelor Unite, fotografiile lui Nicolae Șuțu și Mihail Kogălniceanu, cei doi deputați ai ținuturilor, dar și articolul din ziarul „Naționalul” ce relatează alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn pe data de 24 ianuarie 1859, dar și picturile originale ale lui Mișu Popp, care îi prezintă pe ,,Lascăr Catargi” și pe „Vasile Boerescii” (vezi Fig. 6).

Fig. 6 Mărturii care atestă alegerea ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza

În acele zile, dorința arzătoare de ani a locuitorilor Focșaniului capătă conturul succesului, scopul tuturor manifestărilor de Unire realizându-se, orașul devenind astfel, Orașului Unirii. În urma acestui eveniment Mihail Kogalniceanu îi îndeamnă pe toți locuitorii, cei dornici și fericiți de înfăptuirea Unirii să se strângă la Focșani, să-și unească mâinile și să sărbătorească împlinirea dorinței de unire.

Întreaga expoziție a Muzeului Unirii, ține seama de mărturiile și obiectele ce au aparținut marelui Domnitor Alexandru Ioan Cuza și asigură acestora locul cuvenit, unde vizitatorii să le poată privi și studia, să poată aprecia pe cel care a întruchipat și desigur va întruchipa ani buni de-acum înainte, împlinirea idealului de Unire și pasul pe care l-a făcut pentru ca idealul național al fiecărui român să fie îndeplinit – și anume Unirea într-un singur spațiu geografic care să nu cunoască granițe sau delimitări teritoriale.

Alexandru Ioan Cuza, înfăptuitorul Unirii și domnitorul Principatelor Unite între anii 1859-1862, s-a născut pe data de 20 martie 1820 în Bârlad, într-o familie înstărita de boieri de seamă ai Moldovei din secolul al XVII-lea și a decedat la 15 mai 1873 la Heidelberg, în Germania.

A studiat în țară la Iași, dar și în străinătate la Paris și Franța, în cel din urmă loc luându-și bacalaureatul în Litere în 1835, după care revine în țară și se înrolează în armată. Hotărăște să părăsească armata și se implică în lucrările Judecătoriei Ținutului Covurlui devenind președintele acestuia, dar participă și la evenimentele revoluționare din anul 1848 de la Iași, în urma cărora este arestat și trimis la Galați sub pază. Începând cu luna martie a anului 1857, decide să se reîncadreze în armată cu gradul de sublocotenent, ajungând în anul 1858 sa fie colonel de lăncieri, preluând conducerea armatei Moldovei.

Datorită caracterului său, a statorniciei și a energiei cu care s-a implicat în mișcarea unionistă, l-au ajutat sa fie ales deputat de Fălciu în Adunarea Electivă a Moldovei la sfârșitul anului 1858, iar faptul ca personalitatea lui întruchipa împlinirea dorinței de Unire, la începutul anului 1859, pe data de 5 ianuarie este ales Domn al Moldovei, iar pe 24 ianuarie a aceluiași an este ales și Domn al Țării Românești. (vezi Fig. 7)

Fig. 7 Portretul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza ce este expus la loc de cinste în Muzeul Unirii și unele dintre obiectele personale ale acestuia

Pentru Focșani, un moment memorabil in istorie l-a reprezentat prima vizită a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza pe acest tărâm, la data de 5 februarie 1859, vizită făcută cu prilejul călătoriei acestuia de la Iași la București. Acest eveniment este reprezentat în colecția muzeului de un tablou care înfațișează vizita domnitorului, semnat de M. Ispir. (vezi Fig. 8)

Fig. 8 Pictura „Trecerea Domnitorului prin Focșani”

Atunci orașul a îmbrăcat haine de sărbătoare, s-a iluminat cu 850 felinare, 150 ceaune și 650 ulcele de tuci cu smoală, păcură și seu, s-au ridicat patru arcuri de triumf pe Calea Mărășeștilor, iar în Piața Munteni, actuala Piața a Unirii, s-au construit mai multe piramide din crengi de brad, un arc de triumf și o tribuna. Întâmpinarea Domnitorului s-a realizat în fata pichetului de graniță dintre cele doua regiuni, în locul în care se află astăzi Muzeul Unirii, de către locuitorii entuziasmați de împlinirea Unirii, împreuna cu personalitățile de seamă, dar și fanfarele militare atât din Iași cât și din București. Atunci când și-a făcut apariția Domnitorul, mulțimea aclama urale ce erau însoțite de Hora Unirii.

Locuitorii orașului Focșani păstrează prin tradiție orală faptul că atunci când a ajuns în Piața Munteni, Alexandru Ioan Cuza a ridicat gărzile aflate la hotar, un soldat moldovean și unul muntean, i-a pus să se îmbrățișeze, spunându-le că-s frați, că nu vor mai fi limite între cele două teritorii, ci doar un singur stat, în care locuitorii sunt frați și împart bucuria înfăptuirii Unirii.

După vizita Domnitorului în orașul Focșani, obiectivul principal pe care îl aveau locuitorii Focșaniului după înfăptuirea Unirii dintre cele doua principate, era unificarea orașului. Eforturile pentru îndeplinirea acestui obiectiv sunt marcate în moțiunea redactată de Mihail Kogalniceanu în ședința Comisiei Centrale din data de 9 septembrie 1859, în care acesta argumentează și subliniază necesitatea acestei unificări, la aceea data Focșanii fiind împărțiți în Focșanii Moldovei și Focșanii Munteni.

Începând cu primăvara anului 1862, se elaborează actele ce țineau de unificarea orașului. Atunci când Alexandru Ioan Cuza revine la Focșani, la data de 9 mai 1862, locuitorii orașului îi adresează rugămintea de a finaliza unificarea, dorindu-și să se realizeze și unirea pentru orașul lor și alinarea durerii despărțirii orașului în două părți. În urma ascultării dorințelor poporului pe timpul acestei vizite, la data de 10 iulie 1862, Alexandru Ioan Cuza emite Decretul nr. 476 de unificare a orașului Focșani și în care se stipula ca începând cu acea zi, ambele parți ale orașului Focșani se vor uni într-un singur oraș, ca reședință a județului Putna. După emiterea Decretului, prefectul orașului, Robescu îi telegrafia Domnitorului, exprimându-și atât entuziasmul său cât și a locuitorilor focșăneni.

Expoziția muzeului conține și elemente specifice momentului unificării orașului Focșani și deține două vitrine destinate acestui moment, în care vizitatorul poate observa fotocopii cu vama din Focșanii Munteni, Piața Munteni, documentele unificării, stema orașului după unificare, obiecte folosite la vamă (călimară, cântar, peceți). (vezi Fig. 9)

Fig. 9 Mărturii ce prezintă momentul unificării orașului Focșani

La Vama Focșani Munteni în clădirea unde și-a desfășurat activitatea, a fost expusă placa din bronz, în semn de marcare a fostului Pichet de graniță dintre cele două teritorii în anul 1931. Astfel, în prezența lui Nicolae Iorga – cel care deținea postul de președinte al Congresului Ligii Culturale, a fost inaugurată placa din bronz ce localiza în aceasta clădire, istoria Pichetului de graniță numărul 45, desființat în anul 1859 și a primei pietre de hotar. După ce au așezat placa, au montat un felinar din bronz, având și cristal ce aducea aminte de fosta poștă cu cai, ghereta unde stătea grănicerul și bariera graniței ce era pe-atunci luminată în acest mod.

Pe placa din bronz au inscripționat atât pentru locuitorii de atunci ai orașului, dar mai cu seamă pentru urmașii acestora, evenimentele care au realizat împlinirea celei de a doua dorințe a locuitorilor Focșanilor. Pe placa este gravat, așa cum se poate observa și în imaginea de mai jos următoarele „Pe aici era odinioară hotarul dintre Moldova și Țara Românească. S-a așezat acesta placă pe locul unde a fost Vama, la care a Slujit și Poetul Gr. Alexandrescu. 1931 mai.” (vezi Fig. 10)

Fig. 10 Placa din bronz ce a fost amplasată pe locul unde a funcționat Vama Focșani

Tot în acel an, dar în luna septembrie pe data de 13 s-a inaugurat Borna de hotar pentru fostul pichet de graniță nr. 47 (ilustrația 4), operă realizată de sculptorul Ion Jalea.

Fig. 11 Borna de hotar

Făurită din piatră, cu o formă de piramidă, are pe cele patru laturi meplaturi din bronz cu stemele celor două Principate Române. Inscripțiile sunt gravate pe metal iar pe placa monumentală se poate citi „Cetățenii Orașului Unirii Principatelor au ridicat acest semn de amintire a unui trecut de credință biruitoare. În acest loc era odinioară Pichetul de graniță nr. 47, la hotarul Milcovului, care despărțea cele două țări surori Moldova și Țara Românească”. (vezi Fig. 8)

De-a lungul vremii, Borna de hotar și-a schimbat amplasamentul. Dacă la inaugurarea ei se găsea în Piața Munteni, actuala Piața Unirii, aceasta a fost strămutată lângă fostul Hotel Cimbru, unde a fost Vama Focșani și unde astăzi Muzeul Unirii își desfășoară activitatea. Începând cu anul 2011, după finalizarea proiectului de amenajare urbană a Pieței Unirii, Borna de hotar este amplasată în această piață, lângă Biserica „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”, unde își are amplasamentul si astăzi.

Fig. 12 Monumentul Unirii din Focșani

„În anul fost inaugurat Monumentul Unirii (vezi Fig. 12), operă realizată de același sculptor, Ion Jalea. Baza octogonala a acestuia este înaltă de 1,4m, în trei trepte placate cu granit roșu, peste care se ridică un tor de bronz înalt de 2,24m. Pe tor se desfășoară un basorelief înfățișând în prim plan, spre sud pe Al.I.Cuza înconjurat de M.Kogalniceanu, C.Negri, V.Boerescu, V.Alecsandri și alți fruntași unioniști de la 1859, iar spre nord un muntean și un moldovean strângându-și mâinile în fața bornei de hotar.

Prim planul se desfășoară pe toată suprafața torului, înfațișând diferite categorii de susținători ai Unirii, dintre care se remarca deputatul razeș Moș Ion Roată .

Planul al doilea reprezintă Hora Unirii, iar ultimul, estompat, scene istorice. Pe tor se ridică un obelisc sub forma unui trunchi de piramidă în secțiune pătrata, înalt de , placat cu același granit roșu. Pe fața nordică este prins între frunze de stejar, un scut de bronz cu inscripția «Unirea Principatelor Române 1859».

Piața care înconjoară obeliscul este situată pe vechiul hotar dintre Țara Românească și Moldova.”

Unirea Principatelor Române a jucat un rol important în schimbările ce s-au produs în interiorul țării, devenind piatra fundamentală a statului național român modern. Schimbările ce s-au produs în urma unirii au fost în viata politică, economică, socială, juridică, dar și culturală. Pe lângă contopirea celor două Adunări s-a format și un singur guvern care s-a ocupat de elaborarea celor mai importante legi, despre care amintesc: Secularizarea averilor mănăstirești, Legea agrară, Legea electorală, Codul civil și penal, înființându-se și cele două Universități de la Iași (1860) și București (1864).

Principala sală a Muzeului Unirii, cea dedicată momentelor ce le-am prezentat mai sus, are în mijloc, vitrine cu câteva mărturii ale vremurilor trecute, care fac referire la reformele lui Alexandru Ioan Cuza, care au marcat societatea secolului al XIX-lea.

Înființarea Comisiei Centrale în anul transformat orașul Focșani asemenea unei capitale a tarii. Funcționând între anii 1859-1862, Comisia Centrala și-a desfășurat activitatea în mai multe sedii, astfel în perioada 10 mai 1859 – 22 aprilie 1861 în casa călimarului Scarlat, după această data, intre 23 aprilie 1861 și 16 februarie 1862, Comisia și-a avut sediul în casa lui Dumitru Dăscălescu.

Fig. 13 Masa la care au lucrat membrii Comisiei Centrale

Această Comisie a fost înființată în urma articolului 27 al Convenției de la Paris, prin Ordonanța Domnitorului Alexandru Ioan Cuza din data de 9 aprilie 1859. Conform mărturiilor istorice, Comisia și-a început activitatea în prima zi a lunii mai a anului 1859 și era formată din 16 membri, dintre care câte opt membri erau din fiecare Principat, patru erau aleși de Alexandru Ioan Cuza și restul de patru erau aleși din cele două Adunări ale Principatelor Unite. Tot mărturiile timpurilor prezintă participanții la prima ședință a Comisiei Centrale, printre care se numărau Mihail Kogălniceanu, Nicolae Șuțu, Vasile Melinescu, Ludovic Steege, Cristian Tell, Ștefan Golescu, Costache Filipescu, Ion Florescu, Grigore Cuza, Costache Brăiloiu, Grigore Sturdza. Găzduirea membrilor Comisiei Centrale s-a realizat în Hotelul Cimbru, în locul unde muzeul își desfășoară astăzi activitatea și au fost întâmpinați cu ospitalitate de familiile boierilor unioniști Ștefan Dăscălescu, Gavrilă Stamatin, Scarlat Bontaș, Panaite Tufelcică.

Comisia Centrală a funcționat, în timpul în care și-a desfășurat activitatea, asemenea unui Parlament al țării, unde au fost elaborate principalele legi ale statului național român, politice, juridice si administrative, dar si un Proiect de Constituție.

Pentru vizitator sunt expuse mărturiile ce confirmă activitatea Comisiei Centrale, fotocopiile după Decretul de înființare a Comisiei Centrale, mesajul Comisiei Centrale către Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, primul și al doilea local în care a funcționat, sigiliul Comisiei Centrale, actul de căsătorie al lui Grigore Alexandrescu. Acestora li se adaugă mărturii originale: Protocoalele Comisiei Centrale, numirea lui C.Rojniță, fotografia lui Nicolae Voinov, funcționar al Comisiei Centrale, masa Comisiei Centrale.

Expoziția muzeală a primei încăperi se încheie cu prezentarea mărturiilor ce fac referire la personalitățile unioniste Gheorghe Apostoleanu și Dumitru Dăscălescu.

Dumitru Dăscălescu a trăit între anii 1827-1863, s-a născut într-o familie de boieri, tatăl său fiind boierul unionist Ștefan Scarlat Dăscălescu. A urmat cursurile școlii focșănene, după care a studiat dreptul la Berlin și Paris, dar nu le-a absolvit. Revine în țară și se stabilește la Iași și devine in anul 1846 vameș. Având înclinație spre partea literară se implică în publicarea de versuri în revistele ieșene ale vremii, fiind remarcat de Alecu Russo, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri. Tot pe meleagurile ieșene, își publică în ziarul unionist „Steaua Dunării” poeziile sociale și patriotice în care prezintă idealul Unirii. După ce participa la evenimentele revoluționare este arestat și trimis la Focșani.

Inițial a făcut parte din Comitetul unionist focșănean, după care la data de 9 ianuarie prin decretul lui Alexandru Ioan Cuza devine Prefectul Județului Putna, fiind numit în cele din urmă membru al Comisiei Centrale. Moare la o vârstă destul de timpurie, dar bucuros că idealul său, Unirea, fusese înfăptuit.

Fig. 14 Obiectele care au aparținut poetului unionist Dumitru Dăscălescu

Gheorghe Apostoleanu (vezi Fig. 15) a trăit între anii 1832-1895 și a fost una din personalitățile de seamă ale Epocii Unirii, dar și a vieții politice din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Studiile le-a efectuat la Gimnaziul din Brașov, Academia Mihăileanu de la Iași, și Universitatea din Berlin, obținând în anul 1854 diploma de Doctor în Drept.

Fig. 15 Portretul lui Gheorghe Apostoleanu

Inițial a fost numit profesor al Universității din Iași, la Catedra de Economie Politică, apoi a fost președintele Curții de Apel atât de la Iași cât și de la Focșani, dar și secretar general al Ministerului Justiției și membru în Consiliul de Stat în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.

După anii 1866, acesta devine un avocat de mare vocație, fiind ales de mai multe ori ca deputat și senator la Focșani.

Fig. 16 Documente ce au aparținut lui Gheorghe Apostoleanu

După ce s-a realizat turul primei încăperi, vizitatorul este invitat să viziteze cea de-a doua încăpere. Aceasta, oferă vizitatorului posibilitatea de a intra în contact cu o expoziție ce prezintă mobilier, dar și țesături, picturi de epocă, icoane, obiecte de artă populară, care au influențat și caracterizează stilul românesc al epocii, care a dominat în paralel cu stilul occidental, al mediului social din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Obiectele amplasate în aceasta încăpere au aparținut casei familiei lui Duiliu Zamfirescu de la Vârteșcoiu, și au o valoare deosebită, prin vechime, dar și prin faptul că emană atmosfera timpului trecut. Pe lângă acestea, pe unul din pereții încăperii este prezentat un tablou ce înfățișează pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza și pe soția acestuia, Elena Cuza.

Cea de-a treia cameră reprezintă reconstituirea primului oficiu farmaceutic din Focșani, ce și-a desfășurat activitatea începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Aici, în această încăpere sunt expuse piesele de mobilier pe care le-a conținut oficiul farmaceutic, dar și diverse recipiente, piese de laborator și alte vase care au fost necesare pentru îndeplinirea activității farmaceutice. Oravitz și Huzum au fost primele oficii farmaceutice ale orașului Focșani, iar Muzeul Unirii deține unele dintre obiectele cele mai valoroase pe care acestea le-au deținut, caracterizate fiind de vechime și raritate. Piesele deținute de patrimoniul Muzeului Unirii fac parte atât din patrimoniul istoric local cât și din patrimoniul național. (vezi Fig. 17)

Fig. 17 Prima fotografie înfățisează un instrumentar farmaceutic, iar cea de-a doua prezintă oficina farmaciei Hurez

Pe lângă cele prezentate mai sus ca făcând parte din fondul farmaceutic al muzeului, în aceasta sală, vizitatorul mai poate vedea și desenul în peniță ce înfățișează pe farmacistul Ioan Huzum, Publicația Centenarului farmaciei Oravetz 1841-1941, ștampiluțe create de Ioan Huzum, cu care marca recipientele farmaceutice, dar și basoreliefurile Esculap și Hygeea (vezi Fig. 18), ce provin de la farmacia Oravetz, farmacie ce a fost înființată prin Hrisovul Domnesc dat de Mihail Grigore Sturdza la data de 30 octombrie 1841.

Fig. 18 Fotografiile prezintă cele două basoreliefuri și portretul pictat al lui Ioan Huzum

Muzeul Unirii este unul din puținele instituții de cultură din partea Moldovei și a Munteniei care deține un bogat fond istoric ce cuprinde materiale farmaceutice.

3.3 Rolul Muzeului Unirii în perioada actuală.

Încă din Antichitate, muzeul a avut ca principală misiune conservarea și prezervarea documentelor și pieselor muzeale, realizarea unei colecții exhaustive, dar și diseminarea informațiilor pentru publicul larg.

Muzeele la fel ca și alte instituții culturale reprezintă mediul fertil în care se poate alcătui viitorul cu ajutorul trecutului și al prezentului.

Muzeul in epoca actuală are un rol important în educarea și cultivarea locuitorilor spațiului pe care îl deservesc.

Având capacitatea de a instrui masele cu ajutorul bogatelor cunoștințe pe care le oferă expozițiile permanente sau temporare, contribuie la dezvoltarea imaginației dar și a sensibilizării publicului larg.

Muzeul poate fi asemănat și cu un centru de documentare, fiindcă acesta oferă informații vii, atractive și accesibile tuturor, oferind posibilitatea vizitatorilor de a lua contact direct cu mărturiile trecutului, ajutându-i astfel sa manifeste un spirit de respect și admirație pentru vremurile trecute, dar îi ajută și să-și îmbogățească și stimuleze gândirea.

Muzeele ce au un profil istoric, la fel ca și Muzeul Unirii, îi ajuta pe vizitatori să cultive o educare patriotă și cetățenească, prezentându-le trecutul țării, dar și personalitatea celor care au depus eforturi pentru făurirea prezentului, a societății actuale.

Daca în trecut muzeele la fel ca și alte instituții ale vremurilor erau destinate unui public restrâns, mă refer aici la elite de specialiști, în societatea contemporană, muzeul și-a deschis porțile pentru fiecare persoană, indiferent de statutul acesteia sau nivel cultural, fiind mai degrabă un loc de delectare și meditație în fața diferitelor manifestări ale creației spiritului omenesc.

Muzeul vine în întâmpinarea vizitatorului oferindu-i acestuia posibilitatea de a înțelege mult mai bine adevărurile istorice, prezentându-i cu ajutorul expozițiilor, informații pe care acesta le poate asimila mult mai ușor, decât dacă și-ar procura singur informațiile din anumite cărți. De aceea, în sistemul actual, pentru a realiza o bună întâmpinare a vizitatorului, toate muzee se ocupă de pregătirea personalului ce trebuie să fie specializat în a îndruma, având o misiune asemănătoare cu cea de profesor. Fiecare muzeograf în parte trebuie să fie specializat într-un domeniu, având menirea de a-și ghida vizitatorii prin sălile muzeului, dar și a-i ajuta pe aceștia să capteze și să asimileze informațiile care le sunt puse la dispoziție.

Muzeografii trebuie să fie buni pedagogi, ei fiind cei care realizează legătura dintre muzeu și fondul deținut de acesta și vizitatorii săi, trebuie să știe să se adapteze atât la grupuri de preșcolari și tineri, cât și la adulți. Astfel, muzeografii trebuie să cunoască foarte bine expozițiile și ideea de bază pe care acestea o transmit, dar să fie și la curent cu noile descoperiri sau împrumuturi ce s-au realizat de către muzeu. Un bun muzeograf trebuie să știe să găsească forma prin care să prezinte exponatele pentru a putea stârni interesul, deschiderea de noi orizonturi, dar și stimularea dorinței de a reveni la muzeu în vederea informării.

Publicul mai poate fi atras către muzeu și prin intenția de a-l introduce în spațiul muncii ce este depusă în aceasta instituție, și aici mă refer la organizarea unor vizite în depozitele muzeului sau în atelierele în care sunt restaurate piese de muzeu.

În alte țări, la fel ca și la noi, programele educaționale ale activităților muzeale sunt legate de cele școlare. Astfel în cadrul muzeelor, tinerii sunt ințiați în cunoșterea și prețuirea mărturiilor pe care strămoșii noștri le-au lăsat drept moștenire, în multe muzee din lume, pe lângă lecțiile care sunt predate în incinta muzeelor, vizitatorii, dar mai ales copii, au posibilitatea de a lucra în atelierele special create și amenajate pentru ei. Această activitate are rolul de a educa și practic, nu numai spiritual. La această formă nouă de pregătire nu au acces exclusiv doar tinerii, ci și adulții care-si rezervă timp pentru a participa la aceste evenimente.

Omul epocii noastre este doritor de nou. Pe lângă alte domenii ce se ocupă cu difuzarea noului, muzeul se implică și el activ în încercarea stimulării acestei dorințe a omului modern. Muzeele de istorie în general, la care se înscrie și Muzeul Unirii, pot capta această dorință de nou prin amenajarea unor laboratoare în așezările arheologice, monumente istorice, unde fiecare doritor să participe activ la învățarea unor aspecte din istoria culturii, artei, dezvoltând un simț al respectului, dar și a-l prețuirii și a-l păstrării pentru viitor a vestigiilor trecutului.

Astăzi, toți cei care se ocupă de îndeplinirea activității unui muzeu contribuie esențial în manifestarea rolului acestuia. Misiunea muzeului contemporan are ca scop formarea omului de astăzi și mâine, prin prezentarea mărturiilor trecutului.

Odată cu evoluția societății, dar și cu implementarea noilor tehnologii în toate domeniile cunoașterii, muzeele, la fel ca celelalte instituții au trebuit să se adapteze acestei schimbări, acestui progres.

Mediul online vine în ajutorul muzeelor de a-și putea promova întregul depozit de cunoaștere, de informație. Dacă înainte vizitatorul se putea informa despre cele deținute de muzeu numai printr-o vizită la sediul acestuia, astăzi pe lângă vizita în sine, vizitatorul are la dispoziție un site pe care acesta îl poate accesa din confortul casei sale pentru a se informa, fără a vizita efectiv muzeul.

Pentru a putea atrage cât mai mulți vizitatori, muzeele au început să se promoveze și online, și-au creat site-uri și-au digitizat ce s-a putut, acțiune ce a venit în folosul consumatorilor de informație având acces direct la informație și cultură.

Muzeul Unirii din Focșani nu beneficiază de un site propriu, ci este prezentat prin intermediul site-ul Muzeului Vrancei, din al cărui complex muzeal face parte. Momentan, site-ul întregului complex muzeal deține câteva informații esențiale despre acesta, fiind în continuă actualizare. Acest site are drept scop, stârnirea curiozității vizitatorului, de a se informa despre cele pe care muzeul le deține și de a-l motiva pe acesta să treacă pragul muzeului.

Această adaptare a noile tehnologii a Muzeului Unirii își propune ca pe viitor pe lângă informațiile prezentate pe site-ul existent, să poată crea depozite digitale informaționale, la care să aibă acces toți consumatorii de informație și cultură.

Desigur, prin această trecere de la mediul tradițional la cel virtual, muzeul nu-și va pierde rolul său de bază și anume cel de a ajuta publicul larg de a-și găsi informații culturale, de a afla care îi sunt originile de român, dar și diferite informații despre trecut, despre identitatea culturală a țării.

Odată cu conectarea la internet a muzeului, toate informațiile pe care acesta le deține vor fi publice, oferite publicul larg, facilitând astfel accesul la cultură, informație și la cunoaștere.

Prin funcția de generare de cunoaștere și diseminarea ei, muzeul joacă un rol important în acesta epoca informațională, satisfăcând nevoile și cerințele culturale ale oricărui utilizator.

Pe lângă mediul virtual, muzeul trebuie să se ocupe și de mediul tradițional, astfel încât acesta să poată veni în ajutorul publicului beneficiar, pentru a-l îndruma în vederea satisfacerii nevoii de informare, astfel muzeul trebuie să dețină un personal bine pregătit care să fie capabil să comunice cu vizitatorii, să răspundă, să caute, să filtreze și să disemineze cunoașterea pentru a răspunde solicitărilor utilizatorilor.

Astăzi, muzeele se promovează în mediul virtual cu ajutorul site-urilor, care mai de care frumos ilustrat și actualizate la zi cu informații. Deși astăzi doar site-urile reprezintă un punct forte, unele muzee din țară au trecut la o altă etapă și anume muzeele virtuale. Muzeele virtuale reprezintă viitorul, sunt interactive și stârnesc mult mai mult interesul utilizatorilor decât să citească anumite informații pe un site.

Dacă în contextul actual, ca și alte muzee care au trecut la muzeul virtual, Muzeul Unirii își propune ca pe viitor să accepte această provocare, să-și adapteze modalitățile de prezentare atrăgând astfel mai mulți vizitatori.

Capitolul 4. Proiect educațional – „Săptămâna Unirii” la Muzeul Unirii din Focșani

Aria tematică: Activități muzeale

Conform rapoartelor de activitate a Complexului Muzeal Vrancea, din care face parte și Muzeul Unirii din Focșani, constat că acesta a avut o activitate benefică societății, dar niciun proiect cu tema Unirii nu s-a derulat pe parcursul mai multor zile.

Denumire proiect: „Săptămâna Unirii”

Titlul proiectului nu este unul întâmplător, acesta reprezentând cuvintele cheie ale proiectului, ce se va desfășura de luni până duminica, iar tema acestuia este Unirea Principatelor Române din 1859.

Locul desfășurării: Muzeul Unirii din Focșani

Totalitatea activităților cuprinse în proiect se vor desfășura în incinta Muzeului Unirii din Focșani, în prima sală a instituției, ce este dedicată în totalitate evenimentelor de la 1859.

Perioada: 18-24.01.2016

Am ales această perioadă pentru desfășurarea proiectului în săptămâna premergătoare zilei de 24 ianuarie, pentru a marca personalitățile ce au contribuit la făurirea Unirii, a viziona mărturiile care atestă acest eveniment și nu în ultimul rând de a sărbători evenimentul istoric.

Sumarul proiectului cultural:

Potrivit Consiliului Internațional al Muzeelor (ICOM), muzeul se definește ca fiind instituția aflată în serviciul societății, având ca scop deservirea acesteia, ocupându-se de achiziționarea, conservarea, dar și expunerea mărturiilor materiale ce țin atât de om cât și de mediul său, oferindu-le în scopul studiului, al educației și al delectării.

Conform Studiului referitor la situația muzeelor din România ce a fost realizat în anul 2008, de către Centru de Studii și Cercetări în Domeniul Culturii, în județul Vrancea numărul de vizitatori ai muzeelor a scăzut începand cu anul 1995.

Fig . 18 Numarul de vizitatori ai muzeelor vrâncene între anii 1995-2004

Mi-am propus ca prin realizarea acestui proiect să evidențiez rolul educativ pe care această instituție creativă și vie, care cultivă și promovează valorile trecutului istoric, dar și ale prezentului îl are în această epocă modernă.

Astfel prin aceaste activități se realizează o culturalizare și informare a maselor, scopul principal fiind de atragere de utilizatori și punerea în valoare a Muzeului Unirii din Focșani.

Doresc ca prin acest proiect să răspund nevoilor comunității pe care Muzeul Unirii o deservește, și aici mă refer la nevoia de informare, de educare și de petrecere a timpului liber.

Consider că Proiectul „Săptămâna Unirii” este format din activități culturale active ce reușesc să stimuleze interesul beneficiarilor, reușind în același timp și să valorifice patrimoniul muzeal al Muzeului Unirii.

Scopul Proiectului:

Scopul acestui proiect este valorificarea patrimoniului pe care muzeul îl deține și evidențierea rolului educativ pe care acesta îl are în societate.

Se urmărește de asemenea ca muzeul să devină un factor activ și permanent în procesul educațional și o alternativă de petrecere a timpului liber în special pentru tânăra generație și nu numai. Mai mult decât atât, se dorește ca beneficiarii acestui proiect să asimileze informațiile primite prin alte căi, nu doar prin lecțiile istorice predate la clasă.

Obiective:

Obiectivele acestui proiect sunt promovarea culturii și istoriei, atât la nivel local cât și național, evidențierea fondului muzeului și implicarea beneficiarilor în activități cultural-educative.

Acest eveniment își propune de asemenea, sa atingă latura sensibilă a publicului, să cultive bunul gust și patriotismul, invită persoanele să-și îmbogățească cultura generală și oferă o posibilitate plăcută și activă de petrecere a timpului liber.

Grupul țintă și beneficiari:

Beneficiarii acestui proiect, precum și grupul țintă căruia îi este adresat sunt locuitorii orașului Focșani in primul rând, deoarece sunt posesorii direcți ai unui bogat patrimoniu istoric și cultural. Desigur, oricine este interesat poate beneficia de acest program deoarece nu există restricții legate de vârstă, sex, ocupație, clasă socială sau domiciliu.

Organizarea evenimentului:

Particularități generale:

Evenimentul se va desfășura pe parcursul unei săptămâni, începând cu data de 18 ianuarie și se va termina pe data de 24 ianuarie.

Proiectul se va desfășura în incinta Muzeului Unirii din Focșani, fiind destinat tuturor categoriilor de public.

Accesul publicului la eveniment este gratuit pe întreaga perioadă a desfășurării acestuia.

Metode specifice:

Amenajarea sălii în vederea organizării evenimentului va fi specifică activităților desfășurate în fiecare zi astfel încât să permită participarea unui număr cât mai mare de persoane.

În timpul desfășurării evenimentului, îndrumarea în cadrul muzeului se va face de către personalul specializat, publicul fiind organizat în grupuri de maxim 10 persoane, pentru fiecare grup fiind desemnat câte un ghid. În funcție de posibilități, grupurile vor fi organizate pe categorii de vârstă.

Baza materială:

Expozițiile și colecțiile muzeului.

Monografii și pliante editate de muzeu.

Instrumente de scris și papetărie- pixuri,creioane, marker, hartie A4, agrafe, capsator, etc.

Videoproiector;

Sistem de sonorizare;

Elemente de mobilier: mese și scaune;

Aparat foto;

Baza educațională:

Întocmirea de fișe și prezentări ale momentelor și personalităților istorice, de către personalul muzeului;

Cărți și pliante puse la dispoziția publicului de către muzeu;

Realizarea de diplome care să ateste participarea la acest proiect;

Promovarea evenimentului:

Evenimentul se va promova cu ajutorul mass-mediei:

Postul de televiziune local Atlas TV.

Postul de radio local Radio Dada.

Ziarul de Vrancea.

Monitorul de Vrancea.

Site-ul Complexului Muzeal Vrancea.

Pentru anunțurile publicitare se vor folosi informații esențiale referitoare la eveniment, pentru atragerea unui grup extins de participanți.

Colaboratori:

Inspectoratul Școlar Județean Vrancea

Consiliul Local Vrancea;

Postul de televiziune local Atlas TV.

Postul de radio local Radio Dada.

Ziarul de Vrancea.

Monitorul de Vrancea.

Teatrul Municipal Mr. Gh. Pastia Vrancea

Planul de activități (program):

a. Evenimentul se va desfășura în perioada 18-24 ianuarie 2016 astfel:

Prezentarea Muzeului Unirii în cele două zile (18-19.01.2016) se va realiza de către personalul specializat din cadrul muzeului, oferind astfel posibilitatea beneficiarilor de a lua contact cu expozițiile muzeului, dar și cu prezentările referitoare la acesta.

În ziua de 20 ianuarie se va desfășura activitatea de prezentare a personalităților marcante ce au jucat roluri importante în înfăptuirea Unirii (Al. I. Cuza, Ion Roată, Mihail Kogalniceanu, etc).

Doresc ca prin această activitate, vizitatorul să poată asimila noi informații sau să le îmbogățească pe cele existente deja.

Activitatea din data de 21 ianuarie are scopul de a prezenta pe larg documentele pe care muzeul le deține, atât cele care atestă Unirea Principatelor Române, cât și cele care au fost premergătoare acestui eveniment istoric. Activitatea își propune ca vizitatorul să ia contact cu aceste mărturii istorice și asimilarea de noi informații.

În data de 22 ianuarie va avea loc prezentarea evenimentelor detaliat, folosind diverse materiale educative cum ar fi planșe și prezentări istorice.

De asemenea, pe parcursul acestei zile, cei care doresc să se implice activ în activitatea muzeului pot susține lucrări pe tema Unirii, pot pune întrebări și de asemenea își pot clarifica anumite nelămuriri.

Ziua de 23 ianuarie este dedicată Concursului de cultură generală, ce are ca scop creșterea interesului față de acest eveniment în rândul publicului. Concursul va fi unul interactiv, în care întreg publicul participant va putea să își valorifice cunoștințele asimilate pe parcursul săptămânii, vor fi recompensați în diplome și cărți și se vor bucura de un mediu plăcut și timp de calitate petrecut în muzeu.

Ziua de 24 ianuarie, ziua în care a fost înfăptuită Unirea se va marca prin realizarea unei șcenete în colaborare cu Teatrul Municipal Mr. Gh. Pastia Vrancea, în care se vor marca momentele cele mai importante care au dus la împlinirea dorințelor românilor de unire într-un singur stat.

După punerea în șcenă a piesei de teatru, Muzeul Unirii va încheia manifestarea cu „Hora Unirii”, atât audiție cât și dans, pentru a transpune în mediul actual, momentul în care Muntenii și-au dat mâinile cu frații Moldoveni marcând astfel Unirea celor două Principate în unul singur.

Analiza S.W.O.T. asupra implementării proiectului „Săptămâna Unirii”.

După cum se poate observa, în urma analizei S.W.O.T. rezultă că implementarea acestui proiect este una benefică pentru locuitorii orașului și nu numai, oferindu-le acestora o alternativă de culturalizare, dar și petrecere a timpului liber.

Concluzii

În concluzie, Muzeul Unirii a fost, este și va fi locul în care trecutul se întâlnește cu prezentul, făurind împreuna viitorul.

Muzeul este un univers în sine, în care se reflectă societatea, dar și un spațiu de meditare, recreație în această uriașă aglomerare de cunoaștere și artefacte.

Muzeul Unirii păstrează vii de-a lungul anilor evenimentele romanești de la jumătatea secolului al XIX-lea. Cuprinde retrospectiva istorica a celor mai importante evenimente ale epocii, care amintește de Adunările Ad-hoc, Comisia Centrala, Unirea de la 1859, unificarea celor doua regiuni – Focșanii Moldovei, Focșanii Munteni, dar și prezentarea unor personalități de seamă ce au avut un rol important in istoria Focșaniului.

Muzeul Unirii prin mărturiile pe care le deține și le prezintă prin expoziții vizitatorului, reprezintă imaginea și adevărul viu al timpurilor și evenimentelor din trecut și face legătura între trecut și prezent conturând perfect sintagma de Focșani – Orașul Unirii. Muzeul Unirii din Focșani se alătură celorlalte muzee care păstrează mărturiile Unirii, orașele Iași, București, Cernăuți, Chișinău, Alba Iulia. Muzeul Unirii este de fapt dovada trecutului pe care prezentul o prețuiește și o conservă în vederea transmiterii ideii de muncă, luptă și de împlinire a visului neamului românesc – Unirea, peste ani, pentru urmași, pentru viitor.

BIBLIOGRAFIE

Monografii:

BEN DOV, Zwi. Focșani – Povestea unei comunități. Ramat-Efal, 2003. 305 p.

CONSTANTIN, Marafat. Din participarea evreilor autohtoni la dezvoltarea orașelor Râmnicu Sărat și Focșani. Focșani: Editura Rovimed, 2010. 150 p.

DEȘLIU, Alexandru. Vrancea: ghid turistic. Focșani: Editura Terra, 2000. 152 p.

DUMITRESCU, Horia. File din istoria muzeelor vrâncene. Focșani: Editura Pallas, 2011. 316 p.

DUMITRESCU, Horia. Focșanii și „Unirea cea Mică”. În : DUMITRESCU, Horia. Cronica Vrancei Vol. II. Focșani: Editura DMPress, 2001, 69-73 p.

DUMITRESCU, Horia. Unificarea administrativă a focșanilor 10 iulie 1862. În : DUMITRESCU, Horia. Cronica Vrancei Vol. I. Focșani: Editura DMPress, 2000, 54-57p.

Ghidul Muzeului Unirii din Focșani. 15p.

GRUMĂZESCU, Horia. Județul Vrancea. București: Editura Academiei Republicii Socialiste România,1970. 140 p.

HUȚANU, Dumitru. Însemnări inedite despre Ion Roată. În : DUMITRESCU, Horia. Cronica Vrancei Vol. VI. Focșani: Editura Pallas, 2006, 99-106p.

HUȚANU, Dumitru. Secția de etnografie. Focșani: Prest Grup International.

LUPESCU, Ioan V. Monumentele Unirii. București: Editura Sport-Turism, 1985. 226 p.

NICOLESCU, Corina. Muzeologie generală. București: Editura Didactică și pedgogică, 1973. 195 p.

PAVEL, Lelia. Focșanii în epoca Unirii. Focșani: ONMediaDesign. 38 p.

PAVEL, Lelia. Patrimoniul cultural național construit în județul Vrancea. Focșani: Editura Pallas, 2008. 342 p.

Surse Web:

Borna de hotar. http://qr-romania.ro/borna-de-hotar-focsani [accesat 19.05.2015]

Cufăr de tradiție și radăcină la doi pași de Focșani – Muzeul satului din Crângul Petrești https://stanicabostanaru.wordpress.com/2013/05/08/cufar-de-traditie-si-radacina-la-doi-pasi-de-focsani-muzeul-satului-din-crangul-petresti/ [accesat 30.01.2015]

Definiția Muzeului. http://icom.museum/the-vision/museum-definition/ [accesat 26.05.2015]

Despre Județul Vrancea. http://www.cjvrancea.ro/media/istorie-4/ [accesat 30.01.2015]

Despre Mausoleul Mărăști. http://www.vrancea.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=271 [accesat 30.01.2015]

Despre Muzeul de Științele Naturii. http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=670&imgord=14&-Muzeul-Vrancei.-Sectia-de-Stiintele-Naturii-FOCSANI-Vrancea [accesat 30.01.2015]

Despre Muzeul Unirii din Focșani. http://muzeulvrancei.ro/index.php/templates/modules/mod_slidergallery/roata/index.php?option=com_content&view=article&id=77&Itemid=64 [accesat 19.05.2015]

Despre Muzeul Unirii din Focșani. http://muzeulvrancei.ro/index.php/templates/modules/

Despre Muzeul Vrancei http://muzeulvrancei.ro/index.php/modules/mod_slidergallery/adjud/modules/mod_slidergallery/marasesti/index.php?option=com_content&view=article&id=3&Itemid=3 [accesat 30.01.2015]

Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Național Vrancea – Casa Memorială Moș Ion Roată http://www.vrancea.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=475 [accesat 30.01.2015]

Dragosloveni – Casa Memorială Alexandru Vlahuță. http://www.podgoriivrancene.ro/dragosloveni-casa-memoriala-alexandru-vlahuta/ [accesat 30.01.2015]

Legea muzeelor și a colecțiilor publice nr. 311 din 8 iulie 2003: CAPITOLUL II – Patrimoniul muzeal, Art. 8-9. http://www.cimec.ro/muzee/lege/index.htm [accesat 30.01.2015]

Legea muzeelor și a colecțiilor publice nr. 311 din 8 iulie 2003: CAPITOLUL I – Dispoziții generale, Art. 2. http://www.cimec.ro/muzee/lege/index.htm [accesat 30.01.2015]

Legea muzeelor și a colecțiilor publice nr. 311 din 8 iulie 2003: CAPITOLUL I – Dispoziții generale, Art. 4. http://www.cimec.ro/muzee/lege/index.htm [accesat 30.01.2015]

Mausoleul din Focșani. http://www.once.ro/mausoleul_focsani.php [accesat 30.01.2015]

Mausoleul Focșani. http://www.monumente-vrancene.ro/trecut-si-istorie [accesat 30.01.2015]

Mausoleul Mărășești. http://www.crestinortodox.ro/locasuri-cult/mausoleul-marasesti/mausoleul-marasesti-8356.html [accesat 30.01.2015]

Mausoleul Soveja. http://www.bejeus.com/2014/07/mausoleul-soveja.html [accesat 30.01.2015]

Mausoleul Soveja. http://www.once.ro/mausoleul_soveja.php [accesat 30.01.2015]

mod_slidergallery/roata/index.php?option=com_content&view=article&id=77&Itemid=64 [accesat 19.05.2015]

PĂTRAȘCU, Gabriel. Monumente Ale Unirii Principatelor Române De La 1859. În: Revista Fortelor Terestre, 26 ianuarie 2014.; http://www.revista.forter.ro/_wsn/2014_1/06-cult/09.htm [accesat 19.05.2005]

Studiu Referitor La Situația Muzeelor Din România. http://www.culturadata.ro/wp-content/uploads/2014/05/7_Situatia_Muzeelor_din_Romania_2008.pdf [accesat 26.05.2015]

Unirea Principatelor române sub Alexandru Ioan Cuza (1859). http://www.istoria.md/articol/261/Unirea_Principatelor_rom%C3%A2ne_sub_Alexandru_Ioan_Cuza [accesat 19.05.2015]

ZBUCHEA, Alexandra. Muzeul focus: cum să cunoaștem mai bine vizitatorii muzeelor. București: Colias, 2008. p4. http://www.slideshare.net/ghenador/volum-mf-final?qid=913034cf-e599-475a-8d83-c09ae08416ed&v=qf1&b=&from_search=37 [accesat 19.05.2015]

ILUSTRAȚIA 1.

Harta secției de etnografie, parte a Complexului Muzeal Vrancea. Sursă foto HUȚANU Dumitru. Secția de etnografie. Focșani: Prest Grup International. 7-8p.

ILUSTRAȚIA 2.

Muzeul Unirii din Focșani, amplasat pe adresa Str. Cuza Vodă nr. 21, Focșani, Vrancea. Sursă foto: Muzeul Unirii Focșani http://focsani.ro/place/muzeul-unirii/ [accesat 19 mai 2015]

ILUSTRAȚIA 3.

Interior al primei săli a Muzeul Unirii Focșani. Sursă foto: Muzeul Unirii Focșani http://focsani.ro/place/muzeul-unirii/ [accesat 19 mai 2015]

ILUSTRAȚIA 4.

Momentul când a fost inaugurată Borna de Hotar în Piața Munteni. Sursă foto: http://www.vrancea.djc.ro/Public/ObiectiveCulturaleImg.aspx?ID=6075 [accesat 19 mai 2015]

BIBLIOGRAFIE

Monografii:

BEN DOV, Zwi. Focșani – Povestea unei comunități. Ramat-Efal, 2003. 305 p.

CONSTANTIN, Marafat. Din participarea evreilor autohtoni la dezvoltarea orașelor Râmnicu Sărat și Focșani. Focșani: Editura Rovimed, 2010. 150 p.

DEȘLIU, Alexandru. Vrancea: ghid turistic. Focșani: Editura Terra, 2000. 152 p.

DUMITRESCU, Horia. File din istoria muzeelor vrâncene. Focșani: Editura Pallas, 2011. 316 p.

DUMITRESCU, Horia. Focșanii și „Unirea cea Mică”. În : DUMITRESCU, Horia. Cronica Vrancei Vol. II. Focșani: Editura DMPress, 2001, 69-73 p.

DUMITRESCU, Horia. Unificarea administrativă a focșanilor 10 iulie 1862. În : DUMITRESCU, Horia. Cronica Vrancei Vol. I. Focșani: Editura DMPress, 2000, 54-57p.

Ghidul Muzeului Unirii din Focșani. 15p.

GRUMĂZESCU, Horia. Județul Vrancea. București: Editura Academiei Republicii Socialiste România,1970. 140 p.

HUȚANU, Dumitru. Însemnări inedite despre Ion Roată. În : DUMITRESCU, Horia. Cronica Vrancei Vol. VI. Focșani: Editura Pallas, 2006, 99-106p.

HUȚANU, Dumitru. Secția de etnografie. Focșani: Prest Grup International.

LUPESCU, Ioan V. Monumentele Unirii. București: Editura Sport-Turism, 1985. 226 p.

NICOLESCU, Corina. Muzeologie generală. București: Editura Didactică și pedgogică, 1973. 195 p.

PAVEL, Lelia. Focșanii în epoca Unirii. Focșani: ONMediaDesign. 38 p.

PAVEL, Lelia. Patrimoniul cultural național construit în județul Vrancea. Focșani: Editura Pallas, 2008. 342 p.

Surse Web:

Borna de hotar. http://qr-romania.ro/borna-de-hotar-focsani [accesat 19.05.2015]

Cufăr de tradiție și radăcină la doi pași de Focșani – Muzeul satului din Crângul Petrești https://stanicabostanaru.wordpress.com/2013/05/08/cufar-de-traditie-si-radacina-la-doi-pasi-de-focsani-muzeul-satului-din-crangul-petresti/ [accesat 30.01.2015]

Definiția Muzeului. http://icom.museum/the-vision/museum-definition/ [accesat 26.05.2015]

Despre Județul Vrancea. http://www.cjvrancea.ro/media/istorie-4/ [accesat 30.01.2015]

Despre Mausoleul Mărăști. http://www.vrancea.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=271 [accesat 30.01.2015]

Despre Muzeul de Științele Naturii. http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=670&imgord=14&-Muzeul-Vrancei.-Sectia-de-Stiintele-Naturii-FOCSANI-Vrancea [accesat 30.01.2015]

Despre Muzeul Unirii din Focșani. http://muzeulvrancei.ro/index.php/templates/modules/mod_slidergallery/roata/index.php?option=com_content&view=article&id=77&Itemid=64 [accesat 19.05.2015]

Despre Muzeul Unirii din Focșani. http://muzeulvrancei.ro/index.php/templates/modules/

Despre Muzeul Vrancei http://muzeulvrancei.ro/index.php/modules/mod_slidergallery/adjud/modules/mod_slidergallery/marasesti/index.php?option=com_content&view=article&id=3&Itemid=3 [accesat 30.01.2015]

Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Național Vrancea – Casa Memorială Moș Ion Roată http://www.vrancea.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=475 [accesat 30.01.2015]

Dragosloveni – Casa Memorială Alexandru Vlahuță. http://www.podgoriivrancene.ro/dragosloveni-casa-memoriala-alexandru-vlahuta/ [accesat 30.01.2015]

Legea muzeelor și a colecțiilor publice nr. 311 din 8 iulie 2003: CAPITOLUL II – Patrimoniul muzeal, Art. 8-9. http://www.cimec.ro/muzee/lege/index.htm [accesat 30.01.2015]

Legea muzeelor și a colecțiilor publice nr. 311 din 8 iulie 2003: CAPITOLUL I – Dispoziții generale, Art. 2. http://www.cimec.ro/muzee/lege/index.htm [accesat 30.01.2015]

Legea muzeelor și a colecțiilor publice nr. 311 din 8 iulie 2003: CAPITOLUL I – Dispoziții generale, Art. 4. http://www.cimec.ro/muzee/lege/index.htm [accesat 30.01.2015]

Mausoleul din Focșani. http://www.once.ro/mausoleul_focsani.php [accesat 30.01.2015]

Mausoleul Focșani. http://www.monumente-vrancene.ro/trecut-si-istorie [accesat 30.01.2015]

Mausoleul Mărășești. http://www.crestinortodox.ro/locasuri-cult/mausoleul-marasesti/mausoleul-marasesti-8356.html [accesat 30.01.2015]

Mausoleul Soveja. http://www.bejeus.com/2014/07/mausoleul-soveja.html [accesat 30.01.2015]

Mausoleul Soveja. http://www.once.ro/mausoleul_soveja.php [accesat 30.01.2015]

mod_slidergallery/roata/index.php?option=com_content&view=article&id=77&Itemid=64 [accesat 19.05.2015]

PĂTRAȘCU, Gabriel. Monumente Ale Unirii Principatelor Române De La 1859. În: Revista Fortelor Terestre, 26 ianuarie 2014.; http://www.revista.forter.ro/_wsn/2014_1/06-cult/09.htm [accesat 19.05.2005]

Studiu Referitor La Situația Muzeelor Din România. http://www.culturadata.ro/wp-content/uploads/2014/05/7_Situatia_Muzeelor_din_Romania_2008.pdf [accesat 26.05.2015]

Unirea Principatelor române sub Alexandru Ioan Cuza (1859). http://www.istoria.md/articol/261/Unirea_Principatelor_rom%C3%A2ne_sub_Alexandru_Ioan_Cuza [accesat 19.05.2015]

ZBUCHEA, Alexandra. Muzeul focus: cum să cunoaștem mai bine vizitatorii muzeelor. București: Colias, 2008. p4. http://www.slideshare.net/ghenador/volum-mf-final?qid=913034cf-e599-475a-8d83-c09ae08416ed&v=qf1&b=&from_search=37 [accesat 19.05.2015]

ILUSTRAȚIA 1.

Harta secției de etnografie, parte a Complexului Muzeal Vrancea. Sursă foto HUȚANU Dumitru. Secția de etnografie. Focșani: Prest Grup International. 7-8p.

ILUSTRAȚIA 2.

Muzeul Unirii din Focșani, amplasat pe adresa Str. Cuza Vodă nr. 21, Focșani, Vrancea. Sursă foto: Muzeul Unirii Focșani http://focsani.ro/place/muzeul-unirii/ [accesat 19 mai 2015]

ILUSTRAȚIA 3.

Interior al primei săli a Muzeul Unirii Focșani. Sursă foto: Muzeul Unirii Focșani http://focsani.ro/place/muzeul-unirii/ [accesat 19 mai 2015]

ILUSTRAȚIA 4.

Momentul când a fost inaugurată Borna de Hotar în Piața Munteni. Sursă foto: http://www.vrancea.djc.ro/Public/ObiectiveCulturaleImg.aspx?ID=6075 [accesat 19 mai 2015]