Modalitati de Manifestare ale Componentelor Logistice la Nivelul Unei Unitati Militare

CUPRINS

1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND LOGISTICA ȘI COMPONENTELE LOGISTICII………………………………………………………………………………..….3

2. EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE INSPECȚII TEHNICE PERIODICE……………………6

2.1. Planificarea activității de diagnosticare. Înscrierea inspecțiilor tehnice periodice în „Planul anual de mentenanță”……………………………………………………………………………………7

2.2. Executarea inspecțiilor tehnice……………………………………………………………………..9

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………….10

Anexa 1…………………………………………………………………………………………………………………….11

Anexa 2…………………………………………………………………………………………………………………….13

Anexa 3…………………………………………………………………………………………………………………….15

ASPECTE TEORETICE PRVIND LOGISTICA ȘI COMPONENTELE LOGISTICII

Termenul de „logisitică” utilizat pentru prima dată în domeniul militar, era considerată o ramură a artei războiului care se ocupă de mișcarea și aprovizionarea trupelor. Acest concept a evoluat din nevoia forțelor militare de a se aproviziona în timpul războaielor.

Logistica trupelor, parte componentă a logisticii sistemului național de apărare, constituie un factor hotărâtor pentru realizarea scopului acțiunilor militare și pentru îndeplinirea misiunilor ce revin forțelor participante și are următoarele elemente componente:

aprovizionarea;

mișcarea și transportul;

mentenanța;

asistența medicală;

seviciile de campanie;

infrastructura;

contractarea, sprijinul natiunii-gazda.

Aprovizionarea este parte componentă a logisticii trupelor si cuprinde totalitatea activităților ce se desfășoară pentru stabilirea necesarului, lansarea cererii, desfășurarea procedurilor de achiziții, recepția, gestionarea, depozitarea, distribuția și scoaterea din funcțiune a bunurilor materiale necesare pentru dotarea și susținerea forțelor, pe timpul generării, ducerii operațiilor și regenerării acestora.

Stocul reprezintă cantitatea de produse și materiale, din toate clasele de materiale, care se realizează din timp de pace, necesară pentru susținerea acțiunilor militare, în situații de criză sau la război, în scopul asigurării unităților luptătoare cu materialele necesare, până la mobilizarea economiei nationale, trecerea la producția de război și stabilizarea fluxului de aprovizionare din surse economice sau import.

Acesta se păstrează la nivelul diferitelor eșaloane și se clasifică în:

a) stocul trupelor;

b) stocul operativ;

c) stocul strategic.

Stocul trupelor reprezintă cantitatea de produse și materiale prevăzută în normative să existe asupra luptătorului, piesei, autovehiculului, utilajului etc., necesare ducerii acțiunilor de luptă pentru 7 zile.

Stocul operativ reprezintă cantitatea de produse și materiale prevăzută să existe în depozitele Comandamentului logistic întrunit, pentru susținerea acțiunilor de luptă pentru 23 de zile.

Stocul strategic reprezintă cantitatea de produse și materiale prevăzută să existe în:

a) depozitele Comandamentului logistic întrunit, în cuantum de 10% din valoarea integrală a stocului operativ, la principalele produse prevăzute de norme;

b) depozitele Comandamentului comunicațiilor și informaticii, în cuantum de 15% din principalele echipamente/sisteme de comunicații și informatică, utilizate la nivel strategic pe timp de pace.

Produsele și materialele constituite în stocuri se stabilesc pe clase, similare celor folosite în documentele Organizației Tratatului Atlanticului de Nord/North Atlantic Treaty Organisation – NATO, după cum urmează:

a) clasa I: elemente de subzistență: hrană, apă etc.;

b) clasa a II-a: elemente de echipament, armamente, utilaje, piese de schimb, vehicule etc.;

c) clasa a III-a și a III-a A: carburanți, inclusiv de aviație, uleiuri si lubrifianți/Petroleum, Oil and Lubricants – POL;

d) clasa a IV-a: elemente de construcții, materiale din această categorie;

e) clasa a V-a: muniții, rachete, explozivi și agenți chimici de toate tipurile.

2) Mișcarea și transportul cuprind totalitatea activităților desfășurate pentru dislocarea, susținerea și redislocarea forțelor, precum și pentru executarea deplasării acestora în cadrul operațiilor întrunite.

În funcție de perioada de desfășurare, locul și felul operației se execută următoarele tipuri de transporturi:

a) pentru ridicarea capacității operaționale a unităților și marilor unităti;

b) pentru mobilizare;

c) pentru dislocarea/redislocarea forțelor la nivel strategic și operativ;

d) pentru aprovizionare și completare cu tehnică, materiale și echipamente;

e) de evacuare;

f) de dispersare sau regrupare;

g) false.

Principiul de bază în executarea transporturilor constă în utilizarea de către eșalonul superior a mijloacelor de transport din organică în folosul eșaloanelor subordonate.

La ordinul comandantului/șefului eșalonului superior, eșaloanele subordonate execută transportul tehnicii, materialelor și echipamentelor cu mijloace proprii.

Pentru executarea transporturilor se utilizează mijloacele de transport auto, aeriene, navale și de cale ferată:

a) din organica unităților și marilor unități;

b) aparținând operatorilor de transport civili contractati;

c) rechiziționate.

3) Sistemul de mentenanță reprezintă totalitatea principiilor, regulilor, resurselor umane, materiale și financiare, interdependente între ele și care formează un tot unitar, destinat desfășurării tuturor acțiunilor întreprinse pentru a menține și restabili echipamentele tehnice la caracteristicile tehnice specifice de funcționare.

Totalitatea pieselor de schimb și materialelor care asigură nevoile acțiunilor de mentenanță, pentru o anumită perioadă de timp sau misiune și pentru un anumit număr de produse, constituie stocul normat, exprimat în loturi de piese de schimb.

În funcție de starea tehnicii și momentul efectuării lucrărilor, conceptul de mentenanță se redefinește prin două componente:

a) mentenanță preventivă;

b) mentenanță corectivă.

Mentenanța preventivă cuprinde un ansamblu de activități întreprinse pentru menținerea sistemelor tehnicii în condiții normale de funcționare, prin înlocuirea sistematică a elementelor și executarea unor lucrări de revizie periodică, reglaj, diagnosticare și control, planificate la intervale stabilite în funcție de durata de utilizare.

Mentenanța corectivă cuprinde activități desfășurate pentru restabilirea capacității normale de functâționare a sistemelor defecte, cum ar fi reparațiile de mică, medie sau mare amploare, care au ca scop repunerea în stare de funcționare a tehnicii defecte și/sau deteriorate, ca urmare a uzurii normale sau participării la operații întrunite; astfel de activități de mentenanță cuprind operații, cum sunt testarea/diagnoza, localizarea și remedierea defecțiunilor prin înlocuirea sau repararea elementelor defecte, verificarea și executarea reglajelor.

Complexitatea lucrărilor, durata de imobilizare a tehnicii, dotarea cu echipamente, aparatură și utilaje, calificarea personalului și condițiile de lucru determină structurarea sistemului de mentenanță pe următoarele niveluri:

a) nivelul de bază – cuprinde intervențiile de mentenanță preventive și corective, cu imobilizări ale tehnicii, de scurtă durată: control tehnic înaintea misiunii, control tehnic pe parcurs, întrețineri tehnice curente, întrețineri tehnice și inspecții periodice, revizii, reparații;

b) nivelul intermediar – cuprinde intervențiile de mentenanță preventive și corective, cu imobilizări ale tehnicii, pe durată medie de timp: testare, clasificare operațională, revizii, reparare;

c) nivelul general – cuprinde intervențiile de mentenanță preventive și corective, cu imobilizări ale tehnicii, pe durată de timp relativ mare.

Reparațiile se execută în funcție de tipul tehnicii, gradul de uzură și volumul de manoperă, astfel:

a) reparații curente și de complexitate redusă – RC;

b) reparații de complexitate medie – RM;

c) reparații de complexitate ridicată – RR.

În urma diagnosticării efectuate și în funcție de importanța și specificul tehnicii, comandanții unităților, la propunerea șefilor structurilor logistice subordonate, decid reparația în unitate, solicită sprijin de mentenanță de la eșaloanele superioare sau apelează la serviciile operatorilor economici specializați.

4) Asistența medicalăal personalului participant la operatia intrunita consta in asigurarea de servicii de medicina preventiva si curativa, servicii stomatologice, reaprovizionarea cu medicamente, sange, materiale medicale, protectia medicala impotriva armelor chimice, biologice, radioactive si nucleare-CBRN, precum si evacuarea medicala a ranitilor si bolnavilor, pentru a reduce la minimum, pe cat posibil, pierderile de forte umane din cauza ranirilor si imbolnavirilor si intoarcerea la datorie a acestora.

5) Infrastructura cuprinde obiectivele și facilitățile necesare conducerii, cartiruirii/cazării, adăpostirii, depozitării, deplasării, protecției forțelor și populației civile, bunurilor materiale și valorilor patrimoniului cultural național, asistenței medicale, asigurării cu apă potabilă etc.

La nivel strategic funcția de infrastructură este legată de asigurarea pe termen lung a dotărilor necesare antrenamentului forțelor sau pentru implementarea planurilor operaționale.

La nivel operativ funcția de infrastructură este mai mult legată de asigurarea, exploatarea și întreținerea infrastructurii necesare pentru operații viitoare și/sau în derulare.

În funcție de operație, infrastructura necesară constă în porturi, aeroporturi, căi ferate și gări, instalații de depozitare, axe de aprovizionare-evacuare, mijloace de adăpostire și utilități; identificarea din timp a cerințelor de infrastructură și pregătirea acesteia au o influență majoră asupra operațiilor ulterioare.

Recunoașterea trebuie să aibă în vedere infrastructura existentă și resursele locale disponibile privind construcția, întretinerea și exploatarea clădirilor.

Prioritate trebuie acordată acelor construcții destinate instalării punctelor de comandă și de debarcare, zonelor de staționare și de adunare, precum și căilor de comunicație care le leagă; în plus, la recunoaștere se urmăresc toate celelalte elemente de infrastructură solicitate de comandant sau de statul major.

După recunoaștere se întocmește o situație a capacităților și o listă cu noile proiecte, precum și măsurile recomandate a fi luate pentru pregătirea teatrului de operații; în listă se include finanțarea necesară și adaptarea structurii echipamentului trupelor de geniu pentru a fi în măsură să rezolve situațiile concrete depistate pe timpul recunoașterilor.

România are o infrastructură publică de transport ce cuprinde drumuri, căi ferate, căi navigabile, canale navigabile, porturi maritime și fluviale, aeroporturi, care asigură realizarea conectării tuturor zonelor la rețeaua națională și la sistemele internaționale de transport.

Dintre acestea, organele de conducere logistică, în colaborare cu celelalte compartimente ale comandamentului, aleg pe cele din fâșia de acțiune, orientate convenabil, pe direcțiile cele mai scurte, ferite de observarea inamicului și în afara razei de acțiune a sistemului de foc al acestuia, urmărind să aibă cât mai puține puncte obligate de trecere și să nu necesite lucrări de amploare pentru reparare și întreținere.

Folosirea infrastructurii de transport se aprobă de comandant la propunerea șefului logisticii.

2. EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE INSPECȚII TEHNICE PERIODICE

Vehiculele rutiere din înzestrarea Armatei României pot circula și pot fi utilizate pe drumurile publice din România numai dacă starea lor tehnică este conformă cu reglementările naționale și specifice privind siguranța rutieră, protecția mediului și categoria de folosință conform destinației.

Pentru admiterea sau menținerea în circulație pe drumurile publice, autovehiculele și remorcile din înzestrarea Armatei României se supun controlului în cadrul inspecțiilor tehnice periodice, astfel:

Autoturismele de la grupa „transport”, microbuzele, autobuzele, și autovehiculele pentru învățarea conducerii auto – la 6 luni;

Autocamioanele, autobasculantele, autospecialele și autotractoarele având masa totală maximă autorizată mai mare de 3500 kg – la 1 an;

Remorcile și semiremorcile având masa totală maximă autorizată mai mare de 3500 kg – la 1 an; cele cu masa totală maximă autorizată sub 3500 kg – 2 ani;

Tractoarele rutiere – la 1 an;

Autocamioanele și autospecialele având masa totală maximă autorizată care nu depășește 3500 kg – la 2 ani;

Motocicletele și motoretele – la 2 ani;

Autoturismele de la grupa „campanie” – la 2 ani;

Tehnica blindată pe șenile și derivatele acesteia, precum și tractoarele pe șenile – la 2 ani;

Transportoarele blindate pe roți – la 1 an.

De asemenea, se supun inspecției tehnice, înainte de a fi repuse în circulație, autovehiculele și remorcile reparate, dacă au suferit avarii grave de natură să afecteze siguranța circulației.

Vehiculele înregistrate la nivelul Ministerului Apărării Naționale efectuează inspecția tehnică periodică în stații proprii, dotate potrivit prevederilor în vigoare, iar cele înmatriculate în stații autorizate, potrivit legii.

În funcție de categorie, destinație și masa totală autorizată, vehiculele ce vor fi supuse inspecției tehnice periodice sunt grupate în patru clase de inspecție, astfel:

Clasa I: mopede, motociclete și remorcile acestora;

Clasa a II-a: vehicule rutiere cu masa totală maximă autorizată până la 3500 kg inclusiv, cu excepția mopedelor, motocicletelor și remorcile acestora;

Clasa a III-a: vehicule rutiere cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3500 kg;

Clasa a IV-a: vehicule blindate pe roți și șenile.

Termenul pentru efectuarea primei inspecții tehnice periodice se calculează de la data înregistrării/înmatriculării, iar pentru următoarea inspecție, de la data celei precedente.

Autoturismele de la grupa, „transport”, microbuzele, autobuzele, și autovehiculele pentru învățarea conducerii auto, sunt supuse primei inspecții tehnice după un an, dacă la data înregistrării/înmatriculării au fost noi.

La autovehiculele și remorcile aflate la stocul de mobilizare, inspecția tehnică se execută o dată cu derularea operațiunilor de conservare/reconservare a acestora. La vehiculele de teren detașate de la grupa, „campanie” la grupa „transport” se execută inspecția tehnică periodică în conformitate cu procedurile stabilite pentru vehiculele care aparțin grupei „transport”.

2.1. Planificarea activității de diagnosticare. Înscrierea inspecțiilor tehnice periodice în „Planul anual de mentenanță”

Unitățile care au statul de organizare nu au prevăzut personal de specialitate, execută inspecția tehnică a vehiculelor la unitățile stabilite de către structurile centrale, statele majore ale categoriilor de forțe ale armatei, comandamentele de mari unități/unități pentru unitățile din subordine, prin arondare în asistență tehnică.

Unitățile care execută inspecția tehnică planifică efectuarea acesteia și pentru vehiculele unităților aflate în asistență tehnică, de comun acord cu comandanți/șefii acestora, conform periodicității stabilite la art. 1, alin. (1) din prezentele instrucțiuni.

Datele executării inspecției tehnice, în unitate, se stabilesc, pentru anul următor, până la data de 10 decembrie a fiecărui an și se nominalizează în planurile anuale de mentenanță, pe subunități și numere/serii de înmatriculare/înregistrare. La plutoanele, companiile, batalioanele și centrele de mentenanță, datele executării inspecțiilor tehnice se stabilesc numeric, pe tipuri, mărci de autovehicule și unități/subunități în programele anuale/lunare de producție, într-un capitol separat intitulat „Inspecții tehnice”.

Până la data de 15 decembrie a fiecărui an, unitățile care execută inspecția tehnică comunică, în scris, unităților cărora le acordă asistență tehnică, datele planificate pentru efectuarea verificărilor la vehiculele acestora, pentru anul care urmează.

În funcție de evoluția caracteristicilor tehnice ale vehiculelor și nivelul parametrilor care trebuie măsurați, directorii de program pot dispune măsuri de achiziționare a unor laboratoare mobile de efectuare a inspecțiilor tehnice, cu respectarea prevederilor legislației referitoare la achiziția de bunuri și servicii.

De executarea la timp a inspecțiilor tehnice răspund comandanții/șefii unităților, ofițerii specialiști din compartimentul logisitc/similar și comandanții de subunități pentru vehiculele din înzestrarea unităților pe care le au în primire sau pentru care răspund.

Cu avizul directorilor de program/șefilor categoriilor de forțe ale armatei, ordonatorilor de credite, după caz, în limita fondurilor alocate și a priorităților stabilite, comandanții unităților pot dispune executarea inspecțiilor tehnice la agenți economici autorizați, cu respectarea prevederilor regulamentare privind achiziția bunurilor și serviciilor.

Structurile logisitice de la nivelul directorilor de program dispun măsurile necesare pentru elaborarea procedurilor privind executarea practică a înspecției tehnice pentru fiecare tip de tehnică în parte. Procedurile constau, de regulă, în succesiunea operațiilor tehnologice de verficare.

Principalele categorii de operații care se execută la vehiculele în cadrul inspecției tehnice și metodele de control se stabilesc în „Fișa cu verificările care se execută în cadrul inspecției tehnice periodice la vehicule”.

Parametrii care trebuie realizați sunt prevăzuți în manualele, notițele tehnice, normativele și instrucțiunile specifice fiecărui tip și marcă de vehicul.

După elaborare, procedurile se omologhează și se aprobă de către directorii de program, cu avizul Direcției Logistice/Statul Major General. Norma de timp pentru efectuarea inspecției tehnice se stabilește prin procedura de lucru în funcție de complexitatea operațiilor, reglajelor și verificărilor prevăzute, fiind la 1-2 ore pentru automobilele fără remorci, 2-2,5 ore pentru automobilele cu remorci și de 3-4 ore pentru tehnica blindată și tractoarele pe șenile.

Comandanții de subunități și personalul care încadrează vehiculele răspund pentru prezentarea acestora la inspecția tehnică, la datele planificate. Vehiculele trebuie să fie echipate complet și curate, mai ales caroseria, ansamblurile și subansamblurile care urmează a fi verificate. Totodată, înainte de efectuarea inspecției tehnice se execută, conform documentației tehnice, completarea fluidelor de lucru și se prelucrează, cu personalul implicat în executarea operațiunilor de verificare, normele de tehnică și securitatea muncii, potrivit prevederilor actelor normative în vigoare.

În intervalul dintre două inspecții tehnice unitatea deținătoare a vehiculului rutier are obligația de a asigura menținerea acestuia într-o stare tehncă corespunzătoare, astfel încât să se încadreze în normele tehnice privind siguranța circulației rutiere, protecția mediului și categoria de folosință conform destinației.

2.2. Executarea inspecțiilor tehnice

În urma executării inspecției tehnice, indiferent dacă are loc la structura militară sau la agent economic abilitat, rezultatele se consemnează, de către responsabilul numit prin ordin de zi pe unitate, în „Registrul de evidență a inspecțiilor tehnice periodice efectuate la vehicule”. La completarea datelor în registru se va avea în vedere:

Dacă vehiculul corespunde condițiilor tehnice, persoana care a ralizat inspecția tehnică consemnează acest lucru în registrul de evidență a inspecțiilor tehnice efectuate la vehicule, precizând anul și luna când urmează să fie executată următoarea inspecție tehnică, semnând despre aceasta;

La vehiculele cărora li s-au executat reparații de nivel 2, 3 și revizii la autoșasiu, în situația în care după executarea recepției prin probe de rulaj nu se constată defecțiuni, se consideră că acesta corespunde cerințelor impuse pentru executarea inspecției tehnice, consemnându-se obligatoriu despre aceasta în documente, de către unitatea reparatoare;

În baza datelor înscrise în registrul de evidență a efectuării inspecțiilor tehnice pentru a circula pe drumurile publice se înscriu în ordinul de zi pe unitate. Executarea inspecției tehnice periodice se consemnează și în documentele autovehiculului, sub semnătura șefului logisticii/similar, astfel: în certificatul de înregistrare pentru automobile, tractoare rutiere, motociclete, motorete și remorci, se completează datele necesare, iar la rubrica „Ștampila unității” se menționează anul, luna și ziua inspecției tehnice; în cartea tehnică a echipamentului – pentru tehnica de blindate și tractoare de artilerie, la capitolul „observații speciale” – se înscrie formula: „În baza O.Z.U. nr. … din… autovehiculul/remorca a fost inspectat/ă tehnic și corespunde pentru a circula pe drumurile publice. Următoarea inspecție tehnică se va executa în anul… luna…. ziua….”.

Dacă starea tehnică nu corespunde normelor prescrise, persoana care a efectuat inspecția tehnică consemnează situația în registrul de evidență a efectuării inspecțiilor tehnice la vehicule, specifică defecțiunea/defecțiunile, iar la rubrica „Observații” menționează termenul de remediere, care poate fi imediat sau în maxim 30 de zile.

Atunci când se constată defecțiuni majore la agregatele, sistemele sau instalațiile vehiculelor, care pun în pericol siguranța rutieră, se informează unitatea deținătoare, care ia măsuri de introducere în reparație sau, după caz, de întocmire a documentelor legale de scoatere din funcțiune și valorificare.

Dacă defecțiunile au fost înlăturate în 30 de zile, verificarea se execută numai la sistemele sau organele la care acestea s-au constatat și se procedează potrivit prevederilor de la lit. a, a prezentului articol.

În situația depășirii termenului de 30 de zile, se execută în totalitate operațiunile prevăzute cu ocazia inspecției tehnice.

La unitatea/marea unitate cu parc propriu, registrul de evidență a inspecțiilor tehnice efectuate la vehicule se păstrează la șeful comparimentului logisitic/similar, iar la unitățile cu specific de mentenanță la șefii compartimentelor plan-producție.

Se interzice ieșirea în cursă a vehiculelor care nu au executat inspecția tehnică la temenele prevăzute în prezentele instrucțiuni. Este interzisă executarea inspecției tehnice de către personal neautorizat sau de către alte structuri neautorizate.

BIBLIOGRAFIE

Monitorul Oficial, Partea I nr. 353 din 07/05/2008, Ordin nr. 36/2008 pentru aprobarea Regulamentului logisticii operatiilor intrunite;

Dumitru Iancu, Managementul organizatiei militare-elemente fundamentale, Editura Academiei Fortelor Terestre ,,Nicolae Balcescu”, Sibiu, 2013;

Regulamentul logisticii acțiunilor militare, București, 1999.

Anexa nr. 1

LISTA

CU AMENAJĂRILE ȘI DOTĂRILE NECESARE

STAȚIEI DE INSPECȚIE TEHNICĂ

Stația de inspecție tehnică trebuie amenajată și dotată cu următoarele:

Canal de vizitare (cu adâncime corespunzătoare) cu instalație de iluminare, prevăzut cu cric pentru suspendarea punții (corespunzător clasei de inspecție tehnică periodică) sau cu platforme culisante pentru verificarea jocurilor, cu următoarele caracteristici:

Pentru clasa a II-a de inspecție tehnică – să permită minimum 4 mișcări liniare;

Pentru clasa a III-a de inspecție tehnică – să permită minimum 4 mișcări pe două direcții perpendiculare, în plan orizontal, una din direcții fiind paralelă cu axa longitudinală a vehiculului, cu condiția ca fiecare platformă să poată executa mișcările independent de cealaltă sau ca mișcările paralele între cele două platforme să poată fi executate în fază și în opoziție de fază, pe rând.

Pentru clasa a II-a de inspecție tehnică în locul canalului de vizitare se admite un elevator.

Dotarea cu platforme culisante pentru verificarea jocurilor este obligatorie pentru clasa a III-a de inspecție tehnică.

Insalație pentru evacuarea forțată a gazelor arse;

Lampă portabilă de 12 V sau 24 V.

Stația de inspecție tehnică trebuie dotată cu următoarea aparatură:

Stand de frânare cu role (corespunzător clasei de inspecție tehnică).

Analizator de gaze.

Opacimetru pentru stațiile ce efectuează inspecția tehnică la autovehiculele cu motoare cu aprindere prin comprimare.

Aparat de control al farurilor prevăzut cu nivelă.

Dispozitiv de măsurare a presiunii în pneuri, cu o precizie de + 0,25 atm.

Dispozitiv de măsurare a adâncimii profilului pneurilor, cu o precizie de 0,1 mm.

Cântar pentru măsurarea maselor (independent sau integrat în cadrul standului de frânare), cu o precizie de minimum ± 2% din valoarea măsurată. Cântarul trebuie să fie conectat la același calculator ca și standul de frânare cu role.

Dispozitiv pentru verificarea suspensiei pentru clasa a II-a de inspecție tehnică.

Decelerometru cu compensare și înregistrare a datelor pentru verificarea eficacității sistemului de frânare prin probe funcționale în parcurs.

Dispozitiv de simulare a forței de împingere la proțapul remorcii sau dispozitiv de ancorare dotat cu întinzător pentru stațiile ce efectuează inspecția tehnică la remorcile cu sistem de frânare cu acționare prin inerție.

Dispozitiv de ancorare dotat cu întinzător pentru stațiile ce efectuează inspecție tehnică periodică la tractoare (cu excepția stațiilor dotate cu decelerometru).

Calculator pentru evidența inspecțiilor tehnice periodice.

Anexa nr. 2

APARATURA DE DIAGNOSTICARE

UTILIZATĂ ÎN STABILIREA STĂRII TEHNICE A AUTOMOBILELOR

Diagnosticarea motorului:

Diagnosticarea grupului piston – cilindru:

Compresometru;

Manometru comparator;

Debimetru;

Stetoscop;

Aparat pentru verificarea stării tehnice a grupului piston – cilindru prin măsurarea căderii de presiune în timp;

Aparat pentru verificarea stării tehnice a grupului piston – cilindru prin măsurarea pierderilor de aer, în procente;

Aparat pentru măsurarea diferenței de putere la scoaterea succesivă din funcțiune a câte un cilindru;

Diagnosticarea sistemului de alimentare cu combustibil (la m.a.c.):

Aparat pentru verificarea injectoarelor (tip SUPER și MC-50);

Fummetrul (tip NC-112, BOSCH EFAW, gravimetric HARTRIDGE, I.A.U.C., D-400, SMOKEMETER-HOFMANN);

Dispozitivul tip 383, pentru verificarea etanseității sistemului de alimentare cu combustibil a motoarelor Diesel;

Aparat pentru verificarea pompelor de benzină (de tip NIIAT, AM);

Aparat pentru măsurarea consumului de combustibil (de tip MGA „Petromata” MK-111, tip AM cu roata a cincea).

Diagnosticarea sistemului de ungere:

Aparat Conradson;

Cromatosop.

Diagnosticarea sistemului de răcire:

Dispozitiv pentru verificarea etanșeității sistemului de răcire;

Dispozitiv pentru verificarea supapei abur – aer;

Trusa pentru determinarea temperaturii de congelare a lichidului antigel;

Aparat pentru verificarea lichidului antigel, tip AM.

Diagnosticarea transmisiei:

Dispozitiv pentru verificarea cursei libere a pedalei ambreiajului;

Instrumente pentru măsurarea jocurilor.

Diagnosticarea propulsiei:

dispozitiv pentru măsurarea uzurii pneurilor;

aparat pentru verificarea umflării pneurilor si reglarea presiunii acestora (tip HP-1121);

trusa de calibre trece/nu trece pentru măsurarea uzurii roții motrice.

Diagnosticarea mecanismului de direcție:

Dispozitiv pentru verificarea jocului unghiular al volanului;

Aparate mecanice pentru verificarea geometriei rotilor de direcție (de tip GARO, CG-3 Precizia);

Dispozitiv pentru măsurarea unghiurilor de virare;

Aparat optic pentru verificarea geometriei roților de direcție BEM-665 PL;

Tija telescopică pentru verificarea convergenței roților;

Complet pentru verificarea direcției la autovehiculele, tip COVED;

Aparat pentru determinarea efortului la volan.

Diagnosticarea sistemului de frânare la autovehiculele pe roți:

Decelerometru( de tip cu prismă, NIIAT-571, cu lichid, electronic model 1135);

Decelerograf (tip Dr. GUNTER – LANGE).

Diagnosticarea instalației electrice:

Aparat pentru diagnosticarea instalației electrice de pe autovehicule tip KP6/24;

Aparat universal pentru verificarea instalației electrice tip NIIAT E-5;

Aparat pentru curățirea și verificarea bujiilor;

Pistol stroboscopic;

Aparat pentru măsurarea tensiunilor, intensităților și rezistențelor electrice.MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE Anexa nr. 3

UNITATEA MILITARĂ Nr………………

AUTORIZAȚIE

Nr. ______________ din ________________

(MODEL)

Se autorizează (gradul, numele și prenumele)…………. Din U.M…………… să execute inspecție tehnică periodică, în anul……… la următoarele tipuri și mărci de autovehicule………………

Autorizația s-a eliberat în urma absolvirii cursului de pregătire organizat la U.M…………. și a rezultatelor consemnate în O.Z.U. nr………….. din……………

COMANDANTUL UNITĂȚII MILITARE 0………….