Migratia Factor de Risc la Adresa Securitatii

CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

Influența fenomenului migrației asupra securității este evidentă atât în plan național, cât și în plan internațional. Pe de o parte, migrația poate fi rezultatul manifestării anumitor amenințări la adresa securității societății, pe de altă parte, aceasta poate fi o sursă de riscuri, atunci când nu este controlată. Securitatea nu înseamnă doar integritate teritorială, ci și dezvoltare umană durabilă, ceea ce presupune o gestionare corespunzătoare a mobilității teritoriale a populației.

Migrația, cauză și efect al globalizării, nu este un fenomen nou, dar amploarea lui este în creștere și tiparele sale au început să se modifice. Acest proces are efecte pozitive sau negative, măsurabile sau mai puțin sesizabile, pe termen scurt sau pe termen lung, în funcție de cauzele generatoare și de condițiile socio-economice din țările implicate. Influența migrației este resimțită atât de țările sursă, de țările de destinație, cât și de migranți. Dacă inițial deplasările ilegale de persoane aveau ca motivație dorința oamenilor, aflați în zone de conflict sau în țări sărace, de a ajunge în locuri liniștite și cu un nivel de trai mai ridicat, ulterior scopurile au început să se interfereze cu obiective ale crimei organizate.

Migrația pe teritoriul României este o realitate obișnuită a vieții cotidiene, care produce schimbări vizibile la nivel economic, politic, social, cultural și religios. Pentru a înțelege și controla migrația, se impune cunoașterea cauzelor, consecințelor și tendințelor sale.

CAPITOLUL 1. DIMENSIUNILE NOȚIUNII DE SECURITATE

Abraham Maslow a realizat piramida trebuințelor fundamentale prin ierarhizarea nevoilor umane pe cinci nivele, astfel: necesități de subzistență, necesități de securitate, necesități de dragoste și acceptare, necesități de statut social și necesități de autoactualizare. Nevoile cele mai puternice au fost așezate la baza piramidei trebuințelor, iar nevoile specifice individului, au fost așezate spre vârful acesteia. Din această structurare rezultă că ființa umană are mare nevoie de siguranță împotriva factorilor distructivi. După satisfacerea nevoilor biologice, oamenii se preocupă de securitatea lor.

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, securitatea este „faptul de a fi la adăpost de orice pericol, un sentiment de încredere și de liniște, pe care îl dă cuiva absența oricărui pericol”.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 51 din 29 iulie 1991, „prin securitatea națională a României se înțelege starea de legalitate, de echilibru și de stabilitate socială, economică și politică necesară existenței și dezvoltării statului național român ca stat suveran, unitar, independent și indivizibil, menținerii ordinii de drept, precum și a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, potrivit principiilor și normelor democratice statornicite prin Constituție”.

“Securitatea națională reprezintă condiția fundamentală a existenței națiunii și a statului român și un obiectiv fundamental al guvernării; ea are ca domeniu de referință valorile, interesele și obiectivele naționale. Securitatea națională este un drept imprescriptibil, care derivă din suveranitatea deplină a poporului, se fundamentează pe ordinea constituțională și se înfăptuiește în contextul construcției europene, cooperării euroatlantice și al evoluțiilor globale.”

Doctrina națională a informațiilor pentru securitate definește securitatea națională drept „starea națiunii, a comunităților sociale, a cetățenilor și a statului, fundamentată pe prosperitate economică, legalitate, echilibru și stabilitate socio-politică, exprimată prin ordinea de drept și asigurată prin acțiuni de natură economică, politică, socială, juridică, militară, informațională și de altă natură, în scopul exercitării neîngrădite a drepturilor și libertăților cetățenești, manifestarea deplină a libertății de decizie și de acțiune a statului, a atributelor sale fundamentale și a calității de subiect de drept internațional”.

“Astfel, securitatea națională reprezintă ansamblul măsurilor politico-diplomatice, economice, militare, ecologice și de altă natură care asigură statului independența și suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea internă constituțională și propriul sistem de valori. Așa se și explică utilizarea frecventă a unor noțiuni precum: securitatea economică (sistemul financiar-bancar, resursele energetice, sectorul industrial, agricultura, alimentația, comerțul etc.); securitatea politică (stabilitatea sistemului constituțional și a statului de drept, dar și protecția fizică a personalităților publice); securitatea socială (echilibrul și relațiile dintre grupuri, precum și sistemul de protecție socială); securitatea ecologică (prevenirea catastrofelor de orice tip); securitatea informatică (protejarea sistemelor informatice și a rețelelor de telecomunicații); securitatea informațională („starea de protecție a necesităților de natură informațională ale individului, societății și statului, care să permită asigurarea satisfacerii acestora și evoluția lor progresivă, independent de prezența amenințărilor de natură informațională, interne și externe”); securitatea alimentară (sistem de protecție și control, ce vizează sănătatea consumatorilor, asupra materiilor prime, practicilor agricole și activităților de prelucrare alimentară); securitatea culturală (prevenirea poluării mediului cultural cu elemente de subcultură sau intruziune culturală); securitatea militară (tot ceea ce ține de domeniul forțelor armate).”

CAPITOLUL 2. MIGRAȚIA ȘI INFLUENȚELE EI

ASUPRA DIMENSIUNILOR SECURITĂȚII

„În sens larg, migrația este procesul de permutare teritorială a persoanelor, însoțită de schimbarea locului de trai, iar, din punct de vedere internațional, este schimbarea locului de trai a persoanelor ori a grupurilor de persoane aparte, indiferent de motivația deciziei.”

Migrația determină securitatea națională și este, totodată, un efect al mediului de securitate. Acest fenomen, compus din emigrare și imigrare, influențează dimensiunile securității.

În relația cu securitatea demografică, migrația influențează pozitiv țările receptoare, întrucât imigranții, majoritar tineri, contribuie atât la creșterea numărului populației, cât și la scăderea vârstei medii. Pe de altă parte, țările donatoare se confruntă cu o scădere a numărului populației și o îmbătrânire a acesteia.

Corelată cu dimensiunea politică, migrația poate fi determinată de declanșarea unor revoluții sau războaie civile. La rândul lor, refugiații pot organiza mișcări politice de opoziție sau teroriste, punând în pericol securitatea militară a țării gazdă și înrăutățind relațiile acesteia cu țara lor de origine.

Cât privește securitatea ecologică, migrația poate fi declanșată de diverse calamități naturale, și, totodată, poate influența negativ calitatea mediului.

Migrația are impact asupra securității sociale, prin creșterea diversității etnoculturale și religioase, determinând apariția unor situații tensionate. Totodată, migrația ilegală, cu preponderență, este cea care crește criminalitatea țărilor gazdă. În privința securității psihosociale, migrația înseamnă un risc pentru cultura și valorile de bază ale unui stat gazdă, dar și destrămarea familiilor și traumatizarea psihică a copiilor, lăsați în îngrijire diferitelor persoane.

Influența pozitivă asupra securității economice se manifestă prin dezvoltarea pieței muncii, iar influența negativă prin: implementarea ieftină a tehnologiilor din cauza forței de muncă ieftine, ieșirea din țară a veniturilor imigranților, cheltuielile publice privind programele de adaptare a imigranților, favorizarea economiei subterane și a corupției și dependența de forță de muncă străină în unele sectoare. Pe de o parte, în țările gazdă, migrația scade nivelul șomajului, pe de altă parte țările donatoare pierd specialiști de înaltă calificare. Emigrarea persoanelor active economic duce la distrugerea treptată a sistemului de asigurări sociale, inclusiv a fondului de pensii. Fluxurile financiare provenite de la migranți sunt cele care duc la creșterea nivelului de trai.

CAPITOLUL 3. MIGRAȚIA ILEGALĂ ȘI CRIMA ORGANIZATĂ

Crima organizată constituie unul dintre cele mai grave fenomene cu care se confruntă, în prezent, comunitatea internațională. În ultima perioadă de timp, rețelele de traficare a migranților dovedesc o abilitate sporită în dejucarea controalelor de frontieră și acționează cu filiere transnaționale. Majoritatea statelor cooperează pentru stoparea și combaterea migrației ilegale.

Migrația ilegală, determinată, în principal, de sărăcie, a favorizat organizarea unor persoane în filiere și rețele de traficanți, cu o structură bine pusă la punct. Aceste persoane oferă toate serviciile necesare migrației ilegale: trecerea frauduloasă a frontierelor, mijloacele de transport, cazare și consiliere. Migrația ilegală presupune parcurgerea următoarelor etape:

racolarea celor care doresc să emigreze și care dețin sumele pretinse de traficanți;

deplasarea în țările de tranzit;

gruparea și găzduirea temporară pe teritoriul țărilor de tranzit a migranților ilegali;

stabilirea direcțiilor de deplasare și a mijloacelor de transport necesare;

traversarea celorlalte țări de tranzit;

intrarea și instalarea în țara de destinație;

studierea modului de acțiune a organelor de control la frontieră;

coruperea organelor din punctele de frontieră;

folosirea abuzivă a dreptului și legislației privind statutul refugiaților.

Migrația ilegală este o afacere rentabilă, folosită și pentru traficul de droguri, armament, prostituție și spălare de bani. Creșterea fenomenului migraționist a determinat dezvoltarea unor importante rețele de tip mafiot bine organizate și structurate, care își au sediile în țările de origine ale imigranților, cu filiale în țările prin care aceștia sunt tranzitați.

Obiectivele unui stat, în lupta cu migrația ilegală, ar trebui să fie:

reducerea vulnerabilității societății la infiltrarea organizațiilor internaționale;

reducerea posibilităților de acumulare și folosire a profiturilor obținute din activități ilicite;

slăbirea, dezmembrarea și lichidarea organizațiilor criminale prin urmărirea și condamnarea membrilor acestora;

confiscarea bunurilor obținute ca urmare a comiterii de infracțiuni, precum și a celor folosite în astfel de scopuri.

În elaborarea strategiilor de combatere a fenomenului migrației ilegale, se ține cont atât de elementele obiective: nivelul resurselor financiare disponibile, clasificarea și competența cadrelor, cât și de cele subiective: nivelul corupției și vulnerabilității societății față de acest fenomen, legăturile de complicitate existente între grupurile criminale și anumite elemente ale sistemului economic, administrativ și politic, urmărindu-se:

reducerea posibilităților organizațiilor criminale de a comite infracțiuni;

consolidarea valorilor moralității și ale legalității;

conștientizarea populației asupra pericolului “contrabandei cu migranți”;

desfășurarea de campanii publicitare antiinfracționale, cu implicarea mass-mediei;

ridicarea standardului de viață al comunităților;

elaborarea unor programe de măsuri specifice, susținute material.

Pentru reprimarea fenomenului migrației ilegale organizate, în mod eficient, trebuie luate măsuri radicale:

armonizarea legislației în domeniu cu cea a țărilor avansate pe această linie;

incriminarea participării la infracțiunile din sfera migrației ilegale; 

reducerea totală sau parțială a pedepsei unui membru sau a unei filiere organizate, în situația colaborării cu autoritățile; 

crearea unor unități specializate în combaterea filierelor și rețelelor organizate.

În privința populației refugiate, deplasate forțat sau expulzate, aceasta este o populație nemulțumită, care determinată de situația ei critică, poate să fie recrutată cu ușurință de organizații teroriste pentru a fi folosită în operațiuni specifice.

O altă categorie de populație migratoare, care ar putea să adere la organizații teroriste, se poate forma din rândul infractorilor și criminalilor care, din cauza faptului că sunt dați în urmărire în propriile țări, se refugiază în alte state și sunt recrutați de teroriști.

„În ceea ce privește profilarea rețelelor mafiote străine care acționează în România, Raportul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră din cadrul M.A.I. prezintă următoarea situație a specializării lor în săvârșirea unor fapte ilegale la frontieră:

chinezii – scoaterea de valută din țară, migrație ilegală;

irakienii – migrație ilegală;

turcii – migrație ilegală, scoaterea de valută din țară, trafic de droguri, braconaj;

bulgarii – migrație ilegală, contrabandă, braconaj;

ucrainienii – migrație ilegală, prostituție, trafic de armament și muniție;

rușii – migrație ilegală, trafic de mașini, armament și muniție, calăuze, prostituție;

italienii – trafic de mașini, armament și muniție, calăuze, prostituție;

sârbii – călăuze, migrație ilegală și prostituție, trafic de mașini;

iranienii – migrație ilegală, trafic de droguri;

moldovenii – migrație ilegală, prostituție, trafic de țigări și droguri, contrabandă;

columbienii – migrație ilegală;

sirienii – migrație ilegală, scoaterea de valută din țară;

polonezii – trafic de droguri;

maghiarii – contrabandă (în special cu benzină), trafic ilegal de persoane.”

“’Contrabanda cu migranți’ este pentru crima organizată o afacere la fel de rentabilă precum traficul de droguri și de armament, traficul de ființe umane, spălarea banilor, fiind în perioada modernă în strânsă corelație cu terorismul. În esență, totul pornește de la imboldul firesc al persoanelor provenite din țări subdezvoltate sau în curs de dezvoltare, de a-și asigura nevoile aflate la baza piramidei lui Maslow, de a căuta o viață mai bună. Însă această situație este exploatată de către grupările infracționale internaționale care, contra unor sume mari de bani, oferă migranților posibilitatea deplasării în statul de destinație prin organizarea trecerilor ilegale, în diverse forme, a frontierelor altor state. De multe ori, prețul plătit de aceștia este chiar viața lor sau a apropiaților.”

CAPITOLUL 4. MIGRAȚIA PE TERITORIUL ROMÂNIEI

În cadrul migrației interne sat-oraș, predominante până în anul 1989, populația tânără, activă din punct de vedere profesional, era atrasă, în zona urbană, de numeroasele posibilități de ocupare a unui loc de muncă și de un nivel de trai mai ridicat. Treptat, fluxul oraș-sat a devenit tot mai accentuat, antrenând populația în vârstă, aflată în căutarea unui trai mai ușor din punct de vedere economic. În prezent, migrația internă este depășită, ca amploare, de migrația externă.

„Analizând dinamica acestui fenomen de-a lungul anilor post-comunism, putem deosebi trei perioade ce definesc migrația în România: – o prima perioadă, între 1990 și 1995, caracterizată printr-o rată a emigrării de 7 persoane la 1.000 de locuitori, țările de destinație fiind Israel, Turcia, Italia, Ungaria și Germania; – a doua perioadă, între 1996-2001, cu o rată a emigrării de 7 persoane la 1.000 de locuitori, țările de destinație fiind Spania, Statele Unite și Canada; – a treia perioadă, din 2001 și până în prezent, pe fondul apariției vizelor Schengen și a intregrării României în Uniunea Europeană, rata emigrării a crescut la 28 persoane la 1.000 de locuitori, țările de destinație fiind Italia (40% din emigranții activi pe piața muncii), Spania (18%), Germania (5%), Ungaria (5%) și Israel (6%). Imigrarea către România a fost scăzută, imigranții fiind, în general, persoane din țările sărace.”

„România, situată la confluența drumurilor care leagă estul de vestul continentului și sudul asiatic de nordul și vestul european, este inclusă pe ’Ruta Balcanică’ a migrației ilegale, fapt ce afectează toate domeniile vitale ale societății, inclusiv siguranța statului și a propriilor cetățeni. Pe lângă efectele negative în planul climatului social, al ordinii publice și al situației economice, utilizarea teritoriului României ca rută pentru migrația ilegală determină serioase repercusiuni asupra intereselor și imaginii externe a țării noastre, în contextul angajamentelor asumate în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Ca sursă de pericole pentru societate, migrația ilegală poate induce efecte perturbatoare asupra unora din principalele domenii ale societății românești, respectiv demografie, economie, piața locurilor de muncă, întărirea economiei subterane și proliferarea criminalității și a terorismului.”

ZONE DE TRANZIT

Pe teritoriul României, fenomenul migrației ilegale se desfășoară pe două sensuri: unul de intrare, la frontierele cu Ucraina, Republica Moldova și Bulgaria și altul de ieșire, la granițele cu Ungaria și Serbia. Migrația ilegală, practicată pregnant în șase zone ale țării, prezintă, pe lângă regulile generale de desfășurare, o serie de caracteristici particulare determinate de specificul fiecărei zone, mijloacele și metodele folosite, destinația și scopul urmărit:

 în Zona de Est, la frontiera cu Republica Moldova, trecerile ilegale sunt făcute, către România, de către cetățeni aparținând unor state din Africa sau Asia, ori de către unii transfugi, membri ai unor organizații criminale care activează în Rusia, Ucraina sau Republica Moldova;

în Zona de Sud-Est, în zona Deltei Dunării, la frontiera cu Ucraina și în zona litoralului românesc, acționează persoane aparținând spațiului ex-sovietic sau afro-asiatic, atât pentru intrarea, cât și pentru ieșirea din România. Acestora li se alătură cetățeni români care încearcă să părăsească țara, în mod ilegal, prin ascunderea la bordul unor mijloace de transport navale din porturile românești;

în Zona Sudică, la frontiera cu Bulgaria, fenomenul migrației ilegale se manifestă atât pe sensul de intrare – numărul mai mare fiind reprezentat de persoanele de origine afro-asiatică și kurdă care au drept scop tranzitarea României și ajungerea într-o țară occidentală, cât și pe sensul de ieșire, în această direcție acționând cetățeni străini, dar și autohtoni, care doresc să ajungă îndeosebi în Grecia.

în Zona Sud-Vestică, la frontiera cu Serbia, se manifestă acțiuni de trecere frauduloasă a frontierei de stat, organizate și coordonate de către grupări criminale bine constituite. Filierele din această zonă au drept scopuri atât tranzitarea imigranților străini sau români prin fostul spațiu iugoslav către Grecia sau Italia, cât și traficul de carne vie, în special cu tinere din fostul spațiu sovietic sau autohtone. În cadrul acestor filiere se regăsesc atât cetățeni români și sârbi, cât și cetățeni ruși, ucraineni și moldoveni.

 în Zona de Vest, la frontiera cu Ungaria, fenomenul migrației ilegale se manifestă cu predilecție pe sensul de ieșire, preponderența cea mai mare având-o persoanele de origine afro-asiatică, intrate în țară prin estul și sudul României. La aceștia se mai adaugă și un număr mic de cetățeni autohtoni care, la fel ca și prima grupare, intenționează să ajungă într-o țară occidentală, în special Germania sau Italia.

 în Zona de Nord, la frontiera cu Ucraina, migrația ilegală se axează pe două aspecte: traficul ilegal de persoane și existența pe teritoriul Ucrainei a unui număr mare de persoane de origine afro-asiatică. Din rândul acestora, o serie de grupuri efectuează pregătiri pentru trecerea frauduloasă a frontierei de stat în România, tranzitarea teritoriului național și ajungerea în Occident, fapt care a generat apariția unor grupări de tip mafiot.

MODURI DE OPERARE

Imigranții clandestini aleg rute aeriene, terestre, maritime sau combinate. Cu scopul de a evita controalele amănunțite la frontieră, aceștia aleg itinerarii complexe. Ei folosesc documente false, se ascund în containere sau uzează de serviciile oferite de contrabandiștii, care organizează călătorii în grup utilizând camioane. Documentele false sunt realizate cu ajutorul unor documente furate în alb și sunt reciclate de mai multe ori. Rețelele se folosesc și de ideea de „reîntregire a familiei” și folosesc certificate de angajare false emise de companii fictive.

Migranții ilegali, care pătrund pe teritoriul României, fie în scopul tranzitării, fie în scopul rămânerii, folosesc diverse metode, din ce în ce mai perfecționate. Astfel, aceștia recurg la:

obținerea vizei de tranzit și de intrare colectivă, în scop turistic;

rămânerea ilegală în țară;

utilizarea de pașapoarte și vize falsificate sau contrafăcute;

intrarea legală în țară și obținerea vizei de ședere pentru prestarea unor activități economice, în realitate acțiunile lor fiind ilicite, desfășurate sub acoperirea unor firme fantomă;

folosirea a două rânduri de acte: un pașaport valabil la intrarea în România, iar pentru ieșire un altul falsificat aparținând unui titular străin cu drept de ședere în țările occidentale;

treceri ilegale ale frontierei de stat, fie izolat, fie prin folosirea ajutorului acordat de diferite călăuze, care, de regulă, acționează în cadrul unor rețele specializate în trafic de persoane și migrație ilegală;

ascunderea în diferite mijloace de transport internaționale;

distrugerea documentelor de identitate proprii și procurarea, prin intermediul unor oameni de contact, contra unor sume de bani, a unor pașapoarte originale, cu viză pentru state vest-europene, pe care le falsifică.

În ultima perioadă, datorită creșterii eficacității controlului la vamă, numărul cetățenilor români, care se prezintă la punctele de trecere a frontierei, îndeplinind în integralitate condițiile legale, a crescut. Această tendință pozitivă face ca migrația ilegală să se reducă.

Deși procentul persoanelor returnate demonstrează scăderea infracționalității săvârșite de români în alte state, se impune o intervenție hotărâtă împotriva cetățenilor și firmelor de transport sau turism, care ajută românii ce ies legal din țară, teoretic, pentru turism, să realizeze acte ilegale de prostituție, cerșetorie, muncă la negru.

Pe teritoriul României, imigrația este un fenomen inferior emigrației. Cu toate acestea, se întâlnesc imigranți din Germania, Austria, Franța, Statele Unite ale Americii, Republica Moldova, Ungaria, Israel.

PROFILUL MIGRANTULUI

Migrația este un fenomen cu implicații asupra întregii societăți. Tendința națională dominantă o reprezintă emigrația pentru muncă. Astfel, cei care pleacă la muncă sunt, în general, tineri, cu pregătire medie, lucrători calificați, din marile orașe. În mediul rural, migrația este mai scăzută doar în satele moderne, care au un nivel crescut de educație, și în satele tradiționale, care au un grad mare de izolare. Comparativ cu populația majoritar românească de religie ortodoxă, o mobilitate ridicată o au grupurile minoritare etnice sau religioase.

Profilul emigrantului se conturează și în funcție de țara de destinație. De exemplu, în Franța, cei care emigrează merg pentru comerț, cerșetorie, vânzare de ziare, spălat de parbrize și cântat în metrou și pe stradă, iar în Italia, femeile sunt atrase de oferta mare de locuri de muncă domestice.

Din cauza pieței muncii neatrăgătoare, România este o țară de emigrație către țările dezvoltate. Totuși, există și un profil al imigrantului, conturat astfel: refugiat, solicitant de azil, imigrant pentru muncă, studii sau afaceri. Distribuția acestora pe sexe este echilibrată, întrucât imigranții, cu o afacere stabilă, își reunesc familia, și, astfel, un număr suplimentar de femei imigrează în România.

Persoanele implicate în migrația externă pentru muncă fac parte din mari categorii de forță de muncă. O primă categorie este reprezentată de persoane cu înaltă calificare, având competențe în domeniul științei, tehnologiei, învățământului sau sănătății. Acestea sunt recrutate fie din ultimii ani de studii, fie prin organisme specializate românești sau străine, oferindu-li-se contracte pe termen lung și posibilitatea de a se stabili în țara gazdă. O altă categorie este reprezentată de persoane cu un nivel de calificare mediu, care acoperă o gamă largă de activități și profesii. Categoria de persoane cu tradiție în a-și desfășura activitatea în străinătate este bine cotată pe piețele muncii occidentale, cererea de personal hotelier, de alimentație publică și de personal paramedical fiind în creștere. Forța de muncă necalificată sau semicalificată în activități din agricultură, în salubritate și în construcții este destul de solicitată.

Toți acești emigranți detensionează piața muncii, prin scăderea proporțiilor șomajului pe termen scurt, creând o falsă impresie de influență pozitivă. Însă, efectele pe termen mediu și lung sunt negative, atât pentru dezvoltarea economiei naționale, cât și pentru dezvoltarea umană.

Economia din România are o capacitate redusă de a genera oportunități de muncă și remunerare corespunzătoare, ceea ce duce la importante valuri de emigrări. Emigranții sunt persoane de toate vârstele: fie copii și adolescenți, care nu și-au definitivat pregătirea profesională și care emigrează împreună cu familia, fie tineri, care merg în afara granițelor țării pentru continuarea studiilor.

INTEGRAREA MIGRANTULUI

Integrarea unui imigrant presupune: cunoașterea limbii țării gazdă, accesul la sistemul de educație și piața muncii din țara respectivă, egalitatea în fața legii, libertatea culturală și religioasă și respectul față de legile și tradițiile țării în care trăiește. Pe de altă parte, societatea gazdă trebuie să fie tolerantă, deschisă, să respecte și să înțeleagă drepturile acestora. Statul român derulează programe de consiliere privind oportunitățile de locuri de muncă și organizează cursuri de limba română și cursuri de calificare profesională, pentru integrarea imigranților pe piața muncii.

Organizațiile non-guvernamentale se implică prin servicii de consiliere juridică, programe de instruire și integrare, calificare, învățare a limbii române și asistență medicală, materială și educațională. Imigranții pentru muncă și afaceri și-au construit asociații și se implică în organizarea de școli, servicii speciale, editarea de ziare, activități culturale pentru păstrarea identității. Integrarea imigranților în mediul urban este mai facilă datorită unui nivel de educație ridicat.

O altă provocare o reprezintă reintegrarea românilor care revin în țară de la studii, au fost repatriați sau au fost victime ale traficului de ființe umane. Astfel, studenții trebuie să se adapteze la alte standarde economice și sociale, au probleme cu recunoașterea diplomelor și nu găsesc locuri de muncă atractive. De asemenea, rromii, majoritatea repatriați pentru că desfășurau în străinătate activități ilegale sau la limita legii, sunt greu de asimilat. Persoanele supuse traficului de ființe umane, respectiv tinerele victime ale traficului cu carne vie, provenind din zone sărace, abuzate în familie și cu un nivel de pregătire redus, sunt o categorie ce necesită servicii de asistență complexe. Minorii neînsoțiți sunt fie victime ale traficului de persoane, fie născuți pe teritoriul altui stat și abandonați în maternitate, fie returnați în baza acordurilor de readmisie sau repatriați în baza unor înțelegeri bilaterale. Pe lângă reintegrarea cetățenilor întorși în țară, România trebuie să se preocupe și de anumite aspecte ale integrării emigranților români în țările gazdă.

CAUZELE MIGRAȚIEI

Conform Organizației Internaționale pentru Migrații, la baza fenomenului migraționist stau două tipuri de factori determinanți: factori de împingere și factori de atragere. În prima categorie se încadrează: nivelul de trai scăzut, sărăcia, lipsa unui loc de muncă, problemele etnice, existența crizelor rezultate din dezastre naturale, accidentele tehnologice, terorismul, crizele financiare, politice și conflictele sociale. În cea de a doua categorie intră: nivelul de trai mai ridicat, salariile mai mari, posibilitatea de a găsi un loc de muncă mai bun, experiența rețelelor sociale, libertatea individuală. Totodată, pot fi puși în evidență și factorii non-economici: limba, contingența culturală și geografică, legăturile de tradiție și istorice, care afectează decizia de migrare și selecția țării de destinație.

Fie că este internă sau externă, voluntară sau forțată, temporară sau definitivă, individuală sau colectivă, legală sau ilegală, migrația are la bază cauze diverse și complexe. Astfel, o cauză esențială o reprezintă suprapopularea, care implică un dezechilibru între numărul populației și resurse. Pe lângă motive istorice, religioase, politice, imigrările și emigrările masive și bruște au drept cauze accidentale și actuale: cataclismele și maladiile. În timp ce cauzele de ordin psihologic au în vedere fascinația unor locuri, forme de relief sau peisaje, cauzele de ordin ecologic presupun deplasări de populație din zonele afectate de transformări ale mediului natural sau antropic spre alte regiuni mai confortabile.

O importantă cauză subiectivă a emigrației românilor este dorința de împlinire profesională și socială și recunoașterea potențialului. Însă, cea mai importantă cauză obiectivă este standardul scăzut de viață și lipsa confortului material. Cât privește imigrația pe teritoriul statului român, studiile și afacerile sunt principalii factori motivaționali.

CONSECINȚELE MIGRAȚIEI

Fenomenul migrației ilegale cuprinde două aspecte: imigrația ilegală a cetățenilor străini sau apatrizi și emigrația ilegală a cetățenilor români. România, pentru imigranți, nu reprezintă o țară țintă, ci doar un culoar de tranzit sau o zonă de așteptare a unei ocazii favorabile pentru continuarea deplasării spre statele bogate din vestul și nordul Europei sau din America de Nord. Totuși, în timpul scurt de ședere pe teritoriul național, imigranții constituie, deseori, o sursă generatoare de infracționalitate, care afectează ordinea publică și siguranța națională. Fenomenul migrației ilegale a cetățenilor străini sau apatrizi înregistrează consecințe negative, dintre care se evidențiază următoarele:

influențarea în mod negativ a pieței forței de muncă, prin munca la negru;

izbucnirea de conflicte, generate de relaționarea grea cu autohtonii;

posibilitatea de acțiune a unor grupări cu preocupări teroriste, în România;

posibilitatea ca emigranții, determinați de situația lor critică, să fie recrutați ușor de structuri ale crimei organizate naționale sau internaționale și implicați în traficul de “carne vie”, droguri, arme, explozivi, autoturisme furate ori alte activități ilicite;

tendința de a săvârși infracțiuni a emigranților fără posibilități materiale;

posibilitatea transmiterii de către migranți a unor boli specifice zonelor de proveniență;

suportarea unor cheltuieli mari pentru bugetul național în legătură cu returnarea migranților ilegali în țările de origine, ca și pentru cazarea, întreținerea și asistența solicitanților de azil și a străinilor care au dobândit statutul de refugiați.

Majoritatea cetățenilor români, care migrează către țările Uniunii Europene sau către Statele Unite ale Americii, au drept scop găsirea unui loc de muncă bine remunerat. Șederea lor în aceste țări depinde de perioada de timp necesară strângerii unei anumite sume de bani cu care, ulterior, la înapoierea în țară să-și poată deschide o afacere profitabilă.

Alții urmăresc obținerea unor câștiguri imediate din desfășurarea unor activități ilicite, precum infracțiunile de furt, tâlhărie, cerșit sau înșelăciune.

Consecințele negative ale fenomenului emigrării cetățenilor români constau, în principal, în:

afectarea imaginii țării în exterior, din cauza emigranților lipsiți de pregătirea necesară pentru a putea fi integrați în comunitățile aparținând țărilor țintă;

pierderea unor profesioniști de valoare prin emigrarea acestora către state dezvoltate, unde condițiile economice sunt superioare și au posibilitatea unei afirmări rapide;

recrutarea migranților de către structuri ale crimei organizate și continuarea legăturilor cu acestea după revenirea benevolă sau impusă în România;

cheltuirea unor importante sume de bani pentru returnarea migranților din țările cu care România are încheiate acorduri de readmisie;

afectarea credibilității țării pe plan extern prin apelarea excesivă la instituția azilului sub pretextele false ale unor „persecuții” pe diverse motive.

Principala motivație a migrației pentru muncă este obținerea unui venit mai mare decât cel obținut în țară pentru o muncă de valoare egală. Acest venit se direcționează către: întreținerea și refacerea capacității de muncă, transferuri în țară sub formă de valută, consumul curent al familiei rămase în țară, economii și investiții în bunuri de folosință îndelungată, inițierea unor microafaceri sau constituirea unor asociații familiale cu scop lucrativ și diverse tipuri de servicii în mediul rural și urban.

Sumele transferate în țară variază în funcție de situația personală și cea familială. Dacă o parte a veniturilor obținute intră în țară prin transfer bancar, o altă parte ajunge prin persoana migrantă sau prin membri ai familiei. Aceasta este, probabil, calea cea mai utilizată de migranții ilegali. Transferurile bănești au un rol important în potențialul de dezvoltare economică și socială a țării. Astfel, pe de o parte, migrația pentru muncă are efecte pozitive: venituri suplimentare în gospodării, detensionarea pieței muncii interne, creșterea potențialului investițional, pe de altă parte, are efecte negative: pierderea de productivitate, de potențial de muncă tânăr și creativ, încetinirea creșterii economice și a reînnoirii tehnico-tehnologice.

MĂSURI DE COMBATERE A MIGRAȚIEI ILEGALE

Începând cu anul 1990, migrația clandestină, care presupune procese complexe, a impus adoptarea de măsuri, la nivel european, pentru stoparea și combaterea acestui fenomen. În primul rând, regimul de intrare a străinilor a devenit mai flexibil, ceea ce a condus spre o migrație mai ordonată, consolidându-se dorința libertății de circulație. Însă, lupta împotriva migrației ilegale presupune rezolvarea cauzelor de fond ale acesteia și corelarea eforturilor țărilor vizate. În prezent, soluțiile posibile pentru reducerea pe termen mediu și lung a efectelor negative ale migrației ar fi:

la nivel macro: politici de absorbție și beneficii pe piața muncii din țară, politici de creare a oportunităților de șanse, pentru a contracara pierderea creierelor și a personalului calificat, politici publice bazate pe explorarea motivațiilor și factorilor de atracție și respingere;

la nivel mezo: politici publice și comunitare, cu obiective de nivel mezo și micro, ONG-uri, asocieri corporative, rețele de informații, susținerea economiei locale, prin politici de dezvoltare, politici pe segmente specifice, cu implicare comunitară, politici create de specialiști din cercetare, pentru a servi punctual individul, grupurile, rețelele;

la nivel micro: politici sociale de remediere a situațiilor disfuncționale specifice legate de migrație (copii, familie, problema romilor), strategii de colaborare între specialiști și instituții pentru probleme și cazuri particulare.

O fermitate sporită trebuie manifestată față de formele agravante de trafic de persoane constând în: urmărirea de câștiguri financiare, desfășurarea acțiunilor de acest gen într-o manieră organizată, falsificarea de documente, exploatarea prin prostituție ori alte forme de constrângere economică, implicarea migranților ilegali în activități ilicite.

TENDINȚE ALE MIGRAȚIEI

„Europa, și implicit România, se va confrunta, de asemenea, cu consecințele instabilității din multe părți ale lumii și, în special, din imediata sa vecinătate. Evenimente, precum ’primăvara arabă’ și criza actuală din Siria, necesită un răspuns adecvat și coordonat la afluxurile mixte de migrație, drept pentru care vor fi necesare eforturi suplimentare, pentru a se evita producerea de noi tragedii în Marea Mediterană.”

Fluxul migrator ilegal pe teritoriul României este reprezentat de cetățeni proveniți din state afectate de conflicte ca: Siria, Afganistan, Iran, Irak. Întrucât, România este situată în calea rutelor folosite de către imigranți pentru a ajunge în țările de destinație, fenomenul migrației ilegale va fi unul ascendent și va fi marcat de o creștere a numărului de cereri de azil, prin prisma următoarelor considerente:

creșterea numărului cetățenilor sirieni, care își părăsesc țara de origine pe fondul situației de instabilitate existente în acest stat;

rutele folosite de respectivii cetățeni pot include și România, aceștia venind din Bulgaria sau Turcia, state care se confruntă cu un număr foarte mare de străini din Siria;

o mare parte dintre cetățenii sirieni, care nu își vor putea prelungi dreptul de ședere în România, în contextul imposibilității întoarcerii în țara de origine, vor avea posibilitatea de a depune cerere de azil;

creșterea semnificativă a cazurilor de migrație ilegală pe Marea Neagră.

Având în vedere aceste aspecte, statul român trebuie să se responsabilizeze și să pregătească instituțiile cu atribuții în domeniu, în vederea gestionării unui aflux de imigranți și luarea unor măsuri care să anticipeze și să prevină acest fenomen.

Autoritățile vor trebui să aibă în vedere actualizarea protocoalelor de cooperare din domeniu, care nu mai corespund modificărilor aduse cadrului legislativ ori evoluției situației operative sau care nu sunt actualizate recent.

Un rol semnificativ, în prevenirea apariției unor presiuni asupra frontierelor statului român, va avea intensificarea schimbului de informații de interes operativ pe linia prevenirii și combaterii imigrației ilegale prin intermediul reprezentanților misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale României în state terțe, precum și alte instituții cu atribuții în domeniu.

Apartenența României la spațiul Schengen va produce efecte în ceea ce privește domeniul azilului/protecției internaționale. Astfel, se poate înregistra o creștere și în ceea ce privește numărul cererilor de protecție internațională primite de autoritățile române. Totodată, desființarea controlului la frontierele interne, cu Bulgaria și cu Ungaria, va duce la creșterea numărului cetățenilor statelor terțe care vor face obiectul transferului din România, către Bulgaria și Grecia, în calitate de stat responsabil cu procesarea cererii de protecție internațională.

De asemenea, tulburările și violențele din Ucraina îi determină pe unii cetățeni, care își părăseasc țara pentru a solicita protecție internațională, să pătrundă pe teritoriul României.

CONCLUZII

Migrația nu poate fi oprită, ci doar controlată, de aceea e important să fie gestionată corespunzător.

După anul 1989, în România, procesul migrator s-a amplificat în toate cele trei forme ale sale: emigrare, imigrare sau tranzit. În unele regiuni din țară, fenomenul migraționist se manifestă puternic și de multă vreme iar, în alte zone, acesta este foarte recent. Prin poziția sa strategică, România este expusă la diverse fluxuri de migrație, confruntându-se, astfel, cu probleme sociale, economice, militare, ecologice și de securitate. Condițiile economice, sociale sau politice au favorizat, uneori, depășirea migrației legale de către cea ilegală. Cu un număr de imigranți în creștere, România se poate transforma, cu timpul, într-o țară de destinație cu un contingent important de populație autohtonă, aflată la muncă în străinătate.

În cazul Europei, problema migrației a devenit complexă, în special, din cauza extinderii Uniunii Europene. În contextul reducerii populației și îmbătrânirii forței de muncă, țările europene dezvoltate vor avea nevoie de forță de muncă străină, pentru a-și menține funcțional sistemul asigurărilor sociale și pe cel al pensiilor. În aceste condiții, există riscul ca ajustarea previzibilă a politicilor privind piața muncii și imigrația în aceste țări să vizeze atragerea populației tinere din statele est-europene, nu doar în baza considerentelor de natură economică, ci și demografică.

Fluxurile migraționale sunt orientate în sens invers fluxurilor de capital. Astfel, munca se deplasează acolo unde există capital pentru a se valorifica, în timp ce capitalul se îndreaptă spre zonele unde forța de muncă este abundentă, și deci mai ieftină, pentru un profit mai bun. Între migrație și dezvoltare există o relație biunivocă: migrația, dacă este bine gestionată, poate fi un instrument pentru dezvoltare, iar dezvoltarea, la rândul său, poate influența dinamica și structura migrației.

Reprezentarea, pe care cetățenii țării de destinație și-o formează despre migranți, determină, în mare parte, măsurile care se iau în sprijinul sau împotriva acestora, putând genera tensiuni, crize sau conflicte între părțile implicate. În acest climat psihosocial, migranții constituie sursă de beneficii, dar și de probleme.

Migrația ilegală în scopul exploatării persoanei este componenta cea mai dinamică a crimei organizate. Aceasta a devenit, la nivel mondial, o mare afacere, grupările criminale din domeniu câștigând sume de bani considerabile din traficul de migranți în vederea exploatării sexuale, exploatării forței de muncă și donării de organe.

În concluzie, migrația, sub toate formele ei, este un aspect actual al secolului XXI, pe care omenirea trebuie să îl folosească în favoarea sa, pentru menținerea securității societății.

BIBLIOGRAFIE

ACTE NORMATIVE:

***: Legea nr. 51 din 29 iulie 1991 (republicată) privind securitatea națională a României;

ARTICOLE ȘI STUDII DE SPECIALITATE:

BRANAȘCO, Natalia, Implicații ale Migrației Forței de Muncă asupra Securității Naționale, secțiunea Relații Economice Internaționale, revista științifico-didactică “ECONOMICA” a Academiei de Studii Economice a Moldovei, an. XXI, nr.1 (83), martie 2013, ed. ASEM, Chișinău, 2013;

MIHĂILESCU, Adrian Ioan, Migrația ilegală și efectele acesteia în planul securității naționale a României, revista INTELLIGENCE, nr.12/2008;

SARCINSCHI, Alexandra, Migrație și Securitate, Universitatea Națională de Apărare Carol I, Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate, ed. Universității Naționale de Apărare Carol I, București 2008;

TRONCOTĂ, Cristian, Studii de securitate, Universitatea „Lucian Blaga”, Facultatea de Științe Politice, Relații Internaționale și Studii de Securitate, Sibiu, 2008;

ALTE LUCRĂRI:

***: ANEXĂ. Strategia Națională privind Imigrația pentru perioada 2015-2018;

[Academia Română – Institutul de Lingvistică “IORGU IORDAN”]: Dicționar Explicativ al Limbii Române, ediția a II-a, ed. Univers Enciclopedic, București, 1998;

[Consiliul Suprem de Apărare a Țării]: Doctrina națională a informațiilor pentru securitate, document adoptat prin Hotărârea din 23 iunie 2004 ;

[Consiliul Suprem de Apărare a Țării]: Strategia de Securitate Națională a României, document adoptat prin Hotărârea nr. 62 din 17 aprilie 2006, BUCUREȘTI, 2007;

SURSE INTERNET:

BURCU, Aurelian, Piramida Trebuințelor Umane Fundamentale, ed. Fundației Mercur, 2003, [http://all-about-life.ucoz.ro/CARTI/Piramida_trebuintelor_umane_fundamentale-Aurelian.pdf];

CAZACU, Mihai, Amenzi de mii de euro pentru migranți (I), revista Ziua Cargo, publicat 15.09.2014, actualizat 05.12.2014, [http://www.ziuacargo.ro/articole/consultanta/amenzi-de-mii-de-euro-pentru-migranti-i];

DĂNĂCICĂ, Daniela, Caracteristici ale migrației în România, Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr.2/2010,

[http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2010-02/17_DANIELA_DANACICA.pdf];

DIDA, Alina Ioana, Migrația și perspectivele demografice, FRONTPRESS.RO, 27-04-2013, [http://www.frontpress.ro/2013/04/migratia-si-perspectivele-demografice.html];

ROMANOVSCHI, Dănuț (îndr.), Migrația o Problemă a Secolului XXI, Constanța, 2006, [http://ro.scribd.com/doc/97639923/Migratia-o-Prob-a-Sec-XXI#scribd];

STOICOVICI, Maria, România ca Țară de Origine, de Tranzit și de Destinație a Migranților, [http://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr.5-6-2012/06-MStoicovici.pdf];

VOCILĂ, Andrei, Azilul, migrația și mediul internațional de securitate, platforma WordPress, 21-10-2010, [https://andreivocila.wordpress.com/2010/10/21/azilul-migratia-si-mediul-international-de-securitate/].