Martisorul In Context Intercultural

Așa cum am am observat în paginile de mai sus, ,,mărțișorul”, este considerat atât tradiție, sărbătoare, obiect, cât și prima zi a primăverii și a Anului Nou Agrar la romani și la vechii traci.

Astfel, pentru a stabilii relația termenului ,,mărțișor” cu populațiile învecinate, trebuie să aducem în discuție sintagma ,,context intercultural.”

În primul rând, când spunem ,, context intercultural”, ne referim la o formă de comunicare al cărei scop îl reprezintă schimbul de informații între diferite culturi și grupuri sociale.

În general, această expresie este folosită pentru a descrie o gamă largă de acțiuni de comunicare și probleme care apar în mod firesc într-o asociație formată din persoane de diferite religii, etnii și educație. Se consideră în felul acesta că prin cultură se precizează modul în care indivizii încifrează mesaje, modul în care își aleg mediul pentru a le transmite, și de asemenea, modul în care aceste mesaje sunt înțelese.

În cadrul acestei situații, se poate observa că în afară de limbă, comunicarea interculturală se preocupă și de atributele sociale, modelele de gândire, și de culturile diferitelor grupuri de oameni. Acest lucru implică, bineînțeles, înțelegerea unor diferite culturi, limbi și obiceiuri, chiar dacă indivizii respectivi aparțin unei alte țări. Având în vedere aceste lucruri, atât asemănările cât și diferențele dintre cultură și modul de comunicare, nu ar trebui ignorate, deoarece, acestea pot forma o bază umană generală, care poate fi folosită pentru rezolvarea divergențelor existente dintre diferitele popoare.

Un fenomen care ar putea facilita aceste legături, este reprezentat de ,,tradiția mărțișorului”, acel șnur bicolor- alb/ roșu- de care se atărnă un mic talisman, indiferent de felul acestuia.

Din câte se știe, mărțișorul este considerat o tradiție care se întâlnește doar în spațiul Carpatic, și care aparține poporului românesc, dar care a fost preluat cu timpul și de populațiile învecinate: macedoneni, bulgari, albanezi, maghiari, etc.

Pentru toate aceste popoare, mățișorul este la fel de plin de farmec cum este la noi în țară,acest mic simbol reprezentând frumusețea primăverii, cu zilele pline de culoare.

Vom observa în cele ce urmează, atât asemănări, cât și deosebiri, referitoare la semnificația, confecționarea, purtarea și oferirea de mărțișoare, între mărțișorul din spațiul românesc și cel din spațiile învecinate.

De exemplu, în Bulgaria, mărțișoarele și-au păstrat vechea formă, și anume, șnurul bicolor, confecționat cât mai simplu, care este oferit atât femeilor, bărbaților, cât și animalelor.

Aici, la fel ca în unele zone etnografice ale României, oamenii de la sate obișnuiesc să pună mărțișoare la gâtul animalelor: cai, miei, capre, pisici, dar și la ferestrele și ușile caselor.

Bulgarii, numesc mărțișorul, ,,martenița” încă din timpurile străvechi, fiind purtat în funcție de statutul social și având rolul unei amulete care protejează persoana care îl poartă de spiritele și duhurile rele. Pentru a-l transforma într-o adevărată amuletă, bulgarii înșiră pe șnurul bicolor, mărgele, păr din coadă de cal, monede, usturoi sau cochilii de melci. Însă, de acesta, mai sunt legate două păpuși confecționate din lână. Păpușile poartă numele de Pizho, acesta reprezentând bărbatul, care are culoarea albă, și o femeie, Penda, de culoare roșie.

Pe lângă denumirea de ,,martenița”, denumire rămasă în urma prezenței unor comunități de români la sud de Dunăre, mărțișorul mai este cunoscut și ca: marta, gadaluska, kicilka sau marticika.

Așadar, dacă la noi, mărțișorul este purtat mai mult de femei și copiii, la gât, în piept, la mână, la bulgari, bărbații îl poartă la soșeta dreapta, fetele tinere nemăritate în partea stângă a rochiei, iar femeile la degetul mic de la mâna stângă. La fel ca și la români, mărțișoarele trebuie purtate de pe data de 1 martie până la sfârșitul lunii sau până ce sosesc primele rândunici, berze sau până înfloresc primii pomi.

Referitor la legenda Babei Dochia, aceasta este întâlnită și la bulgari, însă cu numele de Baba Marta, o babă urâtă și capricioasă, care umblă la 1 martie din casă în casă pentru a vedea cine poartă și cine nu mărțișor, aducând spiritele rele în casele celor care nu-l poartă pentru a-i pedepsi. Totodată, pe lângă legenda Babei Dochia, bulgarii mai au și o altă legendă legată de mărțișor. Această legendă este foarte veche și povestește despre o întâmplare petrecută la 1 martie 681, despre doi frați, Boian și Huba. Aceștia erau prizonieri și au primit de la hanul Asparuh un șoim legat cu un fir de ață albă, prin care erau atentionați că îi va ajuta să evadeze. Astfel, în timp ce fugeau, Boian a fost ucis, iar Huba a dat drumul șoimului care avea ața albă înroșită de sângele fratelui său, spre a-l înștiința pe Asparuh de cele întâmplate. De atunci hanul bulgar a hotărât ca soldații săi să poarte de 1 martie doua fire de lână, unul de culoare albă și altul de culoare roșie, pentru a fi mereu feriți de necazuri. Datorită acestei legende, bulgarii prețuiesc sărbătoarea mărțișorului și consideră că obiceiul a apărut în țara lor și a fost preluat de la ei de celelalte popoare.

Aspectul mărțișorului de peste Prut, nu diferă de cel din România, fiind același fir roșu împletit cu unul alb. Cu toate acestea, în Republica Moldova, avem o altă legendă care ne vorbește despre frumoasă Primăvară, care în prima zi de martie, a ieșit la marginea pădurii și a observat într-o tufă de porumbar, cum un ghiocel răsare de sub zăpadă. Aceasta, dorind sa jute ghiocelul, a încercat să îi facă loc în omăt, stârnind furia iernii, care a trimis un ger năprznic, înghețând ghiocelul. Cu toate acestea, primăvara nu a renunțat, și și-a strecurat mâinile prin mărăciniș pentru a proteja firava floare, însă aceasta a fost înțepată de un ghimpe, o picătură de sânge firbinte readucând ghiocelul la viață. De aici, și explicația semnificației culorilor mărțișorului- roșul asociat cu sângele, iar albul cu zăpada-, dar, de asemenea, explică și sosirea primăverii, prin episodul luptei dintre primăvară și iarnă.

O altă țară vecină, în care mai menține această tradiție este Macedonia, țară în care mărțișorul este reprezentat de simboluri ale primaverii de la care nu lipsește șnurul alb-roșu, împletit, purtat de copiii, băieți și fete. Aceștia își pun mărțișorul în seara de Ajun a zilei de 1 martie și îl poartă până la 9 martie, perioadă după care, îl agață, la fel ca și în România, de ramurile unui pom fructifer, considerat aducător de noroc. Aici, firele albe și roșii ale mărțișorului, sunt considerate repere pentru rândunici și păsările migratoare, care ar știi unde să aducă daruri, mai ales cu ocazia sărbătorilor pascale.

În Albania, mărțișorul se numește "lidhka", și este purtat la fel ca în Macedonia, de copiii, începând cu 14 martie până când apar primele rândunici și apoi acesta este agățat de un copac pentru a alunga spirtele rele.