Managementul Corect al Timpului, Comportamentul Asertiv Si Buna Gestionare a Propriei Dezvoltari Factori de Inlaturare a Stresului

Managementul corect al timpului se referă la un set de principii, practici, aptitudini sau sisteme, utilizate pentru a controla perioada de timp petrecută pentru îndeplinirea unor activități specifice, cu scopul de a spori eficiența muncii. Timpul este considerat a fi cel mai important factor generator de stres, în combinație cu nemulțumirea pe plan profesional.

Managementul timpului începe cu managementul propriei persoane, principala cauză a eșecului fiind lipsa autodisciplinei. Un aspect pozitiv al managementului timpului este faptul că aceste abilități pot fi învățate. Investind puțin timp și efort în achiziționarea acestor aptitudini, vei deveni o persoană mai eficientă, nu doar pe plan profesional, ci și în viața de zi cu zi.

Termenul de stres a fost definit atât ca variabilă dependentă, ca variabilă independentă, cât și ca proces. Perspectivele de abordare ale stresului sunt diferite: stresul ca stimul (ca variabilă independentă), stresul ca răspuns/ efect (ca variabilă dependentă), stresul ca rezultat al interacțiunii dintre stimul și răspuns, stresul ca tranzacție între individ și mediu. Această polemică a scos la iveală faptul că definițiile tradiționale ale stresului (stresul ca stimul, stresul ca reacție, stresul ca interacțiune) accentuează la modul exagerat evenimentele externe, împiedicând cercetătorii în a analiza procesele individuale inerente prin intermediul cărora aceste evenimente sunt evaluate. Altfel spus, aceste definiții scot în evidență prea puțin rolul percepției, evaluării cognitive a individului în tranzacția stresantă. Interacțiunea indivizilor cu contextul organizațional din care fac parte presupune intersecția drepturilor și nevoilor lor cu drepturile și nevoile celorlalți membri ai grupului. Modul în care indivizii se comportă în interacțiunea cu colegii determină succesul sau eșecul lor. Respectul și atitudinea pozitivă față de ceilalți, capacitatea de autoapreciere și autovalorizare adecvată, capacitatea de a spune ce gândești și a-ți exprima în mod deschis trăirile emoționale, pe scurt comportamentul asertiv, sporesc sănătatea psihologică a individului și îmbunătățesc calitatea relațiilor interpersonale. Aceasta propune o serie de activități ce vor facilita dezvoltarea și exersarea unor abilități de comunicare asertivă și, prin aceasta, un nivel sporit de flexibilitate, curaj și încredere în procesul comunicării.

Un management adecvat al stresului, respectiv gestionarea și controlul emoțiilor, reacțiilor în situații percepute ca dificile, generatoare de stres, ar presupune câteva aspecte esențiale:

• informarea cu privire la situații, surse care pot deveni factori stresori, facilitând anticiparea unor posibile strategii de înfruntare a situațiilor dificile;

• dezvoltarea, consolidarea stimei de sine, prin stabilirea unor scopuri realiste, posibil de atins, credința autosuficienței, motivația pentru implicarea în rezolvarea sarcinilor; 

• dobândirea (învățarea) unor abilități, metode și tehnici de luare a deciziiilor optime și de rezolvare a problemelor,  dobândirea unor tehnici de rezolvare a conflictelor, de colaborare pozitivă cu ceilalți menite să asigure succesul în activitate;

• suport social adecvat, prin gestionarea unor relații de parteneriat profesional cu persoane competente ce pot oferi sprijin, ajutor, consultanță. 

În condiții de normalitate, oamenii trebuie să găsească modalități de adaptare în fața unor situații noi. Stresul nu este neapărat un fenomen negativ, perceput la nivel moderat, el poate fi chiar un important factor motivațional sau poate fi un instrument în dobândirea unei adaptări dinamice la noi situații. În cazul în care stresul este intens, continuu sau repetat, atunci acesta poate deveni un fenomen negativ ce poate conduce la îmbolnăvire fizică ori tulburări de natură psihologică. 

În contextul organizațional, stresul poate genera adesea adaptări inadecvate la situații. Pe termen scurt, stresul poate avea efecte negative asupra comportamentului unei persoane, pe termen lung, stresul poate afecta în mod serios sănătatea fizică și psihică a omului.
Câteva soluții ale depășirii, prevenirii, înlăturării surselor, efectelor stresului ocupațional pot fi: învățarea unor metode de relaxare, învățarea unor metode de rezolvare a problemelor și luare de decizii, dezvoltarea unor strategii de identificare și rezolvare a situațiilor conflictuale, menținerea echilibrului emoțional: dezvoltarea unei relații satisfăcătoare cu cei din jur, stabilirea și menținerea unui suport social adecvat, mentinerea unei imaginii de sine pozitive – dezvoltarea stimei de sine, valorizarea performanțelor, gândire pozitivă, dezvoltarea unui stil de viață sănătos (menținerea unei greutăți normale, practicarea regulată a exercițiilor fizice, renunțarea la consumul de alcool și a tutunului), învățarea unor strategii de adaptare la stres, de gestionare eficientă a acesteia prin:

reducerea condițiilor stresante din mediu;

informarea privind posibile surse de stres;

conștientizarea reacțiilor la stres;

tehnici de dezvoltare a toleranței la stres. 

De asemenea, dezvoltarea asertivității, comunicării pozitive cu ceilalți elimină semnificativ factorii de stres la locul de muncă, și nu numai. Comunicarea asertivä, ca sursă a adecvării sociale, s-a dezvoltat ca o modalitate de adaptare eficientă la situații conflictuale interpersonale. Asertivitatea prin schimbarea atitudinii comportamentale are ca și consecințe pe termen lung îmbunătățirea relațiilor sociale, dezvoltarea încrederii în sine, respectarea drepturilor personale, formarea unui stil de viață sănătos, îmbunătățirea abilităților de luare de decizii responsabile. Exprimarea emoțiilor, utilizând o comunicare directă, deschisă și onestă, determină creșterea încrederii în sine, în ceilalți, a câștigarea respectului semenilor, de exprimare a emoțiilor și gândurilor într-un mod plăcut, nederanjant, împărtășirea opiniilor și experiențelor cu ceilalți, a trăirilor pozitive, negative fără cenzură și fără a deranja sau a fi deranjat sunt tot atâtea condiții ale unei comunicări asertive și deci a unui management eficient al stresului.

BIBLIOGRAFIE

1. Aniței, M., Stres și agresivitate în organizații, Revista de Psihologie Organizațională, vol. III (1-2): 11-20. Iași: Polirom, 2007

2. Cerghit, Ioan, (coordonator), “Perfecționarea lecției în școala modernă", EDP București, 1988

3. Joița Elena, Management educațional, Iași: Polirom, 2000

4. Miroiu Adrian, „Învățământul românesc azi”, Editura Polirom, București,1998

5. Nicola, Ioan, “Microsociologia colectivului de elevi", E.D.P., Bucuresti, 1974.

6. Păun Emil, „Școala abordare sociopedagogică”, Editura Polirom, București, 1999

7. Vlasceanu, Mihaela, “Psihosociologia educației și învățământului", Editura Paideia, București, 1993.

8. Niculescu, R.M. (2007). Managementul resurselor umane în educaŃie. Alba-Iulia: Aeternitas