Lupta Pentru Mentinerea Stabilitatii Si Nescufundabilitatii la Bordul Navelor 67

CAPITOLUL 2

EȘUAREA NAVELOR. EȘUAREA VOLUNTARĂ.

DEZEȘUAREA ȘI RANFLUAREA NAVELOR. METODE

2.1. CERCETAREA EȘUĂRII NAVELOR

În momentul punerii pe uscat a navei sau a apariției fenomenelor ce caracterizează eșuarea, prima măsură ce trebuie luată este stoparea mașinilor, după care se trece la cercetarea amănunțită a avariei în felul următor :

se instituie un serviciu de siguranță, care cercetează starea compartimentelor navei și se iau măsuri de evacuare a apei din interiorul navei ;

se stabilesc , după hartă, caracteristicile locului și punctul precis în care se află nava ;

se cercetează starea fundului apei după hărțile existente la bord, se determină curenții existenți, nivelul și variația mareei și se ia, dacă este posibil, o probă de fund ;

se determină poziția navei în raport cu suprafața apei (asieta și banda);

se execută orice alte determinări și cercetări capabile să dea o imagine cât mai exactă a situației navei .

pentru determinarea porțiunii fundului navei care se află în contact cu fundul apei, se trec pe sub navă două cabluri (unul de la prova și altul de la pupa), care se plimbă până se întâlnește fundul (fig. 2.1).

se citesc coastele în dreptul cărora a ajuns dublinul cablurilor și, apoi se determină lungimea porțiunii de contact .

În funcție de situația în care se găsește nava se adoptă soluții de dezeșuare.

În ceea ce privește eșuarea voluntară a navelor Instrucțiunile conform Convenției Internaționale pentru Ocrotirea Vieții pe Mare, stipulează că în cazul apariției unei găuri de apă, în condițiile în care nava se află în apropierea litoralului, comandantul va lua măsuri să îndrepte nava spre mal, pentru ca în caz de extremă necesitate, aceasta să eșueze pe uscat în cel mai scurt timp posibil.

Atunci când gaura de apă este situată într-un bord, se navigă cu bordul respectiv sub vânt, într-o alură convenabilă. Dirijarea navei spre țărm se face astfel încât, să nu conducă la blocarea canalului navigabil, a intrării în porturi, docuri sau bazine.

Se va avea în vedere ca eșuarea să se facă pe cât posibil în locuri nisipoase, care să permită o dezeșuare simplă și să nu provoace noi avarii.

Figura 2.1 Determinarea zonei de sprijin a navei

Dezeșuarea navei fără gaură de apă.

Când cercetarea arată că este posibilă dezeșuarea cu mijloacele bordului, aceasta operație poate începe imediat.

Dezeșuarea se poate face prin mai multe procedee, cum ar fi :

dezeșuarea cu utilizarea instalației de propulsie. Mașinile navei se pun în marș

înapoi. Efectul se manifestă atât prin crearea unei forțe de tracțiune, cât și prin spălarea fundului apei de curentul format prin funcționarea elicelor navei ;

dezeșuarea cu utilizarea simultană a instalațiilor de propulsie și ancorare.

Ancorele și ancorotul se dispun simetric față de planul diametral, fie înclinate cu un anumit unghi, astfel încât, în funcție de poziția navei în raport cu fundul apei, nava să capete o direcție și, eventual o mișcare de întoarcere care să înlesnească manevra de degajare .

După fundarisirea ancorelor, se pune în funcțiune instalația de propulsie și se virează simultan ancorele și ancorotul .

dezeșuarea prin schimbarea poziției navei în raport cu suprafață apei. Se poate

încerca dezeșuarea printr-o schimbare de asietă sau bandă, în funcție de situația navei față de fundul apei și caracteristicile acestuia. Schimbarea poziției navei poate fi făcută prin următoarele procedee :

a) debarcarea unor greutăți (mărfuri, apă de balast, apă tehnică, combustibil. ancorele prin filarea lanțului ) ;

b) deplasarea unor greutăți ;

c) ambarcarea unor greutăți prin balastarea navei ;

dezeșuarea prin balansarea navei; balansarea are ca scop micșorarea aderenței

fundului și crearea spațiului necesar navei în vederea degajării .

În toate cazurile, indiferent de metoda adoptată, se va ține seama de posibilitatea de a folosi mareea ca un mijloc suplimentar important pentru dezeșuarea navei. Pentru aceasta, dezeșuarea va începe odată cu începerea fluxului, astfel ca, în momentul când fluxul este maxim, să fie asigurate cele mai bune condiții pentru dezeșuare .

Dezeșuarea navei cu gaură de apă.

Dacă cercetarea avariei a dus la constatarea că, în urma eșuării au apărut găuri de apă, situația trebuie considerată ca periculoasă și se va trece imediat la măsuri energice care să limiteze sau să elimine consecințele avariilor la corp .

Dacă dublul fund și bordajul se prezintă în stare bună, se vor lua măsuri de astupare a sondelor, a aerisirilor și a preaplinurilor tancurilor deteriorate și se va întări, eventual, dublul fund pentru a rezista la presiunea apei . Dacă dublul fund a fost afectat, vor trebui luate toate măsurile pentru asigurarea flotabilității și stabilității navei .

O prima măsură ce se impune în acest sens este asigurarea navei contra efectului vântului, curentului și valurilor, prin fundarisirea ancorelor .

Se va proceda, în continuare, la evacuarea apei din compartimentele inundate, la astuparea găurilor și eliminarea posibilităților de pătrundere a apei în alte compartimente .

Pentru a degaja nava de pe fundul apei, mai ales dacă acesta este stâncos, se va efectua debarcarea greutăților în barjele, șalandele și tancurilor de salvare.

Se va ține seama de faptul că o bună parte din gaura de apă este obturată de fund și că, după degajare, debitul de apă prin eventualele găuri rămase neastupate va crește .

Metoda cea mai rapidă, și mai eficientă de astupare a găurilor este, în acest caz, cimentarea. După degajare, dacă aceasta este completă și nava poate manevra cu mijloace proprii, remorcherul de salvare va avea numai sarcina de a urmări manevrabilitatea navei prin remorcare și de a asista navigația în continuare.

Când degajarea este parțială, remorcherul are sarcina de a asigura, prin remorcare, degajarea totală, iar în cazul când nava nu mai dispune de mijloace proprii pentru propulsie și manevrare, de a asigura remorcarea navei până în primul port. Dacă vântul și curentul au direcții diferite de cea în care se face efortul de degajare, poate fi necesar ca un alt remorcher să ajute nava salvatoare să se țină pe direcția de degajare, aceasta din urmă având, de obicei, capacitate de manevră limitată datorită remorcării .

Dacă situația permite, se poate folosi și remorcajul la ureche, care, uneori, poate fi mai eficient decât remorcarea cu cablu, curentul creat de remorcher ajutând la degajarea navei .

Figura 2.2 Remorcare la ureche în vederea dezeșuării

1 – corpul navei; 2 – remorcherul; 3 – bancul de nisip; 4 – direcția de degajare.

De asemenea, atunci când este necesar, vor fi folosite mai multe remorchere; dacă este cazul, pentru mărirea flotabilității se vor utiliza chesoane legate de navă.

2.2. MĂSURI PENTRU ASIGURAREA VITALITĂȚII NAVEI DUPĂ DEZEȘUARE

După dezeșuarea navei se va urmări, în primul rând, asigurarea flotabilității și stabilității navei . Pe vreme rea, se va încerca, sub asistență, intrarea în primul port în cel mai scurt timp.

În timpul marșului vor continua acțiunile de astupare a găurilor de apă și de evacuarea apei. Găurile astupate trebuie supravegheate continuu, pentru a nu compromite rezultatul întregii acțiuni prin redeschiderea unora dintre ele. La alegerea măsurilor de restabilire a calităților nautice se va ține cont mai ales de stabilitatea navei, având grijă ca etapele de restabilire a asietei să nu ducă la un moment dat la pierderea stabilității, astfel încât nava să se răstoarne brusc datorită efectului suprafețelor libere de lichid.

De asemenea, se va avea în vedere ca pe timpul operațiunii de redresare a navei (aducerea navei pe chilă dreaptă), să se verifice cu atenție evoluția pescajului pentru menținerea rezervei de flotabilitate impusă de normele de registru în cazurile de avarie. Pe tot timpul redresării se va verifica cu atenție evoluția pescajului navei pentru păstrarea unei rezerve de flotabilitate suficiente.

Nava poate fi redresată prin trei procedee: evacuarea peste bord a apei din compartimentul inundat până la o stabilitate și rezervă de flotabilitate corespunzătoare, transvazarea ei dintr-un compartiment în altul dispus simetric (fig. 2.3), contrainundatrea; procedeu combinat – transvazare, contrainundare și evacuare.

Figura 2.3. Redresarea navei prin transvazare.

Transvazarea apei dintr-un compartiment în altul (fig. 2.3) are avantajul că redresarea navei se face rapid fără ca aceasta să-și modifice pescajul și rezerva de flotabilitate.

Redresarea navei prin contrainundare (fig. 2.4) prezintă dezavantajul că la ambarcarea unei cantități de apă dispusă în compartimente simetrice se mărește pescajul navei și se reduce corespunzător rezerva de bord liber. Acest procedeu se folosește pentru a preveni răsturnarea navei cu înclinări mari, dar numai după ce s-a calculat cu precizie rezerva de flotabilitate.

Figura 2.4. Redresarea navei prin contrainundare.

Procedeul combinat (fig. 2.5), se folosește în scopul redresării rapide a navei și constă în inundarea unor tancuri de balast goale în paralel cu evacuare și transvazarea apei din compartimentele inundate.

Figura 2.5. Redresarea navei prin transvazare și contrainundare.

Oricare ar fi procedeul care se folosește pentru redresare trebuie să se aibă în vedere următoarele reguli:

– înainte de începerea operațiunii să se cunoască cu precizie situația compartimentelor inundate;

– să se estimeze situația viitoare a navei astfel încât eventualele găuri de apă care inițial erau deasupra liniei de plutire să nu devină active și să realizeze o nouă inundare;

– se vor executa numai operații care pot înceta imediat, în caz că acestea nu-și produc efectul scontat;

– se va avea în vedere a nu se începe operațiunea de transvazare până când toate găurile de apă nu au fost astupate, pentru că altfel există posibilitatea să mărim cantitatea de apă introdusă pe navă.

Măsurile preconizate se pun în aplicare numai după o cercetare amănunțită a bordului liber, a punților și a pereților etanși, deoarece o eventuală gaură de apă aflată deasupra liniei de plutire, inofensivă într-un caz anterior, devine activă după redresare (prin creșterea pescajului) și poate produce inundarea unui alt compartiment.

În timpul remorcării navei se vor lua următoarele măsuri :

se va efectua remorcarea cu viteza cea mai mică posibilă ;

se va supraveghea continuu remorca și legăturile sale, mai ales pe valuri.

Alte măsuri se vor stabili în funcție de situația concretă în care se găsește nava și se vor baza pe rezultatele cercetării și pe cunoașterea temeinică a fenomenelor legate de eșuare și consecințele acestora .

Pentru readucerea navei pe chilă dreaptă, se va folosi instalația de asietă-balast și după caz instalația de santină.