Lucrari Cadastrale Si Masuratori Topografice Realizate In Vederea Obtinerii Planului Parcelar

Cuprins

Introducere. ………………………………………………………………………………………………………………..4

Capitolul 1. Noțiuni generale despre cadastru …………………………………………………………………5

1.1. Apariția și dezvoltarea cadastrului în lume și în România …………………………5

1.2. Scopul și problemele pe care le rezolvă cadastrul ……………………………………6

1.3. Legătura cadastrului cu alte discipline ……………………………………………………6

1.4. Aspectele și funcțiile cadastrului …………………………………………………………..7

1.4.1. Funcția tehnică …………………………………………………………………………..7

1.4.2. Funcția economică ……………………………………………………………………..8

1.4.3. Funcția juridică …………………………………………………………………………..8

1.4.3.1. Conținutul cărții funciare ………………………………………………….9

Capitolul 2. Partea juridică a cadastrului ………………………………………………………………………11

2.1 Generalități, Definiții …………………………………………………………………………..11

2.2 Dispoziții generale. Întocmirea documentațiilor cadastrale conform Ordinului 700/2014 ……………………………………………………………………………………………..13

2.3 Procedura privind recepția planurilor parcelare și atribuirea numerelor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară …………………………………..14

Capitolul 3. Partea tehnică a cadastrului ……………………………………………………………………….18

3.1. Culegerea datelor – Generalități ……………………………………………………………18

3.2. Sistemul de Proiecție Stereografic 1970 ………………………………………………..20

3.3 Proiecția stereografică plan tangent Budapesta ………………………………………..22

3.4 Îndesirea rețelei de sprijin …………………………………………………………………….23

3.4.1 Intersecția unghiulară înapoi …………………………………………………………24

3.5 Ridicarea detaliilor topografice prin metoda radierii ………………………………..27 3.6 Metode de determinare a ariei suprafețelor ………………………………………………28

3.6.1. Calculul suprafețelor …………………………………………………………………..28

3.6.2. Parcelarea și detașarea suprafețelor ………………………………………………30

Capitolul 4. Studiu de caz …………………………………………………………………………………………..38

4.1. Prezentarea comunei studiate ………………………………………………………………..38

4.2. Descrierea aparaturii folosite …………………………………………………………………40

4.3. Descrierea operațiilor efectuate ………………………………………………………………41

4.3.1. Operații efectuate pe teren ……………………………………………………………41

4.3.2 Operații efectuate la birou ……………………………………………………………..43

Concluzii ………………………………………………………………………………………………………………….57

Referințe bibliografice ……………………………………………………………………………………………….58

Anexa 1. Borderou …………………………………………………………………………………………………….59

Anexa 2. Cerere de înscriere și recepție ………………………………………………………………………..60

Anexa 3. Declarație ……………………………………………………………………………………………………61

Anexa 4. Inventar de coordonate …………………………………………………………………………………62

Anexa 5. Calculul suprafețelor …………………………………………………………………………………….63

Anexa 6. Memoriu tehnic ……………………………………………………………………………………………65

Anexa 7. Tabel parcelar ……………………………………………………………………………………………..67

Anexa 8. Plan parcelar ……………………………………………………………………………………………….68

Anexa 9. Plan de amplasament și delimitare …………………………………………………………………69

Anexa 10. Plan de încadrare în zonă …………………………………………………………………………….75

Anexa 11. Acte de proprietate ……………………………………………………………………………………..76

Listă de figuri ……………………………………………………………………………………………………………87

Introducere

Pământul reprezintă bunul economic cel mai de preț, acesta fiind sursa cea mai sigură și cea mai importantă a unui stat.

Chiar dacă este limitat din punct de vedere al întinderii, oamenii l-au transformat, din cele mai vechi timpuri, într-un bun propriu, al cărui valoare a crescut constant.

Astfel se pune problema cunoașterii, evidenței și garantării dreptului de proprietate al persoanelor fizice, al persoanelor juridice sau al administrațiilor locale.

„Cadastrul și cartea funciară formează un sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică, de importanță națională, a tuturor imobilelor de pe întregul teritoriu al țării.”

Importanța realizării cadastrului constă în faptul că acesta furnizează date actuale și reale asupra bunurilor imobile din toată țara, date despre suprafață, proprietari, poziție, folosință și situația juridică a acestora. Aceste date sunt utile în toate ramurile economiei naționale.

De asemenea are un rol important în vederea întocmirii sistemelor informatice, sisteme care sunt capabile de a furniza rapid informații despre imobilul interogat tuturor sectoarelor de gestiune și planificare ale economiei naționale.

Statul este obligat să dețină și să actualizeze constant evidențele asupra bunurilor imobile (terenuri și construcții), atât din punct de vederele al suprafețelor și calității acestora, cât și al identității proprietarilor asupra bunurilor imobile.

Astfel s-a ajuns la un interes comun, atât din partea cetățenilor, cât și din partea statului pentru crearea unui sistem de evidență a bunurilor imobile.

„Prin imobil se întelege una sau mai multe parcele alăturate, cu sau fără construcții, aparținând aceluiași proprietar.

Prin parcelă se întelege suprafața de teren cu aceeași categorie de folosință.”

Obiectul prinicipal al cadastrului este reprezentat de fondul funciar al României, care constitutie „terenurile de orice fel, indiferent de destinație, de titlul pe baza căruia sunt deținute sau de domeniul public ori privat din care fac parte.” Pentru punerea în aplicare a legilor ce reglementează reconstituirea drepturilor de proprietate în urma colectivizării a fost și este necesar inventarierea terenurilor prin realizarea planurilor cadastrale folosind metode topografice sau topo-fotogrammetrice.

1. Noțiuni generale despre cadastru

1.1 Apariția și dezvoltarea cadastrului în lume și în România

Cele mai vechi înscrieri datează de pe vremea faraonilor, de acum 4000-5000 de ani în urmă, unde se țineau registre cu terenurile cultivate în lunca fluviului Nill. Aceste înscrisuri aveau drept scop stabilirea unei valori de impozitare, cât și garantarea dreptului de proprietate.

În Grecia Antică au fost folosite planuri cu desene rectangulare, care reprezentau o împărțire a unor orașe în parcele.

De la cele mai simple forme de evidență, cadastrul a continuat să se dezvolte, ajungându-se la forme precise în centrul Europei, Germania, Italia și Austria.

Acestea au avut drept model cadastrul din principatul Milano, cunoscut sub denumirea de „Centesimento Milanese”, aflat sub dominație austriacă.

În acea perioadă se puteau distinge două părți ale cadastrului, partea tehnică si economică pe de o parte și partea juridică pe de altă parte, dezvoltându-se instituții separate, dar care coopereză mereu, pentru rezolvarea tuturor problemelor care apar.

În ziua de azi, cadastrul este un instrument indispensabil atât în economia unei țări, cât și în planificarea activităților.

În România, primele lucrări asemănătoare celor de cadastru au fost efectuate pe teritoriul vechii Dacii, în timpul ocupației Romane. Acestea erau efectuate de către specialiști, care făceau parte din corpus agrimensorum romanorum.

În timpul ocupației austro-ungară, a fost introdus și realizat cadastrul după sistemul aplicat în Austria, cu precădere în regiunile din Transilvania, Banat și nordul Bucovinei.

În perioada regimului comunist activitatea de cadastru stagnează datorită lucrărilor de măsurători și parcelări pentru reforma agrară din anul 1945, dar și datorită ideologiei promovate, care se baza pe negarea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, luându-se măsuri abuzive de îngrădire a căilor de dovedire a drepturilor de proprietate imobiliară ale persoanelor.

După anul 1990, Legea fondului funciar nr. 18/1991, restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, prin noile tiluri de proprietate o parte din fostele proprietăți agricole sau silvice. Acest lucru a afectat aproximativ 8 milioane de hectare teren arabil, prin noile lucrări de parcelări efectuate cu ocazia punerii în posesie a noilor proprietari. Prin aceste noi lucrări, sunt anulate vechile lucrări de cadastru întocmite anterior, fiind necesare întocmirea de noi planuri cadastrale.

În urma acestor modificări, a fost adoptată Legea cadastrului și publicității imobiliare nr.7/1996, care este o lege modernă, la nivelul țărilor vest-europene, care are drept scop garantarea și apărarea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile.

1.2 Scopul și problemele pe care le rezolvă cadastrul

Cadastrul are scopul de a pune la dispoziția celor interesați date referitoare la bunul imobil interesat, date reale, complete, concrete și actualizate precum:

situația juridică a imobilului și proprietarii acestuia;

crearea unei baze juste pentru stabilirea impozitului fiscal;

stabilirea prin metode topografice sau fotogrammetrice suprafața, poziția și configurația imobilelor;

identificarea resurselor funciare;

identificarea categoriilor de folosință ale terenurilor;

obținerea de date reale cu privire la starea fondului de comunicații (drumuri, căi ferate, străzi), necesare pentru planificarea lucrărilor de întreținere;

facilitează și susține circulația juridică a imobilelor pe piața imobiliară;

evidența și inventarierea terenurilor cu diverse resurse minerale sau petroliere.

1.3. Legătura cadastrului cu alte discipline

Pentru realizarea lucrărilor de cadastru cu caracter tehnic, economic și juridic, respectiv a documentației finale ale acestuia, care sunt planul cadastral și registrele cadastrale este necesară folosirea cunoștiințelor din discipline diferite, oferind astfel cadastrului un caracter interdisciplinar. Se pot distinge mai multe domenii care participă la realizarea cadastrului:

– domenii de bază, cum ar fi: geodezia, fotogrammetria, topografia, cartografia, care sunt necesare în toate etapele de lucru ale lucrărilor tehnice de cadastru, respectiv executarea măsurătorilor, prelucrarea datelor, întocmirea documentațiilor cadastrale;

– domenii de colaborare: informatica, pedologia, construcții, dreptul civil, care participă la rezolvarea anumitor probleme și părți ale cadastrului, cum ar fi prelucrarea automată a datelor brute din măsurători, crearea sistemelor informaționale, rezolvarea părții juridice a cadastrului și a problemelor sistemului de publicitate imobiliară, identificarea și stabilirea corectă a proprietarului și a drepturilor reale deținute, bonitarea terenurilor agricole în vederea stabilirii obligațiilor fiscale;

– domenii ajutătoare: amenajarea și organizarea teritoriului, îmbunătățiri funciare, protecția mediului, necesare pentru rezolvarea anumitor etape în lucrările de cadastru, de exemplu informații despre delimitarea unităților administrativ-teritoriale și ale intravilanelor localităților, date privind vechile delimitări ale hotarelor administrative, stabilirea categoriei de folosință;

1.4. Aspectele și funcțiile cadastrului

Cadastrul trebuie să ofere informații pentru cunoașterea completă a bunurilor imobile, astfel încât să se realizeze o evidență după anumite aspecte sau laturi:

a) Aspectul cantitativ – se referă la determinarea poziției, mărimii, configurației suprafețelor de teren, determinarea pozițiilor și a caracteristicelor construcțiilor;

Latura cantitativă a cadastrului se realizează prin funcția tehnică a cadastrului.

b) Aspectul calitativ – terenurile și construcțiile sunt apreciate după potențialul economic, prin realizarea bonitării cadastrale a solurilor în funcție de gradul de fertilitate și a categoriilor de folosință în cazul terenurilor, iar în cazul construcțiilor, cartarea clădirilor în funcție de materialele de construcție (beton, cărămidă, lemn etc), gradul de uzură, dotarea cu instalații;

c) Aspectul juridic – constă în identificarea proprietarilor, titlurile de drept de proprietate, posesie, folosință asupra bunurilor imobile.

1.4.1. Funcția tehnică

Această funcție cuprinde lucrări de geodezie, topografie, fotogrammetrie și cartografie necesare realizării planurilor cadastrale pe care sunt reprezentate elementele de poziționare și configurație a terenurilor pe categorii de folosință și proprietari. Rezultatele acestor lucrări sunt concretizate în planuri cadastrale și registre cadastrale.

Planurile cadastrale trebuie să conțină:

– punctele rețelei geodezice și de sprijin;

– denumirea teritoriului administrativ;

– infrastructura – rețelele de comunicații;

– rețeaua hidrografică;

– pădurile și terenurile cu destinație forestieră;

– hotarele administrative teritoriale;

– categoriile de folosință a terenurilor.

Fotogrammetria permite obținerea planurilor topo-fotogrammetrice într-un timp mai redus și cu o eficiență mai mare, dar cu o precizie mai scăzută.

Pentru realizarea funcției tehice a cadastrului, mai apar probleme de calcul, cum ar fi: calculul suprafețelor, parcelarea suprafețelor, intersecții de drepte, rectificări de hotare.

1.4.2. Funcția economică

În cadrul acestei funcții se apreciază valoarea economică a imobilelor, prin bonitarea acestora, care reprezintă o serie de studii și calcule, iar, în final se arată de câte ori este mai bun sau mai slab un teren decât alt teren în funcție de fertilitatea solului, amplasament, accesul la drumuri de diverse categorii, poziția față de localitate etc.

Funcția economică se poate realiza prin următoarele operațiuni

– încadrarea terenurilor agricole în clase de calitate;

– evidența terenurilor în funcție de stadiul de degradare și a factorilor ce au produs degradarea;

– evidența terenurilor amenajate prin lucrări de îmbunătățiri funciare;

– evidența clădirilor după natura construcțiilor, gradul de confort și uzură, dotarea cu instalații.

1.4.3. Funcția juridică

Această funcție trebuie să asigure identificarea corectă a proprietarilor de terenuri și construcții în vederea înscrierii acestora în documentele cadastrului general și în cărțile funciare pe baza drepturilor și actelor juridice pe care se formează proprietatea.

În urma promulgării Legii cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, modificată și republicată, pe baza lucrărilor de cadastru se întocmesc cărțile funciare care „cuprind descrierea imobilelor și înscrierile referitoare la drepturile reale imobiliare, la drepturile personale, la actele, faptele sau la raporturile juridice care au legătură cu imobilele.”

Totalitatea cărților funciare întocmite pe teritoriul administrativ al unei comune, oraș sau municipiu formează registrul cadastral de publicitate imobiliară al teritoriului respectiv.

Unul din rolurile principale ale cadastrului și a publicitătii imobiliare îl reprezintă înscrierea și garantarea dreptului de proprietate. Acest drept se poate concretiza prin înscrierea în cărțile funciare, care sunt documente publice din România.

Înscrierea în cartea funciară se poate face pe baza documentațiilor cadastrale întocmite de către o persoană autorizată ANCPI (Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară) și a actelor de proprietate asupra imobilelor, care pot fi:

– titlul de proprietate emis în baza legilor fondului funciar;  

– acte autentificate de notarul public;  

– hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și expertiza care face parte integrantă din hotărârea judecătorească;  

– actul de adjudecare;  

– dispoziția de restituire emisă de primărie;  

– hotărârea de restituire în natură a consiliului local;  

– alte înscrisuri doveditoare a dreptului de proprietate (Contract de Vânzare -Cumpărare, Proces verbal de Predare-Primire în cazul în care imobilul a fost cumpărat de la stat, Sentință Civilă, Certificat de Moștenitor, Contract de donație).

1.4.3.1. Conținutul cărții funciare

Cartea funciară este formată din:

Titlul (Carte funciară), numărul de ordine al cărții funciare și denumirea teritoriului administrativ căreia îi aparține, și este constituită din trei părți:

Partea I, numită și Foaia de avere (A) sau Foaia Imobilului referitoare la informațiile tehnice și economice ale bunului imobil și anume:

a) numărul de ordine;

b) numărul topografic sau numărul cadastral al bunului imobil;

c) aria terenului, categoria de folosință a terenului, destinația, descrierea construcțiilor după caz ;

d) amplasamentul și vecinătățile;

e) valoarea impozabilă.

Partea a II-a numită și Foaia de proprietate (B), cuprinde înscrierile privitoare la dreptul de proprietate și anume:

a) numărul de ordine;

b) numele proprietarului și datele necesare pentru identificarea lui;

c) faptul juridic sau documentul care constituie titlul dreptului de proprietate, precum și menționarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept;

d) strămutările proprietății;

e) servituțile alcătuite în folosul imobilului înscris în Partea I;

f) orice schimbări, îndreptări sau însemnări cu privire la înscrierile făcute în titlu, partea I sau a II-a a cărții funciare, cu privire la înscrierile făcute;

g) observații.

Partea a III-a numită și Foaia de sarcini (C), cuprinde înscrierile privind dezmembrămintele dreptului de proprietate și înscrierile privitoare la sarcini, respectiv:

a) numărul de ordine;

b) dezmembrămintele dreptului de proprietate, respectiv dreptul de uzufruct, uz, abitație, superficie, servituțile în sarcina fondului aservit, dreptul de folosință, dreptul de ipotecă, privilegiile imobiliare, precum și locațiunea și cesiunea de venituri pe timp mai mare de 3 ani;

c) faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte;

d) orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face cu privire la înscrierile făcute în această parte;

e) sechestrul, urmărirea imobilului sau a veniturilor sale;

f) observații.

Din noțiunile cu caracter general, introductive, prezentate anterior se constată că este necesar colaborarea între specialiști din diferite domenii pentru rezolvarea problemelor de interes deosebit, automatizarea și folosirea unor tehnologii ce necesită aparatură geo-topo-fotogrammetrică performantă, de mare randament și de precizii corespunzătoare, precum și formarea și instruirea unui personal capabil să rezolve problemele întâlnite.

2. Partea juridică a cadastrului

2.1 Generalități, Definiții

În România, unitățile administrative-teritoriale sunt: comuna, orașul sau municipiul și județul. În cadrul unităților administrative comunale și orășenești se deosebesc două părți distincte: intravilanul și extravilanul.

Teritoriul României are suprafața totală de 23 839 070 hectare și cuprinde din punct de vedere administrativ 41 de județe, la care se adaugă capitala București. În cadrul celor 41 de județe sunt cuprinse 67 municipii, 195 orașe, 2686 comune și 13343 sate.

Intravilanul este partea din teritoriul administrativ, legal delimitată, destinată construirii și habitației. Acesta reprezintă zona dens construită, cu clădiri de locuit, constructive social – culturale, întreprinderi industriale, depozite, spații comerciale, amenajări sportive, rețelele edilitare, zona de circulație și transport împreuna cu gările, autogările și depourile, spații verzi și terenurile libere. Într-un teritoriu administrativ comunal sau orășenesc se pot afla unul sau mai multe intravilane. Limita intravilanului reprezintă detaliu topografic al planului cadastral și în interiorul ei se face numerotarea cadastrală și calculul suprafețelor unităților cadastrale din fiecare localitate.

Extravilanul este partea din unitatea administrativ-teritorială cuprinsă în afara intravilanelor, delimitată cadastral potrivit legii. Are în special destinații agricole și silvice. Structura terenurilor agricole reprezintă aproximativ două treimi din suprafața totală a țării, ceea ce înseamnă 14,8 milioane hectare.

Subdiviziunile extravilanului sunt formate din următoarele unități cadastrale: sectorul cadastral sau tarlaua, corpul de proprietate, parcela și subparcela.

Tarlaua reprezintă o diviziune a extravilanului, delimitată de detalii liniare, cum ar fi drumuri de exploatare, căi ferate, ape, diguri etc. care cuprinde mai multe corpuri de proprietate, cu mai mulți proprietari și poate să cuprindă mai multe categorii de folosință.

Corpul de proprietate este alcătuit din una sau mai multe parcele alăturate, cu sau fără construcții, care poate avea un singur proprietar sau mai mulți proprietari în indiviziune, putând avea una sau mai multe categorii de folosință.

Parcela este o subdiviziune a corpului de proprietate, cu o singură categorie de folosință și având un singur proprietar sau mai mulți proprietari, în indiviziune. O parcelă poate avea mai multe subdiviziuni fiscale, din punct de vedere economic. O subdiviziune fiscală este o porțiune a parcelei cu aceeași clasificare calitativă.

Parcela, alături de construcție și proprietar constituie entitățile de bază a cadastrului general.

Subparcela este o subdiviziune a parcelei și este definită de însușirile calitative ale terenului, cum ar fi: clase de bonitare, panta, gradul de amenajare, rezistența la arat, caracteristici de sol.

Orice bun imobil sau parcelă de teren cu sau fără construții se poate defini prin următoarele:

– reprezentarea pe planul cadastral a poziției, formei, dimensiunii, simbolul categoriei de folosință a terenului și a numărului cadastral a bunului imobil;

– înscrierea în registrele cadastrale a proprietarului, suprafața, numărul cadastral (identificator unic) și simbolul categoriei de folosință a terenului.

În vederea reîmproprietăririi persoanelor afectate de regimul comunist, pe baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, a Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere și a Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, au fost elaborate planuri cadastrale la scara 1:10000, care sunt reprezentări grafice în plan orizontal a suprafeței pământului (totală sau parțială), generalizată și micșorată conform scării și întocmită pe baza unei proiecții cartografice.

Pentru identificarea corectă și exactă a parcelelor de teren, pe baza actelor de proprietate ale persoanelor fizice, juridice sau a administației locale s-a apelat la întocmirea planurilor parcelare.

,,Planul parcelar este reprezentarea grafică a unei tarlale care conține limitele tuturor imobilelor din tarla și detaliile stabile din teren ce o definesc; planul parcelar devine plan cadastral după recepția și atribuirea numerelor cadastrale de către oficiul teritorial.”

Întocmirea planurilor parcelare au drept scop final înscrierea în Cartea Funciară, dar pe lângă acesta, planurile parcelare au și alte folosințe, cum ar fi în vederea eliberării corecte a titlurilor de proprietate sau a corectării acestora, care nu pot fi eliberate sau corectate fără întocmirea unui plan parcelar. În acest caz planul parcelar trebuie să fie întocmit de către primării sau la cererea primăriilor de către persoane autorizate, cu bani de la bugetul local.

În vederea întocmirii planurilor parcelare la cererea autorităților publice locale și centrale sau a altor persoane interesate, persoanele autorizate trebuie să respecte anumite norme și regulamente în vigoare.

În acest caz este vorba despre Ordinul nr. 700 din data de 09.07.2014 emis de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară privind Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară.

2.2 Dispoziții generale. Întocmirea documentațiilor cadastrale conform Ordinului 700/2014

,,Documentațiile cadastrale întocmite la cerere, în vederea înscrierii în evidențele de cadastru și carte funciară, pot fi:

documentație pentru prima înscriere în sistemul integrat de cadastru și carte funciară;

documentație pentru actualizarea informațiilor cadastrale ale imobilelor înscrise în sistemul integrat de cadastru și carte funciară:

înscriere/radiere construcții;

modificare limită;

modificare suprafață;

actualizare categorii de folosință/destinații pentru o parte din imobil;

repoziționare;

identificarea părții din imobil afectată de dezmembrăminte ale dreptului de proprietate în cazul în care aceste drepturi sunt constituite numai pe o parte din imobil;

actualizarea altor informații cu privire la imobil;

documentație de identificare a amplasamentului imobilului situat pe alt UAT decât cel în evidența căruia a fost înregistrat în cartea funciară;

documentație întocmită în vederea atribuirii numărului cadastral, fără înscriere în cartea funciară;

documentație pentru dezlipire/alipire teren;

documentație de prima înregistrare UI;

documentație pentru apartamentare;

documentație pentru dezlipire UI;

documentație pentru reapartamentare;

documentație în vederea reconstituirii cărții funciare pierdute, distruse sau sustrase.”

Documentația cadastrală se întocmește pe suport digital și pe suport analog, în formate care permit accesul și transferul de date.

Pentru întocmirea documentațiilor necesare înscrierii în cartea funciară trebuie urmărite anumite etape fără de care o organizare bună și o eficientizare rentabilă nu sunt posibile.

Aceste etape sunt:

stabilirea amplasamemtului;

realizarea lucrărilor propriu-zise de către persoane autorizate;

prelucrarea datelor;

elaborarea documentațiilor și depunerea lor la oficiile de cadastru pe raza cărora se află imobilul;

recepția lucrărilor și a documentațiilor;

ultima etapă este realizată prin înscrierea în cartea funciară.

2.3 Procedura privind recepția planurilor parcelare și atribuirea numerelor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară

Condițiile care trebuie respectate la realizarea unui plan parcelar sunt următoarele:

– planul parcelar se întocmește la nivel de tarla, atât în format analogic cât și digital, fișier .cpxml, astfel încât informațiile să poată fi transferate în baza de date cadastrale și carte funciară (Modulul pentru obținerea fișierului care conține coordonatele pe contur și datele din fișa corpului de proprietate se numește GenerareCP.exe);

– tabelul parcelar se întocmește în format analogic și în format digital, fișier tip .xls;

– tabelul parcelar și planul parcelar vor fi semnate de către președintele comisiei locale de fond funciar și de către executant.

Etapele întocmirii unui plan parcelar sunt următoarele:

– documentarea și analiza actelor solicitate de la primărie și de la oficiul teritorial;

– recunoașterea terenului;

– măsurarea limitelor tarlalei și verificarea dipunerii imobilelor conform actelor de proprietate (procese verbale de punere in posesie emise de către comisia locală de fond funciar, titluri de proprietate);

– identificarea atributelor din planul parcelar;

– întocmirea proiectului de plan parcelar și a tabelului parcelar.

La întocmirea planului parcelar se va ține cont de suprafața imobilului înscrisă în titlu de proprietate și de suprafața măsurată a tarlalei.

În cazul în care există diferențe între suprafața măsurată a tarlalei și suma suprafețelor imobilelor înscrise în acea tarla se procedează în felul următor:

– în cazul în care suprafața măsurată a întregii tarlale este mai mică decât suprafața obținută din însumarea suprafețelor parcelelor din toate titlurile de proprietate din tarlaua respectivă, atunci suprafața fiecărei parcele va fi diminuată direct proporțional cu suprafața acesteia, astfel încât să se realizeze închiderea exactă a tuturor suprafețelor din tarla; în acest caz parcelele cu suprafețele diminuate vor putea fi înscrise în cartea funciară doar dacă toți proprietarii își dau acordul în acest sens.

– în cazul în care suprafața rezultată din măsurarea tarlalei este mai mare decât suma însumării suprafețelor imobilelor din tarlaua respectivă, atunci surplusul de suprafață va constitui rezerva comisiei locale de fond funciar, poziția acesteia fiind stabilită de comisia locală; dacă surplusul de suprafață nu depășește 5% inclusiv, comisia locală de fond funciar poate redistribui această suprafață proprietarilor din tarlaua respectivă, proporțional cu suprafața deținută din acte.

– în cazul în care există imobile cu numere cadastrale atribuite anterior care nu pot fi integrate în noul plan parcelar se vor face următoarele operațiuni:

a) rectificarea erorii de înregistrare în planul cadastral digital și eliminarea golurilor și suprapunerilor din baza de date;

b) rectificarea coordonatelor prin repoziționarea imobilului poziționat greșit în planul cadastral care se realizează prin rotație, translație sau modificarea geometriei imobilului; în cazul în care suprafața se modifică cu un procent de ±2% nu este necesar acordul proprietarului;

c) documentația de repoziționare se întocmește de către persoana autorizată la cererea oficiului teritorial sau la cererea persoanelor interesate;

În vederea recepției planului parcelar inspectorul are sarcina de a analiza următoarele aspecte:

– încadrarea planului parcelar în sistemul național de referință;

– integrarea imobilelor anterior înregistrate în sistemul integrat de cadastru și carte funciară;

– însușirea planului parcelar și tabelului parcelar de către autoritățile locale și executant, prin semnătură și ștampilă;

– concordanța dintre datele din tabelul parcelar cu datele din titlurile de proprietate;

– existența declarațiilor proprietarilor pentru imobilele care fac obiectul actualizării informațiilor tehnice sau a președintelui comisiei locale de fond funciar.

Documentația cadastrală pentru recepția planului parcelar și atribuirea numerelor cadastrale în vederea înscrierii imobilelor în sistemul integrat de cadastru și carte funciară cuprinde următoarele documente:

borderoul;

cererea de recepție și înscriere;

declarația pe proprie răspundere cu privire la identificarea imobilului măsurat;

copia extrasului de carte funciară sau copia cărții funciare, dacă este cazul;

copiile actelor de identitate, în cazul proprietarilor persoane fizice și ale mandatarilor acestora sau certificat constatator, în cazul persoanelor juridice, după caz sau listă eliberată de primărie cu proprietarii imobilelor care au putut fi identificați și cu datele lor de identitate;

originalul sau copia legalizată a actelor în temeiul cărora se solicită înscrierea; copii conforme cu exemplarul din arhiva oficiilor teritoriale a titlurilor de proprietate, copii legalizate sau originalele proceselor verbale de punere în posesie, copii ale altor acte de proprietate dacă este cazul;

inventarul de coordonate al punctelor de stație și al punctelor radiate;

calculul analitic al suprafețelor;

memoriul tehnic;

tabelul parcelar;

planul parcelar;

planul de încadrare în zonă la o scară convenabilă;

fișierul .cpxml.

Titlurile de proprietate care se emit ulterior recepționării planului parcelar conform legilor fondului funciar se vor înscrie din oficiu în cartea funciară, înaintea transmiterii acestora către proprietari.

După încheierea procedurii de atribuire a numerelor cadastrale tuturor imobilelor din planul parcelar, oficiul teritorial va comunica primăriei unității administrativ-teritoriale de care aparține tarlaua în cauză următoarele documente:

a) planul parcelar recepționat cu numere cadastrale, în copie;

b) tabelul parcelar completat cu toate numerele cadastrale aferente imobilelor din tarla, în copie.

În urma recepției planului parcelar de către oficiul teritorial, acesta devine plan cadastral.

,,Planul cadastral este reprezentarea grafică a datelor din registrele cadastrale, referitoare la terenurile și construcțiile din cadrul unităților administrativ-teritoriale (comună, oraș, municipiu, județ). Registrele și planurile cadastrale stau la baza completării sau, după caz, a întocmirii evidenței privind publicitatea imobiliară.”

Printre dezavantajele întocmirii unui plan parcelar se pot menționa:

sprijinul din partea primăriilor pentru realizarea unui plan parcelar poate să lipsească uneori; identificarea tuturor proprietarilor tarlalei respective, a titlurilor de proprietate și a proceselor verbale de punere în posesie poate să fie dificilă în lipsa unei baze de date informatizată, clară, precum și lipsa unui personal capabil din partea primăriilor în sprijinirea acestor lucrări;

întocmirea unui plan parcelar necesită un volum mare de muncă, atât în teren, cât și la birou;

în cazul în care planul parcelar este aprobat și recepționat de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, acesta este pus la dipoziția tuturor persoanelor autorizate, putând avea de câștigat de pe urma muncii celui care a întocmit planul parcelar respectiv;

în urma întocmirii unui plan parcelar, pot să apară proprietari nemulțumiți de situația în care se află (diminuarea suprafeței, deplasarea folosinței actuale), putând să acționeze în instanță;

lipsa fondurilor din partea primăriilor de a finanța aceste lucrări.

În vederea realizării planurilor parcelare, pe lângă lucrările specifice geodeziei, topografiei și fotogrammetriei pot să apară diferite probleme tehnice, caracterisitice cadastrului, cum ar fi calculul suprafețelor, parcelarea sau detașarea suprafețelor.

3. Partea tehnică a cadastrului

3.1. Culegerea datelor – Generalități

Procesul de preluare a datelor din teren poate să difere în funcție de metodele folosite și în funcție de aparatura folosită.

Automatizarea achiziționării datelor direct în teren, care poate fi:

a) automatizare autonomă, folosind un teodolit clasic și un terminal portabil controlat de un micropocesor

b) automatizare automată, caz în care datele folosite sunt sub formă digitală.

Datele se pot prelua și prelucra în modul automat în sistemul automat în patru moduri, separat sau combinat:

– folosind stații totale;

– folosind tehnologia GPS;

– folosind metode fotogrammetrice;

– folosind date digitizate sau date scanate și vectorizate;

Culegerea datelor utilizând stațiile totale:

Stațiile totale stochează în memoria internă observațiile efectuate în teren. În acest fel sunt evitate erorile de citire sau de tastare a datelor măsurate, rolul operatorului fiind de a viza reflectorul și de a porni măsurătoarea.

Culegerea datelor folosind tehnologia GPS:

GPS-ul este un sistem de determinare a poziției, care se bazează pe distanța măsurată cu ajutorul sateliților. Distanțele sunt determinate din timpul de propagare a undelor radio. Acest sistem este utilizabil 24 de ore pe suprafața Pământului, indiferent de condițiile meteo, numărul utilizatorilor este nelimitat, iar precizia oferită poate să fie de ordinul centimetrilor.

Sistemul GPS este constiut din 3 segmente:

– segmentul spațial;

– segmentul de comandă și control;

– segmentul utilizatorilor;

Receptorul GPS are rolul de a măsura timpul necesar de propagare a semnalului de la satelit la receptor. Această distanță se poate determina înmulțind timpul cu viteza luminii:

(3.1)

unde: = distanța

= diferența între codul generat și codul recepționat

c= viteza luminii.

Măsurătorile sunt afectate de eroarea de ceas a satelitului și cea receptorului (nesincronizarea), de aceea distanțele măsurate sunt numite pseudodistanțe.

Această eroare poate fi diminuată prin efectuarea observațiilor către cât mai mulți sateliți.

Când datele urmează a fi achiziționate utilizând tehnologia GPS este necesară planificarea sesiunii de măsurători, care constă în alegerea perioadei optime pentru efectuarea observațiilor, astfel încât această perioadă să coincidă cu un număr cât mai mare de sateliți vizibili, influența refracției ionosferice să fie cât mai redusă, PDOP-ul (geometria constelației satelitare) să aibă valori cât mai scăzute și raportul semnal/zgomot pentru semnalul satelitar să influențeze cât mai puțin sesiunea de măsurători.

Figura 3.1 – Segmentele sistemului global de navigație

Culegerea datelor prin metode fotogrammetrice:

Când datele se achiziționează prin metode fotogrammetrice sunt utilizate diferite linii tehnologice, care pot să aibă sau nu în componență diferite sisteme de prelucrare, desenare și stocare a datelor respective.

Culegerea datelor prin digitizare:

Când datele se obțin prin digitizarea planurilor existente, prelucrarea acestora se face, de obicei, automat, cu ajutorul sistemelor specializate.

Este posibilă folosirea a 2 metode pentru preluarea informațiilor grafice din forma analogică:

– scanarea hărților existente și apoi digitizarea imaginii obținută

– folosirea planșetelor digitizoare.

Datele preluate vor fi convertite în unul din cele două modele de date spațiale (modelul vector sau modelul raster).

Înainte de a utiliza datele este necesar stabilirea unui sistem de referință, printr-un proces de georeferențiere, care constă în atribuirea unor anumite coordonate hărții sau imaginii satelitare, în acest fel orice program GIS va putea să poziționeze corect harta sau imaginea satelitară, pe glob.

Coordonatele punctelor obținute în urma georeferențierii urmează a fi transcalculate în sistemul de referință a proiecției Stereografice 1970.

Sistemul de proiecție folosit în prezent în România este Proiecția Stereografică 1970 pe plan secant unic 1970.

Avantajele utilizării datelor în format digital sunt multiple, cum ar fi:

– siguranța datelor (stocarea în format electronic);

– facilitatea actualizărilor;

– transparentizarea deciziilor;

– căutări mult mai ușoare.

3.2. Sistemul de Proiecție Stereografic 1970

Sistemul de Proiecție Stereografic 1970 reprezintă proiecția cartografică oficială de pe teritoriul României, astfel încât toate ridicările trebuie încadrate în rețeaua geodezică națională determinată pentru coordonatele plane în acest sistem, iar pentru cote planul de referință ”Marea Neagră 1975”.

Aceasta a fost adoptată în anul 1973 și a înlocuit vechea proiecție Gauss-Kruger, adoptând însă același elipsoid de referință, elipsoidul Krasovski-1940, fiind folosită la întocmirea planurilor topografice de bază la scara 1:2.000, 1:5.000 și 1:10.000, precum și a hărților cadastrale la scara 1:50.000.

Proiecția Stereografică 1970 este conformă, nu deformează unghiurile, permițând ca măsurătorile geodezice să fie prelucrate direct în planul de proiecție, fără a se calcula coordonate geografice, cu condiția aplicării prealabile a unor corecții de reducere a măsurătorilor la planul de proiecție. Proiecția deformează ariile, în funcție de depărtarea acestora față de polul proiecției.

Odată cu apariția și evoluția sistemelor satelitare de poziționare globale GPS și GLONASS, sunt necesare folosirea unor algoritmi de transformare de coordonate pentru a putea utiliza coordonatele determinate cu tehnologie GPS pe teritoriul României, unde proiecția oficială este Stereo 70. Sistemul GPS utilizează pentru referirea coordonatelor geografice elipsoidul WGS84, diferit față de elipsoidul Krasovsky 1940 utilizat în România.

Figura 3.2 – Harta deformațiilor liniare relative pe teritoriul României în Proiecția Stereografică 1970

Caracteristicile proiecției:

centrul proiecției este un punct fictiv, nematerializat în teren, care se găsește în centrul țării, la nord de orașul Făgăraș.

Coordonatele punctului central al proiecției sunt:

coordonate geografice:

latitudinea B0=46o N

longitudinea L0=25o E Greenwich

coordonate rectangulare polare:

X0 = 500.000,000 m

Y0 = 500.000,000 m

Coordonatele stereografice 1970 calculate în sistemul de axe de coordonate cu originea în centrul țării sunt modificate cu + 500 000 m atât pe x cât și pe y, ceea ce corespunde unei translații a axelor spre sud și vest. Acest lucru se face pentru a avea coordonate pozitive.

Coordonatele x’,y’ afectate de translații pot fi utilizate pentru o serie de calcule cum sunt:

– calculul distanței funcție de coordonate;

– calculul orientărilor funcție de coordonate;

– calculul ariei unei parcele în funcție de coordonatele plane ale colțurilor ei

Figura 3.3 – Translația sistemului de axe de coordonate rectangulare plane

în proiecția Stereografică 1970

folosește dimensiunile elipsoidul Krasovski 1940, orientat la Pulkovo. Acesta are următorii parametrii:

semiaxa mare notată cu a = 6.378.245,000 m

turtirea geometrică notată cu f = 1/298,3

– axa X este imaginea plană a meridianului care trece prin punctul central și are sensul pozitiv spre nord ;

– axa Y este imaginea plană a tangentei la paralela ce trece prin punctul central, cu sensul pozitiv spre est;

3.3 Proiecția stereografică plan tangent Budapesta

Această proiecție are toate caracteristicile proiecțiilor stereografice plan tangent, fiind o proiecție conformă, special concepută pentru scopuri topografice și cadastrale. Ceea ce este specific acestei proiecții, este modul de alegere al sistemului de coordonate carteziene plane: axa Ox cu sensul pozitiv spre Sud (axa ordonatelor) notată cu M și axa Oy cu sensul pozitiv spre Vest (axa absciselor) notată cu R.

Acest sistem s-a folosit în obținerea foilor de plan pentru cărțile funciare din județele Timiș, Bihor, Satu Mare. Transformarea rețelei de foi de hartă din sistemul de proiecție cu planul tangent la Budapesta în Sistem Stereografic 1970 a fost dezvoltată și transpusă în programul MapSys.

Raportul dimensiunilor între unitățile de măsură în planurile vechi de carte funciară și sistemul metric:

– unităti de lungime:

Tabel 3.1 – Corespondența unităților de lungime

– unități de suprafață:

Tabel 3.2 – Corespondența unităților de suprafață

3.4 Îndesirea rețelei de sprijin

Pentru realizarea densității necesare ridicărilor topografice la scările de bază, se efectuează îndesirea punctelor geodezice de stat, prin puncte geodezice de ordinul V, în condițiile tehnice de precizie stabilite de normele tehnice de întocmire a planului topografic de bază la scările 1:2000, 1:5000 și 1:10000.

În cazul când în zona de lucru nu sunt suficiente puncte de triangulație de ordinul I-IV, trebuie să se execute rețele locale de triangulație, legate de rețeaua de stat prin coordonate și orientare, pentru determinarea cărora trebuie să se măsoare o bază de plecare și una de sosire. Acestea vor fi reduse la planul secant unic al proiecției stereografice 1970.

În funcție de configurația și de gradul de acoperire al terenului, de vizibilitățile dintre puncte, de densitatea cerută și de alți factori, se efectuează îndesirea rețelei geodezice de ordinul I-IV cu puncte de ordinul V, prin următoarele metode de determinare ale punctelor:

– metoda triangulației;

– metoda poligonometriei;

– metoda trilaterației.

În funcție de situația din teren se pot alege diferite metode de îndesire (prin intersecții înainte, înapoi, combinate sau laterale).

3.4.1 Intersecția unghiulară înapoi (retrointersecția)

Pentru efectuarea măsurătorilor cadastrale pe întreg teritoriul țării este necesară asigurarea preciziei care să se încadreze în toleranțele admise. Pentru aceasta se folosesc metode topografice numerice și numai în cazuri izolate metode grafice.

Metodele numerice asigură o precizie mai ridicată, și permit o legătură mai bună între plan și teren, iar prelucrarea datelor obținute în urma măsurătorilor în vederea calculelor coordonatelor și a suprafețelor se face precis și comod.

Metoda intersecției înapoi este folosită atât la determinarea detaliilor noi apărute, cât și la determinarea punctelor de sprijin necesare ridicării detaliilor, care sunt izolate, aflate la distanțe mari față de punctele de sprijin.

În principiu, problema este de a afla coordonatele unui punct nou P(x,y) prin intermediul direcțiilor măsurate exclusiv din punctul nou P spre minim 3 puncte vechi A(x1,y1), B(x2,y2), C(x3,y3), de coordonate cunoscute. Se staționează cu aparatul de măsurat în punctul nou și se vizează punctele vechi, măsurând unghiurile orizontale pentru determinarea poziției plane a punctului nou și unghiurile verticale când se dorește și determinarea cotei punctului.

Soluția acestei probleme a fost dată de Snellius în anul 1642 și perfectată de Photenot în anul 1692. Există mai multe soluții matematice date de-a lungul timpului: Photenot, Delambre, Collins, Cassini și este cunoscută și cu numele de ”Problema Photenot”.

Figura 3.4 – Metoda retrointersecției – soluția analitică

În prezent sunt cunoscute mai multe soluții de rezolvare a problemei, printre care soluția analitică, trigonometrică, grafică sau mixtă.

1. Soluția analitică:

După măsurarea direcțiilor spre punctele vechi A, B, C se obțin unghiurile α și β și se scrie ecuațiile analitice ale celor 3 drepte:

y-y1=(x-x1)tgθ1

y-y2=(x-x2)tgθ2 (3.2)

y-y3=(x-x3)tgθ3

Se constată că sistemul este incompatibil, pentru că este format din trei ecuații cu 5 necunoscute.

Se poate scrie că:

θAP=θ1

θBP=θ2= θ1+α (3.3)

θCP=θ3= θ1+β

Sistemul de ecuații devine:

y-y1=(x-x1)tg θ1

y-y2=(x-x2) tg(θ1+α) (3.4)

y-y3=(x-x3)tg(θ1+β)

Pentru rezolvarea sistemului format din trei ecuții cu trei necunoscute tgθ, x, y se va lua în considerare primele 2 ecuații și se scrie:

y-y1=(x-x1)tg θ1 (3.5)

(y-y2)(1-tg θ1tgα)=(x-x2)(tg θ1-tgα)

Se elimină y din ecuație și se înlocuiește în a doua, obținând o ecuație în x și θ1. Se procedează la fel și pentru cea de a treia ecuație, iar în final pentru a obține o ecuație cu o singură necunoscută se vor împărți cele două ecuații și rezultă:

tgθ1 = (3.6)

Se calculează orientarea θ1, iar apoi se calculează θ2 și θ3. Pentru aflarea coordonatelor punctului P se folosesc calculele specifice unei intersecții înainte.

2. Soluția trigonometrică:

Se cunosc punctele A(x1,y1), B(x2,y2) și C(x3,y3) și se pot calcula:

– orientările θAB și θAC

– distanțele a=DAB și b=DBC

– unghiul γ= θBA-θBC

Fig. 3.5 – Metoda retrointersecției – soluția trigonometrică

Suma unghiurilor în patrulaterul format va fi:
(α+β+γ)+(φ+ψ)=400g (3.7)

Am obținut semisuma unghiurilor φ si ψ, iar dacă vom calcula semidiferența acestor unghiuri vom putea obține valorile lor.

(3.8)

Egalând cele două relații obținem:

(3.9)

Aplicând acestei relații o proprietate a rapoartelor egale vom obține:

=B (3.10)

Notăm: A=, A+B=φ și , A-B= (3.11)

Am obținut semidiferența unghiurilor φ si ψ, se calculează unghiurile γ1 și γ2, iar apoi se calculează distanțele:

(3.12)

Cunoscând orientările θ1, θ2, θ3 și distanțele d1, d2, d3 se pot calcula coordonatele relative ale punctului P față de punctele A, B, C, având trei rânduri de astfel de coordonate:

X’ = X1 + d1·cosθ1

X” = X2 + d2·cosθ2

X”’ = X3 + d3·cosθ3

Y’ = Y1 + d1·sinθ1 (3.13)

Y” = Y2 + d2·sinθ2

Y”’ = Y3 + d3·sinθ3

Valoarea finală va fi media aritmetică a valorilor obținute:

(3.14)

3.5 Ridicarea detaliilor topografice prin metoda radierii

Operațiunea prin care se determină poziția punctelor caracteristice ale detaliilor față de punctele rețelei de ridicare reprezintă ridicarea detaliilor. Una din metodele prin care se determină poziția relativă, forma și dimensiunile detaliilor este metoda radierii.

În cadrul acestei metode se determină unghiuri și distanțe staționând într-un punct de coordonate cunoscute și din care se poate stabili o orientare. Se măsoară lungimea înclinată de la punctul de stație la punctul radiat, unghiul de pantă și unghiul orizontal făcut de o latură de drumuire cu direcția către punctul radiat.

Măsurarea unghiurilor se face într-o singură poziție a lunetei și într-o singură serie, în tur de orizont și în sens orar. Distanțele se măsoară o singură dată și nu vor depăși 30 m pentru scara 1:500, 75 m pentru scara 1:1000, 150 de m pentru scara 1:5000 și 200 m pentru scara 1:10000, când pentru efectuarea măsurătorilor se folosesc tahimetre, iar când se folosesc stații totale și distanțele se măsoară electronic, acestea pot să fie mai mari.

Controlul metodei nu este întotdeauna necesar, deoarece ar duce la o scădere importantă a randamentului, dar se poate face printr-o dublă radiere a unor puncte de detaliu din stații diferite, prin determinarea poziției punctului radiat în ambele poziții ale lunetei sau cu ajutorul schiței terenului care poate fi folosită pentru descoperirea unor eventuale erori.

3.6 Metode de determinare a ariei suprafețelor

3.6.1. Calculul suprafețelor

,,Suprafața unui teren reprezintă aria unui contur închis reprezentat pe un plan de proiecție”

Alături de numărul parcelei și de proprietar, suprafața reprezintă un element important pentru identificarea unui teren.

Planul de proiecție permite reprezentarea orizontală a pozițiilor spațiale ale liniilor de contur ale imobilului, așa cum este acesta situat pe suprafața neregulată a Pământului, obținându-se suprafața utilă, productivă a terenurilor și a construcțiilor.

Pentru calculul suprafețelor se pot folosi mai multe procedee, în funcție de datele de care dispunem. Se pot întâlni cazuri în care terenurile au formă poligonală, geometrizată, pentru care avem date numerice – coordonate planimetrice (x,y) sau coordonate polare (d, θ) ale punctelor de frângere a aliniamentelor sau putem avea date grafice, adică planuri la o scară cunoscută (1:5000, 1:2000, 1:1000).

Determinarea suprafețelor se poate face folosind unul din procedeele următoare:

– procedeul numeric, care poate fi: analitic, geometric și trigonometric;

– procedeul grafic, folosit din ce în ce mai rar, se bazează pe măsurători grafice de distanțe sau unghiuri și distanțe sau pe măsurători grafico-mecanice de suprafețe;

– procedeul mecanic, se poate folosi pentru orice contur al suprafeței, având în general rezultate bune.

1. Procedee numerice:

Procedeul analitic

Această metodă se folosește când sunt cunoscute coordonatele x, y ale punctelor de pe conturul poligonal. Se recomandă a se folosi în cazul ridicărilor topografice numerice datorită rezultatelor superioare obținute față de cazul folosirii coordonatelor rezultate în urma digitizării planurilor existente.

Formulele de calcul al suprafeței unui poligon în acest caz vor fi:

, când axa Ox reprezintă baza de calcul

, când axa Oy reprezintă baza de calcul

Precizia stabilirii coordonatelor influențează precizia de determinare a suprafeței poligonului.

Procedeul trigonometric:

Acest procedeu se folosește atunci când punctele de contur ale poligonului au fost determinate prin coordonate polare (unghiuri de orientare și distanțe față de punctul de stație).

Procedeul geometric:

Se folosește în cazul suprafețelor ce pot fi descompuse în figuri geometrice simple (triunghiuri, dreptunghiuri sau trapeze). Precizia calculelor este condiționată de trasarea figurilor pe teren și de măsurarea laturilor poligonului.

Calculul analitic, din coordonate, asigură o precizie maximă, fiind folosit aproape în exclusivitate, metoda fiind automatizată prin folosirea computerului.

2. Procedee grafice:

Acestea sunt expeditive și asigură o precizie suficient de bună în funcție de scara planului, modul de întocmire a planului cadastral, starea suportului, configurația suprafețelor etc. Această metodă se aplică atunci când nu se dispune de date numerice rezultate în urma măsurătorilor topografice sau fotogrammetrice și se pot folosi doar planuri cadastrale.

Precizia procedeului grafic este în general scăzută și depinde de anumiți factori, cum ar fi: deformațiile hârtiei, aparatura folosită, condițiile de lucru și scara planului (cu cât scara este mai mare, cu atât precizia va fi mai mare).

3. Procedeul mecanic:

Acest procedeu este util când se folosesc planimetre moderne, (digitale, computerizate), dar care sunt destul de scumpe și poate fi folosit doar în cazul parcelelor din cadrul corpurilor de proprietate. Rezultatul depinde de scara planului, forma suprafeței, calitatea ridicărilor, deformațiile hârtiei etc.

3.6.2. Parcelarea și detașarea suprafețelor

În activitatea de cadastru apar frecvent lucrări de detașare sau parcelare a unei suprafețe, operațiune prin care un teren urmează să fie împărțirt în două sau mai multe loturi, egale sau de suprafețe diferite, fie în vederea schimbării categoriei de folosință a terenului, fie în vederea înstrăinării dreptului de proprietate asupra unei porțiuni din terenul inițial.

Condițiile care trebuie îndeplinite în vederea parcelării, dezmembrării sau detașării unui teren cu o suprafeță cunoscută sunt:

– condiția de suprafață, adică linia de detașare trebuie să despartă o suprafață impusă, dintr-o suprafață cunoscută;

– condiția de detașare, prin care se dă direcția liniei de detașare (parcelare sau dezmembrare) și punctul obligat prin care aceasta trebuie să treacă.

Etapele necesare parcelării unui teren sunt următoarele:

– identificarea parcelei și a suprafeței de parcelat, prin studierea evidențelor oficiale, cum ar fi cărțile funciare și a planurilor cadastrale existente;

– efectuarea măsurătorilor topografice pentru deteminarea limitelor bunului imobil și a vecinătăților acestora;

– întocmirea proiectului de parcelare și calculul elementelor geometrice;

Parcelarea se poate executa utilizând mai multe metode, în funcție de datele cunoscute și în funcție de precizia cerută:

– procedee numerice, din coordonate, precizia fiind ridicată;

– procedee grafice, specifice suprafețelor mici, nu asigură o prezicie ridicată;

– procedee automate, folosite în prezent, ușurând munca cu ajutorul computerului.

I. Procedee numerice

Pentru folosirea acestui procedeu este necesar cunoașterea coordonatelor planimetrice x, y ale tuturor punctelor de pe aliniamentul conturului terenului ce urmează a fi parcelat.

,,Rezolvarea problemelor de parcelare sau detașare se pune pentru câteva situații specifice de calcule topografice, cum sunt:

– punctul pe segment;

– intersecții de drepte;

– drepte paralele;

– drepte perpendiculare.”

Punctul pe segment: la calculul unei parcelării se ajunge la determinarea unui punct sau a unor puncte aflate pe un aliniament sau în afara aliniamentului.

Punctul nou poate să fie situat în raport cu extremitățile segmentului A–B astfel:

1) în prelungirea aliniamentului A –B;

2) în prelungirea aliniamentului B –A;

3) în capetele aliniamentului A–B.

Figura 3.6 – Cazuri de situare a punctului pe un aliniament dat prin segmentul A-B

Calculul matematic al coordonatelor punctului necunoscut se poate face prin două procedee:

a) procedeul analitic:

unde: r = (3.15)

b) procedeul trigonometric:

(3.16)

Trasarea unei direcții paralele:

Figura 3.7 – Trasarea unei linii paralele la segmentul AB prin punctul C

a) procedeul analitic:

(3.17)

b) procedeul trigonometric:

(3.18)

Trasarea unei direcții perpendiculare:

Se pot întâlnii două situații:

1) ridicarea unei perpendiculare din extremitatea segmentului A-B

Figura 3.8 – Ridicarea unei perpendiculare în punctul A al segmentului AB

a) procedeul analitic:

(3.19)

b) procedeul trigonometric:

(3.19)

2) coborârea unei perpendiculare din punctul C pe un un segment dat A-B

Figura 3.9 – Coborârea unei perpendiculare din punctul C pe segmentul AB

a) procedeul analitic:

unde: r = (3.20)

b) procedeul trigonometric:

(3.21)

Intersecții de drepte:

Figura 3.10 – Cazuri de intersecții de drepte

a) procedeul analitic

Cazul 1 – punctul de intersecție N se află între extremitățile celor două segmente;

(3.22)

Cazul 2 – punctul de intersecție N se află în prelungirea unui segment și între extremitățile celuilalt segment

(3.22)

Cazul 3 – punctul de intersecție se află în prelungirea celor două segmente

(3.23)

b) procedeul trigonometric:

(3.24)

Detașarea prin punct obligat:

Figura 3.11 – Detașarea unei suprafețe prin punct obligat

a) procedeul analitic:

unde: r = (3.25)

b) procedeul trigonometric:

(3.26)

Detașarea paralelă cu o direcție dată:

Este metoda cea mai frecvent utilizată în cazul parcelărilor sau detașărilor.

1) Detașarea paralelă în triunghi

Pentru realizarea parcelării este necesar cunoașterea coordonatelor punctelor M și N.

a) Procedeul analitic:

Se ține cont de raportul de asemănare dintre triunghiuri:

XM = X2+r(X1-X2) XN = X2+r(X3-X1)

YM = Y2+r(Y1-Y2) YN = Y2+r(Y3-Y1)

(3.27)

Figura 3.12 – Detașarea paralelă în triunghi

b) Procedeul trigonometric:

XM = X1 ± d1-Mcosθ1-2 XN = X3 ± d3-Ncosθ3-2

YM = Y1 ± d1-Msinθ1-2 YN = Y3 ± d3-Nsinθ3-2 (3.27)

2) Detașarea paralelă în trapez:

Parcelarea unei suprafețe într-un trapez prin intermediul unei linii sau o serie de linii de parcelare cu una dintre baze, este frecvent întâlnită în cadastru.

Figura 3.13 – Detașarea paralelă cu bazele în trapez

a) Procedeul analitic:

XM = X1+r(X2-X1) XN = X4+r(X3-X4)

YM = Y1+r(Y2-Y1) YN = Y4+r(Y3-Y4)

unde r = (3.28)

b) Procedeul trigonometric:

Este cazul cel mai frecvent întâlnit în practica detașărilor sau parcelărilor, la aplicarea legilor proprietății (Legea nr.18/1991 și Legea nr.1/2000).

Această problemă se poate rezolva aplicând formulele pentru detașarea paralelă în triunghi.

Detașarea paralelă cu o direcție cunoscută într-un poligon oarecare:

Figura 3.14 – Detașarea paralelă în poligonul oarecare

Această problemă devine ușor de rezolvat în momentul în care se cunoaște metoda detașării paralele în triunghi și în trapez. Se duc paralele prin fiecare punct al poligonului la latura indicată drept condiție de direcție, se calculează suprafețele trapezelor formate, iar suprafețele lor se compară cu suprafața de detașat, până se stabilește în care din trapeze va fi linia de trasare. În trapezul respectiv se parcelează suprafața rezultată astfel:

Δs=s – (s1+s2+s3…) (3.29)

II. Procedeul grafic:

Această metodă folosește procedee învechite, complicate, care nu asigură o precizie ridicată. Procedeul grafic se poate utiliza când există planuri cadastrale la scări mari (1:1000, 1:2000), iar terenurile care urmează să fie parcelate au forme geometrizate, simple. Precizia parcelării poate să fie determinată de scara planului și de exactitatea lucrărilor executate de operator.

III. Parcelarea automată:

Calculatoarele și softurile folosite în prezent permit rezolvarea analitică a problemelor de parcelare prezentate anterior. Acest mod de lucru asigură o productivitate mai mare și eliminarea erorilor apărute la metodele folosite mai sus.

Folosind un computer și un soft se pot efectua calcule parțiale ale parcelării, cunoscând coordonate punctelor poligonului, cum ar fi distanța între două puncte, aflarea orientării unei direcții, coordonatele unor puncte noi aflate în interiorul sau exteriorul poligonului, suprafața poligonului printr-o simplă comandă după ce punctele de pe contur au fost unite.

Modul de lucru este asigurat printr-o serie de comenzi care permit vizualizarea în timp util a modificărilor făcute și permite prelucrarea datelor obținute, precum și posibilitatea de a lista la o imprimantă sau plotter rezultatele obținute la o scară convenabilă.

Avantajele folosirii unui calculator și a unui soft (AutoCad, Mapsys) sunt numeroase, printre care: rezolvarea rapidă și practică a problemelor de parcelare decât prin calcule clasice, randamentul este mai crescut, precizia este mult mai crescută și se pot verifica anumite elemente (coliniaritatea punctelor noi, perpendicularitatea limitelor de drum), ca produs final planul parcelar se obține automat la imprimantă sau plotter.

Elementele de conținut obligatoriu ale planului sunt:

punctele de detaliu reprezentate de către capetele de parcela, frânturile de drum, capete de drum;

limitele parcelelor;

distanțele de pe conturul parcelelor;

categoriile de folosință ale parcelelor precedate de numărul cadastral ale acestora;

suprafețele parcelare exprimate în m2;

vecinii imobilului care face obiectul parcelării;

caroiajul geometric;

directia nordului geografic;

indicator;

Lucrările de parcelare se finalizează cu aplicarea pe teren (trasarea) capetelor de parcele rezultate în urma parcelării. Acest lucru constă în materializarea pe teren cu tăruși sau stâlpi din lemn a tuturor punctelor menționate.

4. Studiu de caz

Măsurătorile topografice care fac obiectul acestei lucrări au fost realizate pe teritoriul comunei Avram Iancu, extravilan, tarlaua 164, parcelele A818 și A819, județul Bihor.

4.1. Prezentarea comunei studiate

Comuna Avram Iancu este considerată una din așezările reprezentative ale județului Bihor și ale țării noastre, fiind poziționată în partea de sud-vest a județului Bihor. În partea de vest se află granița de stat cu Ungaria, în partea de nord-est este delimitată de limita administrativă cu comuna Ciumeghiu, iar în partea de sud și sud-est se află limita admistrativă cu județul Arad, comunele vecine fiind Zerindul și Mișca.

Comuna Avram Iancu este formată din trei sate: satul Avram Iancu, situat în partea centrală, fiind și reședința de comună, satul Tămașda poziționat în partea de sud-est (fosta reședință a comunei, fapt ce ne arată că și azi înscrierile în Cartea Funciară sunt făcute pe localitatea Tămașda) și satul Ant, aflat în partea de sud-vest, în aproprierea graniței cu Ungaria.

Din punct de vedere administrativ-economic, comuna Avram Iancu este amplasată la aproximativ 58 km de reședința județului Bihor, municipiul Oradea, pe șoseaua națională DN 79 Oradea- Arad, în câmpia joasă de divagare a Crișurilor.

Se află la aproximativ 620 de km. distanță de capitala țării, București, aflându-se aproximativ la distanțe egale de 18 km de alte două orașe din Câmpia Crișurilor, Salonta, respectiv Chișineu Criș.

Figura 4.1 – Localizarea comunei Avram Iancu în județul Bihor

Caracteristicile geografice

Formă de relief principală a comunei Avram Iancu este câmpia, câmpie joasă care coboară treptat de la est spre vest, situație evidențiată de valorile hărții hipsometrice. Examinând această hartă reiese faptul că diferențele de nivel nu depășesc 20 de metri, altitudinile cele mai mari având valori de 100 de metri, iar cele mai mici de 80 de metri. Astfel cele mai mari altitudini se găsesc în extremitatea de est cu hotarul Șura de aproximativ 96 de metri, în partea de est față de satul Tămașda, iar cele mai mici valori ale altitudinii se găsesc în extremitatea vestică, în jur de circa 82 de metri.

Relieful este caracterizat printr-o largă dezvoltare a luncii Crișului Negru, care datorită înclinației mici, formează numeroase meandre, difluențe, despletiri și cursuri părăsite.

O întreagă rețea de canale străbate câmpia, care contribuie la fragmentarea reliefului, aceasta având valori cuprinse între 0,51-0.7 km². Nivelul de meandrare este accentuat în zona de convergență a Teuzului cu Crișu Negru și sunt numeroase cursuri părăsite.

Un alt element morfologic este gradul de înclinare, dominantă fiind forma orizontală cu înclinare foarte slabă, nedepășind 0,8%. Există un raport strâns între altimetrie, grad de înclinare și energia reliefului.

Scurt istoric al Comunei Avram Iancu

Prima atestare pe acest teritoriu datează din anul 1169, cea în care se afirmă existența unei așezări numită Villa Tamașd, iar în anul 1241, o altă sursă numește așezarea Pons Tomae.

În urma luptelor dintre turci și unguri în anul 1600, așezarea este distrusă, iar din anul 1700 devine din sat, proprietate latifundiară a nobilimi maghiare, cunoscută cu numele de Tamashida, în românește Tămașda.

În anul 1353 sub denumirea de Ont, satul Ant este atestat pentru prima dată, fiind apreciat ca o așezare de iobagi.

Satul Avram Iancu este atestat în anul 1928, sub denumirea de “Regina Maria”.

În primăvara anului 1921, au apărut primii locuitori ai comunei în speranța că vor primi pământ. Aceștia au fost coloniști sosiți din zona Munților Apuseni.

În primăvara anului 1928 primele locuri de casă au fost împărțite, cu condiția ca în zece zile acestea să fie construite.

În anul 1928 erau 272 de familii, țărani din Munții Apuseni venind în număr tot mai mare, având promisiunea unor loturi de pământ.

În anul 1947, după cel de al II-lea Război Mondial, localitatea Regina Maria își schimbă denumirea în Avram iancu.

Comuna a dobândit un profil agrar, asemănător comunelor din această zonă a țării, dar a încercat și dezvoltarea tendințelor actuale (servicii, transport, turism). Comuna Avram Iancu are suprafața de 8216 ha, dintre care 302 ha sunt reprezentate de intravilan, iar restul de 7914 ha reprezintă zona de extravilan.

4.2. Descrierea aparaturii folosite

Pentru efectuarea măsurătorilor în vederea întocmirii planului parcelar au fost folosite următoarele aparate și instrumente topografice:

– stație totală Stonex R6;

– reflector format din prismă cu constanta de 0,00 mm și tijă metalică;

– trepied din lemn;

– țăruș din lemn de dimensiunea 3x4x40 cm. prevăzut cu un cui în partea superioară pentru materializarea punctului de stație.

Figura 4.2 – Aparatura folosită

Stația totală Stonex R6 este o stație compactă și robustă cu greutatea de 5,1 kg Long Range (distanță mare) având următoarele caracteristici:

abaterea standard este de 2”;

telescopul are capacitatea de mărire de 30 x;

distanța măsurată la prisma simplă în modul IR este de maxim 3500 m;

distanța măsurată la prisma triplă în modul IR este de maxim 5400 m;

acuratețea măsurării distanțelor în modul IR este de 2 mm + 2 ppm;

distanța măsurată cu laserul fără prismă este de 600 m;

distanța măsurată cu laserul pe prismă este de 7500 m;

acuratețea măsurării distanțelor cu laserul este de 3 mm + 2 ppm când distanțele sunt mai mici de 500 m și 4 mm +2 ppm când distanțele sunt mai mari de 500 m;

memoria internă de stocare este de 10000 puncte;

amprenta punctului laser "pin point" este la jumătate din dimensiunea unor competitori consacrați, asigurând utilizatorului o precizie cât mai bună posibil.

4.3. Descrierea operațiilor efectuate

Pentru realizarea planului parcelar sunt necesare efectuarea următoarelor etape, etape care cuprind lucrări pe teren și de birou. Toate aceste etape au o importanță ridicată în egală măsură pentru obținerea unor rezultate cât mai corecte.

4.3.1 Operații efectuate pe teren

Prima etapă a constat în recunoașterea terenului. În cadrul acestei etape a fost nevoie de identificarea imobilului situat în tarlaua 164, parcelele 818 și 819, UAT Avram Iancu folosind programul MapSys 7.0 prin studierea planului cadastral vechi, scara 1:10000 Avram Iancu.

Figura 4.3 – Tarla 164, Parcelele 818, 819 Avram Iancu

După identificarea parcelelor am suprapus zona respectivă cu ortofoplan și am ales două repere pentru o orientare cât mai ușoară în teren: calea ferată Oradea – Arad care se află în partea de vest față de tarlaua 164, la o distanță aproximativă de 180 metri, respectiv lacul Tămașda, situat în partea de sud–est la o distanță aproximativă de 380 metri față de tarlaua 164. Parcelele 818 și 819 se află în partea de est față de limita intravilanului localității Avram Iancu la o distanță aproximativă de 2400 m.

Figura 4.4 – Tarla 164, Parcelele 818, 819 Avram Iancu – Suprapunere cu ortofotoplan

După deplasarea la imobil alături de unul dintre beneficiarii lucrării am ales un punct de stație astfel încât din acesta să poată fi vizate cât mai multe puncte cunoscute. Determinarea coordonatelor punctului de stație s-a făcut prin metoda retrointersecției. Staționând cu aparatul pe punctul de stație am vizat puncte cu coordonate cunoscute: Biserica Koteghian (Ungaria), Biserica Ortodoxă Ciumeghiu, Biserica Ortodoxă Boiu, Biserica Ortodoxă Tămașda, Biserica Reformată Tămașda și Biserica Reformată Avram Iancu.

Tabel 4.1 – Puncte cunoscute

Măsurătorile au fost efectuate în primăvara anului curent, astfel încât a existat vizibilitate către punctele cunoscute, vegetația din jurul parcelei având dimensiuni reduse.

Pentru ridicarea detaliilor care constituiau puncte care defineau conturul limitei parcelei și puncte care defineau forma drumului de acces și a canalelor care înconjurau parcela am folosit metoda radierii, staționând în punctul de stație determinat anterior.

4.3.2 Operații efectuate la birou

După efectuarea măsurătorilor m-am deplasat la birou pentru prelucrarea datelor.

Primul pas a constat în transferul de date din stația totală în calculator prin intermediul unui stick de memorie conectat prin portul USB exportând jobul creat la măsurători. Fișierul rezultat este de extensie .idx, iar pentru a putea compensa măsurătorile, fișierul a trebuit să fie prelucrat astfel încât să existe o ordine în datele ce urmează a fi calculate și compensate. Datele au fost aranjate într-un fișier de tip .txt după numărul punctului, direcția orizontală, direcția verticală, distanță și înălțime semnal.

Fișierul rezultat a fost importat în programul TopoSys 5.0, care este un program care prelucrează și calculează datele obținute în urma măsuratorilor topografice. Acest program folosește metode statistice de filtrare a erorilor mari și a compensării acestora.

”TopoSys – programul de calcule topo-geodezice cu un soft de specialitate cu funcționalitate mărită, care oferă metodele consacrate de calcul și compensare în mediu Windows, la care se adaugă posibilități de administrare a datelor grafice și alfanumerice mai eficiente, în baze de date MS-Access.”

Pentru a putea compensa măsurătorile în TopoSys sunt necesare anumite date primare care provin de la aparatura folosită și să corespundă anumitor cerințe de compatibilitate.

Aceste date primare sunt:

”- liste de coordonate – puncte fixe

– liste de măsurători unghiulare orizontale și verticale/zenitale, distanțe.

– liste de cote

– liste de diferențe de nivel.”

În cadrul acestui soft există mai multe metode de calcul și compensare a datelor obținute în urma măsurătorilor în funcție de metoda aleasă pentru realizarea observațiilor:

– intersecția înainte

– intersecția înapoi

– drumuire sau rețea de drumuiri

– radiere – calculul punctelor de detaliu.

În programul TopoSys am deschis un Proiect nou, am creat o lucrare nouă și am importat fișierul de tip .txt mai sus menționat.

Am aplicat apoi în prima fază metoda intersecției înapoi pentru a obține coordonatele punctului de stație:

INTERSECTIE INAPOI

Data: 2015-04-08 12:25:49

Sistem de coordonate: X -> NORD

Unitatea de masura a directiilor: Centezimal

Unghi vertical: Zenital

Metoda de masurare a distantelor: Inclinata

Reducere la nivelul marii: Da

Data 08.04.2015

Ora 12:25

P1 P2 P3 X Y dX[m] dY[m]

1000 1004 1003 580798.268 237444.083 -0.321 0.025

1001 1004 1003 580798.340 237444.004 -0.248 -0.055

1002 1004 1003 580798.439 237443.895 -0.149 -0.163

1001 1000 1005 580798.563 237443.971 -0.026 -0.087

1001 1000 1004 580798.654 237444.086 0.066 0.028

1001 1005 1004 580798.642 237444.083 0.053 0.025

1001 1000 1003 580798.641 237444.071 0.053 0.012

1002 1000 1005 580798.639 237444.086 0.051 0.028

1002 1000 1004 580798.639 237444.086 0.051 0.028

1002 1005 1004 580798.639 237444.086 0.051 0.028

1000 1005 1004 580798.639 237444.086 0.050 0.028

1002 1000 1003 580798.639 237444.071 0.050 0.012

1002 1001 1000 580798.638 237444.067 0.050 0.009

1002 1001 1003 580798.637 237444.070 0.049 0.011

1002 1001 1005 580798.636 237444.075 0.047 0.016

1002 1001 1004 580798.633 237444.081 0.045 0.023

1002 1005 1003 580798.633 237444.066 0.045 0.008

1001 1005 1003 580798.631 237444.068 0.043 0.010

1000 1005 1003 580798.629 237444.071 0.040 0.013

Total 20 combinatii din care 1 eliminate

Coordonata medie, calculata din 19 combinatii:

Punctul 100 X = 580798.588 Y = 237444.058 Z = 0.000

Eroarea medie = 5.7[cm]

Statia 100 Unghi orientare mediu 399.9999

Npv Directie Orientare Unghi or. Dif.Unghi or.[gr]

1002 78.0666 78.0658 399.9992 -0.0007

1001 12.2817 12.2816 399.9999 -0.0000

1000 352.0729 352.0731 400.0002 0.0003

1005 286.1950 286.1956 400.0006 0.0007

1004 219.1021 219.1017 399.9996 -0.0003

1003 214.9755 214.9754 399.9999 -0.0000

Figura 4.5 – Captură schiță retrointersecție

În urma prelucrării observațiilor am obținut coordonatele punctului de stație ca fiind:

Următorul pas a constat în efectuarea radierii manuale din punctul de stație pentru obținerea coordonatelor punctelor de detaliu:

RADIERE

Data: 2015-04-08 13:31:28

Sistem de coordonate: X -> NORD

Unitatea de masura a directiilor: Centezimal

Unghi vertical: Zenital

Metoda de masurare a distantelor: Inclinata

Reducere la nivelul marii: Da

Data 08.04.2015

Ora 13:31

Pas 1

100

Orientare

Unghi de orientare mediu 399.9999

Npv Directie U.Zenital Distanta Orientare Unghi de or. Diferenta[gr]

1000 352.0729 100.4928 0.000 352.0731 400.0002 0.0003

1001 12.2817 100.7488 0.000 12.2816 399.9999 0.0000

1002 78.0666 100.6956 0.000 78.0658 399.9992 -0.0007

1003 214.9755 100.3308 0.000 214.9754 399.9999 0.0000

1004 219.1021 100.9884 0.000 219.1017 399.9996 -0.0003

1005 286.1950 100.8398 0.000 286.1956 400.0006 0.0007

Puncte calculate

Nrp X Y Nrp X Y

1 580888.290 237360.680 17 581022.677 237541.164

2 580896.958 237363.757 18 581025.509 237542.004

3 580902.732 237359.282 19 580990.655 237586.489

4 580905.786 237360.372 20 580953.957 237660.791

5 580926.013 237376.337 21 580959.586 237664.069

6 580946.867 237381.173 22 580915.663 237731.160

7 580977.569 237400.493 23 580902.960 237724.389

8 580980.956 237398.344 24 580902.052 237729.039

9 581002.546 237408.821 25 580878.216 237707.651

10 581037.236 237430.855 26 580853.604 237690.113

11 581046.767 237431.169 27 580792.396 237653.582

12 581060.960 237442.838 28 580693.677 237597.525

13 581058.108 237453.168 29 580616.578 237571.149

14 581044.627 237485.460 30 580583.779 237539.889

15 581027.610 237520.937 31 580555.109 237517.162

16 581018.680 237538.554 32 580549.384 237515.434

33 580547.061 237514.307 61 580778.564 237326.790

34 580564.677 237507.125 62 580794.376 237305.257

35 580572.289 237505.089 63 580799.059 237308.094

36 580580.869 237490.173 64 580811.989 237326.142

37 580579.665 237486.979 65 580817.468 237328.099

38 580597.226 237473.855 66 580823.638 237325.196

39 580595.145 237463.488 67 580824.838 237329.235

40 580608.469 237447.577 68 580832.728 237324.364

41 580613.111 237444.013 69 580842.192 237333.496

42 580612.212 237429.458 70 580863.875 237349.916

43 580627.675 237406.397 71 580873.976 237352.070

44 580626.231 237392.710 72 580876.648 237357.015

45 580637.238 237370.887 73 580881.298 237358.172

46 580635.887 237363.037 74 580881.874 237354.148

47 580633.482 237359.176 75 580887.890 237358.812

48 580638.242 237350.437 76 580886.928 237351.930

49 580644.796 237349.313 77 580889.452 237346.511

50 580664.886 237341.340 78 580895.353 237349.505

51 580656.013 237345.051 79 580892.637 237354.540

52 580675.898 237334.617 80 580909.152 237356.800

53 580677.855 237328.567 81 580953.934 237379.721

54 580706.634 237328.231 82 580977.431 237390.725

55 580713.246 237334.089 83 580996.235 237400.097

56 580721.531 237337.695 84 580870.409 237336.600

57 580761.239 237333.066 85 580833.607 237318.139

58 580781.936 237337.960 86 580799.419 237301.572

59 580785.697 237340.868 Pas: 1

60 580784.451 237318.451 Total puncte calculate : 86

86 Inregistrari adaugate/modificate

Având calculate coordonatele punctelor de detaliu se face exportul acestora printr-un fișier ASCII astfel încât să fie posibil vizualizarea și modificarea lor într-un program de prelucrare grafică (în acest caz MapSys 7.0).

În programul MapSys se pot importa fișiere de tip DXF (punct, linie, polilinie, arc, text) și fișiere de tip ASCII (sistem de codificare a caracterelor pentru computere).

”Funcționalitatea sistemului GIS cadastral MapSys permite generarea eficientă a planului digital și efectuarea pregătirii, utilizării și interogării datelor cu referințã spațială, cu ajutorul unor funcții specializate incluse în program, având ca scop crearea unui model de date relațional încărcat cu informații validate topologic. Acest lucru permite utilizarea acestora în MapSys sau în sistem GIS sau aplicație alfanumerică de gestionare a datelor.”

Am deschis programul MapSys, am creat o lucrare nouă și am importat fișierul de tip ASCII cu coordonatele parcelei. Am unit punctele care aveau același cod, (Li – limită parcelă, Dr – drum de acces, Ca – Canal) obținând conturul parcelei și forma canalelor și a drumului din jurul parcelei.

Figura 4.6 – Captură schiță tarla 164

Unind punctele am obținut un poligon, căruia i-am determinat suprafața folosind comanda ”Suprafață poligon închis”, rezultând suprafața de 117901.77 mp.

Pe planul cadastral scara 1:10000 se observă că parcele A818 și A819 din tarla 164 sunt despărțite de un drum de exploatare DE820. În prezent acel drum de exploatare nu mai există, cele două parcelele fiind comasate.

Următorul pas a fost acela de a calcula suprafețele din titlurile de proprietate eliberate de Comisia Județeană în parcele A818 și A819.

În parcela A818 au fost eliberate următoarele titluri de proprietate:

– Titlul de proprietate 2008 din data de 18.11.2003, proprietar fiind numitul Vigh Andrei cu suprafața de 11500 mp;

– Titlul de proprietate 2100 din data de 20.07.2004, proprietari fiind numiții Zâmbran Iosif și Zâmbran Lucreția cu suprafața de 41200 mp;

– Titlul de proprietate 2101 din data de 20.07.2004, proprietară fiind numita Szel Elisabeta Susana cu suprafața de 42000 mp.

În parcela A819 au fost eliberate următoarele titluri de proprietate:

– Titlul de proprietate 1540 din data de 24.10.2002, proprietar fiind numitul Bondar Alexandru cu suprafața de 3000 mp;

– Titlul de proprietate 2178 din data de 20.07.2004, proprietară fiind numita Vancea Maria cu suprafața de 15900 mp;

– Titlul de proprietate 2179 din data de 20.07.2004, proprietară fiind numita Raț Elena cu suprafața de 5000 mp.

Am adunat suprafețele corespunzătoare pozițiilor parcelelor 818 respectiv 819, din titlurile de proprietate, rezultând:

Calcule: 11500 + 41200 + 42000 + 3000 + 15900 + 5000 = 118600 mp

118600 – 117901.77 = 698.23 mp

Se observă că există o diferență de suprafață de 698.23 mp între suprafețele adunate din titlurile de proprietate și suprafața măsurată. Pentru a obține suprafața de 118600 mp în vederea realizării parcelării propriu zise am putut să mă extind în partea de nord a parcelei unde vegetația din jurul canalului a crescut în exces.

Următoarea etapă a constat în construirea topologiei pentru verificarea suprafeței și a erorilor de neînchidere în vederea parcelării.

”Funcția 'Construire topologie' oferã posibilitatea creării bazei de date primare GIS, în MS-Access sau alt SGBD, legatã cu obiectele topologice de tip poligon, linie sau punct definite de utilizator în funcție de scopul proiectului.”

Funcțiile topologice sunt multiple, printre care:

– includere combinație de straturi grafice;

– atribuire identificator (NrCad) din interiorul sau vecinătatea obiectului grafic;

– afișare atribute din baza de date în suprafața grafică;

– colectare atribute text în baza de date;

– suprapunere straturi topologice (overlay) cu combinarea atributelor din baza de date;

– editare obiect (grafic sau din baza de date);

– apelare aplicații externe prin editare obiect;

– generare imagini obiect.

Figura 4.7 – Captură construire topologie

După construirea topologiei am trecut la parcelare, operație efectuată folosind comanda de Topologie – Parcelare – Suprafețe diferite, în funcție de ordinea primită de la primărie.

Parcelarea împarte un obiect topologic de tip poligon în subparcele. Rezultatul împărțirii se poate obține prin setarea diferitelor opțiuni:

Sens: Sensul de progresie al parcelării.

Opțiuni:

– suprafețe diferite: înaintea fiecărei subparcele se cere definirea suprafeței subparcelei, altfel parcela se va împărți la subparcele cu suprafețe egale.

– direcții diferite: înaintea fiecărei subparcele se cere definirea direcției de parcelare, altfel se cere numai o singură dată și laturile parcelelor obținute vor fi paralele.

Număr subparcele: dacă se introduce o valoare (n), parcela se va împărți la n părți egale. Subparcelele obținute vor avea suprafața egală cu suprafața totală / n.

Suprafața subparcele: dacă se introduce o valoare (s), subparcelele obținute vor avea suprafața egală cu s.

Figura 4.8 – Captură parcelare

În urma efectuării parcelării și a completării cu textul aferent fiecărui proprietar am obținut forma finală a planului parcelar.

Figura 4.9 – Captură plan parcelar

În urma parcelării au rezultat următoarele loturi:

Lotul 1 – TP 2101/ 20.07.2004

Inventar de coordonate

1 580977.569 237400.493

2 581063.776 237443.520

3 581027.610 237520.937

4 580917.116 237734.229

5 580806.760 237662.882

36 580946.481 237385.927

Calculul suprafeței

Nr cad:

Suprafața: 41999.9938 mp

Perimetrul: 897.96 m

Nr. punct 1 Nr. punct 2 Orientare Distanta X Y

1 2 29.4719 96.35 580977.569 237400.493

2 3 127.8224 85.45 581063.776 237443.520

3 4 130.4288 240.21 581027.610 237520.937

4 5 236.5374 131.41 580917.116 237734.229

5 36 329.7450 310.20 580806.760 237662.882

36 1 27.8940 34.33 580946.481 237385.927

Lotul 2 – TP 2100/20.04.2007

Inventar de coordonate

5 580806.760 237662.882

6 580792.563 237653.703

7 580693.320 237597.983

8 580688.509 237595.431

28 580822.949 237328.944

29 580824.838 237329.235

30 580863.875 237349.916

31 580876.648 237357.015

32 580881.298 237358.172

33 580888.290 237360.680

34 580896.958 237363.757

35 580926.013 237376.337

36 580946.481 237385.927

Calculul suprafeței

Nr cad:

Suprafața: 41199.9833 mp

Perimetrul: 881.23 m

Nr. punct 1 Nr. punct 2 Orientare Distanta X Y

29 30 31.0149 44.18 580824.838 237329.235

30 31 32.2952 14.61 580863.875 237349.916

31 32 15.5254 4.79 580876.648 237357.015

32 33 21.9276 7.43 580881.298 237358.172

33 34 21.7161 9.20 580888.290 237360.680

34 35 26.0115 31.66 580896.958 237363.757

35 36 27.8940 22.60 580926.013 237376.337

36 5 129.7450 310.20 580946.481 237385.927

5 6 236.5374 16.90 580806.760 237662.882

6 7 232.5691 113.82 580792.563 237653.703

7 8 231.0431 5.45 580693.320 237597.983

8 28 329.7450 298.48 580688.509 237595.431

28 29 9.7340 1.91 580822.949 237328.944

Lotul 3 – TP 2008/18.11.2003

Inventar de coordonate

8 580688.509 237595.431

9 580652.242 237576.198

25 580771.322 237340.157

26 580785.697 237340.868

27 580817.468 237328.099

28 580822.949 237328.944

Calculul suprafețelor

Nr cad:

Suprafața: 11499.9923 mp

Perimetrul: 658.09 m

Nr. punct 1 Nr. punct 2 Orientare Distanta X Y

26 27 375.6724 34.24 580785.697 237340.868

27 28 9.7340 5.55 580817.468 237328.099

28 8 129.7450 298.48 580822.949 237328.944

8 9 231.0431 41.05 580688.509 237595.431

9 25 329.7450 264.38 580652.242 237576.198

25 26 3.1451 14.39 580771.322 237340.157

Lotul 4 – TP 1540/24.10.2002

Inventar de coordonate

9 580652.242 237576.198

10 580642.113 237570.826

24 580758.796 237339.538

25 580771.322 237340.157

Calculul suprafețelor

Nr cad:

Suprafața: 3000.0063 mp

Perimetrul: 547.44 m

Nr. punct 1 Nr. punct 2 Orientare Distanta X Y

25 9 129.7450 264.38 580771.322 237340.157

9 10 231.0431 11.47 580652.242 237576.198

10 24 329.7450 259.05 580642.113 237570.826

24 25 3.1451 12.54 580758.796 237339.538

Lotul 5 – TP 2179/20.07.2004

Inventar de coordonate

10 580642.113 237570.826

11 580624.753 237561.619

23 580737.326 237338.476

24 580758.796 237339.538

Calculul suprafețelor

Nr cad:

Suprafața: 4999.9764 mp

Perimetrul: 550.13 m

Nr. punct 1 Nr. punct 2 Orientare Distanta X Y

24 10 129.7450 259.05 580758.796 237339.538

10 11 231.0431 19.65 580642.113 237570.826

11 23 329.7450 249.93 580624.753 237561.619

23 24 3.1451 21.50 580737.326 237338.476

Lotul 6 – TP 2178/20.07.2004

Inventar de coordonate

11 580624.753 237561.619

12 580583.779 237539.889

13 580555.109 237517.162

14 580572.289 237505.089

15 580597.226 237473.855

16 580613.111 237444.013

17 580627.675 237406.397

18 580637.238 237370.887

19 580643.994 237357.110

20 580656.013 237345.051

21 580664.886 237341.340

22 580721.531 237337.695

23 580737.326 237338.476

Calculul suprafețelor

Nr cad:

Suprafața: 15900.0475 mp

Perimetrul: 619.34 m

Nr. punct 1 Nr. punct 2 Orientare Distanta X Y

21 22 395.9098 56.76 580664.886 237341.340

22 23 3.1451 15.81 580721.531 237337.695

23 11 129.7450 249.93 580737.326 237338.476

11 12 231.0431 46.38 580624.753 237561.619

12 13 242.6705 36.59 580583.779 237539.889

13 14 361.0057 21.00 580555.109 237517.162

14 15 342.8916 39.97 580572.289 237505.089

15 16 331.1408 33.81 580597.226 237473.855

16 17 323.5177 40.34 580613.111 237444.013

17 18 316.7464 36.78 580627.675 237406.397

18 19 329.0254 15.34 580637.238 237370.887

19 20 349.8950 17.03 580643.994 237357.110

20 21 374.7784 9.62 580656.013 237345.051

După realizarea părții grafice a planului parcelar am trecut la completarea anexelor și la realizarea fișierului .cpxml necesare depunerii lucrării la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Salonta.

Documentația cadastrală a conținut următoarele documente:

borderoul (Anexa 1);

cererea de recepție și înscriere (Anexa 2);

declarație pe proprie răspundere cu privire la identificarea imobilului măsurat (Anexa 3);

copiile actelor de identitate, în cazul proprietarilor persoane fizice și ale mandatarilor acestora sau certificat constatator, în cazul persoanelor juridice, după caz sau listă eliberată de primărie cu proprietarii imobilelor care au putut fi identificați și cu datele lor de identitate;

originalul sau copia legalizată a actelor în temeiul cărora se solicită înscrierea; copii conforme cu exemplarul din arhiva oficiilor teritoriale a titlurilor de proprietate, copii legalizate sau originalele proceselor verbale de punere în posesie, copii ale altor acte de proprietate dacă este cazul, certificate în condițiile art. 66 din regulament (Ordinul 700/2014) (Anexa 11);

inventarul de coordonate al punctelor de stație și al punctelor radiate (Anexa 4);

calculul analitic al suprafețelor (Anexa 5);

memoriul tehnic (Anexa 6);

tabelul parcelar (Anexa 7);

planul parcelar (Anexa 8);

planuri de amplasament și delimitare a imobilelor (Anexa 9)

planul de încadrare în zonă la o scară convenabilă (Anexa 10);

fișierul .cpxml.

Următoarea etapă a constat în depunerea documentației la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Salonta, primirea unui număr de înregistrare, așteptarea termenului de finalizare și soluționarea acesteia prin atribuirea numerelor cadastrale.

Concluzii

După integrarea României în Uniunea Europeană, lucrările de cadastru au început să fie tratate cu o atenție sporită.

Rezultatele obținute în urma operațiunilor cadastrale se centralizează într-un sistem de baze de date. Un sistem informatic bine pus la punct, oferă informații prețioase, care pot fi utilizate de diferite companii și unități administrativ teritoriale pentru a ține o evidență precisă a terenurilor în vederea obținerii unei agriculturi performante ținând cont de cererea tot mai mare de hrană pentru o populație a globului într-o continuă creștere.

Specialiștii văd cadastrarea ca pe o necesitate, dar susțin că este un proces de durată care cel mai probabil se va întinde pe durata a câțiva ani deoarece planurile parcelare existente momentan au fost create de comisiile locale de punere în posesie, prin trasarea limitelor peste planurile cadastrale (aceste planuri suferă de o lipsă acută de precizie geometrică și nici informația descriptivă nu este cea mai bună).

Scopul proiectului este acela de a crea un suport pentru finalizarea legilor fondului funciar prin: identificarea, măsurarea și reprezentarea imobilelor pe planuri cadastrale; descrierea și înregistrarea imobilelor în documentele cadastrale; identificarea proprietarilor și a altor deținători legali de imobile, în vederea înscrierii ulterioare în cartea funciară.
Proiectul va avea ca finalitate fluidizarea activității de înscriere în cartea funciară pentru terenuri, va diminua substanțial costurile pentru înscrierea imobilelor în cartea funciară și va facilita accesarea unor fonduri europene sau promovarea unor investiții.

România nu dispune de un cadastru general (sistematic) al fondului funciar, care să conțină date complete pentru întregul teritoriu al țării.

Există doar un număr foarte mic de localități care au finalizat cadastrul general, fie în baza unui proiect și împrumut al Băncii Mondiale, fie la inițiativa și pe cheltuiala primăriilor, iar prin cadastru sporadic au fost măsurate și introduse în sistemul de cadastru și publicitate imobiliară un număr relativ mic de imobile, raportat la întreaga suprafață a României.

În concluzie, consider că planurile parcelare vor avea o cerere tot mai mare în lucrările de cadastru, iar pentru întocmirea corectă a acestora va fi nevoie de persoane competente, respectiv inginerul topograf, care are cunoștințele necesare dobândite de-a lungul anilor de studiu pentru realizarea unui astfel de proiect.

Lucrarea de față m-a ajutat să îmi îmbunatățesc cunoștintele privind baza, conținutul documentațiilor precum și aptitudinile necesare pentru lucrările de cadastru.

Referințe bibliografice:

1. Novac, Gh. (2007), Cadastru, Editura Mirton, Timișoara;

2. Boș, N. (2003), Cadastru general, Editura All Beck, București;

3. Tămăioagă, Gh., Tămăioagă, D. (2005), Cadastrul general și cadastrele de specialitate, Editura Matrix Rom, București;

4. Tămăioagă, Gh., Tămăioagă, D. (2007), Automatizarea lucrărilor de cadastru, Editura Matrix Rom, București;

5. Olaru, Gh., Măndicescu, V. (1978), Cadastru funciar, Editura Ceres, București;

6. Pădure, I. (2005), Cadastru funciar, Editura Risoprint, Cluj-Napoca;

7. ***Monitorul Oficial al României, Legea Cadastrului și a Publicității Imobiliare nr.7/1996;

8. ***Monitorul Oficial al României, Legea Fondului Funciar nr.18/1991;

9. *** Monitorul Oficial al României, Ordinul nr. 634 din 2006;

10. *** Monitorul Oficial al României, Ordinul nr. 700 din 2014;

11. Suba Ștefan, Note de curs, Tehnologii geodezice spațiale, anul III, 2013-2014;

12. Modog Traian, Note de curs, Topografie III, anul II, 2012-2013;

13. http://www.primaria-avramiancu.ro/, consultat la 15.01.2015;

14. http://www.toposmart.com/index.php/glossar, consultat la 3.02.2015;

15. www.stonexpositioning.com, consultat la 5.05.2015;

16. http://www.stonexpositioning.com/images/Brochure_ridotte/R6.pdf, consultat la

12.05.2012;

17. http://ro.wikipedia.org/wiki/Cartea_Funciară, consultat la 20.02.2015;

18. http://www.carte-funciara.com/inscriere-in-cartea-funciara, consultat la 4.03.2015;

19. http://legestart.ro/inscrierea-proprietatii-imobiliare-in-cartea-funciara/, consultat la

4.03.2015;

20. http://www.geotop.ro, consultat la 29.05.2015;

21. https://ro.scribd.com/doc/172683871/Toposys-Manual, consultat la 29.05.2015.

22. https://ro.wikipedia.org/wiki/Proiecția_Stereografică_1970, consultat la 07.06.2015

23.http://www.ocpigj.ro/download/2009/OrdinulDGANCPI78/Scanare geo ref pl vechi_carte funciara.pdf, consultat la 07.06.2015

24. http://www.topo-online.ro/ro/stereo70.php, consultat la 09.06.2015

Listă de figuri

Figura 3.1 – Segmentele sistemului global de navigație ………………………………………………….19

Figura 3.2 – Harta deformațiilor liniare relative pe teritoriul României în Proiecția Stereografică 1970 ……………………………………………………………………………..21

Figura 3.3 – Translația sistemului de axe de coordonate rectangulare plane în proiecția Stereografică 1970 ………………………………………………………………………………22

Figura 3.4 – Metoda retrointersecției – soluția analitică ………………………………………………….24

Figura 3.5 – Metoda retrointersecției – soluția trigonometrică …………………………………………26

Figura 3.6 – Cazuri de situare a punctului pe un aliniament dat prin segmentul A-B ………….31

Figura 3.7 – Trasarea unei linii paralele la segmentul AB prin punctul C ………………………….31

Figura 3.8 – Ridicarea unei perpendiculare în punctul A al segmentului AB …………………….32

Figura 3.9 – Coborârea unei perpendiculare din punctul C pe segmentul AB ……………………32

Figura 3.10 – Cazuri de intersecții de drepte …………………………………………………………………33

Figura 3.11 – Detașarea unei suprafețe prin punct obligat ……………………………………………….34

Figura 3.12 – Detașarea paralelă în triunghi ………………………………………………………………….35

Figura 3.13 – Detașarea paralelă cu bazele în trapez ………………………………………………………35

Figura 3.14 – Detașarea paralelă în poligonul oarecare …………………………………………………..36

Figura 4.1 – Localizarea comunei Avram Iancu în județul Bihor ……………………………………..38

Figura 4.2 – Aparatura folosită ……………………………………………………………………………………40

Figura 4.3 – Tarla 164, Parcelele 818, 819 Avram Iancu ………………………………………………..41

Figura 4.4 – Tarla 164, Parcelele 818, 819 Avram Iancu – Suprapunere cu ortofotoplan ……42

Figura 4.5 – Captură schiță retrointersecție …………………………………………………………………..45

Figura 4.6 – Captură schiță tarla 164 ……………………………………………………………………………48

Figura 4.7 – Captură construire topologie ……………………………………………………………………..50

Figura 4.8 – Captură parcelare …………………………………………………………………………………….50

Figura 4.7 – Captură plan parcelar ……………………………………………………………………………….51