Kinetoterapia

Kinetoterapia reprezintă metoda de bază pentru consolidarea sau refacerea funcțiilor unor părți ale corpului uman afectate de boală, de traumatisme, de poziții vicioase. Kinetoterapia se definește ca terapia prin mișcare efectuată prin programe speciale de recuperare medicală, care urmăresc refacerea unor funcții diminuate sau creșterea nivelului funcțional în diverse afecțiuni.

Programele de kinetoterapie sunt special concepute ținând cont de constituția pacientului, vârstă, afecțiunea pe care o are, tipul de activitate pe care îl desfășoară, stadiul de evoluție al bolii, existența altor afecțiuni.

Întărirea sănătații prin exerciții fizice este o preocupare din cele mai vechi timpuri.În sistemul medical,kinetoterapia este un mijloc terapeutic al tratamentului complex de recuperare ,care folosește un sistem de exerciții fizice cu acțiune asupra întregului organism.Kinetoterapia are o istorie îndepartată de sute de ani. În China este amintit medicul Kung-Fu care crează sistemul de gimnastică Yoga,iar la grecii antici unul dintre cei mai importanți este Hipocrate,numit și “părintele medicinei”,care formulează principiile tratamentului rațional prin gimnastică.

Mijlocul fundamental al kinetoterapiei este constituit de gimnastica medicală,ce cuprinde exerciții,procedee și metode special organizate în vederea prevenirii,corectării și tratării deficiențelor fizice,organice și psihice ale organismului uman.Unitatea funcțională de bază a gimnasticii medicale este exercițiul fizic. Influențele exercițiilor de gimnastică asupra marilor aparate și sisteme ale organismului uman sunt următoarele:

Asupra aparatului locomotor exercițiile de gimnastică au influența morfogenetică determinând forma și structura corporală mai ales la copii.Se constată că prin exerciții fizice,oasele cresc în grosime,dezvoltându-se și rezistenta lor,la nivelul articulațiilor se dezvoltă mobilitatea și rezistența capsulelor articulare și ligamentelor,iar mușchii,prin contrații repetate datorită efortului fizic duc la creșterea în volum a fibrelor musculare,la creșterea debitului sanguin ceea ce determină în final un lucru muscular economicos și un randament crescut al eficacitații mișcării.

Asupra sistemului respirator exercițiile de gimnastică determină îmbunătățirea actului respirator prin scăderea frecvenței respiratorii și creșterea capacității vitale și a volumului maxim de oxigen.

Asupra aparatului cardiovascular exercițiile terapeutice produc importante fenomene de adaptare ale inimi și vaselor,cum ar fi creșterea frecvenței cardiace și a tensiunii arteriale,transportându-se astfel prin sânge oxigenul și materiile energetice în țesuturi,preluând materiile de dezasimilație în vederea eliminării lor.

Asupra digestiei, nutriției, excreției, exercițiile de gimnastică terapeutică activează funcțiile nutriției, circulației sângelui în abdomen, a glandelor digestive care secretă cantitați mai mari de substanțe necesare prelucrării alimentelor, și reglarea proceselor mecanice și chimice din stomac și intestine.

Asupra sistemului nervos și al vieții psihice exercițiile fizice terapeutice angrenează în acțiune atât funcțiile sistemului nervos vegetativ cât și somatic , prin influențarea reciprocă a actelor motoare și psihice. Astfel se observă că unii copii cu deficiențe motorii sunt mai puțin dezvoltați mintal decât cei fără deficiențe.Exercițiile de gimnastică îmbogățesc experiența senzorială, contribuind la dezvoltarea morfo-funcțională a scoarței cerebrale,a centrilor subcorticali și la formarea deprinderilor motrice.

Asupra organismului în totalitate, exercițiile de gimnastică influențeaza mai ales morfologia de ansamblu a corpului prin menținerea proporțiilor, formarea unei ținute corecte și armonioase și a unui echilibru funcțional care să oglindească o bună stare de sănătate fizică și psihică.

Efectele gimnasticii sunt de două feluri: profilactice și terapeutice.Efectele profilactice se adresează îmbunătățirii sănătații și măriri capacității de luptă a organismului împotriva agenților patogeni ,o bună funcționare a organelor și armonie între somatic și funcțional.Efectele terapeutice se adresează însănătoșirii și refacerii morfologice,corporale,restabilirii funcțiilor și recuperării capacității de muncă.

Aplicațiile profilactice ale gimnasticii medicale se adresează oamenilor sănătosi,dar care sunt însă în situații biologice speciale,ca:copii mici până la 5 ani, femei în perioada de maternitate și persoane de vârstă înaintată.

Exercițiile de gimnastică ale copiilor până la 1 an se asociază cu masajul și călirea cu ajutorul factorilor naturali.În această perioadă vor fi practicate mișcări de îndoire și întindere a membrelor,mișcări bazate pe reflex de postură,mișcari de lateralitate,circumducții,târâre,mers pe brânci,arcuirea trunchiului înainte,legănarea corpului,mișcări de apucare,prindere,strângere a unor obiecte de diferite forme și mărimi,îndoiri laterale și răsuciri,învățarea poziției stând și a mersului.

Exerciții pentru copii de la 1 la 2 ani.La această vârstă,copilul poate executa mișcari mai coordonate,se cațără,stă suspendat,stă într-un picior,execută sărituri ,se joacă,execută târârea,rostogolirea,mers pe brânci,bataia palmelor,exerciții pentru trunchi,etc.

Exerciții pentru copii între 2 și 3 ani – la această vârstă se pot introduce exerciții de înviorare,de gimnastică,exerciții pentru stimularea creșterii și dezvoltării organismului cu accent și pe stimularea funcțiilor organice ca respirația,circulația,nutriția,perfecționarea simțurilor și a calitaților motrice,toate în formă de joacă.

Gimnastica pentru femei în perioada maternitații – în această perioadă se vor folosi exerciții de gimnastică igienică,de întreținere și antrenarea corpului pentru a dispune de o musculatură abdominală și pelviană bine dezvoltată care să compenseze presiunea intraabdominală mai ales în ultimele luni de sarcină și a ajuta procesul de expulsie în timpul nașterii.Orice exces de efort fizic trebuie evitat.Pentru realizarea acestor scopuri vor fi folosite exercițiile practicate în cadrul gimnasticii,jocurilor,sporturilor și turismului,masajului și mijloacelor de călire.

Gimnastica medicală pentru persoanele în varstă – se vor folosi exerciții de respirație,exerciții de gimnastică pentru articulații,mers și alergare,sărituri,exerciții cu mingi medicinale.La acestea se adaugă odihna activă,masajul și automasajul.De asemenea ergoterapia poate fi funcțională – în spitalele de ortopedie și centrele de reabilitare prin ameliorarea funcțională a deficientului,orientativă – având ca scop educarea profesională a deficințelor motorii și orientarea către anumite profesiuni și retribuită – prin reeducarea profesională a celor  pensionați temporar sau definitiv,putând fi renumerati în plus,conform cantității și calității produselor realizate în diferite ateliere.

Gimnastica medicală în învătământul special,în școlile pentru nevăzători,surdo-muți și hipoacuzi și în școlile pentru oligofreni,prin multiplele ei forme reușește să stimuleze pozitiv dezvoltarea acestor copii,atât din punct de vedere fizic cât și intelectual prin exerciții variate și stimulative ,urmărind integarea acestora în societete,prin deprinderea și a unor meserii la nivelul lor de înțelegere și posibilitate.

În cadrul școlilor de nevăzători prin exercițiile de gimnastica generala de bază și corectivă se urmarește dezvoltarea organismului în mod armonios,educarea capacitații de coordonare în timp și spațiu,însușirea unor deprinderi motrice necesare în viața de zi cu zi,formarea unor deprinderi de igienă personală și colectivă,educarea unor trăsături morale,de voința și caracter,de apreciere a distanțelor și direcției de deplasare,optimismul și încrederea în forțele proprii și dezvoltarea calitaților motrice. Pentru copii cu infirmitate motorie cerbrală se vor face posturări si decontracturari musculare ale unor segmente care stau adesea mult timp în poziții anormale,punându-le în poziții normale în decubit ventral pe planuri înclinate ,din poziția șezând ,în verticalizator în timpul jocurilor ,etc.

Prin gimnastica medicală corectivă și prin programele speciale se urmărește prevenirea și tratarea deficiențelor fizice,formarea unor deprinderi utilitare pentru sporirea gradului de independență socială profesională a elevilor,dezvoltarea forței și rezistenței psiho-motrice,stimularea încrederii în forțele proprii,cooperare,etc.)

Daca cineva se hotaraste sa faca miscare urmarit atent de catre un kinetoterapeut,trebuie mai intai sa fie diagnosticat de catre un medic de recuperare medicala,pentru ca mai apoi sa discute cu kinetoterapeutul,pentru a hotari impreuna programul pe care il va urma.

Din punct de vedere psihopedagogic,pentru ca un kinetoterapeut sa isi desfasoare activitatea intr-o cat mai buna intelegere si cooperare cu pacientul sau,acesta din urma trebuie sa fie motivat,sa aiba incredere in cunostintele si capacitatea kintetoterapeutului si cel mai important lucru din punctul meu de vedere sa dea dovada de seriozitate in programul de refacere pe care va trebui sa-l urmeze.Dar pentru ca toate aceste lucruri sa functioneze este necesar mai intai ca pacientul sa-si cunoasca kinetoterapeutul,sa capete incredere in el,sa isi invinga senzatia de teama fata de sport,iar specialistul este cel care trebuie sa il ajute sa ajunga la acest nivel de incredere.Relatia dintre kinetoterapeut si pacient trebuie sa fie de respect si nu de prietenie,petru a executa programul practic intr-un mod cat mai relaxant.

Inainte de a trece la programul de exercitii,kinetoterapeutul trebuie sa-i explice pacientului ceea ce are de facut,pentru a colabora cat mai bine.Atunci cand pacientul nu intelege cum trebuie executata o miscare,kinetoterapeutul va interveni,demonstrand executia corecta a acesteia. Cunoașterea și aprecierea corecta a posibilităților  și limitelor  până la care se poate executa o mișcare este o regulă importantă pe care pacientul trebuie sa o cunoasca.Mai intai pacientul va trebui sa execute activ miscarea,pentru ca mai apoi cand o va executa pasiv,kinetoterapeutul sa-si fi dat seama care sunt posibilitatile,dar si limitele pana unde poate sa mearga cu un exercitiu.Odata cu incheierea sedintei pacientul va primi un program de recuperare medicala acasa,pentru a putea progresa cat mai repede.In urmatoarele sedinte se va constata de catre specialist daca exista progres sau regres,cat de bine a inteles pacientul importanta modului de executare a exercitiilor,a capacitatii de concentrare si a ducerii programului pana la capat. Daca este vorba de progres inca din primele sedinte,in psihicul pacientului va aparea acea senzatie de buna dispozitie,de optimism din care va rezulta o mai mare motivatie in indeplinirea sarcinilor viitoare.Acesta motivatie ar insemna faptul ca realizeaza importanta sportului,a exercitiilor fara de care nu ar fi putut ajunge intr-o situatie mai buna sau chiar in situatia de a fi vindecat complet,la care poate nu s-ar fi gandit niciodata. In cazul regresului pacientul nu isi va indeplinii sarcinile,sau le va realiza intr-un mod repezit, ceea ce ar duce la incetinirea procesului de imbunatatire a situatiei sau poate chiar agravarea ei.Pacientului ii va lipsi motivatia, concentrarea si nu va putea coopera astfel incat sa grabeasca procesul de vindecare.

In concluzie un kinetoterapeut trebuie sa fie un bun psiholog,care sa schimbe conceptiile eronate ale oamenilor despre kinetoterapie,influentandu-i prin orice mijloace sa urmeze si sa respecte programele impuse de acestia,pentru a ajunge la o motivatie extrinseca care sa conduca la o recuperare cat mai rapida si eficienta.

Aceste concepte sunt foarte greu de schimbat,intrucat in Romania este foarte putin cunoscut termenul de kinetoterapeut.Oamenii sunt obisnuiti sa trateze orice durere cu medicamente,de aici si lipsa de interes cand doctorul sugereaza sau chiar indica trecerea pe la cabinetul kinetoterapeutului.Acestia se impaca cu ideea ca medicamentele o sa-i vindece,nestiind sau ignorand efectele adverse care pot aparea.Din acest concept rezulta ca doctorul este singura lor solutie de vindecare,iar daca aceasta nu se infaptuie,oamenii accepta sa traiasca cu durere pana cand aceasta va trece de la sine.De exemplu in alte tari kinetoterapeutul este considerat mana dreapta a doctorului,fara de care vindecarea completa a pacientului nu s-ar putea realiza.In tarile foarte dezvoltate in acest domeniu ca America sau Canada,pacientul merge direct la kinetoterapeut iar acesta este cel care da diagnosticul si tratamentul.Numai daca tratamentul nu este compatibil cu diagnosticul este trimis la doctor.Dar pentru ca aceasta profesie de kinetoterapeut sa devina autonoma sunt foarte multe lucruri pe care ar trebui sa le schimbam.

O idee de la care am putea incepe ar fi consolidarea conceptului de educatie fizica si sport in scoli deoarece “Copiii sunt cea mai valoroasa resursa a lumii si cea mai mare speranta a ei pentru viitor.”-John Fitzgerald Kennedy.Devine din ce in ce mai greu pentru profesori sa explice elevilor,faptul ca orice organism este exact ca si un agregat,care daca nu este pus zilnic in miscare rugineste.Iar daca la orice agregat se pot inlocui piesele defecte,la organismul uman este dificil ori imposibil acest lucru,mai ales ca nici mediul inconjurator,nici aerul poluat pe care il respiram,nici e-urile ingerate zilnic,nici stresul cotidian nu ne favorizeaza in traiul de zi cu zi.

In plus,generatiile actuale s-au dovedit a avea tot mai multe deficiente fizice,mai ales ale coloanei vertebrale,tocmai din lipsa practicarii exercitiului fizic,tinerii pierzand foarte mult timp in fata calculatorului,televizorului,unde stau in pozitii total incorecte.Privim cu uimire la aceste transformari ale ultimelor generatii,dar nu ne gandim intotdeauna foarte serios la ceea ce avem de facut pentru a incerca sa schimbam ceva cat mai este posibil.

Pentru a sadi in constiinta tanarului unele convingeri solide si de durata privind necesitatea practicarii exercitiului fizic,convingerea de efectele benefice obtinute prin miscare trebuie sa intervenim inca de la cele mai fragede varste.De exemplu o activitate fizica constanta (de 2-3 ori pe saptamana),inceputa inca de la varsta de 3-4 ani are un rol preventiv foarte important.Intareste imunitatea,previne imbolnavirile,previne obezitatea,ajuta la dezvoltarea corecta a musculaturii,intareste sistemul osos,ajuta la o postura corecta si echilibreaza sistemul endocrin al copilului.Pe langa aceste efecte asupra organismului,are un rol la fel de important in dezvotarea mentala si psihica sanatoasa. Sportul practicat de la varsta mica ajuta la dezvoltarea creativitatii, imbunatateste coordonarea si relatia copilului cu alti copii si adulti.Iar copii care practica un sport constant sunt mult mai sociabili,comunicativi si disciplinati.Copiii isi dezvolta abia pe la varsta de 6 ani abilitatile fizice si psihice necesare pentru a asculta indicatiile unui antrenor si a intelege regulile unui sport.

Principalele beneficii sociale si fizice ale sporturilor spre care se indreapta cei mai multi copii din Romania:

1.Fotbalul:

Fig. 1- Copiii joaca fotbal (google.ro, fara an)

Tabel 1-Beneficii fizice si sociale ale fotbalului (qbebe.ro, fara an)

2.Inotul:

Fig. 2- Copiii inoata (google.ro, fara an)

Tabel 2- Beneficii fizice si sociale ale inotului (qbebe.ro, fara an)

Inotul este un sport indicat impotriva sedentarismului care se poate practica atat in cadru organizat,cat si in timpul liber. Acesta poate ameliora sau remedia diferite probleme ale coloanei vertebrale, cum ar fi scolioza sau cifoza.Totodata,inotul dezvolta musculatura si este excelent pentru o postura corecta.

Tirul cu arcul necesita perseverenta, rabdare si multa repetitive. O abilitate importanta pe care copilul ar deprinde-o ar fi multitaskingul. Alte sporturi benefice si practicate in Romania ar fi: gimnastica, dansuri, arte martiale, patina, tenis de masa, tenis de camp, handbal, scrima, polo etc.

Din toate aceste beneficii ale sporturilor rezulta ca miscarea fizica imbunatateste performantele fizice si intelectuale la orice varsta,precum si agilitatea,viteza,forta si rezistenta la efort.In opinia mea cel mai important folos al sportului in plan intelectual ar fi capacitatea de memorare si invatare, iar in plan social spiritul de echipa,fairplay-ul,si nu in ultimul rand dezvoltarea caracterului in armonie si in raport cu ceilalti.

In concluzie, toate beneficiile sporturilor pe care le-am exemplificat mai sus ar trebui sa-i faca pe parinti sa realizeze importanta inscrierii copiilor in cadrul unor activitati sportive. Treptat, incepand cu perioada gradinita-scoala, copiilor li se va forma caracterul, intelegand conceptul de miscare prin diferite stari psihologice cum ar fi disciplina, satisfactia, increderea in sine etc. Parintii ar fi primii initiatori ai copiilor in educatia sportiva.Odata ajunsi in perioada scolara,ideea de sport este mult mai usor inteleasa.Aici ma refer la faptul ca elevul are deja o conditie fizica,o imagine pozitiva fata de sport,este mult mai motivat sa invete lucruri noi si mai ales dispare acea comoditate si idee ca sportul este o pierdere de vreme.In ultima perioada,cea a liceului,elevul,continuand activitatea sportiva scolara si prescolara va avea o stare de buna dispozitie,de confort fizic,si mai ales psihic, care il va ajuta sa treaca peste multe provocari

in viata.

Acestea fiind spuse,am vrut sa evidentiez importanta sportului in viata fiecarui om.Stilul de viata sanatos si miscarea sunt singurele instrumente care ar sista nevoia oamenilor de a trece pe la cabinetul kinetoterapeutului si de aceea am ales va vorbesc in mare despre acest factor vital.